ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RAZBOI

CAMIL PETRESCU REZUMAT PE CAPITOLE

Structura compozitionala a romanului „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi1*, de Camil Petrescu, ar putea fi caracterizata prin mai multe trasaturi: Romanul este alcatuit din doua carti corespunzatoare celor doua jumatati ale titlului: Cartea I este „Istoria geloziei lui Stefan Qheorghldiu" (Calinescu), iar metafora din titlu ar putea sugera {Itacirile personajului prin „noaptea" incertitudinilor sale, legate de iubirea pentru sotia sa Ela. Cartea a II-a constituie „un jurnal de campanie" (Calinescu) in care este evocat spectacolul apocaliptic al razboiului in fond tot o „noapte" sfarsita adesea in moarte. Liantul dintre cele doua carti este Stefan Gheorghidiu -tanarul ars de febra ideilor, „ inteligent si neprihanit" (cum il caracteriza G. Calinescu). Autorul incearca astfel sa raspunda la intrebarea: Cum priveste dragostea si cum traieste drama razboiului cautatorul de absolut? Romanul „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", de Camil Petrescu, este„o proza superioara" (Calinescu), in care iubirea, razboiul, predestinarea, moartea si absolutul, constituie motivele literare ale unei lungi confesiuni lucide facute de tanarul intelectual Stefan Gheorghidiu. Romanul este scris la persoana I. naratorul fiind si personaj. In capitolul I {„La Piatra Craiului, in munte"), este conturat cadrul geografic, social si psihologic in care se afla personajul protagonist. „in primavara anului 1916, ca sublocotenent proaspat, intaia data concentrat, luasem parte, cu un regiment de infanterie din Capitala, la fortificarea vaii Prahovei, intre Busteni si Predeal." Zona fiind importanta in perspectiva intrarii Romaniei in primul razboi mondial, Parlamentul, partidele politice si presa vorbeau cu respect despre aceasta „fortificare". in realitate, „transeele" erau „niste santulete ca pentru scurgere de apa", iar „gropile de lup" erau atat de prost facute, incat „zece porci tiganesti cu boturi puternice, ar fi ramat, intr-o jumatate de zi, toate intariturile de pe Valea Prahovei". Aceasta este prima revelatie asupra razboiului demitizat. careia ii vor urma altele, in Cartea a Ii-a. Mutat, ulterior, la Piatra Craiului, Gheorghidiu participa la instructia rizibila (comparata cu jocurile copiilor) si la alte activitati de tabara. Desi acestea erau suportabile, iar camarazii erau „oameni cumsecade care isi credeau la necaz", pentru Gheorghidiu, aceasta concetrare era „o lunga deznadejde". Sensibilizat de dureroasele incertitudini ale iubirii pentru sotia sa Ela, tanarul traieste intr-o continua tensiune psihica: „De multe ori, seara, la popota, era destul un singur cuvant ca sa trezeasca ras-i coliri si sa intarate dureri amortite". Pe acest fond sufletesc, are loc, intr-o seara, o discutie la popota ofiterilor, pe marginea unei stiri din ziar: un barbat din lumea buna si-a ucis sotia necredincioasa si a fost achitat. Opiniile diferite ale celor prezenti dau nastere la niste comentarii pe care tanarul le considerafacile. Totusi, isi amana interventia, incercand sa castige bunavointa capitanului Dimiu (de la care solicitase o permisie ca sa plece la Campulung, pentru a se intalni cu Ela). Refuzat din nou, Gheorghidiu are o izbucnire nervoasa care-1 obliga sa paraseasca incaperea. Abia afara i se destainuie unui camarad, intr-un lung monolog despre iubire, din care strabate o imensa suferinta. Cauzele acestei dureroase zbateri sunt dezvaluite, prin retrospectiva, in urmatoarele patru capitole care constituie „ un veritabil roman in roman " (N. Manolescu).

spre consternarea tuturor. cu gesturi pe care nu i le cunostea si care isi arata intreaga micime sufleteasca: ii cere s-o treaca in testament. cand unchiul Tache moare. dansatorul abia cunoscut cu doua saptamani inainte". ci senzatia ca sufletele lor „pluteau deasupra cuvintelor" ca si cand n-ar fi facut parte din aceasta lume. care riposteaza taios. fara sa spuna.") prezinta viata mondena a tinerei familii. in afaceri. coborand astfel din mitul iubirii transcendente. intreaga familie este invitata la unchiul Tache . schimband vorbe lipsite de importanta. semnificativa pentru „noaptea" incertitudinilor in care intra tanarul indragostit: excursia „in banda" la Odobesti. In 1916. Ela il paraseste. tanarul are o alta revelatie: cea a adevaratului caracter al Elei. Gheorghidiu o aduce pe Ela la Campulung. pentru ca. in Universitatea bucuresteana. iubirea lui Stefan Gheorghidiu pentru Ela se naste din orgoliu. romanul iubirii din capitolele II-V incheindu-se cu fraza: „Dar ultima scrisoare ma chema «negresit» la Campulung.. Acesta gaseste aici o alta Ela. care incepe sa coboare de pe soclul pe care barbatul i-1 inaltase.Opiniile rudelor il lezeaza pe Stefan. Mirat si apoi consternat de patrunderea acestui intrus in intimitatea lor. vag avocat si ins gaunos. care murise sarac. accentuata de o luciditate taioasa. pentru a-i fi aproape. lipsindu-i priceperea de a face avere (pe care o aveau fratii sai . " Inceputa prin anii 1912-1913. in terna realitate. Intr-o dupa-amiaza de vara. Acum.personaj balzacian zgarcit si foarte bogat. familia afla ca ii lasase lui Stefan o avere. printr-o marturisire: „Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala (. in fata unui chiosc de ziare si se plimba indelung. de doua ori. a carui moarte apropiata deschidea perspectiva mostenirii. pe toata lumea „ca sa izbuteasca sa-l aiba in masina noastra pe G. care-i va deveni foarte apropiat mai tarziu. din cauza asta.. Din viata noua a familiei. pana cand o intamplare le schimba viata.) Era o suferinta de neinchipuit. faptul ca Ela dispare impreuna cu G.. Dupa ce se casatoresc.. intr-o noapte. povestitorul revine la discutia de la popota. Stefan se dovedeste a fi un inadaptat. in eventualitatea mortii lui pe front. preferinta comuna a celor doi pentru un anume vals. rudele vorbesc despre tatal lui Stefan. Nae Gheorghidiu. provoaca gelozia si tristetea tanarului. pentru a-si masca sentimentele.Capitolul al H-lea („Diagonalele unui testament") incepe in mod abrupt. care se hranea din propria ei substanta. peste doar trei saptamani. De Sfantul Dumitru. Stefan si Ela se intalnesc.. Gheorghidiu sufera pentru fiecare gest al sotiei sale. Ela a deranjat. dar idealist. traind un acut sentiment de inferioritate: „Am inteles ca in sufletul ei se petreceau comparatii care nu-mi erau favorabile si ca suferea. pentru sambata sau cel mai tarziu duminica". cel care cautase iubirea absoluta are revelatia dureroasa a golului care il inconjura. Initiat de unchiul sau. Acum.. verisoara lui Stefan) se integreaza perfect in cercurile lumii bogate. atentia pe care femeia i-o acorda acestuia la masa. vizite si dans „preocupari" care-i aduc suferinta tanarului ars de febra ideilor. intelectual de valoare. cu petreceri. de sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena. concentrat fiind la Piatra Craiului. inca o data. inca de la plecare. in timpul mesei. sotul ei decade din rolul de „zeu". sa aiba existenta asigurata. Capitolul al III-lea („E tot filozofie. Frumoasa este nu discutia in sine. Intamplarea da nastere unei stari de incordata suspiciune intre soti. . Capitolul al IV-lea {„Asta-i rochia albastra") prezinta impacarea dintre cei doi soti. Capitolul al Vl-lea {„Ultima noapte de dragoste") incheie Cartea I si rezuma cele doua zile ale permisiei lui Gheorghidiu la Campulung. Ela ii acorda o atentie exagerata unui anume G. consolidata prin episoadele de viata care i-au urmat: atunci cand. (Gregoriade)." Prin contrast. tanarul fiind magulit de admiratia pe care i-o aratau colegii pentru ca era „atat de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente". din care ii ramane destul chiar si dupa procesul pe care mama sa si rudele i-1 intenteaza. se retine o intamplare. cei doi traiesc in conditii materiale modeste. In timpul acesteia. din intamplare. Ela (initiata de o anume Anisoara. Stefan Gheorghidiu aduce acasa o femeie „usoara". In mod paradoxal. Pe masura ce Ela aspira spre luxul lumii bogate.Tache si Nae Gheorghidiu). reliefand un pragmatism necunoscut pana atunci.

Acest fragment (cum sunt multe altele in acest volum) ar putea explica si viziunea lipsita de eroism asupra razboiului. iar inaintarea este inceata ca a unui urias miriapod. de la inaltimea Magurii Branului sau aflat in bataia gloantelor. Tabloul razboiului este reconstituit ca spectacol inspaimantator.cuta: „De sotia mea. ca de o intamplare din copilarie. indem-nandu-si oamenii sleiti sa inainteze. Cei doi se despart." Capitolul al V-lea {„Fata cu obraz verde. aruncandu-1 peste oameni. iar obuzele scurma pamantul. ca o prevestire a intoarcerii in tarana primordiala. . in care o mana nemiloasa impinge oamenii in abisul Iadului. Portretul fetei care apare in titlul capitolului este cel mai frumos din tot romanul. imaginea trupurilor contorsionate aminteste de frescele din biserici. cu sugestii apocaliptice: exploziile sunt asurzitoare. Intrucat satenii reclamasera jafurile unor tigani. intrucat Romania intrase in razboi. In peisajul sublunar. personajul ignora pericolul. Luptele se aseamana intre ele si se dau. iesind in oras. amplificat. Meritul autorului consta in surprinderea omenescului din fiecare luptator: zgomotul exploziilor se rasfrange. mai frumos despre razboi in literatura noastra". provocand o spaima ancestrala. Frica i-a intors pe oameni in preistorie („Animalic. de tot zbuciumul de atunci. el devine un Izbavit prin participarea la aceasta perpetua jertfa. Capitolul al VI-lea („Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu") sintetizeaza Cartea a doua. aduc razboiul in limitele omenescului. Calinescu afirma ca paginile Cartii a Ii-a constituie „ tot ce s-a scris mai subtil. Cartea a II-a a romanului incepe cu capitolul „intaia noapte de razboi" in care este zugravit primul asalt al armatei romane asupra granitei cu Austro-Ungaria. la Vulcan") muta actiunea in satul cu acelasi nume. Tragismul scenei se concentreaza in ultima propozitie: „Nu mai e nimic omenesc in noi". Hotarat sa-i pandeasca pe cei doi si sa-i ucida. invalmaseala care precede atacul. tanarul este salvat de un superior care-1 duce la regiment. doua surori Manciulea (acuzate de spionaj) conduc batalionul prin vadul Oltului si sunt decorate (capitolul III „intamplari la apa Oltului"). Ranit si spitalizat. G. corpul se incordeaza in asteptarea altei explozii. Gheorghidiu este trimis in cercetare. in suflet. iar instinctul de aparare este mai puternic decat suferinta aproapelui („iar cel de la picioarele mele are capul plin de sange"). Scrisoarea anonima care il instiinta ca Ela il inseala aproape ca nu mai conteaza.Pe urma. mai ales. Acum. convingerea lui fiind formata. oamenii se strang unii langa altii"). de amantul ei. fapt care-i acutizeaza framantarile. rasturnate: soldatii care pleaca in patrulare dispar ca intr-o alta lume. Stefan Gheorghidiu il intalneste pe G. Protestele tiganimii sau imaginea copiilor desculti si cu burtile goale sunt zugravite cu mana sigura de scriitor realist. niciodata". spaima si apropierea mortii. Convins ca va muri. mi-aduc aminte cu adevarat. comenzile trec din gura in gura. barbatul lasandu-i Elei „Tot trecutul" (epilogul „Comunicat apocrif"). Inca de acum. proprie lui Camil Petrescu. noaptea.. iar gestul instinctiv de aparare este parca de la inceputul lumii. Pe buna dreptate. Imaginea auditiva a primelor focuri de arma il impresioneaza profund pe tanarul Gheorghidiu:„E originara ca intaiul om pe pamant si nu o voi uita pana la sfarsitul vietii. tanarul va veni apoi acasa. intamplarile apar stranii. Dimensiunile acestei tragedii colective il salveaza pe Stefan Gheorghidiu. ordinele contradictorii produc haos. Stefan Gheorghidiu priveste cu alti ochi viata lui tre. in afara campului de lupta.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful