Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi- REZUMAT

ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RAZBOI

CAMIL PETRESCU REZUMAT PE CAPITOLE

Structura compozitionala a romanului „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi1*, de Camil Petrescu, ar putea fi caracterizata prin mai multe trasaturi: Romanul este alcatuit din doua carti corespunzatoare celor doua jumatati ale titlului: Cartea I este „Istoria geloziei lui Stefan Qheorghldiu" (Calinescu), iar metafora din titlu ar putea sugera {Itacirile personajului prin „noaptea" incertitudinilor sale, legate de iubirea pentru sotia sa Ela. Cartea a II-a constituie „un jurnal de campanie" (Calinescu) in care este evocat spectacolul apocaliptic al razboiului in fond tot o „noapte" sfarsita adesea in moarte. Liantul dintre cele doua carti este Stefan Gheorghidiu -tanarul ars de febra ideilor, „ inteligent si neprihanit" (cum il caracteriza G. Calinescu). Autorul incearca astfel sa raspunda la intrebarea: Cum priveste dragostea si cum traieste drama razboiului cautatorul de absolut? Romanul „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", de Camil Petrescu, este„o proza superioara" (Calinescu), in care iubirea, razboiul, predestinarea, moartea si absolutul, constituie motivele literare ale unei lungi confesiuni lucide facute de tanarul intelectual Stefan Gheorghidiu. Romanul este scris la persoana I. naratorul fiind si personaj. In capitolul I {„La Piatra Craiului, in munte"), este conturat cadrul geografic, social si psihologic in care se afla personajul protagonist. „in primavara anului 1916, ca sublocotenent proaspat, intaia data concentrat, luasem parte, cu un regiment de infanterie din Capitala, la fortificarea vaii Prahovei, intre Busteni si Predeal." Zona fiind importanta in perspectiva intrarii Romaniei in primul razboi mondial, Parlamentul, partidele politice si presa vorbeau cu respect despre aceasta „fortificare". in realitate, „transeele" erau „niste santulete ca pentru scurgere de apa", iar „gropile de lup" erau atat de prost facute, incat „zece porci tiganesti cu boturi puternice, ar fi ramat, intr-o jumatate de zi, toate intariturile de pe Valea Prahovei". Aceasta este prima revelatie asupra razboiului demitizat. careia ii vor urma altele, in Cartea a Ii-a. Mutat, ulterior, la Piatra Craiului, Gheorghidiu participa la instructia rizibila (comparata cu jocurile copiilor) si la alte activitati de tabara. Desi acestea erau suportabile, iar camarazii erau „oameni cumsecade care isi credeau la necaz", pentru Gheorghidiu, aceasta concetrare era „o lunga deznadejde". Sensibilizat de dureroasele incertitudini ale iubirii pentru sotia sa Ela, tanarul traieste intr-o continua tensiune psihica: „De multe ori, seara, la popota, era destul un singur cuvant ca sa trezeasca ras-i coliri si sa intarate dureri amortite". Pe acest fond sufletesc, are loc, intr-o seara, o discutie la popota ofiterilor, pe marginea unei stiri din ziar: un barbat din lumea buna si-a ucis sotia necredincioasa si a fost achitat. Opiniile diferite ale celor prezenti dau nastere la niste comentarii pe care tanarul le considerafacile. Totusi, isi amana interventia, incercand sa castige bunavointa capitanului Dimiu (de la care solicitase o permisie ca sa plece la Campulung, pentru a se intalni cu Ela). Refuzat din nou, Gheorghidiu are o izbucnire nervoasa care-1 obliga sa paraseasca incaperea. Abia afara i se destainuie unui camarad, intr-un lung monolog despre iubire, din care strabate o imensa suferinta. Cauzele acestei dureroase zbateri sunt dezvaluite, prin retrospectiva, in urmatoarele patru capitole care constituie „ un veritabil roman in roman " (N. Manolescu).

pana cand o intamplare le schimba viata. tanarul fiind magulit de admiratia pe care i-o aratau colegii pentru ca era „atat de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente".) Era o suferinta de neinchipuit. in eventualitatea mortii lui pe front. cel care cautase iubirea absoluta are revelatia dureroasa a golului care il inconjura. intreaga familie este invitata la unchiul Tache . Gheorghidiu sufera pentru fiecare gest al sotiei sale. ci senzatia ca sufletele lor „pluteau deasupra cuvintelor" ca si cand n-ar fi facut parte din aceasta lume. schimband vorbe lipsite de importanta. in terna realitate. care incepe sa coboare de pe soclul pe care barbatul i-1 inaltase. iubirea lui Stefan Gheorghidiu pentru Ela se naste din orgoliu. de sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena. pentru a-i fi aproape. Gheorghidiu o aduce pe Ela la Campulung. semnificativa pentru „noaptea" incertitudinilor in care intra tanarul indragostit: excursia „in banda" la Odobesti. Capitolul al IV-lea {„Asta-i rochia albastra") prezinta impacarea dintre cei doi soti. Ela ii acorda o atentie exagerata unui anume G. intelectual de valoare. Ela il paraseste. in afaceri.. verisoara lui Stefan) se integreaza perfect in cercurile lumii bogate.") prezinta viata mondena a tinerei familii. de doua ori. spre consternarea tuturor. Intamplarea da nastere unei stari de incordata suspiciune intre soti. In 1916. Acum. rudele vorbesc despre tatal lui Stefan. sotul ei decade din rolul de „zeu". cei doi traiesc in conditii materiale modeste. concentrat fiind la Piatra Craiului. dar idealist. De Sfantul Dumitru. vag avocat si ins gaunos. dansatorul abia cunoscut cu doua saptamani inainte". a carui moarte apropiata deschidea perspectiva mostenirii. Capitolul al III-lea („E tot filozofie.. Pe masura ce Ela aspira spre luxul lumii bogate. accentuata de o luciditate taioasa. romanul iubirii din capitolele II-V incheindu-se cu fraza: „Dar ultima scrisoare ma chema «negresit» la Campulung. povestitorul revine la discutia de la popota. In timpul acesteia. care murise sarac. preferinta comuna a celor doi pentru un anume vals. Mirat si apoi consternat de patrunderea acestui intrus in intimitatea lor. cu petreceri. cu gesturi pe care nu i le cunostea si care isi arata intreaga micime sufleteasca: ii cere s-o treaca in testament. printr-o marturisire: „Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala (. vizite si dans „preocupari" care-i aduc suferinta tanarului ars de febra ideilor. inca de la plecare. intr-o noapte. din cauza asta.. provoaca gelozia si tristetea tanarului. cand unchiul Tache moare. in timpul mesei. Nae Gheorghidiu. pe toata lumea „ca sa izbuteasca sa-l aiba in masina noastra pe G. faptul ca Ela dispare impreuna cu G. Stefan si Ela se intalnesc. Ela a deranjat. sa aiba existenta asigurata. consolidata prin episoadele de viata care i-au urmat: atunci cand. tanarul are o alta revelatie: cea a adevaratului caracter al Elei. care riposteaza taios. Stefan se dovedeste a fi un inadaptat. coborand astfel din mitul iubirii transcendente. Frumoasa este nu discutia in sine. (Gregoriade). din care ii ramane destul chiar si dupa procesul pe care mama sa si rudele i-1 intenteaza.Tache si Nae Gheorghidiu). familia afla ca ii lasase lui Stefan o avere. se retine o intamplare. Intr-o dupa-amiaza de vara. " Inceputa prin anii 1912-1913. Stefan Gheorghidiu aduce acasa o femeie „usoara". traind un acut sentiment de inferioritate: „Am inteles ca in sufletul ei se petreceau comparatii care nu-mi erau favorabile si ca suferea. In mod paradoxal. fara sa spuna.Capitolul al H-lea („Diagonalele unui testament") incepe in mod abrupt." Prin contrast. pentru a-si masca sentimentele. atentia pe care femeia i-o acorda acestuia la masa. pentru ca. in Universitatea bucuresteana. Acum. care-i va deveni foarte apropiat mai tarziu. Dupa ce se casatoresc. Din viata noua a familiei. lipsindu-i priceperea de a face avere (pe care o aveau fratii sai . peste doar trei saptamani.Opiniile rudelor il lezeaza pe Stefan.. pentru sambata sau cel mai tarziu duminica".. reliefand un pragmatism necunoscut pana atunci. Capitolul al Vl-lea {„Ultima noapte de dragoste") incheie Cartea I si rezuma cele doua zile ale permisiei lui Gheorghidiu la Campulung.personaj balzacian zgarcit si foarte bogat. in fata unui chiosc de ziare si se plimba indelung.. Ela (initiata de o anume Anisoara. . care se hranea din propria ei substanta. inca o data. Initiat de unchiul sau. din intamplare. Acesta gaseste aici o alta Ela.

iar gestul instinctiv de aparare este parca de la inceputul lumii. invalmaseala care precede atacul. rasturnate: soldatii care pleaca in patrulare dispar ca intr-o alta lume. . ca o prevestire a intoarcerii in tarana primordiala. mi-aduc aminte cu adevarat. Gheorghidiu este trimis in cercetare.Pe urma. Stefan Gheorghidiu il intalneste pe G. Portretul fetei care apare in titlul capitolului este cel mai frumos din tot romanul. comenzile trec din gura in gura. in suflet. provocand o spaima ancestrala. Imaginea auditiva a primelor focuri de arma il impresioneaza profund pe tanarul Gheorghidiu:„E originara ca intaiul om pe pamant si nu o voi uita pana la sfarsitul vietii. Ranit si spitalizat. iar inaintarea este inceata ca a unui urias miriapod. Capitolul al VI-lea („Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu") sintetizeaza Cartea a doua. intamplarile apar stranii. noaptea. in care o mana nemiloasa impinge oamenii in abisul Iadului. Protestele tiganimii sau imaginea copiilor desculti si cu burtile goale sunt zugravite cu mana sigura de scriitor realist. Frica i-a intors pe oameni in preistorie („Animalic. Calinescu afirma ca paginile Cartii a Ii-a constituie „ tot ce s-a scris mai subtil. Tabloul razboiului este reconstituit ca spectacol inspaimantator. aduc razboiul in limitele omenescului. Tragismul scenei se concentreaza in ultima propozitie: „Nu mai e nimic omenesc in noi". Acum. doua surori Manciulea (acuzate de spionaj) conduc batalionul prin vadul Oltului si sunt decorate (capitolul III „intamplari la apa Oltului"). ca de o intamplare din copilarie. barbatul lasandu-i Elei „Tot trecutul" (epilogul „Comunicat apocrif"). iar obuzele scurma pamantul. Intrucat satenii reclamasera jafurile unor tigani. tanarul este salvat de un superior care-1 duce la regiment. In peisajul sublunar.cuta: „De sotia mea. aruncandu-1 peste oameni. el devine un Izbavit prin participarea la aceasta perpetua jertfa. Cartea a II-a a romanului incepe cu capitolul „intaia noapte de razboi" in care este zugravit primul asalt al armatei romane asupra granitei cu Austro-Ungaria. Hotarat sa-i pandeasca pe cei doi si sa-i ucida. Inca de acum. mai frumos despre razboi in literatura noastra". convingerea lui fiind formata. amplificat. spaima si apropierea mortii. fapt care-i acutizeaza framantarile. intrucat Romania intrase in razboi. de amantul ei." Capitolul al V-lea {„Fata cu obraz verde. de tot zbuciumul de atunci. iesind in oras. niciodata". Meritul autorului consta in surprinderea omenescului din fiecare luptator: zgomotul exploziilor se rasfrange. Dimensiunile acestei tragedii colective il salveaza pe Stefan Gheorghidiu.. imaginea trupurilor contorsionate aminteste de frescele din biserici. mai ales. Pe buna dreptate. G. de la inaltimea Magurii Branului sau aflat in bataia gloantelor. cu sugestii apocaliptice: exploziile sunt asurzitoare. Acest fragment (cum sunt multe altele in acest volum) ar putea explica si viziunea lipsita de eroism asupra razboiului. Cei doi se despart. Scrisoarea anonima care il instiinta ca Ela il inseala aproape ca nu mai conteaza. la Vulcan") muta actiunea in satul cu acelasi nume. Convins ca va muri. Luptele se aseamana intre ele si se dau. personajul ignora pericolul. indem-nandu-si oamenii sleiti sa inainteze. tanarul va veni apoi acasa. proprie lui Camil Petrescu. iar instinctul de aparare este mai puternic decat suferinta aproapelui („iar cel de la picioarele mele are capul plin de sange"). ordinele contradictorii produc haos. oamenii se strang unii langa altii"). corpul se incordeaza in asteptarea altei explozii. in afara campului de lupta. Stefan Gheorghidiu priveste cu alti ochi viata lui tre.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful