COMENTARIU - Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

La fel ca si eroii sai indragostiti de absolut, Camil Petrescu (1894-1957) a fos

t omul care a vazut idei", inraurind creatia literara a unei intregi epoci; pe
buna dreptate se afirma ca, asa cum exista, in literatura romana, momentul Rebre
anu", exista in mod cert si un alt moment" pe care il putem numi
Camil Petrescu". r4r4817ry21rjh
Teoretician al ..noului roman" (in conferinta Noua structura si opera lui Marcel
Proust"), Camil Petrescu este scriitorul care a introdus o noua structura
a operei (al carei model devenea confesiunea, jurnalul) si un nou stil ( alb", far
a podoabe cautate, capabil sa exprime sinceritatea si autenticitatea trairilor
sufletesti). Problematica fundamentala a operei lui Camil Petrescu fiind o prob
lematica a cunoasterii, cei mai multi dintre eroii sai se incadreaza intr-o
tipologie a inteligentei: spirite lucide, nelinistite, clocotitoare de idei, ero
ii camilpetres-cieni sunt intelectuali aflati in cautarea absolutului; si cum in
viata
concreta absolutul nu poate fi atins, cei mai multi dintre ei sfarsesc in mod tr
agic.
In romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" (1930), personajul
central (Stefan Gheorghidiu) incearca doua modalitati de a ajunge la
absolut (erosul si razboiul), dar ambele ii sunt refuzate; tot asa, ziaristul Lad
ima (din romanul Patul lui Procust" - 1933), traieste o drama a neconcordantei
dintre iluzie si realitate, accentuata de esenta sa umana contradictorie. Dramat
urgia lui Camil Petrescu este, si ea, moderna, antici-pandu-i pe Sartre si Camus
.
Drame cum ar fi: Jocul ielelor", Suflete tari", Act venetian" au ca tema aceeasi n
evoie de absolut si sunt drame de idei.
Tema romanului o constituie dragostea si razboiul ca experiente ale cautatorul
ui de absolut.
Titlul ar putea sugera ratacirea tanarului Stefan Gheorghidiu prin noaptea" i
ncertitudinilor si a intrebarilor fara raspuns legate de iubire si de razboi.
Romanul este o specie a genului epic. Opera narativa in proza, de mare amploar
e si diversitate, a carei actiune se desfasoara pe mai multe planuri, romanul
are un conflict bine marcat si personaje complexe.
Ultima noapte de dragoste...", de Camil Petrescu, se incadreaza in specie, fii
nd un text narativ in proza, de intindere mare, cu personaje complexe.
In acelasi timp, acest roman prezinta si o seama de particularitati.
Astfel, sursa de inspiratie o constituie lumea interioara, trairile launtrice
ale unui tanar: nelinistea, incertitudinea, instrainarea, chinul.
Timpul calendaristic, obiectiv este inlocuit cu un timp subiectiv, cu intoarcer
i in trecut, asa cum le cere fluxul memoriei.
Personajul este atipic, acesta confundandu-se cu naratorul, intr-o naratiune s
ubiectiva, la persoana I.
Acestor trasaturi (care apartin de romanul modern) li se adauga o structura orig
inala, de asemenea moderna.
Structura compozitionala a romanului Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de
razboi1*, de Camil Petrescu, ar putea fi caracterizata prin mai multe trasaturi:
Romanul este alcatuit din doua carti corespunzatoare celor doua jumatati ale tit
lului: Cartea I este Istoria geloziei lui Stefan Qheorghldiu" (Calinescu), iar me
tafora
din titlu ar putea sugera {Itacirile personajului prin noaptea" incertitudinilor
sale, legate de iubirea pentru sotia sa Ela.
Cartea a II-a constituie un jurnal de campanie" (Calinescu) in care este evocat s
pectacolul apocaliptic al razboiului - in fond tot o noapte" sfarsita adesea in m
oarte.
Liantul dintre cele doua carti este Stefan Gheorghidiu -tanarul ars de febra ide
ilor, inteligent si neprihanit" (cum il caracteriza G. Calinescu).
Autorul incearca astfel sa raspunda la intrebarea: Cum priveste dragostea si cum
traieste drama razboiului cautatorul de absolut?
Romanul incepe printr-un artificiu de compozitie: Actiunea din primul sau capito
l ( La Piatra Craiului, in munte"), este posterioara intamplarilor relatate in
restul cartii I: in primavara lui 1916, in timpul unei concentrari pe Valea Pra
hovei, Gheorghidiu asista, la popota ofiterilor, la o discutie despre fidelitate
a in
dragoste; aceasta ii va trezi, in mod acut si dureros, toate amintirile legate
de cei doi ani si jumatate ai casniciei cu Ela.
Monografia acestei iubiri este realizata prin retrospectiva si incepe abia in ca
pitolul al II-lea ( Diagonalele unui testament"), pentru a ocupa apoi aproap
e toata cartea I.
Marile intrebari ale tanarului isi gasesc raspunsul abia la sfarsitul cartii a I
I-a, cand, sosind acasa intr-o permisie, Stefan Gheorghidiu primeste (printr-o
scrisoare anonima) confirmarea vechilor lui banuieli.
De data aceasta, cel care vazuse, in razboi, ultima fata a absolutului - moartea
- gaseste puterea de a divorta de Ela, lasandu-i tot trecutul".
La sfarsitul cartii a II-a, tanarul care strabatuse cele doua cercuri ale Infern
ului sau (penitenta absolutului intrezarit, dar neatins si moartea ca eveniment
cotidian), devenise un alt om.
Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" reuneste doua planuri ale r
elatarii:
unul obiectiv, exterior (cuprinzand povestirea unor intamplari);
unul subiectiv, interior (alcatuit din analiza profunda si lucida a unor senti
mente: gelozia, incertitudinea chinuitoare, durerea unor revelatii, dezamagirea
produsa de nepotrivirea dintre ideal si real, neputinta atingerii absolutului,
inadaptarea).
Tehnicile de creatie sunt moderne si corespund acestor structuri, autorul folo
sind: relatarea la persoana I, retrospectiva, analiza psihologica, introspectia.
Deosebit si original este modul in care sunt alcatuiti eroii: toti sub diferite v
esminte, par a purta capul multiplicat al vorbitorului la persoana 1" (Calinescu
).
in acest mod, analiza sentimentului iubirii devine un monolog liric.
Camil Petrescu este un anticalofil, considerand ca numai astfel se poate respect
a autenticitatea.
Universul operei
Romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", de Camil Petrescu, e
ste o proza superioara" (Calinescu), in care iubirea, razboiul,
predestinarea, moartea si absolutul, constituie motivele literare ale unei lungi
confesiuni lucide facute de tanarul intelectual Stefan Gheorghidiu.
Romanul este scris la persoana I. naratorul fiind si personaj.
in capitolul I { La Piatra Craiului, in munte"), este conturat cadrul geografic, s
ocial si psihologic in care se afla personajul protagonist.
in primavara anului 1916, ca sublocotenent proaspat, intaia data concentrat, luas
em parte, cu un regiment de infanterie din Capitala, la fortificarea vaii
Prahovei, intre Busteni si Predeal."
Zona fiind importanta in perspectiva intrarii Romaniei in primul razboi mondial,
Parlamentul, partidele politice si presa vorbeau cu respect despre aceasta
fortificare".
in realitate, transeele" erau niste santulete ca pentru scurgere de apa", iar gropi
le de lup" erau atat de prost facute, incat zece porci tiganesti cu boturi
puternice, ar fi ramat, intr-o jumatate de zi, toate intariturile de pe Valea Pr
ahovei".
Aceasta este prima revelatie asupra razboiului demitizat. careia ii vor urma alt
ele, in Cartea a Ii-a.
Mutat, ulterior, la Piatra Craiului, Gheorghidiu participa la instructia rizibil
a (comparata cu jocurile copiilor) si la alte activitati de tabara.
Desi acestea erau suportabile, iar camarazii erau oameni cumsecade care isi crede
au la necaz", pentru Gheorghidiu, aceasta concetrare era o lunga
deznadejde". Sensibilizat de dureroasele incertitudini ale iubirii pentru sotia
 sa Ela, tanarul traieste intr-o continua tensiune psihica: De multe ori, seara,
la popota, era destul un singur cuvant ca sa trezeasca ras-i coliri si sa intar
ate dureri amortite".
Pe acest fond sufletesc, are loc, intr-o seara, o discutie la popota ofiterilor,
pe marginea unei stiri din ziar: un barbat din lumea buna si-a ucis sotia
necredincioasa si a fost achitat.
Opiniile diferite ale celor prezenti dau nastere la niste comentarii pe care tan
arul le considera facile. Totusi, isi amana interventia, incercand sa castige
bunavointa capitanului Dimiu (de la care solicitase o permisie ca sa plece la C
ampulung, pentru a se intalni cu Ela).
Refuzat din nou, Gheorghidiu are o izbucnire nervoasa care-1 obliga sa paraseasc
a incaperea.
Abia afara i se destainuie unui camarad, intr-un lung monolog despre iubire, din
care strabate o imensa suferinta.
Cauzele acestei dureroase zbateri sunt dezvaluite, prin retrospectiva, in urmato
arele patru capitole care constituie un veritabil roman in roman " (N. Manolescu
).
Capitolul al H-lea ( Diagonalele unui testament") incepe in mod abrupt, printr-o m
arturisire: Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la
Universitate si banuiam ca ma inseala (...) Era o suferinta de neinchipuit, car
e se hranea din propria ei substanta. "
Inceputa prin anii 1912-1913, in Universitatea bucuresteana, iubirea lui Stefan
Gheorghidiu pentru Ela se naste din orgoliu, tanarul fiind magulit de admiratia
pe care i-o aratau colegii pentru ca era atat de patimas iubit de una dintre cel
e mai frumoase studente".
Dupa ce se casatoresc, cei doi traiesc in conditii materiale modeste, pana cand
o intamplare le schimba viata.
De Sfantul Dumitru, intreaga familie este invitata la unchiul Tache - personaj b
alzacian zgarcit si foarte bogat, a carui moarte apropiata deschidea
perspectiva mostenirii.
in timpul mesei, rudele vorbesc despre tatal lui Stefan, intelectual de valoare,
dar idealist, care murise sarac, lipsindu-i priceperea de a face avere
(pe care o aveau fratii sai - Tache si Nae Gheorghidiu).
Opiniile rudelor il lezeaza pe Stefan, care riposteaza taios, spre consternarea
tuturor.
in mod paradoxal, peste doar trei saptamani, cand unchiul Tache moare, familia a
fla ca ii lasase lui Stefan o avere, din care ii ramane destul chiar si
dupa procesul pe care mama sa si rudele i-1 intenteaza.
Acum, tanarul are o alta revelatie: cea a adevaratului caracter al Elei, care in
cepe sa coboare de pe soclul pe care barbatul i-1 inaltase, reliefand un
pragmatism necunoscut pana atunci.
Capitolul al III-lea ( E tot filozofie...") prezinta viata mondena a tinerei famil
ii, cu petreceri, vizite si dans - preocupari" care-i aduc suferinta tanarului
ars de febra ideilor. Initiat de unchiul sau, Nae Gheorghidiu, in afaceri, Stef
an se dovedeste a fi un inadaptat.
Pe masura ce Ela aspira spre luxul lumii bogate, sotul ei decade din rolul de zeu
", traind un acut sentiment de inferioritate: Am inteles ca in sufletul
ei se petreceau comparatii care nu-mi erau favorabile si ca suferea, fara sa spu
na, din cauza asta."
Prin contrast, Ela (initiata de o anume Anisoara, verisoara lui Stefan) se integ
reaza perfect in cercurile lumii bogate, coborand astfel din mitul iubirii
transcendente, in terna realitate.
Din viata noua a familiei, se retine o intamplare, semnificativa pentru noaptea"
incertitudinilor in care intra tanarul indragostit: excursia in banda"
la Odobesti, de sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena.
In timpul acesteia, Ela ii acorda o atentie exagerata unui anume G. (Gregoriade)
, vag avocat si ins gaunos, care-i va deveni foarte apropiat mai tarziu.
inca de la plecare, Ela a deranjat, de doua ori, pe toata lumea ca sa izbuteasca
sa-l aiba in masina noastra pe G., dansatorul abia cunoscut cu doua
saptamani inainte".
Mirat si apoi consternat de patrunderea acestui intrus in intimitatea lor, Gheor
ghidiu sufera pentru fiecare gest al sotiei sale; faptul ca Ela dispare
impreuna cu G., atentia pe care femeia i-o acorda acestuia la masa, preferinta
comuna a celor doi pentru un anume vals, provoaca gelozia si tristetea
tanarului, accentuata de o luciditate taioasa.
Intamplarea da nastere unei stari de incordata suspiciune intre soti, consolidat
a prin episoadele de viata care i-au urmat: atunci cand, intr-o noapte,
Stefan Gheorghidiu aduce acasa o femeie usoara", Ela il paraseste.
Capitolul al IV-lea { Asta-i rochia albastra") prezinta impacarea dintre cei doi s
oti.
Intr-o dupa-amiaza de vara, Stefan si Ela se intalnesc, din intamplare, in fata
unui chiosc de ziare si se plimba indelung, schimband vorbe lipsite de
importanta, pentru a-si masca sentimentele.
Frumoasa este nu discutia in sine, ci senzatia ca sufletele lor pluteau deasupra
cuvintelor" ca si cand n-ar fi facut parte din aceasta lume.
In 1916, concentrat fiind la Piatra Craiului, Gheorghidiu o aduce pe Ela la Camp
ulung, pentru a-i fi aproape.
Acum, povestitorul revine la discutia de la popota, romanul iubirii din capitole
le II-V incheindu-se cu fraza: Dar ultima scrisoare ma chema «negresit»
la Campulung, pentru sambata sau cel mai tarziu duminica".
Capitolul al Vl-lea { Ultima noapte de dragoste") incheie Cartea I si rezuma cele
doua zile ale permisiei lui Gheorghidiu la Campulung.
Acesta gaseste aici o alta Ela, cu gesturi pe care nu i le cunostea si care isi
arata intreaga micime sufleteasca: ii cere s-o treaca in testament, pentru
ca, in eventualitatea mortii lui pe front, sa aiba existenta asigurata.
inca o data, cel care cautase iubirea absoluta are revelatia dureroasa a golului
care il inconjura.
Pe urma, iesind in oras, Stefan Gheorghidiu il intalneste pe G., fapt care-i acu
tizeaza framantarile.
Hotarat sa-i pandeasca pe cei doi si sa-i ucida, tanarul este salvat de un super
ior care-1 duce la regiment, intrucat Romania intrase in razboi.
Cartea a II-a a romanului incepe cu capitolul intaia noapte de razboi" in care es
te zugravit primul asalt al armatei romane asupra granitei cu Austro-Ungaria.
Inca de acum, invalmaseala care precede atacul, spaima si apropierea mortii, adu
c razboiul in limitele omenescului.
Imaginea auditiva a primelor focuri de arma il impresioneaza profund pe tanarul
Gheorghidiu: E originara ca intaiul om pe pamant si nu o voi uita pana
la sfarsitul vietii, niciodata".
Convins ca va muri, personajul ignora pericolul, indem-nandu-si oamenii sleiti s
a inainteze.
Acum, de la inaltimea Magurii Branului sau aflat in bataia gloantelor, Stefan Gh
eorghidiu priveste cu alti ochi viata lui tre- cuta: De sotia mea, de amantul
ei, de tot zbuciumul de atunci, mi-aduc aminte cu adevarat, ca de o intamplare
din copilarie."
Capitolul al H-lea { Fata cu obraz verde, la Vulcan") muta actiunea in satul cu ac
elasi nume, in afara campului de lupta.
Intrucat satenii reclamasera jafurile unor tigani, Gheorghidiu este trimis in ce
rcetare.
Protestele tiganimii sau imaginea copiilor desculti si cu burtile goale sunt zug
ravite cu mana sigura de scriitor realist.
Portretul fetei care apare in titlul capitolului este cel mai frumos din tot rom
anul.
Luptele se aseamana intre ele si se dau, mai ales, noaptea; comenzile trec din g
ura in gura, iar inaintarea este inceata ca a unui urias miriapod.
In peisajul sublunar, intamplarile apar stranii, rasturnate: soldatii care pleac
a in patrulare dispar ca intr-o alta lume, ordinele contradictorii produc haos,
doua surori Manciulea (acuzate de spionaj) conduc batalionul prin vadul Oltului
si sunt decorate (capitolul intamplari la apa Oltului").
Capitolul al V-lea ( Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu") sintetizeaza Cartea a d
oua.
Tabloul razboiului este reconstituit ca spectacol inspaimantator, cu sugestii ap
ocaliptice: exploziile sunt asurzitoare, iar obuzele scurma pamantul,
aruncandu-1 peste oameni, ca o prevestire a intoarcerii in tarana primordiala.
Meritul autorului consta in surprinderea omenescului din fiecare luptator: zgomo
tul exploziilor se rasfrange, amplificat, in suflet, provocand o spaima
ancestrala; corpul se incordeaza in asteptarea altei explozii, iar gestul instin
ctiv de aparare este parca de la inceputul lumii; imaginea trupurilor contorsion
ate
aminteste de frescele din biserici, in care o mana nemiloasa impinge oamenii in
abisul Iadului.
Frica i-a intors pe oameni in preistorie ( Animalic, oamenii se strang unii langa
altii"), iar instinctul de aparare este mai puternic decat suferinta aproapelui
( iar cel de la picioarele mele are capul plin de sange"). Tragismul scenei se co
ncentreaza in ultima propozitie: Nu mai e nimic omenesc in noi".
Acest fragment (cum sunt multe altele in acest volum) ar putea explica si viziun
ea lipsita de eroism asupra razboiului, proprie lui Camil Petrescu.
Pe buna dreptate, G. Calinescu afirma ca paginile Cartii a Ii-a constituie tot c
e s-a scris mai subtil, mai frumos despre razboi in literatura noastra".
Dimensiunile acestei tragedii colective il salveaza pe Stefan Gheorghidiu; el de
vine un Izbavit prin participarea la aceasta perpetua jertfa.
Ranit si spitalizat, tanarul va veni apoi acasa. Scrisoarea anonima care il inst
iinta ca Ela il inseala aproape ca nu mai conteaza, convingerea lui fiind format
a.
Cei doi se despart, barbatul lasandu-i Elei iot trecutul" (epilogul Comunicat apoc
rif").
Instantele comunicarii narative (autorul, naratorul, personajul si cititorul) ap
ar modificate in comparatie cu romanul traditional-obiectiv.
Autorul este persoana care creeaza o opera (literara, stiintifica, de arta etc);
este o fiinta reala care a trait/traieste printre noi.
Autorul romanului discutat este Camil Petrescu.
Naratorul este vocea" care povesteste una sau mai multe intamplari, facand legatu
ra intre autor si cititor.
Personajul este persoana fictiva care participa la actiunea unei opere literare.
Cititorul este persoana reala careia ii este destinata opera.
in romanul modern Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", naratorul
este si personajul central, intreaga lucrare fiind o lunga confesiune a
tanarului Stefan Gheorghidiu, pe marginea dramei sale existentiale.
Drama indragostitului de absolut cunoaste, pentru Stefan Gheorghidiu, doua aspec
te:
Suferinta nascuta din iubirea inselata.
Imposibilitatea de a se adapta intr-o lume cu un alt sistem de gandire decat a
l sau.
Suferinta nascuta din iubirea inselata se bazeaza pe conceptia aproape mistica a
tanarului care considera ca fiecarui barbat ii este harazita o anumita
femeie, inca de la inceputul lumii.
Asa s-ar putea explica (poate) nasterea obsedantei iubiri pentru Ela pe care Ghe
orghidiu o accepta mai intai, din orgoliu (pentru ca ii placea sa fie vazut
alaturi de una dintre cele mai
frumoase studente), apoi din mila ( Iubesti intai din mila, din indatorire, din du
iosie, iubesti pentru ca stii ca asta o face fericita... "), pentru, ca mai tarz
iu, sa-si
dea seama ca nu se mai poate sustrage acestui sentiment.
Destramarea cuplului ar echivala, prin urmare, cu negarea unui destin fixat inca
din primordii si aceasta idee ii produce eroului un sentiment de neimplinire.
Pentru tanarul student, dragostea constituie un mijloc de modelare a fiintei iub
ite, dupa conturul unui ideal propriu. Ela participa la cursurile si la seminari
ile lui
, ii rasfoieste - serioasa si cuminte - cartile de filozofie si este initiata in
teoriile lui Kant, din dorinta de a se ajunge la iubirea spirituala, inalta.
Incetul cu incetul, Stefan Gheorghidiu reface mitul lui Pygmalion (sculptorul ca
re s-a indragostit de statuia Galateei, pe care el insusi o facuse). De aici, in
cepe
drama: mai tarziu, pe masura ce iubirea se spulbera, tanarul va trai suferinta
creatorului caruia i-a fost negata implinirea prin creatie. Numai aceasta l-ar f
i putut
pune in consonanta cu ravnitul absolut: Lipsit de orice talent in lumea aceasta m
uritoare, fara sa cred in Dumnezeu, nu m-as fi putut realiza - si am incercat-o
-
decat intr-o dragoste absoluta".
Intr-un anume sens, Stefan Gheorghidiu retraieste aventura ontologica a Luceafar
ului: coborat din lumea inalta a ideii, in lumea comuna, pentru o blonda si
frumoasa faptura de lut", tanarul o invita in sfera" lui pura, acolo unde timpul s
e converteste in vecie.
Zadarnica este insa chemarea in absolut, intrucat femeia (captiva a conditiei sa
le individuale) isi va cauta o alta faptura umana (care sa-i semene) pentru a-si
implini destinul ingust.
Chiar si in final, hotararea lui Gheorghidiu de a divorta de Ela si de a-i lasa t
ot trecutul" ar putea aminti de izolarea mandra a lui Hyperion.
In termenii lui Camil Petrescu, tanarului Gheorghidiu i se pot aplica doua mitur
i: al patului procustian si al jocului ielelor.
Mitul celebrului talhar Procust care, prinzand drumetii (intre Atena si Megara),
ii aseza intr-un anumit pat, lungin-du-i" sau scurtandu-i" dupa dimensiunile
acestuia, are semnificatia unui spatiu al inadecvarii. Iubirea devine ..pat proc
ustian" pentru tanarul cu suflet clocotitor de idei (...), inteligent si neprihan
it
totdeodata, plin de subtilitate, de patrundere psihologica, totdeodata, naiv, cu
inocente (si cu talent) de poet" (Calinescu), indragostit de o femeie geloasa,
inselatoare, lacoma si rea" (idem); nepotrivirea dintre cei doi iese in evidenta
destul de curand, odata cu mostenirea lasata de unchiul Tache: noul Adam care-s
i
faurise femeia rupand-o din propriul sau suflet, constata ca s-a inselat: Ma cup
rindea o nesfarsita tristete vazand ca nici femeia asta, pe care o credeam sufle
t
din sufletul meu, nu intelegea ca poti sa lupti cu indarjire pentru triumful un
ei idei, dar in acelasi timp sa-ti fie sila sa te framanti pentru o suma, fie ea
oricat de mare".
Chinul si incertitudinile lui Gheorghidiu se acutizeaza in timpul unei excursii,
la Odobesti, cand Ela cauta prezenta unui anume G. (Grigoriade) care ii va schi
mba,
apoi, viata.
Suferinta este amplificata de luciditate ( Cata luciditate, atata drama"), patul pr
ocustian" al iubirii devenind noapte" a intrebarilor fara raspuns.
Mitul tanarului care vede, noaptea, ielele dansand si ramane schiop sau cu mintea
aiurea" ar putea constitui o alta modalitate de a intelege drama intelectualulu
i
Stefan Gheorghidiu: el a vazut" ideile pure si a ramas cu nostalgia absolutului i
ncapabil fiind sa mai coboare pe pamant.
O posibila salvare ar fi razboiul. Privit, la inceput, ca o experienta necesara
( n-as vrea sa existe pe lume o experienta definitiva, ca aceea pe care o voi fac
e,
de la care sa lipsesc, mai exact, sa lipseasca ea din intregul meu sufletesc"),
razboiul il pune pe Stefan Gheorghidiu fata in fata cu un alt absolut: moartea.
Peisajul straniu, fetele palide, oamenii care par alungiti, dimensiunea cosmica
a tragediei, constituie coordonatele unei realitati neconcordante cu imaginea
initiala. in tabloul apocaliptic in care oamenii st* intorc in regnul mineral,
in pamantul lui Dumnezeu", moartea devine un dureros miiloc de cunoastere:
...ca numai acolo, in fata mortii si a cerului inalt poti cunoaste oamenii".
Drama razboiului provine si din pierderea personalitatii in iuresul colectiv, di
n anularea omenescului ( Nu mai e nimic omenesc in noi") si mutarea vietii pe alte
coordonate, pe fun dalul unui timp suspendat, incremenit ca eternitatea. Cel ca
re, pana atunci, traise cu spiritul in lumea frumusetii nevalente", adica in
transcendent, cunoaste acum o realitate dura careia nu i se poate adapta: intr-o
nota de subsol la romanul Patul lui Procust" autorul mentioneaza ca
Stefan Gheorghidiu ,£i-a gasit pedeapsa in fundul ocnei" acuzat de tradare. Gheor
ghidiu e un om din galeria inadaptabililor tip Bratescu Voinesti,
e un invins " (Calinescu).
Al doilea aspect al dramei indragostitului de absolut il constituie imposibilita
tea de a se adapta intr-o lume cu un alt sistem de gandire decat al lui.
Intelectual autentic traind intr-o lume de analfabeti (cum ar fi Tanase Vasilesc
u Lumanararu), ori de politicieni care pun averea mai presus decat tara
(Nae Gheorghidiu), Stefan Gheorghidiu nu i se poate integra; el va ramane mereu
un om superior tocmai prin pedeapsa" nostalgiei dupa absolut.
Alcatuit in lumina romanului modern, personajul se inscrie intr-o tipologie a in
teligentei.
Stefan Gheorghidiu este nu doar student la Filozofie, ci un intelectual autentic
, un om pasionat de studiu, reprezentand exceptia chiar printre colegi.
Ca si alti eroi ai aceluiasi autor, el este indragostit de o idee: ideea de abso
lut; ca si acestia, el cauta mai multe drumuri" (dragostea, cunoasterea, razboiul
)
pentru a atinge absolutul, dar fiecare dintre acestea se vadeste a fi inchis.
Aceasta nostalgie ii va aduce nefericirea lui Gheorghidiu: coborat, ca si Hyperi
on, din cerul inalt al ideilor in lumea comuna, el va incerca s-o ridice pe Ela
in
spatiul frumusetii nevalente", neavand timp sa observe platitudinea intelectuala
si saracia sentimentala a acesteia; ceea ce iubeste tanarul nu este femeia
reala, ci propria sa fictiune.
Importante pentru caracterul modern al romanului nu sunt insa doar trasaturile l
ui Gheorghidiu ci, mai ales subtilitatea confesiunii sale, monologul pasionat
si nervos din care se desprinde un soi de simfonie intelectuala care te surprin
de prin exactitatea cu care elementele disparate se intretes, care te incanta
prin placerea ce poate rezulta din claritatile psihice" (Calinescu).
Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" este un roman proustian in ca
re personajul cauta zadarnic timpul pierdut".
Si mai elaborat este romanul Patul lui Procust" - dosar de existente alcatuit dup
a tehnica oglinzilor paralele".
Prezenta romancierului se ghiceste din notele de subsol, cartea fiind un colaj d
e scrisori, marturisiri si amintiri ale diverselor personaje.