ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RAZBOI

CAMIL PETRESCU REZUMAT PE CAPITOLE

Structura compozitionala a romanului „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi1*, de Camil Petrescu, ar putea fi caracterizata prin mai multe trasaturi: Romanul este alcatuit din doua carti corespunzatoare celor doua jumatati ale titlului: Cartea I este „Istoria geloziei lui Stefan Qheorghldiu" (Calinescu), iar metafora din titlu ar putea sugera {Itacirile personajului prin „noaptea" incertitudinilor sale, legate de iubirea pentru sotia sa Ela. Cartea a II-a constituie „un jurnal de campanie" (Calinescu) in care este evocat spectacolul apocaliptic al razboiului in fond tot o „noapte" sfarsita adesea in moarte. Liantul dintre cele doua carti este Stefan Gheorghidiu -tanarul ars de febra ideilor, „ inteligent si neprihanit" (cum il caracteriza G. Calinescu). Autorul incearca astfel sa raspunda la intrebarea: Cum priveste dragostea si cum traieste drama razboiului cautatorul de absolut? Romanul „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", de Camil Petrescu, este„o proza superioara" (Calinescu), in care iubirea, razboiul, predestinarea, moartea si absolutul, constituie motivele literare ale unei lungi confesiuni lucide facute de tanarul intelectual Stefan Gheorghidiu. Romanul este scris la persoana I. naratorul fiind si personaj. In capitolul I {„La Piatra Craiului, in munte"), este conturat cadrul geografic, social si psihologic in care se afla personajul protagonist. „in primavara anului 1916, ca sublocotenent proaspat, intaia data concentrat, luasem parte, cu un regiment de infanterie din Capitala, la fortificarea vaii Prahovei, intre Busteni si Predeal." Zona fiind importanta in perspectiva intrarii Romaniei in primul razboi mondial, Parlamentul, partidele politice si presa vorbeau cu respect despre aceasta „fortificare". in realitate, „transeele" erau „niste santulete ca pentru scurgere de apa", iar „gropile de lup" erau atat de prost facute, incat „zece porci tiganesti cu boturi puternice, ar fi ramat, intr-o jumatate de zi, toate intariturile de pe Valea Prahovei". Aceasta este prima revelatie asupra razboiului demitizat. careia ii vor urma altele, in Cartea a Ii-a. Mutat, ulterior, la Piatra Craiului, Gheorghidiu participa la instructia rizibila (comparata cu jocurile copiilor) si la alte activitati de tabara. Desi acestea erau suportabile, iar camarazii erau „oameni cumsecade care isi credeau la necaz", pentru Gheorghidiu, aceasta concetrare era „o lunga deznadejde". Sensibilizat de dureroasele incertitudini ale iubirii pentru sotia sa Ela, tanarul traieste intr-o continua tensiune psihica: „De multe ori, seara, la popota, era destul un singur cuvant ca sa trezeasca ras-i coliri si sa intarate dureri amortite". Pe acest fond sufletesc, are loc, intr-o seara, o discutie la popota ofiterilor, pe marginea unei stiri din ziar: un barbat din lumea buna si-a ucis sotia necredincioasa si a fost achitat. Opiniile diferite ale celor prezenti dau nastere la niste comentarii pe care tanarul le considerafacile. Totusi, isi amana interventia, incercand sa castige bunavointa capitanului Dimiu (de la care solicitase o permisie ca sa plece la Campulung, pentru a se intalni cu Ela). Refuzat din nou, Gheorghidiu are o izbucnire nervoasa care-1 obliga sa paraseasca incaperea. Abia afara i se destainuie unui camarad, intr-un lung monolog despre iubire, din care strabate o imensa suferinta. Cauzele acestei dureroase zbateri sunt dezvaluite, prin retrospectiva, in urmatoarele patru capitole care constituie „ un veritabil roman in roman " (N. Manolescu).

Capitolul al III-lea („E tot filozofie. vag avocat si ins gaunos. in Universitatea bucuresteana. provoaca gelozia si tristetea tanarului. schimband vorbe lipsite de importanta. pentru ca. Acum. in terna realitate. pentru a-i fi aproape. reliefand un pragmatism necunoscut pana atunci. in afaceri. cu petreceri. Intr-o dupa-amiaza de vara. Stefan Gheorghidiu aduce acasa o femeie „usoara". pentru a-si masca sentimentele. intreaga familie este invitata la unchiul Tache .. concentrat fiind la Piatra Craiului.personaj balzacian zgarcit si foarte bogat. Capitolul al IV-lea {„Asta-i rochia albastra") prezinta impacarea dintre cei doi soti. Nae Gheorghidiu. in fata unui chiosc de ziare si se plimba indelung.Opiniile rudelor il lezeaza pe Stefan. printr-o marturisire: „Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala (. Din viata noua a familiei. Dupa ce se casatoresc. pe toata lumea „ca sa izbuteasca sa-l aiba in masina noastra pe G. vizite si dans „preocupari" care-i aduc suferinta tanarului ars de febra ideilor.. pana cand o intamplare le schimba viata. Capitolul al Vl-lea {„Ultima noapte de dragoste") incheie Cartea I si rezuma cele doua zile ale permisiei lui Gheorghidiu la Campulung. consolidata prin episoadele de viata care i-au urmat: atunci cand. de sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena. fara sa spuna.. Ela il paraseste. Acesta gaseste aici o alta Ela.. De Sfantul Dumitru. coborand astfel din mitul iubirii transcendente. . povestitorul revine la discutia de la popota. dar idealist. tanarul fiind magulit de admiratia pe care i-o aratau colegii pentru ca era „atat de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente". sa aiba existenta asigurata. cei doi traiesc in conditii materiale modeste. intelectual de valoare. (Gregoriade).") prezinta viata mondena a tinerei familii.. Frumoasa este nu discutia in sine.Tache si Nae Gheorghidiu)." Prin contrast. faptul ca Ela dispare impreuna cu G. Stefan se dovedeste a fi un inadaptat. care riposteaza taios.. rudele vorbesc despre tatal lui Stefan. inca o data. tanarul are o alta revelatie: cea a adevaratului caracter al Elei. verisoara lui Stefan) se integreaza perfect in cercurile lumii bogate. pentru sambata sau cel mai tarziu duminica". care-i va deveni foarte apropiat mai tarziu. Pe masura ce Ela aspira spre luxul lumii bogate. atentia pe care femeia i-o acorda acestuia la masa. romanul iubirii din capitolele II-V incheindu-se cu fraza: „Dar ultima scrisoare ma chema «negresit» la Campulung. in timpul mesei. ci senzatia ca sufletele lor „pluteau deasupra cuvintelor" ca si cand n-ar fi facut parte din aceasta lume. Initiat de unchiul sau. se retine o intamplare. Stefan si Ela se intalnesc. Acum. in eventualitatea mortii lui pe front.) Era o suferinta de neinchipuit. spre consternarea tuturor. a carui moarte apropiata deschidea perspectiva mostenirii. Mirat si apoi consternat de patrunderea acestui intrus in intimitatea lor. semnificativa pentru „noaptea" incertitudinilor in care intra tanarul indragostit: excursia „in banda" la Odobesti. care murise sarac. accentuata de o luciditate taioasa. de doua ori. preferinta comuna a celor doi pentru un anume vals. lipsindu-i priceperea de a face avere (pe care o aveau fratii sai . iubirea lui Stefan Gheorghidiu pentru Ela se naste din orgoliu. traind un acut sentiment de inferioritate: „Am inteles ca in sufletul ei se petreceau comparatii care nu-mi erau favorabile si ca suferea. cu gesturi pe care nu i le cunostea si care isi arata intreaga micime sufleteasca: ii cere s-o treaca in testament. Ela a deranjat. din intamplare. cand unchiul Tache moare. Gheorghidiu sufera pentru fiecare gest al sotiei sale. din cauza asta.Capitolul al H-lea („Diagonalele unui testament") incepe in mod abrupt. din care ii ramane destul chiar si dupa procesul pe care mama sa si rudele i-1 intenteaza. In mod paradoxal. dansatorul abia cunoscut cu doua saptamani inainte". Gheorghidiu o aduce pe Ela la Campulung. sotul ei decade din rolul de „zeu". care se hranea din propria ei substanta. Ela ii acorda o atentie exagerata unui anume G. care incepe sa coboare de pe soclul pe care barbatul i-1 inaltase. familia afla ca ii lasase lui Stefan o avere. inca de la plecare. peste doar trei saptamani. In 1916. In timpul acesteia. Ela (initiata de o anume Anisoara. intr-o noapte. " Inceputa prin anii 1912-1913. cel care cautase iubirea absoluta are revelatia dureroasa a golului care il inconjura. Intamplarea da nastere unei stari de incordata suspiciune intre soti.

oamenii se strang unii langa altii")." Capitolul al V-lea {„Fata cu obraz verde. Frica i-a intors pe oameni in preistorie („Animalic. barbatul lasandu-i Elei „Tot trecutul" (epilogul „Comunicat apocrif").. mai frumos despre razboi in literatura noastra". Calinescu afirma ca paginile Cartii a Ii-a constituie „ tot ce s-a scris mai subtil. Stefan Gheorghidiu priveste cu alti ochi viata lui tre. mai ales. niciodata". Convins ca va muri. ordinele contradictorii produc haos. in care o mana nemiloasa impinge oamenii in abisul Iadului. cu sugestii apocaliptice: exploziile sunt asurzitoare. Acest fragment (cum sunt multe altele in acest volum) ar putea explica si viziunea lipsita de eroism asupra razboiului. el devine un Izbavit prin participarea la aceasta perpetua jertfa. Portretul fetei care apare in titlul capitolului este cel mai frumos din tot romanul. ca o prevestire a intoarcerii in tarana primordiala. Intrucat satenii reclamasera jafurile unor tigani. tanarul este salvat de un superior care-1 duce la regiment. convingerea lui fiind formata. iar inaintarea este inceata ca a unui urias miriapod. Stefan Gheorghidiu il intalneste pe G. fapt care-i acutizeaza framantarile. spaima si apropierea mortii. comenzile trec din gura in gura. iar instinctul de aparare este mai puternic decat suferinta aproapelui („iar cel de la picioarele mele are capul plin de sange"). noaptea. Capitolul al VI-lea („Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu") sintetizeaza Cartea a doua. corpul se incordeaza in asteptarea altei explozii. G. . Dimensiunile acestei tragedii colective il salveaza pe Stefan Gheorghidiu. Hotarat sa-i pandeasca pe cei doi si sa-i ucida. rasturnate: soldatii care pleaca in patrulare dispar ca intr-o alta lume. Tabloul razboiului este reconstituit ca spectacol inspaimantator. personajul ignora pericolul. provocand o spaima ancestrala. de tot zbuciumul de atunci. in afara campului de lupta. Meritul autorului consta in surprinderea omenescului din fiecare luptator: zgomotul exploziilor se rasfrange. Acum. Cartea a II-a a romanului incepe cu capitolul „intaia noapte de razboi" in care este zugravit primul asalt al armatei romane asupra granitei cu Austro-Ungaria. imaginea trupurilor contorsionate aminteste de frescele din biserici. in suflet. proprie lui Camil Petrescu. iar gestul instinctiv de aparare este parca de la inceputul lumii. Cei doi se despart. de la inaltimea Magurii Branului sau aflat in bataia gloantelor. aduc razboiul in limitele omenescului. Ranit si spitalizat. Protestele tiganimii sau imaginea copiilor desculti si cu burtile goale sunt zugravite cu mana sigura de scriitor realist. Scrisoarea anonima care il instiinta ca Ela il inseala aproape ca nu mai conteaza. de amantul ei. Luptele se aseamana intre ele si se dau.cuta: „De sotia mea. Pe buna dreptate. Imaginea auditiva a primelor focuri de arma il impresioneaza profund pe tanarul Gheorghidiu:„E originara ca intaiul om pe pamant si nu o voi uita pana la sfarsitul vietii. invalmaseala care precede atacul. intrucat Romania intrase in razboi. intamplarile apar stranii. iesind in oras. mi-aduc aminte cu adevarat. Tragismul scenei se concentreaza in ultima propozitie: „Nu mai e nimic omenesc in noi". Inca de acum. aruncandu-1 peste oameni. Gheorghidiu este trimis in cercetare. amplificat. doua surori Manciulea (acuzate de spionaj) conduc batalionul prin vadul Oltului si sunt decorate (capitolul III „intamplari la apa Oltului").Pe urma. la Vulcan") muta actiunea in satul cu acelasi nume. iar obuzele scurma pamantul. In peisajul sublunar. ca de o intamplare din copilarie. tanarul va veni apoi acasa. indem-nandu-si oamenii sleiti sa inainteze.