Sunteți pe pagina 1din 80

MARTIN NICOLAE

PSmODIAGNOZA APTITUDINILOR SI INTELIGENTEI


ovmrus UNIVERSITY PRESS
CONSTANTA 2007 CUPRINS
Capitolul

1.
APTITUDINILE SI EV ALUAREA 7LOR PROBLEMATIC A TESTARrr INTELIGENTEI
48

DE DEZVOLTARE SI SC.ARILE LONGITUDINALE 88 TESTE DE DEZVOLTARE BAZATE PE DESEN


100

TESTELE DE CUNOSTINTE 109

ANALITICE DE INTE1L1I6GENTA TESTELE NONVERBALE DE INTELIGENTA


137

PROBE PSIHOGENETICE 171 BffiLIOGRAFIE 181 VERIFICATI- VA CUNOSTlNfELE DINETSEPLREEGITNEfSETI AREA APTlTUDINILOR SI
185

CAPITOLUL I

APTlTUDINILE ~I EVALUAREA LOR


La finalul acestui capitol yeti reu~i: Sa dobanditi 0 intelegere larga a notiunii de aptitudine; Sa va orientati in ansamblul testelor pentru evaluarea aptitudinilor; Sa va familiarizati cu exigentele privind alegerea, administrarea ~i interpretarea testului adecvat scopului urmant

Delimitari conceptuale
"Aptus" in latina inseamna apt pentru ceva Aptitudinile pot fi definite ca fiind dispozitii naturale sau dobandite in efectuarea anumitor acpuni. Termenul de capacitate, echivalent, subliniaza importanta aspectului dobandit at aptitudinii. Aptitudinile se manifesta spontan ~i antreneaza randamente crescute, atat din punct de vedere calitativ, cat ~i cantitativ, in conditii de egalitate in ce
7

prive~e invatarea ~i alte forme de activitate umana (Schiopu, U.,

1976).

Aptitudinile nu pot fi explicate doar prin condipi favorizante, subiective, ci trebuie awte in vedere aspectele dobandite prin invatare, prin exercipu. Trebuie luap in considerare, totodata, ~i factorii motivaponali. Ursula Schiopu (op.cit.) subliniazi ca exista un fond uman aptitudinal foarte larg, iar la nivel individual, 0 structura limitata care se exprima, de altfel, in conceptul de unicitate al personalitatii, acest concept implicand ~iaspectul ca 0 persoana poate indeplini cu succes 0 activitate sau un grup de activitati ~i cu mai putin succes alte activitati. Alti autori definesc aptitudinea ca fiind 0 condiJie sau un grup de caracteristici privite ca simptomatice pentru capacitatea unui individ de a ctipiga prin exercifiu une/e cuno~tin!e, indemaniiri sau grup de deprinderi, cum ar fi, de exemplu, deprinderea de a vorbi 0 limba, de a compune muzica. P.P.Neveanu prive~e aptitudinea ca pe un alia} a/ ereditaru/ui ~ia/ dobiinditu/ui. Aptitudinea in sine nu este ereditara, spune el, ci se intemeiazi pe anumite premise native. Deci, aptitudinea este rezu/tatu/ interacJiunii dintre ereditate # mediu.
8

Teplov eoneepe aptitudinile ca pe nitepremise native care sunt generice, putand /ua diverse configurafii, in funcpe de solicitlirile mediu/ui, in funcpe de exercipu. Aeel~i autor sustine existenta unor relatii eompensatori intre diferitele aptitudini la nivelul structurii personalitapi. Aptitudine poate deveni once proces psihie care pnn stereotipizare, pnn exereitiu aJunge sa se obiectiveze in personalitate. Deei, eoneeptul de aptitudine impliea trei consecinte: 1) Potentialitatile unui subiect nu sunt dezvoltate la acela~i nivel - de aceea, spune Teplov, intre ele pot sa existe relatii eompensatorii, adiea defieitul unei aptitudini poate fi contrabalansat prin exeesul alteia. De asemenea, subiectul poate lnvata sa desta~oare eu succes un grup de activitati ~i eu mai putin sueces alt grup de activitati. 2) Aptitudinea are un earacter diferential, deci diferentiaza oamenii prin nivelul atins de fiecare individ. 3) Multe din aeeste potentialitati sunt relativ stabile ~itind sa persiste pe 0 perioada indelungata. Orice schimbare in potentialitatile unui individ se produce insa in limitele care tin de eonstitutia sa prezenta.
9

Vorbind despre inteligen~ Plomin, cercetator dedicat studierii bazei ereditare a inteligentei i, in general, a personalitatii, sustine ca datul genetic este atat de important inc3.torice micare in

sus sau in jos de-a lungul potentialitatilor unui individ ca urmare a invatirii, a exercitiului, nu poate dep8.i limitele care au fost circumscrise de datul ereditar. Fati de problema aptitudinilor, in psihologia ultimelor decenii s-a afirmat 0 atitudine mai umanista, in sensul ca aceste limite, date de baza biologica, trebuie considerate ca fiind foarte largi ica acestea traseaza doar aria de activitate unde succesul va fi mai mare, dar nu i magnitudinea lui. in psihologia tiintifica actuala pare improbabila 0 perspectiva care limiteaza implacabil posibilitatile individului la cadrele lui biologice. Exista, de asemenea, orientarea de a defini aptitudinile ca un complex de insu~iri relativ stabile care faeiliteazii inviifarea, conceptie care pomete de la faptul ca existi posibilitatea de a efectua predictii privind destlUrarea unei anumite activitati, pomind de la acest fond aptitudinal posibil de masurat. P.P.Neveanu obinuia sa defineasca aptitudini1e ca Pe ni~te sisteme 0Perafionale stabilizate, suPerior dezvoltate ~i de mare eficienfii. La nivelul personalitatii, aptitudinile constituie latura instrumentala a acesteia, latura organizata ierarhic i introdusa
10

intotdeauna in mod original. Aptitudinea este, prin urmare, izvorul creativitatii. Interactiunea aptitudinilor pe orizontala implica compensarea lor reciproca. Existenta unei interactiuni pe verticala este sustinuta de Spearman, potrivit caruia in toate aptitudinile exista un factor comun "g", precum ~i factori specifici care Ie diferentiaza. Spearman a ajuns sa interpreteze corelatiile ridicate dintre diverseIe variabile ca fiind expresia unui factor comun, factorul g, iar factorii care nu se suprapuneau prin corelatie au fost considerati factori specifici. Thurstone adopta 0 pozitie diferita. EI vorbe~e de factori de grup, aptitudinile corespunzatoare fiind valabile pentru 0 anumita clasa de activitati. Cele care corespund factorilor de grup au fost numite aptitudini intelectuale primare. Ele sunt: intelegerea, perceptia, gandirea inductiva ~i deductiva, memoria, rationamentul, spatialitatea ~i fluiditatea verbaIa. Lor Ie corespund teste deja consacrate.

Clasificarea aptitudinilor
Cea mai generala clasificare este aceea care imparte aptitudinile in generale ~ispecijice.
11

Anastasi (1976) face remarca, foarte interesanta ~1 pertinenta, ca Inaintea probelor psihologice care sa investigheze aptitudinile generale ~i specifice au existat testele de inteligenta. S-a constatat ca s-au Inregistrat diferente Intre scorurile la diferite subteste ale testelor psihologice. Astfel, un subiect nu obtine acee~i cota la toate subtestele unei baterii de inteligentA.Acesta a constituit

fundamentul dezvoltarii bateriilor muhiple de aptitudini de mai tar-ziu.Testele de inteligentAnu fusesera destinate acestui scop, de a fi fragmentate pe subteste, ci de a fi folosite global. De aceea, extragerea unui subtest contravenea conceptului care statea la baza testului In ansamblu, fapt care altera consistenta intema a bateriei respective. Curand, a devenit evident ca testele de inteligenta lasau deoparte anumite domenii ale structurii aptitudinale a unei persoane, ca de exemplu: abilitatile mecanice, abilitatile manuale, fapt care a constituit un impuls pentru dezvoltarea testelor de aptitudini. Bineinteles ca toate acestea s-au mtamplat ca urmare a unor solicitari tot mai frecvente venind din partea societAtii.Necesitatea de efectuare a selectiei candidatilor In diverse meserii ~i posturi de munca mcea tot mai presanta necesitatea unor probe destinate special acestui obiectiv. Este oportun, In tratatarea problernelor teoretice ale aptitudinilor, sa ne referim la teoria factoriala a lui Spearman ~i, In
12

general, la factorii pu~i in evidentA printr-un astfel de procedeu statistic, unde ei au fost de la inceput asimilati aptitudinilor. Potrivit lui Spearman, toate actvitatile intelectuale implica un factor general (,,g") ~i numero~i factori care sunt specifici unei singure activitati. Ulterior, Spearman s-a supus evidentei ~i a recunoscut existenta unor factori de grup care ar sigura succesul in anumite domenii: mecanic, lingvistic. Acestei directii care limiteaza aptitudinile la un numar restrans ~i pe care odata cu Anastasi (op.cit.) am numit-o directie convergenta, am mai putea include clasificarea ierarhica a inteligentei sustinuta de psihologii englezi Burt (1949) ~i Vernon (1960). Lor Ii s-a alaturat psihologul american Humphreys (1962). in acest model, in v8rfu1ierarhiei, este situat factorul intelectual general ,,g" al lui Spearman. La un nivel imediat inferior se afla doi facton majon de grup: verbaleducational (v:ed) ~i practic-mecanic (k:m), care corespund aptidudinilor cu acelqi nume. La un nivel urmator se situeaza factorii minori de grup, adiea aptitudinile verbala ~ numeriea (inglobate in factorul major de grup verbal-educational) ~i aptitudinile informape mecaniclz, spapalii i aptitudine manualii (subordonate factorului major de grup spatial-mecanic). Fiecare din factorii minori de grup (aptitudini) se subdivide in facton specifici. o a doua direclie de clasificare a aptitudinilor numita divergenta multiplica numarul aeestora la opt, in cazullui Thurstone (1938, 1941) sau la ordinul zecilor, cum este cazul modelului lui Guilford (1967). Teoria factorilor multipli a lui Thurstone postuleaza existenta urmatoarelor aptitudini intelectuale: V (comprehensiune verbala), W (Word Fluency), N (Numar), S (Spapu; Aici sunt cuprin~i doi factori, ~i anume: unul care se refera la sesizarea

relaliilor geometrice, iar altul la vizualizarea schimbarilor poziliei sau transformarilor obiectului), M (Memorie asociativa), P (Viteza pereeptiva), I (Induclia, raponamentul general). in 1963, French, Ekstrom ~i Priee au dezvoltat un grupaj de teste care investigheaza 24 de factori cognitivi (doua pina la cinci teste sondeaza acela~i factor). De altfel, inca din 1938, Thurstone publica testele (realizate singur sau cu sopa sa), care au condus prin analiza factoriala la factorii menponati deja. Potrivit modelului lui Guilford, am putea vorbi, eel pulin din punet de vedere teoretic, de un numar de 120 de aptitudini intelectuale rezultate din combinatia a trei dimensiuni: operatii (evaluare, produetie convergent!, produetie divergenta, memorie, cognilie), produse (unitap, clase, relapi, sisteme, transformari, implicalii), continuturi (figural, simbolic, semantic). Pana in
14

prezent au fost identificati aproximativ 98 de factori, iar in cele peste doua decenii de cercet8ri intreprinse de autor au fost rea1izate multe teste pentru masurarea acestor aptitudini (Anastasi, op.cit.). Aptitudinile simple sunt acelea care conditioneaza succesul in activitati de complexitate redusa, in meserii simple. Din acest punct de vedere, aptitudinile sunt imp3rtite in aptitudini: senzoriomotorii (simple) i intelectuale (cu un caracter mai complex). Dupa domeniul de exercitare distingem: aptitudini tiinlifice, tehnice artistice, sportive, manageriale, etc. Aptitudinile ~tiintifice reprezinta categoria eea mai inalta de aptitudini. Ele sunt cele mai complexe datorita complexitatii proceselor i operatiilor intelectuale care intervin in calitate de componente. Aptitudinile tiintifice reprezinta cea mai mare avere a unei natiuni. Exista programe experimentale pentru depistarea conditiilor de formare timpurie a aptitudinilor tiintifice. Aptitudinile tehnice au doua componente: g8ndirea tehnica i aptitudinea spatiala. Gindirea tehnici poate fi abordata din perspectiva rezolvarii problemelor tehniee, ca un proees. Gindirea tehnica este o cunoatere generalizata i mijlocita a realitatii, la fel ca orice alta forma de gandire. Ea permite desprinderea relatiilor esentiale,
15

generale i necesare dintre diversele componente tehniee, faeilitind intelegerea funeponarii sistemelor tehniee. G8ndirea tehniea are urmatoarele partieularitati, mai ales in eeea ee prive1:econtinutul sau: Are un anumit grad de nedeterminare a domeniului de eautare, eaci acolo unde domeniul este foarte determinat, rezolvarea de probleme are loe prin mijlocirea unor niveluri mai seazute ale eognitiei; Impliea mai multe posibilitap de soluponare a problemelor tehniee pe em diferite. Gandirea tehniea are, dupa Kudreavtev (1981), trei eomponente

structurale:

1) componenta nofionalll, pentru ca, in calitate de


gandire, ea opereaza eu nopuni, concepte, clasifica, abstraetizeaza, generalizeaza; 2) componenta imagistica,jiguralll, implicata in eitirea desenelor tehniee, in deseifrarea schemelor; 3) componenta acfionalll, prin care se duee Ia bun starit rezolvarea problemelor tehniee concrete. Aptitudinea spatiali se refera Ia capaeitatea de a opera in spatiu, de a intelege modifiearue pe care un corp Ie poate inregistra prin
16

mi~carea sau rotirea sa in spatiu, in absenta perceperii directe a acestor modifican. Aptitudinea ,colari este definita de Tiberiu Kulsar drept un ansamblu de insuiri care asigura asimilarea cu succes a pro.gramei ~colare.Are un caracter compozit, incluzand, pe langa inteligent3 ~i gandire, iaspecte motivaponale. Dintre aptitudinile artistice trebuie sa amintim, utilizand o terminologie agreata de U. Schiopu, aptitudinile implicate in artele spatiului (pictura, sculptura, gravura) ~ in artele timpului (in arta dramatica, muzica, coregrafie, literatuIi, cinema). T. Kelley clasifica aptitudinile dupa Ullll3.toarelecriterii: a) dupa abilitap.lede operare cu relap.ispap.ale; b) dupa abilitatile de operare cu relapi numerice; c) dupa abilitatile de operare in plan mental; d) in functie de memorie; e) in functie de tempoul micanlor i alperceptiilor. Dn alt autor, Revers (conf. D., Schiopu, op.cit.), clasifica aptitudinile dupa formele in care se manifesta inzestrarile native, distingand: aptitudini reproductive; aptitudini aplicative; aptitudini interpretative;
17

aptitudini productive; aptitudinea colara. Acelai autor imparte aptitudinile in: specifiee (pentru matematica, muzica, etc.) i eomp/exe, genera/e, aa cum ar fi talentul filosofic.

Aparipa ~i dezvoltarea testelor pentru aptitudini


Dezvoltarea testelor de aptitudini are la baza 0 serle de evenimente care s-au constituit in conditii facilitante (Anastasi, op.cit): Recuno~terea de catre psihologii deceniilor doi i trei ale secolului trecut ca exista 0 anumiti variatie intraindividuala a performantelor subiectilor la diferite subteste ale testelor de inteligenta. De aici preocuparea lor pentru a efectua

comparatii intre aceste performante, fapt care a premers bateriilor de teste pentru aptitudini multiple. Totui testele de inteligenta s-au dovedit inadecvate masurarii aptitudinilor, datorita logicii lor de constructie care tinde mai degraba sa estompeze diferentele intraindividuale intre diferitele subteste din alcatuirea lor. Psihologii au realizat ca testele de inteligenta generala masurau ele insele 0 combinatie de aptitudini speciale, cum
18

sunt cele verbale~ numence~ spatiale. Pe de alta parte, notiunea de inteligentA s-a fragmentat in inteligentA academiea - practica, abstracta - mecaniea - sociala, etc. Dezvoltarea activitatii de consiliere vocationala ~ide selectie ~i c1asificare a personalului a stimulat din plin construetia testelor de aptitudini speciale, cum sunt cele pentru functionari, mecanici etc. Au fost create teste speciale pentru admiterea in facultatile de medicina, drep~ inginerie, etc. Utilizarea tehnicii de analiza factoriala in identificarea unor factori care desemneaza 0 serie de aptitudini.

Teste pentru aptitudini mentale


Testele de aptitudini sunt instromente consacrate depistarii ~imasurarii aptitudinilor. Ele se clasifica dupa tipurile de aptitudini masurate sau dupa marile domenii de activitate in: genera/e, tehnice, artistice, sportive. Literatura anglo-saxona face distinctie intre testele mentale ~i testele senzorio-motorii. Deosebirea este doar relativa, deoarece aptitudinile motricitatii au ele insele 0 componenta intelectuala. Dintre aptitudinile mentale, inteligenta este, desigur, cea mai generala aptitudine, in sensul ca aceasta ,Jmpregneaza", in grade diferite, toate tipurile de aptitudini.
19

Una din probele eele mai des utilizate in domeniul inteligentei este bateria Wechsler pentru adulti (WAIS). Foarte actuale sunt Matricile Prograsive (standard ~i avansate), Testele Domino, Bonnardel, testul Kohs - Goldstein (cu variantele sale) etc. in continuare, Ie trecem in revista pe cele mai reprezentative. Sealele de abilititi diferentiale (Differential Ability Scales D.A.S.) reprezinta 0 baterie de aptitudini intelectuale elaborata de Collin D. Elliot. Este destinata intervalului de v8.rstacuprins intre 2 ani ~i6 luni - 17ani ~i 11 luni. Contine 17 teste cognitive i alte trei teste care evalueaza aptitudinea numerica, pronunpa pe silabe ~i pronuntia de cuvinte. Rezultatele la test sunt interpretate be baza unor scoruri part:iale privind aptitudinea verbala, rationamentul nonverbal ~i abilitatea spatiala. Se poate determina un scor general, care s-a dovedit predictibil pentru reuita ~colara iacademica. Bateria factoriali PMA (Primary mental aptitude - aptitudine

mentala primara) a fost publicata in SUA, in 1947. Se adreseaza subiectilor intre 11 i 17 ani i este considerata ca fiind destinata evaluani aptitudinii colare. Bateria cuprinde 5 teste destinate evaluani unor factori de inteligentA:V - semnificatie verbala, S - aptitudine spatiala, R 20

rationament, N - aptitudine numerica, W - fluiditate verbala. Testul a inregistrat un declin constant fiind Inlocuit cu alte baterii. In special eu DAT (Anastasi. 1976). Bateria D.A.T. (Differential Aptitude Tests) Bateria a fost, initial. destinata consilierii vocationale a elevilor de liceu. A fost publicata pentru prima data in 1947 ~i de atunci a cunoscut numeroase Imbunatatiri (1963, 197, etc.). De~i nu are la baza analiza factoriala, testulincorporeaza 0 serie de achizitii privind constructia testelor de aptitudini provenind din orientarea factorialista (Anastasi, 1976). Normele au fost realizate pe 64.000 de elevi! Are In componenta sa opt probe, pe care 0 serie de studii Ie-au confirmat ca avand valoare predictiva pentru succesul In ~coala~iin diferite profesiuni. Funetie de abilitatile masurate, aceste teste poarta denumirile: verbal, pronunpe, gramatical, numeric, abstract, spapal, mecanic, funcfioniiresc (redactare). ~a cum observa Cronbach (1970), testele din componenta bateriei masoara abilitati complexe care au 0 validitate predictiva dovedita pentru reu~ita profesionala in diferite arii curriculare. De exemplu, un scor compozit la abilitatea verbala i numerica este utilizat In aceleai scopuri ca ~i un IQ verbal. Mai trebuie mentionat ca testele din componenta bateriei nu sunt In mod obinuit utilizate pentru
21

masurarea unor aptitudini simple. Testele necesita un timp de rezolvare cuprins intre 6 ~i30 de minute. Dat fiind ca la unele teste se aplica timpi aditionali, intreaga baterie necesita un timp de aproape patru ore. Bateria completa este comercializata in doua forme: S ~iT. Exemple de itemi: (Crombach, op.cit., p.356.)
Rationament verbal

.................... este pentru noapte ceea ce micul dejun este pentru . A. cina --------- colt B. ginga~ ------ dimineata C. u~a-----------colt D. curgere------bucurie E. cina---------dimineata
Abilitate numericii

1. Adunare 393 4658 3790

67
22

A. 7908 B. 8608 C.8898 D.8908 E. Nici unul dintre ele Viteza ~iprecizie de redactare SubAliBniati in dreapta simbolurile deja subliniate in stanga! AAAFECD AAABDFEAC aaBABba
BaBbBBaA

7B 7ABA77b
A7bBA77B

Subtestele de rationament mecanic, ,,Relatii spatiale", "Utilizarea limbajului", cuprind sarcini specifice (Anastasi, op. cit.). Bateria G.A.T.B (The General Aptitude Test Battery) a fost elaborata de catre Beatrice Dvorsak ~i colaboratorii. Bateria este rezultatul unui vast program de cercetare asupra aptitudinilor implicate in diferite profesii. Programul a debutat in 1940 ~i a fost initiat ~icondus de United Employment Service, U.S.A. Testele din componenta bateriei se bazeaza atat pe analiza postului de munca Gob analysis) - un complex de metode prin care cercetitorii identifica caracteristicile psihice esentiale pentru reu~ita in profesie ~i asigura astfel validitatea predictiva a testelor desemnate sa masoare aceste capacitati -, cat ~ipe analiza factoriala care conduce la teste care evalueaza abilitati fundamentale, numite factori (L. Tyler, W. Bruce Walace, 1979).
23

Unele teste din componenta bateriei amintesc, prin constructia lor, de testele vocationale elaborate la Universitatea Minnesota. Bateria se adreseaza persoanelor care au ca nivel de pregatire cel putin ~se clase. In legatura cu capacitatea testului de a prevedea reu~ita In diverse ocupatii, au fost elaborate numeroase studii In profesiile: pilot de avion, contabil, tehnician zootehnist, tehnician de asamblare a aparaturii medicale etc. (Cronbach, op.cit.). Este aplicabila persoanelor adulte care se aila In cautarea unui loc de munca. GATB-ul investigheaza u.rm3.toriifactori: "g" (prin teste de vocabular, de spatiu tridimensional ~i de rationament aritmetic), "V" (aptitudinea verbala- masurata cu teste de vocabular ~i de sinonimeantonime), "N" (aptitudine numerica prin calcule simple ~i probleme practice aritmetice), ,,8" (factor spatial tridimensional), "P" (perceptia formelor - asamblarea unor forme din elemente

disparate), "Q" ( de la qlerical - perceptia scrierii), "F" (dexteritate a degetelor), ''M'' (dexteritate manuala), ,,1(" (coordonare manuala test de coordonare). Pentru diferite profesii sunt stabilite grupaje de factori implicati In reu~ita Impreuna cu pragurile de admisibilitate pe fiecare proba in parte.
24

Testele din componenta bateriei sunt fie teste de vocabular, de rationament aritmetic sau de calcul, asemanatoare acelora din componenta D.A.T., fie teste de performantA care presupun transferarea a 48 de cuie de pe 0 tabla pe alta, in orificiile corespunzatoare, lucrand repede cu ambele maini (place and turn test), sau efectuarea unor semne grafice in eate 0 casut8., eat mai repede posibil, pe durata a 60 de secunde ( Testul de coordonare Mark Making). In proba de potrivire (Form Matching), care este tip creion-hartie, subiectul trebuie sa potriveasca fiecare piesa dintr-o multime, in partea lacunara a conturului piesei corespondente. Fiecare test de tip creion-hartie necesita un timp de rezolvare de 6 minute. Probele psihomotorii necesita un timp de demonstratie de catre experimentator a modalitatii optime de lucru. Toate testele bateriei sunt rezolvabile intr-un interval de timp de aproximativ doua ore ijumatate. Pentru operativitatea sa in administrare, care, de altfel, nici nu necesita un nivel de antrenament al experimentatorului prea ridicat, G.A.T.B. platete un anumit tribut, comparativ cu DAT, privitor la acuratete iprecizie. Scorurile individuale la cei noua factori sunt convertite in scoruri standard cu abaterea standard de 20. Fiind administrata pe diferite grupuri de profesioniti, bateria dispune de modele de
25

scornri care prevad scornl minim acceptabil pentru fiecare ocupape (Anastasi,op.cit.). Manualul testului furnizeaza un mare volum de informatii privitoare la validitate, la rezultatele utilizani testului ~i ale unor derivate ale sale in consiliere ~i selectie profesionala.

Teste de investigare a aptitudinilor din domeniul ocupational


Aceste teste s-au dezvoltat in legatura cu cuno~erea factorilor care stimuleaza capacitatea de munca sau care conduc la oboseala. In legatura cu capacitatea de munca ~i fatigabilitatea, testele pot fi clasificate in: teste de atenpe, teste de dexteritate, teste de reprezentiiri spapale, teste de aptitudini tehnice speciale. Testele de atentie Atentia este unul din procesele psihice eele mai solicitate in de:ta~urarea activitatilor umane, indiferent de gradul lor de complexitate. Orice profesiune care implica un anumit potential de rise nu poate sa faca abstractie de importanta atenpei sub diversele

sale calitati. De aceea s-a dezvoltat un fond considerabil de probe de atentie, dintre care amintim: proba Toulouse-Pieron(B4), Klazov,
26

Praga, Kraepelin, Bourdon-Amfimov, tabelele Platonov etc. Aceste

probe vizeaza, in primul rand, capacitatea de concentrare, distributivitatea sau comutativitatea. Este, totu~i, un fapt ~iut ca testele de atentie nu coreleaza intre ele. Atentia este operaponalizata intr-o multitudine de caracteristici care tin de specificul aetivitapi. Rezolvarea acestei probleme 0 gasim in Neveanu (1976) care defin~e aten/ia ca fiind un proces informational, jarii con/inut propriu (conpnutul propriu 11 confera activitatea care solicita atentia). Atenpa este mai degraba 0 calitate atribuibila procesului psihic dominant. Zlate (2000) incadreaza atentia in aspectele favorizante, facilitante ale activitatii. Exista ~i aparate de investigare a atenpei care se bazeaza pe principiul antrenarii subiectului in unele activitati simple, dar solicitante, fie prin necesitatea schimbarii strategiei de lucru (flexibilitate), fie prin inregistrarea ~i efectuarea raspunsului la aparitialdisparitia succesiva, in ritm sustinut, a unor stimuli vizuali, auditivi (concentrare), fie schimbarea succesiva a planului aparipei stimulilor (distributivitate, comutativitate) etc. Aceste aparate inregistreaza diferite aspecte ale performantei. Cele mai relevante sunt masuratorile efectuate prin simularea conduitei atente implicate in sarcini specifice de munca.
27

lata in continuare eateva exemplific3ri privitoare la probele de atentie creion-hartie. Proba Bourdon-Amfimov consta in a detecta anumite grupuri de litere, definite ca stimuli, pe 0 pagina care contine 0 multime de nnduri formate din litere dispuse aleator. Exemplu: Se da instructajul de a bara litera "c" ori de eate ori este precedata de "a" ~i "a" ori de eate ori este precedata de "n". Oriunde sunt inta.lnite,aceste perechi se bareaza. Sunt propuse mai multe moduri de inregistrare a performantei care iau in considerare durata indeplinirii sarcinii test, numarul de eron, numarul de barm corecte. Proba Toulouse- Pieron consta in randuri cu patratele prevazute cu codite orientate in diverse directii. Deasupra randurilor sunt date modelele care trebuie urmmte. Acestea au valoare de stimul.
28
.-cJ .. .,. 'ho~r.::('"~"o 101

if... 6 0....= .~. =-

'<:> -CJ t;'J

P0
"0

~>6~o--.P"'?6'?p4:lig,.ti-,.$<=J"'''b 6 <=J-.;:'>" Q 0.. ..Po-6ct:.r;F"'!6O-',;<:F ~0>,'6 ,-,<;:,>p 6"0.00 d-= 'b

'-ol::F9<"'tiif9-,...-.eJC.09,Po,--O'o C\... d'ti .6 P if d"",,"""'" . e>-P 0 0 0- 6 -a '? cr 6 0-'.--=. 0- c..


A

.p$~"Q .., =-.-= "",- 13-0 =-.-= Co 'c<r>o,-o;.:"'a

",,""pc.. -0 --= '? 6 :>-- .J=J c c.... 9"l:l 6 -o"l:J 6' >o'-itil

-'CI>6Q~ cr Q..-cJ 'l:J '0 ~ P o....-<:J b 6..~p,-):;:1p..r 0>;,;,00--9>6

db -a Q,. 't:> -cJo'p -

'<:I"i::::Jif.g.t::(t!l
"'" >1;;;{' "l;;>--=

0,= .=.. d 6 '0 0 =-.. '? d",.. .p"'" 9. 6


-<:0
"t,::>

'c'-pA,t#'q---90P if r:o..6. p

~ -(";>..$'; 6 ?d''"(;)lQ6-.<?P>.'';;;'''''-:"'''?' ""'0 .:-pc =... 9 0- d Q "=--0 P P "o.1P~cOt::l..p:cOo-"o 6,'? '? o~P =- ::, -06t'
"c

O-c>b,? Cl.. c:r 0..--0'

<;:>

00.. -e> 6 ~o -c> ~Q 0' 9"",,6

<:10..-0
<':> 'r:;:f"

p C:f'o..c;:rc 6 .n..o- 'i' --0 6 g.... P .::.


r;::>

r-l;;. . (""*',

"Q'

9):::> 6c-ri ..9..t::>-:~ <:r -<:J cfQ- T.>-p, '" ,..,~D' '0 if

...

dE~ GJ9c:t:t:j:?~~6="''p c.- C::(.d..;<;;;>o.c ol':i...P

Pb 0<0;>...d.0--q"ot;c'Q;o.-.-.dd0>.c'.'"-Q'o.:"Qt:c:>f .p c-. 'b<;:>-C6) P6. Pb 'bd E""',cC:lr-''-DCI n'"


ci,oc::J.-ci 'b6-d-ci"p 6 0....d 0- 6 '? f~d '0 -0 0 0--.0... C:T'I:J Q.,..P r:r.... 0 C>-P --<::J '0. =.. -C) 'T'~d "'0 C
"?

<;>

fJ- U,

6 ..P b 0." Q .

....=""O

6 Q,..9 r:r .Q,.t:!1-.cT -a

0;:>

0P0P6?Q..~-"-Q9:W"O""',,lA"i;;:>~.)t.i> ,';1'"--= 'n


Fig. 1. Testu1 Toulouse-Pieron

Avand toate modelele (doua, trei sau patru) in minte, persoana testata pareurge fiecare rand i bareaza stimulii semnifieativi. Performanta la testul Toulouse-Pieron este exprimata intr-un indiee de exactitate. De exemplu: lex = (nume semne corect barate/total semne de barat) + semne greit barate. Aeeste probe, numite teste de baraj, se administreaza eu timp impus, standardizat (3,4 ...10 minute.)
29

Testul Praga este consacrat evaluarii distributivitatii


atenpei. Sarcina de comutare a atenpei consta in a altema doua campuri perceptive: unul care este reprezentat de un tabel cu numere de la 1 la 100, dispuse aleator i nu in ordinea marimii lor, altul format dintr-o suprafatR caroiata, conpnand de asemenea, imperecheate aleator, numere de la 1 la 100, dar tiparite cu caractere mari-accentuate ~i caractere mici. Persoana testata alege un numar din foaia din dreapta, 11cauta pe foaia din stanga, astfel incat sa fie tiparit cu caractere marl ~i accentuate. Numarul care 11insote~e, in coltol din dreapta jos al patratelului, trebuie trecut In dreptul numarului cautat, pe foaia din dreapta. Proba are diferite modalitati de administrare, funetie de scopul testarii. in principiu,
30

Fig. 2 Testu1Praga

modalitatea standard de aplicare are loc pe durata a patru secvente de patru minute, cu pauze intre ele de un minut. Tabelul Platonov. Este 0 tabela pe care sunt inscrise, cu caractere mici, mijlocii i mari, numere de la 11 la 50. in alte variante, intervalul in care sunt cuprinse numerele poate fi diferit. Subiectului i se da sarcina sa caute i sa arate cu un indicator, in ordine crescatoare, numerele de la 11 la 50. Soot cronometrap
31

timpii realizati pentru identificarea numerelor repartizate in urmatoarele intervale: 11-15,16-20,21-25, 26-30 ~.a.m.d. Interpretarea performantei la test se bazeaza pe trasarea unei curbe a randamentului, de-a lungul ce10r opt intervale. Aceasta curba poate releva eventualele blocaje sau tluctuatll mari ale randamentului, conduite relevante pentru eventuale1e dificultati ale atentiei. Proba aditionirilor Kraepelin se prezinta ca ni~te ~iruri de cifre care acopera aproximativ doua pagini obi~nuite. Fiecare doua cifre formeaza 0 pereche cu care trebuie efectuata operapa de scadere. Subiectul trebuie sa treaea rezultatul scaderii in intervalul dintre cifrele fiecarei perechi.
32 Fig. 3. Testul Kraepelin

Atunci cand scaderea nu poate fi efectua~ deoarece deseazutul este mai mie deeat scazatorul. se efeetueaza adunarea. deoarece operapile se desI3.oara in multimea numerelor intregi naturale. Acest test pune in evidentAdifieultAplede eoncentrare pe stimulii interni reprezentati de operapile aritmetice. Proba se administreaza cu timp impus, zeee minute. V. Ceauua realizat 0 varianta pe aparat a probei Kraepelin, aa-zisa Probll a microcurbei de lucru. Este yorba de secventionarea sarcinii de a aduna i scadea numere, din minut in
33

minut, de-a lungul a 10 minute. Se masoara mai multi parametri. Proba este implementata pe un aparat electronic care afi~eaza subiectului secvente de eate doua numere care trebuie adunate sau scazute dupa procedeu1 mentionat. Pentru a face ca secventa urmatoare sa apara pe ecranul aparatului, subiectu1trebuie sa traga de 0 maneta. Aceasta maneta este cuplata la un sistem sensibil care arata in N/mp efortul depus de subiect la fiecare actionare. Pe 0 diagrama sunt reprezentate curbele parametrilor masurati in fiecare dintre cele 10 minute. Este astfel posibil sa se stabileasca 0 adevarata tipologie a subiectilor, deoarece forta de actionare a manetei indica excitabilitatea 1anivelul segmentului motor, in timp ce numaml operatiilor reu~ite de adunare sau scadere ne arata tonusul activitatii intelectuale. Este de dorit ca amplitudinea curbei activitatii intelectuale sa 0 devanseze pe aceea a activitatii senzoriomotorii. Atunci cand curba performantei intelectuale este deasupra celei senzorio-motorii (gratie mediilor pe fiecare minut, mai mari la activitatea intelectuala), poate fi cazul unei persoane al carei reglaj comportamental se efectueaza pe baze rationale. Persoanele la care curba psiho-motorie devanseaza curba intelectuala sunt persoane impulsive, care, mai degraba, sunt dispuse sa actioneze decat sa mediteze.
34

Testarea atentiei su$nute se realizaeaza eu ajutorul

aparatelor. Modelul experimental implicat are ca ipoteza posibilitatea stabilirii unei paralele intre ritm i atentie. Un astfel de test este proba psihomotorie Ricossay. Aeeasta presupune un aparat dotat eu un panou orizontal care are dispuse pe eate un rand orizontal, respectiv vertical, beeuri electriee. in interiorul matricii formate, la intersectia fiecirei linii eu fieeare eoloana.,este dispus un buton sau, mai nou, un senzor. Beeurile de pe linia orizontala i de pe eea verieala se aprind aleator. La interseetia liniilor i coloanelor semnalizate de becuri, subieetul trebuie sa atinga senzorul eorespunzator. Aparatul este prevazut eu ritmuri impuse, eu viteze diferite i eu ritm liber, propriu subieetului. (Seeventa urmatoare apare dupa ee a fost corect anulata preeedenta.). Un panou eu contori electroniei, eu afiaj numeric sau digital, inregistreaza urmatorii indici ai performantei: timpul de exeeutie, viteza de reactie la fiecare stimul, numarul de atingeri eorecte/greite, omisini, etc. Testul de atentie BTA (Brief Test of Attention). Este elaborat de David Sehretlen. Verifica severitatea deficitelor atentiei la persoanele eu varsta de 17-84 de ani. Cuprinde doua forme paralele, prezentate pe casete audio. in forma N, sunt eitite 10 liste
35

de litere ~i nume care cresc in lungime de la 4 la 18 elemente. Sarcina subiectului este de ignora literele ~i de a socoti eate numere au fost citite cu voce scazuta.

Teste senzorio-motorii
Investigheaza aptitudinile senzorio-motorii. Termenii "perceptiv-motor" sau "psihomotricitate" au un continut asemanator. Senzorio-motrlcitatea implica, intotdeauna, 0 latura perceptiva ~iuna motorie (pitariu, H., in *** 1978). Probele care testeaza psihomotrlcitatea presupun, in general, o sarcina standardizatli, care solicitli subiectului unele activitati musculare care fac obiectul mlisuratorii. Testele senzorio-motorii masoara, deci, aptitudinile musculare sau 0 combinatie de aptitudini senzoriale ~i musculare, cum sunt: dexteritatea, indemanarea, coordonarea oehi-mana etc.
Testul WRA VMA (Wide Range Assessment of Vizual Motor Abilities) este 0 baterie pentru evaluarea aptitudinii vizual-motorie,

destinatli intervalului de varsta 3-17 ani. A fost realizatli de clitreW. Adams ~iD. Sheslow. Se aplicli individual, cu un timp de 4-10 minute pentru fiecare subtest. Normele au fost realizate de autori pe
36

un e~tion de 2.600 de subiecti. Are trei subteste care masoara mi~carilefine (test de fixare a unor cuie in lac8.Urilelor), abilitati vizual-spatiale (test de imbinare) ~iabilitati vizual-motorii (test de desen). Aptitudinile senzorio-motorii sunt solicitate de 0 serie de

profesiuni, cum sunt cele din domeniul transporturilor terestre, aeriene sau navale sau cele din domeniul industrial (lacatu~i, sudori, electricieni, finisori etc.). Acesta este motivul pentru care aptitudinile senzorio-motorii sunt considerate aptitudini speciale. 0 serie de teste motorii au fost elaborate de Mira Stanbak, in 1965. Ea considera ca, prin motricitate, pot fi studiate diverse aspecte ale dezvoltarii psihice la copii. A plecat de la 0 sene de cercetari intreprinse la inceputul secolului trecut asupra sindromului debilitapi motrice. Intre 1920 ~i 1940, au fost identificati mai multi factori specifici ai motricitapi, cum sunt rapiditatea, precizia, organizarea in spatiu. Se poate stabili pe baza subtestelor din componenta acestei baterii un anumit nivel de abilitate manuala.

Testele de dexteritate
Aceste teste evalueaza precizia, rapiditatea, corectitudinea, cadenta, ritmul executiei. Ele pot fi int31nite atat in forma testelor
37

ereion-hartie, cat ~1 ea probe implementate pe aparate sau pe computer.

Probe pe aparate
Muite dintre testele de aptitudinisunt implementate pe aparate. Probele pe aparate prezinta avantajul apropierii sarcinii experimentale de specificu1 a.ctivititii reale in beneficiul cireia are loe testarea. Altfel spus, aceste teste au 0 mai mare validitate ecologiGi, predictiite pe care Ie genereazi putind fi extrapolate asupra comportamentului real mai mult decit in cazul testelor creion-bBrtie(Martin, 2004). Sinusoida Bonnordel. Este utilizata in setectia ~i orientarea profesionali pentru mate profesiunile ~i aWvit.iPle care .soticlii mi~earileprecise ale eelor doua maim. Situatia experimentaJi in care ace toe administtarea probei permite observatii asupra unor indici comportamentali privind rabdarea, perseverenta, emotivitatea etc.
38
Fig. 4. Sinusoida Bonnardel

Descriere Dispozitivul este format dintr-0 placa meta1ici in care este practicat un traseu (decupaj) sinusoidal. Sub sinusoida evolueaza un disc electroizolant, prevazut cu 2 pinteni metalici. Prin rotirea succesiva cu ambele maini a discului, subiectul trebuie sa-l conduca de la un capat la celaIalt al traseului sinusoid. Subiectul are grija sa nu atinga marginile sinusoidei cu cei doi pinteni metalici, fapt considerat eroare ~i care este semnalizat acustic. Performanta, adica timpul de executie ~i numirul de erori, sunt inregistrati de catre un contor electronic, cuplat la sinusoida.
39

Desfi$urarea probei

Subiectul se afla in pozitia ~ezat in fata mesei pe care se afla sinusoida. EI trebuie sa manevreze corespunzator discul pentru a-I deplasa de la un capat la aItul al sinosidei. Instructajul prezinta sarcina in mod clar ~i standardizat. Examinatorul subliniaza ca proba trebuie efectuata bine (corect) ~i repede. La fel ca ~i in testele de baraj, instructajul urmare~te sa induca subiectului un anumit tip de montaj, anume acela care determina un conflict intre orientarea spre calitate (,)ucreaza cat mai corect") ~i orientarea spre viteza (,)ucreaza cit mai repede"). Eficienta intr-o activitate poate fi descrisa ca un echilibru intre ritm ~iviteza. Daca subiectul depreciaza un aspect in favoarea celulilalt, atunci, prin diagnostic diferential, este posibil de evidentiat fie dificultati ale atentiei, fie gestionarea dificila a emotiilor, fie dificultati in plan senzorio-motor, fie combinatii diverse ale aspectelor enumerate. La inceputul probei, subiectul efectueaza un exercitiu parcurgand prima curba a sinusoidei, exact cat a parcurs anterior, in mod demonstrativ, examinatorullnsu~i. Traseul va fi parcurs de trei ori. Pentru interpretare se utilizeaza media pe eele trei administrm a timpului de executie ~i a numarnlui de gre~li. Exista in randul unor practicieni parerea ca aeeast test, ca de aItfel toate probele senzorio40

motorii, este mai relevant pentru testarea capacitatii de invatare, la mvel psihomotor, decat pentru testarea aptitudinii lnsqi.
Proba de evaluare a greutitilor

Mai multe greutip eta10nate sunt date subiectului pentru evaluare, care Ie va ordona dupa greutate. performanta este data de suma diferentelor me ordinea standard iaceea propusa de subiect. Testul este 0 adaptare a greutaplor Klemm utilizate in experimentarea senzatiilor kinestezice.
Fig. 5. Probe de sensibilitate kinestezica

41

Proba de evaluare a grosimii unor rondele provine, de asemenea, din categoria experimentelor consacrate senzatiilor tactile.
Fig. 6. Proba de sensibilitate taetiIa

Subiectul are sarcina de a ordona mai muhe rondele meta1ice dupa grosimea acestora. Performanta se determini aseminAtor probei pentru evaluarea greutaplor, prezentata mai sus. Proba de coordonare manuala. In forma originara poarta denumirea Zweihandprufer. iar modelul sau provine din laboratorul lui Wundt. Este 0 proba de disociere manuala; de aceea, in laboratoarele din tara noastra este cunoscuta sub abrevierea .pM".
42
Fig. 7. Proba de disociere manual3, model Hans Rupp

Descriere Figura precedenta prezinti un aparat conceput de Hans Rupp, adaptat la noi in tara de Fl. Stef'anescu-Goanga. El este cunoscut sub denumirea de DM2. Dispozitivul este conectat la un contor electronic

ce permite inregistrarea parametrilor performantei. Subiectul depIaseaza in plan orizontal eele doua pirghii pentru a determina deplasarea unui ac meta1ic prin fanta sinusoidala, praeticata intr-o placa metalica.
43 Fig. 8. Aparat de disociere manuala in varianta "StructuIa", Budapesta

In cabinetele de psihologie este mai des int31nitun alt dispozitiv, mai complex din punct de vedere constructiv i mai apropiat de modelul originar conceput de Wundt. Acest aparat (DM) este format dintru-un cadru ce poate fi deplasat inainte-inapoi i stinga-dreapta prin rotirea in sens orar i in sens invers a doua manivele. Solidar cu cadrul mobil este montat un ac meta1ic care poate fi deplasat de-a lungul unui traseu electroizolant, practicat intr-o placa metalica fixa. Atingearea acului de marginile metalice ale traseului lnchide un circuit electric. Acest contact este sesizat de un contor electronic.
44

Desfi~urarea probei Consti in manevrarea cu ajutorul a doua mamvele a reperului metalic de-a lungul traseului format din patru POrtiuni lineare ~1 dintr-o portiune de forma circulari cu raza variabili. Performanta este dati de numirul de gre~eli (de atingeri ale placii metaliee), de timpul de parcurgere a traseului i de durata medie a erorii. Proba reprezinti un izvor de informatii atit cu privire la coordonarea manuala, eat ~ referitor la alte aspecte ale conduitei, cum sunt angajarea in sarcina, perseverenta, stabilitatea emotionala, planificarea activititii. Teste de reprezentiri spatiale De obicei, sarcinile de reprezentare spatiali sunt incluse in testele de inteligenti concret3. Exeeptie fac 0 serie de teste de inteligenti, cum sunt Matrieile Raven, care sunt saturate in factorul spatial. Saturatia in factorul spatial este proprie testelor de aptitudine tehnica. Testul de combinare in spatiu. A fost elaborat de Friedrich Moede. Este utilizat ca subtest in bateriile pentru investigarea aptitudinii mecanice. Se aplica ~i in consilere vocationala, de la 13 ani in sus. Consti intr-o foaie de
45

hartie pe care sunt reprezentate ~ii de material din care lipsesc unele bucati. Locurile lipsa sunt reprezentate prin cercuri. in

it;: .S"~;j: ..U"}i.j ,3


::rJ;f"j _itf9J
. ;,~j""""'/"';;::':'_"_'

S:Z"(~(;-,
.':"-:?~;:'::.:;":".:::'.' ;<..

( .~)&t:
<:1t~m~&~m _

<C>
<;~A
Fig. 9. Testu1 Fr. Moede (BontiIa, G., 1970)

jumatatea inferioara a paginii sunt date. in mod aleator. cele 18 bucati extrase din fl,iile reprezentate in jumitatea superioara a paginii. Subiectul Inscrie in cercuri literele figurilor pe care Ie considera ca se potrivesc eel mai bine in spatiile goale.
46

Proba a fost adaptata de G. Bontila pe populatia romanesca ~i figureaza sub denumirea de "Test 13" in colectia cuprinsa in "Culegerea de teste psihologice de nivel fi aptitudini" care insote~e cartea "Aptitudinile fi mlIsurarea lor" (Bontila, 1971). Testele de aptitudini tehnice speciale sunt probe care includ factori spatiali, intelegerea ~ judecata tehnica, identificarea unor principii de funetionare.

o proba clasici de inte1egere tehnici este "Testul 10", din


culegerea mentionata (Bontila, 1971), care solicita capacitatea de a intui modul de funetionare al unui mecanism cu rop dintate. Un alt test de aceeqi factura este "Proba de intuitie tehnici" a lui I. M. Nestor. Testul cuprinde 68 de teme, care vizeaza diverse probleme tehnice, a caror rezolvare antreneaza capacitatea de a intui diverse principii, legi, care funqioneaza in domeniul tehnicii. in eele mai multe cazuri, testele de aptitudini sunt incorporate in baterii care sunt destinate variatelor domenii ale testarii aptitudinilor umane.
47

CAPITOLUL

PROBLEMATICA TESTARII INTELIGENfEI


La finalul acestui capitol: Va yeti familiariza cu unele dintre problemele teoretice i modelele inteligentei implicate in psihodiagnoza; Veti cunoate unele strategii i tipuri de sarcini specifice testelor de inteligenta; Veti putea c1asificatesteIe de inteligent8.dupa eele mai uzuale criterii.
48

Problemele teoretice ale testarii inteligentei


Testarea inteligetei ridici serioase probleme atit de natura ~tiintifica, dar mai ales de natura deontologici. Este suficient sa amintim ca refuzul opiniei publice americane fatA de testele psihologice avea la baza in principal erorile in utilizarea testelor de inteligenta. Imperatiwl de a nu utiliza testele psihologice in afara teoriei lor subadiacente sugereaza, in contextul testelor de inteligenta,

necesitatea de a cunoqte problematica teoretici dezvoltata in legatura cu inteligenta. Nefiind spatiu suficient pentru 0 abordare de asemenea proportii, ne propunem doar sa-i schitim coordonatele, uemand ca cititorul interesat de teoria inteligentei sa parcurga lucrarile dedicate acestei teme. Etape in istoria testirii inteligentei Se pare ci psihiatrii au fost primii care s-au ocupat de evaluarea nivelului de inteligenta. Rieger de la Wurtzburg s-a preocupat de testarea persoanelor cu handicap mental. Kraepelin ~i colaboratorii au avut preocupari in domeniul evaluarii inteligentei. in principiu insa, dezvoltarea psihodiagnosticului inteligentei este solidara cu dezvoltarea psihologiei diferentiale (U.~chiopu, 1976). Aa cum remarci Tyller ~i Walsh (1979), mi.surarea inteligentei a concentrat eforturile psihologilor din toate timpurile
49

intr-0 masura incomparabil mal mare decat oricare alt aspect al funetionaru psihice. o alta particularitate a psihodiagnosticului inteligentei 0 constituie faptul ca primele incerciri de mAsurare a acesteia, determinate de nevoile reale ale societatii in domeniile colar, militar i ocupational, au devansat teona ~ a inteligentei. Psihologilor Ie lipsea, cu aIte cuvinte, 0 idee clara despre natura acestei calitati, iar acest fapt pare sa nu fi constituit pentru ei un obstacol inswmontabil. Tyller i Walsh (op. cit.) observa judicios ca este suficient ca realizatorul unui test sa aibi 0 idee vaga despre 0 anumita caracteristica umana pentru a fi astfel ghidat in alegerea itemilor potriviti pentru masurarea acesteia. Ulterior, el poate intreprinde studii de validitate i poate astfel elabora definitii din ce in ce mai clare ale calitatii misurate. Logic vorbind, autom citati au dreptate, intrucat problema vaIiditatii in general, nu numai a celei teoretice, poate fi ridicati ~i solutionati numai dupi ce testul a fost deja realizat. eu toate acestea, regula de aUf a construcpei testelor psihologice, indiferent de natura caracteristicii psihocomportamentale tintite, este aceea de a operationaliza in itemii instrumentului respectiv conceptele unei toom ~iintifice care descrie i explica acea caracteristica. Un exemplu il constituie realizarea primului test de inteligenti pentru copii de c3.tre Binet ~i Simon.
50

Inainte de a publica acest test, in anul 1905, Binet intreprinsese studii minutioase pe propriile fiice, cercetase maniera in care profesorii intelegeau aceasta capacitate mentala ~i obtinuse pe aceasta cale 0 sene de indicii privitoare la ceea ce ar fi trebuit sa rnasoare testul sill de inteligenta. Prioritatea in realizarea unor teste consacrate masurarii abilitatii intelectuale este atribuitli lui Sir Francis Galton, naturalist ~i matematician englez. Galton a fost preocupat de diferentele

interindividuale, fiind influentat de teoria evolutionista a lui Charles Darwin. Galton considera ca inteligenta este dependenta de 0 senzorialitate exceptionala ~i de deprinderi perceptuale, ce sunt transmise de la 0 generatie la alta. EI incearca investigarea inteligentei urmlirind forta musculara, timpul de reactie, viteza de mi~care, sensibilitatea. Intrueat toate informatiile sunt dobandite prin simturi, cu cat simturile individului sunt mai ascupte, cu atit persoana e mai inteligenta. Pe baza acestei convingeri, Galton a masurat 0 serie de variabile cum ar fi mlirimea capului, timpului de reactie, acuitatea vizuala, pragurile auditive, memoria formelor vizuale, la peste 9.000 de indivizi care vizitau ExpoziPa londoneza din Kensington Park. Rezultatele acestor mlisurlitori se vor reglisi in cartea sa ,,Hereditary
51

Genius". EI a constatat, totu~i, ca parametrii masurati de el aveau slabe legawri cu inteligenta (Atkinso~ 2002). Anul 1905 are 0 semnificatie cu totul speciala pentru testarea inteligente~ pentru ca, pe de 0 parte, marcheaza aparitia primei scari metrice, elaborata de Binet ~i Simon, ca urmare a solicitarii ministerului francez al educatiei de a identifica copiii cu retard mental pentru a fi indrumati catre ~olile de profil, iar pe de alta parte, deoarece ofera de aici incolo un model la care se vor raporta toti constructorii de teste pentru evaluarea inteligentei.

o dezvoltare semnificativa a testelor de inteligenta are loe in


timpul Primului RAzboiMondial, in special in SUA, datorita politicii foqelor annate americane de a recruta candidati la ~lile de ofiteri pe baza testelor de inteligenta. Testul American Army Test, cu formele sale Alpha ~ Beta, utilizabil ~i ast~ dateazA din acea perioada. Testele de inteligenta au continuat sa. se dezvolte pe toata durata perioadei interbelice, cand Scara Metrica a inteligentei trece prin adaptari succesive in America. In perioada postbelica apar noi revizii ale Scarii Metrice atat in SUA, cat ~i in Franta sau sunt dezvoltate noi instrumente de testare, cum este cazul scarilor lui Wechsler sau al testelor nonverbale de inteligenta (Rav~ Cattell, Eysenk ~.a.).
52

Fundamentele teoretice ale testelor de

inteligenti
Nu exista 0 teorie generala a inteligente~ ci mai multe pozitii teoretice care reprezinta unghiuri de vedere diferite din care este abordat acela~i atribut psihic. Este oportuna trecerea lor in revista, deoarece cuno~erea lor asigura validitatea conceptuala a interpretarli testelor de inteligent3.. Termenul de inteligenta se origineaza in termenul latin

intelligere, care trimite la sensul de a relationa, a organiza informatia, dar ~i in cuvantul interlegere, care se traduce prin a stabili relatii

intre relatiile deja observate intre lucruri ~ifenomene. Conceptii privitoare la inteligenta, apaqin3nd mai cu seama filosofilor, au mers de la recuno~erea rolului ei in cunoatere ~ in invatare, pana la considerarea ei drept epifenomen al conditiei umane (Zlate, 2000). Astfel, Socrate ,i Platen considerau ci inteligenta sesizeaza ordinea lumii ,i ne ajuta sa trmm conform principiilor morale. Dimpotriva, pentru filosofii antici decadenti, apartin3nd scepticismului, inteligenta ,i cuno~erea lumii pe care ea 0 mijl~e constituiau principalele surse ale nefericirii. In religia orientala, Budha propavaduia eliberarea omului de inteligentli pentru a ajunge la cea mai inalta forma de fericire.
53

Mai aproape de zilele noastre, in cultura occidentaIa, inteligenta, ca atribut esential al omului, este motorul civilizatiei. "Stim cat putem i putem cat tim", reflecta Fr. Bacon, intr-un plan mai larg, asupra puterii mintii umane. In acelai registru optimist, Kant, urmandu-l pe Hume, fundamenteaza cunoaterea pe inteligenti ca organizator al datelor simturilor. Inteligenta unui individ, postula Kant, se masoara prin cantitatea de incertitudini pe care e capabil sa Ie suporte. Pe aceeai linie de idei, Hegel sustine ca doar pe inteligenti se intemeiazi cunoaterea adevarului i rationa1itatealumii. Dintr-0 perspectiva opusa, Pascal considera ca, dei omul este 0 trestie ganditoare, poate cea mai fragila din intreaga natura, inteligenta sa este inhibata de afectivitate. Zlate (op.cit.) consideri ca definitia cea mai apropiati de intelegerea modema a inteligentei a dat-o Descendres, potrivit caruia inteligenta ar fi "mijlocul de a aehizitiona 0 tiinti perfecta privitoare la 0 infinitate de lucruri". in aeeasta definitie, Zlate (op.cit.) crede ca pot fi identificate doua aeceptiuni actua1e ale notiunii de inteligenti, i anume: inteligenta ca sistem complex de operatii i inteligenta ca aptitudine genera1a. Inteligenta ca sistem complex, responsabil de modul general de abordare i solutionare a celor mai diverse situatii i sarcini problematice, are in componenti operatii i abilitati, cum ar
54

fi adaptarea la situatii noi, deduetia ~i generalizarea, corelarea ~i integrarea intr-un tot unitar a pirtilor relativ disparate, consecinte1ei anticiparea deznodamantului, compararea rapida a variantelor aetionale i rqinerea eelei optime, rezolvarea corectl i u~oara a unor probleme cu grade crescande de dificultate. Din perspectiva acestor operapi sunt deductibile eel PuPn trei caracteristici fundamentale ale inteligentei: eapacitatea de a solupona situatiile noi~ rapiditatea, mobilitatea, supletea, flexibilitatea ei~ adaptabilitatea adecvata i eficienta la situatiile problematiee.

Inteligenta apare ca 0 ealitate a intregii activitati mintale, ca expresia organizarii superioare a tuturor proeeselor psihiee, inclusiv a celor afectiv - motivationale ~ivolitionale. Pe masura ee se formeaza ~i se dezvolta mecanismele i operatiile tuturor celorlalte funetii psihice, yom intalni 0 inteligenta flexibila i supla. La inceputul secolului nostru, psihologul englez Ch. Spearman distingea, aa cum deja am aratat, printre aptitudinile umane, un factor G (general), ee participa la efectuarea tuturor formelor de activitate, i numeroi factori S (specifici), care corespund, operational, numai conditiilor concrete ale activitatii respective (tiintifiee, artistiee, sportive etc). Factorul general este de
55

ordin intelectual, intrucat intelegerea ~i rezolvarea problemelor este necesara in orice activitate. Termenul de inteligenta are 0 dubla acceptiune: pe de 0 parte, de proces de asimilare i prelucrare a informatiilor variabile, in scopul unor adaptari optime, iar pe de a.lta parte, de aptitudine, constand in structuri operationale dotate cu anumite calitati (complexitate, fluiditate, flexibilitate, productivitate) prin care se asigura eficienta conduitei. Aceste calitati sum caracteristice subiectului, reprezinta invariatii ce pot fi evaluate statistic ~i sunt situate la un anumit myel sau rang de valoare functionala. Inteligenta apare astfel ca sistem de inSUiristabile proprii subieetului individual ~icare, la om, se manifesta in calitatea activititii intelectuale centrata pe gandire. Procesul central al gandirii este strans legat, chiar imbinat organic cu toate celelalte (Radu i colab., 1991). Pe baza unor cercetari ample, Thurstone stabile~te mai multi factori ai inteligentei, pe care deja i-am enumerat, i anume factorul de rationament (deductiv-inductiv), de memorie, de capacitate de caIcul, de rapiditate perceptuala, de operare spatiala, de intelegere a cuvintelor ~ide fluenta verbala. In psihologia gandirii, s-au operat diverse diferentieri intre analitic i sintetic, pragmatic i teoretic, reproductiv i productiv,
56

cristalizat !Iifluid (R. B. Cattell), convergent !Iidivergent (Guilford) etc. Luind in considerare lateralizarea cerebrala, respectiv faptul ca ernisfera stanga are 0 specializare verbala !lisemantics, in timp ce emisfera dreapta controleazii manipularea relatiilor spatia1e !Ii de configurare a imaginilor, pot fi decelate variante de inteligentii cu dominanta logico-semantica sau spapo-imagistica. Piaget, dintr-0 perspectivii functionalists, sustine ea inteligenta este 0 aptitudine generala, determinata nativ, un mod de adaptare, 0 forma de echilibru suprern eatre care ar tinde toate structurile cognitive. Acest echilibru are loc pe baza acomodiirilor, a restructurarilor sau reorganizirilor mentale care asiguri intelegerea

sarcinii !Iirezolvarea de problerne. Problematica inteligentei s-a cristalizat in jurul unor terne care nu arareori au generat pozitii partizane. Le trecern succint in revistii,in eele ee urmeaza.

Gandirea $i inteligenta
Intre gandire ~ inteligentii exista 0 relatie de complementaritate. Ele sunt doua concepte care surprind acee~i realitate psihics, din perspective oarecum diferite, ~i anume, gandirea, spunea Popescu Neveanu (1978), este mai degraba un
57

concept filosofic, pe cand inteligenta, care exprima latura operationala a gandirii, este mai degraba aspectul ei aptitudinal. De aceea, inteligenta a ~i fost ~i este considerata de unii autori drept 0 aptitudine foarte generala. Rubinstein considera ca gandirea se reg3.se~e in inteligen1i ca aptitudine, iar Piaget spune ca eel mai important instrument al inteligentei este gandirea. Inteligenta, ca aptitudine sau, ~a cum spune Piaget, ca forma de echilibru eatre care tind toate structrurile intelectuale, nu ramane aceea~i pe tom perioda vietii. Ea cuno~e 0 perioada de constructie care este foarte bioo surprinsa de stadiile piagetiene, 0 perioada de echilibru care este specifica perioadei de inseqie activa a persoanei ~ de creativitate ( intre inteligent3. ~i creativitate exista 0 legatura stransa, dar nu 0 legatura lineara), precum ~i 0 perioadi de involutie. Wechsler, autorul eelebrei scari care Ii poarta numele, sustine ca inteligenta ar evolua pana in jurul v8rstei de 25 de ani, dupa care ar urma un u~or stadiu de regresie ~i apoi 0 perioadi mai abrupta de involutie, dupa 60 de ani. in oriee caz, nici micar limita p8ni la care se poate dezvolta inteligenta nu este a~i la debilii mental ~i la oamenii normali. Se considera, de exemplu, ci subnormalii evolueaza pana pe la 14 ani, supradotatii pini pe la aproape 18 ani,
58

iar persoanele din zona rnedie evolueaza pana la 15 ani <$chiopu, D., op.cit.). Anastasi (op. cit.) considera ca inteligenta ar trebui privita, rnai degraba, ca un concept descriptiv ~i nu explicativ. Ea este 0 cornbinatie de abilitati solicitate de nevoia de a supravietui ~i de a progresa intr-0 culturi data. Aceasta compozitie se modifica de-a lungul vietii, urmand sa capete pondere anumite componente care sunt inalt valorizate de cultura de apartenenti, iar pe de aIta parte, care sunt stimulate de eatre rota de viati individuala.

Ereditar - dobindit in structura inteligentei


Nu este lipsit de importanta pentru interpretarea testelor de inteligenta sa ~im ce maSUfamde fapt: bagajul genetic sau calitatea influentelor sociale i educationale traite de subiect, inteligenta sa fluida sau cristalizata.

Pentru Francis Galton, unul dintre pionierii marcanti ai ideii ca inteligenta este 0 caracteristica diferentiala ee at"putea fi rnasurata, inteligenta este 0 abilitate rnintalii generaIa, putemic determinata ereditar.

o serie de clarificiri privind latura ereditaIi a inteligentei au


fost furnizate de cercetiirile tiintifiee asupra delicientei mentale.
59

Daea spre finele secolului aI XIX-lea era dominanta parerea ea deficitul mental avea drept cauza majora factorii genetici, astizi se considera ea influentele mediului prenatal joaea un rol important in producerea defectelor, iar acestea, funqie de gravitatea lor, pot avea semnificatie morbida (Oancea Ursu, 1985). Conceptia actuali larg raspinditi in comunitatea tiintifiea este aceea ea defectele mentale sunt rezultatul interaetiunii factorilor ereditari ia eelor de mediu i ea utilizind criterii suficient de sigure, se poate determina daea defectul mintal se datoreaza unui factor de mediu. ~ cum observa Oancea-Ursu (op.cit.), mediul extern, inclusiv eel prenatal, poate fi asemanat cu factorul ereditar, deoarece multe schimbiri dintre eele ce au loe in el sunt tot de dezavantajoase igreu de repetat ca i eele din ereditate. Efectuand distinqia cuvenita intre inniiscut molenit, autoarea citata considera ea ceea ce trebuie opus dobtinditu/ui nu este motenitul, ci inniscutul, ultimii doi termeni nefiind sinonimi. Informatia ereditara poate fi aIterati in procesul de formare a gametilor, c3nd out poate sa nu primeasca, cum este normal, setul cromozomic intact de la unul sau aItul dintre pirinti, ci unul care are un cromozom in minus sau in plus. Astfel de aberatii genetiee nu sunt motenite, intrucat nu sunt prezente la nici unul dintre pirinti. Cu toate acestea, termenii de inniscut i motenit sunt utilizati ca
60

fiind echivalenti, deoarece, in lipsa aberatiilor cromozomiale mentionate, regula este aceea ca bagajul ereditar al antecesorilor este transmis intact descendentilor. La finalul acestor consideratii putem vorbi de 0 determinare a inteligentei de catre ereditate, ~ daci da, in ce propoqii? Aici parerile sunt imp8rtite. 0 serle de studii care au abordat inteligenta din perspectiva ereditatii, cercetand evolutia gemenilor monozigoti, tind sa dea credit pozitiei care accentueazi rolul eredititii in determinarea comportamentului inteligent. Astfel se consideri ca 700;/0 din variatia Q.I. la scam Stanford - Binet poate fi atribuita ereditatii i doar 300;/0 din aceasta variatie este atribuibila mediului (educatiei ~ experientei). Sunt de notorietate studiile efectuate de eatre R Plomin i colaboratorii, care, in ultimii ani, furnizeaz8. dovezi elocvente pentru un suport at eredit8tii de 50%. Exista ins! i pozitii teoretice care indeamna la 0 atitudine de echilibru, acordand importanti factorilor ereditari, <Jar tara sa neglijeze, in acel~ timp, factorii cu1turali, intluente1e mediului.

Inteligenta ~i personalitatea
Abordarea fiintei umane ca sistem, ca personalitate, nu poate sa ocoleasca problema gandirii, a inteligentei, cici inteligenta ca aptitudine, alaturi de atitudine, constituie 0 axi fundamentaIa a
61

personalitatii. (P. P. Neveanu, 1977). De aceea, problema raportului dintre subsistemul cognitiv al personalitatii, al Canll corolar II constituie inteligenta, pe de 0 parte, ~i personalitatea, intelegand aici personalitatea in sens mai restrictiv, ~i anume aspectul conativatitudinal al acesteia, pe de alta parte, reprezinta 0 problema importanta nu numai a psihologiei teoretice, dar i a psihodiagnosticului in special. Pentru ca noi investigam inteligenta nu pentru a eticheta persoana, reducind-o Ia un num3r, la un coeficient, ci pentru a inte1egemai in adancime structura ~i mai ales dinamica, procesualitatea ei. De aceea, putem sa considerim ca lntro perfoman1A,oricare ar fi ea, se reflecta intreaga personalitate amt cu aspectul cognitiv, eat i cu laturiIe ei afective, motivationale, atitudinale, temperamentale etc. De aceea, predictia dezvoltarii intelectuale uherioare trebuie sa se fondeze pe combinatia informatiei la testele de capacitati mentale cu informatiile privind caraeteristiciile motivationale i emotionale. Pe cale experimentala, aceasta problema a fost elaborata de Plum ~i Minium (1967). Ei colectezi date din cmci studii longitudinale pe absolventi de colegiu tineri ~iii aleg pe primii 25% ~i pe ultimii 25% din punct de vedere ale scorurilor la un test de ineligenta. Cele doua grupuri sunt apoi comparate din punet de vedere ale unor carecteristici necognitive, ~ianume: atitudini, valori,
62

motive. Grupuri cu scoruri inalte la inteligenta intruneau intr-o mai mare masura caracteristicile unor personalitati pozitive. Relatia dintre personalitate i inteligenta este reciproca, in sensul ca 0 buna funetionare intelectuala asiguri 0 buna structurare a personalitatii in jurul valorilor fundamentale ale societitii pe care, gratie inteligentei, persoana este capabila sa Ie asimileze inauntru i apoi sa Ie proiecteze in afara sub forma unor comportamente dezirabile i bine integrate. Este adevarat faptul ca 0 persoana care este matura, echilibrata, bine armonizati social, integrati, cu responsabilitate i contiinciozitate va face eforturi pentru a se autorealiza, pentru a se informa, pentru a invita in perioada COlarititiii nu numai, pentru dezvoltarea capacititilor intelectuale. Inteligenta. dei este 0 parte, 0 latura a personalitatii, intra in interactiune nu doar cu fiecare dintre eelelalte parti sau laturi ale personalititii, ci i cu intregul, care este insii personalitatea (Roca,
1976).

Inteligenta este motorul evolutiei generale i individuale, care apare in situatiile vitale ce presupun subordonarea ei unei duble

necesitati: de a evita ee este vatimator, pe de 0 parte, de a reline ceea ee este bun, util, pe de aIti parte. Alegerea intre util i vatamator, intre bine i rau, specifica inteligentei, devine pe scara evolutiva din ce in ce mai perfectionata, pentru ca la om sa fie total deliberata.
63

Prescriptiile sunt impuse din exterior, rezultatul este insa un raspuns venit din interior. Tocmai acest raspuns venit din interior, care nu este aItul deeat raspunsul inteligentei, este accelerat sau obstructionat de 0 multitudine de factori de personalitate (dorinte, temeri, satisfaetii, nemu1tumiri,entuziasm, descurajare etc). Alain Sarton, anaIizind multiplele relatii dintre inteligenta ~i personalitate in lucrarea sa L'inte/ligence efficace (1969), desprinde urmatoarele consecinte: - Inteligenta conditioneaza performanta, in timp ce calitatea rezultatului tine de personalitate. Tendintele caracteriale sunt cele care il fae pe om sa prefere spontan fie securitatea verificarii, fie riscul progresului. Aceasta explica de ce unii oameni inteligenti fac mai multe erori decat a1tii,cu nivel de inteligenta mediu. - Rapiditatea este conditionata de inteligenta, pe cand efortul depinde de personalitate. Inteligenta determina formularea corecta a unei sarcini (probleme), in schimb trasaturi de personalitate cum sunt vointa, perseverenta, capacitatea de ata~e de sarcina, de a-i consacra cea mai mare parte a timpului vor asigura rea1izarea ei corespunzatoare. Acest fapt poate explica de ce unii oameni care au tacut mari descoperiri nu au awt niveluri exceptionale de inteligenta, in timp ce a1tii, extrem de inteligenti, nu ~i-au dus pana la capat descoperirile, lasandu-le doar schitate;
64

- Asocierea imaginilor sau ideilor depinde de inteligentA, iar supletea sau rigurozitatea asocierilor depinde de Pefsonalitate, de stilul sau: la unii oameni exista un flux de operatii mintale nereglate de ordinea sau de necesititile faptelor obiective, pe cind la altii intalnim un lant ordonat de operatii tara de care oPefatia particulara ramane sterila; - Nivelul de dezvoltare al inteligentei (inalt, mediu, scazut) este 0 trasituri intrinseci inteligentei, modul de utilizare al lui este influentat de personalitate. Sunt Pefsoane cu nivel inalt de inteligenta pe care it folosesc, insa, in sarcini minore; altii, cu myel mai scazut de inteligentA, con~tienti ins8. de aceste limite, se orienteaza spre activititile pe care Ie pot indeplini ~i de aceea sunt mult mai productivi decat primii; Tulburarlle personalititii au ecouri asupra inteligentei. Se considera chiar, dintr-o perspectiva psihanalitica, ca aberatiile functionirii intelectua1esunt simptome sau travestiri ale unor aberatii foarte profunde ale personalititii. Dezechilibririle dintre inteligenta ~ipersonalitate duc la regresiunea ambelor, tirania personaJititii duce la caderea in sclavie a inteligentei, personalitatea inchizandu-se

deliberat intr-0 subiectivitate unde toate erorile ~i toate excesele sunt posibile. Tirania inteligentei se repercuteaza atit asupra ei in~i~i (deprivata de orientarea ce vme de la personalitate, ea este
65

debusolata), cat ~i asupra personalitatii care nu mai are dreptul sa-~i exprime trebuintele, ci doar de a ~iIe camufla (Zlate, 2000).

Inteligentl ~i creativitate
S-ar putea crede, la prima vedere, ca me creativitate ~i inteligenta exista 0 corelape crescuta. Cercetarile nu au confirmat, insa, 0 asemenea presupunere. Pana in anii '60, relapa creativitateinteligenta a fost studiata accidental. Terman i Odell, urmannd copii cu un Q.I. inalt, au constatat ca doar capva dintre ei s-au realizat in plan creativ ( Zlate,2ooo). Adevarata controversa cu privire la raportul dintre cele doua dimensiuni ale personalitapi incepe odata cu aparipa lucrarii lui J.N. Getzels ~iP.W. Jackson, "Creativity and Intelligence" (Zlate,2000). Cei doi autori au selectionat dintr-un eantion mai mare, investigat prin teste de inteligenta ~i teste de creativitate, doua grupuri de subiecti: primul conpnea 26 de subiecti, care se situasera printre primii 20% la testele de creativitate, tara a fi printre primii 20% la testele de inteligenti; cel de-al doilea grup cuprindea 28 de subiecti situati printre primii 200.10la testele de inteligenta, tara a fi printre primii 20% ~i la cele de creativitate. Comparand rezultatele acestor grupuri, artificial construite, s-a ajuns Uor la ideea
66

independentei absolute ~ichiar a antagonismului intre coeficientul de inteligenti ~ieel de creativitate. De~i multe alte constatari tacute de cei doi autori prin compararea performantelor obtinute la testele de inteligenti ~l creativitate cu alte variabile (rezultate ~colare, comportament ~i atitudini, perceptia subiectilor de eatre parinti ~i profesori) au fost extrem de interesante, din studiul lor s-a impus postularea lipsei de corelatie dintre inteligenti ~icreativitate. Este poate exemplul eel mai ilustrativ care arata cum un viciu de e~antionare (inIaturarea din e~antion a subiectilor cu perfonnante bune la ambele categorii de probe) a condus la 0 concluzie falsa-. Dupa publicarea lucririi lui Getzels ~i Jackson, au fost intreprinse nenumarate alte investigatii, unele infirmand, altele, dimpotriva, confirmand concluzia eelor doi psihologi. R.L. Thorndike (1963), reexaminand datele lui Getzels ~i Jackson, de data aceasta pe un ~tion reprezentativ, a descoperit existenta unor corelatii la fel de ridicate intre testele de inteligenti ~i cele de creativitate, ca ~ eele dintre diferitele teste de creativitate (Thorndike, 1963 apud Zlate, 2000). Din pacate, constatarile lui Thorndike au ramas singulare, deoarece multi alti autori au infirmat existenta unui asemenea tip de

corelatie. Astfel, E.P.Torrance (1962), retacand cercetarile lui


67

Getzels i Jackson, tinde sa exagereze contrastul dintre inteligenti i creativitate. A. Anastasi (1971), F. Barron i D.M. Harrington (1981), comparind scorurile la testele de inteligenti cu eele de la creativitate, au gasit corelatii modeste variind intre +.10 i+.30 (Anastasi, 1976). Dupa opinia eelor mai multi psihologi, aeeste rezuhate nici nu sunt surprinzatoare. Ele se datoreaza., pe de 0 parte, erorilor de eafitionare la care ne-am referit mai sus, iar, pe de aIta parte, unor caracterstici ale instrumentelor de diagnoza folosite. Multe teste de creativitate erau atit de difuze i globale incat nu permiteau diferentierea anumitor tipuri de talente. De asemenea, testele de inteligenti i creativitate erau atit de asemanatoare me ele incat se finalizau prin masurarea aeelorai atribute. Si totui, cauza esentiala este alta, i anume faptul ca prin testele de inteligenta se masura gandirea convergenta, iar prin eele de creativitate, gandirea divergenta, total opuse intre ele. Se pare ca atributele psihice care faciliteaza inteligenta nu sunt aeeleai cu eele implicate in creativitate (Zlate, 2000). Controversa cu privire la raportul dintre inteligenti 1 creativitate n-a fost insa gratuita, ea a contribuit la dezvoltarea cercetarilor asupra creativitatii. A1ti autori, incercand sa corijeze 0 serie de deficiente ale cercetirilor predecesorilor, au descoperit ca nu
68

inteligenta in general conteaza in procesul creator, ci un anumit nivel al ei. S-a considerat ca pentru a se obtine performante creative este necesar un nivel minimal de inteligent3-, care variaza de la un domeniu la altul de activitate. Pentru activitatea tiintifica, nivelul minim al coeficientului de inteligenta ar fi de 110, iar pentru activitatea artistica de 95-100. Peste acest nivel minim, un coeficient de inteligenta mai ridicat nu garanteaza 0 cretere automata a creativttatii. Cercetarie au descoperit ca scorurile peste medie sau foarte joase la testele de inteligenta au 0 asociatie scazut3. cu creativitatea (Moran ~i altii, 1963; Kerscher ~i Ledger, 1985 apud Zlate, 2000). Daca 0 inteligenta crescuti nu garanteaza creativitatea, 0 inteligenta scazut3.lucreaza impotriva ei (Scan, Vander Zanden, 1987 apud Zlate, 2000). 0 fiini in calea creativititii 0 poate reprezenta ~i un nivel foarte inalt al inteligentei. A aparut, astfel, problema coeficientului de inteligenta optimal pentru activitate. Studiile lui D.K Simonton (1984) arata ca nivelul optimal al Q.I. pentru creativitate este de 19 puncte deasupra mediei subieetilor dintr-un camp de investigatie. Cind persoanele dispun de nivelul optimal al inteligentei, perfor:mante1elor creative sau non-creative se datoreaza factorilor nonintelectuali (motivationali ~1 de

69

personalitate). Decurge de aici ideea ca nu amt nivelul de inteligenta in sine conteaza, ci modullui de utilizare. Se poate vorbi de 0 utilizare creativll a inteligentei sau de una necreativa, sterila. Sterilitatea inteligentei nu este 0 consecinta directa a insuficientei dezvoltiri a inteligentei, ci a absentei sau insuficientei dezvoltiri a altor atribute specifice creativititii. AI. Ro~ se intrebll daca existi intr-adevar 0 inteligenta medie sau peste medie steriia sau este yorba de 0 deficienta a motivatiei, a caracteruIui, a altor facton nonintelectuali ce tin de personalitate. Psihologul roman inclina pentru acest punct de vedere ~i aduce drept argument mobilizarea pentru creativitate a unor persoane pana atunci noncreatoare, prin stimularea motivatiei, perseverentei, atitudinilor (Ro~ 1981). De asemenea, foarte importanti. este ~iabordaTeaoperationala a relatiei dintre creativitate ~i inteligenti, mult mai nuantati, care sa ia in considerare diferitele niveluri semantice in funetie de domeniul in care se manifesti capacitatea de creatie (Zlate, 2000).

Abordiri psihometrice ale inteligentei


Testele in general i cu atit mai mult testele de inteligenta nu pot fi desprinse de filonul cercetirii teoretice; ele trebuie utilizate numai in contextul teonei ~iintifice. De aceea, psihoiogul trebuie sa
70

fie in permanentA la curent cu problematica teoretica a inteligentei, dar i cu noile teorii care au aparut i vor mai aparea. Schiopu, U. (op.cit.) considera ca, in abordarea teoretica a inteligentei, pot fi desluite UI11W:oareledirectii: A. Direqia funqionalisti, al carei reprezentant este Eduard Claparede, teoretician at psihologiei funetionaliste i al "Decalogului" psihologiei (a acelor 10 principii sau legi ale aeestei psihologii). Potrivit lui Claparede, inteligenta este 0 aptitudine generala de a rezolva probleme i dificu1tati de adaptare. in aceasta definitie accentul este pus pe caracteristica inteligentei de a fi subordonata adaptirii. El sustine ca inteligenta e influentata de planul afectiv i, din aceasta cauza, in actul inteligent se reconstituie de fiecare data, in aceiai termeni, relatia subiect-obiect. Tot in aeeasta directie inaugurata de Claparede intra i contributia lui Jean Piaget. Dupa eelebrul psiholog, inteligenta reprezinta 0 forma de autoechilibrare prin asimilare ~i acomodare, 0 forma de echilibru catre care tind toate structurile cognitive. Cele doua laturi ale inteligentei, asimilare i acomodare, permit elaborarea unei structuri operatorii ~i a unor grupuri de
71

operapi importante in dezvoltarea intelectuala ~iin adaptarea, pe aceasta baza, la mediu. B. Directia bazata pe ipoteza nivelurilor de inteligenti. Adeptii

acestei ipoteze accepta ca exista mai multe niveluri de inteligent3, in sensul ca, a~ cum arata Neisser (Neisser ~icol., 1996), persoanele se pot deosebi intre ele funqie de capacitatea de a intelege idei complexe, abstracte ~i de a se adapta eficient la exigentele mediului, utilizand gandirea in d~irea obstacolelor. In general, autorii care se incadreaza in aceasta directie considera ca aptitudinea intelectua1a nu ar coincide cu nivelul de inteligent3. Ei aduc drept argument cazul persoanelor cu handicap mental, capabile de unele performante ie~ite din comun, fiind yorba de pertormante intelectuale, in special de memorie ~i de calcul. Reprezentanpi acestei directii invocau, de asemenea, cazul "idioplor savanti": exista 0 serie de autori care considera ca, in momentul in care "idiotii savanti" retin cu ~nta un volum impresionant de informatii, comportamentul lor poate fi caracterizat drept un comportament intelectua1. Lester Sdorow (1995) crede ca este mai potrivit ca aceste cazuri sa Ie subsumam denumirii de "savanp autiti" pentru ca, spune
72

e~ aceste persoane dispun de anumite "insule" de abilitati, care nu sunt neaparat legate de inteligenta generala.

c. Directia structuralisti - gestaltisti.


Reprezentntii acestei directii sunt: W. Kohler, K. Koflka, M. Wertheimer etc. Potrivit teoriei gestahiste a inteligentei, orice situatie problematica este 0 structura ineompleta ~i tensionata, inteligenta asigurand prin gasirea solutiei disparitia acestei tensiuni. Problemele, ca organizari structurale, au aceasta tendinta eatre completitudine. Otto Selz - reprezentantul ~eolii de la Wiirzburg sustinea ca, din aceasta cauza, problema pard navaIe~e in intampinarea propriei ei rezolvan.

D. Directia bazati pe teorii ale mvitirii

o aha directie este cea reprezentat8.de COala lui Watson, de


behaviorismul mai vechi sau mai noll, potrivit careia inteligenta este o aptitudine de a opera eu concepte ~ simboluri. In sinteza, inteligenta reprezinta 0 caraeteristica importanta a personalitatii umane care mediaza relatiile de tip complex cu mediul inconjurMor, utilizand maximal experienta ( stocata in euno~tinte ~i operapi). Din acest punet de vedere, caracteru1operational reprezinta una dintre caraeteristicile fundamentale ale inteligentei (Sehiopu, D.,
1976).
73

Wechsler definea inteligenta (1958) drept 0 capacitate globaUi de a reaetiona cu discernimant, de a gandi rational i de integrare eficienta in mediul de existent8..Inteligenta se specializeaza in timpul vietii prin dobandirea unor algoritmi de identificare, de lucru i de control. Putem astfel vorbi de inteligenta de tip tehnic sau de inteligenta specifica cercetatorilor san de inteligenta de tip practic,

specifica persoanelor care au preocupan in domeniullucrativ. Mergand mai departe in problema teoriilor inteligentei, trebuie sa reamintim teoriile factorialiste al wor reprezentat este Spearman. EI a administrat teste de inteligent8. pe mai mai multe eantioane i a constatat ca acestea (testele) corelau semnificativ. De aici a tras concluzia ci elementul comun care Ie face sa coreleze ar fi, aa cum am aratat anterior, un substrat psihologic pe care I-a numit faetorul g. Autorul consideri ca ceea ee este comun comportamentelor inteligente ar fi 0 forma de energie mentala care asigura succesul in eele mai variate activititi. Pe de alta parte insi, el i-a pus problema ca, totui, testele nu corelau 100 %, ci corelau subunitar i atunci partea care ramane pana la I, in conceptia sa, reprezenta elementul de specificitate. Astfel el a avansat ipoteza unor faetorii speeifici pe langa factorul general, factori care ar determina succesul in anumite activitati umane bine precizate.
74

Se observa ca tooria factorialista, cel putin din perspectiva lui Spearman, este 0 toorie care se concentreaza pe aptitudinile mentale, restrangandu-le la doua:factorul general ~ifactor specific. Existi insa ~i teorii divergente care multiplica elementele componente ale inteligentei. Acesta direetie divergenta 11 are ca reprezentant pe Thursthone care, in 1935, considera ca inteligenta ar fi 0 suma de abilitllli. El nu recuno~tea existenta unui factor general, pentru ca studiile sale factoriale nu i-au relevat existenta unui astfel de factor. El considera ca exista ~pte factori intelectuali, pe care deja i-am mentionat anterior. Toli ace~i factorii nu coreleaza intre ei. Tot in acest context de multiplicare a componentelor inteligentei trebuie amintit ~i Guilford, autor care a elaborat cunoscutul model factorial al inteligentei. Este yorba de modelul cuboid al inteligentei, care are la baza trei factori: Operapile - evaluare, gandire convergenti, gandire divergenti, memorie, cognitie; Continuturile - continut figural, simbolic, semantic, actional; Produsele - unitati, clase, relatii, implicatii, transform3.ri,sisteme; Prin inmultirea componentelor celor trei factori rezulta 120 de aptitudini intelectuale. A. Anastasi considera ca existi doui direetii in cercetarea inteligentei: una care restringe numarul factorilor (Spearman) ~i alta
75

care are tendinta de a multiplica numarul factorilor (Thurstone ~i Guilford). Se pare ca nu poate fi negati existenta unui factor general care se manifesti ca 0 capacitate intelectuala generala care ar asigura succesul in diverse activititi ~i nu putine sunt cazurile in care cei foarte dotap au 0 mare disponibilitate de capacitap pentru domenii foarte variate. Sunt insa ~i cazuri cand existi anumite specializari

unde succesul este asigurat intr-un grup de profesiuni ~i mai pupn in altul. Vernon este sustinatorul unei astfel de teorii potrivit careia in afara de factorul g ar mai exista un factor major de grup, un factor minor ~ifactori specifici. Modelul sau sugereaza cum are loc aceasta particularizare a formelor inteligentei functie de contextele de viati. in ultimele decenii, orientarii care sustine multiplicitatea formelor de inteligenti is-au mai aliturat douB.teorii originale. Una dintre ele se nume~e Teoria triarhiea a inteligentei. Este vorba de un nou model al inteligentei care a fost elaborat de R. J. Sternberg ~i care a fost publicat in lucrarea Beyond 1.0.: A Triarhic Theory of
Human Intelligence (1986).

Teoria triarhici a inteligentei Dupa relatarile lui Sdorow (1992), se pare ca Sternberg a opnut pe tot parcursul colaritatii Q.I. mici i daca profesorii s-ar fi
76

ghidat dupa aceste indicii, prognoza despre evolutia lui academica ar fi trebuit sa fie una foarte proasta. Dar totul s-a petrecut exact invers. R. Sternberg ajunge doctor in psihologie, specialist in psihologie cognitiva. Nemultumit de ceea ce 4i amintea privind prognoza reu~itei sale academice, nemultumit de capacitatea slaba de predictie, cel putin in cazul sau, a teoriei bazate pe Q.I., a purees la cercetari concrete. El ~i-a pus mai inw problema ce inteleg oamenii obi~nuiti prin inteligenfi, pentru ca el impartiea opinia, larg raspandita in comunitatea psihologilor ~i fericit exprimata de Pavelcu ~i PopeseuNeveanu (''lntaiul psiholog a fost poporul"), anume aceea ca limba vie a unui popor este depozitarul unor experiente indelungate de euno~ere interpersonala. Aceasti idee extrem de valoroasa se gase~te ~i in subsidiarul eercetarii care a stat, de asemenea, la baza elaborarii modelului factorial al personalititii al lui Cattell sau al modelului Big Five (modelul celor einci factori). Sternberg a plecat de la aceasta premisa ~ impreuna eu eoeehipierii sai, a chestionat diverse persoane in tramvaie, metrou, la intrarea sau la i~irea din supermarket-uri in legatwi. cu ce inteleg ei prin inteligenti. Apoi a trecut la decodarea acestor informatii, astfel incat a ajuns la concluzia ca, potrivit conceptiei commune, un eomportament inteligent adoptA acei oameni care au 0 buna aptitudine verbala, abilitatea de a rezolva probleme ~i 0 buna
77

judecata sociala. Pe aceasta baza, in 1984, Sternberg ii incheaga teoria triarhica asupra inteligentei. Conform acestei teorii, inteligenta ar fi 0 structura compusa din trei tipuri de inteligentA,ianume: 1. Inteligenta componentiali - este ceea ce se intelege indeobte prin inteligenti de catre adeptii teoriilor clasice. Ea ar viza, in special, acel tip de inteligenp care ar asigura reuita in invatare i care ar fi saturata, in primul rand, in abilitati verbale. 2. Inteligenta experenpali sau creativa care ar semnifica abilitatea de a combina experiente diferite intr-un mod inspirat (insightfull)

pentru a rezolva probleme noi. in aceasta categorie s-ar integra comportamentul inteligent al artitilor, compozitorilor, muzicienilor, oamenilor de tiinp. 3. Inteligenp contextu~practici - semnificand abilitatea de a rezolva probleme practice in contexte sociale zilnice, un fel de inteligenp a strazii. Aceasta trihotomizare a aptitudinilor intelectuale este foarte valoroasa, pentru ca reuete sa explice anumite cazuri particulare pe care celelalte teorii Ie lasa in afara lor. De exemplu, cazul persoanei slab instruite care eUeaza total la 0 proba psihologica de inteligenfA,dar care in situatii de viati retletefoarte bine sa-i conduca afacerile i da dovada de istqime sau de iretenie.
78

Aceasta este 0 inteligentAspecifiea omului simplu i este un tip de inteligentAcare se incadreaza in inteligenta situationala. Teona inteligentei multiple a fost elaborata de H. Gardner, in 1983. Aceasta toorie sustine ca inteligenta se compune din mai multe subsisteme, mai precis din 3pte tipuri de inteligentA: lingvistica,

matematica, spatiali, muzicali, kinestezica, interpersonala ~i intrapersonala. Ultima se refera la abilitatea cunoaterii de sine. In
literatura, aceasta abilitate a c3.patat diferite denumiri funetie de aspeetul psihie autoevaluat: metacogmt1e, metacuno3tere, metamemorie etc. Trebuie sa admitem ca metacognitia este, intradevar, 0 laturi., un aspect al comportamentului inteligent.

8trategii de investigare a inteligentei


Testele de inteligentA se diferentiaza functie de materialul utilizat in sarcinile de testare, precum i din punctul de vedere al strategiilor urmate. o prima strategie 0 reprezinta utilizarea vocabularului, a asoeiatiilor i a legaturilor verbale. Ea este de origine asociaponista. Potrivit acestei direetii, memoria reprezinta coloana vertebrala a inteligentei. In virtutea acestui crez, sunt date subieetiilor spre
79

memorare liste de cuvinte sau de imagini sau Ii se dau cuvinte asociate. Se cit~e prima coloana de cuvinte i se testeaza volumul ~i trmnicia asociatii1or. in general, aceste sarcini de vocabular implica ~iunele activitati de perceptie i de observatie, mai precis sarcini de a detecta elementele omise. Tot in acest grup de sorginte asociationista ar mai putea fi incadrati metoda asodatiei verbale. Asociatiile verbale sunt considerate in cadrul acestei metode deept forme de proiectare a structurilor intelectuale. Tot in aceasta categorie asociationista este inclusa i strategia structurarii sensului unor cuvinte din limbi str8ine sau sarcina descoperirii sensului unor expresii sau cuvinte strmne prin re1atii intre texte bilingve. Aceasta sarcina este foarte bine ilustrati in testul de inteligenti a lui Lahy. Un alt grup de sarcini se refera la elasificarea /ogidi, la

silogisme, subiectul av8nd sarcina sa controleze justetea unor concluzii care decurg din anumite premise. Exemplu de silogism ca sarcina cuprinsa in cadrul aceluiai test (Lahy): Top locuitorii din Bucure~i sunt inscrii la politia capitalei (este prima premisa a silogismului). Virgil nu este lnscris la politia capitalei (a doua premisa). Deci, Virgil nu este din Bucur~i. Subiectul trebuie sa incercuiasca raspunsul adevaratlfals, dupa cum concluzia este adevaratl sau falsa.
80

Alta grupa de sarcini, metode de investigare a inteligentei, 0 reprezinta operatiile cu concepte. Aici avem doui orientari, doua tipuri de sarcini, ~i anume: Primul tip se bazeaza pe metoda invitirii: conceptul trebuie sa fie identificat intr-un material oarecare. De exemplu, se da 0 inlantuire de cuvinte in care unul dintre cuvinte este deosebit de eelelalte. Daca subiectul descopera acest cuvint, inseamna ca a realizat coneeptul. Cealalta varianta este metoda dasifidrii. Aceasta metoda misoara in special nivelul gandirii abstracte. Tehnici de sorginte gestaltisti

o serie de tehnici care nu se mai regasesc astazi in testele noastre sau


in situatiile pentru investigarea inteligentei au, totu~i, 0 valoare principiala. Un exemplu de astfel de tehniea este expunerea de jucarii inaccesibile copilului. Acesta trebuie sa inventeze sa foloseasca diverse mijloace uzuale pentru a rezolva neuzual 0 situatie noua. Tot de traditie gestaltista este ~i metoda studiului comprehensiunii, al capacitatii de intelegere, itelegerea fiind una dintre componentele principale ale inteligentei. Subiectului i se da 0 fabula, iar el trebuie sa extraga morala, semnificip.ileei multiple. Tot in acesta categorie intra ~i sarcina de a intelege proverbe, metoda studiuJuiingeniozitiipi inventive, sesizarea absurditatii unor fraze. Un
81

alt grup de tehnici gestaltiste 11constitue rezo/varea de prob/erne care antreneaza urmatoarele aspecte particulare: a degaja relatii intre diferite date sau a degaja 0 relatie noua implicata in alte relatii care ne sunt date, imaginarea mijloacelor de a depii 0 dificultate tara insa a avea toate datele la dispozilie etc.

Clasificarea testelor de inteligenti


Testele de inteligenta sunt clasificate din punet de vedere at modului de administrare in: teste individuale i teste de grup. Testele de inteligenp cu admiDistrare individuali au 0 mai mare valoare psihodiagnostica atat prin specificul lor, prin complexitatea lor, dar ~iprin faptul ea permit efectuarea unor observatii interesante in timpul dest~urarii probei. Avem posibilitatea sa vedem cum se integreaza in sarcina subiectu1, daca are capacitatea de a-i planifica activitatea, daca persevereaza i daea este capabil de a profita de pe

urma exercitului ( rezolvam itemilor anteriori). Testele de grup sau colective sunt utilizate pentru examinarea unor populatii man. Sunt folositoare pentru ca, avand la baza etalonarii lor eantioane foarte man, permit in limitele normalitatii 0 buna discriminativitate a subiectilor. Dimpotriva, probele individuate sunt potrivite pentru depistarea intirzierilor mentale i a nivelurilor de
82

handicap. Probele colective se folosesc mai ales in selectia profesionala, COlarai mai putin in depistarea i evaluarea nivelului de handicap mental. o alia clasificare imparte testele de inteligenta in teste analitice iteste sintetice de inteligenta. Testele analitice pot :fi exemplificate prin Scara Metrica a inteligentei realizaia de Binet i Simo~ impreuna cu reviziile efectuate de Terman, bateriile Wechsler, Lahy, Meilli .a. Caracteristic acestor tipuri de teste este faptul ca permit 0 evaluare a componentelor din structma inteligentei, masurate prin diverse subteste. Aa de pilda, in cazul bateriei Wechsler sunt evaluate componenta verbala i componenta de performanta. La nivelul fiecareia din cele doua eomponente sunt evaluate, eu teste specifice, alte tipuri de abilita.ti, ca de exemplu, capacitatea de a sesiza similitudini sau diferente intre diferite notiuni, capaeitatea de a sesiza rapid lacune in anumite desene, abilitatea de decela inSUireacomuna anumitor lucruri (componenta verbala) etc. Unele dintre testele analitice ne dau posibilitatea reprezentarii grafice a nivelului de dezvoltare a componentelor inteligentei, respectiv a structurii acesteia.
83

Testele nonverbale de inteligenti au fost gandite sa fie administrate prin utilizarea cat mai redusa a instuctajului verbal. Unele dintre aceste probe pot fi administrate subiectilor cu handicap auditiv, pe baza unui instructaj minim. Testele clinice de inteligenp. In acesta categorie putem incadra scarile de maturitate mentala de tip Columbia ~i scarile de performanta in general, testele de inteligenta sunt interpretate pe baza cuantificarii performantei. Cuantificarea se realizeaza fie sub forma coeficientului de inteligent3-, fie sub forma decilelor, centilelor, staninelor ~ia altor forme de etalonare. Amt in cultura americana, eat ~iin cea europeni, coeficientul de inteligenta (Q.I.) a st8rnit multe confuzii. A. Anastasi (op.cit.) atrage atenpa asupra faptului ca multe persoane inteleg prin Q.I. insa~i inteligenta. Q.I. nu lnseamna inteligenta, ci exprima performanta la 0 sarcina, la un test de inteligenti. L.Tyler ~i B. Walsh (1979) subliniaza ca IQ nu reprezinta rezultatul unei masuratori a ceva anume, ci pur ~ simplu " 0 cale de a indica ritmul

de dezvoltare al unui copil". Cereetarile ulterioare au dovedit ca acest ritm nu este atit de constant pe eat s-a crezut, pentru a putea permite o predictie exacta a nivelului de inteligenta la varsta adulta. La
84

persoanele adulte, IQ este 0 cale inadecvata pentru a descrie inteligenta (Anastasi, op.cit, L.Tyler i B. Walsh op.cit.). Amintim ca Q.1. este egal cu raportul dintre varsta mentala i varsta cronologica, inmultit cu 0 suta. Dar i aici au existat foarte multe confuzii, pentru ca, aa cum se poate observa, la scara Binet - Simon, determinarea varstei mentale se realizeaza pe baza numarului de itemi rezolvati corect. Alte teste de inteligenta care dqi opereazi cu notiunea de Q.1. nu masoara acest raport dintre varsta mentala i varsta cronologica, ci aa cum sublinieaza A Anastasi (op.cit.) ele masoara deviaJia Q.L S-a recurs la aceasta notiune deoarece s-a constatat ca raportul v8rsta mentaIa / varsti cronologica nu este relevant, devine inoportun in cazul persoanelor adulte, deoarece dezvoltarea inteligentei s-a incheiat. Sa ne imaginim ca un subiect rezolva in scara Binet - Simon, la 15 ani, teste care egaleaza performanta populatiei de 15 ani. Lui i se va atribui 0 var8ta mentala egala cu 15. Rezulta ca IQ = 15115x 100=100. Dar sa ne imaginam ca persoana respectiva este examinat8. din nou peste 10 ani. Ea va rezolva, probabil, aceiai itemi, deci va primi varsta mentala 15. Ar rezulta un QI = 15/25=O.75xloo = 75, ceea ce este un nonsens. Interpretarea cea mai potrivita a coeficientului de inteligenta. atit pentru copii, eat i pentru adulti, pare a fi aceea de SCOT standard.
85

Un IQ ne spune, de fapt, la cate deviatii standard deasupra sau dedesubtul mediei se situeaza un individ . Coeficientul de inteligenti are 0 distributie aproximativ normala, asemanator altor caracteristici umane, fizice i psihice.
Fig.lO. Adjective asociate diferitelor arii ale distnDutici coeficientului de inteligen(3 (Atkinson ~ cot, 2002, p.541)

Probleme pentru autoevaluare

- Definiti inteligenta din perspectiva behaviorista, gestaltista, cognitivista etc. - Explicati relatiile dintre conceptele de personalitate, gandire 1 inteligenti - Argumentati Insuirea inteligentei de a fi 0 aptitudine generala.
86

_ Cum este posibila, in teoria inteligentei, existenta unor orientari care restrang inteligenta la 0 aptitudine generala ~i a a1torpozitii care postuleaza existenta mai multor tipuri de inteligenti? _ Enumerati ~i exemplificati strategiile obiectivate in testele de inteligenti _ Care sunt implieatiile, in psihometria inteligentei, a dezbaterii privitoare la re1atiamo~enit-dob8ndit?
87

CAPITOLUL m

TESTELE DE DEZVOLTARE SI SCARILE LONGlTUDINALE


La finalul acestui capitol este previzibil ca: Veti cuno~e acele aspecte ale dezvoltirii copilului care sunt operationalizate in scarile de dezvoltare; Va yeti familiariza cu specificul baby-testelor; Veti cuno~e strategiile de baza cele mai frecvent utilizate in evaluarea inteligentei la varstele mici Metodele de psihodiagnostic prezentate in acest capitol sunt destinate varstelor mici. Copilul mic prezima 0 serle de caracteristici care 11definesc ca pe 0 entitate de sine statatoare in raport cu celelalte etape ale vietii. De la Maria Montessori (1977) incoace se ~tie ca nu este yorba de un ,,adult mic", ci de 0 individualitate
88

caracterizata prin amploarea achizitiilor i prin ecoullor spectaculos asupra dezvoItarii in ansamblu. Pentru evaluarea acestor achizitii majoritatea scalelor de dezvoltare au in vedere urmatoarele axe: a) dezvoltarea in plan cognitiv; b) achizitii in planul limbajului; c) dezvoltarea psihomotorie; d) dezvoltarea capacitatii de adaptare in plan social. Ca atare, metodologia psihodiagnostica focalizata pe copilul mic s-a detaat ca un domeniu distinct al psihodiagnosticului (Mitrofan, 1997). in principal, instrumentele de psihodiagnostic pentru varstele mici se clasifica in: scale de dezvoltare i teste pentru
miisurarea inteligentei.

Un exemplu de astfel de instrument, care opereaza insa in domeniul antropometriei (disciplina nepsihologica), il reprezinta sciirile de antropometrie Colara. Invocam acest exemplu pentru caracterul sau reprezentativ pentru metoda aflati in discutie. Aceste scan cuprind bareme pe varste pentru trei categorii de masuratori, i anume: masuratori staturale i ponderale (iniltime, perimetrul toracic, capacitate pulmonara, greutate, circumferinta craniana etc.); masuratori ale foqei musculare (mana stanga, mana dreapta, amandoua miinile deodata); masuratori complexe, care vizeaza coeficientul vital, capacitatea respiratorie, foarte importanti in corectarea unor logopatii amplificate de 0 respiratie defectuoasa .a.
89

Scarl longitudinale psihologice


Evaluarea longitudinaIa a diverselor caracteristici psihologice are ca precursori pe W. Stern, H. Wallon, Thorndike, Piaget ~i colaboratorii. AceastA tehnica cuno~e doua variante: varianta individuala ~i varianta de grup (care se aplica simultan mai multor subieeti). Dupa Renne Zazzo, metoda longitudinala nu este totu~i omnipotenta, de~i permite evidentierea dinamicii dezvoltarii conduitelor masurate. Sc3rile longitudinale i~i gisesc utilitatea in efectuarea psihodiagnozei la varste mici. Cand utilizim metode

longitudinale, in aceste limite de varsta foarte mici, instrumentele se numesc "baby teste". Un instrument din aceasti categorie a fost elaborat de Chaine in 1887. El a fost prevazut sa investigheze copii intre cateva saptamani pana la trei ani. Instrumentu1 se adreseazi in special pirintilor care pot sa constate cu ajutorul instrumentului daca dezvoltarea copilului decurge normal. Testu1consti in itemi pe care parintele, pe baza observatiilor efectuate asupra copilului, ii bifeaza ~iin felul acesta stabile~e in ce masura dezvoltarea copilului intr-o etapa dati se conformeazA caracteristicilor copiilor normali de acee~i v3.rsta.
90

A. Descendres (1921) a realizat 0 baterie de probe tot cu carater de "baby test", probe aplicate din jumatate in jumatate de an, intre 2 ~i7 ani. Testul Denver Este 0 proba de tip "screening" care s-a inspirat din inventarul lui Gessel. (Denumirea completa: Denver Developmental Screening Test-Revised, DDST-R). Testu1 a fost adaptat pe un e~antion romanesc cuprinzand 2.000 de copii, sub coordonarea Centrului Universitar Bucur., prof dr. Nicolae Mitrofan (Yezi N. Mitrofan, 1997). Testul cuprinde 105 itemi, repartizat.i pe urmitoarele patru caracteristici investigate: Comportamentul social, comportaInentul de adaptare (coordonare ocm - mana, manipularea de obiecte, etc.), comportamentul verbal (extensia vocabularului activ, pasiv), comportaJnentul motor (controlul posturii, mersului, siritului etc). Pe fiecare din eele patru tipuri de comportamente se obtine un SCOT in baza ciruia copilul investigat este clasificat ca fiind normal, suspect, anormal sau instabil.
91

Datorita duratei scazute a valabilitatii psihodiagnosticului la varstele mici. testul trebuie repetat la intervale de 6 lurn pana la varsta de doi ani ~ila intervale de un an pana la varsta de cinci ani. Materialele utilizate in test sunt. in general. obiecte foarte apropiate "universului obiectual" al copilului mic: jucarii pentru sugari. minge. creion, cuburi colorate etc. Studiile efectuate privitor la calitatile psihometrice ale testului indica 0 buna fidelitate i sunt contradictorii relativ la validitatea instrumentului. Totu~i. un studiu citat de N. Mitrofan (op. cit.) a relatat ca 890-10 dintre copii diagnostieati ca anormali au euat. ulterior. in ciclul primar. Se considera ca testu1 este sensibil la potenpalul de risc in dezvoltarea ulterioari a copilului. Alte teste din categoria probelor de tip screening sunt : testele Brigance pentru preCOlarii COlariimici. Testu1McCharthy .a.
ScaIele de dezvoltare Bayeley

Testu1 a fost publicat de Nancy Bayley in 1969; a suferit 0 revizie in 1993 sub denumirea de Baby Scales of lrifant Development -II. Este destinat evaluarii dezvoharii copiilor me 0 Ii 42 de luni. Este yorba de 0 baterie de teste care cuprinde trei scari: scara mentala. motorie i scam de evaluare a comportamentului.
92

Materialul testului consta din obiecte familiare copilului: cuburi, carte, minge, creion, clopotel etc. Testul are un numar de 185 de itemi care sondeaza: coordonarea mi~c3rilor, vocalizarea, apucarea, intoarcerea de pagini, denumirea de obiecte familiare. Itemii testului sunt ordonati dupa varsta copiilor care au rezolvat itemii in proportie de 500/0. Testul poate fi utilizat doar de persoane care au calificarea ~i experienta necesara in testarea copiilor mici Administrarea incepe cu itemii destinati unei varste cronologiee inferioare varstei copilului cu 0 luna. Funetie de performanta la test se determini 0 wirstli bazalli ~i0 wirstiiplafon. Varsta bazala este data de numarul de itemi succesivi trecuti de eatre copil. V3.rstaplafon este dati de numarul de itemi succesivi e~uati. Scorul brut de copil, care consti in numarul de itemi trecuti, plus numarul de itemi situati sub varsta bazala, se transforma intr-un Index al dezvoltiirii cu jutorul tabelelor de norme. Se determina un Index al dezvoltiirii mentale ~i un Index al dezvoltlirii psihomotorii. Testul a fost experimentat pe un e~tion normativ care a cuprins 1.262 de copii, distribuip pe 14 nivele de varsta, cu limitele 2-30 de luni. Este unu1 dintre eele mai eficiente ~i mai utilizate teste de dezvoltare. Date privitoare la performantele psihometrice excelente ale testului sunt menPonate de N. Mitrofan (1999).
93

Sealele de dezvoltare Gessel Au fost elaborate in 1925 de eatre Arnold Gesell cu intentia de a deeeia copiii cu potential de deteriorare neurologiea ~i de retardare mentala. Este yorba de un test destinat varstei pre~eolare ~i primei ~eolaritati. eu ajutorul acestui instrument sunt observate i evaluate eu + ~i- aehizitiile copiilor eu varsta intre 0 ~i60 de luni, eu privire la urmatoarele aspecte ale dezvoItarii: limbaj, comportament adaptativ, eomportament motrie general, comportament motrie fin, eomportament social. Testul euprinde 144 de itemi bazati pe observarea direeta a comportamentului provocat de 0 serie de situatii standardizate. Autorul eonsidera ea evolutia psihiea in eopilarie este 0 treeere prin anumite nivele reprezentate ca un arbore. Primul myel, psihomotor, euprinde intr-un mod nediferentiat aspectele biologice ~ipsihologiee. Nivelul al doilea cuprinde conduitele psihologice, dar ~i eele biologice, aecentul eazand pe cele psihologice. Nivelul al treilea

euprinde conduite deja structurate ca atitudini. Testul permite calcularea unui eoeficient de dezvoltare separat pentru: comportamentul adaptativ, motrie general, motrie fin, pentru limbaj ~i pentru comportamentul social, conform formulei : DQ= varsta de maturizare I virsta cronologica x 100. Varsta de
94

maturizare este data de reperele de dezvoltare pe care copilul le-a trecut, pentru fiecare aspect comportamental evaluat. Varsta cronologica se transforma in lurn. Datele fumizate de unii autori (vezi N. Mitrofan, op.cit.) cu privire la calitatile psihometrice ale testului sunt oarecum descurajatoare (fidelitate test-retest = .73), motiv pentru care scalele Gesell trebuie ~isunt, in general, utilizate cu 0 tot mai mare prudenta. Testul prezinta pentru publicul larg avantajul ea poate fi utilizat ~ide eatre nespeciali~i, pannti, tutori etc.
Baterla Brunet - Lesine

O. Brunet ~ I. Lesine au adoptat acest instrument pentru Franta. Autoarele au eleborat 0 scara franceza, compusa din zece probe pentru fiecare etapa de varsta ; 6 dintre aceste probe sunt teste care situeaza copilul in conditii experimentale controlate. Chestionarele din componenta bateriei permit evaluarea conditiilor sociale ~i afective in care se dezvolta copilul, precum ~i influenta acestor conditii asupra copilului. Chestionarele i testele acestei baterii pot fi completate de nepsihologi ~i, din aceasti cauza, bateria este utila pirintilor pentru a face observatii sistematice asupra dezvoltarii copiilor lor.
95

Autoarele au emis ipoteza ca Intre Q.1 al parintilor ~i Q.I de dezvoltare al copiilor existi 0 anumita relape. Testele bateriei Brunet - Lesine sunt grupate in patru categorii, ~i anume: categoria P - vizeazi contolul postural ~i motricitatea; categoria C - vizeaza coordonarea oculomotorie (sau conduita de adaptare la obiecte prin vaz ~ mi~care, deplasarea membrelor); categoria 0 - se refera la manuirea obiectelor (comprehensiunea); categoria L - vizeazi achizitiile verbale. Examinarea cu aceasta scara implica, la fel ca in testele piagetiene, utlizarea metodei clinice. Aceasta consti in experimente ~iIntrebari care sunt adresate mamei sau copilului. De asemenea, in categoria baby - testelor mai poate fi menponata bateria R. Spitz. Ea este specializata pe decelarea aspectelor carenpale ale mediului afectiv ~ia influentelor acestui mediu carentat asupra dezvoltarii copilului. Bateria Cunningham - Pintner. A fost realizata in 1932 ~i revizuita In 1947. Este formati din trei variante: A, B, C. Fiecare varianta are In componenti ~pte teste: 1. Testul de observatie presupune identificarea unor obiecte familiare

copilului, cum sunt animale, plante etc.


96

2. Testul de perceptie. Copilul trebuie sa diferentieze care dintre aspectele aceluia~i obiect este mai frumos. 3. Testul de asociatie implica sarcina de a identifica dintre patru obiecte pe acele doua care pot fi puse intr-o anumita relape. 4. Testul de propoqii consta in a repartiza, unor personaje, inf3.ti~ate in desene, respect3nd propoqiile, anumite obiecte de vestimentatie. 5. Testul de completare de desene lacunare presupune alegerea paqii decupate ce se potriv~te paqii lipsa din desen. 6. Testul de completare de scene. Anumite desene sunt completate de copil cu anumite elemente lipsa. Spre deosebire de testul cinci, acesta presupune desprinderea semnificapei elementelor puse in relatie. 7. Testul de reproducere a unui desen dupa model, pe baza a 16 puncte reper. De 0 mare utilitate sunt testele de dezvoltare realizate prin activitatea de desenare. Prin desen pot fi evidenpate diverse aspecte privind perceppa, reprezentarea, capacitatile intelectuale caracteristici ale dezvoltarii psihice ~i chiar trasaturi ale personalit3.tii. Ca exemple de astfel de probe menponam modelul celor zece figuri al lui Wallon ~i Lurcat, instrument ce evalueaza aptitudini intelectua1e ~i flexibilitatea reprezent3.rilor. Tot aici mai poate fi menponat ~i testul lui Piaget ~i Inhelder, care este compus
97

din trei coloane a cate 8.ptedesene care trebuie reproduse intr-un spatiu liber alaturat de eatre capit. Scala de inteligenti Cattell pentru copii mici Acest test este destinat preevaluarii abilititilor mentale ale copiilor mici cu varsta intre doua i 30 de lurn. Testul fumizeaza un scar pentru v8.rsta mentala care, la rmOOIei, permite calculul QI. Scara este difuzata de "Psychological Corporation", S.U.A. Administrarea testului nu se bazeaza pe un timp limrta. Validitatea teoretica a acestei probe este asigurata de conceptia potrivit careia inteligenta ar fi un proces genetic care presupune mai multe etape de maturatie. Cei 95 de itemi ai testului care operationalizeaza aceasti conceptie sunt repartizati pe trane de varsta astfel: cinci itemi pentru fiecare luna a primului an de viata, cinci itemi pentru fiecare doua turn ale celui de-al doilea an i cinci itemi pentru fiecare sfert al primei jumatati a celui de-al treilea an. Ca modalitate de administare, testul ace particularitatea ca nu top itemii sunt aplicati odata, ci numai acei itemi cu care se poate obtine varsta mentala.
98

Caracteristici psihometrice

in literatura de specialitate sunt menponati indici de fidelitate split-half de 0.56 pentru primele trei lurn, dar 0 validitate predictiva de doar 0.1 prin corelarea cu scara Stanford-Binet. Fidelitatea ~i

validitatea predictiva a testului pare sa devina acceptabila de abia peste limita superioara a intervalului de varsta, respectiv la trei ani. Normele testului au fost realizate pe un e~tion de 2.346 de examinan efectuate pe 274 de copii cupri~i 1ntr-un program de studii intreprins la Universitatea Harvard. Deoarece acest e~ion nu a inclus copii din cadrul minorititilor, testu1 are 0 arie de aplicabilitate redusa chiar in SUA Utilizarea lui este recomandata pentru domeniile clinic, educational ~ipentru cercetare.
99

CAPITOLUL IV

TESTE DE DEZVOLTARE BAZATE PE DESEN


Testullui F. Goodenough
Acest test mai este denumit ,,Deseneaza un om"(din engl. Drow a man) sau "testul omuletului". Este 0 proba de dezvoltare genetica bazata pe desen, proba ce poate fi administrata atat individual, cat ~i colectiv. Copiii pnmesc sarcina de a desena pe 0 foaie de hirtie un om, conform instruetiunii: "Pe aceostii foaie vei desena un om. Deseneaza cat mai frumos po!i tu. Nu pierde timpul ~i deseneaza ciit mai bine." Copilul poate fi incurajat sa deseneze bine, dar in nici un caz nu trebuie sa fie influentat, fiind foarte important sa se evite once sugestie. E bine ca testul sa se desfa~oare astfel incat copilul sa nu aiba in preajma ilustratii, desene, gravuri pe perete, tablouri cu oameni ~i altele asemenea. La once intrebare ii vom spune: "Faci tot ce vrei tu!". Testul poate fi aplicat pre~colarilor ~i~larilor mici.
100

Cotarea desenului: se realizeaza intr-o prima etapa, elasifieandu-l in doua categorii, A ~iB. in categoria A yom incadra desenele nerecognoseibile, aeele desene unde nu putem sa descifram intentia copilului de a desna un om. eu toati bunavointa, eeea ee se vede in pagina nu seamana a om. Daea totu~i liniile au 0 anumita aliura ~ipar sa fie ghidate intr-0 anumita masura de intentia de a fi rea1izat un om, ehiar daca aeesta nu i-a reu~it, yom eota desenul cu un punet ~ il yom considera incadrabil in categoria A. Celelate desene care sunt cotabile Ie consideram ca meand parte din categoria B. Aici incadram desenele care pot fi recunoscute ea
tentative de reprezentare a corpului uman, oriciit de groso/ane ar .fi

ele. in eotarea desenelor din categoria B, psihologul parcurge un numar de 51 de itemi. Pentru fiecare item, in masura in care acesta este prezent in desenul eopilului, se acorda un punet, daca nu zero puncte. Fiecare item este descris amanuntit in manualul testului. De exemplu, desenul prime~e inca un punet, alaturi de eelelate, daea la ambele maini sunt desenate toate degetele ~i daea aceastea sunt realizate in doua dimensiuni, adiea daea se poate distinge, pentru

fiecare deget, latimea ~ilungimea lui. Itemii sunt evaluati in ordinea eomplexitatii lor, complexitate care trimite la un anumit myel al varstei mentale. Daca la primii itemi punctul este acordat pentru
101

simpla indicare a prezentei ochilor prin doua puncte, la itemii finali exigentele merg pana la a constata dad la oehii, indicati bidimensional, este indicata retina. in urma scorarii desenului, copilul poate sa primeasca 51 de puncte maxim. Acest punctaj se raporteaza la un etalon prin care se determina varsta mentala a copilului ~i se calculeaza apoi Q.I. ca fiind raportul dintre varsta mentala ~ivarsta cronologica. Rezultatul este inmultit eu 100 pentru a fi exprimat procentual. A. Anastasi (op.cit) considera ca, intrucat abaterile standard ale cotelor pe care s-au efectuat adapt8rile ~i experimentele proprii diverselor teste psihologice sunt diferite, ~ele Q.I-Ior ata~ate unor calificative, ca de exemplu, inteligenta slabi, medie pot sa difere de la un test la altu!. Florance Goodenough nu prezinta abaterea standard ~i media datelor obtinute de pe ~tionul normativ. Totu~i, in manualul testului este data urmatoarea clasificare a nivelurilor QI: peste 140 - inteligenta exceptionala 120-138 - inteligent8.superioara 110-119 - inteligenta lejer superioara 90-109 - inteligeta normala sau mijlocie 80-89 - incetineali intelectuali nonasimilabili debilititii
102

70-79 - zona marginaIa a insuficientei (cupnnde cazuri de incetineala intelectuaUipana, eel mai adesea, la cazun de debilitate) 78 -69 - este granita interioara a normalitapi; mai jos de 69; intarziere mentala 50-68 - debilitate mentala 20-49 - imbecilitate sub 20 - idiotie Testu1se aplica de la 4 - 5 (In jurul acestei varste, copiIuI poate inchide conturul unei linii, cand are intentia de a desena un cere).

ui

Proba Bender - Santucci


Este un test bazat pe desen ~iconsta in reproducerea de catre copil a cinci desene. Proba a fost rea1izata in 1938 de Lauretta Bender, pe baza a noua desene simple, imprumutate de autoare din sena originala de desene utilizata de Wertheimer pentru demonstrarea legilor psihologiei configurationiste. Desenele erau administrate copiilor in mod succesiv ~i ace~ia trebuiau sa Ie reproduca cat mai exact. Este un instrument destinat studierii perceppei, motricitatii ~i a nivelului mental (Kulcsar, T, Preda, V., 1977).

103

Lauretta Bender a utilizat acest test mai inw pentru a detenmna unele forme clare de tulburiiri psihice, apoi a folosit-o ~i caproba de Performanlii pentru determinarea nivelului mental. E. M Koppitz, un alt cercetitor care a utilizat proba lui Bender, a constatat ca acest test, format din noua desene, numit ~i Bender - Gestalt, poate fi utlizat pentru evaluarea dislexiei intre 6 ~i 14 ani, dar ~ia inteligentei intre 4-11 ani. RI. Barkeley, in 1949, r~e sa puna in evidenti leziunile cerebrale cu ajutorul acestui test, rotatia desenelor fiind criteriul acceptat de clinicieni in evidentierea leziunilor cerebrale. Testul a mai fost utilizat ca proba pentru evidentierea trasaturilor de personalitate. M.L. Hutt (1969) considera ca aceasti probi este chiar o proba proiectiva. El constata ca, pe baza acestui test, nevroticii ~i schizofrenii se diferentiaza net de grupul subieqiilor normali. Varianta Bender Santucci prezentati acum este rezultatul unor cercetari efectuate de citre psihologii H. Santucci ~i GalifretGranjon (1969), prin care numarul desenelor este redus la cinci ~i se adopti a modalitate de cotare muIt mai simpla. Desenele copiilor sunt evaluate din trei unghiuri de vedere: corectitudinea unghiurilor,
orientareafigurilor, pozipa relativii afigurilor.
104

Caracteristici psihometrice

Validitatea conceptuala a acestui test rezida in faptul ea evidentiaza maturizarea funcfiei vizual-motorie, in jurul aeelui atribut al dezvoltarii psihogenetice existand 0 intreaga teorie psihologiea. Potrivit acestei teorii, una din eonditiile interne ale insu~irii limbajului scris n reprezinta integrarea relatiilor multiple dintre pereeppe ~i motrieitate. Coordonarea spatiului vizual ~i al celui manual reprezinta un aspect important al interactiunii elementelor perceptiv - kinesteziee. Reu~ita la acest test este in stransa legatura cu nivelul de integrare perceptiv-motorie, in sensul ca depinde de aptitudinea de a percepe cu exactitate configuratii spatiale, de a Ie compara lntre ele, deci de capacitatea de a vedea spatiul ~i forma (Kulesar, T, Preda, V., op. cit.). Copilul i~i poate forma aceasta capacitate numai prin contactul nemijlocit eu obiectele. Cuno~terea nivelului psihogenetie ~i a caracteristieilor funqiei vizua.1-motorie este importanta in evaluarea nivelului de dezvoltare psihica.,mai ales la intrarea copilului in elasa intii.
105

Testul are 0 buna capacitate de prediqie a reu~itei ~colare in ciclul elementar. Prezentam un tabel at corelatiilor dintre scorurile la test ~ireu~ita ~olara, realizat in 2006 pe un ~antion de 111 elevi din ciclul elementar, de catre absolventa facuItatii noastre AnaMaria Avrarn, in cadrul temei de licent3..
Scoruri lga($emncloeadrlairilei )Reu$ita

clasele:

aaIaI-IaIV-aI-aa I-a
la clasaeleI:-a

-.65-4** .843-** -.59-8**- - .859**


Tab. 1 Cordatille scorurilor la Bender-8antuci en reut $COIara

Tehnica apliciirii testului

Copilul trebuie sa aibi un creion ascutit ~i 0 foaie de hirtie. Nu i se da nici rigli ~i nici guma, fiind de preferat sa se lucreze individual, intr-o incipere familiari. Instruetajul este urmMorul: "Am sa-Ii cer sa copiezi desene. Sa te stradueti sa Ie copiezi cat mai exact, chiar Cll1 cum Ie vezi". Punem in fata subiectului primul desen ~iii spunem: "IatlIprimul desen, in total sun! cinei, incePe aici" ~ii
106

se arata coltul superior stanga sus, dupa care adaugam: "Trebuie sa ai loc pentro toate" (Kulcsar, T, Preda, V., op.cit.). Apoi, se pun in fata subiectului succesiv toate celelalte patru desene. Timpul de executie nu trebuie limitat, dar poate fi insa cronometrat inu in mod ostentativ. Este nu numai util, dar este i impenos necesar sa se observe comportamentul copilului in timpul lucrului. Intereseaza aspecte legate de modul in care copilul reuete sau nu desenul, dificultatile pe care Ie intimpina i mijloacele pe care Ie utilizeaza, daca are dominant8. laterala dreapta, daca are ambidextrie sau dominanta laterala stanga.
Va10rificarea Ii interpretarea rez.ultaJelor testuilli

Fiecare desen este apreciat pe baza unui punctaj acordat din trei perspective: calitatea unghiurilor, onentarea figurilor i pozitia lor relativa. Se constituie un punctaj total care se raporteaza la etaloane. in general, etaloanele sunt realizate in percentile, mai precis in centile. Prezentam un etalon realizat in 2006, pe un eaUtionIII elevi din ciclul elementar, de catre absolventa facultatii noastre Anamaria Avram, in cadrul temei de licenta.
107
Tab. 2 Tabelul de norme at testu1ui Bender-Santuci. pentru clelul pimar 108

CAPITOLULV

TESTELE DE CUNO~TINTE
Odata cu parcurgerea acestui capitol yeti reu~i: sa sesizati specificitatea testelor de cuno~ ~i sa faceti diferenta intre ele ~itestele psihologice propriuZlse;

sa intelegeti modullor de construqie ~ide functionare; sa cuno~teti avantajele testelor de cuno~inte In procesul de instruqie

109

in afara de testele psihologice care sondeaza atribute ~i caracteristici psihice, sunt utilizate teste care opereaza cu cuno~inte. Aceste instrumente apaqin domeniului interdisciplinar al psihologiei, pedagogiei, statisticii etc. Ele s-au dezvoltat in general in tarile anglofone, ca instrument de evaluare a nivelului de asimilare a cunointelor din programele ~colare. Aceste teste reprezinta, cu alte cuvinte, un alt mod de a aprecia rezultatele oricarui tip de invatare deeat prin sistemul clasic de notare. Aceste instrumente au avantajul ca limiteaza interventia factorului subiectiv in evaluarea nivelului de cunonte ~i fumizeaza un feedback util persoanei care invat3..Aparitia lor a fost stimulata de utilizarea pe scara tot mai larga a metodei de instruetie programata, mai des in S.U.A., dar ~iin Europa. Ele au avantajul, in primul rand, ca pot fi administrate rapid unei mase mati de oameni ~i pot fi corectate rapid. in tiindul publicului larg, aceste instrumente sunt cunoscute sub denumirea aproape pleonastica de "teste gri/ii". Aceasta denumire este neadecvati, deoarece once colectie de itemi care merita denumirea de test, ca urmare a indeplinirii unor exigente teoretico-metodologice, presupune obligatoriu 0 grila a raspusurilor corecte.
110

Testele de cuno~inte se clasifici in: teste de educape, teste de instrucfie, teste de cunotinfe propriu-zise. Testele de instruetie investigheaza nivelul cuno~intelor prevazute de programa Colara. Ele se clasifica. funcpe de aria cuno~tintelor investigate, in teste de: matematicii, istorie, geografie, psihologie etc. Pe baza criteriului organizirii interne, testele de instructie pot fi nestructurate sau structurate ~i, in acest din urma caz, pun in luminii .funcfionalitatea cunotintelor, respectiv amploarea ~istabilitatea conexiunilor lor (Schiopu, D., op.cit.). Testele nestructurate sum focalizate mai mult pe unele secvente ale unor domenii de cuno~inte, fara sa se intereseze de funetionalitatea lor, adici de masura in care acestea sunt operative i pot servi cu succes unor situatii problema (D. Schiopu, 1978). Testele de cuno~e se adreseazi i altor cunotinte, dobandite in alte contexte de viati decit pe parcursul curriculum-ului COlar.Pe Iangi lacune, dificultiti de asimilare, ele pot dezvwui unele aspecte ale inteligentei. Construetia testelor de cuno~nte are la bazi urmitoarele procedee: Se analizeazi programa COlara; Pe baza rezultatelor analizei programei colare se redacteaza itemii, in care sum condensate cuno~intele pe care elevul HI trebuie sa Ie asimileze. Testul astfel rezultat trebuie sa

sondeze gradul de atingere a obiectiveioT ~lare cuprinse in programa, ~i anume: capacitatea de generalizare a cunontelor, discemamintul, spiritul critic, spirtul observatiei etc~ In continuare sunt parcurse etapele specifice constructiei testelor psihologice, respectiv verificarea caracteristicilor psihometrice ~ietalonarea. Aceste teste evalueaza nu doar nivelul cuno~intelor, Cl ~l gradul de operationalizare, obiectivat in dobindirea unor capacitati de clasificare, comparare, operare cu sisteme, implicatii, desprinderea regulilor, analiza conform unuia sau a mai multor criterii. In general, aceste teste opereaz3. cu doua coloane. Pe 0 coloana sunt notate cuno~tintele, iar pe alta capacitatile. Aceste coloane pot sa fie ponderate, in sensul ci fiecare trebuie sa primeasca un punctaj anume, nu neaparat egal, ci in funetie de importanta care se acorda cunotinte1or sau capacititilor in cadrul programei respective. Testele de cunonte trebuie sa sondeze nivelul de creativitate in utilizarea cuno~teloT ~i sa depisteze lacunele in
112

structurarea cunotintelor prevazute de programa. In categoria testelor de cunotinte sunt, de obicei, incadrate:

Teste de citire, scriere ~ide calcul elementar


Aceste instrumente se aplica copiilor intre 4 ~i 8 ant. Testele de citire cuprind materiale fonetice, literare, silabe ~i propozitii. Ele au la bazAideea unui colaborator allui Binet, pe nume Yaney, dupa care ar exista cinci niveluri ale capacitatll de lectura: lectura subsilabici, caracterizata prin indentificari incomplete de litere (copilul nu recunoate toate literele); lectura silabici, caracterizata prin pauze intre silabe (clasa I); lectura ezitanti, in care se separa unele cuvinte sau grupuri de cuvinte (copii din clasa a doua); lectura curenti cu oprire la semnele de punctuatie, dar cu accentuare monotona.; lectura expresivi (Iectura actorului) (Schiopu, u.,op.cit.). Un exemplu de astfel de test it reprezinta testul S.C.G.T., care este format din mai multe seqiuni, destinate determinarii varstei de lectura, calcul ~i scriere. EI permite stabilirea sigurantei ~ipuritatii lecturii. De exemplu: subtestul de numere consta in citirea unor numere din ce in ce mai marl, incepand de la 1.500 pana la 15 milioane, 680 de milioane. Testul opereaza cu 7 varste de numeratie. Exemplu: (1) numeratie pana la 10; (II) numeratie pana la 20; (III) numeratie crescanda, de la 1 la 100, dar cu unele mtreruperi etc. Ultimele varste vizeaza numeratia cor~ ascendema-descendenti, i numeratia "pe sarite". Testele aritmetice UflDiresc sa evidentieze dificultitile de

calcul, de inmu1tire, dificultati1e in insuirea tablei inmu1tirii l a operatiilor de impaqire. Bateriile de Teste de Progres educativ. Din aceasta categorie este ilustrativa bateria STEP (Secvential Tests of Educational Progress). Cuprinde teste secventiale privind programul educational. Este compusa din patru caiete; fiecare caiet cuprinde doua paq.i care dureazi eate 35 de minute. Daca sunt aplicate la un anumit interval de timp, se determini un coeficient de progres educativ. Caietele cuprind cunotinte1erolare generale din domeniul tiintelor naturii, aritmetiea, limbi moderni, cunotinte clvlce. Alte baterii, cum sunt S.C.A.T, Oseretski Motor Proficiency ~.a., sondeazi comprehensiunea, adica mtelegerea frazelor, calculul, semnificapa cuvintelor, solutii la probleme numerice, respectiv cum este cazul ultimei baterii, cunotinte din domeniul geografiei, istoriei, limbilor straine sau achizitiile motorii.
114

Testele pentru cuno~tintede nivel universitar

Aici putern aminti testele din domeniul medicinii. Exista ~iun test de cunotiinte pentru psihologie, HARRIMAN - este yorba despre 0 baterie for:mata din 11 teste care investigheaza cunotinte din arii diverse ale psihologiei, ~ianume: istoria psihologiei, metode, psihologia conduitei, afectivitate, invatare, inteligenta, personalitatea etc. in general, sunt bazate pe metoda raspunsurilor inchise, cu variante la alegere. Prin aceste teste se obpne operativitate, obiectivitate, posibilitatea sondarii intregului bagaj de cunotinte specificat de programa, spre deosebire de metoda clasica, unde evaluarea este mai mult influentat3 de hazard. o prezentare mai in detaliu a acestor instrumente poate fi consultata in U. Schiopu, 1976, p.202-226.
115

CAPITOLUL VI

TESTELE ANALITICE DE INTELIGENTA


Dupa parcurgerea acestui capitol este de ateptat: Sa fiti familiarizap cu principalele categorii de teste psihologice pentru evaluarea inteligentei; Sa apreciati in mod critic valoarea diagnostica ~i prognostica a unor teste de inteligent!; Sa dobandip abilitatea de a alege acel test de inteligent! care este adecvat scopului unei anumite interventii psihologice;
116

Testele analitice de inteligenti


Sunt teste de nivel intelectual i se disting printr-un anumit model de structurare a sarcinilor, model care permite relevarea comparativa, intr-un profil, a nivelurilor de dezvoltare ale diferitelor

componente ale inteligentei. Scara Metrici a Inteligentei Un prim exemplu, mai ales in ordine cronologica, de test de nivel intelectual il reprezinta Scara Metrici a Inteligentei a lui Binet i Simon. A fost publicata in 1905 i este rezultatul unei munci tiintificede echipa care a durat mai bine de un an. Totui, dincolo de aceast8.perioadi, mai trebuie amintite cercet8.rileanterioare care s-au intins pe 0 perioada de mai bine de un deceniu, cercet8.ricare i-au conferit lui Alfred Binet convingerea ca masurarea functiilor generale intelectuale este posibila. La inceput, Binet i colaboratorii s8.iau intreprins masur8.tori craniene, faciale, ale miinii i chiar ale scrisului (A. Anastasi 1976). Ipoteza sc8.riimetrice a avut 1a baz8.observatiile efectuate de Binet asupra celor doua fiice ale sale, observapi pe care le-a publicat in 1903 in "Studiul experimental asupra inteligentei". Binet considera ca inteligenta poate fi definita ca 0 achizitie progresiva de mecamsme intelectuale de bazi, care sunt: maturitatea,
117

comprehensiunea (lntelegerea), inventia, cenzura. Scara publicata de el in 1905 continea 30 de itemi care erau aranjati in ordinea dificultatii lor. Nivelul de dificultate a fost determinat prin administrarea testului pe 50 de copii normali, cu varste cuprinse intre 3 - 11 ani, ~i, de asemenea, prin aplicarea aceluia~i test pe cativa retardati mental, copii ~i adulti. Autorii au incercat sa masoare in mod special urmatoarele functii intelectuale: judecata, rationamentul ~icomprehensiunea. La acea data, scara nu avea grope de varste ~inu dispunea de o metoda precisa pentru a detennina un SCOT total. Primul test a constat din sarcini simple de ordonare ~i de imitatie de gesturi. El avea, in intentia autorilor, memrea de a evidentia limita superioara a idiotiei la adulti. Un alt test era de repetitie de cuvinte ~1 propozitii: examinatorul ii spunea copilului un cuvant sau 0 propozitie scurta ~i el trebuia sa 0 reproduca. Alt test de repetitie de cuvinte ~i propozitii care trebuiau reproduse dintr-o singura ascultare punea in evidenta limita imbecililor. Un alt test ficea demareatia intre intelectul la limita ~i intelectul normal adult. Scara cuprindea ~i alte teste pentru detectarea idiotiei sau a limitei superioare a intelectului normal pentru copii de 5 ani.
118

Testul sufera 0 prima revizie in 1908, prilej cu care autorii au eliminat 0 serie de itemi care se dovedisera improprii, nesensibili, nediscriminativi i au adaugat alpi noi. De data aceasta, subtestele au fost grupate pe nivele de varsta, luindu-se in studiu un lot de 300 de copii, cu varsta cuprinsa intre 3 - 13 ani. Pe aeest lot s-au mcut experimentele, gruparile de varsta, determinarea scorurilor pe nivele

de varsta, adica varsta mentala etc. Tot in cadrul acestei revizii din 1908 a fost extinsa perioada de varsta de la 3 la 13 ani. De exemplu, la nivelul de 3 ani au fost inc1use testele care au fost rezolvate de 80%-9QO.Io dintre oopii normali de 3 ani. 800rul total obtinut de un oopil a fost exprimat ca nivel mental corespunzator varstei copiiIor a caror performanti subiectul reuea sa 0 egaleze. Termenul a fost inlocuit cu eel de nivel mental care Ii se pare autorilor anglo-saxoni ca ar fi un termen mai neutru. lata exemple de itemi care ficeau parte din acea scara pentru 6 ani: cunoaterea mainii drepte i stangi, repetarea unei propozipi de 16 silabe, alegerea figurii care i se pare copilului cea mai ftumoasa din eele trei perechi de grupe, definirea obiectelor familiare in funqie de utilizarea lor, capacitatea de a rosti trei consoane, cuno.erea varstei, cuno.erea deosebirii dintre dimineati i dupi-amiaza.
119

Pentru 8 ani, scara cuprinde urmatorii itemi: citirea unui pasaj ~1 reamintirea lui, insumarea valorii a patru monede diferite, denumirea culorilor ro~u, galben, albastru, verde (culorile tari), numararea inversa de la 20 la 0, sesizarea catorva deosebiri dintre doua obiecte. Testul a mai suferit 0 a treia revizie in 1911, anul mortii premature a lui Binet. Scara a fost extinsa cu acest prilej la varsta adulta ~i, de asemenea, au mai fost adaugati itemi pentru anumite nivele de v8rsti, dar aceste modificiri au fost minore. Aceasta scara a constituit modelul dupa care au fost dezvoltate celelalte sc3ri de inteligent8..Ea a fost repede tradusa ~i adaptati in foarte multe tiri, dar dintre traducerile facute la vremea respectiva cea mai notabila a fost traducerea ~ adaptarea facuti de Terman ~icolabolatorii sm la Universitatea Standford.

Scara Stanford-Bind ~ireviziilesale ameriane


Prima varianta a sc3rii Stanford-Binet a fost publicata in 1916 ~i,de atunci ~i pana acum, a fost cunoscuta sub aceasta denumire. in acesta forma, scara cuprindea 90 de itemi, la intervale de varsta intre 3-19 ani, plus doua nivele pentru v3rsta adulta. Revizia a fost efectuata pe 2.300 de persoane - copii, dintre care 1.700 copii normali, 200 superiori ~i deficienti, iar restuI de 400 au fost adulti. Scara Standford - Binet incepe ~i ea sa cunoasca 0 serie de revizii.
120

Aceste revizii sunt necesare, pentru ell, pe pareursul administririi ~i prelucr3.rii, se constata anumite defieiente, anumite nepotriviri eu earacteristieile popu1atiei, dar ~i pentru faptul ca unele caracteristiei ale populatiei, potrivit principiului dezvoItarii societitii, se modifica de la 0 generatie la alta. Tocmai datorita acestui apt, scara Standford - Binet sufera 0 noua revizie in 1937, data de la care este eunoscuta sub numele de Terman - MeniIL in aceast8.variantS.,ea a awt doui forme paralele - forma L ~i forma M -, fiecare compusa din 129 de itemi, seara

fiind aplicabila pentru toate vamele. in 1960, scara Terman - Merrill este revizuita doar de eatre Merrill (Terman decedase in 1956). Aceast8.revizie a fost efectuata pe 4.498 de subiecp, eu varste euprinse intre 2 i 18 ani. Gradarea tipurilor de deficit intelectua1 i a nivelurilor inteligentei normale in funet:iede Q.I. se datoreaza lui Terman. Trebuie retmut faptul ea reviziile americane ale scarilor metriee de inteligenta, incepind de la forma originala Binet - Simon ~i pana la Terman - Merrill, au modificat ponderea componentelor scarllor, in sensul ca, treptat, au diminuat ponderea sareinilor pe informapi ~i de memorare in favoarea sareinilor de i$legere ~i operare logiea. Trebuie ~iut faptul ca existS.i 0 revizie franceza a scarli Binet - Simon, din 1966. Ea a fost efectuata de eatre Michel
121

Gilly ~i Zazzo. Aeeasta scara se compune din 74 de itemi ~i este

eunoscuta sub denumirea de Noua sari metrici a inteligentei, prescurtata eu initialele H.E.L.T. Bateria a fost destinata sa faea, la fel ea predecesoarea ei din 1905,0 departajare foarte ~ta intre normalitate ~i debilitate mentala. Administrarea acestei seari ineepe eu un test de vocabular, motiv pentm care permite din start 0 buna diferentiere a nivelurilor de dezvoltare. Nivelul de re~ita la aeeasta proM detennina traseul ulterior al examinarii care poate uza astfel de probe mai u~oare sau probe difieile. in general, probele contin sareini de repetare a UDorserii de eifre, de descriere a UDor grupuri - picturi, probleme de logiea verbala ~i numarare de jetoane. Alte probe, mai difieile, constau in desprinderea de asemanan sau probe bazate pe completarea de sareini, probe complexe de vocabular. Ultima revizie a scarii de inteligenta Sanford-Binet dateaza din 1986. Trebuie ~tiut faptul ca ~i in Romania, inca din 1940, Florin Stetanescu-Goanga de la Univ. din Cluj (reputat psiholog roman, eu doctoratul efectuat sub indrumarea lui Woodt, la renumita ~coala de psihologie germana de la Leipzig) a realizat 0 revizie a scarii Standford - Binet ~i, in aceasta varianta, scara este destinata intervalului de varsta 3 - 11 ani.
122 Fig. 11Materialele Sciirii Stanford-Binet, revizia 1980 (Atkinson si col., 1001)

Adaptatil pe diverse sisteme astfel ineat deficitul mental sa poata fi scos in evident8. i in condipile in care exista anumite probleme, scara Binet - Simon a constituit prin reviziile i adapt3rile ei repetate un exemplu de instrument intelectual. Scara Binet Simon este 0 proba cu administrare individuala.
Bateria Wechsler

Acesta scara are un principiu diferit de scara Binet - Simon, privind evaluarea performantei, i anume ea nu utilizea.za.criteriul

varstei mentale, ci puncta.jele (notele) obtinute de subiecti. Si scara


123

Wechsler este tot 0 proba individula. Ea operationeaza (inglobeaza) o intreaga conceptie de inteligenta a lui Wechsler, pe care 0 putem rezuma astfel: el credea ca inteligenta este 0 form.a de energie mentala (asemanatoare, de exemplu, cu electricitatea, obiectivabila la fel ca electricitatea prin efectele sale, in rezultatele la teste). Wechsler define~ inteligenta ca pe 0 capacitate globala.de a aqiona cu discernamant sau ca pe 0 capacitate globala de a gandi rational i, in sfiqit, <keptcapacitatea de integrare eficienta a subiectului uman in mediul sau de viata. Testele bateriei, in conceptia lui Wechsler, masoara atat energia mentala, obiectivata in probele sc3rii verbale, cat i capacitatea de a utiliza aceasta energie, adica motivatia implicata in reuM. Aceasta capacitate 0 masoara prin probele de performanti In 1939, David Wechsler publica prima varianti a acestei scirii pentru adulti, numita BELLEVUE INTELLIGENCE SCALE, denumire derivata de la spitalul Be/evue, unde Wechsler era psiholog ef Scara a fost destinata aduItilor i, in parte, i adolescenplor. In 1949, Wechsler elaboreazi scara pentru copii, numita WECHSLER INTELlIGENCE SCALE FOR CHILDREN, cunoscuta sub denumirea de W.I.S.C.
124

I'.
Fig. 12 Exemple de itemi din structura subtestelor de performanta ale Bateriei Wechsler (Crombach, 1970. p. 332).

in 1946, Wechsler face revizia scirii BELLEVUE pentru adulti ~i aceasti fonna va capita denumirea de W.AI.S. AceastA revizie a fost mcuta pe 1.700 de subiecti adu1ti ~i ea cuprinde doua grope de teste, verbale ~ nonverbale. Scara verbal! cuprinde teste de: informatie, intelegere (comprehensiune), rationament aritmetic, analogii, memoria cifrelor ~ivocabular. Scara nonverbala cuprinde teste de: codificare, completare de imagini, cuburile Kohs, ordonarea de imagini ~i asamblarea de obiecte.
125
Fig. 13. Tabelul rezumativ al scorurilor la Scara Wechsler iJ:npreuna en profilul grafic al unui adolescent de 16 ani (Atkinson ~ col. 2002)

in anul 1970, W.AI.S. este tradus in Franta cu modificari ~i, in general, cu completari minore, fiind destinata grupelor de virstA de la 13 la 64 ani. in sfiir~it,in 1985, incepe 0 noua revizie franceza a acestei sem, care dureazi pana in 1989, iar in aceasta fon:na, structura s-a modificat in sensul ca ea cuprinde 6 subteste,

apaqinind semi verbale, i 5 subteste de performanta, apartinand sdirii de performanta. Se calculeazi Q.I.-ul verbal, un Q.I de performanta i un Q.I. total. Aceasta scam a inlocuit itemii formu1ati ambiguu sau pe cei nediscriminativi din vechiul W.AI.S., pentru a nu aparea distorsion3ri in masurarea inteligentei. Testele verbale alterneaza cu testele de performanta in timpul administrarii. Revizia franceza in deceniul 9 a fost ficuti pe 1.000 de persoane. Aceasta
126

revIZle contine ~i scan prescurtate, formate din InlfilmUm doua subteste originale pentru situatiile cand se doresc scurte evaluan. Scara W.A.I.S. permite, in general: decelarea handicapului intelectual, stabilirea Q.I. individual, diagnosticul diferential al nivelului intelectual pentru diferite grope clinice, cum sunt leziunile cerebrale, nevrozele, psihozele, psihopatiile. Aceasti scara permite stabilirea gradului de deteriorare mental8.. Este foarte important de detenninat gradul de uzuri pentru anumite boli psihiee unde nivelul intelectual (nivelul inteligentei) se depreciaza odatAcu evolutia bolii. Gradul de deteriorare se stabilete misuriind nivelul actual ~i raportandu-Ila nivelul anterior pe care il putem estima pe principiul ca anumite teste rnasoara caracteristici psihice, care sunt mai groo perimabile, iar altele sunt sensibile la declin. in 1967, autorul face ultima revizie, care poarti denumirea W.W.P.P.S.I.W. pentru preCOlari~i ciclul primar. Este ultima scara realizata de Wechsler. Ea este tot 0 varianti a W.I.S.C., msi is-au mai adaugat 3 noi teste care difera in forma ~i continut de eelelalte. Aceasta varianti are la bazi, ca ~i W.I.S.C., 11 subteste care sunt divizate in dona scan, de performanti ~iverbala. in legitura cu ultima revizie americana, WAI8-R, Wechsler (1981) mentioneaza obtinerea unui coeficient de fidelitate de .95 la persoanele cu varsta 25 - 35 de ani, prin metoda test-retest.
127

Testul Dearborn

Testul Dearborn este un test colectiv, nonverbal, care masoara inteligenta generala la copiii cu varste cuprinse intre 7 ~i 14 ani. A fost creat de W.F. Dearborn ~i urmare~te surprinderea individului pe multiple planuri. Realizarea lui reclama abilitap motorii, perceptiv-motorii, judecata, capacitatea adaptativa, cuno~tinte~iexperient! anterioara. Testul este construit din 17 probe independente, pentru aplicarea carora este necesara utilizarea creionului ~iintelegerea
Fig. 14. Itemi din testu1 Dearbon (BontilA, op.cit.)

128

unor indicatii verbale simple. Am sa trec in revista succint cateva probe: Proba nr. 1: se cere copilului sa deseneze 0 aI!! "cutie" (pitrat), asemanatoare cu cea care este desenati pe foaia de r&spuns. In "cutie" trebuie sa puna 0 "minge", la fel cu cea desenata pe foaie.

Proba nr. 4 cere copilului sa inconjoare cu un cerc cifra care

arm virna Iui.


Proba nr. 14 cere copilului sa indentifice ~i sa insemneze (cu un cerc ~i, respectiv, cu 0 cruce) cele roai scumpe marci potale ~i eele roai ieftine. Se remarca faptul ca, de~i diferite, probele sunt ierarhizate in raport cu gradul de dificultate pe care it implica fiecare. Dupa fiecare explicatie a probei, examinatoru1 va avea grija sa se asigure ca aceasta a fost bine inteleasa de toti copiii. Nuroai dupa ce a verificat acest lucru, el poate da comanda "lncepe!i". Daca insa constat8.ca nu toti copiii au inte1es,va repeta explieatiile a doua oara. Dupa aceasta now explicatie, se incepe lucru1propriu-zis. Pentru executarea fiecirei probleme din test, cu exceptia ultimei ( 2 minute), nu se folose~e un timp standard. Examinatorul
129

va cere copiilor ca atunci cand au rezolvat problema data sa ridice mana; in momentul cand va aprecia ca 75% din copii au terminat proba, va trece la urmatoarea.
Testul analitic de inteligenti Meilli

Si scarile precedente au fost instrumente analitice de inteligent8-.Scara Wechsler, in toate formele sale, introduce gruparea probelor constituite in teste de performanfii. ~i teste verbale ~i permite, deci, evaluarea unui Q.I. de performant8-,a unuia verbal ~ia unui QI total. Este primul pas spre 0 perspectiva analitica a inteligentei.
130

f.

579

"

12

11145 3

!72'46I22:1itJ36.89 289 12_ 12"91111113757426 !1i 8

IJ

~ IJ1/ 975
,I,.

4 35465

4I"J1II1t}.51/7 220 l!j


11/21I115819t99136.7 1I1B 16. 1j'489t/7"2 67

85 17.

/1

"649/ 4 18- 132665

1
13

1113(8.16350jf8f J 5 19. 5118:8/532367 4 20.

Fi~.
Ol(MX'tIlee Pl/flcte

C,fre

[
1/ Imagifil Ill. Analoqll

-.

----

IV.

Lac
V

- - -- "un e

IJesene VI

----- ._._-

Fraze -'---'Media

Fig. 15. Exemple de itemi ~i foaia de profil a testu1ui Meilli (Bontila, op.cit)

131

Testul lui Meilly este de tip creion-hartie ~i, spre deosebire de precedentele, este aplicabil atat individual, cat ~i In grup. Autorul a intentionat inca din 1922, cand a probat testul, sa obiectiveze aspectele calitative ale inteligentei, care, dupa el, ar fi: inteligenti concreti, inteligenti abstracti, inteligenti analitici, inteligenti inventivi etc:. 8ateria este formata din 6 teste, care sunt prezentate intr-un caiet. Aeestea sunt: aranjarea de imagini, testul de cifre, testul de fraze, de lacune, de desen, de analogie. Pentru interpretare, notele brute sunt convertite in decile pentru v8rste cuprinse intre 11 ~ 17 ani ~i separat - pentru 18 ani ~i varsta adulta. Decilele obtinute la eele 6 teste sunt reprezentate pe un profil cu ~ axe radiale, asemenea spitelor unei roli. Prin unirea performantelor intrunite de un subiect la aptitudinile intelectuale din structura inteligentei se obtine un profil grafic destul de individualizat, acesta constituind baza interpretativa a testului.
132

Alte teste de inteligen1i


Destinatia speciala a acestor teste 0 constituie selectia persoanelor adulte pentru diverse posturi, cicluri de instruire, formare ~i'intretinere profesionala etc. Ele sunt justificate teoretic prin faptul ca, a~acum s-a observat, notiunea de varsta mentala este absurda 'in cazul evaluarii inteligentei adultilor. La baza acestor teste de inteligenta stau bateriile Alpha ~i Beta, instrumente care au fost construite in timpul Primului lUzboi Mondial ~i care au stat la baza seleetiei recrutilor pentru ~colile de ofiteri. Dintre multele exemple de teste de inteligenta pentru adulti am ales spre prezentare pe cele mai reprezentative ~imai des utilizate in psihologia aplicatR.
Testul nonverbal de inteligenti R. B. Cattell

Acest test este considerat de eatre autoru1 lui ca fiind de tip "culture free", lucru mai degarba ideal decat posibil, pentru ca este foarte greu sa izolezi influenta factorilor de natura culturala. eu toate acestea, testul, prin structura sa, implica la nivelul eel mai scazut, atat in forma administrarii, cat ~i in ceea ee prive~e raspunsurile, componenta verbala. Testul este format din 3 subteste saturate 'in factorul g. In aceasta forma de trei subteste se aplica copiilor 'intre 13-14 ani,
133

precum ~iadultilor cu nivel de instruetie inferior. In varianta cu doua subteste se aplica subiectilor intre 8-14 ani. Pe noi ne intereseaza bateria cu trei subteste care este destinata adultilor. Timpii de administrare sunt: 3 minute pentru primul subtest, 4 minute pentru al doilea ~i3 minute pentru al treilea. Primul subtest este format din matrici, serii de elemente, serii grafice construite dupa un criteriu pe care subiectul trebuie sa-l descifreze, completand astfel seria cu unul din elementele propuse de test in partea dreapta a foii. Subtestul 1 contine 12 itemi. Subtestul doi este compus din 14 itemi construiti din randuri, din serii de desene, figuri geometrice, puncte, linii, din care un element se deosebet:ede celelahe 4 printr-o caracteristica ce Ie face pe cele 4 asemanatoare. Sarcina subiectului este sa descopere in fiecare rand, in fiecare serie, elementul care se deosebe~te de celelalte, aceasta fiind 0 modalitate de a descoperi notiunea prin clasificare. Subtestul trei este format din configuratii de patru patrate, dispuse in perechi. In trei dintre ele se aHa incadrate desene. AI patrulea patrat este liber. Completarea cu elementul lipsa se realizeaza prin alegerea lui din partea dreapta a paginii dintr-o serie de desene. Acest subtest este compus din 12 itemi.
134

Testul Pieron este 0 baterie de teste verbale ~inonverbale; are, deci, o compozitie eterogena. Aceasta baterie deceleaza nivele medii ~i superioare ale inteligentei, nefiind folosit pentru depistarea handicapurilor. Subtestele sale sunt saturate puternic in factorul g. Sarcinile de baza constau in serii verbale numerice ~i grafice. De asemenea, el masoara ~i un factor R, raponare, care se descompune in doi factori: un factor deductiv ~iun factor inductiv. Thurstone, lucrand cu acest test, a constatat ca este saturat in caracteristica fluiditate, care este foarte sensibila la deteriorarea psihica. Este u~or de observat ca fluiditatea, aceasta capacitate de a forma cat mai multe enunturi, idei in legamra cu un fapt, se diminueaza 0 data cu creterea unei alte componente, vascozitatea mentala. Testele lui Eysenck. Bateria lui Eysenck cuprinde 10 teste, fiecare avand 40 de itemi; bateria este saturata in factorul verbal, numeric ~i spatial. Are in componenta sa teste verbale, teste formate din serii de cifre ~i teste care contin probleme aritmetice. Alte teste din aceasta baterie contin probe cu imagini, sarcini de seriere pe baza mai multor criterii, precum ~i sarcini de completari de lacune, sarcini de a sesiza strategii de rezolvare a unor probleme. Unele teste solicita, prin diverse sarcini, sensibilitatea intelectuala. Exista, de asemenea, ~i 0
135

varianta prescurtata a acestei baterii, format! numai din 5 teste. Ambele teste pot fi utilizate fara a avea 0 pregatire psihologica, la fel ca unele baby-teste.

Bateria de inteligenti Lahy

Lahy a elaborat 0 baterie de teste de inteligent! care se afta de multa vreme in uzul laboratoarelor de psihologie. Este yorba de 0 baterie care este structurata pe sarcini verbale: identificarea dintre cinci lucruri, cuvinte, pe acela care se deosebe~e de celelalte patru (identificarea notiunii prin clasificare), stabilirea corectitudinii unor silogisme, probe de raponamement, probe de genealogie care constau in stabilirea relapilor de rudenie. Urmeaza apoi ~a-zisa proba de limba straina, in care sunt date doua texte, unul fiind formulat intr-o limba imaginara, celalalt in limba roman!. Sarcina subiectului consta in a deduce intelesul unor cuvinte din "limba strain!". Aceata baterie este de tip creion-hirtie i a fost adaptat! de I. M. Nestor in Romania. Bateria permite stabilirea numarului total de raspunsuri corecte, precum i punctajul la subteste. Se aplica subiecplor de la 15 ani in sus.
136

CAPITOLUL VII

TESTELE NONVERBALE DE INTELIGENT A


La finalul acestui capitol este de a$eptat: Sa cunoaeti specificul, utilitatea, meritele i limitele testelor nonverbale de inteligenti; Sa puteti decide in mod adecvat cu privire la oportunitatea utilizarii unui anumit test de inteligenti; Sa alegeti in mod util proba de inteligenti care este adecvata subiectilor testati, din punctul de vedere at varstei, nivelului de instruqie, mediului cultural de provenienti etc.
137

Nu exista un criteriu exhaustiv de clasificare a testelor in general i a celor de inteligent8-,in special. Astfel. un test nonverbal poate fi sau nu un test de performanta, poate fi un test analitic sau unul sintetic. poate fi administrat fie individual, fie in grup, fie in ambele modalitati .a.m.d. Clasificanle in acest domeniu sunt relative, dar necesare. pentru ca ofed 0 anumita orientare intr-o arie a psihologiei aplicate extrem de diversificata. Caracteristica cea mai generala a testelor nonverbale este aceea ca nu implica nici in administrare i nici in raspunsurile subiectilor conduita verbala sau. in ori ce caz. nu 0 implica de 0 maniera care sa angajeze aspecte mai dificile ale vocabularului. Ele au fost gandite tocmai in aceasta idee, de a izola, de a tine sub control aceasta variabila, respectiv aptitudinea verbala, care ar putea sa-i dezavantajeze, pe de 0 parte, pe subiectii care provin din medii culturale defavorizate, iar pe de alta parte, pe cei cu handicap auditiv. in principiu, unele teste nonverbale ar putea fi administrate pe baza unui instructaj foarte sumar. Atunci cand se adreseaza surdo-mutilor,

multe dintre aceste teste pot fi administrate uzand de un limbaj gestual. Unele dintre aceste teste intra in categoria probelor de grup, insa marea lor majoritate este formata din teste care trebuie administrate individual. modalitate care are avantaje incomparabile
138

cu examinarea de grup. La aceasta din urma, apelam doar in conditile in care costurile unei astfel de aetiuni sunt mari, iar numarul de psihologi disponibili este redus. Marea majoritate a testelor nonverbale sunt astfel construite incn sunt teste de performanta, in sensul ca implica manipularea de obiecte, plan~e, cuburi etc. Acest gen de teste prezinta 0 saturatie semnificativa in factorul "g".
Labirinturile Porteus

S.D Porteus, in 1914, a prezentat pentru prima data acest test bazat pe labirinturi. in 1919, publica forma definitiva ~i revizuita a testului care era destinat copiilor eu virste cuprinse intre 3 ~i 12 ani pana la 13 ani. in 1924, testul sufera a treia revizie, in cadrul careia ii sunt adaugate inca douRnivele. Este vorba de Adult 1 i Adult 2, in felul acesta intervalul de varsta fiind extins. in 1955- 1959, scara capata noi probe de labirint care se aplica subieetilor de peste 14 ani, avand un grad de dificultate mai mare. Administrarea acestui test, care este, de fapt, 0 baterie, dureaza intre 10-30 de minute. Testul consta intr-o coleetie de labirinte, realizate fiecare pe foi diferite, eate unul pentru fiecare nivel de varsta, fiind administrate in ordinea crescanda a dificultatii lor. Sarcina subiectului consta in a parcuge cu creionul un traseu labirintic, de la punctul de pornire paM la punctul ie~ire din labirint,
139

lara sa ridice crionul ~i tara sa faca reveniri sau sa schiteze in aer drumul de parcurs. Sunt cotate ca gr~eli lncaIcarea liniilor care marginesc culoarul, conducerea creionului pe un drum inchis. In situatile in care subiectulii corecteaza singur gre~la, examinatorul Ii da 0 alta foaie de hlrtie pentru a lua sarcina de la inceput. Subiectilor din cadrul fiecarei varste Ii se permite un numar prestabilit de astfel de lncerc3.ri. Trecerea la un alt nivel de dificultate, care reprezinta, de fapt, un alt nivel de varsta mentala, este conditionata de rezolvarea corecta a probelor precedente. Testarea se incheie daea subiectul nu rezolva doua niveluri succesive. Testul releva, pe la.nga nivelul de inteligent!, capacitatea de planificare a activitiipi, a rezultatului final reprezentat de ie~irea din labirint, capacitatea de a valorifica in item;; care urmeaza experienfa acumulatii din rezolvarea itemilor precedenp, capacitatea de a restructura stilul de lucru in caz de nereu~it3., precum 1 prudenfa # vivacitata mentaw. Vorbind de prudent!, inseamna ca testul este sensibil ~i la aspecte care tin de temperament: inpulsivitate, nervozitate, iritabilitate, in general echilibrul emotional.

S-a constatat ca testu1 este un bun predictor pentru adaptabilitatea social!, deoarece in contextele sociale sunt foarte indicate trasaturile amintite, lncepand cu inteligenta, dar i aspecte temperamentale i caracteriale. S-au obtinut coeficienti de corelatie pentru baieti de
140

peste 0,68 ~i 0,76 pentru fete, intre cotele la acest test ~inivelul de adaptabilitate sociala, nivel care a fost evaluat de eatre persoane care cuno~teausubiectii pe tot intervalul de la 5 la 20 de ani. Se considera ca nereu~ita la test este mai predictibila chiar decit reu~ita. De asemenea, proba este sensibila la cazurile de trauma cerebrala. Proba prezinta avantajul ca are un anumit grad de atractivitate pentru subiecti ~i nu necesita un instructaj special. Sarcina este u~or de transmis subieetilor. Prin anii 60', 70', proba a fost foarte mult utilizata in laboratoarele de psihologie industriala din tara noastra. Astazi este mai rar utilizata, aceasta nemsemnind ea testul a pierdut din capacitatea sa de sondare atit a nivelului de inteligentA.,cit ~i a aspectelor emotionale ~itemperamentale deja enuntate. Trebuie repnut faptul ea foile tipante cu labirinte, care reprezinta setu1de probe, sunt ~zate in ordinea dificultatii ~i fiecare grad de dificultate echivaleaza cu un nivel de varsta mentala. Scara Pintner-Paterson. Este 0 scara de performanta care contine probe standardizate in care nici materialul testului, dar nici reactiile subieetului nu sunt verbale. Ea cuprinde atit teste consacrate de alti autori, cit ~ teste realizate de chiar autorii acestei scAri,PINTNER ~i PATERSON. Pe de alta parte, multe din subtestele acestei baterii au
141

intrat ulterior In componenta unor scan de performantA. Autorii au awt la baza trei criterii cmd au elaborat aceasta scara: eterogenitatea probelor (mai multe tipuri de teste: verbale, nonverbale, cu lntrebari lnchise - deschise etc; teste care sa contina materiale noi - care sa solicite capacitatea subiectilor de a se adapta la situatii nOl; eliminarea totala a instructiei verbale (Schiopu, D., op.cit.). Initial, s-a dorit ca testul sa fie un instrument pentru investigarea nivelului mental al copiilor normali, apoi a capatat utilizari ~ipentru nivelurile de inteligentAmai scazuta. Proba nu este selectiva pentru copii foarte inteligenti sau pentru cei care trec deasupra nivelului mediu. Sistemul de cotare este diferentiat pe probe, ~1 anume: la unele probe conteaza numarul de mi~cari prin care s-a realizat sarcina, la altele conteaza numarul de erori, iar pentru altele timpul de executie. Exista ~iprobe la care performantele subiectilor sunt cotate simultan pe baza a doua criterii. Scara contine 15 teste care constau din diferite plan~e, incastre sau din itemi ce contin sarcini de constructie sau de completare a unor imagini. Scara mai cuprinde un test de cuburi ~i 0 plan~ de adaptare. Toate probele trebuie administreate individual lntr-o ordine prestabilita. in valorificarea performantelor

sunt lnregistrate patru tipuri de etalonan, ~i anume: pe ani de varsta mentala; pe varste mentale mediane (rezultatele mediane privesc
142

timpul, numarul de mican i numarul de erori pe fiecare an i pe fiecare test. Inteligenta subiectului este evaluata pe baza mediei mentale in care s-au incadrat toate testele; etalonare in centile, etalonare pe puncte. Pe langa unele avantaje eerte, scara prezinta i unele inconveniente, i anume are 0 fidelitate redusa. Se preteaza mai bine in domeniul handicapului mental sau, in orice caz, este sensibila la nivelurile scazute ale inteligent.ei, fiind mai putin discriminativa in randul subieetilor normali i, mai ales, in randul aeelora care sunt superiori dotap. Testul desenului de cuburi - Testul Cuburilor Kohs Este tot un test nonverbal de performant8..Metoda cuburilor a fost prezentata in 1920 de catre Kohs care considera ca un astfel de test poate masura urmatoarele componente ale inteligentei: capacitatea de analiza, capacitatea combinatorie, compararea, deliberarea, completarea, judecata, criticismul i decizia (Kulcsar, Preda, op. cit.). La originile sale, testul consta in reproducerea a 17 modele desenate pe cartoane care trebuiau reproduse cu cuburi colorate. Cuburile erau colorate astfel: patru fete cu 0 singura culoare roie, albastra sau galbena, iar doua fete aveau suprafata imp8.I1ita
143
Fig. 16 Variante ale testu1ui Kohs.

pe diagonala astfel: un triunghi ro~u, iar celaIat alb sau un triunghi galben, iar eelaIalt albastru. Se folosea, de la un numar de plan~e la altul, eatre finalul probei, un numar variabil de cuburi. Primele patru plan~e puteau fi reprodese eu patru euburi, iar ultima plan~a eu 16 euburi. Se trecea gradual de la reprodueerea de la desene monoeolore, la desene bieolore. Plan~ele aveau 0 difieultate ereseanda, atat din punct de vedere al numarului de cuburi necesare, cat mai ales din punetul de vedere al complexitapi ereseande a desenelor.
144

Etaloanele originale erau realizate pentru intervalul de varsta 5-16 ani. Testul nu s-a impus in forma sa originala datorita unor dezavantaje, dintre care eele mai importante sunt: Necesita un timp foarte mare de aplicare; Prezenta dificultati la limita sa inferioara; Ayea un sistem greoi de cotare care 1ua simultan in consideratie timpul de executie i numarul de micari, inclusiv de rotiri ale cuburilor pentru realizarea planei. Procedand astfel, examinatoru1 era sustras de la observarea pertinenta a comportamentului subiectu1ui. in general, probele de performantA permit efectuarea de

observatii valoroase asupra comportamentului in timpul lucrului Subiectul angajeaza 0 conduit! foarte complexa care implica atat palierul bazal al personalititii ce tine de temperament i se exprima ca ritm, viteza, cat i nivelurile superioare ale aeesteia care se exprima in calitate de camp al co~iintei, de capacitate de concentare a atentiei, de capacitate de a opera prompt i de a vedea esentialul, de capacitate de a anticipa rezuhatul final fatAde care ii ajusteaza conduita. Intervin, de asemenea, aspecte cognitive care tin de pereeptia subliminala, de capacitatea de a observa eficient campul sarcinii, spiritul de observatie, precum i aspecte care privesc emotivitatea indicata de tremurul mainilor, imprecizia micarilor,
145

preclpltarea, lucrul haotic sau, din contra, angajarea cu rabdare, caracterul planificat al micarilor. De asemenea, intereseaza daca subiectul are deja in minte reprezentarea exacta a sarcinii, a desenului in asamblul lui sau daca el are 0 perceptie falsa i, de aceea, nu alege cuburile potrivite. Urmatoarele revizii au redus numarul de plane i au simplificat modalitatea de cotare a performantei. Varianta Maxfield a introdus modalitatea de administrare a ultimelor doua desene din memorie, dupa ce acestea erau privite timp de 10 secunde. Varianta Kent contine 12 plane i are etalonul realizat pe timp de executie. Testul devine foarte cunoscut dupa ce a fost utilizat in scara Grace Arthur. o varianta foarte raspandita a fost varinata Goldstein i Scheerer, care a preluat primele 9 modele din varianta originala Kohs. Ea contine 12 modele, iar modalitatea de administrare prezinta urmatoarea noutate: daca subiectul nu r~e sa reproduca desenul pe baza modelului initial, i se ofera 0 serie de ajutoare care fac sarcina din ce in ce mai concreta. Se revine la modelul initial pentru a se vedea in ce masura subiectul profita de pe urma ajutoarelor acordate. in general, afazicii, spre deosebire de debilii mental, nu reuesc acest transfer. Se coteaza gradul de concretizare de care are nevoie subiectul pentru reu~.
146

Exista 0 alta varianta, a lui Galifret-Granjon, care contine noi ajutoare date subiectului i prezinta 0 sirnplificare a probei. in aceasta varianta, testul contine 10 plane preluate din setul Goldstein care sunt reproduse cu ajutorul a patru cuburi. Prezentarea acestor variante nu epuizeaza nici pe departe marea varietate a testelor bazate pe cuburi. 0 serie de teste realizate de Bonnardel, cum sunt B20 - forma a i b, BIOI reprezinta un exemplu, printre multe altele, de probe consacrate rnasurarii inteligentei aa-zis concreta, operand pa baza de cuburi (Vezi Indrumar psihodiagnostic, vol. I-IV, Univ. Babe-Bolyai, Cluj). Bateria Wechsler - Hamburg. Pe langa testele de informare,

similitudini ide lacune, Incorporeaza i0 varianta Kohs cu 9 plane, dintre care primele doua sunt de antrenament, cotabile fiind doar apte. Primele patru plane, adica pimele doua din cele de antrenament i primele doua din cele 3.ptede lucru, sunt realizabile cu patru cuburi, urmatoarele sunt realizabile cu noua cuburi (trei a cat trei, mereu conturul irnaginii este un patrat) i ultima - a 3.ptea- cu 16 cuburi. Cotarea rezultatelor se face pe baza tirnpilor realizati de subiecti pentru efectuarea cornpleta a desenului i se exprima In puncte ca In modelul urmator: daca la plana I subiectul a realizat desenulIntr-un
147

interval 1-5 secunde, va primi 6 puncte, pentru intervalul 6-10 secunde va primi 5 puncte, 11-15 secunde va primi 4 puncte, 16-75 secunde va primi 3 puncte, iar daca subiectul nu a terminat plan~a in 75 secunde, atunci ii luam pla~ intrucat timpul acordat a expirat. Punctajul total la cele ~apte plan~e se aduna ~i se transforma in note standard (note T). Notele standard astfel obtinute la toate eele trei subteste se insumeaza laoalta cu nota standard obtinuta la Kohs. La aceasta nota totaIa se mai adauga 0 coreqie i intr-un tabel, realizat pe varste, se cauta in dreptul punctajului total Q.I.-ul subiectului. Fiecare plan~a are un timp limita, timp corespunzator punctajului eel mai mic. Daca e dep3.ittimpul de 75 secunde, cat se acorda la prima plan~ subiectul obtine punctajul zero. Mai exista a alta varianta a testului Koks care face parte dintr-o baterie elaborata de eatre Ministerul Invatarnintului. Testul Kohs, in ansamblu, a corelat foarte putemic, in jur de 0,70, cu scara Binet - Simon, i cu unele subteste din scara Weschler. Testul nu discrimineaza suficient de bine grupele de varsta, ins3.este 0 buna proba clinica ee permite observatii pretioase in timpul examenului. Se considera ca pot fi evaluate prin observatii urmatoarele aspecte ale conduitei: capacitatea de apreciere a numarului de cuburi (reprezentare spatiala), capacitatea de restrueturare a metodei de
148

lucru dovedita ineficace, aspecte legate de stabilitatea emotionala, nivelul de expectantA,nivelul de motivare i angajare in sarcina.
Probe nonverbale de inteligenp, de grup

Aa cum Ie spune i denumirea sunt probe care pot fi administrate eolectiv, Insa eu exeeptia probei Lahy, marea lor majoritate intra iIn categoria probelor individuale. In aceasta categorie a probelor de grup intra teste care prin structura lor sunt foarte diferite. Chiar daea pot fi administrate in grup, administrarea lor individuala nu este exc1usa, Intrucat valoarea diagnostica este inferioara probelor individuale. Aceste teste i-au dovedit utilitatea in examinarea unei populatii mai largi, avand avantajul ca pot fi etalonate pe populatii mari i ca permit efectuarea operativa a unor examinan numeroase. Aeeste probe nu sunt recomandate administrani copiilor inainte de 67 ani, deoarece copiii au dificult8.ti in a-i organiza i planifica

activitatea in baza unor instrucpuni. Probele de grup pentru testarea inteligentei sum atat verbale, cat inonverbale. Testul Raven a cunoscut de la aparitia sa i pana in 1956 mai multe variante. Prima variantA, Matricile Progresive Standard ( prescurtat: MP (s)) apare in 1938, dupa ce I.C. Raven elaborase in 1936 principiul
149

"matricilor progresive" care sta la baza acestui test (T. Kulcsar, 1975). Teoria subadiacenta testului se bazeaza pe cercetarile factoriale ale lui Spearman ~i Burt, precum ~i pe principiile psihologiei configurationiste. I.C. Raven a precizat, la data apritiei testului, ca acesta nu masoara inteligenta, ci 0 capacitate generala de organizare a gestaltului ~i de integrare a relatiilor. Autorul considera ca testul masoara in primul rand capacitatea de observatie ~ide gindire clara. Uherior, cercetarile au aratat ca testu1 este saturat semnificativ in factorul "g" ~i "k:m". Astfel, P.E. Vernon obtine prin anaiza factoriala urmatoarea saturape a testului MP(s): g - .79; k - .15; Comentand aceste rezultate, Pitariu (1975) este de pirere ca testul este saturat intr-o serie de alti factori slab identificati, preeum ~i intr-un factor perceptiv-spatial de grup. Masurarea functiei inteleetuale se realizeaza prin antrenarea aptitudinii oculo-motorii. De asemenea, in performanta la test sunt antrenate rationamentul inductiv, mtelegerea relatiilor spatiale, precum ~i unii factori nonintelectuali, cum sunt temperamentul, afectivitatea, motivatia. Matrieile Progresive Standard M P (s) Testul contine 60 de itemi, fiecare avind alocata 0 pagina separata. Fiecare item consta dintr-un desen dreptunghiular care contine
150

diferite figuri dispuse intr-o ordine determinat8.. Din dreptunghi (matrice) lipse~te 0 parte, 0 anumita bucata. in jumatatea inferioara a fiecarei pagini sunt date 6 sau 8 figuri care au acela~i contur ~i aceea~i suprafat8.cu a elementului decupat din matrice. Subiectul are sarcina sa aleaga acea figura care se potrive~te cel mai bine in locul lipsa.

B[ffi)cID
ITlD[J)ffi>
Fig. 17 Item din Testu1 Matricilor Progresive Standardizate, Mp(s)

151

Cei 60 de itemi sunt grupati in cinci serii: A, B, C, D, E. Fiecare serie contine 12 matrici, respectiv 12 pagini. Fiecare serie lncepe cu un item mai u~r in ordinea dificultatii care mregistreaza 0 cre~ere pe parcursul eelorlalti 11 itemi din serie. Se poate vorbi ~i de o cre~tere graduala a dificultatii privitoare la ultimii itemi ai fiecarei

serii, de la seria A care este cea mai putin dificila, la seria E ai carei ultimi trei itemi au frecventa cea mai scazuta de rezolvare corecta. Ordinea gradata a dificultatii itemilor angajeaza din partea subiectului capacitatea de invatare ~i de transfer a strategiilor rezolutive de la itemii precedenti la itemii consecventi. Trecerea de la 0 serie la alta antreneaza capacitatea de restructurare a strategiei de rezolvare, deoarece fiecare serie dezvolta 0 tematiea diferita, care solicita aspecte diferite ale procesualitatii gindirii, dupa cum urmeaza: Seria A este formata din matrici continue, statice care solicita stabilirea de relatii intre elementele matricii prin angajarea capacitatii de analiza, de diferentiere {"ma a elementelor componente ~i de comparare a marginilor partii lacunare cu fiecare din cele 6 figuri (raspunsuri posibile). Seria B contine matrici compuse din 2 perechi de cate doua elemente, al patrulea element fiind !ipsa. Pentru alegerea figurii
152

corecte, subiectul trebuie sa descopere relatia dintre figuri pe baza

intelegerii simetriei dintre acestea. Seria C contine matrici formate din 9 elemente (al noualea element
este lipsa ~i se afla in una dintre eele 8 figuri (raspunsuri) date in subsolul paginii). Elementele matricii sunt grupate in trei triplete ~i sunt dispuse in relatii dinamice de schimbare progresivi pe care subiectul trebuie sa 0 sesizeze pentru a putea alege solutia corecta. Relatiile dintre elemente pot fi reprezentate in algebra booleana ca relatii de incluziune, diferenta (intersectie), compunere etc. Seria D este formata din matrici care au in componenta 9 figuri ordonate dupa tema (criteriul) regrupirii in plan orizontal ~i vertical. Alegerea figurii (dintre eele 8) care complecteaza in mod corect matricea presupune descoperirea aeestor doua criterii ale reordonarii figurilor componente. Seria E contine, pe fiecare pagina, 9 figuri aflate in relatii de interseqie booleani. Fiecare a treia figura, pe orizontala sau pe verticala, este rezultatul interseqiei multimii de elemente care intra in componenta primelor doua figuri (se pastraza elementele necomune). Rezolvarea corecta presupune operap.ile de abstractizare ~isinteza dinamici (Kulcsar, 1975).
153

Exista doua variante MP(s), l anume: varianta monocolora l varianta color. Aceasta vesrsiune este destinata testarii copiilor de la 6 ani in sus. Administrarea testului MP(s) Proba este aplicabila incepand eu 8 ani. in practica curenta, pentru varstele mici ineepand eu 6 ani pana la 13 ani, se administreaza Raven-ul color. Incepand eu 14 ani, se administreaza MP(s) monocolor. Testul se administreaza atat individual, cat i eoleetiv, eu

timp impus (30 min.) i cu timp liber. Apliearea testului impliea 0 faza de instruetaj i de exersare a modului adecvat de luem. Instruetajul este standard i trebuie sa fie eitit, imprimat pe banda magnetiea sau invatat de eatre examinator in eele mai miei detalii (este varianta recomandati). La administrarea in grup (sau la unele apliean individuale), subiectul noteaza solutiile pe o foaie de ri.spuns, special conceputa. Cotarea rispunsurilor Seorarea se efectueaza cu ajutorul unei grile de coreetie, aloeandu-se un punet pentru fiecare item rezolvat eorect. Performanta este intotdeauna exprimati in punete, i anume: pentru fieeare item rezolvat corect, subiectul primete un punet. Exista i
154

autori care mentioneaza cotarea diferentiata a performantei, in functie de gradul de dificultate al itemului respectiv. Cornel Cotor, psiholog roman, mentioneaza un astfel de sistem de cotare, care merge de la 0.5 punete acordate pentre primele opt teme ale seriei MP(s), pana la 5 punete acordate ultimilor doi itemi ai seriei D ai aceluia~i test. Puntajul total pentru top itemii rezolvati corect este egal cu 100. C3.ndcotarea se face in mod clasic, acordand un punet pentru fiecare item, totalul este 60. Coreetarea raspunsurilor subiectilor se face in concordanta cu cheia raspunsurilor corecte Prezentam in continuare cheia raspunsurilor la 0 secventa de itemi:
Itemul SERIA A DBEC 23478 64265 31381 27282

81761 63345 551 5 46 1


155

Interpretarea performantelor la testul MP(s) Interpretarea cantitativa se efectueazi pe bazA de tabele de nonne. Kulcsar (1975) prezintA tabelele de nonne in decile realizate pentru Rom3nia de catre I. Holban. Potrivit acestui eta1on, inteligenta de nivel mediu se situeazi intre centilele 25-75. Inteligenta superioara corespunde performantelor care dep3.esc centilul 95. Deficitul mental corespunde unei perfonnante care nu dep3.e~e centilul 5. L. Repan, psiholog ceh, a elaborat 0 metoda de transfonnare a punctajului la test in QI. lata procedura:
Punctaj total NNSiivvceeollruuulll dtdoeetalla intetesltigentA 483461 843572

843693 853704 853915 953026 953147 953258 953469 594570 594961 694072 694193

156
14 6124040 614052 6154065 6164077 6174180 6194192 7150105 175117 175220 1752432 1752543 1752657 1753760 1753972 8150384 1853197 8162309

Nivelului de inteligentAdeterminat astfel i se aplica 0 corectie functie de varst8. i se determina in final 0 deviatie IQ. Pe baza coeficientului de inteligentA, subiectul este inc1us in c1asificarea intelectuala prezentata in continuare:
157 IQ Nivel de inteligenta 140 extrem de ridicata 140 superioara 119 deasupra nivelului mediu 109 Inteligenta de mvel mediu (buna) nivel (slaOO) sub medie limita usoara de gradull) (debilitate mintala) medie (de gradul al 11lea) imbecilitate) Deficienta mintala grava (de gradul a1 illlea) (idiotie)

Mai multe studii au relevat ca persoanele cu scoruri scazute la teste, comparativ cu persoanele cu performante bune, au mai frecvent tendinta de a rezolva itemii prin ghicire; de aceea scorurile joase sunt mai putin fidele decat cele ridicate. Pentru a controla acest aspect, T. Kulcsar a calculat scoruri partiale ~eptate pentru fiecare din seriile A,B,C,D,E. Din scorul partial realizat de subiect se scade scorul partial a~teptat, obtinandu-se discrepanta fiecarei serii. Scorurile totale compuse din scoruri papale, a caror discrepanti este mai mare

de 2, trebuie interpretate cu prudentA.


158

Indieele de variabilitate se obtine insumand valorile absolute ale discrepantelor. Daea indicele de variabilitate este mai mare de 7, se acorda 0 lncredere redusa rezultatului examenului cu acest test. Interpretarea calitativi presupune luarea in considerare a influentelor pe care tipul temeperamental ~i de personalitate, nivelul de motivare in sarcina Ie exercita asupra conduitei rezolutive ~i, deci, asupra performantei. Pentru aceasta este neVOle ca psihodiagnosticianul sa apeleze la alte surse de informatie (pe care Ie-am numit nepsihometrice) pentru a putea individualiza performanta ~i pentru a 0 interpreta in lumina semnificatiilor pe care i Ie confera aceste informatii colaterale. in continuare sunt prezentate tabele de norme realizate in 2004, pe e~antioane din mediul urban ~i rural, de catre absolventa Luminita Mangiurea, in cadrullucrarii de licenta:
159

E~antion urban Decile ProcentParjNoeIcnre.tnetravjaelul


reale cumulate subiecti 10 l00A0! -212950.00 2()2O9/.O0300-1355.00 25%353.070,5-837.00 30%37.0405- 538.00 40%38.0600-1461.00 50%41007-5431.400 60%43.0900-1424.60 7004A4!.0105-1476.00 75%461.1020,51-248.00 80%48.01020-1459.00 90%49.01035-751.00 1005%1.01050- 960.00 41,01 N 8,95 150 150

E~$antIonrura 1
Decile ProcenPtrNaojIcten.etnedrteavjaelul reale subiecti cumulate 1()O0A-13!511.060 203%1,0300- 3144.20 25%343,270,5- 385.00 303%5,0405- 3173.00 403%7.0600- 3192.00 503%9.0705-412.00 60401.,401900-421.000 104%2,01005- 4141.00 15%441,1020,5- 475.00 8(4)O5.A0102! 0- 456.00 904%6.01035- 4183.90 10408%.0105-0 6105,00 39,98 N 6,82

150 150 160

Matriciile Progresive Avansate MP(a), revizia 1947 Forma experimentala a acestui test dateaza din 1941_ Justificarea acestei variante, utilizata In 1943, rezida In intentia autorului de a spori sensibilitatea metodei matricilor pentru nivelurile de inteligentA situate deasupra mediei. MP(s) are dezavantajul ea 0 performantA medie poate fi ob~inuta ~i de persoane eu un potetial intelectual modest.

-..

A -A

.&.

Fig_ 18. Item din testu1 Raven, Revizia 1947 161

Revizia din 1943 a fost utilizata pentru testarea personalului de conducere din aramata britanica. Revizia din 1947, realizata de J.e. Raven in colaborare cu C.A. Foulds, capata 0 utilizare generala ca proba de eficienti intelectuala (Kulcsar, 1975), oarecum independenta de factorii educativi. Revizia din 1967 a acestei variante cuprinde tot 60 de itemi, dar grupap in doua serii. Prima serie, formata din primii 12 itemi (matrici cu un grad mai inalt de abstractizare deeat MP(s, este utilizata pentru familiarizarea subiectului cu specificul testului. Totu~i, cu acest prilej se poate stabili daca persoana are deficit intelectual (mai pupn de 6 itemi rezolvati corect), daca are 0 inteligenti medie sau superioara. Seria a doua, compusa din 48 de itemi, se administreaza persoanelor care au rezolvat mai mult de jumatate din itemii primei serii. Pentru persoanele cu studii superioare, prima serie este pentru exercitiu, iar performanta se inregistreaza doar pentru itemii din seria a doua care sunt mai dificili. Seria a doua se poate administra cu timp impus (40 minute) sau cu timp nelimiatat care, raroori, depa~e~te0 ora. Studiile de validitate (concurenta ~i de construct), intreprinse de J.e.Raven (1948) in Anglia ~i de Kulcsar (1975) in Romania, au obtinut coeficienp de corelape semnificativi intre scorurile la MP(s)

~i: scara Terman-Merrill (.86) pentru subiecti cu varsta cronologici de 6-13 ani; WISe (.42 - .72), Binet-Simon (.72),
162

Bender-Santucci (.42), Probe piagetiene (.72) pentru subiec!i de 1112 ani.

Tiberiu Kulcsar (1974) obtine urmatorii coeficienti de validitate predictiva pentru subiecti de clasa a VIII-a: Lb. romana .61; matematica .67; biologie .68. Coeficientii de validitate predictiva pentru elevii de clasa aVIII-a erau mai mari decat pentru clasa a V-a.
Testul Domino (D 48)

Este un test omogen care utilizezaza aeelai principiu aplicat asupra aceluia~i tip de material - placute de domino. Studii intreprinse de Spearman, apoi de W. Stepenson, au dovedit ca testele care intruchipeaza in itemi principiul eductiei corelatelor, bazat in aeelai timp pe material neverbal, au cea mai mare saturatie in factorul g (inteligenta generala). Principiul in discutie are forma: daca A => B atunci C => D, unde D este un element lipsa ce trebuie identificat de catre subiect astfel incat acesta sa se gaseasca in aceea~irelatie ca A fata de B. In 1943, Anstey elaboreaza acest test, care are urmatoarele saturatii determinate de P.E. Vernon: in g .86; in k(factor spatial), v(factor verbal), n(factor numeric), testul a avut saturapi nesemnificative. Testul D48 este varianta franceza, realizata de Pichot, a testului Domino.
163

Cei care cunosc jocul nu sunt avantajati. Masoara inteligenta generala, i anume: nivelul mental superior varstei de 12 ani. dar i deteriorarea mentala (utilizat in asociatie cu un test de vocabular). Testul este astfel realizat incat elimina aproape total hazardul in acordarea raspunsurilor corecte. spre deosebire de Matricile Progresive unde probabilitatea unor raspunsuri corecte date prin ghicire este de 1/6 sau de 1/8. functie de numaml variantelor de raspuns (pitariu. 1974). Se compune din 44 de itemi. grupaje de placute de domino. plus alte patru grupaje necotabile utilizate pentru acomodare. tiparite la inceputul testului. Fiecare grupaj presupune completarea de catre subieet a unei placute libere (iara punete) care se deosebete de placuta zero/zero prin conturul san punetat. Completarea corecta presupune descoperirea de citre subiect a principiului de grupare a placutelor. Raspunsul se da pe 0 foaie de raspuns. Cotarea testului se rea1izeaza prin acordarea unui punet pentru fiecare item rezolvat coreet. Itemii sunt dispui in ordinea dificuItapi. Raspunsurile. care se dau de citre subiect pe 0 foaie special intocmita, se coteaza cu un punct daca sunt valide. Exista autori care prefera cotarea ponderata a itemilor rezolvaf,icorect i/sau analiza calitativa a erorilor .
164

Date privind caracteristicile psihometrice ale testului. J. Drevillon (conf. Pitariu. 1975) obtine pe un e~ntion de 556

subieeti un coeficient de fidelitate de .89 (Spearman- Brown) prin metoda injumatatirii ~i un coeficient de fidelitate de . 69 (BravaisPearson) prin metoda test-retest. Validitatea a fost studiati prin trei metode: 1. analiza factoriala. Vernon obtine 0 staurape mare in g. 2. corelatiile cu alte teste de inteligenti. S-au obpnut corelatii semnificativ inalte. 3. corelarea cu diferite criterii cum sunt: medii la tebnologie. tebnica. ~tiinte.atelier, matematica. Corelatiile s-au situat intre .04 ~i .53. Pitariu (1974) obpne coeficienti de validitate de .40 cu performantele la testele de cuno~inte asimilitate prin cursuri de initiere In informatica la disciplina scheme logice.
Aplicarea testului D48

Testul poate fi adminisrat individual sau in grup. Aplicarea este precedata de un instructaj standardizat ~i de un antrenament In rezolvarea celor patru itemi destinati acestui scop. Instructajul detaliaza urmatoarele idei: - independenta performante1or la test de familiaritatea jocului de domino.
165

- nu trebuie sa se scne nimic pe caiet. -deosebirea dintre placuta libera, reprezentata cu linie intrerupta, care trebuie completata, ~i placuta necompletata, reprezentata cu linie de contur continua. care face parte din logica joeului. -completarea foii de raspuns la numaml de ordine al itemului respectiv se face cu eifre. nu cu puncte. - este voie sa se treaea peste itemii care i se par subiectului mai difieili ~isa revina asupra lor dupa ce a terminat testul, dar in limitele timpului impus (25 min.). Durata de aplieare pentru varianta eu timp impus este de 25 de minute. Testul este utilizat pe larg in ~li ~iin industrie. Prezentam doua tabele de norme realizate de absolventa Luminita Mangiurea:

E~antion urban
Decile ProcPernotcaejenItnatjeervalul reale cumulate cumulate 10%15 0-16.00 20%30 16.00-19.00 25%37,5 19.00-20.00 3001405 19.00-20.00 4001600 20.00-22.00 50%75 22.00-24.00 60%90 24.00-25.00 70%105 25.00-28.00 166

75 75%112,5 28.00-29.00 80%120 29.00-30.00 90%135 30.00-31.00 100%15031.00-44.00 23,98 N 5,88 150

E~$antIonrura

Decile PPrro1ocnceteennrttvaajajee1ul reale cumulate cumulate

11050%-10.00 23001%0.00 13.00 23571%,35.00 14.00 34051%3.00 46001041.000 - 15.00 57051%5.00 17.00 69001%7.00 18.60 71001%58.60 20.00 71512%20,.500 - 21.00 8102%01.00 22.00 91032%52.00 26.00 11052006%.00 44.00 17,31 N 575 150 167

Utilizarea testului Domino in evaluarea deteriorarii mintale Se masoara ceea ee se numete deterioarare psihometrica, pe care 0 consideram un indiciu al deteriorarii mentale. Principiul de determinare al deteriorarii psihometrice este urmatorul: Testul D48 este sensibilIa agresiunea patologica. El ne fumizeaza 0 masuratoare acceptabila a nivelului mintal actual. Este necesar sa cunoatem perforrnanta probabila la D48 inainte de agresiunea patologica. Ea poate fi estimata prin ecuatia de regresie. Pentru aceasta avem nevoie sa masuram performanta actuala a subiectului la un test care este "rezistent" (Pitariu, 1974) la efectele maladiei. Un astfel de test este eel de vocabular. Intre testul de vocabular ~i048 trebuie sa existe 0 corelatie acceptabila. Ea rezulta (se calculeaza) pe baza administrarii ambelor teste pe loturi de subiecti constituite pe niveluri de instructie, de la nivelul elementar la nivelul universitar. eu alte cuvinte, avem tot at8.tia coeficienti de corelatie cite niveluri de instruetie am luat in considerare. Se construiesc ecuatiile de regresie pe niveluri de instructie ale performantelor probabile anterioare bolii la testu1 domino pe baza perforrnantelor medii ~i a coeficientului de corelatie al eelor doua teste. Deteriorarea mintala este raportul dintre diferenta scorului estimat ~i a scorului actual la D48, pe de 0 parte, ~ varianta scorurilor la D48,

168

in e~antionul normativ, pe de alta parte. Diferenta care este un rezultat proeentual se raporteaza la un tabel care ne ajuta sa estimam probabilitatea ea deteriorarea eonstatata sa fie patologiea. Aha varianta, eonstruita dupa 20 de ani, este testul Domino '70. Este yorba despre 0 proba paralela, care are aeela~i numar de itemi, eonstruiti dupa acela~i prineipiu, dar gradati mai sistematie ~i eu altemanta prineipiilor de rezolvare pentru a-i face mai difieil de rezolvat. Cele doua teste coreleaza inalt semnificativ.
Testul Bonnardel 53 (B53)

Este 0 proba nonverbala colectiva. Testul este saturat puternie in faetoru1g ~i evidentiaza aspectul dinamie al inteligentei. Itemii sunt ordonati dupa gradul de dificultate, se administreaza cu timp impus (15'), dar poate fi dat ~i eu timp liber. Este u~or de administrat, subiectii nu obosese, fiind u~r de corectat eu 0 grila in maximum trei minute. Testul B53 este alcatuit dintr-o serie de itemi tipariti sub forma unui eaiet, care contine 65 de itemi, dintre care primii einei sunt destinati antrenamentului. in timpul probei, subiectul nu prime~teniei un fel de lamurire. Rezuhatele de la acest test au eorelat eu alte probe de combinare spatiala (0,70-0,60). Testul are ~i 0 serie de limite. in primul rand, autorii nu au precizat care este fidelitatea testului, precum ~i alte date referitoare la eonstruetia lui. In viitor,
169

trebuie sa se realizeze un studiu aprofundat in ceea ce prive~te analiza de itemi.


170

CAPITOLUL vm

PROBE PSmOGENETICE 1. Fundamentele teoretice ale probelor psihogenetice operatorii


Spre deosebire de alte metode psihodiagnostice, aceste probe au un fundament teoretic mai complet ~i mai unitar: sunt construite pe baza unui model teoretic sistematic, experimentat printr-o serie indelungata de cercetari fundamentale. Aceste teste sunt, de fapt, experimentele psihogenetice concepute de Piaget, care au fost standardizate sub aspectul materialului, al tehnicii de aplicare ~i al interpretarii de catre colaboratorii sm. Ele au 0 bum validitate conceptuaIa, deoarece conceptele lor explicative sunt preluate din teoria psihologica generati de cercetarile experimentale care s-au constituit in perspectiva psihogenetica a inteligentei. De aceea, utilizarea ~i interpretarea acestor teste face indispensabila cuno~erea acestei teorii, a ~fodajului lor conceptual.
171

Printre aceste concepte, nopunile de inteligentA,functie intelectuaUi, conpnut intelectual de dezvoltare, stadiu .a. ocupa un loe privilegiat in sistemul conceptual piagetian.

- Continut mintal = conduita verbala sau neverbala, adica reaetiile subiectului care i se prezinta experimentatorului intr-o forma bruta. Exemplu: continutul mintal at subiectului se dezvwuie experimentatorului atunci cand primul afirma ca un obiect se scufunda in apa fiindca este mai greu sau mai uOr. - Functia mintali = aeele caraeteristici generale ale activitatii intelectuale care la toate varstele asigura cunoaterea, intelegerea, inventia; acele proprietati abstraete ale inteligentei care caracteriazeaza toate organismele inteligente. Aceste proprietati sunt organizarea ~i adaptarea, ultima fiind definita ca echilibru Intre asimilare i acomodare. Organizarea # adaptarea sunt invariantele func!ionale ale inteligen!ei. In timp ce continutul activitapi mentale se schimba de la 0 varma la alta, proprietatile funetionale generale ale procesului adaptativ ramdn neschimbate de-a lungulontogenezei. - Structura cognitivi, asemenea continutului, se schimba odata cu varsta. Dezvoltarea inteligentei este conceputa de Piaget ca un proces de elaborare a unor structuri din ce In ce mai echilibrate. Structurile cognitive sunt concepute ca proprietap de organizare a experientei. Ele determina In fiecare moment al dezvoItarii felul conpnutului,
172

adica tipul de conduita adoptat de copil. De aceea, conlinuturile mintale, adidi ce spune, ce poate face un copil intr-o situalie experimentala, sunt surse ale ~terii proprietalilor de organizare a inteligentei. De exemplu, conduita verbala a copilului de 5-6 ani este detenninata de anumite trasaturi ale structurii cognitive, i anume: conduiti fenomenisti, adiea dominarea judecapi de eatre impresiile perceptive. Copilul erede ea un obiect care i-a schimbat forma sau pozitia, i-a schimbat cantitatea, volumul, greutatea etc. Gandirea eopilului nu a ajuns la un echilibru intre asimilare ,i acomodare. De aceea, el invoca suecesiv argumente opuse. El eUeaz8. in relatarea logiea a impresiilor sale cognitive, deoarece actiunile sale mintale sunt inca ireversibile, ceea ee inseamna ea subiectul, copilul, nu poate reface inapoi, mintal, actiunea sa cu obiectele. Daea i se prezinta doi bulgan de plastelina, egali ca forma i greutate, i daca unul este deformat, copilul spune ea nu mai sunt egale deoarece eel deformat este mai lung sau mai intins. Pana la varsta de 5-6 ani, conservarea cantitatii pe plan mental nu are loc. <>datacu varsta de 6-7 ani, are loe treeerea de la actiunea imediata la operatie (acpune mintala reversibila). Intuitiaarticulati lasa Joe, odata cu interiorizarea aqiunii, operatiei caracterizata prin reversibilitate. La 6-7 ani se constituie logica operatorie. Conservarea cantitapi se bazeaza pe revenirea la punctul
173

de plecare, jara ca efectuarea ac!iunii externe sa fie necesara. Gdndirea ajunge sa depiieasca limitele perceppei. Devenind capabil sa clasifice, sa serieze obiectele, copilul dobande~e nopunea de

numar ca expresie a aspectului cantitativ al realii8.pi. Numarul obiectelor devine 0 caracteristica independenta de pozitia lor in spatiu. - Conservarea = odata cu stadiul operator concret, copilul realizeaza ca anumite propriei8.p ale obiectelor, cum sunt cantitatea ~i numarul, faman neschimbate cand acele obiecte sunt supuse unor transformari privind forma sau pozitia sau alte atribute specifice (Anastasi, 1968). Aceasta este posibila datorii8.mobilitatii ~i reversibilii8.tiioperatiilor mintale. Copilul ajunge sa inteleaga tranzitivitatea unor relatii de marime. Treptat, spre 10 ani, se conserva mental greutatea, tar volumul -abia pe la 11-12 ani. De asemenea, notiunea de probabilitate se desavar~e~e abia pe la 11-12 ani. Odata cu stadiul operapilor formale, care se instaleazi la 14-16 ani, adolescentul rationeaza abstract, prin ipoteze, viz3nd toate cazurile posibile. Operatiile se structureazi in grupuri distincte de clase ~i relatii (gandire la puterea a doua), care sunt coordonate de gindire dupa modelul grupului INRC. Caracteristica esentiala a gandirii ~i inteligentei este ca ambele se realizeazi prin operatii. Acestea provin din interiorizarea actiunilor exteme cu obiectele.
174

- Stadiile dezvoltarii inteligentei reflecta caracterul nelinear al dezvoltarii ei. Exista pentru fiecare stadiu anumite caracteristici de organizare manifestate in conduite specifice. Au loc stagnari ~i reveniri curioase. Varstele stadiilor nu au deeat valoare orientativa, dar parcurgerea lor este obligatorie. Decalajul transversal = semnifica faptul ca 0 structur3. cognitiva, speeifiea unui anumit stadiu functional, poate fi aplieata cu sucees sareinii A, dar nu ~i sarcinii B, d~i ~i acesta din urma apartine aeeluia~i stadiu de dezvoltare. De exemplu, conservarea volumului are loe eu 1-2 ani mai tarziu deeat conservarea greutatii. adica la 1112 ani fata de 10-11 ani, de~i ambele implica acee~i struetura cognitiva. Este yorba de un decalaj al nivelurilor de dezvoltare ale unor structuri cognitive care apaqin aceluia~i stadiu de dezvoltare. Decalajul vertical apare la nivele funqionale diferite. De exemplu, un copil nu poate inca exprima in cuvinte operatiile deja posibile in planul aqiunilor concrete. Este yorba de un decalaj intre planul aetiunii senzorio-motorii ~i eel al reprezentarii, planuri funqionale diferite care implica operatii mintale de natura diferita. Ca forma de echilibru catre care tind toate structurile cognitive, inteligenta are in funqionarea sa 0 continuitate care nu exclude diversitatea ~ieterogenitatea structurilor. Dar ~a cum am aratat, unul dintre invariantii funqionali ai inteligentei este echilibrul. Activitatea
175

mentala tinde spre realizarea unor structuri de ansamblu, caracterizate printr-o anumita stare de echilibru. - Echilibru =intre acomodare ~iasimilare. In stadiu preoperator este un echilibru instabil. Orice achizitie noua modifica notiunile

anterioare sau risca sa duca la 0 contradictie in afirmatiile subiectului. In stadiu operator concret este un echilibru mobil deoarece operapile de clasificare, seriere, comparare, evaluare, numeratie se organizeaza in sisteme operatorii de ansamblu, grupuri, care se supun unor legi de functionare ~iin virtutea carora informatiile noi sum asimilate, iar structura cognitiva se acomodeaza la aceste noi informatii rara dezechilibre. Inteligenta operatorie ne apare astfel ca un concept operational care desemneaza formele superioare de organizare ~iechilibru a structurilor cognitive.
1. senzorio-motorie (0-2 ani) Uzgiris ~ Hunt (1975): The Ordinal Scale of Psychological Development (2spt.

- 2 ani)

I Preoperatorie 2. preconceptuala (2-4 ani)


3. intuitivii (4-6n ani) Go1dschmid!li Bentler (1968): Cocept Assessment Kit - Conservation (4-7 ani) 1. concretii (617-11/12 ani) Probe psihogenetice operatorii de eva1uare ~ conservare a cantitiitilor (6- 9 ani) 176

nOperatorie Nassefat M(l963): Proba compunerii depIasarilor, a


conserv3rii volumului, proba de rap.onam verbal (II 13 ani) 2. formala (11/12-14/16 ani) Langeot P (1970): Teste operatorii formale de combinare (fOFC), de propozitil-probabilitap. (TOFP), propozitfilor (fOFLP) (11 probe, 14 -16 ani) Laurendeau i Pinard (1962,1964,1970) Baterie de teste cu sarcini piagetiene (4 - 12 ani). Stadiile psihogenetice i unele dintre testele care Ie sunt consacrate

Anastasi (1968) subliniaza ca scalele piagetiene se disting prin flexibilitate ~i interpretare calitativa. Examinatorul se concentreaza mai mult asupra procesului de rezolvare a problemei deeat pe rezultatul final. Se preteazi exeelent psihodiagnozei clinice.

2. Teste psihogenetice
Contributia lui Laurendeau ,i Pinard. La Universitatea din Montreal, cei doi autori au adminstrat pe 700 de copii (2 - 12 ani) 0 haterie de 57 de teste, din care unele noi, iar altele seleetionate din scale conventionale care evaluau caracteristicile atribuite de Piaget acestei perioade de dezvoltare: cauzalitatea (explieatiile copiilor privind natura ~i cauzele unor fenomene, cum sunt visele, altemanta
177

zi-noapte, diferentele dintre fiinte ~i lucruri, scufundarea ~i plutirea obiectelor, etc), spatiul (recuno~terea obiectelor prin atingere ~i recunoa~terea lor in desene, distingerea pozitiei stanga - dreapta a propriului corp sau a elementelor propriului corp sau ale examinatorului, probleme de perspectiva, etc.) Scirile ordinale ale dezvoltirii psihologice ale lui Uzgiris ,i Hunt Aceste instrumente sunt aplicabile copiilor mici cu varsta cuprinsa intre doua saptamani ~i doi ani, aflati in stadiul senzoriomotor.

Autorii au clasificat raspunsurile subiectilor in mai multe niveluri, de la 7 la 14, de la 0 scala la alta. Sunt ~se scale care investigheaza: Obiectul permanent (na~erea perceppei obiectului permanent este indicata de urmanrea obiectelor cu privirea ~i cautarea lor pe masura ce sunt ascunse). Dezvoltarea mijloacelor de producere a efectelor dorite (apucarea obiectelor cu propriile maini). lmitatia (gestuala ~ivocala). Cauzalitatea operaponala (recunoa~terea ~i adaptarea la cauzalitatea obiectiva, mergind de 1a observarea vizuala a propriilor maini pana la obtinerea comportamentului adult dorit).
178

Relatii obiectuale 'in spatiu (coordonarea schemelor vazului ~i auzului 'in localizarea obiectelor In spatiu). Dezvoltarea schemelor pentru relationarea cu obiectele (conducerea unei ~ini-juc3rie, construirea cu ajutorul cuburilor, denumirea obiectelor). Testul de evaluare a conservirii obiectelor (Concept Assessment Kit-Conservation). Este aplicabil copiilor cu varsta Intre 4 i7 ani. Conservarea obiectelor este un indicator al tranzitiei copilului de la stadiul preoperational la stadiul operational concret, fenomen care, dupa Piaget, se produce la varsta de 6 -7 ani. Testul are trei forme, dintre care A iB sunt forme paralele, ambele continand cinci sarcini: spatiu bidimensional, numar, substanta. cantitate continua, greutate i cantitate discontinua. Forma C cuprinde doua situatii problema deosebite: aria i lungimea. Testul este 'insotit de norme realizate pe 560 de copii, cu varste cuprinse intre 4 i 8 ani, dupa metoda percentilelor.
179

VERIFICATI- VA CUNOSTINTELE DESPRE TESTAREA APTITUDINILOR SI INTELEGINTEI 1. Definitiile funetionaliste ale iteligentei pun accent pe : a) creativitate b) adaptabilitate. c) structura. d) inteligenta artifieiala. 2. Factorul "g", evidentiat de cereet3rile lui Spearman, releveaza: a) inteligenta ca un factor aptitudinal general. b) inteligenta ca 0 combinatie de abilitati solicitate de nevoia de a supravietui ~ide a progresa Intr-o eultura data. c) inteligenta ca multiplicitate de aptitudini intelectuale. d) inteligenta ea trasatura experentiala. 3. Varsta mentala utilizata in determinarea coefieientului de inteligenta reprezinta: a) varsta subieqilor din *ntionul normativ, a earor

performanta la test este egalata de subiectul testat. b) varsta subiectului la data efectuarii testului. c) performanta subieetilor de ~i varsta eronologiea eu subiectul testat, dar cu coefieienti de inteligenta inegali.
185

d) varsta subiectului exprimata pnn numarul de itemi nerezolvati corect 4. Coeficientul de inteligenta exprima: a) inteligenta insa~i a subiectului testat. c) raportul dintre varsta mentala i varsta cronologica a subiectului. d) raportul dintre numarul itemilor rezolvati corect i varsta cronologica a subiectului testat. e) raportul dintre varsta cronologica ~l numarul itemilor nerezolvati de catre subiectu1testat. 5. Chestionarele ~i scarile longitudinale sunt destinate: a) exclusiv uzului psihologilor. b) exclusiv uzului nepsihologilor. c) ambelor categorii de la a) ~ib). d) exclusiv medicilor de medicina infantila. 6. Baby-testele sunt destinate evaluarii: a) nivelului de inteligenta at copiilor. b) ritmului de cr~ere at elevilor de gimnaziu. c) nivelului de handicap mental. d) normalitatii dezvoltarii copiilor mici.
186

7. Testul Goodenough, in calitate de proba de dezvoltare bazata pe desen, se adreseaza copiilor de: a) peste 13 ani. b) 7 - 13 ani. c) 4-13 ani d) peste 1an ijumatate 8 Testul Bender-Santucci ii bizuie validitatea conceptuala pe cercetarile teoretice privind: a) rolul informatiilor in dezvoltarea psihogenetica. b) relatia dintre dezvoltarea psihica i capacitatea de a vedea spatiul i forma. c) relatia dintre tipul de personalitate itipul perceptiv. d) rolul atitudinii mateme fata de copil. 9. Performantele la testu1 Bender-Santucci sunt evaluate din trei perspective: a) culoarea utilizata eel mai frecvent, marimea desenelor i localizarea lor in pagina. b) grosimea, orientarea i directia liniilor. c) manmea, orientarea i pozitia unghiurilor. d) calitatea unghiurilor, orientarea figurilor 1 pozitia lor relativa

187

10. Testele de cuno~tinte ~colare sunt destinate evaluarii: a) gradului de atingere a obiectivelor COlarecuprinse in programa. * b) nivelului de retard mental. c) preferintelor vocationale ale elevilor. d) gradului de stabilitate a intereselor ~colare. 11. Labirinturile Porteus au ca scop central punerea in evidenta a capacitatilor: a) de coordonare oculo-motorie, preCIZla mi~carilor fine, stabilitatea emotionala, stima de sine etc. b) nivelul de expectanta. trebuinta de realizare, capacitatea de efort etc. c) de planificare a activitatii, de a profita de pe urma exercitu1ui, de a restructura stilul de lucru in caz de nereu~ita,precum ~iprudenta ~ivivacitatea mentala etc d) Creativitatea, ingeniozitatea, insight-ul, perseverarea, nivelul motivatiei in sarcina etc. 12. Scara Pintner - Paterson are ca zona de maxima sensibilitate: a) handicapul mental. b) nivelurile superioare ale inteligentei.
188

c) nivelurile superioare mediei inteligentei. d) nivelurile extreme ale inteligentei (superioare-inferioare). 13. Varinata Goldstein i Scherer a testului Kohs introduce urmatorul element de noutate fata de variantele precedente: a) Ofera subiectului un feed-back cu privire la fiecare rezultat. b) Ofera subiectului 0 serie de ajutoare care fac sarcina din ce in ce mai concreta. c) Ofera subiectului posibilitatea de a reproduce plane mal VlU colorate, deci mai motivante. d) in caz de nereuit8., ofm subiectului ansa de a relua proba la 0 alta data. 14. Testul tlMatricile Progresive Standardtl (MPs) este puternic saturat in: a) factoru1 spatial. b) factorul emotional c) factoru1 verbal d) factorul motivational. 15. Testul "Matricile Progresive Standardtl (Mps) contine: a) 50 de itemi. b) 55 de itemi. c) 110 de itemi d) 60 de itemi.
189

16. Probele psihogenetice operatorii au 0 buna validitate conceptuala deoarece: a) sunt elaborate de psihologi de prestigiu. b) sunt prevazute cu itemi de natura mai intuitiva, fapt care Ie

confera 0 mai buna rezolutivitate. c) conceptele lor sunt preluate din cercetarile experimentale intreprinse din perspectiva psihogenetica a inteligentei. d) nu sunt elaborate din perspectiva psihometrica. 17. Conceptele privilegiate cu care opereaza testele psihogenetice operatorii sunt: a) inteligent!, funetie intelectuala, continut intelectual, stadiu. b) inteligent!, motivatie, echilibru emotional, maturatie, progreso c) introversiune-extraversiune, spatialitate, senzonomotricitate. d) performant!, stadialitate, mentorat, ciclicitate, decalaj.
190

Bibliografie
ATKINSON, R., ATKINSON, R., SMITH, E., BEM, D., NOLEN-HOEKSEMA, S., 2002 - Introducere in psihologie, Ed. tehnidi ALBU, M., 2000 - Metode si instrumente de evaluare in psihologie, Cluj-Napoca, Ed. Argonaut, 2000 ANASTASI, A., 1976 - Psychological testing, Mac Millian Publish, Co., Inc., New York. ANASTASI, A., 1979 - Field of applied psychology, sec. ed. Mc. Graw-Hill Company. BONTILA, G., 1971 - Culegere de teste psihologice de nivel ~i aptitudini, Centrul de documentare ~i publicatii al Ministerului Muncii. CARTER, Ph., 1998 - Teste de inteligenta, vol. I, II, Bucuresti, Ed. Aldo Press.; CORSINI, J. ( Ed.) 1994 - Enciclopedia of psychology, second edition. CRONBACH, L., J. 1970 - Essentials of Psychological Testing, Third edition, Harper & Row, Publishers, New York
181

BIRCH, A., HAYWARD, S., 1999 - Diferente interindividuale, Ed. Tehnica, Colectia Psihologie EYSENCK, H., 2002 - I Q - Teste de inteligenta, Bucuresti, Ed. Queen; EYSENCK, H. J., 1982 - Introduction. In H. J. Eysenck (Ed.), A modelfor intelligence, New York: Springer-Verlag.
GARDNER, H. 1983 -Frames of mind: The theory of multiple intelligences. New York: Basic Books.

GOLD SCHMID, M., L, BENTLER, P., M., http : II www. edits. net / CAK.html KULCSAR, T., 1975 - Testul Raven i variantele sale, in Indrumar psihodiagnostic, vol. II, Univ. "Babe-Bolyai ", Cluj-Napoca, p. 62103. KULCSAR, T., PREDA, V., 1977 - Indrumar psihodiagnostic, Univ. Babe-Bolyai, Cluj-Napoca

KUDREA VTEV, T.,V., 1981 - Psihologia gandirii tehnice, E.D.P., Bucure~ti. MANU, P., TOMA, N., 1978 - Practica medicinii muncii, Ed. Medicala, Bucureti KULCSAR, T., 1976 - Leqii de psihodiagnostic, Univ. Cluj-Na MARTIN, N., 2004a - Elemente de psihologie experimentala, Ed. Muntenia.
182

MARTIN, N., 2004b - Introducere in psihologia compensarii, Ed. Muntenia. MITROFAN, N., 1999 - Testarea psihologica a copilului mic, Ed. Press Mihaela SRL MONTESSORI, M., 1977 - Descoperirea copilului, E.D.P., Bucure~ti OANCEA URSU, G., 1985 - Ereditatea ~i mediul in formarea personalitatii, Ed. FacIa PIAGET, J., 1998 - Psihologia inteligentei, Bucuresti, Ed. Stiintifica. PIAGET, J., 1973 - N~terea inteligentei la copit, Bucuresti, E.D.P. PLOMIN, R., SPINATH., F.,M., 2004 Intelligence: genetics, genes, and genomics. Journal of personality and social psychology. 86(1), 112-129. POPESCU, NEVEANU, 1976 - Curs de psihologie generala, vol. I ~iII, Bucure~i.

~cmopu,U., 1976 - Introducere in psihodiagnostic, C. M. Dniv.


Bucure~ti. TYLER, L.,E., BRUCE WALSH, 1979 - Test and Mesurement 3rd edition, Prentice-Hall., Enghewood Clifs, New Jersey.
183

ZLA TE, M., 1994 - Introducere in psihologie, Bucure~i. *** 1976 - Indrumar psihodiagnostic, vol. I-N, Univ. Babe~Bolyai, Cluj.
184