ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RAZBOI

CAMIL PETRESCU REZUMAT PE CAPITOLE

Structura compozitionala a romanului „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi1*, de Camil Petrescu, ar putea fi caracterizata prin mai multe trasaturi: Romanul este alcatuit din doua carti corespunzatoare celor doua jumatati ale titlului: Cartea I este „Istoria geloziei lui Stefan Qheorghldiu" (Calinescu), iar metafora din titlu ar putea sugera {Itacirile personajului prin „noaptea" incertitudinilor sale, legate de iubirea pentru sotia sa Ela. Cartea a II-a constituie „un jurnal de campanie" (Calinescu) in care este evocat spectacolul apocaliptic al razboiului in fond tot o „noapte" sfarsita adesea in moarte. Liantul dintre cele doua carti este Stefan Gheorghidiu -tanarul ars de febra ideilor, „ inteligent si neprihanit" (cum il caracteriza G. Calinescu). Autorul incearca astfel sa raspunda la intrebarea: Cum priveste dragostea si cum traieste drama razboiului cautatorul de absolut? Romanul „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", de Camil Petrescu, este„o proza superioara" (Calinescu), in care iubirea, razboiul, predestinarea, moartea si absolutul, constituie motivele literare ale unei lungi confesiuni lucide facute de tanarul intelectual Stefan Gheorghidiu. Romanul este scris la persoana I. naratorul fiind si personaj. In capitolul I {„La Piatra Craiului, in munte"), este conturat cadrul geografic, social si psihologic in care se afla personajul protagonist. „in primavara anului 1916, ca sublocotenent proaspat, intaia data concentrat, luasem parte, cu un regiment de infanterie din Capitala, la fortificarea vaii Prahovei, intre Busteni si Predeal." Zona fiind importanta in perspectiva intrarii Romaniei in primul razboi mondial, Parlamentul, partidele politice si presa vorbeau cu respect despre aceasta „fortificare". in realitate, „transeele" erau „niste santulete ca pentru scurgere de apa", iar „gropile de lup" erau atat de prost facute, incat „zece porci tiganesti cu boturi puternice, ar fi ramat, intr-o jumatate de zi, toate intariturile de pe Valea Prahovei". Aceasta este prima revelatie asupra razboiului demitizat. careia ii vor urma altele, in Cartea a Ii-a. Mutat, ulterior, la Piatra Craiului, Gheorghidiu participa la instructia rizibila (comparata cu jocurile copiilor) si la alte activitati de tabara. Desi acestea erau suportabile, iar camarazii erau „oameni cumsecade care isi credeau la necaz", pentru Gheorghidiu, aceasta concetrare era „o lunga deznadejde". Sensibilizat de dureroasele incertitudini ale iubirii pentru sotia sa Ela, tanarul traieste intr-o continua tensiune psihica: „De multe ori, seara, la popota, era destul un singur cuvant ca sa trezeasca ras-i coliri si sa intarate dureri amortite". Pe acest fond sufletesc, are loc, intr-o seara, o discutie la popota ofiterilor, pe marginea unei stiri din ziar: un barbat din lumea buna si-a ucis sotia necredincioasa si a fost achitat. Opiniile diferite ale celor prezenti dau nastere la niste comentarii pe care tanarul le considerafacile. Totusi, isi amana interventia, incercand sa castige bunavointa capitanului Dimiu (de la care solicitase o permisie ca sa plece la Campulung, pentru a se intalni cu Ela). Refuzat din nou, Gheorghidiu are o izbucnire nervoasa care-1 obliga sa paraseasca incaperea. Abia afara i se destainuie unui camarad, intr-un lung monolog despre iubire, din care strabate o imensa suferinta. Cauzele acestei dureroase zbateri sunt dezvaluite, prin retrospectiva, in urmatoarele patru capitole care constituie „ un veritabil roman in roman " (N. Manolescu).

printr-o marturisire: „Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala (. din intamplare. Capitolul al Vl-lea {„Ultima noapte de dragoste") incheie Cartea I si rezuma cele doua zile ale permisiei lui Gheorghidiu la Campulung. verisoara lui Stefan) se integreaza perfect in cercurile lumii bogate. Din viata noua a familiei. cu gesturi pe care nu i le cunostea si care isi arata intreaga micime sufleteasca: ii cere s-o treaca in testament. tanarul fiind magulit de admiratia pe care i-o aratau colegii pentru ca era „atat de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente". in terna realitate. In mod paradoxal. dansatorul abia cunoscut cu doua saptamani inainte". pentru a-i fi aproape. sotul ei decade din rolul de „zeu".") prezinta viata mondena a tinerei familii. traind un acut sentiment de inferioritate: „Am inteles ca in sufletul ei se petreceau comparatii care nu-mi erau favorabile si ca suferea. vag avocat si ins gaunos. In 1916. Ela ii acorda o atentie exagerata unui anume G.. Intamplarea da nastere unei stari de incordata suspiciune intre soti. de sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena. se retine o intamplare. cand unchiul Tache moare. a carui moarte apropiata deschidea perspectiva mostenirii. Acesta gaseste aici o alta Ela. in eventualitatea mortii lui pe front. Ela a deranjat. Gheorghidiu sufera pentru fiecare gest al sotiei sale. inca o data.. romanul iubirii din capitolele II-V incheindu-se cu fraza: „Dar ultima scrisoare ma chema «negresit» la Campulung. peste doar trei saptamani. Capitolul al IV-lea {„Asta-i rochia albastra") prezinta impacarea dintre cei doi soti. schimband vorbe lipsite de importanta.. De Sfantul Dumitru. tanarul are o alta revelatie: cea a adevaratului caracter al Elei. Dupa ce se casatoresc. spre consternarea tuturor. Mirat si apoi consternat de patrunderea acestui intrus in intimitatea lor. familia afla ca ii lasase lui Stefan o avere.. cei doi traiesc in conditii materiale modeste. Gheorghidiu o aduce pe Ela la Campulung. (Gregoriade). Acum. pana cand o intamplare le schimba viata." Prin contrast.. intelectual de valoare. " Inceputa prin anii 1912-1913. vizite si dans „preocupari" care-i aduc suferinta tanarului ars de febra ideilor.) Era o suferinta de neinchipuit. concentrat fiind la Piatra Craiului.Opiniile rudelor il lezeaza pe Stefan. Pe masura ce Ela aspira spre luxul lumii bogate. povestitorul revine la discutia de la popota. provoaca gelozia si tristetea tanarului. In timpul acesteia. faptul ca Ela dispare impreuna cu G. cu petreceri. lipsindu-i priceperea de a face avere (pe care o aveau fratii sai . reliefand un pragmatism necunoscut pana atunci. in fata unui chiosc de ziare si se plimba indelung. Acum. Stefan Gheorghidiu aduce acasa o femeie „usoara". iubirea lui Stefan Gheorghidiu pentru Ela se naste din orgoliu. pentru ca. semnificativa pentru „noaptea" incertitudinilor in care intra tanarul indragostit: excursia „in banda" la Odobesti. Ela (initiata de o anume Anisoara. fara sa spuna.Capitolul al H-lea („Diagonalele unui testament") incepe in mod abrupt. cel care cautase iubirea absoluta are revelatia dureroasa a golului care il inconjura. Initiat de unchiul sau. intreaga familie este invitata la unchiul Tache . rudele vorbesc despre tatal lui Stefan. care se hranea din propria ei substanta. Capitolul al III-lea („E tot filozofie. din care ii ramane destul chiar si dupa procesul pe care mama sa si rudele i-1 intenteaza. din cauza asta. inca de la plecare. dar idealist. in timpul mesei. in Universitatea bucuresteana. care-i va deveni foarte apropiat mai tarziu. . intr-o noapte. care murise sarac. in afaceri. sa aiba existenta asigurata. Ela il paraseste.personaj balzacian zgarcit si foarte bogat. pentru a-si masca sentimentele. ci senzatia ca sufletele lor „pluteau deasupra cuvintelor" ca si cand n-ar fi facut parte din aceasta lume. accentuata de o luciditate taioasa. Intr-o dupa-amiaza de vara. consolidata prin episoadele de viata care i-au urmat: atunci cand. Stefan se dovedeste a fi un inadaptat. care riposteaza taios. Stefan si Ela se intalnesc. Nae Gheorghidiu. preferinta comuna a celor doi pentru un anume vals. Frumoasa este nu discutia in sine.Tache si Nae Gheorghidiu). care incepe sa coboare de pe soclul pe care barbatul i-1 inaltase. de doua ori. pentru sambata sau cel mai tarziu duminica". pe toata lumea „ca sa izbuteasca sa-l aiba in masina noastra pe G. coborand astfel din mitul iubirii transcendente. atentia pe care femeia i-o acorda acestuia la masa..

" Capitolul al V-lea {„Fata cu obraz verde. corpul se incordeaza in asteptarea altei explozii. mi-aduc aminte cu adevarat. Meritul autorului consta in surprinderea omenescului din fiecare luptator: zgomotul exploziilor se rasfrange.cuta: „De sotia mea. noaptea. mai frumos despre razboi in literatura noastra". fapt care-i acutizeaza framantarile. la Vulcan") muta actiunea in satul cu acelasi nume. Tabloul razboiului este reconstituit ca spectacol inspaimantator. iar gestul instinctiv de aparare este parca de la inceputul lumii. . Inca de acum. aduc razboiul in limitele omenescului. Gheorghidiu este trimis in cercetare. Stefan Gheorghidiu priveste cu alti ochi viata lui tre. ca o prevestire a intoarcerii in tarana primordiala. doua surori Manciulea (acuzate de spionaj) conduc batalionul prin vadul Oltului si sunt decorate (capitolul III „intamplari la apa Oltului"). Portretul fetei care apare in titlul capitolului este cel mai frumos din tot romanul. Hotarat sa-i pandeasca pe cei doi si sa-i ucida. tanarul este salvat de un superior care-1 duce la regiment. Luptele se aseamana intre ele si se dau. Acest fragment (cum sunt multe altele in acest volum) ar putea explica si viziunea lipsita de eroism asupra razboiului. Intrucat satenii reclamasera jafurile unor tigani. el devine un Izbavit prin participarea la aceasta perpetua jertfa. Stefan Gheorghidiu il intalneste pe G. ca de o intamplare din copilarie. personajul ignora pericolul. Scrisoarea anonima care il instiinta ca Ela il inseala aproape ca nu mai conteaza. in afara campului de lupta. oamenii se strang unii langa altii"). Acum. Protestele tiganimii sau imaginea copiilor desculti si cu burtile goale sunt zugravite cu mana sigura de scriitor realist. in suflet. Frica i-a intors pe oameni in preistorie („Animalic. aruncandu-1 peste oameni. imaginea trupurilor contorsionate aminteste de frescele din biserici. Cartea a II-a a romanului incepe cu capitolul „intaia noapte de razboi" in care este zugravit primul asalt al armatei romane asupra granitei cu Austro-Ungaria. Convins ca va muri. iar obuzele scurma pamantul. iar inaintarea este inceata ca a unui urias miriapod. barbatul lasandu-i Elei „Tot trecutul" (epilogul „Comunicat apocrif"). de la inaltimea Magurii Branului sau aflat in bataia gloantelor. proprie lui Camil Petrescu. mai ales. provocand o spaima ancestrala. Pe buna dreptate. invalmaseala care precede atacul.Pe urma.. Ranit si spitalizat. in care o mana nemiloasa impinge oamenii in abisul Iadului. spaima si apropierea mortii. Cei doi se despart. Calinescu afirma ca paginile Cartii a Ii-a constituie „ tot ce s-a scris mai subtil. tanarul va veni apoi acasa. convingerea lui fiind formata. Dimensiunile acestei tragedii colective il salveaza pe Stefan Gheorghidiu. rasturnate: soldatii care pleaca in patrulare dispar ca intr-o alta lume. Tragismul scenei se concentreaza in ultima propozitie: „Nu mai e nimic omenesc in noi". iesind in oras. de amantul ei. cu sugestii apocaliptice: exploziile sunt asurzitoare. comenzile trec din gura in gura. intrucat Romania intrase in razboi. intamplarile apar stranii. ordinele contradictorii produc haos. de tot zbuciumul de atunci. amplificat. Capitolul al VI-lea („Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu") sintetizeaza Cartea a doua. G. iar instinctul de aparare este mai puternic decat suferinta aproapelui („iar cel de la picioarele mele are capul plin de sange"). indem-nandu-si oamenii sleiti sa inainteze. In peisajul sublunar. Imaginea auditiva a primelor focuri de arma il impresioneaza profund pe tanarul Gheorghidiu:„E originara ca intaiul om pe pamant si nu o voi uita pana la sfarsitul vietii. niciodata".

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful