ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RAZBOI

CAMIL PETRESCU REZUMAT PE CAPITOLE

Structura compozitionala a romanului „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi1*, de Camil Petrescu, ar putea fi caracterizata prin mai multe trasaturi: Romanul este alcatuit din doua carti corespunzatoare celor doua jumatati ale titlului: Cartea I este „Istoria geloziei lui Stefan Qheorghldiu" (Calinescu), iar metafora din titlu ar putea sugera {Itacirile personajului prin „noaptea" incertitudinilor sale, legate de iubirea pentru sotia sa Ela. Cartea a II-a constituie „un jurnal de campanie" (Calinescu) in care este evocat spectacolul apocaliptic al razboiului in fond tot o „noapte" sfarsita adesea in moarte. Liantul dintre cele doua carti este Stefan Gheorghidiu -tanarul ars de febra ideilor, „ inteligent si neprihanit" (cum il caracteriza G. Calinescu). Autorul incearca astfel sa raspunda la intrebarea: Cum priveste dragostea si cum traieste drama razboiului cautatorul de absolut? Romanul „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", de Camil Petrescu, este„o proza superioara" (Calinescu), in care iubirea, razboiul, predestinarea, moartea si absolutul, constituie motivele literare ale unei lungi confesiuni lucide facute de tanarul intelectual Stefan Gheorghidiu. Romanul este scris la persoana I. naratorul fiind si personaj. In capitolul I {„La Piatra Craiului, in munte"), este conturat cadrul geografic, social si psihologic in care se afla personajul protagonist. „in primavara anului 1916, ca sublocotenent proaspat, intaia data concentrat, luasem parte, cu un regiment de infanterie din Capitala, la fortificarea vaii Prahovei, intre Busteni si Predeal." Zona fiind importanta in perspectiva intrarii Romaniei in primul razboi mondial, Parlamentul, partidele politice si presa vorbeau cu respect despre aceasta „fortificare". in realitate, „transeele" erau „niste santulete ca pentru scurgere de apa", iar „gropile de lup" erau atat de prost facute, incat „zece porci tiganesti cu boturi puternice, ar fi ramat, intr-o jumatate de zi, toate intariturile de pe Valea Prahovei". Aceasta este prima revelatie asupra razboiului demitizat. careia ii vor urma altele, in Cartea a Ii-a. Mutat, ulterior, la Piatra Craiului, Gheorghidiu participa la instructia rizibila (comparata cu jocurile copiilor) si la alte activitati de tabara. Desi acestea erau suportabile, iar camarazii erau „oameni cumsecade care isi credeau la necaz", pentru Gheorghidiu, aceasta concetrare era „o lunga deznadejde". Sensibilizat de dureroasele incertitudini ale iubirii pentru sotia sa Ela, tanarul traieste intr-o continua tensiune psihica: „De multe ori, seara, la popota, era destul un singur cuvant ca sa trezeasca ras-i coliri si sa intarate dureri amortite". Pe acest fond sufletesc, are loc, intr-o seara, o discutie la popota ofiterilor, pe marginea unei stiri din ziar: un barbat din lumea buna si-a ucis sotia necredincioasa si a fost achitat. Opiniile diferite ale celor prezenti dau nastere la niste comentarii pe care tanarul le considerafacile. Totusi, isi amana interventia, incercand sa castige bunavointa capitanului Dimiu (de la care solicitase o permisie ca sa plece la Campulung, pentru a se intalni cu Ela). Refuzat din nou, Gheorghidiu are o izbucnire nervoasa care-1 obliga sa paraseasca incaperea. Abia afara i se destainuie unui camarad, intr-un lung monolog despre iubire, din care strabate o imensa suferinta. Cauzele acestei dureroase zbateri sunt dezvaluite, prin retrospectiva, in urmatoarele patru capitole care constituie „ un veritabil roman in roman " (N. Manolescu).

rudele vorbesc despre tatal lui Stefan. semnificativa pentru „noaptea" incertitudinilor in care intra tanarul indragostit: excursia „in banda" la Odobesti. Frumoasa este nu discutia in sine. pentru a-si masca sentimentele.) Era o suferinta de neinchipuit. coborand astfel din mitul iubirii transcendente. . " Inceputa prin anii 1912-1913. care incepe sa coboare de pe soclul pe care barbatul i-1 inaltase. Ela a deranjat. in afaceri.Opiniile rudelor il lezeaza pe Stefan. Acum.. Dupa ce se casatoresc. se retine o intamplare. familia afla ca ii lasase lui Stefan o avere. ci senzatia ca sufletele lor „pluteau deasupra cuvintelor" ca si cand n-ar fi facut parte din aceasta lume. De Sfantul Dumitru. de sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena. consolidata prin episoadele de viata care i-au urmat: atunci cand. cu gesturi pe care nu i le cunostea si care isi arata intreaga micime sufleteasca: ii cere s-o treaca in testament. Initiat de unchiul sau. traind un acut sentiment de inferioritate: „Am inteles ca in sufletul ei se petreceau comparatii care nu-mi erau favorabile si ca suferea. fara sa spuna. printr-o marturisire: „Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala (. din care ii ramane destul chiar si dupa procesul pe care mama sa si rudele i-1 intenteaza. Pe masura ce Ela aspira spre luxul lumii bogate. lipsindu-i priceperea de a face avere (pe care o aveau fratii sai . in eventualitatea mortii lui pe front.personaj balzacian zgarcit si foarte bogat. care riposteaza taios. Gheorghidiu o aduce pe Ela la Campulung. vag avocat si ins gaunos. spre consternarea tuturor. in timpul mesei. dansatorul abia cunoscut cu doua saptamani inainte". inca o data. pana cand o intamplare le schimba viata. Nae Gheorghidiu. Ela ii acorda o atentie exagerata unui anume G..Capitolul al H-lea („Diagonalele unui testament") incepe in mod abrupt. intr-o noapte. in terna realitate. inca de la plecare. sa aiba existenta asigurata.. pentru a-i fi aproape. care murise sarac. tanarul are o alta revelatie: cea a adevaratului caracter al Elei. Mirat si apoi consternat de patrunderea acestui intrus in intimitatea lor. reliefand un pragmatism necunoscut pana atunci. preferinta comuna a celor doi pentru un anume vals. in fata unui chiosc de ziare si se plimba indelung." Prin contrast. intelectual de valoare. vizite si dans „preocupari" care-i aduc suferinta tanarului ars de febra ideilor. care se hranea din propria ei substanta. care-i va deveni foarte apropiat mai tarziu. Acesta gaseste aici o alta Ela. Stefan se dovedeste a fi un inadaptat. Ela (initiata de o anume Anisoara. cel care cautase iubirea absoluta are revelatia dureroasa a golului care il inconjura. Acum. pentru ca. intreaga familie este invitata la unchiul Tache . schimband vorbe lipsite de importanta. Capitolul al III-lea („E tot filozofie. romanul iubirii din capitolele II-V incheindu-se cu fraza: „Dar ultima scrisoare ma chema «negresit» la Campulung... Intr-o dupa-amiaza de vara. Capitolul al Vl-lea {„Ultima noapte de dragoste") incheie Cartea I si rezuma cele doua zile ale permisiei lui Gheorghidiu la Campulung. tanarul fiind magulit de admiratia pe care i-o aratau colegii pentru ca era „atat de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente". sotul ei decade din rolul de „zeu". In 1916. In mod paradoxal. de doua ori. Stefan si Ela se intalnesc. Din viata noua a familiei. cand unchiul Tache moare. Stefan Gheorghidiu aduce acasa o femeie „usoara".") prezinta viata mondena a tinerei familii. accentuata de o luciditate taioasa. pe toata lumea „ca sa izbuteasca sa-l aiba in masina noastra pe G. cu petreceri. Capitolul al IV-lea {„Asta-i rochia albastra") prezinta impacarea dintre cei doi soti.. din cauza asta. provoaca gelozia si tristetea tanarului. a carui moarte apropiata deschidea perspectiva mostenirii. verisoara lui Stefan) se integreaza perfect in cercurile lumii bogate. pentru sambata sau cel mai tarziu duminica". dar idealist. cei doi traiesc in conditii materiale modeste. faptul ca Ela dispare impreuna cu G.Tache si Nae Gheorghidiu). povestitorul revine la discutia de la popota. (Gregoriade). in Universitatea bucuresteana. din intamplare. peste doar trei saptamani. atentia pe care femeia i-o acorda acestuia la masa. iubirea lui Stefan Gheorghidiu pentru Ela se naste din orgoliu. concentrat fiind la Piatra Craiului. Intamplarea da nastere unei stari de incordata suspiciune intre soti. In timpul acesteia. Gheorghidiu sufera pentru fiecare gest al sotiei sale. Ela il paraseste.

in suflet.Pe urma. intamplarile apar stranii. de la inaltimea Magurii Branului sau aflat in bataia gloantelor. Imaginea auditiva a primelor focuri de arma il impresioneaza profund pe tanarul Gheorghidiu:„E originara ca intaiul om pe pamant si nu o voi uita pana la sfarsitul vietii. amplificat." Capitolul al V-lea {„Fata cu obraz verde. Ranit si spitalizat. Pe buna dreptate. convingerea lui fiind formata. spaima si apropierea mortii. Tragismul scenei se concentreaza in ultima propozitie: „Nu mai e nimic omenesc in noi". personajul ignora pericolul. In peisajul sublunar. Meritul autorului consta in surprinderea omenescului din fiecare luptator: zgomotul exploziilor se rasfrange. aduc razboiul in limitele omenescului. invalmaseala care precede atacul. Cei doi se despart. iar inaintarea este inceata ca a unui urias miriapod. niciodata". Convins ca va muri. Hotarat sa-i pandeasca pe cei doi si sa-i ucida. ordinele contradictorii produc haos. noaptea. in care o mana nemiloasa impinge oamenii in abisul Iadului. aruncandu-1 peste oameni. Capitolul al VI-lea („Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu") sintetizeaza Cartea a doua. Luptele se aseamana intre ele si se dau.. Frica i-a intors pe oameni in preistorie („Animalic. Intrucat satenii reclamasera jafurile unor tigani. Cartea a II-a a romanului incepe cu capitolul „intaia noapte de razboi" in care este zugravit primul asalt al armatei romane asupra granitei cu Austro-Ungaria. ca de o intamplare din copilarie.cuta: „De sotia mea. mai frumos despre razboi in literatura noastra". corpul se incordeaza in asteptarea altei explozii. intrucat Romania intrase in razboi. fapt care-i acutizeaza framantarile. de amantul ei. Acum. proprie lui Camil Petrescu. iar obuzele scurma pamantul. ca o prevestire a intoarcerii in tarana primordiala. la Vulcan") muta actiunea in satul cu acelasi nume. de tot zbuciumul de atunci. iar instinctul de aparare este mai puternic decat suferinta aproapelui („iar cel de la picioarele mele are capul plin de sange"). provocand o spaima ancestrala. Tabloul razboiului este reconstituit ca spectacol inspaimantator. Inca de acum. oamenii se strang unii langa altii"). iesind in oras. Protestele tiganimii sau imaginea copiilor desculti si cu burtile goale sunt zugravite cu mana sigura de scriitor realist. el devine un Izbavit prin participarea la aceasta perpetua jertfa. Stefan Gheorghidiu priveste cu alti ochi viata lui tre. barbatul lasandu-i Elei „Tot trecutul" (epilogul „Comunicat apocrif"). mai ales. in afara campului de lupta. mi-aduc aminte cu adevarat. tanarul este salvat de un superior care-1 duce la regiment. Stefan Gheorghidiu il intalneste pe G. doua surori Manciulea (acuzate de spionaj) conduc batalionul prin vadul Oltului si sunt decorate (capitolul III „intamplari la apa Oltului"). comenzile trec din gura in gura. Gheorghidiu este trimis in cercetare. rasturnate: soldatii care pleaca in patrulare dispar ca intr-o alta lume. indem-nandu-si oamenii sleiti sa inainteze. tanarul va veni apoi acasa. Acest fragment (cum sunt multe altele in acest volum) ar putea explica si viziunea lipsita de eroism asupra razboiului. iar gestul instinctiv de aparare este parca de la inceputul lumii. . cu sugestii apocaliptice: exploziile sunt asurzitoare. imaginea trupurilor contorsionate aminteste de frescele din biserici. Scrisoarea anonima care il instiinta ca Ela il inseala aproape ca nu mai conteaza. Calinescu afirma ca paginile Cartii a Ii-a constituie „ tot ce s-a scris mai subtil. Dimensiunile acestei tragedii colective il salveaza pe Stefan Gheorghidiu. G. Portretul fetei care apare in titlul capitolului este cel mai frumos din tot romanul.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful