Votul în alegerile democratice

În politică, votul este folosit pentru ca alegătorii să aleagă

membri ai guvernului sau al altor funcții publice și reprezentanți.
Fiecare țară își stabilește propriile norme și mecanisme privind
modul în care se vor desfășura diferitele alegeri .
Votul este o condiție necesară pentru ca un sistem politic să fie
democratic. Sunt guverne autoritare în care restricțiile de
prezentare a candidaturilor ating un grad care le împiedică să fie
considerate democratice.
Alegerile nu se celebrează exclusiv în sisteme politice democratice.
Există sisteme autoritare care, conștiente de incapacitatea lor de a-și
falsifica legitimitatea, se simt tentate să recurgă la alegeri, care sunt
de natură plebiscitară și se desfășoară fără garanții de curățenie
democratică care evită încălcările sistematice și, în general,
virulente, ale regulilor de joc inerente democrațiilor. Alegerile într-o
dictatură anulează, creează imense obstacole sau sunt belicoase cu
comportamentul competitiv partizan. Confruntarea partizană este
înlocuită de omniprezența unui singur partid, sau cu amenințări de
diversitate prin prezența unor candidați presupus alternativi pentru
că, până la urmă, se înțelege că acest tip de alegeri nu vor afecta, în
niciun caz, pe cine dețin monopolul de putere. Tranziția politică de la
sistemele autoritare la democrație, mai devreme sau mai târziu,
trebuie să urmeze calea alegerilor libere cu vot universal încă de la
constituire.
 Caracteristicile votului democratic

 Democrația presupune celebrarea de alegeri periodice prin

intermediul sufragiului universal, liber, egal, direct și secret. Toate
aceste caracteristici sunt considerate în prezent condiții strict
necesare pentru democrație iar nerespectarea chiar si doar a
uneia dintre ele ne remite la votul ne-democratic, care poate
fi restrâns, ne liber, inegal, indirect și public.
 UNIVERSAL
 Pe durata secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea,
accesul la urne era închis unor sectoare largi ale societății, printre
altele: lucrători (discriminare pe bază de clasă socială), femei
(discriminare sexistă) și non-albi (discriminare bazată pe rasă). De
exemplu, în 1833 în Marea Britanie doar 4,7 la 100 din populație
avea acces la vot. Într-un prim început, celebrarea alegerilor
răspundea dorinței burgheziei de a accede la controlul Statului,
fără a împărți acest control cu restul societății.
 LIBER
 Într-un sistem constituțional de drepturi și libertăți, pluralismul politic, accesul
deschis la procesul electoral, partidele in concurență, frecvența alegerilor și
posibilitatea efectivă de a decide asupra permanenței sau înlocuirii puterii
guvernamentale sunt trăsături distinctive ale acelor alegeri in care votul este
liber.
 Absența unei competiții electorale este un simptom clar al inexistenței
democrației, iar prezența alegerilor nu indică ipso facto existența unui sistem
politic democratic. Trebuie să existe un Stat dotat cu un sistem constituțional
care să stabilească un cadru juridic în care drepturile persoanei și libertățile
publice (de expresie, de ideologie, de asociere, de reuniune etc.) sunt
recunoscute și garantate.
 In acest context libertatea se referă la non-influență; aceasta înseamnă să nu
iei neapărat în considerare opiniile altora, nici să accepți mită de la vreun partid
politic sau de la cineva care îți cere sufragiul (votul).
 EGAL
 Votul egal implică că fiecărui alegător trebuie să i se aloce același număr
de voturi indiferent de persoana care le emite și, pentru aceasta, nu
trebuie să existe diferențe cantitative în numărul de voturi (în general
unul) disponibil pentru fiecare alegător. Vulnerarea votului egal (o
persoană, un vot) vine din mâna votului inegal (sau a votului plural, cum
i se mai spune), care consta în acordarea unuia sau mai multor voturi
suplimentare anumitor tipuri de alegători. Votul inegal poate consta în
faptul că un individ deține mai multe voturi pentru a le exprima în
aceeași circunscripție electorală. Uneori se acordau mai multe voturi
proporțional cu cantitatea de pământ pe care o dețineau sau proporțional
cu baza de impozitare a proprietăților lor (Belgia, până în 1919). Sau se
putea întâmpla să dispună de multiple voturi, câte unul pentru fiecare
circumscripție, fiind calificat pentru aceasta, de exemplu, pentru
deținerea de proprietăți în fiecare dintre ele (Marea Britanie a recunoscut
asta până la 1948).
 DIRECT
 Votul trebuie să fie efectuat de fiecare cetățean în mod direct, fără
intermediari, pentru că fiecare membru al societății este capacitat să ia
proprii decizii în funcție de propriile preferințe. Votul trebuie să fie direct,
deoarece dreptul de vot nu este un drept transferabil. Alegerile indirecte
constau în alegerea unor delegați sau împuterniciți, care la rândul lor vor
alege guvernanții. Obiectivul unei astfel de intermedieri este acela de a
filtra, chiar si numai moderat, proiectele cetățenilor, putându-li-se
modifica astfel mandatul explicit. Acesta a fost cazul Constituției spaniole
de la 1812 și este situația acelor senatori spanioli aleși de parlamentele
comunităților autonome. În SUA, cetățenii nu votează direct
președintele, ci împuterniciți, deși este adevărat că în prezent este
respectat votul emanat de electorat și, prin urmare, sunt alegeri indirecte
doar din punct de vedere formal.
 SECRET
 Trebuie asigurată caracteristică de vot secret pentru a se garanta astfel
libera decizie a votantului. Această libertate de alegere ar putea suferi
condiționări in cazul votului public sau al celui deschis. În acest fel, votul
prin aclamație, prin ridicare a mâinii sau exprimat oral este coercitiv.
 Alegătorul nu trebuie să-și perceapă libertatea politică limitată atunci
când în cabina de vot alege cui dă votul și/sau când îl depune în urnă și
din acest motiv este esențial ca intimitatea sa să fie garantată și nu să
fie observată, astfel încât votul său nu fie ordonat sau cunoscut de
nimeni altcineva. Pentru garantarea votului secret se instituie
mecanisme precum obligativitatea folosirii cabinelor de vot închise, cu
perdele sau uși opace și buletinele de vot și plicurile acestora, utilizarea
urnelor sigilate, plicuri opace în care se pot introduce buletinele de vot și
alte mecanisme care fac efectivă emiterea votului secret.
 Structura de vot
 Votul este un act relativ simplu care nu permite dezvăluirea nuanțelor
preferințelor politice ale cetățenilor. Structura votului este forma de emitere
sau de exprimare a votului și este strâns legată de forma candidaturii. Rae
(1977) [necesită citare] distinge între votul categoric (alegătorul poate vota doar
candidați de la un același partid) și votul ordinal (alegătorul poate vota
candidați de la mai mult de un partid).
 Majoritatea țărilor contempla votul categoric, în timp ce Irlanda, Malta,
Australia, Luxemburg, Elveția, Germania, Franța și Spania au un vot
ordinal pentru Senat. O altă tipologie face distincția fundamentală între
două structuri de vot: votul unic și votul multiplu, care la rândul lor dau
naștere la diferite modalități:
 VOTUL UNIC

 Votul unic este cel în care alegătorul dă un singur vot. Acest lucru
se întâmplă indiferent de numărul de locuri alocate unei
circumscripții electorale. Poate fi emis în circumscripții
uninominale, la votul pentru o candidatură unipersonală, sau în
circumscripții multinominale, la votul pentru o singură listă de
candidați care este închisă și blocată.
 VOTUL MULTIPLU
 Votul multiplu permite exprimarea a atâtor voturi câte locuri există
într-o circumscripție, putându-se acorda maximum un vot fiecărui
candidat. Se aplică în general în circumscripțiile cu mai mulți
membri și pentru liste deschise si listele deblocate.
 VOTUL ALTERNATIV
 Votul alternativ este o formă de vot unic în care alegătorul își
arată a doua preferință, adică indică ce candidat ar vota în cazul în
care candidatul său ales ca primă preferință nu obține voturile
necesare pentru a fi numit.
 VOTUL LIMITAT
 Votul limitat este o variantă a votului multiplu. În acest caz,
alegătorul are un număr de voturi mai mic decât locurile de care
dispune circumscripția electorală. Se aplică de obicei în
circumscripții cu mai mulți membri și sisteme majoritare cu liste
deschise .
 VOTUL CUMULATIV
 Votul cumulativ este o altă variantă a votului multiplu. În acest
caz, alegătorul are posibilitatea de a acorda mai multe voturi unui
singur candidat, dacă asta dorește. Această capacitate de a
acumula voturi poate fi sau nu limitată și poate sa fie exercitată de
către alegător, care preferă să distribuie voturile între diferiți
candidați.
 VOTUL
PREFERENTIAL
 Votul preferențial este acel tip de vot multiplu în care alegătorul
își stabilește ordinea preferințelor pentru alegerea candidaților.
Această ordine poate consta în introducerea unui număr în numele
candidaților, sau, în indicarea unui număr determinat de candidați
care. se poate reduce chiar la exprimarea preferinței pentru un
singur candidat. Este asociat cu listele deblocate.