Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cu Cristi Roman in Calatorii Culinare
Cu Cristi Roman in Calatorii Culinare
Cuprins
Londra...................................................................................................................................................5 Mancarea de pe strada.....................................................................................................................6 Chinatown.......................................................................................................................................8 Harrods.............................................................................................................................................9 Piata de mancare Old Spitalfields ................................................................................................10 Impresii la final de calatorie..........................................................................................................10 Reteta din Londra: Yorkshire (Budinca) Pudding.......................................................................11 Dublin.................................................................................................................................................12 Micul dejun irlandez, calorii gustoase..........................................................................................13 Seafood chowder o revelatie a marii.........................................................................................14 Ce sa bei in Dublin........................................................................................................................15 Fish&chips......................................................................................................................................16 Puburile cultura vietii sociale irlandeze....................................................................................17 Pietele din Dublin..........................................................................................................................18 Mancare etnica pe gustul tuturor.................................................................................................19 Cine sunt vanzatorii......................................................................................................................20 Reteta din Dublin: Tocanita de miel............................................................................................21 Lisabona..............................................................................................................................................22 Ce ar fi Portugalia fara cod?..........................................................................................................23 Orez in tot si-n toate.....................................................................................................................24 Supele portugheze.........................................................................................................................24 Vinurile, intre cel de Porto si cel verde....................................................................................25 La ce sa fiti atenti in Portugalia....................................................................................................25 Pasteis de Nata desertul miraculos de gustos............................................................................26 La col de strad castane coapte.................................................................................................27 La un phrel de viinat portughez...........................................................................................27 Meniu i chelneri de limba romn..............................................................................................28 Restaurantele din Alfama..............................................................................................................28 Impresii la final de calatorie..........................................................................................................28 Reeta din Lisabona: Caldeirada tocanita de peste si fructe de mare.......................................29 Sicilia...................................................................................................................................................30 Sicilia aproape totul despre paste si metodele de preparare.....................................................31 Pizza, la mama ei acasa..................................................................................................................33 Pizza in Sicilia simplitate, prospetime si gust...........................................................................34 Pestele si fructele de mare.............................................................................................................36 Pietele de peste in aer liber...........................................................................................................39 Cannoli si cassata, vedetele dulciurilor........................................................................................40 Mancarea de pe strada din Sicilia..................................................................................................43
2
Pietele de mancare in aer liber un adevarat paradis culinar european....................................45 Impresii la final de calatorie..........................................................................................................45 Reteta din Sicilia: Caponata..........................................................................................................46 Maroc..................................................................................................................................................49 nceput de aventur culinar........................................................................................................50 Tajine simbolul culinar marocan...............................................................................................51 Unde este cel mai indicat sa iei masa............................................................................................53 Ce merita incercat in Maroc.........................................................................................................53 Condimentele marocane...............................................................................................................55 Uleiul de argan...............................................................................................................................55 Harira.............................................................................................................................................55 O zi la Ocean, in Essaouira............................................................................................................56 Impresii la final de calatorie..........................................................................................................57 Reteta din Maroc: Tajine de pui cu vinete...................................................................................58
Cuvnt nainte
Va multumesc pentru ca ati decis sa cititi acest prim volum online de calatorii culinare. Consider ca bucataria romaneasca poate creste mai mult daca stim si cum arata restul de bucatarii internationale, daca stim cum se preocupa altii de ceea ce pun in farfurie. In acest prim volum - daca va va placea vor urma si altele - am decis sa va vorbesc si sa va arat experienta mea culinara din Sicilia, un taram al abundentei proaspete, din Maroc - tara a carei bucatarie este simpla dar plina de condimente si de exotism, din Dublin - un oras in care mancarea satioasa si gustoasa este stropita de bauturi memorabile si de o caldura umana fantastica, din Portugalia - un teritoriu cufundat in lumea pestelui, a fructelor de mare si a vinului de mare calitate si din Londra - orasul Olimpiadei, orasul cu cea mai cosmopolita industrie culinara din Europa. Fiecare episod din cele cinci pe care le veti gasi in acest volum online este rezultatul propriei mele experiente, nu este o caracterizare generala. De exemplu, fiindca locuiesc in Irlanda si sunt obisnuit cu celebrul fish&chips, in calatoria din Londra nu am fost interesat de acest capitol. Sau nu am fost interesat in nici o astfel de calatorie de experiente la restaurante Michelin sau in cele de lux. Mai degraba iubesc sa intru in cele mai ascunse localuri ce nu se afla in strazile pietonale celebre sau in cartierele turistice. Asta am facut si in Portugalia, unde am intrat intr-o zi intr-un mic restaurant de familie detinut de doi pensionari, asta am facut si in Maroc, unde am mancat la aceeasi masa cu localnicii creier de miel direct din capul mielului, asta am facut si in Sicilia - am fost acolo unde merg localnicii. Sigur ca fiecare din cele cinci episoade cuprinde si lucruri generale pe care nu trebuie sa le ratati cand ajungeti in acest locuri. Va multumesc, atat in numele meu cat si in numele Gustos.ro, si va invit din tot sufletul sa ajungeti in aceste locuri in care am fost si eu, sa deschideti ochii, sa incercati specialitatile locale, sa vorbiti generos si cald cu oamenii. Daca va programati excursia din timp si cautati si cazare ieftina si decenta veti ajunge sa cheltuiti pe o astfel de calatorie mai putin sau cel mult la fel din cat ati da pe una din Romania - insa avantajele sunt numeroase: o altfel de lume, o altfel de bucatarie, oameni noi, deschidere, prietenie, experienta de viata. Lectura placuta! Cristi Roman, foodblog.ro
Londra
De la punctele fierbinti de interes precum Big Ben, Parlamentul, London Eye, Buckingham sau Trafalgar Square pana la micile stradute din Soho sau Cartierul Chinezesc, de la fatadele caramizii ale caselor si pana la cele doua dungi galbene paralele de pe laturile strazilor, Londra te cucereste prin aerul ce strajuieste fiecare colt pe langa care treci sau bucata de pavaj pe care calci. Aici e istorie, aici e cosmopolism, aici e si liberalism si conservatorism in egala masura. Aici e un imperiu care, culinar, a ajuns astazi sa posede una dintre cele mai variate bucatarii din lume. O bucatarie internationala care a schimbat profund si gustul culinar al englezului de rand. Cu tot conservatorismul sau. Am fost in Londra la intretaierea dintre primavera si vara, am stat cateva zile si m-am plimbat prin marile cartiere sau pe cheiul Tamisei, am privit londonezi sau nelondonezi la masa sau in magazine, am gustat, am descoperit, m-am incantat. Ceea ce veti citi mai jos este experienta mea culinara de doar cateva zile. Nu am facut tot ce-am vrut sa fac, nu am ajuns peste tot, nu am intrat in marile restaurante cu stele Michelin insa Londra este un oras in care voi mai reveni de multe ori in viata asta. E timp pentru tot.
Mancarea de pe strada
Buctaria engleza nu prea exista, sau se rezuma la clasicul BCF (British Comfort Food carne, cartofi, sosuri), noroc cu abundena de etnii. Practic, restaurantele etnice sunt de zeci de ori mai multe decat cele britanice, asa ca orice londonez s-a obisnuit sa consume mai degraba bucataria lumii decat bucataria britanic. Oare? Incep calatoria londoneza dedicand-o oportunitatilor de a consuma mancarea de pe strada, cind o iei la pas prin oras, indiferent de ce parte a Tamisei te afli (Tamisa taie Londra in dou, de la Vest la Est). Nordul central al Tamisei este dominat de Parlament, Big Ben, Trafalgar Square, Westminster Abbey, Catedrala St. Paul, in timp ce sudul Tamisei m-a impresionat foarte placut prin plimbarea pe SouthBank, o portiune plina de puburi, parcuri, muzee, terase, care incepe de la London Eye si ajunge la Tower Bridge. Aici e si zona buna pentru a intra intr-un pub si a bea un ale, berea maronie britanica.
Zonele ultracentrale sunt dominate uneori in timpul zilei de vanzatori ambulanti de alune caramelizate: mirosul e puternic, dulce si fin, insa afacerea e cam ilegala, fiindca intr-o zi am vazut un astfel de vinzator imobilizat in catuse de catre 4 politisti, chiar pe podul de la Big Ben.
Vanzator ambulant
Daca o luati la pas pe linga Tamisa, pe SouthBank, aveti mai multe puncte de unde va puteti procura inghetate de la mama lor italiana. De ce ati face acest lucru aici? Fiindca asta fac si localnicii. Cu 2 pounds o cupa, care este insa foarte mare, va puteti face plinul linistiti. Plimbindu-ma pe strazi, am dat peste piete adhoc, de weekend, amenajate cu standuri de carti, haine, muzica, dar si de mancare. Intr-un astfel de loc am nimerit peste un stand care vindea carne de crab prajita, si cu 3.50 lire iti umpleai o cutie de plastic.
Intr-una dintre dimineti m-am asezat la o mica terasa si cafenea, tot din SouthBank, langa London Eye, sa savurez o cafea si un ceai verde. Partea frumoasa a fost ca masa era dotata cu doua tipuri de gem si cu ciocolata belgiana, pentru toppingul nelimitat al diferitelor croissante pe care le comandai. Mie mi-a placut o cescuta fara manere din care mi-am baut ceaiul. British Comfort Food-ul modern inseamna (fata de perioada mai veche ce era dominata de
combinatii grele si dubioase dintre cartofi, mazare, carne, sos gravy) acum sandvisuri proaspete, salate, carne la grill sau la plita incinsa. E un pas nainte, orice am zice. E cam ceea ce vedeti in imagine, de exemplu acest sandwich s-a chemat Tony Soprano Special, fiind fcut din carne de vit la grill, sos de roii, rosii, pine proaspt i salat. A costat 6 lire.
Chinatown
Langa cartierul Soho se afla Chinatown zona de baza a comunitatii chineze din capitala Angliei. Zona este demarcata clar in cele patru puncte cardinale de patru porti mari traditionale chinezesti. Magazine, magazinase, piete in aer liber, ceva mizerie, presa asiatica. motivele pentru care nu sint mare fan al bucatariei chinezesti, unde uleiul prajit este de baza). Cel mai mult mi-a placut un biscuite moale umplut cu pepene galben. Pe strazi erau intinse standuri de unde se pot achizitiona produse traditionale (bambus, radacini de lotus, fructe specifice) sau standuri in care bucatari ad-hoc prepara fie dulciuri
Elementul traditional al zonei il reprezinta restaurantele care servesc mancare chinezeasca, in frunte cu celebra Peking Duck rata facuta intreaga la rotisor. Din pacate nu am apucat sa savurez asa ceva, si regretul e mare. Nu costa mult (14-15-16 lire), insa trebuia sa petrec macar o ora la masa in jurul ei si numai timp nam avut in cele 3 zile petrecute la Londra. Inca mi-a ramas gandul la ea, si am zis ca dataviitoare cand ajung la Londra, va fi primul fel etnic de mancare consumat. Am intrat apoi intr-o patiserie chinezeasca, de unde m-am aprovizionat cu prajiturele facute din lotus, din pepene, din ciuperci, din susan, majoritatea prajite insa in ulei (unul dintre
traditionale fie traditionalii coltunasi care sunt apoi umpluti cu diferite ingrediente. Zona este de vizitat si pentru posibilitatea de a manca mai ieftin, existand mai multe mici localuri de tipul all-you-can-eat, in care o masa costa cam 8-9 lire (pret care scade la jumatate daca va umpleti o caserola si o mancati in afara localului).
Harrods
Excursia la Londra a avut prevzut, chiar nainte de plecare, o vizit la cel mai cunoscut magazin de lux al lumii, Harrods. Scopul precis al vizitei: Food Hall-ul, despre care auzisem i vzusem numai lucruri bune. Harrods este uor accesibil cu metroul (staia Exist i 4-5 baruri n care poi lua o masa proaspta: un bar de fructe de mare i pete, altul de paste i pizza (fcut n cuptor de lemne, pe loc), altul japonez, etc. Preurile snt mari, ns spun cu mna pe inim c nu trebuie s te mprumui la banc pentru a cumpra ceva sau chiar a lua masa. De exemplu, la seafood grill o mas costa 22 de lire (26 euro) i includea mai multe preparate pe care i le fcea un bucatar chiar n fa. n rest, poi cumpra cam tot ce vrei, mai ales c oferta e mare iar prezentarea comercial este cu adevrat la superlativ.
Knightsbridge pe linia Picadilly), dar i pe jos, pornind din centru, aa cum am facut si eu. Cam n 20 de minute ajungei la Harrods, dac plecai de la Big Ben, de exemplu. Magazinul este tourist-friendly, aa c am avut voie s fac poze n voie, singura atenionare a paznicilor fiind aceea de a nu purta rucsacul pe umeri, ci n man.Food Hall-ul de la Harrods este uria i este mprit de mai multe zone: carne / dulciuri / pete / fructe-legume / etc. Angajaii au o uniform haioas i retro, sunt de toate vrstele i rasele (de exemplu, la standurile cu mncare chinezeasc vnztoarea era din China, i tot aa).
Eu am luat un sandvis mare cu ceva carne fcut n stil chinezesc, pe care am dat 3,50 lire i ceva produse proaspete de patiserie, care frigeau i care au costat 0,90 lire fiecare. Cel mai scump produs pe care l-am vzut a fost un set de 5 borcnae de caviar, alturi de 5 sticlue de butur, cate una pentru fiecare borcna totul la 360 de lire. n rest, magazinul e foarte interesant de plimbat, pentru c avei ce vedea: de la zona de parfumuri, care e 100% SF (n materie de aranjare i de lumini), pana la clienii bogai care se plimb prin magazin (poi admira brbai de 80 de ani la bra cu fete superbe de 20 de ani).
9
amestec sanatos si vegetarian, compus din porumb, avocado, pepene, verdea, guacamole, rosii. Mi-a plcut mult aspectul, n-am gustat ns. n rest, fiecare om i expune aici talentele lui n buctrie unii vin cu prjituri de cas, alii cu pine de cas, alii cu brnz i legume. Lng aceste standuri erau 4-5 mese lungi, de lemn, unde te aezi s consumi ce ai cumprat. Eu am luat o lipie umplut cu spanac i cu feta.
Standurile de mncare snt ns diverse i ocupate de pasionai de gtit sau de mici productori locali sau imigrani din colurile
10
Dublin
Una dintre cele mai indepartate capitale europene fata de Romania, Dublin, este insa in acelasi timp unul din cele mai calduroase orase pe care romanii il descopera cand ajung aici. Caldura sufleteasca, umana, dar si caldura fizica din interiorul corpului, data de mancarea gustoasa si de cateva dintre bauturile clasice irlandeze, Guinness, whiskey si cidru. O vizita in Irlanda, fie ea si de cateva zile, lasa o impresie neasteptat de intensa pentru cei care nu se asteapta sa descopere in capatul de nord-vest al Europei atata veselie. Ce faci insa cand te trezesti in acest plin de viata oras si iti este foame? Bucataria irlandeza nu este complexa, se aseamana mult cu cea britanica, insa este onesta, clara si lipsita de surprize. Uneori conteaza si aceste lucruri. In iarna lui 2007 am ajuns pentru prima oara in Irlanda iar dupa cateva luni am abandonat Bucurestiul si m-am mutat aici. Experienta mea culinara irlandeza este mai jos si o recomand oricarui om care ajunge aici, in vacanta.
12
13
De fiecare data seafood chowder-ul este servit alaturi de painea traditionala irlandeza, soda bread, dar si de unt. Supa este facuta in
14
Ce sa bei in Dublin
Poti incepe ziua cu celebrul Guinness negru, o poti continua la pranz in acelasi mod iar seara te poate gasi in compania inca unui pint de bautura fermecata. Corect si este indicat sa faci asa insa Irlanda are, pe langa Guinness, mai multe bauturi cu care se mandreste si care merita incercate. Totusi, daca ajungi in Irlanda si bei pentru prima oara un Guinness iata ce trebuie sa stii despre cea mai pretuita bautura a localnicilor. Dupa ce barmanul iti va umple pana la refuz paharul de 568 ml niciodata nu vei primi in Irlanda un pahar de bere care nu este plin pana fabricii Guinness din centrul Dublinului. Aici vei da nu doar peste documentul original prin
la limita superioara va trebui sa astepti pana cand lichidul se transforma din maroniu in negru. Asta dureaza cam un minut de abia dupa acest moment poti savura cu incredere Guinness-ul. Daca doresti si mai mult sa afli istoria celei mai cunoscute bauturi irlandeze da o fuga de cateva ore la Guinness Storehouse muzeul interactiv gazduit pe sase niveluri chiar in interiorul
care Sir Arthur Guinness a cumparat, pentru 9000 de ani, in 1759, terenul pe care se afla in prezent fabrica si muzeul, ci si peste zone de degustare, peste o cascada uriasa, un magazine imens de suveniruri, multa, multa istorie prezentata modern si nu in ultimul rand, la ultimul etaj vei intalni un bar din sticla in care vei bea un Guinness oferit de gazde. Uluitor! In afara insa de Guinness merita sa mai incerci alte beri locale, de la Smithwicks pana la Murphys. Unele sunt mai consistente, altele mai asemanatoare cu berea traditionala. Femeile au mare noroc in Irlanda fiindca in orice pub se serveste cidru local, produs fie din mere, fie din pere sau fructe de padure.In fine, daca tot sunteti in Irlanda trebuie sa gustati macar o data whiskey-ul local, unul din cel mai apreciat din lume. Mai mult, daca doriti sa faceti acest lucru chiar in interiorul Muzeului Jameson, cu atat mai bine. In pretul biletului (aproximativ 13 euro) veti putea lua parte si la o degustare comparative intre mai multe marci de whiskey.
15
Fish&chips
La Leo Burdock (takeaway situat central, lng Catedrala Christ Church, obiectiv turistic important n ora) am ajuns pe la pranz, m-am aezat la coada de 15 persoane care a mers ns foarte repede i am luat dou porii, una cu cod proaspt i alta cu cod afumat. Nu exagerez cnd spun c fiecare porie a avut 700-800 de grame. Servit aa cum trebuie, ntrun con mare de hrtie. i gustul a fost intens, plin cu un mare plus insa pentru codul afumat. Preul fiecarei portii in jur de 8 euro. Daca doriti sa mancati acest preparat intr-un mod inedit, iata ce trebuie sa faceti: mergeti cu mancarea in curtea catedralei, asezati-va pe o bancuta sau pe iarba simancati. Nu va speriati, asa face multa lume, cei de la biserica nu se supara. Sunt multe locuri in care se poate manca fish&chips de calitate, insa eu va recomand fie acest loc de care tocmai v-am zis, Leo Burdock, fie Beshoffs acest ultim local il veti gasi chiar in zona 0 a orasului, pe strada OConnell.
altitudine. Se ajunge cu un autobuz din centru, 44, sau chiar cu un autobuz special pus la
din acestea se canta chiar si muzica traditionala irlandeza, live, iar serile de joi, vineri si sambata sunt cele mai aglomerate. Eu am intra pana acum in zeci dintre acestea si invariabil am dat peste aceeasi atmosfera calda, uneori zgomotoasa insa mereu primitoare. Aici nu se merita sa fii incruntat sau suparat. Sau daca esti asa, te tratezi in cateva minute cu ajutorul unei bauturi. Daca iti doresti ceva mai special, mergi la Porterhouse, care se afla chiar langa statuia legendarei Molly Malone. Aici vei da peste un pub care isi fabrica la subsol propriile sortimente de bere. Si daca ai noroc vei intlani si chelnerite romance. O experienta cu totul si cu totul special se afla insa la ceva departare de oras, pe munte, in localitatea Glencullen. Aici se afla pubul Johnnie Fox, care este unul din cele mai vechi din tara si pubul aflat la cea mai mare
dispozitie de catre proprietarii pubului. Eu am fost deja de trei ori in acest loc si nu am ramas dezamagit la niciuna dintre experiente. Localul este mare, are mai multe saloane interioare dar si cateva mese de lemn afara, daca vremea este frumoasa. In interior predomina lemnul iar mobilierul te trimite direct cu cel putin un secol in trecut. Mancarea este irezistibila, foarte consistenta si gustoasa. Incercati supele sau preparatele pe baza de carne de miel, vita sau rata dar si pestele si fructele de mare. La final, pastrati loc pentru prajiturile de casa, facute chiar in restaurant.
17
Si incep standurile: cel mai bogat pare a fi cel al fermei McNallys, autoproclamata ferma de familie: spanac, cartofi, fasole verde, salata verde, varza, broccoli, patrunjel, toate organice. Doua femei la 40 de ani, cu sorturi in dungi, se invirt printre standuri, le organizeaza, dar si servesc in acelasi timp. Pe masuta pe care-si tin
18
19
modern al orasului, The Spire. Nu este spectaculoasa, nu are in majoritate produse locale, insa este accesibila la preturi. In fine, daca iti doresti o experienta cu adevarat interesanta legata de piete, te sfatuiesc sa iei autobuzul din centru si sa ajungi sambata dimineata in Marlay Park. Aici, la poalele unui adevarat conac aflat intr-un parc urias, vei da peste zeci de tarabe cu producatori locali. Eu am mers de mai multe ori aici si de fiecare data am gasit ceva interesant si util de cumparat. Am si mancat aici, de la carnati pe grill pana la clatite sarate sau prajituri delicioase.
mai mari de 20-22 de ani, robotesc intens, aranjind salamurile si vorbind cu clientii. Marea majoritate a vinzatorilor poarta manusi de plastic, iar zimbetele sint omniprezente. Foarte important, de ambele parti alte standurilor. O alta piata, de aceasta data zilnica, se gaseste chiar in dreapta principalului monument
20
Lisabona
Calatoria mea culinara in Portugalia a avut loc pe final de an, in noiembrie, cand toamna lusitana ofera inca temperaturi de peste 20 de grade. Tentatiile culinare m-au purtat prin Lisabona, prin Sintra, prin Estoril, prin Santarem sau Cascais. In ultimele patru localitati se ajunge foate rapid si usor cu trenul, din Gara Centrala din Lisabona. Pentru o bucatarie pentru care carnea uscata si sarata de cod, denumita in Portugalia bacalhau, este simbolul national, aromele si preparatele sunt in multe cazuri asemanatoare si cunoscute cu cele din Romania. Insa m-am decis sa nu vorbesc asa mult despre aceste lucruri comune (care graviteaza in jurul cartofilor, al fructelor de mare si al carnii de porc), si sa va impartasesc, pe scurt, experienta mea culinara din Lisabona si restul oraselor portugheze. Si ceea ce va voi povesti nu va insemna o caracterizare completa, consistenta si plictisitoare prin abundenta descrierilor, ci ceea ce trebuie sa urmareasca, dupa parerea mea, un turist gurmand in calatoriile prin aceasta tara. Asadar, daca ajungeti pentru prima oara in Portugalia veti remarca abundenta preparatelor pe baza de cod uscat si sarat, de fructe de mare si de peste, de carne de porc si de multi cartofi. Si veti avea ocazia, daca veti dori, sa gustati un condiment foarte drag, piri piri, iute al naibii si folosit fie pentru marinarea carnii de pui, fie pus in tocanite consistente. Nu in ultimul rand, va trebui sa va asezonati aproape orice masa cu apreciatul vin portughez.
22
Bolinhos de bacalhau (mingiute de cod), un fel de snitele rotunde din carne de cod; Bacalhau a la bras (cod a la bras), un amestec de carne de cod, cartofi prajiti si omleta; Bacalhau a lagareiro (cod la cuptor).
Retineti: nu cereti niciodata cod proaspat, fiindca nu se gaseste asa ceva in Portugalia, ci doar uscat si sarat, dar servit dupa ce a fost desarat si preparat termic. Iar daca simtiti la inceput un miros sau un gust mai special, nu va panicati, orice patron de restaurant sau chelner va vor asigura ca pur si simplu ceea ce mancati nu este cod proaspat, ci doar sarat si uscat initial. Dar nu stricat, in nici un caz.
Cod sarat
23
Supele portugheze
Si portughezii sunt amatori de supe sau chiar de ciorbe, asa cum le stim noi din bucataria romaneasca. Cea mai populara supa este caldo verde (supa verde), o supa cremoasa pe baza de cartofi si varza, imbogatita cu patrunjel, usturoi si servita cu felii de carnati chorizo. pisati, adica un fel de piureu de cartofi mai lichid. Evident, din aceasta categorie nu putea lipsi ciorba de cod (canja de bacalhau) sau varianta portugheza a gazpachoului spaniol, gazpacho a alentejana. In fine, o supa inedita prin legenda din jurul ei, se cheama sopa de pedra (supa de piatra), care este facuta din bacon afumat, chorizo, fasole rosie, morcovi, ceapa, cartofi dar si felii de paine introduse in zeama. Ei bine, legenda acestei supe, care a dat si numele ei, vorbeste despre un pelegrin care a batut din poarta in poarta pentr a cere ingredientele necesare unei supe, el avand doar apa si o piatra. In multe familii traditionale, atunci cand se face aceasta supa, si astazi se pune pe fundul vasului in care se fierbe supa o piatra spalata bine inainte.
Eu am degustat in vreo trei locuri caldo verde. E o supa fara gusturi sau arome puternice, insa prietenoasa si chiar inedita, avand in vedere ca textura mai cremoasa se obtine din cartofii fierti
24
Vinho verde (vinul tanar) este foarte iubit de catre clientii restaurantelor, fiindca este un vin nematurizat, mai slab alcoolizat (9/10 grade) si usor acidulat. Prin urmare, foarte baubil si foarte prietenos. Vinho verde se refera atat la vinul alb tanar, cat si la cel rosu tanar.
25
ncercat pasteis de nata n 10-12 locuri diferite din Portugalia i tot cele de la Pasteis de Belem mi s-au prut cele mai bune). Am stat la o coad de 5-7 minute i am procurat dou cutii a cte 6 tarte, pe care am pltit 10.80
Orice patiserie/cofetrie sau chiar restaurant din Portugalia are n galantare aa ceva, e efectiv peste tot mica tart delicioas, pe care am ntlnit-o cu preuri ntre 0,90 i 1. n prima zi de Lisabona am mers chiar n locul recomandat i istoric de unde trebuie neaprat s-i iei pasteis de nata Pasteis de Belem se cheam localul, fiindc se afl n cartierul Belem, aproape de Turnul Belem, unul dintre simbolurile arhitecturale ale Lisabonei. Localul nu e o eap turistic, vinde din 1837 aceste tarte, iar calitatea este mereu ridicat (am
(nici vorb de discount dac achiziionezi mai multe tarte). M-au inut dou zile, nu mai mult, patru s-au dus practic n cteva minute. n acest moment nu m-a mai putea gndi la buctria portughez fr pasteis de nata.
26
Castanele coapte (castanhas) se vnd pe strzile Lisabonei aa cum se (mai) vnd micii n Bucureti n piee sau florile la col de strad. Uneori, strzi ntregi sau bulevarde snt invluite de fumul castanelor. Fiecare vnztor are mainria lui special, dotat cu un cuptor pe crbuni, iar castanele sunt date cu sare mult cnd sunt puse la copt. 2 cost o pung n care i se pun 12 castane. Sincer, mi s-au prut mult mai bune dect ce am mncat la Paris. Castanele se gsesc n Portugalia i n magazine, cost cam 5/6 euro kg, iar portughezii au i cteva supe sau feluri principale pe baz de castane.
Aa c dac ajungei la Lisabona, nu ratai castanele coapte i petrecei-v cteva minute la un phrel de ginjinha, alturi de localnici, ascultndu-le limba parfumata.
27
28
Sicilia
Pentru mine bucataria italiana inseamna foarte mult fiindca iubesc orice este mediteraneean. Si daca soarele bate si mai mult asupra terenurilor pe care se cultiva fructe si legume, atunci ador in mod real mancarea ce iese din aceste daruri ale naturii. Sicilia este considerata de multi specialisti in gastronomie regiunea cu cele mai gustoase fructe si legume din lume, fiindca natura este darnica aici cu oamenii, din punct de vedere culinar. Am petrecut o saptamana extraordinara in Sicilia, locuind in Palermo dar ajungand si la mai la vest, in minunatul orasel vechi Cefalu dar si in Trapani, la o aruncatura de bat, pe apa, de Tunisia. Excursia culinara siciliana a avut loc la inceput de primavera, un inceput cu temperaturi constante de peste 20 de grade, asa ca am putut beneficia din plin de fabuloasele piete in aer liber sau de o masa linistita la o terasa calda.
30
de paste pe care l-am facut in Dublin, la intoarcere, a fost chiar acestea. La pasta glassa se pot folosi mai multe tipuri, in Cefalu au fost penne.
In multe retete vazusem si sardine puse la final, peste acest amestec. La prima vedere pare interesanta combinatia, corect?
31
Tot la Cefalu, am mai incercat Pasta con vongole e cozze (pasta cu scoici si midii), foarte, foarte bune si acestea, tot pe baza de penne, cu un sos fin alb si in cantitate scazuta, cu patrunjel, cu usturoi, cu vin. Iata si cadrul natural in care am mancat in Cefalu, in piateta Catedralei oraselului, o bijuterie arhtectonica intr-un oricum magnific oras pe care vi-l recomand din toata inima. Cefalu e un oras mic, insa foarte pitoresc, cu apa curata, cu plaja fina, cu case vechi si colorate si cu o atmosfera de
acestea le steam de aceea recomand mereu sa incercati lucruri noi)? Cu calitatea tipurilor de paste, cu extraordinara calitate a sucului in pulpa de rosii, de-mi venea sa comand separat o sticla de pulpa si s-o beau in loc de vin, cu faptul ca nu trebuie sa faci un haos de ingrediente (asa cum se intampla la Pasta con sarde) ca sa-ti iasa
paste bune, cu calitatea ingredientelor adiacente (vinete, verdeturi, busuioc, branza, etc). calm si de viata. Alte tipuri de paste pe care le-am comandat au fost pasta alla norma (cu vinete, sos de rosii, ricotta, ceapa si busuioc), paste cu cartofi, morcovi si carne de carnati (nu deosebite). Cu ce am ramas din degustarea a 6-8 tipuri de paste populare in Sicilia (observati ca nu m-am bagat la clasicele carbonara, milanese, fiindca pe
Nu toate localurile din Sicilia au paste proaspete, facute in casa, acolo unde se intampla acest lucru se specifica clar, separat, in meniu, insa oricum calitatea e ridicata. Prin urmare, cred sincer ca mi se va schimba modul in care privesc prepararea pastelor, voi incerca sa raman minimal si sa caut mereu ingrediente cat mai proaspete.
Nu uitai: ramaneti minimali, fierbeti mereu pastele al dente (vad din pacate pe nenumarate bloguri fraza am fiert pastele conform indicatiilor de pe pachet lasati indicatiile, gustati-le singuri, simtiti singuri diferentele timpilor de fierbere), alegeti mozarella de calitate, rosii de calitate, busuioc proaspat, nu mai puneti cascaval clasic (in Italia ar fi o blasfemie), ci doar parmezan sau pecorino. Va garantez ca veti aprecia altfel calitatea produsului final.
32
33
mici secrete. Poate le stiati, poate nu. M-am infipt in pizza din prima seara, si din motive subiective era duminica, totul era inchis, cu exceptia unor restaurante din Piazza Marina, langa care am locuit. Si am intrat. Mai era doar un cuplu de pensionari germani la una din cele 40 de mese din local. M-am asezat, am comandat un vin alb extraordinar, asa cum au fost toate cele 5-6 de care am avut parte in Italia, si am comandat.
34
In alta parte am comandat o pizza cu rucola si cu prosciutto crudo si aici am vazut exact cum s-a facut pizza, fiindca am stat langa bucatar. Blatul a fost vopsit cu pulpa de rosii, cu bucatile de mozzarella, cu bucati de vinete si apoi bagata
la cuptor, la 300 de grade, pentru 10 minute. La final, la iesirea din cuptor, s-au adaugat pe deasupra frunzele de rucola, s-au adaugat uleiul de masline, feliile de prosciutto crudo, si s-a ras un pic de parmiggiano reggiano. Si a fost servita asa. Practic, prosciutto si rucola s-au incalzit de la caldura pizzei scoasa din cuptor, n-au stat o clipa in caldura de 300 de grade. Excelent! O alta pizza testata a fost una con salsiccia, adica cu carne de carnati, dar si cu rosii uscate, cu ceapa, mozzarella si busuioc uscat. A fost buna, dar nu la fel de gustoasa ca altele iar carnea de carnati mi s-a parut prea seaca, fara o aroma puternica. Insa pulpa de rosii m-a atins iar decisiv si cred ca am inteles de ce multi comandau pizza margherita: cum sa nu fii ok cu pizza care are doar mozzarella de calitate si pulpa de rosii de vis? Si da, am mancat pizza mai mult cu mana, cu cutitul doar am taiat feliile. Asa se mananca
pizza in Italia, asa o mananc si eu de ani de zile. Si nu mi-e rusine. Imi place si ma bucur mai mult de ea.
Cam atat despre pizza, am invatat si mai mult despre cum sa NU fac pizza, cum sa nu pun niciodata cascaval clasic, cum sa am grija ca ingredientele cu grad inalt de deteriorare (cum ar fi rucola sau prosciutto crudo, aici) sa nu fie puse pe pizza decat la momentul scoaterii din cuptor, cum sa nu fac un mix urias de ingrediente din care sa nu inteleg nimic.
35
pe care acum i-am degustat prima oara, dupa ce le daduseram tarcoale si in Maroc, fara succes. Proaspeti, culesi din apa in ziua respectiva, si tinuti intr-o uriasa lada chiar langa mesele clientilor, au costat 6 portia de 12 arici de mare. Si mi-au placut mult. Pentru cine nu a mai mancat, se face asa: ariciul se taie pe din doua (se aduce direct spart la masa, dar acest proces s-a facut la 2 metri de masa noastra), iar carnita se afla in interior, pe peretii din interior. Consistenta este aceea de icre mai tari. Moi insa ca textura generala, cu gust puternic marin, usor sarati. Am primit o lingurita mica de plastic pentru a curata ca la carte carnita, iar un chelner experimentat mi-a recomandat sa dau apoi cu miezul de paine pe peretii interiori, pentru a curata si zeama ramasa. Excelenti au fost!
macrouri, o dorada, doi calamari medii si patru creveti mari. In sos usor de lamaie si cu patrunjel. Mi-am infipt tovaraseste mainile in macrou si in dorada, ca si in creveti, am savurat delicatetea si gustul usor dulceag al pestelui spada si am dat un pret excelent pe aceasta portie mare, 15. Alta data, intr-o frumoasa si insorita carciumioara din Mondello, orasel aflat la 10 km de centrul Palermo, locul preferat de plaja al orasenilor de aici, am mancat foarte, foarte bine fructe de mare. Si am inceput cu aricii de mare,
36
In fine, am mai comandat o salata de fructe de mare in Monreale, suburbie din Palermo care gazduieste una dintre cele mai impresionante si mari catedrale ale Siciliei. Salata compusa din caracatita, calamari, scoici, midii, dar si mocovi, patrunjel, usturoi, ulei de masline si multa zeama de lamaie. Reconfortanta, gustoasa, deloc gretoasa.
Tot aici, in acest restaurant specializat pe peste si de fructe de mare, am servit un risotto marinara consistent, proaspat facut, cu o aroma placuta de vin alb si cu scoici proaspete si pulpa de rosii. Apoi, in cel mai bun restaurant in care am luat masa in Palermo, Ferro di Cavalo, de fapt o trattorie intima si calduroasa sufleteste, cu nu mai mult de 12-14 mese, pline in fiecare seara, unde am mers de doua ori, am luat creveti facuti pe plita incinsa, in sos de ulei de masline, patrunjel, sare si usturoi. Clasic mediteraneean. Si tot aici, o gustare clasica siciliana, polpette di sarde (chiftelute din sardine), facute la cuptor, in sos rosu. Minunate.
37
Preturile sunt si ele mici, in special la ansoa proaspete, la sardine proaspete, pestele spada peste tot se vindea cu 9,99 kilogramul, crevetii
Nimic. Ori n-am nimerit bine, ori sunt prea putine astfel de locuri, nu stiu. Cert e ca mi-as fi dorit sa ma asez la o masa improvizata si mizera dintr-o astfel de piata si sa bag in mine sardine la gratar, date cu sare de mare. Nu s-a intamplat.
38
39
Si acum trecem la urmatoarea vedeta, cassata. Mai puteti de pofta? Bine, atunci trebuie sa va
spun ca senzatia de dulce e si mai puternica la cassata. Eu prefer cannoli, tocmai fiindca nu e chiar atat de dulce, fata de cassata. Despre ce e vorba insa la cassata siciliana? E o prajitura pe baza de pandispan (sponge cake), ricotta, vermut, scortisoara, fistic, fructe confiate. Invelisul de deasupra, asemanator la textura cu
marzipanul, e facut tot din ricotta, mai moale, batuta cu lapte si mult zahar pudra, care se intareste la frigider. Cassata se serveste rece, de la frigider. E o prajitura ceva mai complexa, oricum. In fine, inchei capitolul dedicat dulciurilor siciliene cu inghetata. Multa, cremoasa, gustoasa, nu foarte foarte rece, facuta din tot felul de fructe, proaspete sau uscate. Am incercat inghetata de fistic, de care citisem inainte ca merita incercata in Sicilia. Alte incercari au fost facute cu inghetata de pepene galben sau de cirese. Ce mi-a placut, insa uneori mi s-a parut o exagerare, este cantitatea pe care o punea orice vanzator de inghetata, atunci cand ii ceream o singura cupa. Poza cu inghetata de cirese cu palariuta comestibila verde este, arata de fapt, o singura cupa. Nici nu are rost in Italia sa ceri doua cupe!
40
am tinut furculita cu carne exact cum a spus el, nu m-a lasat sa o tin altfel. Arancini este un alt produs de tipul fastfood, consumat pe fuga, dar servit si ca gustare in restaurantele traditionale. Reprezinta, practic, orez facut sub forma unei bile si umplut la mijloc fie cu carne tocata si sos de rosii, fie cu mazare si sos de rosii. Bila de orez umpluta este apoi acoperita cu pesmet si prajita in ulei (Sicilia este teritoriul italian in care prajeala e foarte frecventa, in comparatie cu restul Italiei). Pizza siciliana se numeste sfincione si
Produsul e foarte gustos, insa extrem de gras. Am luat o singura data, in primul rand de pofta, mi-a placut, insa chiar daca mi-a placut, n-am mai luat, dupa ce mi-am facut pofta si am vazut cate tipuri de grasimi contine. Dar merita incercat, pentru oricine ajunge in Palermo sau in Sicilia, fara discutii. Vanzatorul a fost foarte amabil (ca orice sicilian tipic), a acceptat cu zambetul larg sa fie fotografiat, ba chiar m-a chemat langa el, sa imi arate cum se face sandvisul. Si pur si simplu nu m-a lasat pana nu
reprezinta focaccia acoperita cu rosii, ceapa, mult oregano (acesta da si aroma principala) si, doar optional, hamsii afumate; se face la cuptor, in tavi mari.
41
intortocheate, chiar pe sute de metri lungime, tin de dimineata pana seara, nu respecta multe norme de igiena, insa sunt atat de spectaculoase incat m-am plimbat zilnic, uneori chiar de mai multe ori pe zi, printre tarabe. De la peste si fructe de mare pana la carne, transata la fata locului, de la fructe pana la legume, de la masline pana la condimente, pietele siciliene de mancare sunt un antidot exceptional pentru marile magazine. Apropo, pana si intr-un Carrefour din Palermo am constatat calitatea ridicata a legumelor si fructelor, marea majoritate fiind de productie locala.Pietele de mancare daca mi-as raporta viata complet la mancare, si nu 75% ca acum, probabil ca m-as muta in Sicilia. Irlanda in care locuiesc a pierdut batalia cu fructele si legumele gustoase, din cauza
Irlanda fructele si legumele olandeze troneaza pe rafturile magazinelor, gratie pretului mai scazut. Exista multe legume locale, insa sunt scumpe, din cauza pietei irlandeze cost ridicat cu forta de munca si de productie. Aproape totul e standardizat, cosmetizat, igienizat, astfel incat consumatorul sa aiba cele mai mari satisfactii. E adevarat, conteaza si natura, care nu permite in Irlanda culturi gustoase de rosii (oricata mandrie locala ar exista cu rosiile irlandeze), de exemplu. Acestea fiind zise, va las in compania a mai multor fotografii din pietele siciliene, marea majoritate fiind din Palermo, dar si din micutul Cefalu.
42
43
Ingrediente (patru portii): doua vinete medii; 200 grame masline verzi; 50 grame capere; doua tulpini de telina; 4 linguri de sos tomat natural sau 4 rosii proaspete dulci; doua cepe mari; 100 ml otet de calitate; o lingura zahar; frunze de busuioc, proaspete sau uscate; ulei de masline extravirgin.
Preparare: Taiati vinetele, cu coaja cu tot, in bucatele cam de 2/3 cm maxim; puneti apoi aceste bucatele intr-un vas cu apa sarata, pentru doua ore; dupa cele doua ore scurgeti-le bine de tot, si cu ajutorul unor prosoape de hartie absorbante; toata aceasta etapa de inmuiere NU este obligatorie, dar face parte din etapele traditionale clasice siciliene. Daca aveti capere sarate, desarati-le intr-un bol cu apa fierbinte, pentru 5 minute; scurgeti-le apoi bine; Puneti cele doua tulpini de telina in apa fierbinte
44
pentru 3 minute, scoateti-le si puneti-le apoi pentru 5 minute intr-un vas cu apa rece. Acestia au fost pasii pregatitori, acum incepe joaca: Intro tigaie solida si mai inalta, de sosur, incalzita in prealabil, puneti la perpelit pentru cateva minute, in ulei de masline, ceapa taiata marunt, caperele si maslinele, acestea fara a fi taiate marunt, ci poate doar pe jumatate. Adaugati cele 4 linguri de sos tomat sau cele 4 rosii proaspete, taiate bucati, fara seminte insa. Amestecati totul cu o lingura de lemn si odata ce s-a format un produs omogen, cu o culoare omogena, inchideti focul. In alta tigaie, oarecum in paralel, prajiti in ulei de masline vinetele maruntite si scurse de apa (daca le-ati inmuiat); in aceeasi tigaie adaugati apoi telina taiata marunt (cam 1 cm); amestecati
cam doua minute. Luati apoi amestecul de vinete si de telina si puneti-l peste vasul in care ati facut sosul tomat cu ceapa, cu caperele si maslinele; reaprindeti focul (mic) si amestecati pentru 5 minute totul, pentru ca aromele sa se imprieteneasca placut. Puneti acum in amestec zaharul si otetul, amestecati domol, si dupa inca 2-3 minute la foc mic, stingeti focul si acoperiti vasul cu un capac. Tot ce aveti acum de facut e sa asteptati sa se raceasca de tot si sa bagati vasul la frigider. Caponata se serveste rece si garnisita cu frunzulitele de busuioc deasupra (evident, puteti pune patrunjel sau coriandru, daca nu aveti busuioc proaspat).
45
Maroc
Marocul este excelent pentru cei care vor sa ia pulsul lumii arabe musulmane dar sa aiba si conditii decente de cazare, securitate fizica, preturi bune. Personal, dintre tarile din nordul Africii care sunt cunoscute si in Romania din punct de vedere turistic, adica Maroc, Tunisia si Egipt, mereu voi alege Marocul. Argumentarea este in paginile de mai jos. Aventura mea culinar din Maroc a cuprins dou vizite: Marrakech (baza) i Essaouira (o excusie de o zi, pe coasta de vest a Marocului, la Oceanul Atlantic). Am sa incep povestile cu ceva randuri despre bauturile principale ale marocanilor. Ca i n alte ri arabe, i n Maroc consumul de alcool este interzis n locurile publice. Mai bea lumea acas, sunt raioane de buturi alcoolice n unele magazine, se servete alcool n barurile hotelurilor. nsa de baz n Maroc snt ceaiul de ment i sucul de portocale.
46
ctre vnztorii din soukuri (pieele ultraaglomerate i extrem de abundente). Sucul de portocale nsoete mncarea sau se consum atunci cnd este mai cald afar. Preurile variaza ntre 10 Dirhami (un euro) pentru paharul mare de suc proaspt de portocale i 12-15 Dirhami (1.2 1.5) pentru un ceainic de ment proaspt, din care i puneai cam 3 phrue. Practic, n sptmna petrecut n Maroc, am but cred 25-30 de sucuri de portocale i 15 ceaiuri de ment. O adevrat cur :).
Exist un dezavantaj la sucul de portocale: unii vnztori l indoiesc cu ap, dar i dai seama imediat de acest lucru. Trebuie s fi mai ferm cnd ceri i s-i spui c-l vrei presse i bun,
47
48
Invariabil, mai multe seri m-am nvrtit prin piaa central, fiindc aici se ntmpl totul. Standurile de mncare snt multe, iar comercianii trag de tine s te aezi la ei, cei mai muli cu cuvintele magice Hagi sau Mutu, dup ce afl c eti din Romnia. V putei aeza peste tot, vei mnca destul de bine marocan i nu vei plti mult, ns cam att. Pentru un tajine serios trebuie s luai masa doar n restaurantele din jurul pieei. ns cel mai indicat lucru, i aici voiam s ajung, e s v aezai exact la standurile unde nu vedei turiti, ci doar marocani. De-altfel, aici, nici un
Fie le putei servi acolo, pe nite farfuriue, cu mna, fie cerei s vi le bage n nite pinici, i s le mncai la drum, ceea ce am i fcut. Preul a fost de-a dreptul ruinos pentru 4 frigrui mari, sub 3 euro maximum.
49
McDonalds-ul marocan Da, recunosc, am intrat n aa ceva, atras de reclama hamburgerului local, McArabia. Carne de miel, halal, bgat n lipie arab, i cu condimente specifice.
50
Condimentele marocane
In Maroc avei anse mari s gsii o sumedenie de mirodenii, la botul calului. Poate doar n Asia varietatea e mai mare. Evident, souk-ul este locul n care se adun comercianii de mirodenii. ns trebuie s tii c exist o grmad de capcane. Am s v dezvlui poate cea mai importanta dintre ele, una n care cad majoritatea necunosctorilor, dac nu 100% dintre ei. M numram i eu parial n aceast categorie, recunosc. am crezut sincer c n forma lui prelucrat, ajunge n final s fie vndut sub form unui praf galben. Greit: praful galben vndut ca i sofran n Maroc este, de fapt, curcuma (turmeric, mai cunoscut n Romnia), un condiment fr un gust aparte, dar care coloreaz puternic mncarea n galben. Problema e c, cel puin n Maroc, dar snt convins c i n alte ri, curcuma este vndut pe post de ofran, aa cum putei vedea i din poze, ceea ce e o neltorie. Lucru care mi-a fost recunoscut i de ctre un vnztor marocan din Essaouira, de la care am cumprat mai multe condimente. n rest, n afar de acest lucru, putei avea ncredere n restul condimentelor din Maroc, mai ales n cele pentru tajine sau n cele cu indicaii precise pentru pui, pentru miel, pentru pete, etc. i prezentarea comercial este extraordinar, existnd sute de comerciani care-i in mirodeniile n vase de aluminiu imense, expuse n plin strad. Nu exist mirodenii doar pentru mncare, alte categorii se refer la, de exemplu, mbuntirea gustului cafelei, ceaiuri, colorani naturali, ntrebuinri n industria chimic (vopseluri) etc.
i m refer la ofran vs. curcuma (turmeric). Nu-i aa c ofranul este praful acela galben/glbui, folosit pentru colorarea i condimentarea mncrurilor? Greit. ofranul, ca plant, dar i ca un condiment, este alctuit din mici firicele roii/portocalii care se afla in varful florii de sofran. Acest lucru l tiam, dar
51
Uleiul de argan
Uleiul de argan se gsete doar n Maroc i e mndria acestei ri. nainte s ajungei n Maroc, vei citi peste tot c uleiul de msline este la putere, ca-n Tunisia, sau ca n rile mediteraneene. Greit: sincer, n-am vzut pe nicieri ulei de msline n Maroc. O fi, mie nu ne-a ieit n cale prea des. n schimb, uleiul de argan, scos din fructul de argan (similar unei msline) este vedet n Maroc. Uleiul de argan are caliti mai ridicate dect uleiul de msline, ns are un gust total diferit, fiind asemntor cu gustul de susan. Are ntrebuinare dubl: culinar (cel mai indicat este uleiul de argan produs biologic de ctre femeile din triburile berbere) i cosmetic (pentru pielea capului, pr, se fac ampoane, spunuri, sprayuri, etc). La culoare, are un aspect mai deschis dect uleiul de msline.
Harira
Harira este supa tradiional marocan, pe baz de roii, i este consumat masiv n perioada Ramadanului, dar i la ocazii speciale. Se gsete ns fr probleme n majoritatea restaurantelor sau locurilor in care se vinde mincare pe strada. Eu n-am luat harira din centrul Pietei Djema El-Fnaa, piata centrala a orasului, desi ar fi trebuit, fiindca doar acolo am vazut ca se servea traditional, adica lingura era de lemn, mica si adinca. Am servit-o insa in penultima zi, cind am descoperit un restaurant extraordinar linga gara si linga hotelul Ibis unde am locuit. Localul se cheama Le Palais du Lea si vi-l recomand cu caldura (mincare foarte buna si preturi bune). Aici am comandat harira, desi era cam cald afara, iar harira este usor iute. Harira are o consistenta mai solida (de la faina), este facuta cu fidea, si este imbogatita cu o sumedenie de alte condimente si ingrediente, printre care naut, ceapa, putin orez, coriandru, ginger, piper. Fie se pun cteva picturi de lmie n ea, fie se aduc la mas felii de lmie, cazul nostru.
M-a impresionat acest restaurant fiindc a venit buctarul la mas s ntrebe dac totul este in regula. Am profitat de discuie i am fcut o poz cu el, promindu-i c voi luda localul, fiindc are un nivel ridicat (nu mai zic de mobilier, curenia i modernismul bii, serviciul).
52
O zi la Ocean, in Essaouira
n cltoria culinar din Marrakech, o zi a fost dedicat unei excursii la Essaouira, pe coasta de Vest a Marocului, la Oceanul Atlantic. Orasul, cel puin zona veche, are un farmec aparte fa de Marrakech, fiind mai boem (are puternice influene culturale, graie mai multor festivaluri de muzic, iar n trecut a fost vizitat de mai muli muzicani celebri, n frunte cu Jimmy Hendrix) i e vopsit doar n alb i albastru (fa de rozul din Marrakech). situat chiar lng ap. Am admirat un pic pescruii care nvleau pur i simplu peste pescari, apoi m-am ndreptat spre plaj.
Pescarii din Essaouira snt mai tot timpul pe ap, cu excepia zilelor n care vntul bate foarte puternic (i nu snt puine astfel de zile, Essaouira fiind un paradis recunoscut pentru surferi), aa c petele proaspt aici e ca porcul n Romnia. Am plecat din Marrakech spre Essaouira la 8.30 dimineaa, cu un autocar Supratours de lng Gara Central (asta dac vei ajunge vreodat n Marrakech), iar cei 185 de kilometri au fost parcuri cam n 3 ore (cu o oprire pe drum, aa cum opresc microbuzele n Romnia, pe distane mai lungi). Biletul, dusntors, a costat 12 euro de persoan (130 dirhami). n Essaouira am stat pn pe la 18.45, cnd am luat autocarul napoi spre Marrakech. Dup ce am ajuns pe la 11.30 n Essaouira, am luat-o la pas prin medina oraul vechi, pn am ajuns n piaa central a oraului, care este
Nu era foarte cald n ziua n care am ajuns (2527 grade), apa oceanului era rece (am intrat doar puin mai sus de glezne), ns tot m-am ntins la soare, pe plaj, vreo or.Dup aceea am revenit n piaa central, acolo unde exist 15-20 de standuri cu mese, unde buctari ad-hoc gtesc petele i fructele de mare proaspete. Ca i n Marrakech, e bine i aici s studiai mai nti ct mai multe oferte, chiar dac buctarii trag aproape la propriu de oameni, spre a-i atrage la mesele lor. Dup ce m-am nvrtit vreo 5-6 minute, pn la urm m-am aezat la un stand, care prea a avea ofert bogat. i am ales 6 sardine, 4 gambai (creveti mari) imeni, dou mini de crevei, tot atia calamari i tot attea caracatie mici. Prepararea e extrem de simpl, totul se face pe o plit ncins, fr nici un alt adaos de condimente, la mas ti se aduc sare i felii de lmie. Preul pe care l-am pltit a fost de 35 de euro. Oricum experiena de o zi n Essaouira a fost minunat (ncepnd cu drumul cu autocarul, zona veche a oraului, cafenelele, piaa de condimente, plaja, masa de pete), aa c dac avei drum pe aici vreodat merit.
53
54