ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RAZBOI

CAMIL PETRESCU REZUMAT PE CAPITOLE

Structura compozitionala a romanului „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi1*, de Camil Petrescu, ar putea fi caracterizata prin mai multe trasaturi: Romanul este alcatuit din doua carti corespunzatoare celor doua jumatati ale titlului: Cartea I este „Istoria geloziei lui Stefan Qheorghldiu" (Calinescu), iar metafora din titlu ar putea sugera {Itacirile personajului prin „noaptea" incertitudinilor sale, legate de iubirea pentru sotia sa Ela. Cartea a II-a constituie „un jurnal de campanie" (Calinescu) in care este evocat spectacolul apocaliptic al razboiului in fond tot o „noapte" sfarsita adesea in moarte. Liantul dintre cele doua carti este Stefan Gheorghidiu -tanarul ars de febra ideilor, „ inteligent si neprihanit" (cum il caracteriza G. Calinescu). Autorul incearca astfel sa raspunda la intrebarea: Cum priveste dragostea si cum traieste drama razboiului cautatorul de absolut? Romanul „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", de Camil Petrescu, este„o proza superioara" (Calinescu), in care iubirea, razboiul, predestinarea, moartea si absolutul, constituie motivele literare ale unei lungi confesiuni lucide facute de tanarul intelectual Stefan Gheorghidiu. Romanul este scris la persoana I. naratorul fiind si personaj. In capitolul I {„La Piatra Craiului, in munte"), este conturat cadrul geografic, social si psihologic in care se afla personajul protagonist. „in primavara anului 1916, ca sublocotenent proaspat, intaia data concentrat, luasem parte, cu un regiment de infanterie din Capitala, la fortificarea vaii Prahovei, intre Busteni si Predeal." Zona fiind importanta in perspectiva intrarii Romaniei in primul razboi mondial, Parlamentul, partidele politice si presa vorbeau cu respect despre aceasta „fortificare". in realitate, „transeele" erau „niste santulete ca pentru scurgere de apa", iar „gropile de lup" erau atat de prost facute, incat „zece porci tiganesti cu boturi puternice, ar fi ramat, intr-o jumatate de zi, toate intariturile de pe Valea Prahovei". Aceasta este prima revelatie asupra razboiului demitizat. careia ii vor urma altele, in Cartea a Ii-a. Mutat, ulterior, la Piatra Craiului, Gheorghidiu participa la instructia rizibila (comparata cu jocurile copiilor) si la alte activitati de tabara. Desi acestea erau suportabile, iar camarazii erau „oameni cumsecade care isi credeau la necaz", pentru Gheorghidiu, aceasta concetrare era „o lunga deznadejde". Sensibilizat de dureroasele incertitudini ale iubirii pentru sotia sa Ela, tanarul traieste intr-o continua tensiune psihica: „De multe ori, seara, la popota, era destul un singur cuvant ca sa trezeasca ras-i coliri si sa intarate dureri amortite". Pe acest fond sufletesc, are loc, intr-o seara, o discutie la popota ofiterilor, pe marginea unei stiri din ziar: un barbat din lumea buna si-a ucis sotia necredincioasa si a fost achitat. Opiniile diferite ale celor prezenti dau nastere la niste comentarii pe care tanarul le considerafacile. Totusi, isi amana interventia, incercand sa castige bunavointa capitanului Dimiu (de la care solicitase o permisie ca sa plece la Campulung, pentru a se intalni cu Ela). Refuzat din nou, Gheorghidiu are o izbucnire nervoasa care-1 obliga sa paraseasca incaperea. Abia afara i se destainuie unui camarad, intr-un lung monolog despre iubire, din care strabate o imensa suferinta. Cauzele acestei dureroase zbateri sunt dezvaluite, prin retrospectiva, in urmatoarele patru capitole care constituie „ un veritabil roman in roman " (N. Manolescu).

" Prin contrast. Initiat de unchiul sau. povestitorul revine la discutia de la popota. In timpul acesteia. Din viata noua a familiei. Ela ii acorda o atentie exagerata unui anume G. Acesta gaseste aici o alta Ela. in terna realitate. inca de la plecare. de doua ori. cu petreceri. cei doi traiesc in conditii materiale modeste. care-i va deveni foarte apropiat mai tarziu. traind un acut sentiment de inferioritate: „Am inteles ca in sufletul ei se petreceau comparatii care nu-mi erau favorabile si ca suferea. Mirat si apoi consternat de patrunderea acestui intrus in intimitatea lor.. Gheorghidiu sufera pentru fiecare gest al sotiei sale. Pe masura ce Ela aspira spre luxul lumii bogate. se retine o intamplare. pe toata lumea „ca sa izbuteasca sa-l aiba in masina noastra pe G. cel care cautase iubirea absoluta are revelatia dureroasa a golului care il inconjura. inca o data. cand unchiul Tache moare.. De Sfantul Dumitru. dar idealist. in Universitatea bucuresteana. peste doar trei saptamani. schimband vorbe lipsite de importanta.) Era o suferinta de neinchipuit.. vag avocat si ins gaunos. in eventualitatea mortii lui pe front. ci senzatia ca sufletele lor „pluteau deasupra cuvintelor" ca si cand n-ar fi facut parte din aceasta lume. Capitolul al IV-lea {„Asta-i rochia albastra") prezinta impacarea dintre cei doi soti. preferinta comuna a celor doi pentru un anume vals. consolidata prin episoadele de viata care i-au urmat: atunci cand. (Gregoriade).. pentru ca. din care ii ramane destul chiar si dupa procesul pe care mama sa si rudele i-1 intenteaza. rudele vorbesc despre tatal lui Stefan. In mod paradoxal. Nae Gheorghidiu. iubirea lui Stefan Gheorghidiu pentru Ela se naste din orgoliu. pana cand o intamplare le schimba viata. In 1916. Acum. intelectual de valoare. care murise sarac. pentru sambata sau cel mai tarziu duminica".Capitolul al H-lea („Diagonalele unui testament") incepe in mod abrupt.personaj balzacian zgarcit si foarte bogat. concentrat fiind la Piatra Craiului. de sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena. Intamplarea da nastere unei stari de incordata suspiciune intre soti. care se hranea din propria ei substanta. pentru a-si masca sentimentele. care riposteaza taios.. in fata unui chiosc de ziare si se plimba indelung. familia afla ca ii lasase lui Stefan o avere. sa aiba existenta asigurata. tanarul are o alta revelatie: cea a adevaratului caracter al Elei. vizite si dans „preocupari" care-i aduc suferinta tanarului ars de febra ideilor. Intr-o dupa-amiaza de vara. coborand astfel din mitul iubirii transcendente. Ela il paraseste. lipsindu-i priceperea de a face avere (pe care o aveau fratii sai . printr-o marturisire: „Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala (. cu gesturi pe care nu i le cunostea si care isi arata intreaga micime sufleteasca: ii cere s-o treaca in testament. atentia pe care femeia i-o acorda acestuia la masa. a carui moarte apropiata deschidea perspectiva mostenirii. intreaga familie este invitata la unchiul Tache . Dupa ce se casatoresc. verisoara lui Stefan) se integreaza perfect in cercurile lumii bogate. romanul iubirii din capitolele II-V incheindu-se cu fraza: „Dar ultima scrisoare ma chema «negresit» la Campulung. din cauza asta. in timpul mesei. spre consternarea tuturor.Tache si Nae Gheorghidiu). fara sa spuna. Stefan Gheorghidiu aduce acasa o femeie „usoara". provoaca gelozia si tristetea tanarului. " Inceputa prin anii 1912-1913. reliefand un pragmatism necunoscut pana atunci. pentru a-i fi aproape. Acum.Opiniile rudelor il lezeaza pe Stefan. Capitolul al III-lea („E tot filozofie. Stefan se dovedeste a fi un inadaptat. Capitolul al Vl-lea {„Ultima noapte de dragoste") incheie Cartea I si rezuma cele doua zile ale permisiei lui Gheorghidiu la Campulung.") prezinta viata mondena a tinerei familii. dansatorul abia cunoscut cu doua saptamani inainte". Ela (initiata de o anume Anisoara. faptul ca Ela dispare impreuna cu G. tanarul fiind magulit de admiratia pe care i-o aratau colegii pentru ca era „atat de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente". semnificativa pentru „noaptea" incertitudinilor in care intra tanarul indragostit: excursia „in banda" la Odobesti.. Frumoasa este nu discutia in sine. Stefan si Ela se intalnesc. accentuata de o luciditate taioasa. intr-o noapte. sotul ei decade din rolul de „zeu". . in afaceri. din intamplare. Gheorghidiu o aduce pe Ela la Campulung. care incepe sa coboare de pe soclul pe care barbatul i-1 inaltase. Ela a deranjat.

Meritul autorului consta in surprinderea omenescului din fiecare luptator: zgomotul exploziilor se rasfrange. el devine un Izbavit prin participarea la aceasta perpetua jertfa. mai ales. iar gestul instinctiv de aparare este parca de la inceputul lumii. noaptea. Acest fragment (cum sunt multe altele in acest volum) ar putea explica si viziunea lipsita de eroism asupra razboiului. proprie lui Camil Petrescu. mai frumos despre razboi in literatura noastra". ordinele contradictorii produc haos. tanarul va veni apoi acasa. de amantul ei. ca de o intamplare din copilarie. fapt care-i acutizeaza framantarile.cuta: „De sotia mea. in afara campului de lupta. rasturnate: soldatii care pleaca in patrulare dispar ca intr-o alta lume. Protestele tiganimii sau imaginea copiilor desculti si cu burtile goale sunt zugravite cu mana sigura de scriitor realist. Stefan Gheorghidiu priveste cu alti ochi viata lui tre. Gheorghidiu este trimis in cercetare. iar instinctul de aparare este mai puternic decat suferinta aproapelui („iar cel de la picioarele mele are capul plin de sange"). G. Inca de acum. aduc razboiul in limitele omenescului. de tot zbuciumul de atunci. Imaginea auditiva a primelor focuri de arma il impresioneaza profund pe tanarul Gheorghidiu:„E originara ca intaiul om pe pamant si nu o voi uita pana la sfarsitul vietii. mi-aduc aminte cu adevarat. Convins ca va muri. Cartea a II-a a romanului incepe cu capitolul „intaia noapte de razboi" in care este zugravit primul asalt al armatei romane asupra granitei cu Austro-Ungaria. tanarul este salvat de un superior care-1 duce la regiment. barbatul lasandu-i Elei „Tot trecutul" (epilogul „Comunicat apocrif"). cu sugestii apocaliptice: exploziile sunt asurzitoare. comenzile trec din gura in gura. spaima si apropierea mortii. Acum. intamplarile apar stranii. Intrucat satenii reclamasera jafurile unor tigani. ca o prevestire a intoarcerii in tarana primordiala. . Scrisoarea anonima care il instiinta ca Ela il inseala aproape ca nu mai conteaza. Frica i-a intors pe oameni in preistorie („Animalic. imaginea trupurilor contorsionate aminteste de frescele din biserici. in care o mana nemiloasa impinge oamenii in abisul Iadului. Pe buna dreptate. invalmaseala care precede atacul. Dimensiunile acestei tragedii colective il salveaza pe Stefan Gheorghidiu. Portretul fetei care apare in titlul capitolului este cel mai frumos din tot romanul. doua surori Manciulea (acuzate de spionaj) conduc batalionul prin vadul Oltului si sunt decorate (capitolul III „intamplari la apa Oltului").Pe urma. convingerea lui fiind formata. amplificat. la Vulcan") muta actiunea in satul cu acelasi nume. Calinescu afirma ca paginile Cartii a Ii-a constituie „ tot ce s-a scris mai subtil. Luptele se aseamana intre ele si se dau. Hotarat sa-i pandeasca pe cei doi si sa-i ucida. aruncandu-1 peste oameni. oamenii se strang unii langa altii"). Tabloul razboiului este reconstituit ca spectacol inspaimantator. de la inaltimea Magurii Branului sau aflat in bataia gloantelor. corpul se incordeaza in asteptarea altei explozii.. in suflet. Ranit si spitalizat. iesind in oras. In peisajul sublunar. Tragismul scenei se concentreaza in ultima propozitie: „Nu mai e nimic omenesc in noi". iar inaintarea este inceata ca a unui urias miriapod. Capitolul al VI-lea („Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu") sintetizeaza Cartea a doua. intrucat Romania intrase in razboi. niciodata". Stefan Gheorghidiu il intalneste pe G. Cei doi se despart. iar obuzele scurma pamantul." Capitolul al V-lea {„Fata cu obraz verde. provocand o spaima ancestrala. personajul ignora pericolul. indem-nandu-si oamenii sleiti sa inainteze.