Dacia, teritoriul locuit in antichitate de daco-geti, corespunzind in linii mari cu teritoriul locuit mai tirziu de romni.

Dacia
Incepind din ultimii ani ai sec. 6 i.e.n. si pina in sec. I i.e.n., pe teritoriul Daciei sint mentionate de izvoare diferite uniuni de triburi daco-getice, mai importante fiind cele de sub conducerea lui Dromichaites (inceputul sec. 3 i.e.n.), Oroles si Rubobostes (prima jumatate a sec. 2 i.e.n.). La inceputul sec. I i.e.n. pe teritoriul dac se formeaza, sub conducerea lui Burebista un stat incipient cu centrul in Muntii Orastiei. Printr-o serie de razboaie, Burebista a largit mult granitele statului sau astfel incit in anul 48 i.e.n, acesta se intindea din Carpatii Padurosi pina in Balcani si de la Marea Neagra pina la Dunarea mijlocie si muntii Slovaciei. Dacia lui Burebista a fost multa vreme considerata ca un stat sclavagist incepator. Principalele clase fiind insa nobilii (pileati) si oamenii liberi de rind (comati), iar sclavii jucind un rol relativ neinsemnat in productie, s-a ajuns astazi la concluzia ca acest stat nu era sclavagist si nu se dezvolta pe linia orinduirii sclavagiste. Este posibil ca dacii sa fi cunoscut in acel timp o varianta, a modului de productie tributal. Statul dac avea un pronuntat caracter militar, in cadrul sau un rol important il jucau preotii.

Dacia in timpul regelui Burebista (81 ien--44ien) Sub Burebista, marele preot Deceneu exercita o autoritate deosebita (a ajuns pina la rangul de vicerege). Dupa, moartea lui Burebista (44 i.e.n.), vasta sa stapinire se destrama. Statul dac intracarpatic, cu centrul in Muntii Orastiei, continua insa sa existe, condus de Deceneu, Comosicus, Coryllus, urmati de mai multi regi ramasi necunoscuti, apoi de Scorillo, Duras si Decebal. In alte parti ale Daciei au existat in aceasta perioada formatiuni politice mai mici, cu caracter de state incepatoare sau de uniuni tribale, cum erau cele conduse de Cotiso (in Banat), Coson, Dicomes (dupa, unii autori in Cimpia Munteana sau Moldova), Rholes, Dapyx si Zyraxes (in Dobrogea). Timp de un secol si jumatate, dupa moartea lui Burebista, daco-getii au luptat impotriva expansiunii romane, dar n-au putut impiedica cucerirea Dobrogei (28 i.e.n.) si, in sec. I e.n., pustiirea in mai multe rinduri a sudului Munteniei. In fata pericolului tot mai amenintator, cele mai multe triburi dacice s-au unit din nou, spre

sfirsitul sec. I e.n., formind un stat puternic sub conducerea lui Decebal. Sub domnia acestuia dacii au purtat razboaie cu Domitian (87-89 e.n.) si cu Traian (101-102 e.n. si 105-106 e.n.) in urma carora statul dac a fost invins si desfiintat, iar o mare parte a teritoriului sau, transformat in provincia Dacia, a fost anexat Imperiului roman. Romanii au introdus in Dacia forme de viata si de organizare administrativa, relatiile sociale proprii.

Primul razboi dacic

Al doilea razboi dacic

Dacia romana.

Ramas in Dacia dupa terminarea razboaielor (106 e.n.), Traian a creat in Transilvania (cu exceptia coltului de SE, din Banat si din jumatatea apuseana a Olteniei o noua provincie romana, alcatuind o singura unitate administrativa. Sudul Moldovei, Muntenia, estul Olteniei si coltul de SE al Trausilvaniei au fost anexate Moesiei Inferior. Dacia romana era o provincie imperiala de rang consular, adininistrata de imparat printr-un imputernicit al sau (numit dintre membrii ordinului senatorial, fosti consuli) care purta titlul oficial de legatus Augusti propraetore. Acesta, in calitatea sa de guvernator al provinciei, era investit cum imperio, ceea ce-i dadea puteri depline in conducerea si administratia provinciei, in comandarea trupelor si in exercitarea dreptului de a judeca. Legatul imperial era ajutat de un procurator Augusti cu atributii financiare. Prirnul guvernator al Daciei a fost Decimus Terentius Scaurianus, in timpul guvernarii caruia (106-e.n.) a fost intemeiat si primul oras roman din Dacia, metropola a provinciei, colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica, la titulatura careia in vremea lui Adrian se va adauga si epitetul Sarmizegetusa. Orasul a fost intemeiat prin colonizarea veteranilor din legiunile care participasera la cucerirea Daciaei. Trupele romane, destul de numeroase, lasate in Dacia (legiunea XIII Gemina, I Adiutrix, IV Flavia Felix) erau masate in mare parte la granita de N si NV a provinciei avind in sarcina apararea regiunii aurifere si a liniei de orase de pe marele drum imperial ce strabatea Dacia de la N la S, intre Porolissum si Dierna, la E, de-a lungul Oltului, in Transilvania si Oltenia.

Dacia Romana

Dacia era aparata, de trupele Moesiei Inferior, dispuse intr-un arc de cerc care, incepind de la Barbosi, in fata Dinogetiei, urca pe Siret spre interiorul arcului carpatic prin pasul Oituz, la Bretcu. De aici continua pina ce atingea Oltul la Hoghiz, urmindui apoi cursul pina in pasul Turnul Rosu si mai departe pina la varsarea lui in Dunare, la Islaz. Avind acest amplu sistem de aparare, dispus pe doua fronturi, Traian a retras o serie de trupe din Dacia pe care le-a trimis in Pannonia si in Moesia Inferior. Dar in 117 e.n., indata dupa moartea neasteptata a acestuia, in Dacia au avut loc tulburari provocate de izbucnirea unei rascoale a populatiei autohtone, la care s-au adaugat si atacuri ale sarmatilor. Adrian a vizitat Dacia, a reprimat miscarile si a efectuat prima impartire administrativa a provinciei (118- 119 e.n.) in Dacia Inferior si Dacia Superior. Au fost abandonate S Moldovei si Muntenia de la E de Olt, trupele romane de aici fiind transferate in armata Daciei Inferior, fie retrase in Moesia Inferior. Romanii au mentinut insa unele capete de pod pe malul sting al Dunarii, ca cel de la Barbosi (jud. Galati), de unde au continuat sa supravegheze teritoriul Munteniei. Din Oltenia si coltul sud-estic al Transilvaniei a fost creata o noua provincie: Dacia Inferior. Aceasta dispunea de granite bine aparate, alcatuite pe de o parte de culmile Carpatilor, peste care se putea patrunde numai prin pasurile intarite si bine pazite de romani, iar pe de alta parte de linia Oltului, prin Limes Alutanus, puternic fortificata, de Adrian si imparatii urmatori pina aproape a sfirsitul stapinirii romane in Dacia. Dacia Inferior era o provincie procuratoriana condusa de un procurator condusa de un procurator organizare care a dainuit pina la retragerea aureliana (sub Gallienus, guvernatorul consular, care facea parte din ordinul senatorilor, a fost inlocuit, probabil, cu un prefect din ordinul ecvestru). Provincia Dacia bastion inaintat al Romei in lumea barbara,", era aparata de peste 40 000 de soldati din legiuni si trupe auxiliare. Trupele stationau in castre situate fie la granite, fie in interiorul provinciei. Cele mai importante erau castrele de legiuni de la Apulum si Potaissa, precum si castrele de frontiera de la Micia, Porolissum, Augustia etc. In epoca romana Dacia a cunoscut o considerabila dezvoltare economica al carei finalitate era, fireste, Roma. S-au realizat progrese in domeniul mineritului, mestesugurilor, agriculturii, a inflorit comertul, s-a extins folosirea scrisului. Au aparut o serie de asezari urbane (Ulpia Traiana, Napoca, Drobeta, Apulum, Romula etc.), care au primit pe rind, datorita dezvoltarii lor urbane, rangul de municipium si chiar pe cel de colonia. Aceasta dezvoltare s-a bazat in mare masura pe exploatarea muncii sclavilor si a populatiei autohtone aservite. Descoperirile facute in castre ca acelea de la Micia, Augustia, Bologa, Buciumi, Orheiul Bistritei, in asezari ca acelea de la Casolt, Cristesti, Noslac, Obreja, in cimitirele de incineratie de la Casolt, Calbor, Soporu de Cimpie, Obreja etc., marele numar de trupe auxiliare formate din daci in cursul sec. 2-3 e.n. ca si numele dacice din inscriptii dovedesc persistenta populatiei autohtone sub stapinirea romana. Alaturi de daci, in noua provincie au trait numerosi colonisti romani, adusi din toate colturile Imperiului roman (ex toto orbe romano). In anul 271 e.n., imparatul Aurelian, avind nevoie de trupele din Dacia pentru intarirea liniei Dunarii, a retras armata si administratia din provincie creind, la S de fluviu, o provincie noua cu acelasi nume (curind, aceasta va fi impartita in doua: Dacia Ripensis si Dacia Mediteranea). 0 parte dintre locuitori, mai ales din paturile

instarite, au plecat la S de Dunare, dar marea majoritate a populatiei daco-romane a ramas pe loc, dind nastere, in a doua jumatate a mileniului I e.n., poporului romn si limbii romne. Dacia a fost imediat ocupatade triburile dacilor liberi din nord si vest si de unele grupuri de goti.

Dacia Malvensis Provincie romana cu capitala la Romula (Malva), creata in 167-169 e.n. pe locul Daciei Inferior, condusa de un procurator Augusti sau praefectus Augusti. Mentionata numai in inscriptii descoperite in afara Daciei. Unii istorici au localizat-o gresit in Banat, identificind Malva la Denta (C. Patsch, C. Daicoviciu). Trei inscriptii descoperite in Spania, Grecia si Algeria arata ca Malva era o alta denumire a orasului Romula din Oltenia, ceea ce demonstreaza ca localizarca Daciei Malvensis nu se poate face decit in Oltenia. Dacia Ripensis Provincie romana cu capitala la Ratiaria, infiintata de Aurelian la S de Dunire, odata cu retragerea trupelor romane din Dacia (271 e.n.). Dacia Ripensis era situata intre Dunare, riul Vit, Muntii Balcani si riul Porecka (Iugoslavia). Dacia R. se extindea si pe malul sting al Dunarii, stapinind capete de pod la Svinita, Pojejena, Dierna, Desa, Sucidava etc. In Dacia Ripensis au fost transferate din Dacia, legiunile XIII Gemina (la Ratiaria) si V Macedonica (la Oescus), ambele fiind comandate de un dux Daciae Ripensis. Desi a suferit de pe urma invaziei gotilor, hunilor, avarilor si slavilor, provincia s-a mentinut pina in sec. 6 e.n.

Descoperirile arheologice fcute pe teritoriul rii noastre, cu deosebire n ultimele decenii, arat c, din cele mai ndeprtate vremuri exist dovezi asupra prezenei omului i a comunitilor omeneti, nc de pe cnd omul se forma prin munc, iar societatea se constituia treptat, treptat. Pe solul patriei noastre au nflorit culturi care stau alturi de cele din zona mediteranean i Europa central; este suficient s amintim n acest sens splendida civilizaie Cucuteni cu minunata ei ceramic pictat i Hora de la Frumuica, dar mai ales cultura Hamangia din Dobrogea i de la Dunrea de Jos, cu renumitul su Gnditor, descoperit la Cernavod n anul 1956, o capodoper a artei neolitice universale. Acum patru milenii, 4

se dezvolta pe meleagurile regiunii carpato-danubiano-pontice viaa istoric a tracilor, cu o art i o metalurgie a bronzului dintre cele mai prospere din Europa acelor vremi. Tracii intrau astfel n istoria lumii prin mbogirea tezaurului cultural al continentului nostru. Nucleul patriei tracilor a fost inutul carpato-danubiano-pontic. De aici ei s-au revrsat pn departe, ajungnd pn la Troia cea cntat de Homer i participnd la iureul care a dus la prbuirea puterii miceniene i a statului hittit din Asia Mic. n prima jumtate a mileniului I .e.n. se rspndise n lumea tracic i fierul, care va determina o rapid dezvoltare a forelor de producie. Timp de o mie de ani, atelierele tracice, n special cele din Transilvania, dar i cele din zona extracarpatic i din Dobrogea, au produs arme strlucitoare, unelte diverse i podoabe felurite, piese de harnaament, dintre care unele sunt adevrate opere de art. Armele tracice erau renumite i rivalizau cu cele miceniene prin form, decor si elegan. Cu aceeai pricepere, meterii traci lucrau i obiecte de aur i argint, dup cum, din sec. XII-XI .e.n., ei devin stpni i pe cunotinele tehnologice legate, de data aceasta, de metalurgia fierului, care, dup opinia lui Fr. Engles a jucat un rol revoluionar n istoria umanitii. nainte de mijlocul mileniului I .e.n. triburile i uniunile de triburi tracice din zona carpato-danubiano-pontic i nord-est-balcanic i-au intensificat legturile de schimb cu lumea mediteranean i cu cea din Asia Mic. n aceast epoc ncepe s se manifeste i influena greceasc. Pe rmul Mrii Negre aveau s se nfiineze coloniile greceti Histria, Tomis, Callatis, care vor deveni focare de iradiere a elementelor de civilizaie superioar, care vor fi asimilate i transformate de autohtoni, potrivit gustului artistic i nevoilor lor. Va avea loc o nrurire reciproc, dar substratul tracic i va pstra structura sa unitar, pe ntregul spaiu unde se vor forma geto-dacii. Pe substratul general tracic se vor forma deopotriv tracii meridionali i ramura nordic, aceea a geto-dacilor, cea mai important n prile de sud-est ale Europei. n aria de locuire a tracilor de nord se cristalizeaz, n sec. VIII-VII .e.n., o mare unitate de cultur, pe care arheologii o numesc, dup o uzan internaional, cultura Basarabi, o localitate n jud. Dolj. Aceasta acoperea o mare arie geografic, al crei centru se sprijinea tot pe Carpai i pe Dunre. De pe fondul etno-cultural Basarabi sau ridicat geto-dacii, popor care ncepuse s se constituie ca atare chiar din cursul dezvoltrii culturii Basarabi. Geto-dacii formau, nc de la nceput, o puternic entitate etnic, lingvistic, economic i n vremea lui Burebista, politic. Pe plan spiritual, geto-dacii se manifestau tot n cadrul aceleiai mari uniti etno-culturale. Ei locuiau pe ntreaga arie dintre pantele de nord ale Balcanilor (Haemus, Stara Pianina), Carpaii Pduroi la nord, litoralul de vest i de nord al Pontului Euxin i Tyras (Nistru) la est i Dunrea mijlocie i Morava spre vest i sud-vest. Pe aceast ntins vatr, geto-dacii vor crea o civilizaie material i spiritual superioar aceleia a neamurilor nvecinate. Tot pe aceast vatr va avea s se petreac, difereniat, sinteza daco-romane i formarea poporului romn. n istoriografia strin a circulat prerea c geto-dacii nu ar fi traci, ci germani, celi sau slavi. De asemenea, s-a vorbit mult c geto-dacii sunt de origine balcanic i c au trecut la nord de Dunre dup jumtatea sec. V .e.n. O asemenea concepie a fost posibil din cauza lipsei izvoarelor scrise ale antichitii privind pe geto-daci. ntruct istoricul grec Herodot, printele istoriei, amintea pe gei numai la sud de Dunre

(Istru), unde s-ar fi nvecinat cu sciii, s-a tras concluzia greit c geii ar fi emigrat sau s-ar fi strmutat la nord de Istru n perioada de dup 514 .e.n., cnd Herodot relateaz campania lui Darius I mpotriva sciilor i lupta geilor pentru aprarea libertii i independenei lor. Descoperirile arheologice infirm prerea lui Herodot privind prezena sciilor pe Dunre i ele documenteaz, n mod concret, locuirea geilor ntre Balcani, Carpai i Nistru nc din sec. VII .e.n., iar prin naintaii lor traci, din vremuri imemoriale. Geii i dacii erau unul i acelai popor, de esen etnic tracic i vorbind aceeai limb, cea tracic. La Trogus Pompeius gsim precizarea c dacii sunt de acelai neam cu geii i c sunt o mldi a acestora, iar Strabo, contemporan, n parte, cu Burebista, arat c dacii vorbesc aceeai limb cu geii, cea tracic. Pliniu cel Btrn vorbea de geii pe care romanii i numesc daci. De la Strabo tim c geii sunt cei care se ntind spre Pont i spre rsrit, iar dacii cei care locuiesc n partea opus, spre Germania i izvoarele Istrului, subliniind prin aceasta deosebirea doar teritorial dintre gei i daci. Termenul de daci apare prima dat la Caesar, cuceritorul Galiei, iar acela de Dacia la Tacit i Agrippa. Termenii geto-daci, daco-gei i tracogei sunt termeni moderni, folosii pentru a scoate n eviden unitatea etnic i originea tracic a geilor i a dacilor. Intrarea n lumina istoriei mai devreme a geilor se datorete apropierii lor de lumea greceasc i condiiilor istorice i geografice specifice. Implicarea geilor n evenimentele legate de campania lui Darius din 514 .e.n. a fost determinat de interesele statului persan de a-i extinde stpnirea i asupra cetilor greceti de pe litoralul vestic i nordic al Pontului Euxin i asupra neamurilor din interior, n spe tracii meridionali, geii i sciii. Geii intrau astfel n cadrul istoriei universale antice nc din sec. VI .e.n De fapt, nsi dezvoltarea social-economic, politic i militar a geilor a cunoscut un ritm mai viu dect acela al populaiei din zona intracarpatic. Dac privim mai ndeaproape documentarea arheologic actual, datnd de dup 550 .e.n., se poate uor observa c s-a petrecut o inegalitate n ritmul dezvoltrii societii din aria carpato-danubiano-pontic i nord-est-balcanic, c acest ritm s-a accelerat n sud-estul Romniei i n Bulgaria de nord, adic acolo unde izvoarele antice amintesc pe gei i unde izvoarele arheologice vin s confirme o atare difereniere, care a cuprins deopotriv i zona getic de la est de Carpai. Procesul cristalizrii civilizaiei geto-dace a durat relativ mult, printr-o nencetat dezvoltare a fondului strvechi, tracic, de milenar tradiie, care a dinuit n toat epoca geto-dac, daco-roman i a rzbtut n fiina poporului nostru. Documentarea arheologic dobndit prin spturi efectuate n ultimele trei decenii pe ntreg teritoriul patriei noastre a mbogit considerabil cunotinele noastre cu privire la cultura material i spiritual a geto-dacilor. Economia lor se baza ndeosebi pe agricultur i creterea animalelor, la care se adugau meteugurile felurite i comerul. n jurul salinelor sau nfiripat puternice centre economice, politice i militare. Aa a fost centrul Buridava din jurul bogatelor saline de la Ocnele Mari i Ocnia din judeul Vlcea. Pe msur ce s-au mbogit cunotinele tehnologice s-au diversificat uneltele, s-au rspndit brzdarul de fier i cuitul de tiat brazda, cele dou unelte principale ale plugului, care au mrit randamentul muncii n cultivarea pmntului. Dacii au folosit un singur tip de brzdar de plug, format dintr-o bar de fier, lit la un capt i cu crlig la cel superior, ce urma s fie fixat n lemn.

Asemenea brzdare, de tip dacic, au fost descoperite n multe aezri i ceti geto-dace: Poiana, Btca Doamnei, Brad, Rctu, Popeti pe Arge, OcniaBuridava, Grditea Muncelului, Ceteni. La nord de Dunre acest tip de plug se rspndete nc de la nceputul sec. II .e.n., apoi se generalizeaz pn n epoca lui Decebal i persist n perioada stpnirii romane i chiar n epoca post-roman. Unele depozite de unelte agricole conin, la un loc, brzdare de tip dacic i pe cele de tip roman. n asociere cu brzdare sau izolate, s-au descoperit cuite de plug n form de bar, lit la captul-cuit i ngustat la cellalt capt, pentru a putea fi fixat n grindeiul plugului. Uneltele folosite n agricultur de ctre daci sunt foarte numeroase i ele fac dovada unei dezvoltate metalurgii a fierului i a unui nivel superior de cunotine. Tot att de variate erau uneltele i n meteugul tmplriei, lemnul fiind la daci materialul de construcie de baz, ct i la obinerea unor unelte de ntrebuinare gospodreasc obinuit, curent. La fortificaiile cu caracter militar sau la construciile religioase se folosea n mare cantitate lemnul. Au existat ceti cu fortificaii numai din lemn i pmnt, cum a fost Buridava dacic, din Subcarpaii vlceni. Lemnul era utilizat i la construciile de piatr, aa nct dacii i-au sporit mereu gama uneltelor de tmplrie, cum au fost: toporul, cu operaii multiple, de la cele mai simple pn la dulgherie; barda, folosit la cioplirea lemnului; tesla, att de necesar la scobirea n lemn; ferstraiele, de la exemplarele mici pn la joagrul cu lama lat, mult specializat; compasul; cletele de scos cuiele; dltie; sfredele; rindele, pile, rzuitoare etc. Aprarea libertii i a teritoriilor ocupate de ei a necesitat i furirea, n ateliere proprii, a armelor necesare. Au fost descoperite destul de multe arme defensive, arme ofensive (lnci, sulie, vrfuri de sgeat, sbii curbe, cuite de lovit), dar i arme romane, importate i folosite de daci. Atelierele metalurgice dacice asigurau toate uneltele de care era nevoie n buna desfurare a diverselor ndeletniciri, mai ales a celor legate de viaa economic. Sarea era att de necesar creterii animalelor i va fi intrat n circuitul comercial sud-dunrean, ntruct n Peninsula Balcanic nu se gseau zcminte de sare. La Ocnia-Vlcea au fost descoperite i unelte speciale pentru exploatarea srii i sfrmarea blocurilor de sare. Se petrecuse, deci, o specializare a uneltelor, destul de avansat, dac inem seama de numeroasele variante ale fiecrei unelte. Se poate spune c stadiul de dezvoltare a metalurgiei fierului la geto-daci era cu mult mai naintat fa de acela al popoarelor vecine i, n anumite privine, chiar fa de celi. Metalurgia fierului la geto-daci se datorete unui proces local. Descoperirile arheologice i studiile cu privire la problema apariiei i rspndirii metalurgiei fierului n regiunea carpato-dunrean i pontic au artat c exploatarea minereurilor de fier i reducerea acestora ncepuser aici nc din sec. XII .e.n. i c perfecionarea acestora a progresat fr ncetare, n aa fel nct n vremea lui Burebista obiectele de fier nu lipseau nici din cea mai modest colib. La Cireu, jud. Mehedini, la Doboeni, Madaras i ercaia din Transilvania au fost descoperite cuptoare de redus minereurile de fier i de prjit a acestora. Atelierele metalurgice legate de exploatarea minereurilor locale i de nivelul mereu mai ridicat al cunotinelor tehnologice, de care ddeau dovada furarii autohtoni, produceau din ce n ce mai multe unelte i arme cerute de nevoile sporite ale societii geto-dace, cu ct se apropia de epoca lui Burebista i Decebal. O alt ramur de activitate i un aspect caracteristic al civilizaiei geto-dace l constituie olritul. Acesta a devenit un meteug propriu-zis n epoca a doua a fierului, adic n epoca geto-dacic, datorit introducerii i

generalizrii roii olarului, una dintre marile invenii ale antichitii, care a transformat meteugul casnic al olritului ntr-un meteug propriu-zis. Cercetrile au artat c geto-dacii au nceput s cunoasc roata olarului nc din sec. VI- .e.n. Unele descoperiri arheologice din Transilvania i Oltenia fac dovada unei atari folosiri a acestei invenii. La Cernavod, Alexandria i Blneti (jud. Olt) se descoperise ceramica lucrat la roat de ctre localnici. Teritoriul Dobrogei a fost ntotdeauna o punte de legtur ntre sud i nord, Dobrogea integrndu-se n marea unitate a Daciei strvechi. O dat cu generalizarea roii olarului s-a mbogit nsui coninutul culturii geto-dacilor, repertoriul de forme sporind cu noi tipuri de vase. Amintim aici cana bitronconic i cu o toar supranlat i fructiera cu picior, cu motive decorative pictate n culoare roie-brun. Dacii au avut o ceramic pictat original, cu motive decorative care aveau un caracter geometric, de veche tradiie tracic. Tot local este i ceramica pictat cu motive florale i zoomorfe, uneori combinate cu cele geometrice, pe care le ntlnim i n arta argintului la geto-daci, ct i pe unele obiecte de fier, ca cele descoperite la Grditea Muncelului. Dacii au dezvoltat o art a argintului, cu deosebire n secolul I .e.n. i n secolul urmtor. Pe ntregul teritoriu al Daciei au fost descoperite importante tezaure de argint, care cuprindeau podoabe de tot felul sau vase: brri, terminate cu protome de arpe, inele, coliere, cercei, cingtori, paftale, lanuri mpletite. Numrul podoabelor a nceput s sporeasc n sec. I .e.n., cnd argintul, ca materie prim, era procurat din topirea monedelor de argint geto-dace. Acestea s-au rspndit pe ntregul teritoriu locuit de geto-daci i formeaz una dintre caracteristicile eseniale ale civilizaiei lor. Spre nceputul sec. I . e.n., moneda tradiional dispare i locul ei este luat de moneda dacic de tip republican roman, care a cunoscut o rspndire foarte mare, ceea ce dovedete prospera via economic a dacilor din ultimele dou secole dinaintea cuceririi Daciei de ctre romani, n 106 e.n. Cele peste aproximativ 25 000 monede de acest tip fac dovada puternicei entiti economice n vremea lui Burebista i Decebal. Meterii daci erau stpni i pe cunotine tehnologice superioare, cum era ncrustarea cu argint i aur a unor obiecte de fier, psahiile (partea lateral a unei zabale) de la Ocnia i cea de la Btca Doamnei (Piatra Neam). Att ct ntrezrim n prezent din puintatea izvoarelor literare ale antichitii i din descoperirile arheologice i numismatice, ne dm seama c dezvoltarea economic i unitatea de structur a Daciei preromane au avut consecine nsemnate asupra organizrii societii geto-dace. nc din epoca bronzului i a fierului (Hallstatt) se petrecuse o structurare a societii, constituindu-se o aristocraie tribal i unionaltribal i, n special, o aristocraie militar. Procesul restructurrii sociale s-a adncit mereu, desprinzndu-se i unele vrfuri ale societii din relatrile lui Dio Crisostomul, contemporan cu Decebal i mpratul Traian, aflm c ptura important a societii o formau nobilii, care n limba traco-dacic se numeau tarabostes, iar n limba latin pileati (pileus sau pilleus, cciula uguiat), aa cum ne apar ei pe Columna Traian, pe monumentul de la Adamclisi i pe alte monumente antice. Din mijlocul acestei aristocraii se ridicau regii i marii preoi. Masa cea mare a populaiei o formau aa-numiii capillati sau comati (cei cu prul n plete, cznd pe umr), care erau oameni liberi, neconstituind o ptur privilegiat care s exploateze pe alii. Societatea geto-dac ni se nfieaz ca o societate solidar, care nu a cunoscut sclavagismul. Realizarea celui mai puternic i independent stat dac sub conducerea lui

Burebista i apoi a regelui erou Decebal i ncordarea eroic pentru aprarea independenei i libertii reflect tocmai aceast structur unitar a societii dacice din timpul celor dou mari personaliti istorice. Descoperirile arheologice i hrile ntocmite pe baza lor arat c n toat aria de locuire a geto-dacilor exist numeroase aezri deschise sau fortificate i ceti ntrite. Ele erau centre economice, politice, militare i religioase. n limba dac se numesc dava davae, pentru care autorii greci au folosit termenul de polis-poleis, cum sunt menionate n legtur cu evenimentele petrecute la Dunrea de Jos nc la sfritul sec. IV .e.n., privind lupta geilor n timpul lui Dromichaites mpotriva regelui Traciei, Lisimach. Aceste centre reprezentau nuclee de via social organizat i concentrat, jucnd un rol important n viaa btinailor. De aceea i romanii, dup cucerirea Daciei n 106 e.n., vor pstra multe toponime dacice, ca: Buridava, Drobeta, Apulum, Sarmizegetusa, Napoca. n general, aceste centre nu aveau aspect de ora propriu-zis, dar n interiorul lor se gseau monumente i construcii impuntoare, ornduite dup anumite principii de urbanistic. De fapt, toate davae-le aveau un rol, care depise stadiul stesc i tribal, mai ales dac ne referim la statul dac din vremea lui Burebista i Decebal. Unele ceti erau fortificate numai cu palisade sau val de pmnt, avnd doar funciunea de garnizoan sau de refugiu al populaiei din mprejurimi. n schimb, Sarmizegetusa reprezenta un complex arhitectural de toat importana i mreia. Geto-dacii au cunoscut o arhitectur civil, una militar i alta religioas. S-a pstrat tradiia epocii bronzului i a primului fier, multe aezri avnd ca fortificaii un val (uneori mai multe) de pmnt, un an de aprare i, de regul, palisad. Miezul valului de pmnt era adesea din pietre de ru sau pmnt ars.

H. Vetters, Dacia Ripensis, Wien, 1950 D. Tudor, Omagiu lui C. Giurescu, Bucuresti, 1942, 523 si urm. C. Daicoviciu, Nesciendi ars..., Sibiu, 1944 H. Nesselhauf, Madrider Mitteilungen, 1963, 180 si urm. F. Vittinghoff, in Acta MN, 6, 1969, 131, si urm. R. Syme, Danubian Papers, 1971, 175 ; M. Speidel, in Dacia NS, 17, 1973, V. Parvan, Getica, 1926; H. Daicoviciu, Dacii, Bucuresti, 1971; C. Daicoviciu. La Transylvanie dans 1'antiquite, Bucarest, 1945; D. Tudor, Orase,Tirguri, Sate, Bucuresti, 1968;

M. Macrea, Viata in Dacia romana, Bucuresti, 1969

Dacii i Geii
Sunt una si aceeasi populatie, considerat de lumea antic ramura nordic a marelui neam al tracilor, care locuia pe actualul teritoriu al Romniei. Denumirea de geti, folosit cu predilectie de scriitorii greci, desemneaz n ansamblu populatia geto-dacilor, dar are n vedere mai ales triburile si uniunile de triburi de pe malurile Istrului, de la Carpati si pn la Balcani. Cealalt denumire, de daci, preferat de autorii latini, se refer la populatia din regiunile intracarpatice si de vest ale Daciei. Vorbind despre marea expeditie a lui Darius mpotriva scitilor, Herodot (Istorii, IV, 90-94) spune c regele persilor, nainte de a ajunge la Istru, birui mai nti pe geti. Acestia se cred nemuritori si sunt cei mai viteji si mai drepti dintre traci. Pentru aceeasi perioad se mai ntlnesc unei stiri succinte si generale la Hecateu, Sofocle si Tucidide (Istoirii, II, 96, 1 ). Izvoarele i pomenesc mai frecvent pe geto-daci ncepnd cu a doua jumtate a sec.IV .e.n.. Istoricul roman Trogus Pompeius (la Iustin, Istoria lui Filip, IX, 2) vorbeste de un rex histrianorum, probabil un conductor al getilor de la Dunrea de Jos. n anul 335 .e.n., Alexandru cel Mare, dup cum ne povesteste istoricul grec Adrian (Expeditia lui Alexandru, I,5), ajungnd la Dunre, ntmpin rezistenta getilor din stnga fluviului. O puternic fort getic avea s distrug armata macedonean si pe comandantul ei Zopyrion n anul 326 .e.n., undeva n zona gurilor Dunrii, la ntoarcerea acesteia din expeditia contra scitilor (Trogus Pompeius, la Iustin: Istoria lui Filip, XII, 2,16 si Curtius Rufus, Istoria lui Alexandru cel Mare, X, 1, 44).

Pe la 300 .e.n. i ntlnim pe getii din cmpia muntean uniti ntr-o mare si

10

puternic uniune de triburi. Scriitorul antic Diodor din Sicilia (Biblioteca istoric, XXI, 11,12), relateaz c getii condusi de regele Dromichete reusesc s nfrng cele dou expeditii ale lui Lysimach, ntreprinse la nord de Dunre si s fac prizonieri, mai i pe Agatocles, fiul acestuia, apoi pe nsusi Lysimach, regele Traciei, care este dus n cetatea Helis, resedinta cpeteniei gete, situat undeva n cmpia Dunrii. Plin de ntelepciune si mrinimie, Dromichete crut viata lui Lysimach, dup ce mai nainte l-a ncrcat de daruri pe fiul acestuia, si-l elibereaz din captivitate. El primeste n schimb prietenia regelui trac, teritoriile ocupate si chiar pe fiica acestuia de sotie. Pentru a doua jumtate a sec.III si nceputul sec.II .e.n., dou documente epigrafice descoperite la Histria, atest prezenta la Dunrea de Jos, mai precis prin prtile de sud ale Moldovei si nord-estului Munteniei, a doi regi (basilei) de origine getic, pe nume Zalmodegikos si Rhemaxos. Aproximativ n aceeasi vreme, dup cum spune Trogus Popmpius (la Iustin , Istoria lui Filip, XXXII, 3, 16), regele geto-dac Oroles, ce stpnea prin prtile Moldovei, poate si n estul Transilvaniei, pedepseste pe supusii si, pentru motivul c nu au luptat cu succes mpotriva bastarnilor (neam germanic). De la acelasi scriitor antic mai aflm c puterea dacilor creste pe vremea regului Rubobostes. Secolele I .e.n. nseamn, pe plan economic, politic si cultural, apogeul puterii geto-dacilor. Aceast perioad este dominat de cei doi mari regi ai Daciei, Burebista si Decebal. Primul care domneste aproximativ ntre anii 80-44 .e.n. este denumit ntr-o inscriptie greceasc din Dionysopolis (Balcic) cel dinti si cel mai puternic dintre toti regii care au domnit vreodat peste Tracia. Din informatiile scriitorilor antici (Strabon--Geografia, VII, 3, 11) - contemporan cu marele rege dac - si Jordanes (Getica) rezult c Burebista a realizat unificarea triburilor geto-dace ajutat de marele preot Deceneu. n jurul anului 60 .e.n., el distruge puterea celtilor boii, pn n Slovacia, apoi cucereste orasele grecesti de pe coasta de vest si de nord a Mrii Negre, de la Apollonia si pn la Olbia. ntr-un timp relativ scurt, cuprins aproximativ ntre anii 60-48 .e.n., Burebista reusesete s ntemeieze un mare regat, care se ntindea spre vest si nord-vest pn la Dunrea de Mijloc si Morava spre nord pn la Carpatii Pdurosi si spre est pn la Nistru si Marea Neagr, iar spre sud, peste Dobrogra pn la Balcani. Stpn pe o Dacie mare si puternic, Burebista intervine n politica Romei, lund partea lui Pompei n disputa acestuia cu Cezar. Toate acestea sunt confirmate de relatrile lui Strabon: Ajungnd n fruntea neamului su, getul Burebista l-a nltat att de mult prin exercitii, abtinere de la vin si ascultare fat de porunci nct n ctiva ani a fcut un stat puternic si a supus getilor cea mai mare parte din populatiile vecine. Ba, nc a ajuns s fie temut si de romani. Dup disparitia de pe arena politic a marelui rege geto-dac, pe la mijlocul celui de-al saselea deceniu al sec.I .e.n. (45-44), izvoarele literare mentioneaz o serie de regi geto-daci, printre care se remarc Scorilo, Dicomes, Cotiso, Comosicus, Diuras, Diurpaneus si, n Dobrogra, Roles, Dapyx si Zyraxes. O alt figur proeminent a geto-dacilor, marele Decebal, care va reface unitatea Daciei, este prezentat de Dio Cassius (Istoria roman, LXVII,6,1) ca un rege priceput n ale rzbiului, iscusit la fapt, mester n a ntinde curse si viteaz n lupt. Decebal, ultimul rege al Daciei libere, se remarc n mod deosebit prin rzboaiele purtate mpotriva romanilor, primele confruntri avnd loc n timpul mpratului Domitian. Rzboaiele daco-romane din anii 101-102 si 105-106, soldate cu nfrngerea si supunerea geto-

11

dacilor, au nsemnat si sfrsitul lui Decebal, tara fiind transformat n provincie roman. n toiul luptelor cu romanii, ca si de-a lungul ntregii sale existente, Decebal s-a dovedit un mare conductor, priceput si abil n arta rzbiului si n politic, rmnnd un exemplu mret de druire total pentru binele si libertatea neamului su. O imagine mai complet a ceea ce a nsemnat istoria si civilizatia geto-dacilor n cadrul lumii antice rezult din cercetrile arheologice. Gratie acestor investigatii se cunosc acum numeroase asezri si cetti geto-dacice. Situate pe terasele rurilor, pe boturi de dealuri si coline subcarpatice, cele mai multe asezri apar ca centre ntrite, prevzute cu santuri si valuri de aprare si cu pante abrupte. Uneori valurile sunt ntrite cu ziduri de piatr (Cotnari-Moldova), alteori cu brne si vlturi de chirpici ars (PopestiIlfov, Orbeasca de Sus - Teleorman, Mrgritesti si Morungeav-Olt). Printre acestea au fost identificate si unele din davaele lui Ptolomeu; Piroboridava-Poiana, TamasidavaRctu si Zargidava-Brad (Moldova), Argedava-Popesti (Muntenia), Buridava-Ocnita (Oltenia) si Ziridava-Pecica (Banat). De la Burebista la Decebal geto-dacii au ridicat, n zonele de dealuri subcarpatice si pe coline de munte, cetti cu ziduri durate n piatr dup moda greceasc. Asemenea cetti au fost identificate si cercetate n muntii din zona Orstiei, la Grdistea Muncelului, unde se afla Sarmizegetusa, capitala Daciei, Costesti, Blidaru si Piatra Rosie, la care se adaug Piatra Craivii (jud.Alba), Bnita la vest de bazinul Jiului, Tilisca (Sibiu), Polovragi (Oltenia) si Btca Doamnei (Piatra Neamt). n multe din aceste cetti s-au ridicat, pe lng locuinte si ateliere, sanctuarea mrete asemntoare templelor antice greco-romane. Cultura geto-dacilor, corespunztoare celei de-a doua vrste a fierului (epoca Latene), cunoaste o evolutie n timp ce poate fi urmrit ncepnd cu a doua jumtate a sec.V .e.n.. Avnd ca fond principal traditiile si mostenirile locale anterioare, ea s-a constituit cu contributia si a unor elemente de influent greceasc si celtic. n sec.III-I .e.n. si sec.I e.n., cultura geto-dacilor se generalizeaz, devenind unitar pentru ntreaga Dacie. Dintre componentele culturii geto-dacice, ceramica este elementul cel mai rspndit si cel mai caracteristic. Geto-dacii au utilizat ceramica lucrat att cu mna, ct si cu roata. Getii din zona Dunrii se dovedesc a fi mesteri priceputi n prelucrarea argintului si n realizarea unor adevrate opere de art. Tezaurele de obiecte de argint, uneori aurite, descoperite la Agighiol (Dobrogra), Peretu, Gvanu (Muntenia),Craiova (Oltenia), alctuite din coifuri, vase, piese de harnasament etc., se remarc prin executia tehnic si prin ornamentatia lor deosebit. n sec.I. .e.n., geto-dacii dovedesc o art deosebit n confectionarea unor obiecte de podoab si vase-cupelucrate ntr-un stil propriu, cum sunt cupele ornamentate, lntisoare, fibule, brtri si alte podoabe din tezaurele de la Sncrieni, Cerbl, Surcea, eica Mic (Transilvania), Herstru, Merii Goala, Coada Malului, Poiana Gori si Tifesti din Dacia extracarpatic. n mod cu totul deosebit , geto-dacii evidentiaz prin monetriile lor proprii. Ei emit o gam variat de monede de argint folosind tehnica greceasc si prelund unele prototipuri macedonene. Toate acestea sunt emisiuni ale unor triburi si uniuni de triburi din sec.III-.e.n.. n vremea lui Burebista se trece la o monetrie unic de tipul denarilor romani republicani. Numeroasele unelte de fier descoperite n asezrile si cettile getodacilor sunt o dovad a nivelului la care se situa mestesugul prelucrrii fierului, tmplria, agricultura, cioplitul pietrii, constructia de locuinte s.a. Tezaurele de monede,

12

obiecte de podoab si diferite alte produse de factur, greco-roman, venite pe calea schimburilor indic raporturile permanente ale geto-dacilor cu lumea exterioar. O serie de elemente de cultur geto-dacic continu s supravietuiasc mult timp dup cucerirea Daciei de ctre romani, att n cadrul provinciei, ct si n afara acesteia. Ele vor contribui la sinteza cultural daco-roman, servind ca argument la netgtuit al continuittii getodacilor pn la topirea lor n neamul romnesc de mai trziu. MARI PERSONALITATI ALE TRACILOR DE NORD NAINTE DE BUREBISTA Numeroasele triburi trace din antichitate, care locuiau pe o ntinsparte din sudestul Europei, de la nord de Carpati n n Asia Mic si din Panonia si Iliria pn n tinuturile de step din rsritul scitic, se grupau n dou ramuri principale, desprtite prin lantul Balcanilor (Haemus). Erau de o parte tracii de nord, care ocupau ntreaga Romnie de azi, precum si largi spatii n jur, iar de alta tracii de sud, care locuiau n cuprinsul Bulgariei actuale, precum si pe coasta de nord a Mrii Egee cu Strmtorile si partea de nord-vest a Anatoliei. Cele dou grupri trace au avut o evolutie diferit, ceea ce a dus la deosebiri regionale importante ntre ele;chiar influentele comune pe care le-au primit n decursul veacurilor-ca cele scitice, anatolice, grecesti, celtice, romane- s-au concretizat n orientri cu efecte divergente. Pe cnd Tracia de Sud avea s devin, pn la urm, din punct de vedere cultural un focar de elenism, continundu-si dezvoltarea n aceast directie chiar n ndelungata ei situatie de provincie roman, regiunile geto-dacice de la nord de Balcani, formnd provinciile Moesia si Dacia, vor sfrsi prin a fi cu desvrsire romanizate, cu toate c si n cuprinsul lor influentele civilizatiei elene se manifestaser din vechi timpuri si cu o intensitate nentrerupt. Primul dintre conductorii cunoscuti ai unei populatii din Dacia antic este Spargapeithes, pe care Herodot l pomeneste pe la nceputul sec.V .e.n., ca rege al agatirsilor Printele istoriei ne las a ntelege c acest personaj a fost oarecum nrudit cu regii sciti, ceea ce, de altfel, se confirm si prin aspectul iranian al numelui su. Se stie c scitii, ca toate popoarele nomade din nordul Mrii Negre si de dincolo de Caspica si ca medo-persii si partii, fceau parte din marele grup lingvistic al popoarelor numite conventional iranieni. Dar, pe agatirisi (Agathyrsoi), pe care i localizeaz pe rul Maris (Mures), deci n Dacia, istoricul grec i distinge de sciti, caracterizndu-i ca apropiati de traci si artndu-i ca foarte ferchesi, gtiti cu podoabe de aur, ceea ce corespunde renumelui de tar aurifer al Daciei. Aceast diferentiere reiese si din atitudinea ostil a agatirsilor fat de sciti, ca a unui popor sedentar de munte fat de incursiunile unui popor nomad step. Herodot ne mai informeaz c Spargapeithes, regele agatirs, l-a ucis pe regele scit Ariapeithes, ntinzndu-i o curs probabil cu prilejul unui rzboi. i tot de la istoricul grec aflm c, putin mai nainte, pe vremea marii expeditii persane a lui Darius I mpotriva scitilor, de prin anul 512 .e.n., agatirsii au refuzat s le dea ajutor acestora, mentinndu-se neutri. Iar cnd, n retragerea lor strategic, scitii au cutat s se apropie de Carpati pentru a-i atrage pe persi ntr-acolo si a-i pune n conflict cu agatirsii, acestia s-au artat gata de a-i respinge cu armele si pe unii si pe ceilalti. Din stirile pe care ni le ofer Herodot reiese c agatirsii trebuie s fi fost la origine

13

o populatie iranian, diferit ntructva de sciti, care, invadnd n scole mai vechi interiorul Transilvaniei, s-a statornicit acolo ca o clas dominant peste tracii nordici locali si a sfrsit prin a fi asimilat de ctre acestia. Mai este, ns, foarte probabil ca numele de agatirsi, pe care numai Herodot l pomeneste (cci autorii ulteriori nu fac dect s-l mprumute de la el), s reprezinte doar o porecl dat de sciti tracilor carpatici, care pe limba lor se vor fi chemat totdeauna daci. Fapt este c istoricul grec si-a procurat informatiile despre regiunile noastre din mediul scitic de la Ilbia si c, dup el, nimeni nu-i mai atest, pe agatirsi n Dacia. Arheologia, dup cum a aratat Vasile Prvan n Getica si dup cum s-a precizat prin ntinsele cercetri mai recente. (Al.Vulpe n Memoria antiquitatis, II, 1970), la confirmat pe Herodot dovedind existenta n acea vreme a unei asociatii de forme iraniene si trace n cultura locuitorilor din mijlocul Transilvaniei. n lumina acestor fapte, personalitatea lui Spargapeithes apare ca a unui dac localnic, a crui obrsie scito-iranian, deja ndeprtat nu l-a mpiedicat s-si apere cu drzenie patria trac mpotriva scitilor. Au existat si alti conductori ai getilor care s-au distins n luptele pentru aprarea pmntului lor, dar al cror nume, din pcate, nu este cunoscut. Nu s-a pstrat numele personalittilor care a condus viteaza rezistent a getilor mpotriva lui Darius n Dobrogra, singurii locuitori de la sud de Dunre care s-au ncumetat s-l nfrunte pe puternicul cuceritor persan, meritnd caracterizarea admirabil a lui Herodot, de cei mai viteji si cei mai drepti dintre traci. De asemenea, nu stim cum se va fi numit acel, rege al dunrenilor (Histrianorum rex) care, aproape dou secole mai trziu, s-a opus cu eficacitate ptrunderii scitilor lui Atheas n trile din dreapta Dunrii si care, indicat de izvorul respectiv (Trogus-Iustinus) numai prin titlul mentionat, a fost un conductor al getilor de pe Istros (Dunre). Tot, astfel, nu stim cine i va fi condus pe getii din prtile Teleormanului de azi care, ajutndu-i pe tribalii regelui Syrmos, mpotriva lui Alexandru Macedon, l-au silit pe ilustrul cuceritor s-i ameninte trecnd Dunrea demonstrativ, fr a ndrzni, totusi - dup cum relateaz istoricul Arrianus- s-i urmreasc n stepele lor. Nu ne este cunoscut nici numele cpeteniei getilor, prin stepa Bugeacului, au zdrobit oastea macedonean a lui Zopyrion, generalul aceluiasi Alexandru cel Mare, ntr-o btlie n care trufasul general a pltit cu viata veleitatea de a se impune unei tri getice (TrogusIustinus).

Dacia in secolelel VI--IV ien

n schimb nu mult timp dup Alexandru istoria a rsunat de numele lui Dromichete

14

(Dromichaites), regele getilor din Cmpia Romn, de azi, personalitate vestit att prin nsusirile sale militare, ct si prin ntelepciunea politic si generozitatea dovedite cu prilejul unei victorii memorabile obtinute asupra macedoneanului Lisimah Lysimachos), amic din copilrie al lui Alexandru si unul dintre cei mai buni generali ai si, devenit dup moartea acestuia rege al Traciei balcanice. Cutnd s fixeze granita regatului su pe Dunre, Lisimah s-a izbit de mpotrivirea getilor lui Dromichete. n 291 .e.n., Lisimah a trecut Dunrea n fruntea unei mari osti. ncumetndu-se s nainteze mult n Cmpia Brganului, n dorinta de a--si asigura un succes fulger, a nimerit n mrejele tacticii getilor, care se atrgeau necontenit, obosindu-l pe adversar si atrgndu-l n prtile cele mai singuratice ale stepei, lipsite de ap si de hran. Cnd oastea lui Lisimah, frnt de osteneal si stins de sete, se afla departe de baza sa de plecare, s-a vzut deodat ncercuit de fortele superioare ale getilor, lovit de plcurile lor de arcasi clri si amenintat cu un mcel ngrozitor, fr putint de retragere, nici de rezintent. Lisimah a fost nevoit s depun armele cu toti ai si si s se lase la voia nvingtorilor. Asa a czut prozonier unul dintre cei mai strluciti monarhi elenistici, care participase la toate gloriaosele campanii ale lui Alexandru cel Mare din Asia. Se povesteste c, numaidect dup capitulare, sorbind cu nesat apa oferit de biruitorul get, Lisimah ar fi exclamat cu tristete: Pentru ct de mic plcere am ajuns rob din rege ce eram!. Numerosii captivi au fost dusi n cetatea de resedint a lui Dromichete, numit Helis, nc neidentificat. Acolo, oastea getic, reprezentnd nsusi poporul, potrivit stadiului de democratie militar de atunci, a cerut moartea prizonierilor. Dar chibzuitul Dromichete, cugetnd s trag ct mai multe foloase din succesul obtinut, s-a mpotrivit acestei porniri. Aducnd argumente ntelepte, a izbutit s potoleasc furia rzboinicilor mbtatti de biruint si s-I conving c, n loc de o rzbunare sngeroas, care n-ar avea drept urmare dect alte rzboaie, poate nu tot att de norocoase pentru ei, era mai cuminte s se arate omenosi si s-I crute pe dusmanii prinsi, cstingndu-si recunostinta lor si obtinnd de la ei o pace ct mai favorabil, cu recptarea posesiunilor getice din dreapta Dunrii. Cuvntul regelui a fost ascultat si, dup cum povesteste istoricul antic Diodor, a urmat un ospt de mpcare, cu dou mese, una foarte cumptat si srccioas pentru geti, alta deosebit de luxoas pentru regele captiv si pentru tovarsii si. Ridicnd paharul su din corn de vit, Dromichete l-a ndreptat spre cupa de aur a lui Lisimah, ntrebndu-l care dintre cele dou mese i se prea mai demn de un rege. La rspunsul acestuia:Fireste, a macedonenilor, regele get i-ar fi fcut cu blndete o mustrare ironic:Atunci de ce ai lsat acas la tine un trai att de plcut si de strlucit si te-ai apucat s vii la niste barbari cu viata aspr, ntr-o tar fr roade ngrijite, btut iarna de geruri si de crivt, unde nici o oaste strn nu poate scpa teafr? Lisimah ar fi declarat c i pare r de nesocotinta sa, dar c, recunosctor pentru bunvointa cu care a fost tratat, va rmne totdeauna prietenul getilor. Fgapt este c pacea a fost ncheiat solemn, cu acceptarea conditiilor lui Dromichete si c, n semn de consacrare a aliantei, acesta a luato n cstorie pe fata lui Lisimah, cara a fost eliberat cu toti ai si. Prin aceast nrudire dinastic, uniunea triburilor getice de la Dunrea de Jos a intrat sub auspiciile cele mai prielnice, ntr-un contact si mai strns cu lumea elenistic, ceea ce, ntre altele, a nlesnit intensificarea ptrunderii civilizatiei grecesti la nord de Dunre, si ca reflex, accelerarea progreselor culturii geto-dace, al crei avnt este constatat de arheologi tocmai cu ncepere din aceast vreme.

15

Arhitectura civil, militar i religioas la geto-daci

Arhitectura militar va dobndi n sec. I .e.n. i n sec. I e.n. o dezvoltare excepional, o dovad a naltului nivel al civilizaiei. n regiunile de munte se ridic ceti de piatr impuntoare. Cele mai cunoscute sunt cele din munii Ortiei: Costeti, Sarmizegetusa, Piatra Roie, Blidaru, la care se adaug cele de la Piatra Craivii (lng Alba Iulia), Cplna, Tilisca i cea de la Btca Doamnei (Piatra Neam). Nu trebuie pierdut din vedere c dacii au ridicat i impuntoare ceti de lemn i pmnt, cum este cea de la Ocnia din Subcarpaii vlceni, unde a fost localizat vechea Buridava dacic, pe baza unor inscripii de epoc, fcute pe fragmente ceramice. Aceasta avea o acropol i trei terase, nconjurate toate de zid de lemn i pmnt, cu o grosime de peste 3,50 m. La cetatea de la Costeti s-au folosit deopotriv ziduri de piatr i val de pmnt cu palisad; cetatea dispunea de mai multe bastioane, unele n interiorul incintei de piatr, altele n exterior. Cetatea de la Sarmizegetusa se afla la altitudinea de 1200 m i cuprindea o suprafa de 3 ha, iar zidurile aveau limea de 3-3,20 m. Zidurile cetilor de piatr erau din blocuri fasonate i aveau dou paramente; ntre acestea se punea piatr sfrmat i pmnt bttorit formnd emplectonul. n acelai fel au fost i zidurile cetii de la Buridava. Cetile dacice de piatr i de lemn aveau un caracter monumental, impresionant, ele fceau parte dintrun sistem defensiv, deosebit de bine conceput n vremea lui Decebal. Ceea ce impresioneaz este complexitatea mijloacelor de aprare: ziduri de incint, bastioane, turnuri de veghe i aprare, terase i platforme de lupt, valuri de pmnt, palisade. Dei era integrat n sistemul general defensiv, o cetate dacic dispunea i de mijloace proprii de aprare, n cazul c ar fi fost izolat de restul cetilor. Dacii au tiut s foloseasc terenul n chipul cel mai corespunztor aprrii. n unele ceti mai mari existau palate ale cpeteniilor sau turnuri-locuin. Arhitectura religioas este documentat de o serie bogat de monumente. Este vorba de seria sanctuarelor care, dup planul lor, se mpart n dou categorii: temple patrulatere i temple rotunde. Sanctuarul patrulater avea coloseul de piatr sau de lemn, care formau n general aliniamente. Amintim aici marele sanctuar rotund de la Sarmizegetusa, cu diametrul de 29,40 m i prevzut cu dou cercuri de blocuri de andezit i un cerc de stlpi (coloane) groi, de lemn. n interior se afla o ncpere absidal. Arhitectura militar i religioas s-a format ntr-un cadru organizat, sub autoritatea unor personaliti ca Burebista i Decebal. Impresionantele monumente de piatr, lemn i pmnt dau msura puterii politice, militare i economice a geto-dacilor. Dezvoltarea vieii economice i a forelor de producie n toate ramurile de activitate a determinat o progresiv perfecionare a organizrii sociale. Chiar nainte de cristalizarea civilizaiei geto-dace se ajunsese la prezena unor uniuni tribale, cu o aristocraie bine documentat. Abia la sfritul sec. VI-lea .e.n., prin relatrile lui Herodot privind lupta geilor mpotriva armatelor persane, n 514 .e.n., putem deduce c geii aveau o organizare politico-militar superioar i o aristocraie militar. Fr ndoial c premisele unei atari organizri erau mai vechi. Splendidele tezaure de aur i argint de la Biceni Iai, Craiova i inventarele mormintelor princiare de la Agighiol - Tulcea, Peretu - Teleorman i coiful de aur de la Poiana - Coofeneti - Prahova, care dateaz din prima jumtate a sec. IV .e.n., atest prezena n aceast vreme a vrfurilor aristocraiei formate dup o lung dezvoltare social-economic; ele se bucurau de o poziie deosebit n societate i de o via de fast. Din rndul acestor vrfuri aristocratice se ridicau cpeteniile basileii - uniunilor de triburi. Creterea productivitii diverselor meteuguri i sporirea legturilor comerciale cereau forme politico-economice i militare mai largi, care s corespund dezvoltrii societii geto-dace dup trecerea de pragul dintre sec. II i I .e.n. n sec. II .e.n. civilizaia geto-dac se cristalizase definitiv, cu elementele sale de structur unitar, fundamentale, pe ntreaga arie locuit de geto-daci. n sec. I .e.n. ea va

16

dobndi i un alt element esenial, de structur unitar, pe cel politic. n prima jumtate a acestui secol Burebista va crea primul stat centralizat i independent, cuprinznd ntreaga lume geto-dac, de la nord de Haemus (Stara Planina) pn n Carpaii Pduroi i de la Tyras (Nistru) pn n Europa est-central. Burebista se va gsi n fruntea acestei puternice formaiuni politice aproximativ 4 decenii (80 44 .e.n.). Apariia pe scena istoriei din aceste pri ale Europei a unei mari personaliti, cum a fost Burebista, trebuie privit ca rezultatul unei milenare dezvoltri a traco-geto-dacilor. El a fost exponentul unei societi i al unei aristocraii, care atinsese un nalt nivel de dezvoltare n toate compartimentele vieii materiale i spirituale. Burebista apare pe fundalul unei bine structurate uniti etnice, lingvistice, de cultur, economice i spirituale. Burebista va imprima acestei multilaterale uniti i o pecete de unitate politic, punnd bazele unei tradiii statale ce va dinui pe meleagurile Daciei strvechi i la poporul romn nscut pe aceast vatr - pn n zilele noastre. Spre vest, Burebista a desfiinat centrele celilor, iar ntre Carpai i Nistru pe acelea, ntrziate, ale bastarnilor. Istoricul Strabo spunea despre Burebista: Ajungnd n fruntea neamului su, care era istovit de rzboaie dese, getul Burebista l-a nlat att de mult prin exerciii, cumptare i ascultare de porunci, nct n civa ani a creat un stat puternic i a supus geilor aproape pe toi vecinii. Ba a ajuns s fie temut i de romani. Statul condus de Burebista reprezint un moment de cea mai mare importan pentru istoria poporului nostru i a Europei sud-estice. Burebista dispunea de o for militar remarcabil, el putnd ridica o armat de 200 000 de ostai dac este s credem pe acelai istoric Strabo. El a dus o politic mpotriva Romei, cutnd s in ct mai departe pe romani. De aceea a dus tratative cu Pompeius, rivalul lui Caesar, i a ncheiat cu el nelegeri, ca ntre doi efi de stat independeni i suverani, aa cum va face i Decebal n tratativele cu mpraii Domitian i Traian. Chiar numai faptul iniierii i ducerii de tratative cu state puternice, ca cel roman, dovedete c statul geto-dac din vremea lui Burebista i Decebal se bucura de un prestigiu recunoscut, de putere militar, autoritate i independen. Dup ce Burebista a ieit de pe scena istoriei, statul ntemeiat de el s-a mprit la nceput n patru pri, apoi n cinci, dar tradiia general statal s-a pstrat. ntr-una dintre aceste microformaiuni politice a rmas Deceneu, marele preot din vremea lui Burebista, care se bucura de o autoritate aproape regal. Un alt urma al lui Burebista poate fi considerat regele basileu Thiamarcus, atestat de o inscripie descoperita n 1973 la Ocnia - Buridava dacic, jud. Vlcea. n epoca lui Decebal (87 106 e.n.), cultura material i spiritual a dacilor era mai dezvoltat dect n vremea lui Burebista. Viaa economic era prosper, iar schimburile comerciale cu romanii se intensificaser. Statul dac din timpul lui Decebal era mai bine nchegat, dar romanii instalaser frontiera pe Dunre. Pericolul roman se fcea din ce n ce mai amenintor. Incursiunile dacilor la sud de Dunre se nteesc, iar campania trimis de Domiian sub comanda lui Cornelius Fuscus se termina printr-un dezastru, generalul roman cznd pe cmpul de lupt. n anul urmtor ns romanii nvingeau pe daci la Tapae i Decebal devenea rege clientelar al statului roman, dup obiceiul pe care romanii l aplicau i altor state, crora le plteau stipendii pentru avantaje economice sau militare. Tratatul de pace din 89 e.n. avea s aduc un rgaz de pace pentru Decebal, care va fi folosit pentru pregtirea armatei i ntrirea cetilor, ct i pentru organizarea intern mai potrivit vremurilor grele ce erau de ateptat, i care au i venit, n timpul celor dou rzboaie din 101-102 i 105-106 e.n., cnd dacii au opus o rezisten eroic romanilor, iar la captul nfrngerii Decebal a preferat s-i curme viaa dect s cad viu n mna romanilor. Istoricul roman Dio Cassius ne-a lsat cel mai complet portret moral al regelui erou Decebal: Era priceput n ale rzboiului i iscusit n fapt, tiind cnd s nvleasc i cnd s se retrag la timp, meter n a ntinde curse, viteaz n lupt, tiind a se folosi cu dibcie de o victorie i a iei cu bine dintro nfrngere, pentru care lucruri a fost mult timp pentru romani un potrivnic de temut.

17

Arhitectura locuirii traditionale romnesti

Tipologia planimetrica si volumetrica a locuintei rurale s-a configurat inca din neolitic.

TANGIRU - jud. Giurgiu Neoliticul mijlociu, c.c.a. 4200 - 3500 i.e.n. cultura Boian, faza Vidra Locuinta de tip megaron prin dispunerea spatiilor semideschise pe latura scurta a edificiului. Perspectiva exterioara si plan

ARIUSD - jud. Covasna Neoliticul tarziu, c.c.a. 3500 - 2500 i.e.n. cultura Ariusd-Cucuteni Locuinta de tip megaron. Perspectiva exterioara si plan

18

PETRU-RARES - jud. Giurgiu Sfarsitul neoliticului mijlociu, faza de tranzitie de la cultura Boian la cultura Gumelnita Locuinta are prispa adosata laturii lungi, orientata spre sud, in tmp ce spre nord se dispune in polata un adapost pentru animale. Aceasta distributie va aparea mai tarziu in arhitectura rurala de la noi. Perspectiva exterioara si plan

VADASTRA - jud. Dolj Neoliticul mijlociu, c.c.a. 4200 - 3500 i.e.n. cultura Vadastra, faza Vadastra II Perspectiva exterioara si plan

HABASESTI - jud. Iasi Neoliticul tarziu c.c.a. 3500 - 2500 i.e.n. cultura Cucuteni "A" Planuri LEGENDA:

19

Pereti din impletitura de niuele cu lipitura de pamant galben descoperit "in situ". Traseul ipotetic al peretilor. Urme de pari infipti in sol descoperite "in situ". Pozitia ipotetica a parilor. Vetre.

Arhitectura locuirii traditionale romnesti

Edificiile din epoca bronzului continua solutiile volumetrice, planimetrice si structurale din neolitic. In aceasta perioada se constituie ca prototip sanctuarul de tip "megaron", regasit in arhitectura de cult a etapelor anterioare.

SALACEA - jud. Bihor. Epoca bronzului c.c.a. 1800 - 1600 i.e.n. cultura Otomani Sanctuarul de la Salacea este compus, din punct de vedere planimetric, din trei zone functionale alcatuind doua spatii bine delimitate: -zona de legatura cu exteriorul, materializata prin spatiul semideschis al prispei, amplasat intre "ante" pe latura de N.V., unde se afla si intrarea in sanctuar, -doua zone destinate desfasurarii ritualului, dispuse in amfilada, alcatuind un spatiu inchis bine precizat. Prima din zonele spatiului inchis, situata la intrare, are rol de vestibul, fiind separata de cealalta zona printr-o denivelare de 10 cm si constituie locul unde se depuneau vasele cu ofrande, constituind in acest sens un mic altar portativ. Cea de a doua zona functionala a spatiului inchis, adapostind doua altare de dimensiuni remarcabile, reprezinta locul pentru oficierea ritualului. este remarcabil efectul arhitectural rezultat prin dispunerea elementelor structurale in doua siruri de stalpi interiori, precum si prin articularea zonelor functionale si gradarea spatiului. Plan si perspectiva exterioara

20

Perspectiva interioara Locuintele geto-dacice din sec II i.e.n. - sec. I e.n. (perioada clasica) evolueaza si se diversifica comparativ cu cele din perioadele anterioare. Se pastreaza sistemul constructiv traditional: -elemente de sustinere (portante) verticale alcatuite din stalpi de lemn incastrati in sol -intre stalpi o umplutura (inchidere) formata din nuiele ce formeaza o armatura a peretelui -lipitura de lut (inchidere) Acest sistem este folosit atat la locuintele de suprafata cat si la cele adancite (semibordeie) sau ingropate (bordeie). El este utilizat atat in cazul celor rectangulare cat si in cazul celor circulare si absidale, fiind posibila impartirea a planului in oricate incaperi. Locuintele de suprafata sunt pe plan rectangular (patrat sau dreptunghi), absidal (semicerc sau poligon) si circular. De aici deriva o mare varietate volumetrica. Casele din arealul carpato-danubiano-pontic incep sa se individuaizeze, indepartandu-se de modelul original de tip megaron. Aceasta diferentiere se datoreaza si mutarii centrului de interes de pe latura scurta (specifica tipului megaron) pe latura lunga care devine astfel fatada principala a edificiului. Acest punct de interes este marcat prin dispunerea accesului (a intrarii) sau/si a spatiilor semideschise (prispe, foisoare). Volumele edificiilor sunt rectangulare, cu acoperis in doua sau patru pante (ape), circulare avand acoperis conic. Formele absidale reprezinta o solutie de tranzitie de la tipul circular la cel rectangular. Planurile sunt de obicei monocelulare sau bicelulare (cu una sau doua incaperi) dar apar adesea impartiri planimetrice (partiuri) mai complexe, cu trei sau mai multe incaperi.

21

SLIMINIC - jud. Sibiu sec. I e.n.

POPESTI - jud. Giurgiu sec. I i.e.n. - I e.n.

GRADUSTEA MUNCELULUI (SARMISEGETUSA) - jud. Hunedoara sec. I e.n. Sistemul constructiv cu talpi de lemn dispuse pe temelii din piatra, presupus in etapele anterioare, este atestat cu certitudine in cazul arhitecturii dacice. Descoperirea temeliilor din piatra ca suport al structurii din lemn a peretilor, existenta uneltelor care permiteau realizarea imbinarilor specifice acestui tip constructiv, continuat si de identificarea "in situ" a unor diafragme din barne ecarisate, dispuse orizontal si platuite la capete (sistem in cununi), precum si imaginile locuintelor dacice de pe Columna lui Traian, atesta folosirea curenta a locuintelor cu peretii din barne de lemn orizontale sau vericale, sprijiniti pe talpi, cu temelie din piatra. 22

Acest sistem constructiv, specific cu precadere locuintelor de suprafata predominante in epoca, corespunde planimetric tipului rectangular cu una sau mai multe incaperi. Este de presupus utilizarea acestui tip de constructii cu pereti de lemn pe talpi cu precadere in zonele cu relief inaltat si bogat impadurite. In aceasta perioada se realizeaza fenomenul regionalizarii modelelor cladirilor de locuit functie de zonele de relief si de varietatea si particularitatea rezervelor de materiale de constructie, proces care va continua si in etapele ulterioare, conducand la cristalizarea unor tipuri de locuinte diferentiate morfologic de la zona la zona, cu un coeficient ridicat de eficienta economica si constructiva si cu o varietate volumetrica, planimetrica si decorativa evidenta, constituind embrionul specificului regional al arhitecturii noastre traditionale.

APRASUL DE SUS - jud. Sibiu sec. I i.e.n. - I e.n. Perspectiva exterioara si plan

GRADISTEA MUNCELULUI - jud. Hunedoara sec. I i.e.n. Perspectiva exterioara si plan

23

GRADISTEA MUNCELULUI - jud. Hunedoara sec. I i.e.n. - I e.n. Perspectiva exterioara si plan

LUNCANI-PIATRA ROSIE - jud. Hunedoara sec. I - II e.n. Perspectiva exterioara si plan Cladirile de locuit cu dimensiuni ample si numar mare de incaperi se intalnesc frecvent in epoca dacica, alaturi de locuintele obisnuite destinate unei familii. Concentrand eforturi constructive majore si presupunand ample cunostinte de edificare, aceste constructii au de regula peretii realizati din barne de lemn sprijinite pe temelii din piatra sau cu stalpi incastrati in sol.

Arhitectura locuirii traditionale romnesti

LUNCANI-PIATRA ROSIE - jud. Hunedoara sec. I - II e.n. Perspectiva exterioara si plan Cladirile de locuit cu dimensiuni ample si numar mare de incaperi se intalnesc frecvent in epoca dacica, alaturi de locuintele obisnuite destinate unei familii. Concentrand eforturi constructive majore si presupunand ample cunostinte de edificare, aceste constructii au de regula peretii realizati din barne de lemn sprijinite pe temelii din piatra sau cu stalpi incastrati in sol. Incaperile sunt dispuse pe doua sau trei travee cu una sau doua deschideri. Acest mod de distributie presupune existenta unei scheme functionale clare, premergatoare demersului edilitar pe baza caruia sa se realizeze gruparea spatiilor, pornindu-se de la destinatia si importanta fiecarei incaperi.

24

Spatiile semideschise (prispe si foisoare) sunt dispuse pe latura (intre ante), continuandu-se in acest mod tipul "megaron" sau inconjoara edificiul pe doua sau trei laturi. Este de mentionat persistenta tipului planimetric specific megaronului (cu dispunerea intrarii principale pe latura scurta a cladirii, care se pastreaza ca fatada principala a edificiului) intr-o masura mai mare decat la locuintele obisnuite. Sistemul de organizare a plenimetriei, cu travei si deschideri, confera solutiei volumetrice un evident caracter monumental, subliniat atat prin ritmul coloanelor care marcau spatiile semideschise, cat si prin utilizarea unor materiale de constructie deosebite (olane de coama, tigle de acoperis etc.) Amplitudinea edificiilor avand in plan dimensiuni de pana la 40 m. lungime, cu latime de 20 - 25 m., precum si gabaritul unor incaperi cu deschideri libere de 8-12 m, presupune, pe de o parte, procedee constructive elevate, sustinute de un instrumentar adecvat, iar pe de alta parte cunostinte tehnice ajungand pana la realizarea unor "ferme" din material lemnos, capabile sa suporte deschiderile amintite.

LUNCANI - PIATRA ROSIE - jud. Hunedoara sec. I - II e.n.

CONITA (BURIDAVA) - jud. Valcea sec. I e.n. - I e.n.

25

LUNCANI - PIATRA ROSIE - jud. Hunedoara sec. I - II e.n. Continuand seria inovatiilor privitoare la cladirile de locuit pe care le genereaza arhitectura dacica, turnurile locuinta reprezinta cel mai elocvent exemplu. Cu certitudine aceste edificii aveau doua nivele cu functiuni distincte: -cel inferior, cu ziduri de piatra, fiind destinat depozitarii -cel superior, cu ziduri din caramida, destinat locuirii propriuzise Atestarea concreta, la aceste cladiri, a existentei planseului peste nivelul inferior, realizat cu grinzi masive din lemn, capabile sa preia eforturi apreciabile, realizate cu deschideri de circa 10 m, confirma ipoteza existentei plafonului si peste superior, al edificiilor, precum si la alte tipuri de constructii. Multitudinea informatiilor arheologice referitoare la planimetria si sistemul constructiv al acestui tip de edificii, evidentiaza necesitatea anticiparii faptului edilitar printr-un proces de o complexitate fara precedent. Alegerea unui amplasament optim pentru ridicarea constructiei, strans legat de destinatia acesteia, distribuirea spatiilor pe cele doua nivele ale cladirii, avandu-se in vedere rolul lor functional, imaginea legaturilor pe verticala intre nivelul inferior si cel superior prin scari interioare si exterioare, repartizarea judicioasa a materialelor de constructii in vederea realizarii parterului si etajului, integrarea spatiilor semideschise (prispele si foisoarele) in contextul functional si volumetric al edificiului, reprezinta demersuri conceptuale care confirma complexitatea procesului de proiectare implicat. Amplitudinea proportiilor si masivitatea structurii, presupunand un efort de edificare sustinut, confirma ipoteza subsumarii acestui tip de edificiu atat la categoria constructiilor cu caracter defensiv, cat si la grupa resedintelor pentru sefii militari. Noutatea sistemului constructiv cu analogii in arealul sud-dunarean indreptateste ipoteza prezentei in acest caz a unor influente elenistice, firesti, in contextul cunoscutelor legaturi ale statului dac cu lumea greco-romana. Tipul de locuinta-turn, create a arhitecturii dacice aditionat repertoriului autohton al modelelor cladirilor de locuit, va constitui un factor formativ activ cu largi ecouri in etapele ulterioare. Dispunerea incaperilor pe doua registre, nivelul inferior fiind de regula destinat depozitarii, iar cel superior locuirii, realizarea nivelului inferior din piatra, dispunerea spatiilor semideschise cu precadere la nivelul superior constituie concepte arhitecturale care vor persista in structura culturala autohtona, manifestandu-se activ in etapele ulterioare. Aceste concepte prefigurate de arhitectura dacica si utilizate cu precadere la realizarea resedintelor conducatorilor, se vor generaliza ulterior in locuintele satesti de

26

deal si de munte.

COSTESTI - jud. Hunedoara sec. I - II e.n. Perspectiva exterioara si planuri

COSTESTI - jud. Hunedoara sec. I - II e.n. Perspectiva exterioara si planuri

CETATENI - jud. Arges sec. II e.n.

Perspectiva exterioara si planuri

27

Descoperirile arheologice fac dovada folosirii sistemului constructiv in cadrul caruia peretii se realizau din barne sau dulapi de lemn, dispusi orizontal si sprijiniti pe talpi asezate direct pe sol, sau pe temelii de piatra. Sistemul de imbinare consta in chertarea barnelor la capete, in vederea platuirii lor.Atestat arheologic in cazul unei fantani, acest sistem constructiv folosit la realizarea locuintelor de suprafata. Pentru asigurarea nedeformabilitatii imbinarilor, capetele petrecute ale barnelor erau fixate prin pari incastrati in sol. Folosirea pentru prima data a zidariei din piatra la elevatii, procedeu edilitar cunoscut sub denumirea de "murus dacicus", constituie o importanta etapa in evolutia repertoriului sistemelor constructive autohtone. Reformuland in maniera autohtona elemente preluate din arealul elenistic, acest sistem constructiv presupune doua paramente din blocuri de piatra, formate cu un emplecton din pamant cu pietris compactat. Paramentele erau consolidate cu barne fixate in lacase de forma cozii de randunica, cioplite in blocurile fiecarei asize.

CIOLANESTII DIN DEAL - jud. Teleorman sec. II - I i.e.n. Fantana cu ghizduri din lemn Plan, axonometrie si detaliu

28

GRADISTEA MUNCELULUI - LUNCANI - jud. Hunedoara Constructii taranesti existente, care continua sistemul de realizare a acoperirii de la locuintele poligonale dacice Plan, plan sarpanta si detalii

GRADISTEA MUNCELULUI - jud. Hunedoara sec. I - II e.n. Zid dacic (Murus dacicus) 29

Axonometrie

Tigla de tip elenistic folosit la realizarea invelitorilor edificiilor dacice importante. Sec. I i.e.n. Axonometrie

Arta geto-dacilor
Oricine incearca sa abordeze subiectul referitor la arta geto-dacilor se izbeste de doua aspecte importante. Primul aspect tine de dificultatea stabilirii originii anumitor elemente manifestate in arta geto-dacilor, aspect care, la randu-i, este determinat de faptul ca Dacia a fost o zona in care s-au incrucisat curente culturale si de civilizatie dintre cele mai diverse. Al doilea aspect tine de saracia, cu mici exceptii, a vestigiilor si insemnarilor referitoare la arta geto-dacilor. Actualmente nu stim nimic despre literatura religioasa, poezia si dansurile lor populare, despre legendele istorice si muzica getodacilor, pe care, ca orice popor, nu se poate sa nu le fi avut. Nu ne ramane, ca atare, decat sa restrangem arta geto-dacilor la acele domenii despre care se poate spune ceva.

a. Despre arhitectura geto-dacilor, ca domeniu al artei acestora, avem, datorita arheologiei, date relativ bogate. Ne vom referi, in randurile urmatoare, la fortificatii (arhitectura in fortificatiile geto-dacilor) si la arhitectura constructiilor cu caracter religios (sacru).
Cele mai grandioase dintre constructiile geto-dacilor raman fortificatiile, unitare doar in conceptia de amplasare pe teren, nu in privinta caracterului si a elementelor constructive. Din acest punct de vedere s-au preferat inaltimile de tip mamelon cu pante repezi, legate de celelalte forme de relief prin sei inguste, usor de barat. Singura exceptie o constituie fortificatia liniara de la Cioclovina-Ponorici menita sa inchida accesul dinspre Tara Hategului spre Sarmizegetusa. Ea este, de altfel, singura fortificatie de baraj din zona capitalei dacilor si, alaturi de ceea de la Tapae, a doua cunoscuta in Dacia. Celelalte fortificatii, in marea lor majoritate, sunt de tip circular, adica elementele de fortificatie inconjurau partea superioara a mamelonului pe care sunt amplasate. Din punct de vedere al modului de raportare la teren, fortificatiile circulare materializeaza doua procedee diferite: unul traditional, in care elementele de fortificare se adaptau configuratiei naturale a terenului, evitand, fara insa sa le excluda cu totul, lucrarile de ,,corectare'' a terenului (Costesti-Cetatuie, Sarmizegetusa), altul preluat din lumea elenistica tarzie, in care amplasarea elementelor de fortificare a presupus ample lucrari de amenajare a terenului soldate cu aducerea la transee rectilinii a curbelor naturale ale mamelonului. 30

Elementele de fortificare ale cetatilor sunt atat dintre cele traditionale (valurile, palisadele simple, zidurile de pamant si lemn sau de piatra si lemn, si zidul din piatra sumar fasonata si legata cu un liant din pamant amestecat cu apa), cat si dintre cele noi aparute, din lumea greco-romana (zidul din piatra fasonata). Acest sistem de constructie elenistic a fost adaptat la posibilitatile locale, prin utilizarea acelui murus Dacicus (Costesti-Blidaru, Luncani-Piatra Rosie, Sarmizegetusa). Din aceasta perspectiva cetatile din zona capitalei statului dacilor constituie un unicat in lumea europeana din afara Imperiului Roman si sunt, in acelasi timp, cele mai impunatoare fortificatii. Efortul pentru construirea fortificatiilor este uimitor. Numai zidurile fortificatiei de baraj de la Cioclovina-Ponorici, de exemplu, insumeaza aproximativ 120.000 metri cubi de piatra, luata toata de pe locul unde s-a ridicat fortificatia. La celelalte fortificatii din zona capitalei, ca si pentru unele constructii civile si de cult, s-a utilizat calcarul exploatat in cariera de la Magura Calanului. Cea mai mare dificultate o constituia fasonarea pietrei, operatiune executata in cariera, dar mai ales aducerea materialului litic in punctele alese pentru a fi fortificate. Blocurile de piatra, destul de mari de altfel, erau aduse de la 40-90 km, prin Valea Streiului si pe Paraul Luncanilor pentru Piatra Rosie, sau pe Mures si apoi pe firul Apei Orasului pentru celelalte. Daca ar fi sa ne rezumam doar la constructiile din piatra fasonata descoperite (investigate) pana acum in zona capitaliei Daciei si luand pentru fortificatii dimensiuni minime la inaltimea zidurilor (5 m) si grosimea blocurilor de calcar din ele (40 cm) se ajunge la un total de circa 20.000 metri cubi. La toate aceste dificultati trebuie adaugate cele legate de organizarea exploatarii, transportului si zidirii acestor fortificatii. Orice bloc de piatra trebuia transportat cu precizie la locul destinat si asezat exact la locul sau in zid, ceea ce presupunea ca nimic sa fie luat la voia intamplarii. Dincolo de efortul in sine, pentru ridicarea zidurilor erau necesare lucrari foarte anevoioase de terasare, de nivelare etc. De exemplu, numai pentru amenajarea terasei a XI-a din zona sacra a Sarmizegetusei au fost necesari peste 100.000 de metri cubi de umplutura. O problema viu discutata in trecut era cea referitoare la amploarea si originea influentelor exercitate de civilizatiile vremii asupra celei geto-dacice. In domeniul arhitecturii se manifesta, cu precadere, influentele greco-romane. Pe langa cele aratate mai inainte, avem in vedere caramizile, tiglele si olanele cu forme si dimensiuni identice celor din tinuturile pontice, dar confectionate in Dacia, la tuburile de teracota ale conductelor de apa, la cisterna de la Costesti-Blidaru, la continuarea in caramida a zidurilor de piatra ale turnurilor-locuinta, la drumurile pavate cu lespezi de piatra, la scarile monumentale din piatra ecarisata, la sistemul icane de la unele intrari in cetati, la planurile patrulatere ale unor cetati, la zidurile de terasa, la constructiile de tip platforma din blocuri paralelipipedice prinse cu scoabe de fier. Asimilarea acestor elemente, folosirea unor elemente traditionale, adaptarea preluarilor la posibilitatile si gustul lor confera un caracter original arhitecturii civile si militare dacice. Dintre constructiile cu caracter religios cele mai importante sunt sanctuarele, adevarate temple ale antichitatii dacice. Aceste sanctuare sunt rectangulare, de tipul aliniamentelor de tamburi din calcar sau andenzit, si circulare, simple sau complexe. Din totalul de 30 de sanctuare descoperite pe teritoriul fostei Dacii, 23 sunt de tipul aliniamentelor, iar 7 apartin celei de a doua categorii. In cadrul complexului de cetati dacice din Muntii Sureanu, se gasesc urmele a 18 sanctuare, 15 rectangulare si 3 circulare. Aceste edificii de cult erau amplasate, de regula, in afara incintei fortificatiei propriu-zise. Ele se ridicau pe terase special amenanjate. Elementele constructive, bazele 31

de coloana in special, erau asezate direct pe stanca de pe terasa sau de pe fundatii realizate prin saparea in umplutura terasei a unor lentile in forma de palnie si umplute succesiv cu piatra de rau si argila, in vederea consolidarii terenului. Pe bazele de coloane din calcar se ridicau apoi coloanele din lemn, care sustineau acoperisul templului, in doua ape, din lemn si sindrila; in cazul bazelor din piatra de andezit, coloanele erau durate din acelasi material. Sanctuarele erau niste constructii impunatoare, adevarate edificii de cult de genul templului. De exemplu, sanctuarul mare de calcar de pe terasa a XI-a de la Sarmizegetusa era format din 4 siruri a 15 coloane, asezate la distanta de 3,20 metri intre siruri si de 2,50 metri intre coloane (interax) ceea ce ar reprezenta o constructie cu o lungime de peste 35 de metri si o latime de aproximativ 10 metri. Bazele de coloane si o parte din coloana erau cuprinse, la vremea functionarii lacasurilor, intr-un strat de umplutura din lut, care constituia, de fapt, nivelul de calcare, podeaua edificiului respectiv. La intrarea in sanctuare erau platforme realizate in tehnica zidului dacic, care, probabil, aveau pe nivelul lor de calcare un placaj din lespezi de piatra, sau, mai degraba, un paviment din lemn, ce se continua in partea dinspre sanctuar cu o treapta de patrundere in interior.

b. Pentru epoca clasica, sculptura in piatra e reprezentata de elemente putin

numeroase si extrem de simple, ceea ce ne determina sa apreciem ca geto-dacii nu au dezvoltat o arta sculptural a in piatra de tip monumental, ci, mai degraba, una minora, cu rol decorativ. Este posibil insa ca geto-dacii sa fi dezvoltat o bogata arta in lemn.

c. Un domeniu mai bine cunoscut al artei dacice il constituie ''arta metalului'', in special a argintului. ntalnim la geto-daci tot felul de obiecte de podoabe (fibule, unele aurite, inele, bratari simple sau plurispiralice, aplici, lanturi ornamentale, majoritatea frumos ornamentate cu elemente geometrice sau geometrizante), de orfeverie si feronerie. d. Mult mai bogat este insa repertoriul ornamental al ceramicii geto-dacice. La
ceramica lucrata cu mana s-au practicat ornamentele incizate (linii valurite, motive in forma de creanga de brad, simple crestaturi oblice etc.), dar si cele in relief (butoni discoidali, proeminente conice, emisferice, orale, uneori impodobite ele insele, sau braurile-orizontale, sub buza vasului, si/sau verticale, de la gura spre fundul vasului). Ornamentarea vaselor lucrate la roata e mai putin variata, cu exceptia vaselor pictate. Podoaba cea mai obisnuita e linia in val incizata, alternand uneori cu linii drepte executate tot prin incizie. O categorie speciala o reprezinta ornamentica ceramicii pictate. Un tip de asemenea ornamentare consta din benzi orizontale de culoare, mai rar si linii verticale, drepte sau in zig-zag, pictate pe suprafata vaselor. Cel mai interesant tip, original, care nu-si gaseste inca analogii contemporane, consta in aplicarea, pe fondul galbui sau negru al angobei vasului, a unor motive geometrice, vegetale sau animale de culoare alba sau brun-roscata. Atat cat putem sti astazi despre arta geto-dacilor, unele lucruri ramanand nedescoperite sau neexplicate, ne permite sa apreciem ca ea include foarte multe elemente de imprumut sau care pot fi puse in analogie cu cele ale unor popoare ale vremii. Insa aceste imprumuturi nu-i rapesc acesteia originalitatea. ''Ceea ce se poate afirma insa de pe acum si nu va suferi niciodata o desmintire, sublinia H. Daicoviciu, e faptul ca daco-getii au creat o cultura spirituala demna de splendida lor civilizatie

32

materiala''

Daco-geii n arta plastic roman

1. Statui de barbati daci 2. Busturi si capete de daci 3. Reliefe, altoreliefe si lespezi cu persoane sau grupuri de daci Pe parcursul campaniilor din anii 101-102 si 105 106, pe vaile, plaiurile si culmile carpatine, patrunzind mai adinc spre limitele nordice ale Daciei lui Decebal, armatele romane au cunoscut indeaproape ascutisul armelor dacilor si dirzenia lor razboinica, dar si trasaturile fizice si fizionomice, aspectele morale si psihice ale poporului norddunarean, din ai carui fii apar unele personaje mai remarcabile si numeroase reprezentari plastice, sculpturale din Italia si din alte zone ale Imperiului. Aceste reprezentari statuare si reliefe sint documente de interes istoric-arheologic si etnologic deosebit, importante si pentru cunoasterea caracterelor etnice si somatice ale geto-dacilor. Numerosi prizonieri, luati de trupele romane, fiind dusi in cortegiul triumfal la Roma, apoi deportati, redusi la stadiul de robi, vinduti ori internati elementele nobile, aristocratia geto-dacilor, in diferite zone ale imperiului, dar mai cu seama la Roma si in teritoriul ei, folositi in primul rind ca forta de munca. Captivii daci, luati din masele temutilor dusmani si adversari ai imperiului, compatriotii cei mai devotati ai regelui Decebalca figuri impozante de oameni voinici si chipesi, vor fi facut, desigur, impresie asupra populatiei romane si italice. Ei au impresionat de asemenea retinind atentia sculptorilor vremii, carora le-au servit ca excelente modele pentru operele de arta destinate a impodobii pietele, basilicile si alte cladiri publice ori particulare ale Romei, prelevind si perpetuind simbolic succesele armelor si gloria lui Optimus Princeps, Ulpius Traian pe meleagurile carpatodanubiene. Atentia si popularitatea de care au avut parte captivii daci deportati la Roma rezulta din numeroasele lor reprezentari in sculptura de la inceputul sec. II-lea. In arta plastica a epocii apardesigur ca din motive politice si propagandistice inainte de toate, mai putin umanitare ori pur estetice, figuri de daci si Dacia in forma simbolica de femeie, in variante numeroase si ipostaze; ca si armele dacice, indeosebi arma curba, sabia scurta in forma de secera. Principala opera de arta plastica unde figureaza daciimpreuna cu alti barbari adversari sau aliati ai Romeieste Columna lui Traian din Forul din centrul Romei in a carui suita de scene figurile lorfemei, barbati, copii din toate paturile sociale in frunte cu regele Decebalsunt tipice, permanente, recunoscute indeosebi ca fiind portrete realiste, avind in consecinta o importanta si o valoare documentara de prim rang arheologica, istorica, etnologicachiar si pentru cunosterea tipului somatic; impozanta coloana impodobita cu o serie de scene in genul unui film cinematografic modern, asezat in centrul capitalei imperiale este un repertoriu gliptic considerat de multi arheologi ca ultima opera de valoare artistica a antichitatii clasice. Capetele de daci au fost daltuite 33

de talentatii sculptori ai Romei dupa originalele vii, nu numai dupa schitecrochiuri si desene luate de unii abili reporteride razboi in cursul campaniilor din Dacia, ori dinmemorie si fantezie. Prizonierii nobili sau oameni de rind adusi la Roma au pozat, nu voluntar dar sigur cu oarecare mindrie si nostalgie patriotica, in fata indeminaticilor sculptoritoti ramasi ca foarte multi altii anonimi pentru posteritateai stralucitei capitale a Imperiului Roman. La niste portrete realiste, reprezentate obiectiv, se pot recunoaste unele trasaturi individuale, particulare, elemente de fizionomie autentic-dacitracice, ce nu au caracterul de sabloane repetate mecanic la infinit, asemenea figurilor de sfinti din iconografia crestinismului, mai ales cel greco-bizantin. Majoritatea operelor sculptate care infatiseaza pe daco-geti, au servit desigur spre a impodobi Forul lui Ulpius Traianus, ca si eventual alte monumente publice romane, au un scop politic evident si firesc necesar in toate timpurile: de propaganda si reclama, dupa subjugarea in Dacia carpatica a unui dirz si periculos adversar al imparatiei. Numarul pieselor sculpturale infatisind daci trebuie sa fi fost foarte mare iar valoarea artistica a celor cunoscute azi, pastrate la vedere neintrerupt pe monumentele antice, ori scoase din ruine si din pamint este destul de ridicata, uneori chiar apreciabila, fara a mai vorbi de semnificatia si utilitatea lor documentara, istorico-sociala si arheologica. Ele se repertorizeaza in trei grupe, care nu pot fi detereminate net in toate cazurile, din cauza starii fragmentare a unora dintre ele:

1. STATUI DE DACI 1. BUSTURIrespectiv numai capete, care pot sa apartina fie Grupei 1 fie Grupei 3. 2. RELIEFE, ALTORELIEFE SI LESPEZI--cu persoane sau grupuri de daci

1. STATUI DE DACI
Statuile reprezentind intreaga persoana sint cele mai numeroase, aprox. 18 piese. Unele infatiseaza personajele cu miinile suprapuseincrucisate, simbolizind conditia de captivi. Opt statui asezate deasupra coloanelor libere pe cele doua laturi largi ale arcului de triumf al lui Constantinus I, aduse aici din Forul lui Traian. Desi sint incomplete ( restaurate in secolul al XVIII-lea) s-a stabilit si admis aproape unanim ca ele infatiseaza captivi din Dacia. Pe acelasi arc si evident de aceiasi provenienta este si figura colosala din care s-a pastrat partea inferioara. Se afla in Muzeul Capitoliului iar o replica in Villa Borghese.

A)----Statuie de barbat, inalta de 225 cm, cu barba, fara caciula, invesmintat cu tunica, pantaloni, manta si opinci. Mina dreapta o tine pe antebratul sting. Lucrarea este 34

neterminata ; a fost descoperita in anul 1841 in Via dei Coronnati, la Roma si se afla la Muzeul Lateran.

B)----Statuie (sau bust?) din marmura, inalta de 181cm. Capul, cu alte detalii integrate in opera moderna (virful caciulii, sprincenele, nasul, buza inferioara, barbia, o parte din grumaz si din haina, etc) ; trunchiul este din marmura violacee deschisa. Are bratele incrucisate inainte, in modul tipic prizonierului. Mantaua cu falduri adinci este fixata cu o fibulabuton pe umarul drept. Se afla la Vatican (Museo Chiavamonti, odinioara in Villa Negroni)

C)----Statuie cu capul descoperit, fara barba, invesmintat in tunica, pantaloni si mantie si opinci. Piciorul sting este incrucisat peste cel drept. Numeroase portiuni sint restaurate. Se afla in colectia Torlonia, la Roma. A fost considerata rege dac prizonier, ceea ce, dupa fizionomie si tinuta in ansamblu pare eronat.

D)----Statuie inalta de 234 cm, cu barba, caciula, tunica si pantaloni. Minile, nasul si unele parti din tunica sint restaurate. A fost descoperita in Forul lui Traian. Este asemanatoare cu cele de pe Arcul lui Constantin I si se afla la muzeul din Napoli.

E)----Statuie inaltra de 238 cm, reprezentind un dac cu barba, cu caciula frigiana, in tunica incinsa cu briu; pantaloni si manta. Bratul drept este adus spre soldul sting iar mina stinga indoita peste piept. Sint restaurate miinile, nasul si o parte din tunica. Din Forul lui Traian a fost dusa in Muzeul Napoli.

F)----Statuie a unui personaj cu barba, fara caciula, in camasa, pantaloni si mantie, incaltat cu opinci si avind bratele incrucisate in fatamina dreapta pe antebratul sting. Se afla in Florenta

G)----Statuie inalta de 275 cm. Lipsesc capul si miinile. Linga piciorul sting are un scut hexagonal, o tolba si arcul. Este evident un combatant dac, simbolizind dusmanul infrint si capturat. A fost descoperita in anul 1764 in ruinele de la Efes si dusa la Smirna, unde se afla in gradina Muzeului Arheologic.

H)----Statuie din marmura alba, inalta de 72 cm careia ii lipseste capul. Poarta tunica cu mineci, centura la briu, strinsa pe corp, pantaloni bufanti legati la glezna si 35

opinci iar mantia este prinsa cu o fibula pe umarul drept. Mina dreapta este pusa peste antebratul sting, in semn de supunere. In mina stinga tine o cuta a mantiei. Se afla la Muzeul Bruxelles.

I)----Opt statui de barbari prizonieri, asezate deasupra coloanelor libere care decoreaza cele doua fete ale Arcului de Triumf, din ele insa nu sint originale decit partea de la umeri in jos. Capetele, miinile si intreaga statuie asezata pe coloana din dreapta arcului central de pe fata sudica, sint opera sculptorului Bracii si au fost executate in anul 1734. Dupa ceea ce se pastreaza original nu se poate afirma nimic privitor la tipul de barbar reprezentat si epoca executarii. Costumul nu reprezinta nimic impotriva identificarii lor cu dacii, poarta intocmai ca acestia tunica incinsa la mijloc; pantaloni lungi rasfrinti si strinsi la glezna deasupra incaltaminteiun fel de bocanci incheiati in fata cu sireturideasupra mantale cu franjuri. Miinile le tin in fata legate, cu dreapta peste stinga, afara de alte statui restaurate integral care sint asezate invers. Capetele, dupa restaurarea lui Bracci, au trasaturile tipului dac, cum si acoperamintul capului este acel pileus frigian purtat de daci. Nu se poate afirma daca restaurarea corespunde adevarului caci din capetele originale nu se pastreaza nici unul. La sfirsitul secolului al XVIII-lea, in sapaturile de linga arc s-a descoperit un cap de barbar ( pastrat la Vatican) cu pileus; ca proportii, acest cap pare nepotrivit cu corpul statuilor, astfel incit ramine in picioare ipoteza indentificarii statuilor cu daci si datarea lor in epoca lui Traian, servind la ornamentarea forului acestui imparat [ Florescu; Arcul lui Constantin;p. 26]

2.BUSTURI SI CAPETE DE DACI

Asemenea piese, unele avind caciula, altele cu capul descoperit, fizionomia avind trasaturi tipice, se cunosc in mar enumar, prin diferite colectii din Italia si din alte tari europene. Un amplu repertoriu al acestora a fost intocmit de A.I. Vostinina, Golovi, varvarov Iz sobraniia Ermitaja [Capete de barbari in colectia Ermitajului],I trudi anticnogo otdela muzei Ermitaja, Leningrad, 1946, pag. 199218. scurta prezentare recenzie a acestei lucrari: Emil Condurachi, Analalel romano-sovietice, Bucuresti, 1947, nr. 3, p. 508, cu remarca judicioasa: un studiu exhaustiv a acestor reprezentari de daci, imprastiate prin muzeele si prin diferitele monumente europene, este astazi, dupa publicarea sculpturilor de la Ermitaj, nu numai posibila, dar si de dorit. Ceea ce a facut Bienhowski pentru reprezentarile barbarilor in arta greaca si romana trebuie reluat in special pentru acel capitol al portretistice roman eprivind pe daci.

2.1--BUSTURI

36

A)----Busta inalt de 105cm, capul avind 60 cm, cu unele intregiri moderne ( sprinceana stinga si ochiul, o parte din barba iar bustul-suport este modern, modificat). Are trasaturi pregnante, privire dreapta, energica, expresiva; la ceafa nu este lucrat dovada ca sculptura era asezata linga un perete. Descoperit in Forul lui Traian in anul 1822 ( sapaturile franceze). Se afla la Muzeul Vaticanului. Dupa Em. Panaitescu [Ephemeris daco-romaniae, Annuaria de la Scuola Romena, I, 1923, pag. 406408] ar fi bustul regelui Decebalus.

B)----Bust de marmura galbuie avind capul descoperit si barba; inalt de 150 cm; intregit : nasul, buza de jos, barba, o parte din par, etc. Are trasaturi expresive, puternic reliefate, tip de fizionomie rustica, cu privire incruntata. Descoperit in Forul lui Traian inainte de anul 1837. aflat in Muzeul Vaticanului (Amelung, Die Skulpturen, I, p.15, si 913, nr. 9, pl. I. )

C)----Bust de marmura alba, dac cu barba scurta, fara caciula, capul avind 45 cm. Intregiri: nasul cu buza de sus, parul, grumazul. Are privirea dreapta, energica, asemanatoare cu precedentul dar cu trasaturi mai fine si mai nobile. Descoperit la Traianus Portus ( gura Tibrului). Se afla la Muzeul Vaticanului ( Amelung, I, p.145146, nr. 118, pl.14)

D)----Bust de dac comatusdin Roma, in Copenhaga ( vezi C.Jakobsen, Ny Carlsberg Glyptotek Fortegnegloe over de antique Kunstvaerker, 1907. p. 237, nr. 676 ( Fred Poulsen Catalogue of ancient sculpture in the Ny Carlsberg Glyptotek Copenhagen, 1951, p. 471, Inv. 676 Dacian Colosal head

E)----Bust colosal de dac ( antic numai capul, restul restaurat ca si parul, nasul, buza superioara) aflat in colectia Farnese, in Muzeul Napoli (Ruscch, Guida p. 256, nr. 1069)

F)---- Bust cu barba si caciula cu inaltimea totala de 94 cm, capul de la capatul barbii la sfirsitul caciulii = 66 cm. Figura de aristocrat, ceva mai in virsta; privirea linistita, calma. Achizitionat in anul 1861 din galeriile Campana, provine , foarte probabil, tot din Roma. Se afla in Muzeul Ermitaj, nr. 248 [Vostinina, p. 203, pl. II]

G)----Bust cu barba si caciula, inalt de 97 cm; capul de 49 cm. De aceiasi provenianta cu precedentul si aflat tot la Muzeul Ermitaj, nr. 28 [Vostinina, p. 203, pl. II]

37

2.2--CAPETE
A)----Cap de dac comatus, din Roma ( linga Palazzo Giustiniani), inalt de 46 cm. Se afla la Copenhaga [Jakobson, p.238, nr. 677, Paulsen, p. 472, nr. 667, Dacian colosal head]

B)----Cap de barbar cu parul scurt pe frunte. Se afla la Muzeul Torlonia, Roma [ Bibl. MatzDuhn, I, p. 350, nr. 1191]

C)----Cap de barbar cu parul lis si barba scurta. Nasul si buza superioara sint restaurari moderne. [ Bibl. MatzDuhn, I, p. 350, nr. 1192].

D)----Cap de barbar cu dimensiuni ceva mai mari decit cele naturale. Palzzo Giustiniani, Roma [ Bibl. MatzDuhn, I, p. 350, nr. 1194].

E)----Cap colosal, cu barba si mustata; caciula mare. Ochii sint redati plastic iar barbia si nasul sint restaurate. Se afla la stud. Monteverde, Roma [ Bibl. MatzDuhn, I, p. 350, nr. 1194 a].

F)----Cap de barbar cu barba. Se afla la Stud. Canova, Roma [ Bibl. MatzDuhn, I, p. 350, nr. 1196].

G)----Cap de marmura alba, cu barba si mustati, fara caciula, inalt de 50,3 cm. Parti intregite: nasul, o mare portiune din grumaz si parti din par. Are privirea dreapta, incruntata si posomorita; fruntea cu riduri, sprincenele stufoase. Este o figura expresiva, tpica de dac, se afla initial la Roma in Villa Altobrandini, achizitionata in anul 1826 de Bunsen pentru muzeul din Berlin. [ Bibl. Beschreitung der antiken Skulpturen, Konigliche Museen zu Berlin, 1991, p. 180, nr. 461]. Este considerat ca facind initial parte dintr-un bust.

38

3.RELIEFE, ALTORELIEFE SI LESPEZI

3.1--RELIEFE
A)----Relief asezat pe arcul imparatului Constantinus I, la Roma ( sub arcada si in atica de la vest a arcului) infatisind pe imparatul Traian ( cu capul inlocuit cu al lui Constantin) incoronat de Victoria si condus de Roma personificata, intra in orasul indicat printr-o arcada. La dreapta o lupta intre daci si romani. Freza provine de la un monument ridicat in cinstea imparatului Traian. [Bibl. Rep. Rel. I, pag. 252]

B)----Relief infatisind o biruinta a romanilor asupra unui grup de daci; imparatul Traian calare ( cu capul inlocuit ca la relieful precedent pe monumentul lui Constantinus I ), asezat sub arcada si subatica de la vest si avind aceiasi provenienta. [Bibl. Rep. Rel. I, pag. 252].

3.2--ALTORELIEF
A)----Figura cu barba, caciula, tunica, pantaloni, manta, cizme; cu palmele rupte. Aflata in Muzeul Torlonia, Roma, nr. 412. [ Bibl. Rep. Stat., II, p. 196, nr. 5]

3.3--LESPEZI
A)----Lespede cu relief infatisind doi prizonieri daci, oameni de rind, comati, intr-un car tras de doi cai, escortati de trei paznici desculti, din care unul are un pumnal la sold. Se afla la Muzeul Luvru (Louvre) din Paris. [ Bibl. Rel. Rep, II, pag. 288, nr. 2, (plaque Campana)] B)----Lespede cu un calaret dac traversind Dunarea not. . [ Bibl. Rel. Rep, II, pag. 312, nr. 2]. [Papers of British School, Roma, IV, pag. 247, E. Strong, Roman sculpture, pag. 50].

Creterea animalelor n Dacia

O serie de date de ordin istoric (prin documente) sau arheologic (prin descoperirea unor obiecte si unelte legate de aceasta ocupatie), dar mai cu seama prin materialul arheozoologic rezultat si el - fie n urma sapaturilor n siturile geto-dacice, datorita caruia 39

se pot detalia date complexe si exacte cu referire la frecventa unor specii, caracteristici tipologice ale acestora, folosirea lor n diverse scopuri de ordin economic, dar si cultic -, ct si prin date corelate cu informatiile ce rezulta prin reprezentarea acestora pe diverse lucrari n piatra ct si teoretica, vin sa ne arate destul de bine rolul jucat de animalele domestice n viata de zi cu zi a comunitatilor umane geto-dacice.

Se poate constata ca specia cea mai frecventa era reprezentata prin cornutele mari (taurinele) ce aveau functionalitati multiple. Mai nti prin sacrificare, datorita si taliei lor, acopereau cu mult peste jumatate din necesarul de proteine animale necesare vietii omului, dar si pe aceea de producere a laptelui (ce dadea prin preparare si o serie de alte produse alimentare), ct si pe cea de motor animal indispensabil pentru o serie de activitati de acum bine diversificate. Ele erau reprezentate printr-un tip de talie cel mult medie, cu coarne relativ mici. ntre adulti si maturi erau cu totul preponderente femelele, castratii fiind astfel n numar relativ redus. Trebuie mentionat ca la dacii din Moldova se gaseau si vite acornute, ce reprezentau un grup cu totul inedit. O frecventa mult mai mica o aveau ovicaprinele, dar existau si rare exceptii cnd aceste cornute mici ntreceau doar ca numar, dar nu ca pondere, taurinele. Ovinele se gaseau n cantitate mai mare dect caprinele si ele erau de talie relativ mica, cele mai multe nca cornute, capra aparnd nsa mai masiva. Cornutele mici erau si ele polivalente, dnd lapte, iar oaia si lna. S-ar putea ca si la ovine sa se fi practicat castrarea masculilor. Prin sacrificare, ovicaprinele dadeau o cota de carne cu foarte mult mai mica dect taurinele.

Porcinele, uneori ntrecnd usor ca frecventa cornutele mici, fiind monovalente, erau crescute doar pentru producerea de carne si grasime, furniznd totusi o cota nu prea mare de carne. Porcul crescut de geto-daci era de talie mijlocie. Calul apare de doua tipuri, existnd cai obisnuiti (ordinari), de talie mica si medie, ct si cai nalti (de elita), de peste 1,40 m, buni de calarie, ntrebuintati probabil doar de 40

catre aristocratie. Calul era totodata un animal pe care geto-dacii l foloseau n scopuri cultice, gasindu-se uneori cai ngropati ntregi, sau doar o parte din trupul lor (cap si extremitatile membrelor), uneori nsotind decedatul n mormnt. Geto-dacii nu cresteau asinul, acesta fiind de aceea foarte rar printre resturile animaliere; era adus n zona probabil de grecii din cetatile de pe tarmul Pontului Euxin. Ca specii fara importanta economica mentionam cinele si pisica. Primul era bine reprezentat, existnd cini de la foarte mici ca talie (zisi cini "de salon") pna la foarte mari, aproape ca niste lupi, folositi desigur pentru paza. Se pare ca, n a doua parte a La Tene-ului, cinele devine si un animal de importanta cultica, gasindu-se exemplare de diverse marimi ngropate ntregi n gropi. Pisica era nca foarte rara, fiind prezenta doar n situri din sudul Romniei. Pe lnga mamiferele citate mai sus, geto-dacii aveau de acum si pasari domestice, gaina, gasita n cantitate foarte mica, dar si gsca, nsa foarte rara.

Aezrile Geilor munteni

Cu privire la tipurile de locuinte geto-dace, datele sunt destul de sarace si ele au putut fi stabilite, in Cmpia Munteniei, numai pe baza cercetarilor arheologice. Cert este ca geto-dacii au folosit ca tipuri de locuinte: bordeiul si casa de suprafata. Bordeiele aveau fie forma rombica neregulata, fie ovala (la Malu Rosu) sau rectangulara (la Chirnogi), uneori prevazute cu trepte de coborare, cum este cazul celor de la Catelu Nou, sau contur patrulater cu colturile rotunjite, descoperite la Tanganu, Popesti Novaci si Piscul Crasanilor. Mentionam in acest cadru, interesanta descoperire de la Bragadiru, constind din suprapunerea partiala a unui bordei de forma ovala de catre o locuinta de suprafata (patrulatera). Dimensiunile bordeielor, atingand in general adancimea de aproximativ 0,80 - 1 m, sunt cuprinse intre : 3,60 m x 3 m sau 4,80 m x 3,50 m. Pamantul de umplutura aflat in interiorul bordeielor continea adeseori cenusa, ceea ce ar putea atesta folosirea in constructie a trestiei sau papurisului. De obicei, in incaperi se aflau vetre. Au fost insa situatii cand nu s-au identificat vetre sau urme de arsura puternica, ceea ce demonstreaza folosirea lor in afara incaperilor. La daco-getii din Campia munteana casele de suprafata au alctuit majoritatea locuintelor. De forma rectangulara sau alipsoidala aceste case erau ridicate, la suprafata solului, pe un schelet de pari grosi care sustineau o impletitura deasa de nuiele; peste acest schelet lemnos se asternea un strat gros si dens de lipitura de lut amestecat cu paie. Atat prin cercetarile de la Popesti Novaci, cat si prin cele de la Bragadiru, dudesti, catelul nou si altele s-au aflat resturi de chirpic in amestec cu paie, ce proveneau de la peretii locuintelor. La Radovanu, intr-o locuinta de suprafata, au fost identificate gropile a doi pari care sustineau acoperisul. Locuintele au fost, se pare, invelite cu trestie ori cu paie. Totusi, atat la Radovanu cat si la Popesti Novaci s-au gasit, mai ales in sectorul denumit Chi, mari cantitati de tigle din lut imitate dupa cele grecesti, dar de factura locala, cuie si scoabe de fier in care se prindeau grinzile ce aveau rolul de a sustine scheletul lemnos al locuintelor. Usile erau inchise cu zavoare asigurate cu chei din fier si bronz. Podelele se realizau din lut batatorit. Cu mici exceptii, aproape toate incaperile erau prevazute, in coltul de nord-est 41

sau est, cu o vatra deschisa aproape rotunda (cu diametrul de 0,50 m - 1 m) ori patrata (cu laturile pana la 1,20 m lungime). Vetrele asezate direct pe pamant se faceau dintr-un strat de lut batatorit, care in urma arderii capata duritate mare i o culoare rosiatica albicioasa; ele serveau pentru prepararea hranei. In anumite situatii s-au gasit chiar si cuptoare menajere. Dimensiunile locuintelor de suprafata sunt variabile: astfel la Manastirea si Piscul Crasanilor au fost cuprinse intre 2,80 x 2 m; 3m x 2m pe cand la Bragadiru si Popesti Novaci au fost surpinse si locuinte cu o suprafata mai mare: 5,60 m x 4,20 m. In constructia caselor se observa o tehnica primitiva, materia prima folosita se realizeaza din lemn si lut, in amestec cu paie, piatra nefiind utilizata, deoarece lipseste in toata Campia Romana. Din cele aratate se desprinde concluzia folosirii de catre geto-daci in mod concomitent a bordeielor si a locuintelor de suprafat, fara a se putea face o delimitare in timp intre aceste doua tipuri de case. De la tipurile de locuinte descrise, caracteristice regiunii de ses, face totusi exceptie un complex aflat la Popesti Novaci la adancimea de 1,10 m. Din acest complex faceau parte printre altele, un grup de constructii cu destinatie practica: o bucatarie de 7 m x 6 m, prevazuta cu un cuptor rotund, mare, cu diametrul de 1,85m; bucataria corespundea cu alte camere: locuinte depozite de provizii ori de unelte, dintre care deosebit de interesanta este o camara de circa 5 x 5 m unde, in preajma unei vetre, s-au pastrat in situ cinci chiupuri -pithoi - pentru provizii de grane. In acelasi complex se incadra si o constructie absidata. Tot in asezarea getica de la Popesti au mai fost intalnite vetre ornamentate alcatuite din chenare liniare simple, din diagonale crucise si din cercuri. Vetre similare sau constatat si in alte puncte din aria culturii getice, de pilda in Bucuresti: la Mihai Voda si Popesti Leordeni. Ambele vetre sunt decorate prin cate doua patrulatere incizate. O alta vatra - pastrata fragmentar - decorata prin doua chenare patrate, paralele cu marginile, si diagonale a fost descoperita la Vladiceasca (jud. Ilfov). Aceste vetre aveau desigur un caracter de cult. Asezarile getice erau prevazute pe langa locuinte cu gropi menajere circulare, tronconice (ce de exemplu la Mihai Voda si Popesti Novaci), in forma de clopot (de la Tanganu), sau a unui fund de sac (la Catelu Nou, Tanganu, Popesti Novaci), toate folosite in scopul pastrarii recoltelor. Pentru o cat mai buna conservare a cerealelor, adeseori peretii gropilor erau arsi. Cateodata, dupa ce se umpleau cu cereale, gropile se astupau cu cenusa si resturi de vatra. La Popesti Novaci, pe suprafata unde s-au aflat sase vetre suprapuse - fiind probabil un loc de cult domestic sub ultima dintre ele s-a descoperit o groapa continand un depozit ritual, cu diverse vase intregi si fragmentare, specifice celei de-a doua epoci a fierului, precum si doua parti ale unei rasnite rotative de tip vulcanic, un varf de sageata, fragmente de verigi din bronz, o lama de cutit din fier, un ac de fier, o piramida de lut, cateva boabe de grau carbonizate, precum si oase de peste si mamifere domestice. Dintr-o groapa ovala de la Malu Rosu, descoperita la adancimea de 3,30 m, s-au cules multe fragmente de chirpic, pamant ars cu lipitura, maxilare si molari de oaie, porc, cal, precum si valve de scoici. De asemenea, ceramica aflata in acest complex era foarte bogata si variata. Dar ceea ce atrage, in mod deosebit, este o scobitura laterala, realizata in groapa, avand o lungime de 0,36 m. in acesta scobitura s-a gasit o catuie. Toate aceste elemete indreptatesc pe descoperitori sa o considere o groapa realizata intr-un scop ritual. Spre deosebire de regiunea Transilvania indeosebi a muntilor Orastiei - unde se intalnesc deseori case de mari proportii, patrulatere ovale sau poligonale, cladite cu multa

42

iscusinta, din lemn, cu temelii de piatra -, cele din Campia Munteniei reprezentau deci simple locuinte de suprafata sau bordeie, iar materialul folosit in constructie era, in mod constant, pamantul lipit pe impletitura de lemn. Exceptie de la aceaste tipuri de locuinte il face numai complexul descoperit la Popesti Novaci. Vetrele si cuptoarele, ridicate de asemenea primitiv - cu mici exceptii -, au servit geto-dacilor pentru trebuinte gospodaresti.

Sarea
Nici un mamifer nu poate trai fara sare. In curtea fiecarui taran se gaseste un bulgare de sare pentru animalele curtii si pentru turme.Cind plecau cu oile ,ciobanii isi luau , in desagi ,sare ,sa le ajunga pina la primavara. In contractele ,incheiate inca pe raboj, cei ce isi dadeau oile la stina aveau obligatia de a duce, la date fixe, malai si sare. Capra ducea ,in poveste ,iezilor "drob de sare in spinare",padurarii construiesc in paduri sararii pentru animalele padurii.Homer numeste sarea "divina",probabil din experienta stiind-o indispensabila vietii. Zeita marii (purtatoare de sare) se numea Salacia. Soldatii Romei isi primeau soldele in sare-sale-de unde a ramas cuvintul "salariu". Pina la deschiderea minelor de adincime sarea era scumpa si rara. De unde si vorba ,"daca se varsa sarea iese cearta"! In stravechea traditie romineasca ,oaspetii erau primiti ,in semn de bun venit,cu piine si sare,care erau considerate sfinte.In acest caz , piinea si sarea reprezinta conditiile minimale de existenta ,si reprezinta simboluri ale alimentatiei si ospitalitatii.

Necesarul minim de sare este evaluat la 1g/zi pentru copii mici,la 10g/zi pentru cei peste un an pina la 14 ani,25g/zi pentru adulti la munca usoara si 30g/zi pentru munci grele in zona temperata.Cifrele medii de consum de sare variaza de la o tara la alta dar media este de 7,5 kg/persoana/an.Pentru animale sint necesare:10-30g/zi/vaca ;7-15g/zi/oaie; 5-10g/zi/porc. Din cifrele de mai sus reiese ca pentru existenta fizica a oricarui grup uman organizat sint necesare mari cantitati de sare.In caz de pierdere a sarii(prin transpiratie abundenta,diaree)organismul isi pierde vigoarea ,iar la o diminuare mai serioasa a cantitatii de sare ,acest organism moare. Acolo unde nu exista sare nu exista viata! Cel putin nu inainte de a se organiza transportul sarii spre zonele deficitare.Ca un corolar inceputurile societatii umane au trebuit sa aiba loc in zone in care sarea era din belsug si la indemina.Prima conditie era 43

deci existenta sarii iar un rol decisiv l-a avut prezenta acesteia la suprafata solului si deci usor de obtinut. Sarea se gaseste in cantitate indestulatoare pe glob,resursele fiind evaluate la 110 la puterea 15/t,dar este inegal raspindita.Asia este continentul cel mai defavorizat pe cind Europa are cele mai mari zacaminte.Este probabil unul din motivele care sustin vechimea civilizatiei europene. Intre toate zonele lumii,spatiul carpatic se bucura de cea mai mare densitate de resurse:peste 300 de masive de sare,de calitate deosebita,usor de exploatat, peste 3000 de izvoare sarate si numeroase lacuri sarate. In aria culturii Cucuteni (mileniul IV ien) intre asezarile neolitice de la Tirpesti si Tolici s-au descoperit izvoare sarate cunoscute si folosite inca din preCucuteni,si deasemenea in cadrul culturii Cris(5000 ien)s-au facut descoperiri similare. Cultura Schela Cladovei-Lepenski Vir (epipaleolitic), zona locuita intre mileniile XIII-VI ien,si situata pe ambele maluri ale Dunarii ,in zona Portilor de Fier,avind o clima dulce ,cu trasaturi submediteraneene,s-a creat cele dintii asezaminte omenesti sedentare in care se practica inhumarea decedatilor in apropierea locuintei si uneori chiar direct sub podeaua acesteia. Si in apropierea acestor locuri s-au descoperit izvoare sarate si sulfuroase utilizate pina azi. Herodot (cartea IV,cap.CLXXXI-CLXXXV) mentioneaza ca diverse grupuri de oameni salasluiau in jurul unor dealuri de sare.

Din toate acestea rezulta ca cele mai vechi asezari cunoscute se gaseau linga zacaminte de sare.Asezari departate de aceste zacaminte nu sau putut stabili decit dupa organizarea drumurilor sarii si asigurarea aprovizionarii continui cu sare. Din Carpati drumurile sarii porneau spre vest, nord, sud si est toate zonele adiacente fiind alimentate din cetatea Carpatilor si zonele pericarpatice. Spre vest, spre Cimpia Panoniei sarea se transporta cu plutele, pe riul Mures, de la Uioara (Ocna Muresului) drumul ajungea pe uscat pina la Alba Iulia,de unde era imbarcata pe plute. Din diverse surse din ultimele veacuri, se arata ca sarea carpatica ajungea pina in Moravia, Ucraina, Rusia, Polonia, Turcia, Bulgaria, Grecia, Serbia, Ungaria. Numeroase marturii,neglijate pina acum,atesta o realitate deosebit de importanta:existenta sarii la suprafata solului a facut ca, inca din stravechime , umanitatea sa graviteze in jurul spatiului Carpatic creiind premisele ca aici sa se formeze leaganul atit de disputat al Aryenilor. Desigur, pe linga sare, solul deosebit de fertil a

44

favorizat dezvoltarea timpurie a agriculturii capabile sa sustina o comunitate numeroasa. Arheologia arata in acest spatiu,o agricultura arhaica. Determinarile facute in 40 de statiuni arheologice cercetate au evidentiat acest lucru. Astfel in groapa unei locuinte de la Sucidava-Celei, datata 4225+--60 ani, s-a gasit piine carbonizata in care se aflau 22 seminte de orz (Hordeum vulgare), 3 seminte de macris ( Rumex crispus) si o saminta de in (Linum usitatisimum). Frecvent s-au gasit, in afara plantelor amintite: linte (Lens esculenta) ; lubit (Camelina sativa) ; ghinda (Quercus sp.) carbonizate impreuna cu vertebre de peste, griu (Triticum dicocum) intr-o singura groapa peste 10 kg! Apoi secara (Secale cereale), bob, mazare, mac, mazariche, loboda, dragaica sau sinziana, vita de vie, ceea ce dovedeste ca aceste plante erau cunoscute si folosite de mii de ani in spatiul carpatic. Prezenta padurilor pe 75% din suprafata, deci lemn la indemina si vinat bogat, o retea hidrografica suficient de densa pentru a furniza peste si posibilitati de gradinarit, apa buna de baut pe tot spatiul, izvoare de ape minerale, arata ca spatiul carpatic oferea conditii de existenta superioare oricarei alte zone din Europa. Este demonstrabil ca nu exista popor antic care sa nu fi trecut, locuit temporar sau sa nu fi venit in contact cu spatiul carpatic. Subdiviziunea superioara a Cuaternarului, cea in care traim acum, Holocenul a inceput acum 10.000 de ani si nu a cuprins glaciatii. In Pleistocen, prima si cea mai intinsa perioada a Cuaternarului, corespunzatoare a Paleoliticului, datorita variatiilor termice, calota glaciara a inaintat spre sud si s-a retras de mai multe ori, ultima oara in timpul glaciatiei Wurm care a durat intre 75.000 si 10.000 ien. Intinderea ei maxima a cuprins Peninsula Scandinava, cimpia Germana pina aproape de latitudinea podisului Boemiei, cuprinzind Brandemburgul si Frankfurtul, limitele ajungind pina la sud de Berlin, Varsovia, Moscova, tarile baltice fiind acoperite de gheturi care inaintasera pina la lacurile mazuriene. Calota alpina s-a intins pina la Viena. In toata aceasta perioada spatiul carpatic nu a fost afectat direct de calotele glaciare sau alpine, raminind in cea mai mare parte o zona in care conditiile de viata pentru om,animalele si plantele din habitatul acestuia ramasesera suportabile. Desigur s-au format ghetari pe inaltimile muntilor: Rodna, Bucegi ,Caliman, Fagaras, Cindrel, Paring si Retezat. Agricultura a aparut in acest spatiu ca o necesitate istorica, determinata de explozia demografica neolitica, ca rezultat al incalzirii climei "in neoliticul timpuriu-ceea ce corespunde in religie cu facerea lumii--5508 ien" La o astfel de crestere demografica, metodele de procurare a hranei de pina atunci nu mai erau indestulatoare datorita reducerii suprafetei de pasunat.

45

Pentru procurarea hranei sint necesare: Vinatoare si pescuit---cca. 100ha/locuitor Cresterea animalelor-cca. 10 ha/locuitor Agricultura-------------cca. 1 ha/locuitor Datorita cresterii populatiei a trebuit sa se treaca la un sistem de procurarea a hranei cu productivitatea mai mare. Anumite spatii largi genereaza deplasari de grupuri umane datorita conditiilor geografice si alte spatii ca cele Carpatice, Pirineiane sau Caucaziane, sint zone de stabilitate a vietii, care pot compensa efecte climatice nefavorabile prin restringerea pe verticala, avind ca rezultat diminuarea efectelor neprielnice. Cercetari fara repros au stabilit ca singurul spatiu care corespunde conditiilor din vechea literatura vedica este cel Carpatic unde se plaseaza faza primara a culturii Vedice. Iata citeva paragrafe din capitolul III din lucrarea "The Aryans"-Arienii , lucrarea scoasa sub egida Universitatii din Cambridge : " arienii primitivi traiau in zona temperata cunosteau cu mare certitudine fagul, stejarul, salcia anumite specii de conifere si, se pare mesteacanul, posibil teiul si, mai putin sigur, ulmul. Dupa toate probabilitatile erau sedentari (arie=lot! nn.) pentru ca dupa cit se pare griul le era familiar. Animalele folositoare cele mai cunoscute erau: boul si vaca, oaia, calul, ciinele, porcul si unele specii de cerb. In timpurile vechi, se pare, nu cunosteau, magarul, camila si elefantul. Dintre pasari, deducem dupa limba ca ei cunosteau gisca si rata. Cea mai familiara pasare rapitoare era, dupa cit se pare, aquila (uliul). Lupul si ursul erau cunoscuti dar nu leul si tigrul Din aceste date este posibil sa localizam habitatul primitiv din care isi trag originea vorbitorii acestor limbi? Nu este probabil (ca habitatul primitiv) sa fie India ,cum presupun primii investigatori, intru-cit nici flora si nici fauna , cum se reflecta ele din limba , nu sint caracteristice acestei zone. Si mai putin probabil este Pamirul, una din cele mai mohorite regiuni de pe fata pamintului. Nu este probabil ca Asia Centrala, considerata si ea ca loc de bastina a aryenilor, sa fi indeplinit acest rol, chiar daca admitem ca lipsa evidenta a apei si deci sterilitatea mai multor zone, ar fi un fenomen mai recent. Daca intr-adevar acesti oameni cunosteau fagul trebuie sa fi locuit la vest de o linie care pleaca la Konigsberg, in Prusia, pina in Crimeea si de acolo continua pina in Asia Mica. Nu exista zona care sa indeplineasca aceaste conditii in nordul Europei. Dupa cite stim , in timpurile primitive era o tara acoperita de paduri! Exista vreo parte a Europei care combina agricultura cu pastoritul, strins legate una de cealalta,care sa aiba sesuri calde, potrivite culturii griului si pasuni bogate, la altitudine, necesare turmelor si cirezilor, si in acelasi timp arbori si pasari de felul celor mentionate mai sus? Exista , dupa toate aparentele, o singura astfel de arie in Europa, anume aria delimitata la est de Carpati, la sud de Balcani, la vest de Alpii Austriei si Bohmer Wald si la nord de Erzgebirge si muntii care fac legatura cu Carpatii" (op.cit. 38;p.68)

46

Aurul Daciei
Dio Cassius, n secolul al IIl-lea, n Istoria roman, scrie: Cnd a vzut Decebal c scaunul lui de domnie i toat ara sunt n minile dumanului, c el nsui este n primejdie s fie luat prizonier, i curm zilele. Capul su fu dus la Roma. n felul acesta, Dacia ajunse sub ascultarea romanilor i Traian stabili n ea orae de coloniti. Fur descoperite i comorile lui Decebal, dei se aflau ascunse sub rul Sargetia din apropierea capitalei sale. Cci Decebal abtuse rul cu ajutorul unor prizonieri i spase acolo o groap. Pusese n ea o mulime de argint i de aur, precum i alte lucruri foarte preioase - mai ales dintre cele care suportau umezeala -aezase peste ele pietre, iar dup aceea aduse rul din nou n albia lui. Tot cu oamenii aceia, [Decebal] puse n siguran n nite peteri veminte i alte lucruri la fel. Dup ce fcu toate acestea, i mcelri, ca s nu dea nimic pe fa. Dar Bicilis, un tovar al su, care cunotea cele ntmplate, fu luat prizonier i ddu n vileag toate acestea" (Cartea 68, capitolul 14) . O impresionant scen de pe Columna lui Traian a imortalizat n marmur ultimele momente din viaa regelui-erou. De fapt, acelai lucru l putem vedea pe tabloul sculptat pe piatra funerar a lui Tiberius Maximus, unde, de asemenea, Decebal i curm firul zilelor cu sabia scurt i curb, cteva clipe nainte de a fi capturat de viu. Decebal czut la pmnt lng un copac, i reteaz beregata, n timp ce civa clrei romani se npustesc asupra lui cu lncile ca s-1 loveasc. Aplecndu-se pe calul n galop, unul dintre ei ntinde mna dreapt gata s-1 prind pe regele dac. n fruntea acestor urmritori nvalnici se afla, desigur, detaamentul condus de Tiberius Maximus. Acesta 1-a prins pe regele dacilor, dar, n epitaful su, nu precizeaz dac acesta mai era viu sau nu. Rezult c Decebal a fost capturat n momentul agoniei sale. Preioasele trofee capul i mna dreapt a marelui duman al Imperiului Roman - au fost puse de Maximus ntr-un sac i n goana mare a pornit spre locul unde se afla mpratul, tiind c n afar de avansare i decoraii l ateapt o sum mare de bani, pre pus de Traian pe capul lui Decebal. n acel moment, cartierul mpratului se gsea la Ranisstorum, o denumire necunoscut pn acum n geografia Daciei". Despre aceast aezare prof. Dumitru Tudor consider c: nu trebuie s ne nchipuim c era o cetate sau un trg de seam din regatul lui Decebal. n timpul operaiilor militare, mpratul i muta comandamentul suprem dup nevoile strategice, aa c Ranisstorum putea fi i un modest sat dacic lipsit de importan".

47

Despre evenimentele petrecute dup sinuciderea lui Decebal, acelai cercettor menionat mai sus, arat c este foarte probabil ca trupul decapitat al regelui dac s fi fost ngropat la rdcina unui stejar secular de ctre numeroii daci ce se refugiaser n codru. Iar capul a fost expediat la Roma, aa cum menioneaz un calendar sinoptic, pstrat fragmentar pe o lespede de marmur, descoperit n portul Ostia, de la gurile Tibrului: n anul 106 capul lui Decebal a fost aruncat pe scrile Gemoniei". n capitala imperiului era locul unde se expuneau cadavrele dumanilor poporului roman. Exist preri diferite n privina locului precis unde se afla Traian dup dramatica sinucidere a lui Decebal. Unii specialiti localizeaz cartierul general al mpratului lng Zlatna locul unde Traian, dup ce 1-a nvins pe Decebal, s-a osptat cu cpitanii si"... Ali autori atribuie Devei un loc n istoria celor ntmplate atunci, cetii vestite i tare despre care se pretinde c ar fi de foarte mare vechime. Ea s-ar fi numit sub daci Decidava (Dacopolis) i avea i nchisoare de prizonieri din rzboaie. Aici ar fi luat Traian capul regelui Decebal al Daciei i tot aici ar fi el chiar ngropat". Identificarea locului unde Traian a primit preioasele trofee aduse de Claudius Maximus suscit nc discuii. N-ar fi deloc exclus ca scen de pe Columna Traian, care reproduce momentul expunerii capului lui Decebal n tabra roman de la Ranisstorum, s se fi petrecut n cetatea Devei, mai ales c aa cum se vede pe scena sculptat acolo exist o cetate. Dup tradiie, Decebal nvins s-ar fi retras din Sarmizegetusa sub zidurile Orlei, pe care el nsui ar fi zidit-o. La Deva tradiia ne povestete despre mpratul Decebal, care ar fi durat pe piscul singuratic din preajma Mureului cetate de piatr", ale crei urme se regsesc la temeliile actualei ceti. Aici desndjduitul rege

48

i-ar fi ridicat singur viaa i tot aici ar fi fost ngropat. Mai trziu, n secolul VI, scriitorul bizantin Johannes Lydos, n cartea sa De magistratibus, specific faptul c romanii, n timpul rzboiului purtat cu dacii, au capturat de la acetia aur n greutate de cinci milioane de libre i dublu de argint, n afar de paharele i vasele de nepreuit valoare". Acestea constituie singurele informaii antice, privite ca fanteziste de cei mai muli arheologi. Studiile aprute n ultimul secol sunt contradictorii n privina evalurii corecte a imensei przi luate de romani de la daci. Cu toate acestea, cronicarii medievali din Transilvania evideniaz o serie de descoperiri de tezaure, fie n apa Streiului, fie pe teritoriul centrului fortificat al dacilor din munii Ortiei. Unii istorici sunt n unanimitate de acord c aceste tezaure au aparinut cndva lui Decebal. Revine, deci, n actualitate comoara lui Decebal. Despre descoperirea tezaurului lui Decebal ascuns de acesta sub apele Streiului i, mai ales, despre uriaa cantitate de aur i argint luat de Traian dup cucerirea Daciei, opiniile istoricilor i arheologilor difer.

Proveniena aurului dacic

Aurul dacilor n timpul lui Decebal era de aproximativ 80% de provenien aluvionar (Banatul, Criana, Munii Apuseni, Munii Sebeului, Munii Olteniei, i ai Fgraului, Dobrogea, Munii Moldovei i ai Bucovinei, Munii Rodnei i Maramureului) i doar 20% de provenien subteran, minier. n sprijinul estimrii de mai sus vine urmtorul calcul: pentru extragerea din subteran a 165.000 kg de aur dintr-o roc bogat n minereu, 10 g aur/ton, presupunnd o recuperare de 50% din aur, prin tehnologia de care se dispunea la vremea respectiv, vom avea nevoie de circa 33 nilioane de tone de roc extras i prelucrat. Aceast cantitate extras reprezint aproximativ 11 milioane metri de galerii de tipul roman (1m liniar de galerie roman=3 tone de roc extras adic 11.000 km de galerii! Ceea ce demonstreaz c aurul dacilor era n cea mai mare parte de provenien aluvionar, mineritul subteran fiind cu totul sporadic i de dimensiuni reduse. Regiunile pe care le-am menionat mai sus au furnizat secole de-a rndul mari cantiti de aur aluvionar, din acesta revenind anual cel puin 1520 tone tezaurului statului dac. Acest aur acumulat n decursul anilor a condus la constituirea unui stoc pn la dimensiunea de aproximativ 1000 de tone, tezaur considerat ca intangibil.

49

Francezul Jerome Carcopino apreciaz c greutatea aurului i argintului capturate de la daci de ctre armatele romane ale lui Traian ar fi fost de aproximativ 165 tone aur i 331 tone de argint. Scriitorul bizantin Johannes Lydos a indicat la rndul su cifre mult mai mari, stabilite pe baza lucrrilor lui Criton (Getica). Stabilirea real a valorii tezaurului dacilor din vremea lui Decebal, referindu-ne la aur, pare necorespunztoare realitii dac inem seama de resursele de care dispunea Dacia la acea vreme. Dacii, ce locuiau pe teritoriul actual al rii noastre, se ocupau n general cu pstoritul i vnatul i nu aveau o economie agricol dezvoltat care s justifice un export ctre coloniile greceti de la grania din Dobrogea. Existena acestor colonii nu se justifica printr-un export important de animale, produse agricole sau materii prime. Mai mult ca sigur c importau unele mrfuri, mai ales din Orient, cum ar fi esturi, covoare, stofe, ulei, i mirodenii, pltindu-le cu aur. Aceast situaie special a Daciei care nu exporta n acea vreme mai nimic, dar care n schimb importa mrfuri din Orient i zona mediteran, demonstreaz c prosperitatea coloniilor greceti se datora exclusiv importului de mrfuri orientale i plii acestora cu aurul autohton din Dacia. Despre aurul dacilor s-a dus vestea (vezi legenda lnii de aur a Argonauilor) constituind un obiectiv pentru cei care au ncercat n cursul veacurilor s cucereasc aceast ar. De aici i informaiile despre bogia aurifer a Daciei, faim care a ajuns la Roma dup ce, cu mult nainte ajunsese la Darius, determinndu-1 pe acest ndeprtat suveran al perilor s verifice temeiul zvonului persistent chiar la faa locului, cu prilejul expediiei mpotriva sciilor. Despre fabuloasele tezaure existente pe teritoriul Daciei exist numeroase relatri. Cronicarul medieval Wolfgang Lazius menioneaz c n anul 1543, un grup de pescari romni a ptruns cu luntrile de pe Mure n apele Streiului i i-a legat ambarcaiunile de un trunchi prvlit n ap. Atunci, unul dintre pescari le-a atras atenia celorlali asupra unor obiecte sclipitoare ce se zreau pe fundul rului. Scufundndu-se, acesta a scos de acolo mai muli galbeni. Intrigai de apariia monedelor, pescarii au nceput s cerceteze cu atenie mprejurimile, descoperind o bolt zidit n adncuri i nruit din cauza rdcinilor copacilor crescui pe malul apei. Ptrunznd n interiorul hrubei din adncuri ei au scos la suprafa 40.000 de galbeni care purtau efigia regelui Macedoniei, Lysimach. Cronicarul noteaz mai departe c n afar de galbeni mai erau i sloiuri de aur". Zvonul despre descoperirea comorii a ajuns pn la conductorul Ardealului, cardinalul Martinuzzi, care a ordonat prinderea pescarilor i confiscarea tezaurului. Se

50

menioneaz apoi c organele anchetatoare au fcut cercetri la faa locului descoperind n bolta subteran alte cteva mii de galbeni. Dup aceea Martinuzzi i-a cumprat o serie de domenii, construind i frumosul castel, n stilul Renaterii, de la Vinu de Jos, castel ridicat dup planul arhitectului italian Domenico de Bologna. Vestea despre fabuloasele averi pe care le deinea Martinuzzi a fost una dintre cauzele care i-au adus acestuia moartea. Se povestete c n luna decembrie a anului 1551, la reedina cardinalului de la Vinu de Jos a venit n vizit generalul spaniol Castaldo, omul de ncredere al mpratului Ferdinand de Habsburg i c, ntr-o noapte, un grup de soldaii ce-1 nsoeau pe general, l-au asasinat pe cardinal. Dup moartea acestuia, castelul a fost jefuit, gsindu-se numai 2000 de monede de aur din tezaurul descoperit n apele Streiului. Un alt cronicar medieval, Wolfgang Bethlen, arat ns c n cetatea Gherlei s-a gsit o mare parte din tezaurul amintit, dnd chiar i unele amnunte. Aflm, astfel, c la Gherla s-au descoperit peste 872 funi de aur nelucrat (un funt este egal cu 636 de grame), 20 funi sloi de aur, 1385 funi argint nelucrat, 466 funi sloi de argint i 4000 de galbeni de la Lysimach. Din nsemnrile mai recente ale profesorului Iacob Mrza, care relateaz despre drama petrecut n evul mediu la castelul din Vinu de Jos, se mai afl c la Gherla, cu acelai prilej, s-a mai gsit o mas mare de argint cu 4 vase aurite, cupe, coliere, inele i minunate covoare aduse din rile strine i o imens cantitate de pietre preioase". I. Marian, membru al Comisiunii Monumentelor Istorice pentru Transilvania, scria n Buletinul Societii Numismatie Romne din anul 1921, referindu-se la comoara gsit n apele Streiului: ...nu mai ncape nici o ndoial c s-a descoperit, undeva, n preajma rului Strei, o bogat comoar din monede de aur ale regelui Lysimach i altele cu inscripia Koson, despre care se credea c ar fi chiar comoara regelui Decebal ascuns n albia Streiului". Iar profesorul Gheorghe Anghel, n concluzia la nsemnrile sale, noteaz: Rmne un fapt care nu necesit comentarii: tezaurul descoperit n Strei a fost o realitate i chiar cronicarii medievali l-au atribuit regelui Decebal". Istoricii i arheologii s-au vzut pui n faa unei enigme pe care trebuiau s-o rezolve: Traian a intrat n posesia tezaurului lui Decebal sau nu? Dac nu, atunci comoara lui Decebal a ieit la lumin treptat n decursul timpului i cnd anume? Pentru prima ipotez pledeaz faptele aa cum ni le relateaz Dio Cassius n Istoria roman. Potrivit acestui autor, comorile lui Decebal ar fi ajuns n minile romanilor, precauiunile luate de regele dac dovedindu-se a fi complet inutile, din cauza trdrii lui Bicilis. n afar de Dio Cassius cu a sa Istoria roman, Criton, medicul personal al mpratului Traian, consemneaz ntr-o scriere intitulat Geticele c dup ce a cucerit-o [pe Sciia dup cum denumete acesta teritoriul Daciei] pentru prima oar i [1-a nvins] pe Decebal, conductorul geilor, puternicul Traian a adus romanilor cinci milioane de livre de aur, o cantitate dubl de argint, n afar de cupe i lucruri [scumpe], depind orice preuire, apoi turme i arme i peste cinci sute de mii de brbai ct se poate de potrivii pentru lupt, mpreun cu armele lor". Relatarea lui Criton este realuat n veacul al VI-lea de un autor antic, Ioannes Lydus. S nu uitm c ipoteza capturrii comorii lui Decebal este susinut i de scena nr. CXXXVIII de pe Columna lui Traian care nfieaz un grup de animale de povar ce duc pe spinrile lor samare pline cu felurite obiecte, tabloul respectiv dorindu-se a reprezenta transportarea la Roma a tezaurului Daciei luat ca prad de rzboi. Este evident

51

c romanii au dispus pe neateptate de o surs enorm de venit cu care au realizat un vast program de construcii monumentale, inaugurat n capitala imperiului roman, mai ales dup anul 106, ca s nu mai punem la socoteal redresarea situaiei financiare precare lsat n urma sa de Nero, care sectuise visteria. La toate acestea - foruri, osele, apeducte, bi publice i numeroase statui - s-au adugat o serie de spectacole care au inut vreme de o sut douzeci i trei de zile, n cursul crora au fost ucise cam unsprezece mii de animale slbatice" i au luptat zece mii de gladiatori". De asemenea -menioneaz acelai Dio Cassius -... Traian construiete drumuri de piatr prin mlatinile pompeiene, cu cldiri pe margini i cu poduri mree. Topete toat moneda deteriorat. ntemeiaz biblioteci i ridic n for o column foarte mare, att pentru a-i sluji de mormnt, ct i ca o dovad de mreie a lucrrilor din for". Desigur c toate acestea i nc multe altele au necesitat bani muli. De unde toi acetia dac nu din aurul provenit din tezaurul lui Decebal? Dar se pare c bogiile Daciei erau departe de a se fi epuizat o dat cu ocupaia roman. O suit de descoperiri ce s-au ntins pe toat durata secolelor ce au urmat vin s demonstreze imensitatea dimensiunilor tezaurului dac. La nceputul secolului al nousprezecelea a aprut n Gazeta Transilvaniei o relatare cu privire la modul insolit n care s-au mbogit peste noapte doi clujeni. Legenda are o vechime de dou secole, vechime ce se poate constata prin acte aflate n arhiva rii Ardealului... Comandantul militar al Ardealului, contele Steinwille, a dat atunci ordin s fie cutat comoara amintit de un testament ciudat. Pe la nceputul secolului al XVIII-lea tria la Cluj un oarecare Pavel Varga. Acesta s-a mbogit din senin i n curnd s-a rspndit vestea c ar fi descoperit comori mari n pmnt. n anul 1716, Varga fiind bolnav, i creznd c i se apropie sfritul, a scris un testament n care meniona printre altele: Auzind eu, c n muntele... s-ar afla comori, am lut cu mine doi tovari... am dat de un pru, n albia lui am gsit pulbere de aur, din care ne-am umplut toi trei cciulile. Mergnd pe pru n sus ddurm la un loc fortificat de la natur..." Varga povestete cum a gsit o deschidere subteran n care a vzut o strlucire mare, ca i cnd ar arde o lumin. Intrnd n subteran Varga descrie astfel comorile nenumrate aflate acolo: De dou pri stteau legai doi ogari de argint curat i cu ochii de diamant. I-am pipit i apoi vzurm doi lei, care erau cu totul din aur. Mai nuntru ddurm de un om, care sttea pe un scaun de aur i inea n mn un baston de aur. Omul, asemenea era fcut din aur, iar scaunul era intuit cu pietre scumpe i strlucea ca lumina soarelui n ntunecime. n faa lui stteau nirai 12 regi cu coroane pe cap, toi din aur i mpodobii cu pietre scumpe. Mai ncolo aflarm un fel de pivni n care erau nite scrisori dar - zice Varga cu iretenie - nu le-am putut citi cci nu nelegeam scrisul. Tot n pivnia aceasta erau o mulime de bui i vase de argint pline cu bogii fr de sfrit". Dup ce menioneaz c din comorile existente n subterane s-ar putea mbogi toi locuitorii Ardealului, Varga i tovarii si au astupat cu grij gura peterii cu bolovani i pietre de ru i apoi s-au desprit mergnd fiecare la casa lui. Aa cum sunt relatate lucrurile, acestea ar prea la prima vedere o simpl poveste, dac n Gazeta Transilvaniei, nu s-ar sublinia faptul c testamentul lui Pavel Varga s-a pstrat n copie vreme de zeci de ani pe la diferite familii din Cluj i parc i pentru a conferi i un iz de senzaional, ziarul pomenete c n anul 1790 s-a constituit la Cluj Societatea pentru cutarea comorilor", societate care a ntreprins o serie de spturi pe locurile indicate n

52

testament, dar comoara nu a fost gsit. Au recuperat sau nu romanii ntreg tezaurul dacic? La strngerea acestuia Decebal contribuise printr-o acumulare ndelungat a unor obiecte din aur, el fiind contient de valoarea preiosului metal, tezaurizndu-1 n scopuri politice i economice. In decursul secolelor care s-au scurs, geto-dacii au deinut primatul militar-politic din sud-estul continentului, repurtnd o seam de victorii mpotriva unor inamici, expediii din care participanii se vor fi ntors, potrivit obiceiurilor vremii - i a tuturor rzboaielor cunoscute n decursul timpului - cu nsemnate przi. A se vedea marile muzee din capitalele lumii ce stau mrturie acestui mod de a proceda al nvingtorilor din totdeauna. Trebuie, aadar, admis c n visteria regal^iclcTse adunase un imens tezaur, ceea ce confer credibilitate tirilor literare antice, chiar dac este greu de precizat cuantumul lor. Mrturiile care s-au adugat de-a lungul timpului pn n zilele noastre_ vin s ne demonstreze c tezaurul dac a fost imens, c nu a fost capturat n totalitate de armatele romane conduse de Traian i c el nu a fost depozitat doar ntr-un singur loc. n sprijinul celor afirmate mai sus, vin s se pronune o serie de elemente. Pe parcursul secolului al XIX-lea i n deceniile veacului trecut a fost descoperit pe ntreg arealul locuit de getodaci, un mare numr de tezaure avnd n componena lor monede i obiecte de podoab din aur, argint i argint aurit De la consemnarea din anul 1821 a tezaurului descoperit la Slitea (numit pe atunci Cioara, n comitatul Alba) numrul acestor comori individuale ascunse n adncurile pmntului se ridica la 135 tezaure. Per total, inventarul general al obiectelor ascunse n aceste descoperiri se cifreaz la 5000 direrite piese, avnd o greutate total ce depete 100 kg. Dac se presupune c din totalul de obiecte preioase, doar un mic procent a beneficiat de ansa de a rmne de-a lungul secolelor n ascunziurile iniiale, trebuie s acceptm ideea c numeroi geto-daci au dispus de mari cantiti de metal pe care l-au folosit la confecionarea de obiecte de podoab sau vase de lux gospodresc. Vreme de cteva secole - cca. I .H. - I d.H. - aurul nu a fost folosit de populaie; acest fapt sugereaz c el se afla exclusiv n posesia puterii regale dacice care l tezauriza n visteria de la Sarmizegetusa Regia. Pstrarea unui tezaur, chiar n alternativa pierderii rii n minile romanilor, constituia o speran pentru organizarea unei viitoare coaliii contra cuceritorului, oferind posibilitatea pltirii unor recompense considerabile i atractive eventualilor aliai dispui s intervin n favoarea dacilor. Aceast soluie considerm c a avut-o n vedere Decebal cnd a cutat s supravieuiasc ocuprii capitalei sale. Aprarea Sarrnizegetusei se explica prin dorina dobndirii rgazului necesar pe care l oferea pentru ascunderea tezaurului dacic. Derularea ultimelor zile ale rzboiului a avut ca element cheie punerea la loc sigur a marelui tezaur regal. Numai dup ce planul scoaterii din cetate a marelui tezaur i punerea sa la adpost a fost ndeplinit, Decebal a prsit Sarmizegetusa. Scopul la care urma s serveasc tezaurul rezult i din faptul c s-a dat dispoziia ca ascunderea comorii s rmn o tain, att pentru nvingtori, ct i pentru propriii si supui. E explicabil, deci, hotrrea lui Decebal de a ascunde aceast comoar. n ultimul secol au aprut numeroase articole i studii care reflect contradicia dintre datele istorice ce menioneaz uriaa prad de rzboi, capturat de romani de la daci, pe de o parte, i, pe de alt, parte descoperirile arheologice care s-au succedat n decursul secolelor ce au urmat pn n zilele noastre. n acest sens, cronicarii medievali menioneaz primii surprinztoarele descoperiri de tezaure, fie n apa Streiului, fie pe

53

teritoriul centrului fortificat al dacilor din munii Ortiei. Muli istorici consider c aceste tezaure au aparinut lui Decebal. nclinm s credem c nu a fost vorba de un unic tezaur, central, ci acesta a fost compus dintr-o multitudine de tezaure diseminate pe ntreg teritoriul Daciei strbune. ranul romn, cnd i duce oule la ora, nu le pune pe toate ntr-un loc. Aa au fcut mai mult ca sigur i strmoii notri, geto-daci n frunte cu Decebal. Se tie c tezaurul lui Decebal cuprindea un numr imens din monezi Koson" apartinnd_sec. I en. Se presupune c aceast moned ar fi fost emis din ordinul regelui Coson i c prezena acestor piese n munii Ortiei se explic prin aducerea unui tezaur regal n capitala statului dac de vreunul din regii centrali din sud-vestul Ardealului. Prima descriere a monedelor Koson a fost efectuat de cronicarul medieval Mathesius Sarepta, n anul 1554, cu prilejul scoaterii la lumin a unui mare tezaur de sub apele Streiului. Despre acest fabulos tezaur a scris i profesorul Gheorghe Anghel, directorul. Muzeului de Istorie din Alba Iulia, care s-a inspirat din scrierea lui WoIfgang Lazius, la care ne-am referit mai sus.

O enumerare a descoperirilor arheologice de pe teritoriul vechii Dacii, s-ar ntinde pe multe pagini. Menionm doar c din epoca bronzului (mileniul II .H.) s-au descoperit numeroase tezaure care ne uimesc i astzi prin fabulosul lor. Printre cele mai celebre se numr i tezaurul de la Tufalu, care se compunea din nou topoare de aur i numeroi " nasturi din acelai metal preios, frumos ornamentai". La Perinari, n apropiere de Trgovite,_s-a descoperit, ntmpltor, o spad scurt i lat i 11 pumnale din aur iar la Ostrovul Mare, n judeul Mehedini, s-au indentificat 33 podoabe mari de aur ornamentate n relief. Dou coifuri de aur au fost gsite, unul n comuna Poiana Coofneti, judeul Prahova i altul la Biceni, lng Cucuteni din Moldova. Mai amintim tezaurul de la Firiteaz, unde au fost descoperite 16 brri de aur frumos decorate. La Grditea s-a gsit un plug de aur (1853). Lng Deva, ntr-o fortrea foarte veche, dup ploi abundente a fost descoperit un tezaur identic cu cel din apele Streiului, iar printre monedele din aur se aflau i trei piese disprute n prezent fr urm, un sarpe de aur i dou figurine - Ninos i Semiramis. Cercettoarea Iudita Winkler din C!uj mentioneaz i alte descoperiri de tezaure monetare de tip Koson printre ruinele aezrilor dacice din munii Ortiei. La nceputul secolului al XIX-lea locuitorii satelor din mprejurimile Sarmizegetusei Regia se adunaser, fiind cuprini de febra cutrii de bani de aur printre ruine. Specialistul ardelean S. Jako a scris un studiu referitor la aceste descoperiri. n septembrie 1970, un muncitor a descoperit la est de terasa sanctuarelor, n afara zidurilor cetii, o moned de aur Koson. La nceputul anului 1800 febra cutrii comorilor se rspndise printre stenii

54

ce locuiau n apropierea cetii dacice de la Grditea Muncelului. Zvonul despre comorile ascunse aici n mruntaiele pmntului s-a datorat unei descoperiri ntmpltoare fcut de biatul Ilisie Popa, n vrst de 15 ani. Acesta, n vreme ce-i ptea porcii ncredinai n grija sa de ctre mai muli steni, pe dealul Anineului, n mijlocul pdurii de fag, ntr-o poieni, a gsit n rn o moned de aur pe care la ntoarcerea acas a dat-o tatlui su Arimie Popa, din Ocoliul Mic. Steanul s-a dus la 29 septembrie 1803 la locul artat de fiul su i spnd cu un par de lemn, a scos la iveal 264 monede din aur de la Lysimach. A mai revenit i a mai gsit cam tot attea monede, iar pe la sfritul iernii a mai scos de dou ori cte o sut de monede. De fric, neinnd secret descoperirea sa, Arimie Popa a dat monetriei din Alba Iulia 280 de galbeni, iar oamenii din sat aflnd despre tezaur s-au dus pe furi noaptea la faa locului i au nceput s scormoneasc pmntul, gsind i ei cte dou-trei monede. n ciuda faptului c autoritile locale au luat msuri drastice s se opreasc spturile clandestine, totui actele oficiale pstrate n arhive menioneaz printre altele c preotul Gheorghe Popa din localitatea Vlcelele, Bune, lund cu sine cinci steni, a descoperit la rdcina unui stejar btrn 400 monede de aur Koson. Trei crbunari din Sibiel au gsit 987 monede de tip Koson, piese care au fost confiscate de autoriti. Profesorul Gheorghe Anghel noteaz: Iat, deci, c legendele i povetile despre comori care zac sub ruinele unor ceti au un fond real, materializat n descoperirea cu adevrat a unor tezaure de mare valoare ngropate de strmoii notri n mprejurri foarte diverse". n prezent au fost depistate n principalele colecii numismatice din lume circa 150 de monede de aur de tip Koson". Ele se mpart n dou mari grupe, unele care au o monogram BA i altele lipsite de monogram, pe cealalt fa aflndu-se un vultur care st cu aripile uor desfcute i ine n gheare o cunun, iar pe revers se vede un 'consul ntre doi lictori mergnd spre stnga. Numismatul M. Bahrfeldt semnaleaz c 14 monede se afl la Kunsthistorisches Museum din Viena, dou n colecia Cabinetului Numismatic din New York i alte piese la Cabinetul Numismatic al Muzeului Naional din Budapesta. Monedele de tip Koson", descoperite la Sarmizegetusa Regia, se afl la Cabinetul Numismatic al Academiei Romne, iar la Institutul de Arheologie se pstreaz un numr de apte. n sfrit, la Muzeul de Arheologie din Deva, se pstreaz patru.

Aurul dac

55

Zeci de mii de monede de aur au fost descoperite in zona muntilor Orastiei in ultimii 10 ani. Cea mai mare parte a acestui incredibil tezaur a fost scoasa in mod clandestin din Romnia, pe filiera unui adevrat braconaj arheologic si vnduta in strinatate. Una dintre dovezile acestui adevr o reprezint imbogatirea neasteptata a unor localnici din zona, desi fenomenul e ascuns de toata lumea printr-o veritabila conspiratie a tacerii. Asa se explica si faptul ca faimosul koson a nregistrat o scdere valorica semnificativa in ultimii ani la bursa antichitatilor si pe piata metalelor pretioase din occident. Banii turnati in tiparnitele dacilor liberi si-au fcut astzi aparitia chiar si pe internet, spre uimirea ntregii lumi! Dar de la comorile dacilor si pana la rolul lor de vedete pe micul ecran e o poveste lunga de ascultat.

TRMUL MAGIC
In anul 2000, pelerinul care porneste dinspre Valea Muresului si se ndreapt spre sud, lsnd muntii Apuseni in spatele sau, calatoreste toata ziua cu soarele drept in fata. Din aceasta pricina, culmile moi ale muntilor Orastiei par topite in lumina. Masivul Sureanu si platoul nalt al Luncanilor strlucesc in, "amiaza mica", asa cum numesc localnicii trziul diminetilor cuprinse de liniste. Dincolo de perdeaua luminoasa a orizontului se ascunde Retezatul. Pasunile aluneca lin spre marginea apelor reci ce izvorsc din munte, desfcute ca razele. Sibiselul, Gradistea, Streiul insiruie satele pe vai la distante egale. De departe rzbate cntecul cucului singuratic, iar mierlele se aud parca de pe alta lume. Pe nesimtite, in timp ce urci, atmosfera, tinutului ncepe sa se schimbe. Plaiurile verzi sunt pictate cu fagi seculari si carpeni printre care pasc linistit armsari cu coama sura. Cirezile de vite s-au mai imputinat si blana pdurilor de pe culmi isi ntinde umbra tot mai mult. Din cnd in cnd zaresti cate o biserica asediata de verdeata, ce raspandeste sunete stinse de clopot. Aerul iti da iluzia ca apas locurile cu o greutate misterioasa. Pe Valea Gradistei, tarani vrstnici lucreaz in tarina, rasfirati unul de altul. Aparitia oricrui strin ii nelinisteste repede. Cu cat e mai aproape muntele, cu att ti se pare ca oamenii devin mai batrani. Tinerii au fugit din fata istoriei si sau mutat in marile orase lsndu-i pe parinti si pe bunici singuri cu amintirile. De aceea locuitorii asezarilor s-au rarit. Casele au porti masive, tipic ardelenesti, dincolo de care nu se vede nimic. Singurele dovezi ca mai sunt locuite raman muscatele de la ferestre. Pe msura ce intri in munte, apa rului curge nvolburat, iar tumultul ei acoper fosnetul adnc al codrului. Cateva mori de apa vechi msoar trecerea timpului. Oamenii de azi numesc aceste meleaguri tara raurilor"sau trmul magic", pentru ca nimic nu pare obisnuit pe aici. De la toponimie si portul traditional pana la felul de a vorbi al taranilor, ntreg tinutul si-a pstrat o amprenta misterioasa, pe jumtate legendara, pe jumtate adevrata, aureolata de trecut. Aerul rsuna de nume vrjite pe care le auzi rostite din cnd in cand: "Santamaria de Piatra", "Poarta Raiului". Cel dinti numeste cariera de unde isi aduceau stramosii daci blocurile de piatra pt. 56

fortificatiile si zidurile cetatilor ce nu au fost nvinse dect o singura data. Cel de-al doilea, aflat dincolo de marele platou al Luncanilor, e locul lng care s-a purtat una din btliile castigate de romani naintea asediului Sarmizegetusei. De acolo sufletele dacilor au plecat in cer. Peste tot, aici cele petrecute cu 2000 de ani in urma sunt att de aproape, nct la Ocolisul Mic, de pilda, un ctun aflat in pdure, trncile se mai mbrac si acum cu camesoi" de cnepa numit ciupag" , cu un pui mic" la gat asa cum se vede pe Columna lui Traian. Ele cultiva crumpeni" , nu cartofi si raman nvesmntate in alb desavarsit nu numai la srbtori, ci si la munca, dup traditia femeilor geto-dace de odinioara. Barbatii se incalta cu opinci din talpa de vita", ca acum 2 milenii, apuca un sac in spinare, trec dealul si se duc la moara de apa a lui mos Antone, sa macine cucuruz" in loc de porumb. Vara ei poarta izmene btute cu piatra in Apa Gradistei, ca sa-ti ia ochii de albeata si iarna mbrac cioareci", cu laibar" de lana. Femeile cele mai in varsta pastreaza inca traditi de 2 ori milenara a stramosilor si nu se tund o viata intreaga. Cand merg la biserica isi fac corni", adica o impletitura a parului de jur imprejurul capului, cum le descria Iordanes in Getica". In toate satele de pe Valea Gradistei de la Castau, Beriu si Sereca pana la Ludestii de Jos, Bucium, Orastioara sau Costesti nu intalnesti picior de venetic , "nici ungur , nici tigan , nici evreu , numai romni albi" asa cum zic localnicii. Aici a ramas singurul loc de la tara unde se mai tine pana in ziua de azi, in fiecare an, in ajun de Duminica Tomii, nedeea Pastitelor" sau Pastele Mic", o sarbatoare la care se mananca zama acra" si se bea o fele de vinars". Dupa slujba de pomenire a tuturor mortilor pana-n fundul veacului", preotul de la Gradistea de Munte i-a obisnuit pe tarani sa exclame mandru: "Suntem neam mai mult spre daci dect spre romani". Tot el adauga, cutremurat de o adanca nostalgie, ce trece cu mult dincolo de ultimul stramos cunoscut: "Cine mananca un varf de sare, bea o cana de apa dulce si respira aerul asta nu mai pleaca niciodata, fiindca pa aceasta vale s-au nascut primii romani din istorie! De la noi ncepe totul".

PE URMELE DACILOR LIBERI

57

La Costesti si Blidarul ca si la Sarmizegetusa Regia, departe, in inima muntelui, ruinele cetatilor dacice asteapta in tacere insiruirea fara de sfarsit a mileniilo. Pe culmi, lumina pare coapta de vechimea locurilor, ca un fruct parguit. Miroase a rasina si a piatra arsa de soarele atator mii de ani. Trecutul dta ascuns sub infatisarea paraginii prezente, asa cum firul ierbii isi trage seva in chip nevzut din taran udata de sangele dacilor cuceriti de legiunile romane, ce invadasera provincia de la capatul imperiului acum 2000 de ani. Pietrele vorbesc singure despre istoria asediului si fiecare arbore ce se leagana in vanturile timpului de astzi cunoaste povestea sangeroasa a caderii cetatilor dacice la care stramosii sai vegetali au fost martori muti. Peste ecoul strigatelor de lupta si zanganitul armelor s-a asternut amintirea catorva zeci de generatii fara nume. Din vuietul de ieri nu a ajuns pana azi dect tacerea muntelui si fosnetul adnc al codrilor. Dar pt. fiul lui Mos Samoila Zgavardean, padurar din m-tii Orastiei, totul pare foarte aproape : Daca pui cap la cap vietile omenesti trecute, te intorci in timp mai repede dect iti vine sa crezi!" - explica barbatul care bate aceste paduri din prima tinerete. Singuratatea codrilor l-a fcut mai filosof pe urmasul dacilor liberi. Localnicii spun ca aici, printre ruine, fiecare trecator parca aude <<glasul sangelui>>. Oamenii par sa fi mostenit o fire mai darza dect in alte parti ale tarii. O fi asa , cine stie ?!". Sotia padurarului este supraveghetoarea muzeului in aer liber de la Costesti . Deseori barbatul o insoteste printre ruine si o ajuta sa curete locul. Cateodata, in diminetile de vara, pe stancile cetatii se dezmortesc la soare gusteri verzi si vipere cu corn. Aproape la tot pasul, printre stalpii retezati ai incintei, gasesti bucati de caramida arsa. Padurarul stie sa recunoasca, dup culoare si forma care sunt dacice si care romane. Ca si la ruinele castrului roman de la Piatra Gradistii, in vale, fiecare legiune si-a pus sigiliul pe caramizile folosite la construirea zidurilor, dup distrugerea cetatilor dace. Dincolo peste deal, la Blidarul, ciutele si cerbii vin sa pasca in fostele sanctuare de sacrificiu ale dacilor pagani. Aceeasi liniste, ca de inceput de lume, stapaneste locul unde se vede intreaga vale a Gradistei. De-a lungul potecilor putin umblate descoperi cuie romane, resturi de coif si fragmente din scuturile dacice. Asta te face sa te simti chiar la un pas de inima trecutului milenar. De altfel in Masivul Orastiei nu te poti rataci niciodata, pentru ca toate drumurile si cararile duc la Sarmizegetusa Regia, capitala stramosilor daci. Cnd ajungi, dup un urcus anevoios, pe locul enigmaticei asezari fortificate, lumina parca a incremenit in crucea zilei. Drumul pavat ce duce spre sanctuarul mare de calcar a fost tocit de ploile miilor de anotimpuri trecute. Putin mai sus pe platoul centra; sanctuarul mare circular, unde preotii daci oficiau cele mai importante ceremonii religioase si legendarul soare de andezit", stau nemiscati de 2 milenii , fara sa-si fi lasat descrifate misterele pentru arheologi si istorici. Te afli in cetatea ravnita de Cezar si Traian, imparatii Romei, insa emotia iti este cenzurata de paragina clipei. Mana omului in timpurile moderne, dar mai ales astzi, a stricat definitiv ceea ce scapase de urgia cuceritorilor romani. Gropi sapate ici si acolo, brazde de pamant, pietre dislocate si rasturnate de-a valma. Calauza ofteaza : Astea sunt urmele lasate de cautatorii de comori. Nici nu mai sti cum sa-i opresti. Parca au innebunit!" Duhul lui Zamolxe bntuie nevzut si nelinistit peste aceste rani ce mutileaza fata trecutului. Pe poarta principala a cetatii, azi distrusa in cea mai mare parte, plecau spre Roma, acum 200 de ani, zecile de care incarcate cu legendarele comori ale dacilor capturate de legiunile cuceritoare. Te uiti la piatra muta si parca vezi scena cu ochii mintii. Dio Cassius, in Istoria Romana" povesteste de 165000 kg de aur si argint mai mult

58

de dublu. Decebal, regele dac, isi pusese capat zilelor, iar cel de-al saptelea deceneu, urmas direct al Marelui Preot de pe vremea lui Burebista se refugiase in paduri o parte a fabulosului tezaur. In tragedia acelui sfarsit de lume, codrii Orastiei se umplusera de fugari. Plinius cel Tanar, in Epistole", scrie ca in Cetatea Eterna, romanii au mancat si au baut 100 de zile fara intrerupere, sarbatorind astfel cucerirea Daciei. Astzi in linistea pdurilor de pe muntele sfant Kogaionon, cum se numea pe atunci culmea Gradistii, nu se mai aud nici blestemele preotilor daci, nici vaietele femeilor cu pruncii ucisi si barbatii decapitati. La Roma se canta si se dansa, iar la marginea imperiului, in indepartatii munti ai Orastiei, umbra mortii asternea jalea peste oameni si locuri. Trebuie sa moara un popor ca sa se nasca altul!" - exclama padurarul filosof. Pe drumul de intoarcere spre vale, aceeasi calauza iti mai arata nenumarate urme ale vetrelor de covacie", adica atelierele de metalurgie, unde se lucrau nu doar sulite, scuturi si sabii, ci si doage de butoi, lame de plug sau coase. Barbatul adauga : Toti muntii astia forfoteau de oameni, pe atunci, mult mai mult dect astzi. In pesterile dacilor de aici si in adncul pdurilor si-au ascuns dacii averile pe care le-au mai putut salva dup caderea Sarmizegetusei. Le-au pecetluit cu blesteme si le-au transmis din gura in gura, din tata in fiu, sute de ani. Asta vorbesc oamenii prin partile noastre! Kosonii , monedele de aur dacice, statuetele din aur masiv, totul a ramas ascuns pana acum vreo 2 veacuri. Dar nu si-a inchipuit nimeni ca o sa vina peste nebunia ce se petrece de cativa ani incoace!".

BLESTEMUL LUI DECEBAL

Prima intrebare pe care si-o pune oricine e de ce oare au asteptat att oamenii locului pentru a se hotari sa dezgroape ceea ce a mai ramas din fabulosul tezaur? Traditia raspunde prin legenda sarpelui", ce explica frica de-a dreptul ancestrala a taranilor fata de blestemele cu care se zice ca au fost legate aceste comori. Petrisor Demian din Orastioara de Sus, te calauzeste prin istoria ultimelor secole, ca sa intelegi aceasta enigma plina de talc. In ziua de azi , se vorbeste din ce in ce mai des pe la noi de o neasteptata inmultire a serpilor prin case. Asta inseamna <<stigmatul cautatorilor de comori>> si ascunde atata realitate cata legenda! Pe msura trecerii anilor, oamenii siau mai invins spaima mitologica si au cedat ispitei de a cauta. Cei care incepeau sa gaseasca statuete sau monede de aur le ascundeau in casa, pentru a incerca sa la valorifice. Nu treceau nici cateva zile si <<profanatorul>> era muscat de sarpe, fie ca baga mana in haina, fie ca umbla in traista de pe cuier sau deschidea sipetul. O data cu insiruirea veacurilor, unul dup altul, magia blestemelor parca a mai scazut, dar niciodata definitiv". Pe la anul 1500, in Tara Hategului nu se mai stia aproape nimic despre cele intamplate inainte cu un mileniu si jumtate. Localnicii pomenisera din mosi-stramosi, o sumedenie de ruine necunoscute, risipite prin munti sau la capatul vailor. Din cnd in cnd, brazda plugului mai dezgropa oseminte, caramizi, obiecte de metal si mari pietre cubice, pe care taranii le foloseau la propriile constructii. Tot din batrani, prin satele asezate de-a lungul apelor circulau istorii fabuloase despre comori crestew vazand cu ochii.

59

Pentru prima oara de la caderea Sarmizegetusei, abia in sec-ul al XVI-lea umanistul maghiar Gaspar Heltai mentioneaza existenta unui mare oras disparut <<cu ziduri de piatra fasonata , aflat mai departe de Orastia Mare , undeva in munte". Dup alte cateva secole mai de tacere, arhivele Transilvaniei, pomenesc pe la 1875, o intemplare ciudata. Taranul David Albu din Chitid, participant la rascoala lui Horea, Closca si Crisan, ncepe sa viseze diferite locuri din regiune, unde ar fi ascunse comori, dar nu mai apuca sa verifice adevarul fiindca trece in lumea celor drepti. Luandu-se dup ceea ce a povestit taranul, satenii fac primele incursiuni organizate, pe creste dar nu gasesc conform mentiunilor documentare, dect stalpi rotunzi", arme ruginite" , butoaie de piatra". Putin mai tarziu, in luna sept. 1802 cativa copii ce umblau cu turmele de oi prin pasunile inalte de pe culmea Gradistii descopera intr-o ruptura a pamantului" mai multemonede de aur. Reveniti pe aceleasi locuri , cu mai multi tineri, ei dezgroapa cca. 40 de monede de aur masiv de tipul lysimach". Vestea descoperiri;or primelor comori a provocat o adevrata migratie a satenilor spre munte!" - explica Petrisor Demian. Dovada documentara o constituie faptul ca amploarea comertului cu monede pe piata Orastiei a ajuns in acea perioada la cunostinta autoritatilor maghiare care l-au declarat pe procuratorul domeniului Hunedaora, Paul Torok, sa se deplaseze la fata locului. In primul raport catre trezorerie, acesta semnala ca descoperirile monedelor din aur masiv sunt cu mult mai mari dect sunt declarate de localnici". In urmatorii ani, pe Valea Gradistei apar jandarmi unguri cu pana de cocos la palarie, care incep sa supravegheze zona, sa faca perchezitii si chiar arestari. Taranii suspectati ca ar detine kosoni erau pusi sa inhaleze fum de usturoi ars pana marturiseau totul. In acest fel, autoritatile au reusit confiscarea altor cateva sute de monede din aur pur. In 1804, Monetaria Principatului Transilvaniei, de la Alba-Iulia, trimite un comisar imparatesc in regiune. Acesta plateste 3 tarani din comuna Sibiselul Vechi sa faca sapaturi in Muntii Orastiei, sub directa sa supraveghere, in anumite locuri pe care politia imperiala le aflase de la alti tarani torturati. Aceasta echipa improvizata ar fi descoperit, dup spusele lui Demian Petrisor ce cunoaste toti batranii satului si a stat cu ei de vorba , peste 1000 de kosoni dacici , insa documentele de arhiva consemneaza ca au fost predate trezoreriei dar 987 de monede, ce au fost topite de Monetaria Principatului si transformate in lingouri. Sub aceasta forma , aurul dacic a luat calea Vienei , in tezaurul imperial. Petrisor Demian argumenteaza cu insufletire: inca de la inceputul veacului nostru devenise evidenta importanta istorica a monedelor dacice de tip koson" si lysimach". Ele nu mai erau tratate ca aurul de trezoreri , ci aveau deja valoare numismatica si arheologica , fapt pentru care le-a crescut pretul. Tot atunci s-au fcut cele dinti referiri; a insemnarile medicului curant al lui Traian, grecul Criton, cel care scrisese primul despre incredibila comoara descoperita de romanii cuceritori in Muntii Orastiei". Dar calatoriain timp a acestor averi era departe de a se fi terminat ! La 11 iunie 60

1948, cnd C-tin Daicoviciu si fiul sau incepusera sapaturile arheologice in Muntii Orastiei, fara sa descopere vreun tezaur, comunistii treceau in proprietatea statului, prin lege, intreaga industrie din Romnia. In seiful unei intreprinderi nationalizate din Hunedoara erau gasiti 3 kosoni din aur masiv care au ajuns in cele din urma la Muzeul Judetean din Deva, unde au ramas pana in ziua de azi. Curios e faptul - sustine ghidul local, ce dovedeste multe cunostinte istorice - ca intreaga campanie arheologica desfasurata in primele decenii comuniste, nu a descoperit nici cea mai mica urma de comoara!". Inca si mai curioasa ramane realitatea conform careia zvonurile despre legendarele tezaure dacice nu au incurajat inmultirea cautatorilor, asa cum parea ca se va intampla la inceputul secolului trecut. Motivul ar fi , dup cum se vorbeste astzi , aparitia infricosatoarelor povestiri despre nenorocirile intamplate celor ce descopera deja cuibare de comori. In afara de legenda sarpelui", se spune ca regele Decebal inainte de a muri, si-a blestemat semenii sa fie pedepsiti de Zamolxis daca vor dezvalui cuiva de sange strin ascunzatorile, iar profanatorii de tezaure sa nu se poata bucura, nici macar o zi din viata, de un singur koson furat! Asa se face ca timp de 200 de ani de la primele descoperiri consemnate, pe Valea Gradistii taranii s-au temut cu adevrat de blestemul lui Decebal." - ncepe Petrisor Demian. Chiar si in ziua de azi, la Orastioara sau Gradistea de munte daca se naste vreun copil handicapat ori se intampla vreo nenorocire intr-o casa, lumea se intreaba in soapta daca nu cumva in acea familie au fost cautatori de comori. Dar aceasta spaima doar pe jumtate mitica, nu a durat dect pana in primii ani de dup caderea comunismului in Romnia. Oamenii spun ca, de cnd a fost descoperita prima comoara de dup 1990, cainii si-au schimbat culoarea, le-au aparut o dunga pe greaban si au capatat o uitatura de lup".

FEBRA AURULUI
Lumea detine informatii ale cror surse nu le dezvluie, ce indica o scdere drastica a valorii kosonilor la bursa de antichitati si pe piata metalelor pretioase din occident. De la nivelul unui pret incredibil ce atingea prin 1993 cteva mii de lire sterline. Aceasta evaluare reprezint dovada sigura ca tezaurele dacice au parasit clandestin Romnia!

EPILOG
In anul 2000, pelerinul ce soseste in Tara Hategului nu banuieste ca linistea acestor locuri inselatoare. Tocmai de aceea, aparitia oricrui strin ii nelinisteste repede pe taranii vrstnici ce se ostenesc in tarina, de la rsritul pana la apusul soarelui. Ciobanii ce raman cu oile in vrful pasunilor dup lsarea serii nu povestesc nimnui ca vad cercuri albstrui noaptea, la marginea pdurilor. Doar ei stiu ca acelea sunt luminile comorilor ingropate de stramosii daci acum 2000 de ani. In fiecare an, in cea de-a 4-a smbta dup solstitiul de vara, pe care si-o nchipuie drept cea a cderii Sarmizegetusei, taranii btrni ce mai gsesc putere se duc in munti si se roag la arborii cei mai vechi pentru sufletele stramosilor, ce au murit necrestinati in timpul istoriei. Cnd stenii zresc un stejar sau un carpen singuratic ce isi scutura pe neasteptate cteva frunze pierite parca sub o greutate necunoscuta ei stiu astfel ca a mai fost profanat un tezaur undeva in adncul Muntilor Orastiei cci acela e semnul pe care l face duhul nevzut si nelinistit al lui Zamolxe, ce bntuie locurile in trziul istoriei de acum.

61

Brganul
Despre mnoasa cmpie a Brganului, partea estic a Cmpiei Romne, cuprins ntre vile Dunrii, Buzului, Mostistei si regiunea subcarpatic, Hasdeu a afirmat pe nedrept c ar fi fost o pustietate. un fel de Sahar a Daciei". Mrturiile istorice si geografice ale antichittii, precum si descoperirile istoricilor si arheologilor nostri ilustreaz cu prisosint c Brganul a prilejuit cultivarea, cu mii de ani n urm, n solul su de bun calitate, a cerealelor, la care aveau a se aduga mai trziu floarea soarelui, tutunul, bumbacul, sfecla de zahr etc. Cnd trupele lui Alexandru Macedon au ptruns pe meleagurile Brganului n urmrirea geto-dacilor, n anul 335 .e.n., soldatii invadatori au fost nevoiti s secere holdele de gru pentru a putea nainta. Grul a fost deci cultivat n Brgan de numeroasa populatie autohton tritoare pe aceste meleaguri, populatie stabil, care, n fata primejdiei imperiale, a putut s maseze, dup cum a consemnat istoricul antic Arrianus, la malul Istrului, cum era denumit Dunrea de ctre geto-daci, osti formate din 4.000 de clreti si peste 1.000 de pedestri. Acestia erau geto-dacii, ramur important a tracodacilor, poporul care l-a nscut pe Burebista, ntemeietorul primului stat dac centralizat. Acestia erau stpnii Brganului, pe teritoriul cruia au ntretinut o bogat activitate economic, politic si cultural, favorizat de istetimea si vitejia acestor oameni ai locurilor, dar si de pmntul mnos pe care-l stpneau, pmnt pe care mongolii aveau a-l denumi apoi, cu cuvntul specific limbii lor, brgan", adic ses ntins. Dar, naintea mongolilor, acest pmnt a fost denumit de greci, veniti n preajm pentru a face negot cu triburile geto-dacice din Pontul Euxin si de dincolo, de pe vile Ialomitei si Teleajenului, Scitia, adic step (Herodot), iar pe oamenii si sciti, adic legati de stepa scitic, pentru a-i deosebi de alte neamuri tracice. Imprecizia din informatia lui Herodot este ndreptat de Strabo si Arrianus care confirmau c locuitorii majoritari ai Brganului antic, denumiti ocazional sciti, erau geto-dacii, stpni ai ambelor trmuri ale Istrului si ai vilor mnoase ale rurilor din aceast zon a Daciei.

62

Brganul antic, sau stepa geto-dacilor, cmpia imens ce se ntindea din Bugeac (Basarabia) pn ctre Codrul Vlsiei si lunca Argesului nu a fost n fapt o pustietate, o singurtate, cum sugereaz etimologia sa, ci un ses roditor, bogat n ierburi, lipsit de pduri, n permanent locuit si cultivat, chiar dac nu n ntregime, ci cu precdere n vile si luncile Dunrii, ale Ialomitei, Mostistei, Buzului, Clmtuiului. Pe pmntul su au nflorit agricultura (grul atingea nltimea unui om clare, mentiona Herodot cu mii de ani n urm), s-au dezvoltat pstoritul si pescuitul, o intens activitate comercial. Populatia autohton care a exploatat si ntretinut acest teritoriu a fost continuu prezent, de la geto-daci la daco-romani, peste care au venit, spre a fi asimilati, slavi, cumani, pecenegi, la protoromni si romni, peste care au trecut ca invadatori efemeri ttari, mongoli, bulgari, turci. Brganul nu a fost un pmnt sterp, o Sahar a Daciei", de vreme ce n inima lui au putut s se consolideze, nc din neoliticul mijlociu (3.5002.800 .e.n.), asezri proeminente, cum a fost cea descopent la Piscul Crsani (comuna Balaciu), de tipul culturii Boian. n acest loc se presupune c ar fi nflorit una din multele dave (cetti dacice), puternicul oras Helis unde se bnuieste c a fost adus Lisimah, urmasul lui Alexandru cel Mare, nvins n anul 291 .e.n. de Dromichete, regele getilor. Asezarea, semnalat nc de Cezar Bolliac, descoperit pe terasa malului drept al Ialomitei, ntre satele Crsani si Copuzu, a fost, nendoielnic, una din resedintele tribale getice din timpul lui Burebista. Investigatiile arheologice, ncepute cu decenii n urm de Ion Ariesescu si Vasile Prvan, au fost incununate de succes n anul 1982 cnd s-a descoperit Palatulsanctuar (altarul dacic) asemntor celor din Muntii Orstiei. Locuitorii cettii, deci ai Brganului, au avut ocupatii diversificate, posibile numai ntr-o asezare stabil, nfloritoare agricultura, cresterea vitelor, mestesugurile, comertul, olritul, iar n atelierele metalurgice si de prelucrare se produceau unelte de fier, bronz, argint, n paralel cu mestesugitele obiecte de podoab. n neolitic au nflorit de-a lungut Ialomitei culturi proeminente, cum snt cele descoperite la Cosereni, Cznesti, Urziceni, localitti cu continuitate de vietuire pn n zilele noastre. Spturile arheologice din judetul Ialomita, a crei atestare documentar mplineste 600 de ani, au scos la iveal peste 63

70.000 de obiecte produse de populatiile autohtone tritoare pe aceste meleaguri. Snt argumente n plus pentru a demonstra c Brganul a fost pe nedrept calificat Sahara Daciei".

Prof. drd. n istorie Laureniu Florin Puicin Consideraii istorice cu privire la originea raselor de cini ciobneti romneti

Cinii ciobneti
Ciobnescul Romnesc Carpatin se constituie ca ras endemic (specifica unui anumit teritoriu) in epoca bronzului pe teritoriul de astazi al Romniei. Ciobnescul de Bucovina este considerat o varietate a unei rase balcanice pe baza asemnrii cu Karakatcean, Tornjak sau Hrvatski Planinski Pas. Nimeni nu a afirmat ns, c, Maremano Abruzzese, Slovenski Kuvac, Ciobnescul de Tatra sau Kuvasz constituie varieti ale unei rase din Europa Central, dei asemnarea dintre ele este frapant! Aa cum afirma reputatul arbitru FCI, domnul Petru Muntean, chinologia nu poate fi separat de etnografie, n special i de istorie n general. Domesticirea cinelui pe teritoriul Romniei nu a nceput aa cum sa crezut, odat cu epoca neolitic, ci mai devreme nc, din epipaleolitic lucru dovedit de situl arheologic de la Erbiceni, (jud. Iai) apartinnd unor comuniti swideriene ncepnd cu furitorii culturii Gura Baciului-Crcea, in neolitic, cnd se face trecerea de la stadiul de vntori i culegtori la cel de productori de hran, locuitorii spaiului carpato-danubiano-pontic, i selecteaz cainii att de necesari activitii de cretere a animalelor. n cadrul culturii Vinca-Turda se remarc printre statuetele zoomorfe, unele capete de de cini, din piatr (pebbles statuettes), imitate i n lut ars. Nu cunoaem cu precizie aspectul acestor primi cini ciobneti, dar descoperile arheologice atest existena in neoliticul dezvoltat, in cadrul culturilor Tisa, PreCucuteni, Hamangia, Vdastra, Boian etc. a unor schelete similare ca dimensiuni cu cele ale

64

ciobnetilor contemporani.

O dat cu ptrunderea n spaiul numit de Marja Gimbutas Old European Civilization, a triburilor purttorilor civilizaiei kurganelor, care vin din stepele nordpontice i din Asia Central, are loc o transformare a Vechii Europe. Potrivit aceleai autoare, popoarele care au articulat i vehiculat cultura tumulilor nu pot fi dect proto-indo-europeni, iar n ultimele faze ale dispersiunii, indo-europeni. Din stepa euro-asiatic i zonele de deert nvecinate, aceaste populaii vor porni spre rsrit, ajungnd pn n Valea Indusului, iar ctre apus, pn la Atlantic. Astfel se explic denumirea convenional de indo-europeni. Dei n-au putut niciodat s renune la produsele agricole, popoarele indoeuropene au dezvoltat cu precdere o economie pastoral. Fr ndoial c odat cu ei migreaz i cini mari, loi, strmoii direci ai Mioriticului, ceea ce explic asemnrile cu Ciobnescul Rusesc de Sud, dar i cu Irish Wolfhound care este creat de ali indo-europeni, celii. Aadar n jurul anilor 2700/2500, pn ctre 2000/1900 .Hr, ct dureaz perioada de trecere la epoca bronzului, n spaiul carpato dunreano - pontic i n cel nordbalcanic are loc un amplu proces etno i culturogenetic. Rezultat al interpenetrrii comunitilor autohtone cu cele alogene, acest proces st la temelia acumulrilor ulterioare, care duc la naterea strmoilor poporului romn, geto-dacii. Principala ocupaie a triburilor tracice nord-dunrene, alturi de agricultur este creterea animalelor. n epoca bronzului, pe teritoriul de astzi al Romniei este atestat existena unui tip mare de cine, Canis familiaris matrix Jeit, folosit la paza turmelor, dar i la vntoare. El este pus n eviden prin spturile arheologice de la Bogdneti, jud. Bacu. n acest moment se constituie ca ras endemic Ciobnescul Romnesc Carpatin, el avnd ca strmo amintitul Canis familiaris matrix Jeit i lupul de talie mare specific epocii bronzului.

65

Cultul lupului este extrem de important, nui numele dacilor-daoi (cei care sunt asemeni lupului, dupa cum explic Mircea Eliade, acest etnonim cu semnificaie religioas arhaic) venind de aici. Stindardul dacic este un cap de lup cu corp de arpe, etc. Mai puin cunoscut este semnificaia sa magico-religioas. Cinele devorat de lup, trimind cu gndul la Zalmoxis, cine i lup deopotriv, neleptul sau sfntul se purific devorndu-se, adic sacrificndu-se n el nui pentru a ajunge la etapa ultima a cuceririi sale spirituale. Acest lucru demonstreaz importana, nu numai economic, ci i cultural religioas a cinelui n cadrul civilizaiei geto-dace. Aa de exemplu la ura Mic, o groap continea un schelet de caine i o a doua doar capul unui asemenea animal. La Poiana Dulceti (jud. Neam) s-au descoperit nou gropi ce conineau schelete de cini, omogene ca dimensiuni i foarte asemntoare cu cele ale ciobnetilor actuali. Gropile de form cilindric, adnci, au fost purificate prin foc i dispuse n zona cea mai intens locuit a aezrii, ceea ce subliniaz caracterul cultual-magic. Gropi de cult in care au fost descoperite schelete de cini identice, se cunosc i din aezarea de la Ostrovu Corbului, ce dateaz din secolele II-III. n mai 1963 s-a descoperit la Letnia, un vas de bronz ce coninea 25 de plcue de argint aurite, cu reprezentri antopo i zoomorfe n relief, realizate au repousse i care au fost datate ntre anii 400 i 350 .Hr. Prerea cu privire la la utilizarea plcuelor este diferit. I. Venedikov consider c sunt elemente de harnaament, n timp ce R. Pittioni, mai aproape de adevr le consider plci votive, fixate pe lemn, provenind dintr-un sanctuar. Oricare ar fi fost rostul lor, plcuele de la Letnia prezint un interes deosebit pentru subiectul nostru.

II.

Pe una dintre plcue, un clre mbrcat n armur, cu barb i pr lung pn la gt, ine n mna dreapt o fial, iar n spatele calului este reprezentat un cine masiv, cu prul los, redat prin linii incizate, adnci i cu coada ncovoiat sub forma unui crlig n treimea terminal, asemnarea cu ciobnetii mioritici, fiind mai mult dect evident. Pe o alt plcua de form neregulat, calaretul ine cu mna stng hul, iar cu dreapta arunc sulia ntr-un urs. Calul este cabrat, spijinindu-se pe picioarele din spate. Clreul poart o cnemid terminat n cap de gorgon, iar la picioarele calului czut pe spate, se afl cinele rpus n lupta cu animalul slbatic. Probabil plcuele au fost aplicate, poate pe un perete ori altar de lemn, ntr-o anumit ordine i prezentau o naraiune mitologic.

Pe falera de argint cu clrei de la Surcea este nfiat un clre n mers spre 66

dreapta. El ine frul cu mna stng iar cu dreapta mnerul unei sbii lungi i este mbrcat n armur. La picioarele calului, destul de bine redat (ca de atfel ntregul dcor) se afl un cine de tip lupoid ,care ne duce cu gndul ctre Carpatin. n tezaurul de la eica Mic s-a gsit o moned din anul 71 .Hr., care are pe revers Mistreul din Calydon lovit de o sgeat i atacat de un cine i alte dou monede din anul 77 .Hr., care au pe revers un cine masiv , fugind spre dreapta. O alt mrturie, scris de aceast dat, ne parvine de la Sextus Iulius Frontinus. Iat ce ne relateaz el: Scorilo, conductorul dacilor, tiind c poporul roman era dezbinat din pricina rzboaielor civile i socotind c nu-i nimerit s-i atace, deorece datorit unui rzboi cu un duman din afar s-ar putea restabili nelegerea ntre ceteni, a pus n faa concetenilor si doi cini i pe cnd se luptau ntre ei cu ndrjire, le-a artat un lup. Imediat cinii s-au aruncat asupra acestuia, uitnd de cearta lor. Cu toate c Frontinus nu ofer o descriere amnunit, etologia lor coroborat cu descoperirile arheologice specifice acestei perioade istorice, indic fr dubii c este vorba de cini ciobneti, naintaii direci ai celor contemporani. Faptul c dacii foloseau rase de cini specializate pentru pstorit i vntoare, lucru care se va perpetua i dup dispariia statului dac, este demonstrat indubitabil de documentele epocii. Iat ce ne spune poetul Marial( 40-104): A cinilor prad este iepurele...copoiul dac s nu se team de armele mpratului. Cucerirea Daciei n anul 106 i integrarea sa n lumea roman, proces care st la baza formrii poporului romn i a limbii romne, are urmri importante i in ceea ce privete subiectul pe care l dezbatem. Iat ce spune Mircea Eliade referitor la acest proces: ..este semnificativ c singurul popor care a reuit s-i nfrng definitiv pe daci,.a fost poporul roman; un popor al crui mit genealogic s-a constituit n jurul lui Romulus i Remus, copii Zeului-Lup Marte, adoptai i crescui de Lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri i al acestei asimilri a fost naterea poporului romn. n perspectiva mitologic a istoriei,s-ar putea spune c acest popor s-a nscut sub semnul Lupului, adic, predestinat rzboaielor, invaziilor i emigrrilor. Colonitii vorbitori de limb latin, venii cum spune Eutropius, din toat lumea roman, aduc cu sine cini derivnd din Canis Molossi, stmoii zvodului romnesc, din care descinde Ciobnescul de Bucovina de astzi. Acest tip de cine exista deja un lumea tracilor sud dunareni i a geto-dacilor din Dobrogea care fuseser inclui n cadrul provinciei Moesia mai devreme. Aa cum este cunoscut, mari specialiti precum Raymond Triquet sau J.Peters consider c moloii romanilor aveau, n general, un aspect mai lupoid i erau mai puin masivi i musculoi dect moloii actuali. i Richard Strebel concluzioneaz c alturi de tipul de cine de talie mare nchis la culoare, aparinnd asirienilor i babilonienilor, exist i unul de talie mai mic, cu o nuan mai deschis, utilizat la pzirea turmelor i la vntoare i care este utilizat nc 67

din epoca bronzului. Toate reprezentrile romane i greceti ale vremii, prezint un cine mare, musculos, avnd un cap masiv i coam. Imaginea pare s descrie destul de fidel Ciobnescul de Bucovina, care consider eu are un filum (ramur) de descenden direct cu celebrii Canis Molossi. Coada rsucit i culoarea nchis a cinilor asirieni nu apar niciodat n descrierile romane sau grecesti. De altfel nc din 1886, M.B.Wynn spunea c nu trebuie considerai strmoii direci ai actualelor rase de tip Mastiff, Dog, Bulldog i cine de munte n sensul clasificrii FCI. Cercettorul C.Keller i un alt autor Tschudy, afirm descendena raselor Pyrenean Mountain Dog (Spania), Dogue de Bourdeaux (Frana), Mastiff (Anglia), Saint Bernard (Elveia), din vechii cini asirieni, adui n Europa de fenicieni i descinznd din Mastifful Tibetan. Ciobnescul de Bucovina este urmaul cinilor folosii de daco-romanii din provinciile Dacia i Moesia, ceea explic asemnrile cu rasele din Balcani. De altfel migratorii fie ei germanici, slavi, sau turanici nu puteau introduce acest cine n Dacia, el este caracteristic zonelor nalte pe care migratorii le ocoleau, prefernd zonele plane favorabile confruntarilor de cavalerie. Oricum, n epoca roman cinele constituie un motiv ornamental frecvent n terra sigillata din provincia Dacia. El este reprezentat alergnd sau urmarind animale slbatice. Cel mai reprezentativ exemplu pare a fi un vas de la Bisericua-Garvn, unde cinele alearg spre stnga Vechiul zeu Silvanus, cel care patrona punile i cmpurile cultivate, este prezent n Oltenia, pe un fragment sculptural descoperit la Romula, avnd la picioare un cine ciobnesc. Principalele tipuri de cini ciobneti din spaiul carpato-danubiano-pontic sunt aadar conturate n momentul retragerii trupelor i administratiei romane din Dacia, de ctre mparatul Aurelian, n anii 271-275.

Afirmatia este susinut, cum vom vedea, de siturile arheologice corespunztoare primelor secole ale epocii medievale, iar posibilitatea ca migratorii s fi influenat cumva evoluia lor este nul, in condiiile n care ei locuiesc puin sau deloc n spaiul romnesc. Despre cei mai statornicidintre migratori, vizigoii, Amianus Marcelinus n Istoria roman, ne spune c n preajma anului 376, ajunseser la aa srcie, nct ddeau un om pe un cine ca s aib ce mnca. Aceti cini nu pot fi adui nici de migratorii turanici, deoarece ei locuiesc n Cmpia Pannonic, exercitnd doar o dominaie de la distan asupra zonei carpato68

danubiano-pontice. De altfel acetia nici nu aveau un nivel de dezvoltare socioeconomic, care s le permit s i influeneze pe autohtoni i dispar repede din istorie. Acelai Ammianus Marcellinus, vorbete despre huni: ..ferocitatea hunilor ntrece orice: cu un fier brzdeaz adnc obrajii noilor nscui i astfel ajung la btrnee spni i pocii.Hunii nu-i pun la foc i nici nu-i gtesc mncarea. Ei nu se hrnesc dect cu rdcini slbatice sau cu carnea crud a primului animal ieit n cale, pe care o nclzesc o vreme pe spatele calului, ntre coapsele lor..nu au vreun adpost, nu folosesc nici case ,nici morminte Transformarea limbii latine n limba romn veche, caracteristic locuitorilor din spaiul daco-moesian, este atestat n anul 587, de ctre mai muli autori bizantini, cum sunt Theophylactus Simocattes sau Theophanes Confessor. Aceti strromni sunt agricultori i pstori, lucru dovedit de formula, blachii ac pastorum romanorum, cu care i desemneaz mai trziu, n secolul XII, Anonymus. n anul 602, dup rscoala centurionului Phokas, slavii rup aprarea imperiului i nvlesc ca un torent n Peninsula Balcanic, peste Moesia, Macedonia i ajung pn aproape de Constantinopol. Cteva decenii mai trziu, ptrund n Peninsula Balcanic, din Pannonia, pe la apus de Dacia, alte triburi slave, care dau natere srbilor i croailor n rile locuite de ei azi, pn la Marea Adriatic. Nici vechii bulgari nu aduc Karakatceanul, din Asia central. Ei sunt la origine un popor de barbari, de ras turanic. n secolul IV, ei se afl n regiunea fluviului Volga. Sub presiunea altor popoare, se refugiaz la nord de Dunre, unde stau o vreme sub stpnirea avarilor. n anul 679, sub conducerea lui Asparuch, trec la sud de Dunre i i supun pe slavi. Deoarece sunt extrem de puini ca numr i cu o civilizaie inferioar slavilor, sunt repede asimilai. De la ei rmne doar numele poporului, iar slavii impun limba i obiceiurile. n concluzie: vechiul tip de cine folosit la pstorit i paz de ctre romani i mai apoi de urmaii lor daco-romanii i de romni este strmoul Ciobnescului Romnesc de Bucovina. Pornind de la acelai tip, popoarele slave vecine i-au selectionat n curs de secole propiile rase: Karakatcean, Durmitorski Ovcar, Srpki Ovcar, Bosanski Tornjak, Kraski Ovcar, Hercegovacki Ovcar, Istarski Ovcar, Sarplaninski Ovcar. Acesta din urm nu prezint similitudini cu Ciobnescul Romnesc Carpatin, deoarece este un molossoid, ci cu Ciobnescul de Bucovina. O oarecare asemnare cu Carpatinul o are Hormoljski Ovcar, originar din zona Belgradului n apropierea Romniei, lucru remarcat de cercettorii strini). Nu trebuie neglijat rolul pe care l-au jucat n dezvoltarea acestor rase balcanice, Ciobnescul de Bucovina i Carpatinul, cinii ciobanilor romni transhumani sau emigrai n Peninsula Balcanic, n special n Bulgaria i Serbia. Despre emigrani ne vorbete Ion Ionescu de la Brad, descriind situaia mocanilor 69

oieri din trgul Bazargic, n Varna, n inuturile Balcic, Silistra, Turtucaia i Rusciuc, unde aveau puni bogate pentru turmele lor i ne d i numele a 4 mocani din inutul Balcic: Ion Munteanu, Vasile Milea, Dimitrie Bobinar, Nicolae chiopu. n ceea ce privete transhumana, consulul austriac din Rusciuc, raporteaz c, pe la 1850, pe cmpiile inuturilor Silistra i Varna, punau peste un milion de oi, de-ale oierilor romni. Numai n 1883 i doar prin carantina Piua Pietrei, trec la sud de Dunre: 159.689 de oi, 8.661 de capre, 73.589 de cai si 264 de mgari, nsoii de 1029 de ciobani i de cinii lor.

Utilizarea cinilor ciobneti este atestat cu mult nainte de documentele scrise, de prezena resturilor osteologice n diferite aezri premedievale i medievale timpurii. Ei se rspndesc i n Peninsula Balcanic, n spaiul romanitii orientale, unde vlahii intr in istorie ca locuitori ai Thesaliei, Epirului, Greciei centrale i muntilor Haemus. Ei erau in majoritate pstori transhumani din luna aprilie pn n septembrie, beneficiaz de privilegii fiscale i utilizeaz cu certitudine cini ciobneti. Nu este lipsit de relevan c rscoala condus de fraii vlahi Petru i Asan, care a dus la apariia statului vlaho-bulgar,a izbucnit n 1185, din cauza unei dri excesive impuse de mpratul Isac al II-lea Anghelos, cresctorilor de oi i de vite. La aromni se povestete despre cinele ciobnesc, c a fost dat de Dumnezeu ca tovar pstorilor. n aezrile din secolele al-IV-lea-al-V-lea din preajma Bucuretilor, cinele se folosea la pstorit i vnatoare. Un cap de cine masiv a fost descoperit ntr-un atelier de esut de la Moreti, caracteristic secolelor XI-XII. n aproape toate aezrile din aceast perioad cinele este nelipsit, dar studierea bogatului material osteologic al animalelor domestice din aezarea medieval timpurie de la Garvn-Dinogeia, a adus rezultate spectaculoase n ceea ce privete subiectul de care ne ocupm. Foarte numeroase i bine pstrate , oasele de cini descoperite n aceast aezare, au dovedit clar existena unor rase de cini bine difereniate i specializate: cini de talie mare i mai ales medie spre mare, ntru totul asemnatori ca dimensiuni i raporturi cu ciobnetii Carpatin i Mioritc, folosii la paz i cini ale cror oase indic ogarii, folosii la vntoare. Aceeai situaie se ntlnete n secolele XIII-XIV, n marea aezare de la Cetatea 70

Dmboviei, din comuna Ceteni-Muscel. Resturile osteologice de cine duc la aceeai concluzie: existena a dou rase de ciobneti foarte puternici i un ogar nalt bine adaptat pentru fug. Nu este exclus, ci din contr, folosirea cinilor ciobnesti , care dovedeau o for real la vnarea mistreului, lupului, ursului. Urme osteologice numeroase, se gsesc n colecia Muzeului judeului Arge din Piteti, fiind studiate n 1965 de profesorul I.N.Moroan. Aceasta este situaia la 1241 cnd se produce marea invazie ttaro-mongol. Contrar folclorului istoric, invazia nu numai c nu i-a afectat n mod major pe romni, dar a avut o serie ntreag de consecine pozitive. Ea a ntrerupt , pentru cteva secole, naintarea ruilor spre Marea Neagr i Dunre, n acest timp definitivndu-se procesul de constituire a statelor romneti. La sud de Carpai, ttarii au distrus stpnirea cumanilor i au frnat expansiunea statului maghiar. Ungurii i cumanii nu au mai putut mpiedica dezvoltarea voievodatelor romneti, amintite pentru prima oar n documente n 1247. Cu toate astea ttarii nu puteau s aduc aici Mioriticul. Ei nu ating dect tangenial teritoriul romnesc n drum spre Ungaria far s locuiasca mai mult timp n zon. Apoi ciobnescul ttarilor (principalul strmo al Caucazianului) nu prea seamn cu Mioriticul. El particip la consolidarea lui Ioujnorousskaya Otvcharka (Ciobnescul Rusesc de Sud), dar alturi de Ogarul de Crimeea, Ciobnescul catalan i pornind de la vechiul caine al celilor. Este extrem de improbabil ca un popor cu tradiii de pstorit milenare, romnii, s atepte venirea unor nomazi rzboinici pentru a-i selecta cinii necesari activitii pastorale. n Evul Mediu trziu numai n ce privete exportul de oi, cltorul R.G.Boscovich, d pentru Moldova cifra de 200 000 anual, in unii ani chiar 300 000. ST. Raicevich, socotea numrul oilor ridicate cu firman de ctre turci din ambele ri romne la 5-600.000 pe an.n plus pentru prepararea cerviului se njunghiau anual pn la 80.000 de boi, vaci i un numr considerabil de capre. Transilvania prezint un tablou i mai impresionant. n secolul al-XVIII-lea, romnii ardeleni trimiteau la iernat n Moldova i ara Romneasc, pn la 1500 000 de capete de oi i aproximativ 80 000 de boi i cai. De altfel nu trebuie s excludem o eventual contribuie a baracului mocnesc-numele popular al Mioriticului- la apariia Ciobnescului Rusesc de Sud. Aceast afirmaie poate strni zmbete celor care nu sunt familiarizai cu evoluia demografic i istoric a zonei, dar nu este deloc hazardat. Pstoritul transhumant, o caracteristic a romnilor, care a jucat un rol extrem de important n istoria acestei pri de lume, a fost ntotdeauna legat de un centru stabil, spre deosebire de pstoritul itinerant al migratorilor. Nici un document nu atest prezena unor pstori sau turme din sudul Rusiei n spaiul romnesc. Ar fi fost i absurd s prseasc 71

psunile stepei pentru cele neprietenoase i aspru impozitate de autoritti n spaiul carpatic. n schimb trecerea oierilor romni, n special a mocanilor dincolo de Nistru, este un fapt indubitabil probat de documente. Un mare cunosctor, profesorul N.Dragomir, ne spune c n Rusia sudic, autohtonii au nvtat de la oierii notrii cum s pregtesc din laptele oilor diferite brnzeturi, pe care nainte nu le cunoteau deloc, dar meteugul l-au mbriat la nceput cu oarecare nencredere, apoi cu interes crescnd care aducea pentru ei mult folos .La fel si ungurii din pusta Ungariei, nvaser acest meteug tot de la oierii romni. Despre ptrunderea ciobanilor romni n sudul Rusiei, iat ce spune Nicolae M.Popp: n Transnistria n a doua categorie n ordinea importanei numerice vin colonitii ardeleni, majoritatea oieri din regiunea Sibiului (mrgineni) sau Scelele Braovului (mocani). Atrase de nesfritul stepelor pontice dintre Nistru i Nipru, iruri nefrite de oi , ndrumate de ciobanii lor se ndreptau spre acel Eldorado pastoral, care a fost Jedisanul ttrsc. tim c n aceste drumuri lungi, turmele sunt nsoite de cni tlpgoi. Locurile unde s-au aezat aceti oieri cu turmele lor, au fost: Crimeea, pe hotarele oraelor Eupatoria, Carassubasar, Simferopol, Ialta, Livadia i Sevastpol pe malul Mrii Negre, apoi n inutul Molojna, la Ecaterinodar, Melitopol i Mariopol, pe malul Mrii de Azov, pe valea rurilor Kuma i Manici care duc la Marea Caspic i n numeroase sate ale inutului n sus i n jos, pn la Baku i Tbilisi. i gsim i la Taganrog i la Rostov, pe Don,apoi pe Volga i arin, Astrahan i Zmonovnik, ora n care oierul Oprea Lupa din Cacova Sibiului, era propietar a dou rnduri de case. n gubernia Surman, tria un mare propietar, care fusese pe la 1777 oier, n oraul Bugurusslan: Petru Smoal din Slitea Sibiului i exemplele pot continua cu sutele (Pentru cei interesai exist o bogat bibliografie). Dup cum lesne se poate observa este cuprins ntreaga arie de rspndire a lui Ioujka. Mai tim c la sfritul secolului al XIX-lea, familia Falz-Fein, care se ocupa de selecia Ciobnescului Rusesc de Sud, l vindea la o valoare apropiat de cea a unui cal pur-snge i nu cred c romnii i permiteau s cumpere asemenea exemplare pe care s le scoat apoi n faa animalelor de prad i a hoilor, la stni! Pe la nceputul secolului al-XVII-lea existau n spaiul romnesc, cresctorii specializate de cini . La curtea lui Constantin Brncoveanu existau dou categorii de oameni specializai n aceast meserie, fiecare primind baci n ziua de Sfntul Vasile cte o jumtate de taler. Ei se ocup mai ales de cinii de vntoare, copoi i ogari, dar i de ciobnetii masivi folositi pentru paza curii domneti. Aceast situaie este mai veche, Matei Corvin regele Ungariei, oferindu-i cadou lui Vlad epe, un Kuvasz, din cresctoria regal, semn c domnii rilor Romne aveau propiile cresctorii i cunotiinele necesare s aprecieze un asemenea dar.

72

Iat descrierea literar a unui asemenea cine n timpul lui Constatin Brncoveanu: o cotarl, ct un berbece, trecut prin ploaie de leie i clbuc . Att de ncetenita prere c romnii sunt nite rani ignorani i brutali n relaia cu cinele, care are nc susintori ndrjii, este hilar, dar i tragic n acelai timp. Se ofer mereu agasantul exemplu al cinelui din gospodrie legat n lan i uitat acolo. Cei care preiau aceast idee ca o scuz n lupta lor zadarnic de a-i educa pe aceti barbari, venii mai trziu n chinologia modern, organizat pe criterii de show, ignor cu buntiin faptul c nicieri n lume chinologia nu este preocupare de mas, c ea este i a fost apanajul unei elite intelectuale, sociale i economice n principal. Ori din acest punct de vedere aceti hulii i nepricepui romni, boierii, domnitorii i ciobanii bogai, ale cror turme numrau zeci de mii de capete de animale au preocupri vechi i realizri spectaculoase. n plus, ranul adevrat, nu navetistul prost, occidentalizat, chiar dac nu-i pup cinele n bot, l respect, amndoi mpart o existen n care lupta pentru supravieuire i selecteaz numai pe cei puternici i norocoi. Aa cum am spus n spaiul romnesc preocuprile chinologice sunt vechi i din fericire constante. n Evul Mediu, sunt crescui i intens folosii cini buni, de ras, vestii n ntreaga Europ. Alturi de ciobnetii autohtoni, puternici i adaptai, unii din cinii folosii de timpuriu nc de prin anii 1395-1396, au fost dogii. Dogii erau animale foarte preuite, din moment ce principele Transilvaniei, Sigismund Bathory a trimis ca dar principelui din Florena doi dogi cu zgrzi de aur i pietre preioase, iar principesei un ctelu indian, gola i pestriat, tot cu zgard de aur. O alt ras prsit de romni a fost copoiul, al crui nume a trecut n onomastic, nc din prima jumtate a secolului al XIII-lea. Aa ne explicm i documentul moldovean din 4 iulie 1586 prin care Dumitru din Pidecui rscumpr o ocin de la Copoiuco, acesta din urm fiind probabil cresctor de copoi. Ogarii din ara Romneasc sunt scumpi i foarte mult apreciai chiar n Imperiul Otoman, care avea pe vremea aceea ogarii socotii cei mai buni din lume.Un document de la 5 ianuarie 1609 ne amintete de Ograriul care vnduse dou pogoane de vie unui oarecare Stepan. La 23 august 1823 marele vizir es-Seid-Ali confirma domnului Grigore al IV-lea Ghica primirea, printre altele i a celor 12 cini,care au fost prezentai sultanului i predai ogeacului ogarilor, ceea ce dovedete calitatea lor, dac au reuit s-l impresioneze pe padiah. Probabil c i-au plcut mult sultanului Mahmud al II-lea, deoarece printr-o alt scrisoare care a urmat din partea marelui vizir es-Seid Ali paa, cerea domnului s expedieze n grab un numr ct mai mare de ogari, fiind foarte necesari pentru alaiul mprtesc cu ocazia bairamului.

73

Dar nu numai ogarii din ara Romneasc erau apreciai n Imperiul Otoman. Printr-o scrisoare din 11 august 1824 acelai es-Seid Ali mulumea pentru cei doi prepelicari druii de Ghica. Nici cinii din Moldova nu erau cu nimic mai prejos dect cei din ara Romneasc. n decembrie 1751 Des Alleurs, ambasadorul regelui Ludovic al XV-lea al Franei la Constantinopol, scria lui Linchoult, secretar al domnului moldovean Constantin Racovi(1749-1753), rugndu-l s-i procure patru ogari de soi spre a-i trimite regelui su, iar dup aceea nsrcineaz pe Deval, interpretul, ambasadei, s mai cear nc doi. Aflnd de aceast cerere i prndu-i-se prea puin, Constantin Racovi i druiete 12 ogari,6 de parte brbteasc i 6 de parte femeiasc, plus dou butoaie de vin alb i dou de pelin rou de Odobeti, un butoi cu vin de Cotnari de trei ani i dou cu o mie de mere domneti pentru iarn. Darul a fost mbarcat la 30 august (10 septembrie) 1752 la Galai, pe corabia cpitanului Manolache Cuingi-Oglu, mpreun cu Leonardo, sluga nsoitoare, ajungnd la Constantinopol dup 35 de zile pe mare. Iat aadar, c cei mai puternici i rafinai suverani europeni importau n canisele lor, cini selecionai i prsii de ctre romni. Dac ei nu ar fi avut o calitate superioar i nu ar fi fost tiinific obinui nu s-ar fi riscat impurificarea unor cresctorii vechi de secole la curile Europei. Un alt cap ncoronat, admirator i propietar al ogarilor din Principate, este principele Transilvaniei Gheorghe Rakoczi I. Ogarii importai de aici erau foarte reuii din punct de vedere calitativ, dar i foarte scumpi. M.Debreczeni a cumprat n 1591 un astfel de cine cu 125 de florini, sum uria dac un cerb vnat costa 1 florin. Din nefericire n anii care au urmat, cu nesfritele rzboaie ruso-austro-turce purtate pe teritoriul romnesc, cu periodicele ocupaii strine, urmate de pauperizarea accentuat a arilor Romne, aceast ras apreciat de ogari att de veche a disprut. Aceeai soart ar fi avut-o i copoiul dac nu ar fi fost salvat de chinologii maghiari, dup cel de-al doilea rzboi mondial, n vremuri de crunt ocupaie sovietic. O alt ras foarte folosit, dar importat de aceast dat n spaiul romnesc a fost bracul, rspndit n a doua jumtate a sec al XVI-lea. Astfel n anul 1558 soia marelui nobil Battyany cerea, palatinului Ungariei, un brac, deoarece are vnat mult dar nu-l poate prinde, iar soia grofului Gheorghe Bebek ieea la vntoare cu 20-30 de braci bine dresai. La curile domnilor, principilor, boierilor i nobililor, existau canise cu cini buni, frumoi i bine dresai. Ei fiind foarte scumpi, este uor de neles ce eforturi se depuneau pentru ntreinere i ngrijire, pentru dresarea lor, eforturi care cereau cheltuieli nsemnate i oameni specializai. n inventarul cetii Gilu de la 1676 exist o cldire special construit pentru creterea cinilor, iar n inventarul cetii Fgra, din 1690 figura o cas a maetrilor

74

de cini Dac rasele strict specializate, mai ales cele de vntoare, care au fost ntotdeauna apanajul celor nstrii, au disprut sau au sczut numeric n urma deteriorrii condiiilor socio-economice i politice, rasele de ciobneti romneti amplu rspndite i plurivalente au reuit s supravieuiasc, iar selecia lor a fost continuat n special de cresctorii nstrii de oi si vite, datorit eficienei dovedite de ei n lupta cu animalele slbatice. tim c vntorii rani, foloseau pentru vnatul mare-n special mistre i chiar la urs-cini cu nfiarea mioriticilor de astzi, de cele mai multe ori avnd pete negre pe fond alb. ntr-un decor de pe o cup din anul 1600, nfind o vntoare de urs, fiara este ncolit de doi cini care prin talie (raportat la cea a ursului i vntorului), prul semilung, forma capului i modul de purtare a cozii trimit cu gndul la Carpatin. ndemnarea, curajul i fora fizic cu care ranii romni nfruntau n lupta de aproape marii prdtori ajutai de cinii lor ciobneti, au uimit pe toi strinii care au avut prilejul s vad aceste scene. Vizitnd rile noastre prin anii 1777-1781 austriacul Franz Iosef Sulzer luda cu uimire ranul valah care iese doar cu ciomagul naintea ursului, i pune braul n gt i nu arat nici un fel de team cnd fiara l sfie pe obraz cu laba. ranul Ioan Opri a nfruntat la o vntoare din anul 1798 un urs ntr-o lupt corp la corp, la gura vii Hodinului, n Munii ibleului. Selecionarea atent a cinilor ciobneti romneti, era esenial n condiiile n care, de cele mai multe ori pagubele cresctorilor de animale pricinuite de prdtori, erau suportate de pstorul cruia i se dduse n primire turma respectiv. Aa se ntmpl n iunie 1723, cnd Stenner Mechel din Feldioara intenteaz proces herghelegiului Aldea cernd despgubire pentru mnzul mncat de lupi n lipsa lui, Aldea fiind plecat dup pine. Pagubele produse n special de lupi sunt semnificative, din moment ce se elaboreaz chiar o strategie guvernamental n acest sens. Ca urmare a aplicrii acestor prevederi, conform statisticilor, n Transilvania au fost ucii n 1855, 842 de lupi, iar n Moldova, n 1846, 1230 de lupi i 271 de pui de lup. Totui singura metod cu adevrat eficient, pentru limitarea pierderilor, era creterea i perfecionarea celor trei rase de ciobneti autohtoni. O relatare a unui cltor englez, Adam Neale, la sfritul secolului XVIII i nceputul sec. al-XIX-lea, vine s ne ntreasc aceast convingere: Iaii sunt mai expui prin situaia lor i la alte pustiiri. Haite de lupi hmesii, ieind din pdurile din vecintate, nvlesc n cmpii i rpesc animalele domestice, cteodat chiar femei i copii. Pentru a respinge pe aceti nvlitori, fiecare familie ine pe lng sine cte o 75

pereche sau dou de duli, ale cror ltrturi fioroase, mpiedic pe lupi de a se apropia, dar alung somnul de la genele cltorului, puin obinuit cu strigtele unor santinele de acest fel. Aceti pzitori credincioi, m chinuir toat noaptea,nct abia putui nchide ochii o singur clip i simii puternic nsemntatea cuvintelui poetului roman-Vigilum canum tristes excubiae Nu cunosc ceva mai trist ca ltrturile a zece pn la dousprezece mii de duli, repetate n deprtare de ecoul muntilor Este o situaie real, care demonstreaz numrul, atenia, precum i importana acordat cinilor ciobneti romneti , n viaa comunitilor urbane dar mai ales rurale. La nceputul secolului XX, F.von Stepanitz identific ciobnescul caracteristic romnilor, iar n anii 30 el intra in atenia chinologilor. Despre aceast perioad s-a scris fiind bine cunoscut, aa c nu voi insista asupra ei. nchei aceasta incursiune, n istoria Carpatinului, Mioriticului i Ciobnescului de Bucovina cu o concluzie acoperit de documente si probe arheologice: rasele de ciobneti romneti sunt selectionate timp foarte ndelungat, n funcie de caracterisricile de habitat, pstorit i de ce nu , psihologia poporului romn. Eventualele similitudini cu unele rase ale popoarelor nvecinate, in de condiiile de evoluie istoric, specifice Europei Rsritene.

Sergiu Haimovici Traco-dacica; Tomul VIII; 1-2; 1987

Caii
Recente descoperiri arheologice facute in vestul Olteniei, duc la concluzia ca, in Europa, calul a aparut, ca animal domestic, exact in aceasta parte a continentului. De altfel, acest animal superb era considerat fiinta divina, fiind adorat ca atribut al "cavalerului trac sau danubian", reprezentand tripticul natural "viata-moarte-viata", adica succesiunea neintrerupta si vesnica a ciclului divin al naturii. Calul alb era calarit de cavalerul inarmat cu o sulita, biruind iarna, personificata de balaurul negru sau verde putred, ceea ce insemna de fapt victoria vietii asupra mortii. Calul negru, pe care sta cavalerul tinand in mana nu o lance, ci o creanga infrunzita, cioplit pe pietre funerare antice, era adorat ca vestitor al mortii. Sigur, aici este vorba despre simbolismul mitic al culorilor, care mai exista si astazi in lumea crestina. Dar, din aceste conceptii, vechi de 76

peste 5.000 de ani, s-a nascut legenda mitologica crestina a Sfantului Gheorghe invingator asupra balaurului care cerea jertfe umane. Este vorba de un simplu sincretism, termen ce arata imprumutul de catre o religie noua, cum era crestinismul in antichitate, a unor credinte mai vechi. Iar clerul crestin antic a folosit tristul prilej al martirizarii, la Roma, in aprilie 303, a generalului roman Gheorghios, convertit la crestinism, stabilind ca data a comemorarii martirului crestin la 23 aprilie, zi care coincide cu celebrarea sosirii primaverii in credintele traco-dacice si sarbatorirea "Cavalerului danubian". Exista o intreaga literatura pe tema respectiva, esentiala ramane insa puternica afectiune a taranului roman fata de cal, sentiment mostenit din strabunii sai. Ea razbate clar in traditiile si cultura populara romaneasca, in general. Dincolo de dansul magic al calusarilor, care a facut ocolul lumii, prezentat de dansatorii romani moderni, vom regasi basmele romanesti cu caracter mitologic, in care calul fermecat, mancator de jeratic, este ajutorul lui Fat-Frumos in toate incercarile extraordinare ale acestuia prin care trece,pentru a invinge zmeii. Este de fapt aici miezul conceptiei agricultorului roman ca acest animal are insusiri miraculoase in a-l scoate din nevoi. Ceea ce s-a dovedit corect secole de-a randul.

Calul prezint o frecven relativ mic n cadrul descoperirilor osteologice, dar spre deosebire de celelalte specii are un statut aparte. Doar o anumit cantitate a materialului osos care-i aparine este alctuit din resturi menajere, cealalt parte provenind de la indivizi depui n mormintele princiare sau nhumai n aezri i necropole; prin aceste caracteristici el trece din sfera problematicilor cu caracter pur economic, ctre cele de natur mitico-religioas. Dac resturile menajere ce-i aparin apar tot att de fragmentare ca a celorlalte specii, exemplarele nhumate snt relativ bine pstrate i de aceea, pe baza acestui material osos, a fost posibil o circumscriere oarecum precis a caracterelor cailor geto-dacilor. De la nceput trebuie precizat c ei fac parte din gruparea estic a cailor epocii fierului din Europa, cai care snt n medie de talie mijlocie (adic mai nali dect cei din gruparea vestic) i totodat cu craniul facial relativ mai scurt dect acela al cailor vestic. n cadrul acestor cai ai geto-dacilor se pot distinge destul de uor dou grupe. Pe de o parte caii ordinari, de duzin, cu un aspect oarecum primitiv, avnd capul relativ mare i grosier, ns cu un craniu facial i un bot de lungime moderat. Corpul lor apare relativ masiv, dar membrele erau proporionate, cu metapodalele nu prea subiri; talia lor trebuie socotit relativ mic. Aceti cai ordinari folosii probabil la munci de toate felurile i chiar la clrie erau cei mai numeroi, ei alctuind, n general, resturile menajere din aezri. Totui n mormintele princiare de la Agighiol unul dintre cai aparine acestui tip avnd o nlime la greabn de 132,4 cm, iar calul din mormntul de la Peretu are i el o talie de doar 131,6 cm. De asemenea o bun parte a celor nhumai n necropola de la Zimnicea snt tot de acelai tip, ct i cu probabilitate unul din cei doi cai de la Ctunu. Pe 77

de alt parte se gseau cai de elit sau de parad, ce erau folosii n mod exclusiv pentru clrie, probabil de ctre aristocraia tribal, ei avnd o nlime de circa 140 cm sau chiar mai mare. Acetia prezentau un cap proporional mai mic dect cel al cailor ordinari, aveau gtul lung i membrele foarte lungi i totodat relativ gracile; trebuie remarcat c alungirea membrelor i deci nlarea taliei se datora faptului c poriunea proximal a acestora mai ales zeugopodul era prelung (la rasele actuale ale cailor de clrie este mult alungit poriunea distal a membrelor, adic metapodalele). Asemenea cai erau mult mai rari, totui unele dintre segmentele lor osoase ale membrelor ajungeau i n cadrul resturilor menajere din aezri. Ei figureaz ns printre exemplarele nhumate n necropola de la Zimnicea (unde tocmai s-a putut stabili cel mai bine caracteristica lor), unul din caii de la Ctunu este tot de acest tip, iar un exemplar de elit apare n mormntul princiar de la Agighiol. Trebuie menionat c cele dou grupe nu alctuiesc ns tipuri chiar exclusive, existnd forme de trecere de la una la alta, deci o oarecare heterogenitate a acestor cai ai geto-dacilor, exemplarele de elit reprezentnd un fel de cap de serie. n legtur cu caii de elit trebuie s lmurim dou probleme. Una ar fi aceea a originii lor. Noi sntem de prere ca dealtfel i A. Bolomey c ei nu reprezint exemplare aduse din import de la sciii din regiunile nord pontice, ci s-au putut forma prin ameliorare din fondul local al cabalinelor de talie nalt ce existau n regiunile noastre nc de la sfritul epocii bronzului. Cealalt este legat de faptul c S. Bokonyi arat c Filip al II-lea, Alexandru i regatele elenistice, iar mai apoi i Roma, au luat sau au importat de la scii cai de prsil, pentru a ameliora puterea de lupt a cavaleriei lor. Noi credem ns c sursele de documentare antice nu snt ntru totul exacte n aceast privin i importul s-a fcut pe seama cailor de elit ai geto-dacilor, care se gseau mai aproape de respectivele state i aveau legturi economice cu ele. Este cazul s ne oprim puin i asupra unor aspecte biologice legate de caii nhumai ritual i cei din mormintele princiare. Trebuie s precizm c este aproape sigur c exemplarele gsite n cadiul necropolei de la Zimnicea, ct i n aezarea de la Ctunu au fost sacrificate i ngropate n vederea ndeplinirii unui ritual-, pentru cele din mormintele princiare nu poate exista nici un dubiu. Exist dou tipuri de nhumri : pe de o parte animale depuse ntregi, iar pe de alt parte indivizi de la care au fost puse n groap, doar capul, ct i extremitile membrelor (meta i acropodul). Att la Zimnicea, ct i la Ctunu gsim concomitent cele dou tipuri. Mai mult chiar, dintre exemplarele depuse ntregi la calul nr. 8 de la Zimnicea i nr. 2 de la Ctunu lipsesc extremitile (metacaipul i falangele) a cte unui membru anterior. n mormntul de la Peretu s-a pus de asemenea doar capul mpreuna cu extremitile membrelor. Dup resturile recuperate de la Agighiol se pare c acolo au fost nhumai doi sau chiar trei cai ntregi (noi credem c erau trei ca i n mormntul princiar de incineraie de la Cugir unde, din pcate, singurele fapte care s-au putut stabili au fost numrul de indivizi i existena unor resturi de craniu, de vertebre i oase ale membrelor deci probabil s-au incinerat cai ntregi). Eevenim asupra celor specificate mai sus, pentru a arta c, poate fr nici un discenmnt, s-au depus mpreun la Zimnicea, Ctunu, Agighiol, cai aparinmd celor dou grupe : ordinari i de elit. n ncheiere trebuie s ne referim i la problemele economice pe care le ridic aceast specie. Caii erau folosii pentru scopuri utilitare, dup cum o arat foarte clar uzura dentiiei, gsindu-se chiar i indivizi n vrst de circa 15 ani, ct i frecvena nalt a castrailor. Cei ordinari pentru munci agricole, crat poveri, chiar clrie, iar cei de elit pentru scopuri militare i de parad (poate pentru c mureau pe cmpul de lupt, s-ar explica faptul c numrul lor era mic n cadrul resturilor menajere). Totui el reprezint i o surs de hran pentru populaia uman i trebuie s atragem atenia c, dat fiind talia

78

sa specific mare, cantitatea de carne furnizat nu era deloc neglijabil. Un individ de 1,30 m nlime la greabn ar fi echivalent cu peste 300 kg carne adic mai mult dect o taurin, sau cam ct fac 5 porci sau 10 ovicaprine. Iat de ce considerarea cifrelor absolute ale frecvenelor unor specii snt uneori neltoare pentru a stabili ponderea lor economic, factorul talie specific avnd un rol de prim ordin n stabilirea prioritilor, mai ales cu privire la acoperirea nevoilor de proteine animale. Asinul este reprezentat doar n aezarea de la Zimnicea, unde s-au evideniat dou resturi. Nefiind gsit deci dect pe Dunre, este aproape evident c nu era nc bine cunoscut de ctre geto-dacii din epoca La Tene, el ptrunznd foarte lent ctre nord, venind probabil de dincolo de Istru, dinspre cetile greceti de la rmul pontic unde era de acum relativ abundent n sec. VI .e.n.

Calul in mitologiile indo-europene Inca de la aparitia sa n istorie, calul a fost un animal considerat sacru printre triburile indo-europene. Tacitus a relatat cum, n umbra acelor paduri si grote care le slujeau drept temple, caii albi erau hraniti din contributie publica, muritorii neavand dreptul de a-i calari. Nechezarile si pufaielile acestora erau considerate semne prevestitoare, cailor fiindu-le atribuita constiinta misterelor divine. Eddele sunt pline de numele cailor nazdravani, iar Sagas contin multe legende ale oamenilor care se ncredeau n armasari, considerndu-i sacri. Un astfel de cal este Dapplegrim, care si-a scapat stapnul de toate primejdiile, aducandu-i noroc. n mitologia nordica, Dag, zeul teutonic al Zilei, a fost dus la ceruri de armasarul alb Bucle Stralucitoare, care si-a mprastiat lumina peste ntreaga lume vie. Mani, Zeita Lunii, era slujita de armasarul Alsvidur, Cel Iute. Calul cu opt picioare al zeului Odin se numea Sleipnir. Gull-Faxi, cel cu bucle aurii, apartinea gigantul Hrungnir; Skin-Faxi, cel cu crlionti sclipitori, era calul zilei Brim-Faxi, cel nrourat, era al noptii. Se spune ca cerurile ar fi fost agitate ntr-o furie teribila. Astfel s-a nascut legenda Tatalui Ceresc, vnatorul Odin, calarind puternicul Sleipnir, acompaniat de lupii urlatori, cautandu-si tovarasi pentru Vnatoarea Salbatica. Deoarece caii era considerati cea mai de seama posesiune, si totodata cei mai demni de o asemenea cinste, uneori acestia erau sacrificati. De exemplu, sacrificiul cailor era considerat ca un important mijloc de a conserva vitalitatea unui rege n vrsta. Calul ramne adnc ntiparit n traditia si esenta paganismului. Gigantul care a cladit citadela din Asgard a fost ajutat de armasarul sau Svadilfari. Zeul Loki s-a transformat ntr-o iapa pentru a-l atrage pe Svadisfari. Ca iapa, Loki a dat nastere lui Sleipnir, armasarul cu opt picioare al lui Odin, cel mai bun dintre cai. Zeul Heimdall a avut un armasar numit Gulltop, Cel Acoperit cu Aur.

79

Deseori calul a fost animal de sacrificiu, iar capul acestuia a fost mai trziu tintuit pe un copac sau pe o tepusa, cunoscut ca Stlpul Nechezator sau Stlpul Infamiei. Capul calului era ntarit cu lemn, fiind ndreptat n directia din care se presupunea ca vine dusmanul. O veche traditie indo-europeana este ca locuintele fermierilor sa aiba capete de cai sculptate n stlpi. Astazi ele sunt considerate simple decoratii, dar acest obicei are vechi radacini n credintele pagne. Privirea capului de cal fiind ndreptata n exterior, se credea ca ghinionul era tinut departe de casa. In sfarsit, ca simbol suprem al indo-europenilor victoriosi, calul este reprezentat n Rig Veda, multi zei fiind simbolizati prin cai.

Calendar i calendare

Biblioteca Nationala a Moldovei Alexe Ru

Calendar
La zece ani de la premiera Calendarului Bibliotecarului, cel care venise s dea o continuare superioar listelor de literatur la datele calendaristice memorabile si care, la rndul su, a devenit, la ctiva ani, ceea ce este Calendarul National, ajungi cu gndul, cu amintirea si cu judecata nu doar la drumul parcurs de aceast publicatie, ci si la deslusirile cuvntului ca atare. n vechile limbi indoeuropene "cala" si "cale" nsemna trecerea timpului, dar nu a unui timp impersonal, ci a sorocului, la captul cruia vine iminent scadenta si rsplata, ambele fiind exprimate, n indo-european, prin cuvntul "dar", cuvnt care, ntr-o perioad si mai veche, n etimonul paleoindo-european, nsemna "ap curgtoare", iar "cale" si "dar" sugerau, pe atunci, imaginea timpului ce curge ca un ru. n latina veche, care a descins din indo-european, aceste dou cuvinte formau unul singur, calendarium, dar numai cu sensul final de scadent, el desemnnd registrul de datorii, acestea din urm trebuind s fie achitate n prima zi a fiecrei luni calendae. La noi, "colindarea", avnd aceeasi etimologie indoeuropean, l cuprinde si pe cel de-al doilea sens al lui "dar", acela de "rsplat", adugndu-i, n plus, nuanta de "ofrand". Calendarul este, asadar, o astfel de rnduire a timpului, de rostuire a sorocului ce ti s-a dat (sorocul nsemnnd, la rndu-i, darul suprem, adic viata ce ti s-a druit), n care, la anumite intervale-"escale", trebuie s achiti o datorie (n primul rnd una moral, spiritual) ori te asteapt rsplata (moral, spiritual), dac ai stiut cum s dispui de timpul ce ti s-a dat. Scadenta suprem este moartea. Rsplata suprem este neuitarea, nemurirea. Pentru cstigarea acesteia nu sunt suficiente doar munca si druirea, ea cere 80

ofrand. Probabil la aceste lucruri gndea cercettorul Andrei Vartic atunci cnd a scris urmtorul gnd memorabil: "Calendarul a fost, este si va fi cea mai spectaculoas si mai eficace limit pe care Dumnezeu a pus-o omului". n acest context, Calendarul National al nostru este o expresie cumulativ a ntregii triade sus-mentionate, pentru c el ne indic zilele-datele n care ne facem datoria moral de a-i cinsti pe naintasi, pe sfinti sau anumite evenimente, tot acele date constituind si momentele n care naintasii nostri sunt rspltiti, iar zilele si muncile colectivului care elaboreaz calendarul constituindu-se ntr-un fel de ofrand. Dar s revenim la gndul lui Andrei Vartic, fiindc n cunoasterea limitelor, n simtul msurii si n Ordine st secretul vietii, supravietuirii si al dinuirii universale. Omul a nteles acest lucru de foarte timpuriu, ntelegere care se datoreaz relatiilor sale cu timpul, sau, mai bine spus, descoperirii timpului si spatiului, cel dinti dezvluindu-i Ordinea si cel de-al doilea instituindu-i imaginatia, consecinta ordinii fiind calendarul, iar a imaginatiei - cuvntul scris, amndou mpreun conducnd la aparitia constiintei. Cnd s-a nscut timpul trector? Umberto Eco scrie c pn n ziua a patra a Facerii era Ne-Timpul (timpul etern, divin). n ziua a patra Dumnezeu a fcut Soarele si Luna, a desprtit ziua de noapte si lumina de ntuneric, adic a instituit Ordinea. n ziua a patra, exact la miezul noptii, Soarele a nceput a se misca pe cer, si-a nceput calea si anume n acel moment s-a nscut si timpul viu, curgtor. Soarele si Luna au fost si rmn nentrecutul model al tuturor ceasornicelor care sunt, asa cum zice marele scriitor, "simple maimutreli ale firmamentului, ele nsemnnd timpul omenesc pe cadranul zodiacal, un timp ce nu are nimic de a face cu timpul cosmic: el are o directie, o respiratie gfit fcut din ieri, azi si mine, iar nu pacea suflrii celei vesnice". Dar oare ar exista timpul trector, sesizarea curgerii lui, dac nu ar exista, cum zicea C. Noica, un plan neschimbtor, etern, la care s se raporteze miscarea, schimbarea? n limba arab, de exemplu (limb considerat de unii specialisti drept cea mai bun mijlocitoare ntre om si divinitate) verbele au doar dou timpuri: timpul Domnului si timpul Omului. Kierkegaard consider si el c, din punct de vedere filozofic si logic, trecut si viitor nu exist, or, dac timpul este, el e prezent. Miscarea lui face ca acest prezent, ieri s nu fi ajungnd nc n dreptul sorocului tu, iar mine s fi trecut de dnsul. Prezentul misctor se raporteaz, n conceptia filozofului danez, la clipaeternitatea. i dac stai s te gndesti bine, un calendar - nu este el oare o raportare a celor trectoare la cele vesnice? Adic, este si el un fel de ceasornic.

Notiunea de calendar se desluseste n mai multe sensuri: sistem de msurare a intervalelor de timp, constructie arhitectural, simbologie, scriere, publicatie periodic si, n sfrsit, pur si simplu drumul, calea urmat, repetat, de creatiunile naturii, conform "ceasului chimic", "ceasului biologic","ceasului atomic" si dinamicii ceresti. n sens filosofic, Calendarul nseamn Ordinea cosmic,

81

universal. Ca sistem de msurare a timpului, calendarul a trecut prin dou mari perioade de abordare: mitologic si istoric. n prima perioad el a dat nastere constiintei mitologice a omului, n care notiunea de calendar era strns legat de acelea de cosmos, haos, zidirea lumii, pmnt, cer, stele, viat. Activitatea ordonatoare a timpului ntr-un cosmos echilibrat se reflecta n constiinta omului primordial ca ceva rational si ntelept, ireversibilitatea - ca o putere divin, imaterialitatea lui - ca o fort secret a furirii si distrugerii. Drept care, calendarul era considerat un lucru sfnt, pus n rostuire sacerdotal, iar schimbarea sau statornicia lui comportau o nsemntate sacral: faraonii egipteni si mpratii altor tri, atunci cnd urcau n tron, trebuiau sa depun jurmnt c nu vor aduga zile noi n calendar si nu vor opera n el nici un fel de modificri, deoarece calendarul conserv modul de viat al strmosilor si reprezint imaginea celest a ordinei terestre. Sistemele ordonate de msurare a timpului au aprut odat cu civilizatia. Spre deosebire de calendarele primitive, constituite din intervale inegale, cele din societtile antice mpart timpul n segmente egale si simetrice, uneori chiar n detrimentul exactittii practice, cum era, de pild, calendarul egiptean. i cum Ordinea, spre care tindeau si pe care se strduiau s o reprezinte anticii, nseamn si o ierarhie bine pus la punct (zilesptmni-luni-anotimpuri - ani -cicluri), la unele popoare calendarul era imaginat si reprezentat ca o ierarhie a zeittilor, cu o subordonare strict a celor mici si inferioare n fata celor mari si superioare. La chinezi, el l reprezint pe Tai-Sui, spiritul anului, n fruntea ntregului personal compus din spiritele intervalelor de timp n ordine descrescnd, de la anotimpuri la zile. Egiptul helenic a construit o ierarhie sofisticat alctuit din decani - sefii mitici ai grupurilor de stele. O enigm pentru noi rmne matematizarea calendarului de ctre omul antic. nc Pliniu remarca faptul c n calendarul druizilor se manifest reproducerea imaginii numerice a anilor la nivelul lunilor. Chinezii au stabilit lungimea zilei de 12 ore, dup numrul lunilor. n general, pn la calendarul iulian, la antici zilele sptmnii erau cifre, lunile erau numere. Evreii nici n ziua de astzi nu zic Duminic, ci Prima Zi. Majoritatea calendarelor constituiau o cifrare a numrului 12, care face referint la 360 si la alti multipli ai lui 9 si 12. Exist n tendinta aceasta ceva din ceea ce Pitagora observa n privinta muzicii, spunnd c ea red raporturile matematice dintre corpurile ceresti. Muzica se tine pe intervale de timp aflate n relatii armonice. Iar armonia este ordinea suprem, netulburat de factorul subiectiv, care ntotdeauna aduce n echilibrul universal un efect entropic, dezarmonizator. Tocmai de aceea, unii savanti si scriitori regret faptul, c romanii au introdus n calendar, n locul armoniei divine a cifrelor, lucrurile trectoare ale omului ce st sub greseli. De altfel, provocarea pe care a fcut-o Iulius Cezar, n fata civilizatiei terestre, prin desacralizarea calendarului, urmrile ei pentru destinul umanittii nu sunt nc estimate cu toat seriozitatea. O trstur universal a calendarelor mitologizate este mplinirea (umplerea) calitativ a timpului prin contopirea lui cu evenimentele si consacrarea zilelor, prtilor zilei, anotimpurilor etc. diferitelor spirite si zeitti, ea pstrndu-se pn astzi n denumirile europene ale zilelor sptmnii. n mitologia mai multor popoare exist eroi culturalizatori si civilizatori, cele mai

82

importante fapte ale crora sunt tocmai instituirea Ordinii cosmogonice si rostuirea Calendarului. La scandinavi acesta este Odin, care, dup ce lumea a fost fcut din corpul unui titan, fixeaz pe cer scnteile tsnite din infern, rostuindu-le locul si calea si desprtind ziua de noapte. Din acel moment se numr zilele si anii. La hindusi, Varuna stabileste consecutivitatea schimbrii zilei cu noaptea , venirii lunilor, anotimpurilor si anilor, directia miscrii Soarelui, a Lunii si a stelelor. Din cele mai vechi timpuri apare si notiunea de etalon de timp,model de durat temporal. La aceiasi hindusi, de pild, etalonul este intervalul de timp, n care oul cu embrion de aur a plutit pe apele oceanului primordial pn cnd din el s-a ivit creatorul lumii, Brahma. Cu referire la eroii culturalizatori, vom remarca, c ei si vedeau importanta misiunii-menirii lor nu att n instituirea Ordinii, ct n a o dezvlui oamenilor, Prometeu al lui Eschil oferindu-ne, n acest sens, un model reprezentativ, alturi de eroul finlandez al Kalevalei.

n opozitie cu ordinea calendaristic, dezordinea, tulburarea ritmurilor de schimbare a anotimpurilor, zilelor si noptilor, dar mai ales accelerarea acestor ritmuri a generat n constiinta mitic numeroase motive escatologice, de sfrsit de lume. Schimbarea anotimpurilor este reprezentat adeseori ca o lupt ntre eroi, nvingtorului druindu-i-se viata si un anume obiect care semnific anotimpul corespunztor. i dimpotriv, tara minunilor, trmul fgduintei se caracterizeaz, n mituri, prin faptul c acolo schimbrile calendaristice fie c lipsesc, fie c se afl ntr-o ordine si ntr-o simetrie imperturbabile. Tot de preistorie tine tendinta omului de a opera cu intervale de timp mult mai mari dect anul: ere, perioade, cicluri. n general, felul de a gndi lucrurile era, si n acest sens, unul metaforic, de transbordare a sensurilor de la intervalele de timp mici la cele mari, de la natura pmntean la cosmos, ceea ce denot constiinta ntregului, a organicului. Precum dimineata, armindele, amurgul si noaptea se asociaz, corespunztor, cu primvara, vara, toamna si iarna, sau cu rsrirea, cresterea, nflorirea si ofilirea plantei, tot asa si perioadele mari de timp se ordoneaz dup modelul: nflorire si bunstare, veacul de aur, apoi declinul treptat si pieirea. De altfel, peste milenii, mari savanti istorici, cum ar fi McNeill, au ajuns si ei la concluzia c nu exist progres nici n perioada istoric a omenirii, ei avnd n vedere, desigur, nu aspectul tehnologic, ci acela legat de evolutia omului ca entitate interioar. n creatia mitologic a popoarelor lumii se ntlnesc diferite interpretri ale unittilorintervalelor si ale schimbrilor calendaristice: etice, spatiale, cromatice, muzicale, faunistice si planetare, zodiacale, astrale etc. n China, primvara se asociaz cu filantropia, toamna - cu dreptatea, vara - cu decenta, iarna - cu ntelepciunea. La Hesiod anotimpurile sunt personificate n aceeasi cheie etico -moral. Dah-da, zeul celtilor, 83

cnta dintr-o harp fermecat si n functie de felul cum cnta, venea un anotimp sau altul. Apolo mergea mai departe de invocatie: cu vibratiile strunelor instrumentului su, el "acorda" cosmosul, predispunndu-l ctre o stare de iarn (cu strunele joase), de var (cu strunele nalte) sau de primvar (cu acorduri dorice). De multe ori calendarul era identificat cu corpul omului, iar intervalele de timp - cu diferite prti ale corpului omului. Ca o legitate universal era identificarea unittilor calendaristice cu diferite elemente ale cosmosului. Aspectul cromatic a fost si rmne o determinant a civilizatiei semnului (China, Japonia, Coreea s.a.). La chinezi, de exemplu, Cerul e mprtit n patru prti: partea rsritean - "Dragonul verde" - Tin-fun - corespunde primverii, planetei Jupiter, culorii albastre-sinilii, gustului acru, iar dintre elemente - copacului (lemnului) si dintre virtuti - filantropiei; partea sudic - "Pasrea rosie" - Ciu-tziao - corespunde verii, planetei Martie, culorii rosii, gustului amrui, decentei, focului. Reprezentrile calendaristice erau totemice, pictografice, obiectuale. Dar de cele mai multe ori marcarea se fcea prin construire (Heidegger a dezvluit, poate, cel mai profund ceea ce nseamn, filosoficeste, construirea locului, revelndu-ne c acolo unde nu exist construire, nu exist nici gndire). Se marca nu doar si nu att opera minor a omului, ct mai ales mretele evenimente si Ordinea cosmic. Asa au aprut piramidele, zikkuratele, Olimpiadele, sanctuarele dace, Oracolul din Delphi, testurile paracas, desenele nazca, colosii de pe insula Pastelui, acropolele de la Mikene, calendarele din pietre din Nordul Europei si multe altele. Bradul de Anul Nou este clasat si el la constructiile calendaristice, iar omul de zpad - la modelele de sculpturi tintoare de calendar. Din punct de vedere al construirii, cea mai spectaculoas arhitectur calendaristic, asa cum ne arat rezultatele cercetrilor din ultimii ani, au realizat-o strmosii nostri daci. Ca si alte popoare orientale, dacii msurau timpul nu dup Soare, ci dup Lun si dup cerul nstelat. Prin observatii multiseculare, ei au descoperit Polul Nord Ceresc si au constatat c el face o precesiune milenar n jurul constelatiei Dragonului, iar aceast constelatie, la rndul ei, face o rotatie n 24 de ore n jurul Polul Nord Ceresc. Dac tragem o linie imaginar de la steaua Lambda (din coada Dragonului) la steaua Epsilon (de la piciorul lui), obtinem ca un ac de ceasornic, care ne arat cu exactitate minutul, ora, ziua, anul(descoperirea i apartine lui Andrei Vartic). Mreata constructie a dacilor a nsemnat construirea unui Dragon pmntesc. Mai nti, chiar configuratia hotarelor nordice ale Daciei repetau curbura constelatiei lor ndrgite. Apoi, ei au nltat, pe pmntul lor, cte un sanctuar pentru fiecare stea din Dragon si din constelatiile nvecinate lui. Astfel, harta constructiilor dacice este de fapt si harta Dragonului si a Polului Nord ceresc. i nu numai att. Fiecare sanctuar era ridicat n cinstea unui eveniment. Dup linia Lambda-Epsilon a Dragonului (creia pe pmntul Daciei i corespunde linia sanctuarelor Omu-Boilita-Cugir-Pecica), calculnd regresiv, putem afla n ce an a fost construit fiecare din ele si ce eveniment a avut loc n acel an. Asa se face c ntregul sistem de ziduri dacice este ca o carte, ca un letopiset. n centrul acestui sistem se afl sanctuarul rotund de la Sarmisegetusa - Regia, n mijlocul cruia se afl un soare fcut din 16 bucti din andezit (cte stele are Dragonul), pe cea de-a 15-a fiind ncrustat o sgeat care indic Polul Nord Ceresc si Muntele Sfnt al Daciei (Kogaionon). Semne de acest fel pot fi gsite n mai multe locuri ale Daciei, ele indicnd, n mod cifrat, calea de orientare n ansamblul arhitectural al trii. Era o topografie cosmogonic unical n toat

84

lumea, bazat pe cunostinte astronomice, matematice, geometrice, fizice, filozofice, tehnologice prin care strmosii nostri au ntrecut cu mult timpul lor. La acestea se adaug, n constructiile dacilor, diferite modalitti, utilizate si de alte civilizatii, de a marca intervalele de timp prin raporturi matematice si geometrice sau prin efecte de lumin si umbr. Faptul c aceste constructii ale predecesorilor nostri nu s-au conservat, ca la alte popoare, rmne o enigm ce urmeaz a fi dezlegat. Aparitia cuvntului scris a dat nastere constiintei de sine, iar ntlnirea scrierii cu calendarul au produs constiinta istoric. Mircea Eliade a fcut chiar o mprtire a existentei umanittii pe acest criteriu, spunnd c tot ce s-a ntmplat pn la aparitia scrisului este preistorie, iar istoria a nceput odat cu scrierea. i, ntr-adevr, n perioada cnd omul ncepe s foloseasc semnele, apare si numrtoarea anilor, de la un anumit nceput, mai nti pentru a imortaliza perindarea unor dinastii (ca n cartea "Numerii" din Biblie), apoi pentru urmrirea succesiunii generatiilor, ceea ce a dus la formarea constiintei de neam, ca s se ajung la acea istorie, pentru care cronologia d un suport formal temporalittii, iar timpul devine suport material al evenimentelor. n functie de momentul pornirii acestei "roti" a memoriei legate de ntemeiere si rmnere (ntemeierea, zice H.- R. Patapievici, naste momentul, iar rmnerea - scrisul), la diferite popoare sunt diferite si sistemele de mprtire, msurare si numrare a intervalelor de timp. Evreii numr anii de la "facerea lumii", adic din anul 3762 nainte de Hristos, chinezii - de la urcarea pe tron a primului mprat din dinastia Zao, adic din anul 2357 . Hr.; romanii i numrau de la ntemeierea Romei, adic din anul 754 . Hr. etc. n functie de origine, de suportul msurrilor (Soarele, Luna s.a.), se cunosc peste 200 de sisteme calendaristice sau ere. n anul 46 .Hr., n timpul lui Iulius Cezar, este instituit Calendarul Iulian. Acesta ns nu a rezolvat problema incompatibilittii calendarelor ntocmite si utilizate de diferite natiuni, ceea ce ngreuna asistenta documentar si protocolar a relatiilor internationale. n plus, numrtoarea anilor devenise un proces sofisticat, anevoios, care cerea eforturi cerebrale deosebite. George Cosbuc, n comentariile la Divina Comedie (vol.I, A. Date cronologice) fcea dovada unei minti iesite din comun, elucidnd n mod strlucit, pe baza unei documentri si a unei eruditii debordante, aceast tem, singura eroare ce i-a scpat (nensemnat, de altfel) fiind aceea relativ la anul nasterii lui Hristos.

Meritul de a pune ordine n aceast chestiune i apartine unui strmos de-al nostru, daco-romnului Dyonisius Exiguus, care n anul 525 propune introducerea calendarului crestin cu mprtirea timpului n dou ere distincte: pn la Hristos (era veche, antic) si dup Hristos (era noastr). Exiguus era continuatorul strlucitelor generatii de crturari (filozofi, matematicieni, geografi, istorici, astronomi, scriitori) din Scitia Minor, parte a Daciei aflat pe teritoriul Dobrogei de astzi, pe care Nestor Vornicescu i-a scos din negura uitrii, scriind memorabila-i monografie despre nceputurile literaturii patristice, demonstrnd c istoria ei si istoria 85

literaturii noastre n general numr peste dou mii de ani. Era crestin, introdus de Exiguus n timpul cnd era arhivar si interpret de greac si latin la curtea papal, are ca origine de numrare anul nasterii lui Iisus Hristos, considerat a fi anul 754 de la ntemeierea Romei. Calendarul crestin a lui Exiguus este calendarul universal folosit n relatiile oficiale dintre state pn astzi. Problema care s-a iscat dup aceea a fost (si mai rmne) diferenta dintre anul tropic si anul calendaristic. Anul tropic, precum se stie, este intervalul de timp dintre dou echinoctii de primvar consecutive si are durata de 365 de zile, 5 ore, 48 de minute si 46 de secunde. Anul calendaristic aproximeaz printr-un numr ntreg de zile anul tropic. Aceast aproximare a anilor tropici prin ani calendaristici conduce la acumularea de erori. Sistemul iulian, pe care s-a bazat Calendarul lui Exiguus, introducea o eroare de trei zile n decurs de patru secole. n 1582, la solicitarea Papei Grigore al XIII-lea, a fost alctuit sistemul gregorian, care elimin erorile de calculare a timpului, acumulate de Calendarul iulian, introducnd o eroare de numai o zi la 3000 de ani. n acelasi an la acest calendar au trecut o parte din trile Europei Centrale. n acel an se lichida o eroare de 11 zile (data ultimei zile dup Calendarul iulian era de 4 octombrie 1582, iar data primei zile dup cel gregorian era de 15 octombrie 1582). Pe teritoriul actualei Republici Moldova trecerea la calendarul gregorian s-a fcut precum urmeaz:n Transnistria - miercuri, 31 ianuarie 1918, iar ntre Nistru si Prut - n ziua de duminic, 31 martie 1919, eroarea ce trebuia lichidat constituind deja 13 zile (data primei zile dup calendarul gregorian a fost , respectiv, de 14 februarie 1918 si, respectiv de 14 aprilie 1919). Din acel moment, cu referire la calendarul crestin, la noi se folosesc notiunile de stil vechi si stil nou, diferenta dintre aceste dou stiluri fiind egal cu eroarea eliminat prin trecerea la calendarul gregorian, adic de 13 zile. Primele reprezentri ale calendarului pentru uz practic, sub forma de tablou al zilelor anului, apar de timpuriu (n paleolitic), odat cu crearea scrierilor sintetice. Cele dinti calendare erau constituite din noduri si semne, forme de scrieri primitive care l-au inspirat pe Nichita Stnescu atunci cnd a creat un celebru ciclu de poeme purtnd n titlu aceste dou cuvinte. Plecnd n deprtri, sotul i las consoartei sale o sfoar, n care erau fcute attea noduri, cte zile trebuia s se afle n drum. Acesta a fost nceputul. Mai apoi, frnghii si sfori de acest fel au aprut n multe locuinte, nodurile ajungnd s nsemne zile de nastere, zilele mortii celor apropiati, zilele pentru semnat, pentru cules s.a.m.d. Cu timpul aceste calendare au devenit complexe, fiind alctuite din mai multe frnghii si sfori, cu multiple combinri de noduri. n muzeul amerindienilor, din New York, care detine o bagat colectie de calendare de acest fel, se pstreaz si un ntreg letopiset "scris" cu noduri. Cursul zilelor se mai fixa si cu ajutorul unor crestturi (semne) fcute pe bete. Natura mnemotehnic a nodurilor si semnelor s-a pstrat pn astzi, de unde expresia "F un nod la ceva ca s nu uiti". Rnduiala zilelor si a anilor se marca de asemenea pe stlpi de lemn sau de piatr, pe lespezi de piatr, pe plci de lut. Aparitia scrierilor analitice si a materialelor mai pracrtice (scoart, pergament, papirus, hrtie) au favorizat circulatia tot mai larg a tablourilor calendaristice. Sub aspect continutal, evolutia calendarelor manuscrise a fost n functie de evolutia si aprofundarea constiintei. La nceputuri informatiile cuprinse de calendar se refereau la rnduiala cosmic si natural, cu intercalri tinnd de zilele mai importante ale casei. Odat cu

86

dezvoltarea constiintei religioase si de neam, n calendare se includ date referitoare la mprati, dinastii, ritualuri, sfinti, zei. Ascensiunea constiintei istorice a condus la introducerea a tot mai multe date despre oameni, pn la urm ajungndu-se la diferentierea calendarelor laice de cele religioase. Rspndirea n mas a calendarelor si informatiilor calendaristice a nceput pentru prima dat n China, n sec.III .Hr., datorit inventrii hrtiei, dar mai ales n sec. V-VI d. Hr, de cnd ncepe s fie aplicat metoda xilografic de tirajare si cnd apare prima gazet din lume - "Dzin bao" - n ea incluzndu-se sistematic date calendaristice. Desi scrierea sistematizat apare n acelasi sec. XIV .Hr. n Asia (la chinezi) si n Europa (la fenicieni), n ceea ce priveste rspndirea calendarelor europenii au ntrziat (calendarul tiprit, de exemplu, apare n Europa cu aproape un mileniu mai trziu dect n China, iar imprimeria cu litere mobile - la mai mult de patru secole distant, nct, atunci cnd spunem c ra tiparului a fost deschis de Gutenberg, comitem o mare nedreptate fat de chinezul Py en). Totusi nu trebuie s uitm c, asa cum arat rezultatele unor cercetri mai noi, n Europa a existat, cu mult nainte de scrierile sintetice, analitice si fonetice, alfabetul geometric unii specialisti - Andrei Vartic, de exemplu) i mai zic si "alfabetul AA", asociindu-l cu HTML-ul). O plcut de os, descoperit la Mitoc (Romnia), contine un mesaj din trei, sase si nou linii incizate, organizate matematic, care se refer la luni si anotimpuri si, mai ales, la limitele n care este pus omul de ctre Ordinea calendaristic. Plcuta a fost datat cu anul 27 000 .Hr. Figuri, fusaiole si alte obiecte continnd mesaje geometrice, inclusiv calendaristice, datate cu perioadele paleolitic si neolitic, au fost gsite la Mezin (Ucraina), Brnzeni, Cosuti, Crbuna si Dnceni (Republica Moldova), Vinca (Iugoslavia) si n alte localitti. Ansamblul de artefacte descoperite n ele ne permit s reconstituim o perioad de circa 30 mii de ani de dinaintea erei noastre, cu o cultur calendaristic pivotat pe ideologia numerelor si a figurilor geometrice, cultur care urmeaz s fie nteleas la justa ei valoare de ctre omul secolului XXI si care, decodificat, s-ar putea ntmpla s ni se arate nu mai putin avansat, ca gndire, dect informatizarea actual. Limbajul matematico-geometric este mult mai ncptor, mai econom, el este mult mai durabil n ceea ce priveste pstrarea informatiei n timp si, n sfrsit, poate fi nteles de mai multe popoare, indiferent de limba pe care o vorbeste unul sau altul. n plus, el pare s ascund, n ceea ce nou ni se par a fi niste cifruri enigmatice iar pentru omul primordial e posibil s fi fost niste revelatii (n ideologia numrului 9, de pild), anumite principii si legi ale Universului, de care atrn dinuirea n timp si echilibrul existential. n legtur cu aceasta, unii cercettori sustin c europenii (mai ales cei din spatiul carpato-danubian, care e considerat leagnul civilizatiei umane) s-au opus mult timp alfabetizrii. O mai fi fost la mijloc, poate, si acel "ceasornic" perfect pe care l alctuiesc Polul Nord Ceresc si constelatia Dragonul si care poate fi "citit" oricnd, fr a fi nevoie s inventezi scrieri si modalitti de imprimare. Dar poate c motivul era acela al mpotrivirii europenilor (a elitei lor, pentru c nu se stie dac paleoinformatica putea fi nsusit de multime, asa ca alfabetul) fat de urbanizare, n care ei intuiau un pericol existential, alfabetizarea fiind, pe atunci, unul din nsemnele emblematice ale orasului.

87

Asa sau altfel, din ceea ce se cunoaste pn acum reiese c pn n sec. XV, n Europa au circulat calendare manuscrise, de cele mai multe ori n form de foi volante. Primele calendare tiprite sub form de carte se consider calendarele "turcesti" (1455), calendarul medical (1456) si tabelul astrologic pe 30 de ani (1457-1487) tiprite de Gutenberg. ns drept modele de alctuire si editare au servit mai mult calendarul scos n 1474 de Iohannes Muller si "Calendrier de bergers" ("Calendarul pstorilor") tiprit n 1491 de francezul Guy Marchant. n Rusia, primele editii tiprite ce contineau informatii calendaristice au fost cele scoase n 1562-1564 de Ivan Feodorov, iar drept model a servit multi ani calendarul civil scos n 1709 sub supravegherea tarului Petru cel Mare. Cu privire la spatiul nostru istoric, atunci cnd este vorba de scrierea, tiprirea si circulatia literaturii calendaristice, cercettorii acord atentie mai mult celor cu caracter laic si literar, evidentiindu-le mai ales pe acelea care poart n titlu cuvintele calendar si almanah. Se mentioneaz astfel circulatia calendarelor ce veneau cel mai adesea din Italia, Austria si Germania, unele traduse, cum a fost tlmcirea, n 1698, a unui prognosticon, din german n greac, pentru Constantin Brncoveanu si se scot n primplan primele calendare tiprite n limba romn: "Calendari acumu ntiu rumnescu alctuitu...", tiprit n 1731, la Brasov, de Petcu oanul, iar n Moldova - "Calendariu pe 112 ani scos din multe feliuri de crti...", tradus de V. Mzreanu si tiprit la Iasi, n 1785, de fratii Mihail si Policarp Strilbitchi, ambele fiind considerate tiprituri nationale de pionierat, fr s se accentueze predilectia (nveterat, de altfel) pentru continutul nereligios si pentru cuvntul-cheie din denumire. Tabloul s-ar schimba, evident, dac am include n el scrierile si tipriturile cu o alt titulatur dect aceea de calendar sau almanah, dar care sunt calendaristice prin excelent, si dac am abandona diferentierea lor dup caracterul religios sau laic, mai important prndu-ni-se a fi criteriul bibliologic, acela al pivotrii lor pe rnduiala zilelor anului. n acest fel, nu am putea s nu mentionm ca prime tiprituri cu caracter calendaristic Liturghierul de la 1508, scos cu grija voievodului Radu cel Mare, la Trgoviste, si Mineiul tiprit n 1546 de Liubavici si Moise. Altul ar fi si tabloul sinoptic al aparitiei tipriturilor calendaristice n limba romn: 1570 - "Liturghierul" tiprit de Coresi; 1643 - "Antologhionul" de la Cmpulung; 1698 - "Mineiul" scos la Buzu; 1731 - Calendarul lui Petcu oanul; 1781 "Minologhionul" de la Blaj; 1785 - Calendarul lui Strilbitchi, 1795 - "Calendariu acum a doua oar tipritu, la Bucuresti; 1809 - seria calendarelor de perete inaugurat la Cernuti de Vasile Tintil; 1814 - "Liturghierul" scos la tipografia exarhiceasc din Chisinu; 1819 - "Mineiul de obste", scos la aceeasi tipografie chisinuian, bibliografiat, ca si "Liturghierul" din 1815, de Paul si Zamfira Mihail n "Acte n limba romn tiprite n Basarabia (1812-1830)"; 1830 - "Lista de srbtori mprtesti si a zilelor de victorii", scoas la Tipografia Duhovniceasc din Chisinu; 1830 - "Calendariu zilnic" de la Iasi; 1835 - "Calendariu nou", editat de Gheorghe Asachi; 1842 - "Almanahul de nvttur si petrecere", editat pn n 1846 de Mihail Koglniceanu, iar n 1847-1869 de Gheorghe

88

Asachi;1861 - "Antologhionul de la Chisinu"; 1883 - Almanahul Societtii "Romnia Jun" (Viena) n care s-a publicat pentru prima dat "Luceafrul" lui Eminescu s.a.m.d. irul ar putea fi continuat, dar ne oprim la aceste editii rare si bibliofile, nu nainte de a sublinia c ierarhia cronologic ar putea fi modificat, n functie de descoperirea altor editii, mai vechi, sau a precizrilor ce survin mereu, n urma cercetrilor paleografice si de alt natur, n ceea ce priveste datarea publicatiilor et caetera. n perioada postbelic, n Republica Moldova s-au fcut remarcate "Calendarul de mas", editat din 1967 pn prin deceniul al noulea, almanahul "Patrimoniu" al bibliofililor din Moldova (nr. 1,2,3 - 1987, 1988, 1989), scos de Societatea prietenilor crtii "Vasile Alecsandri" si cteva almanahuri literare ("Dintre sute de catarge", "Glasuri tinere", "Meridiane", "Panorama", s.a. care au vzut lumina tiparului, fr o regularitate strict, n anii '60 - 80 ai secolului trecut) Din 1958 Biblioteca National a publicat liste de literatur la datele memorabile si remarcabile ale Moldovei sub diferite titluri: "Date memorabile" (1958-1964), "Calendarul datelor memorabile ale Moldovei" (1964-1971), "Timpuri. Oameni. Evenimente" (1971-1977), "Liste bibliografice de recomandare pentru date nsemnate si memorabile ale Moldovei" (1977-1991). Primul coordonator si alctuitor a fost Alexandra Kneazev. Printre cei mai prodigiosi alctuitori ulteriori s-au numrat Ion Madan, Tamara Isac si Nina Melenciuc. n 1992, n locul "Listelor..." a nceput s fie elaborat Calendarul bibliotecarului, acesta transformndu-se, n anul 2000, n Calendar National. Editia de fat a calendarului nostru vizeaz anul, n care Biblioteca National va mplini 170 de ani de la inaugurare. Rostul ei n viata calendaristic a Moldovei a fost si rmne unul major - att prin editarea Calendarului National, singura, la ora actual, publicatie fundamental de acest gen n republic, de care se conduc toate mediile, ct si prin activitatea de difuzare cultural, a creia reforma, din ultimul an, a transformat aceast institutie ntr-un pivot si ntr-un centru motrice al calendarului vietii culturale, spirituale si stiintifice a Moldovei. Eminescu spunea, c "secretul vietii lungi a unui stat st n ierarhia meritului". Calendarul asaz o astfel de ierarhie, iar Biblioteca National o nsufleteste, rostuind conservarea, circulatia si dinuirea valorilor.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV
Ciobanu, tefan. Cultura romneasc n Basarabia sub stpnirea rus. - Chisinu, 1923. - P.41-45 Ciobanu, tefan. La Bessarabie, sa population - son pass - sa culture // Academie Romaine. Etudes et recherches, XIII. - Bucuresti, 1941. Cosbuc, George. Comentariu la "Divina comedie". Vol.1. - Ch.: Cartier, 2001.- p.7-87 David, Alexandru. Tiprituri romnesti n Basarabia sub stpnirea rus (18121918):Bibliografie. - Ch.: Universitas, 1993. 223 p.Eco, Umberto. Insula din ziua de ieri. 89

- Constanta: Pontica, 1995. - p.242-270 Flocon, Albert. L'univers des livres. - Paris: Hermann, 1961. - 473 p. Heidegger, Martin. Originea operei de art. - Bucuresti: Univers, 1982. - p.146166.Hubert, H., Mauss, M. Etude sommaire de la representation du temps dans la magie et la religion. - Paris,1909 - 126 p. Kierkegaard, Soren. Conceptul de anxietate. - Timisoara: Amarcord, 1998. - 248 p. Lalos, M.P. Vremeaiscislenie hristianskogo i iazceskogo mira. - Spb., 1867. - 234 p. Librovici, S.F. Istoria knighi V Rosii. - Petrograd-Moscova: M.O. Volif, 1914. - 236 p. Literatura si arta Moldovei: Enciclopedie n 2 Vol. Vol.1. - Ch., 1985.- P.p 29, 276. Madan, Ion. Cartea Moldovei Sovietice. - Ch.: Cartea moldoveneasc, 1975. - 128 p. Mateevici, Alexie. Tipriturile noastre bisericesti. Din trecutul crtilor bisericesti tiprite n limba moldoveneasc // Lumintorul, 1913. - nr. 4,6,7,8,9. McNeill, Wiliam H. Ascensiunea Occidentului: o istorie a comunittii umane si un eseu retrospectiv. - Ch.: Arc, 2000. - 818p. Mihail, Paul. Acte n limba romn tiprite n Basarabia. Vol.I (1812-1830) / Paul Mihail, Zamfira Mihail.- Bucuresti: Edit. Acad. Romne, 1993. - 411 p. Olteanu, Virgil. Din istoria si arta crtii: Lexicon. - Bucuresti: Editura enciclopedic, 1992. - 399 p. Patapievici, Horia - Roman. Zbor n btaia sgetii: Eseu asupra formrii. - Bucuresti: Humanitas, 1995. - P. 269-296. Rabinovici, E.G. Tip calendarea i tipologhia culitur - Moscova, 1978 - 123 p. Seknsicov, S.I. Istoria calendarea i hronologhia. - Moscova, 1977. - 347 p. Simonescu, Dan. Pagini din istoria crtii romnesti / Dan Simonescu, Gheorghe Bulut. - Bucuresti: ed. Ion Creang, 1981. - 189 p. Vartic, Andrei. Drumul spre Kogaionon = Magistrale spirituale ale civilizatiei dace. Chisinau, Basarabia, 1998. - P. 146-152. Vartic, Andrei. O istorie geometric a lui Homo Sapiens. www.ournet.md/~geometrical, 2000. Vartic, Andrei. De la topografia cosmogonic la Kogaionon. - www.ournet.md/ ~ anotheriste, 2001.

90

Vartic, Andrei. Intrebarea cu privire la paleoinformatic. - www.dacia org/paleoinformatica, 2001 Vladimirov, L. I. Vseobsciaia istoria knighi: Drevnii mir. Srednevekovie. Vozrojdenie. XVII vek. - M.: Kniga, 1988. - 312 p. Vornicescu, Nestor. Primele scrieri patristice n literatura romn: sec. IV - XVI. Craiova: Scrisul romnesc, 1992. - 375 p.

Munii Carpai
Cercetari de specialitate au stabilit ca lantul muntos al Carpatilor romnesti este constituit, preponderent, din sisturi cristaline mezometaformice, a caror vrsta a fost atribuita, de geologi, anteproterozoicului superior ( 2600 milioane ani) si din roci epimetamorfice - roci sedimentare din proterozoicul superior - carboniferul inferior (Precambrianul superior: 800-360 milioane ani). Aceste roci au fost transformate in roci cristaline (epimetamorfice), in timpul orogenezei hercinice (Carbonierul superior: 320-250 milioane ani) cnd avea sa se incheie deriva spre nord a uscaturilor Gondwaniene (Carboniferul superior) prin coliziunea lor cu continentul Gresiei Rosii veche, conturnd actuala forma serpuita a acestor munti. Astfel formati - ca dealtfel toti muntii din Sudul Europei - Carpatii sunt cunoscuti sub numele de Hercynide, orogeneza este numita hercynica sau varisca, contemporana cu hercynidele numite Mauritanide (Africa de NV) si Allegheniana (America de Nord). [1] In faza austrica (Cretacicul mediu: 80 milioane ani) este pusa in miscare Pnza Getica, iar in faza Laramica (Cretacicul superior: 65 milioane ani) are loc cutarea depozitelor sedimentare si desavrsirea regiunii ca unitate de relief din intregul lant al Carpatilor. Regiunea geosinclinala mezogeana continua sa functioneze si in Paleogen (65 milioane ani), depunndu-se formatiuni specifice in Alpi, Balcani, Caucaz, Carpatii Orientali: fusul intern, extern si transcarpatic; Meridionali: in depresiunea Getica si depresiunile intramontane: Strei, Hateg, Petrosani, Lovistea) s.a. Orogeneza alpina, cu desfasurare evidenta in Eocen (55-38 milioane ani) avea sa consolideze lanturile muntoase alpine (Alpi, Balcani, Caucaz, Carpati etc.), in decursul Cliogenului (38-24,5 milioane ani) si definitivat mai apoi in Neogen (24,5-1,7 milioane ani). Datorita proceselor geoclimatice, in decursul racirilor din Pleistocen (1,8 milioane ani - 127.000 ani), limita zapezilor cobora pna la circa 1600 metri - in Carpatii Orientali - si la 1650-1700 metri - in Carpatii Meridionali; in partea de nord a tarii, 91

relieful glacial din Pleistocen sustine individualitatea limbilor glaciare pna la 1300 metri altitudine medie, constituind nivelul maxim de habitat al majoritatii asezarilor din incinta acestor munti. Forme de relief glaciar bine pastrate exista in masivele Rodna, Caliman, Bucegi, Fagaras, Parng, Retezat, Godeanu si Tarcu. Formele de ghetari in Carpatii Romniei s-au individualizat in cursul ultimelor doua faze glaciare: Riss (127.000-75.000 i.H) si Wurm (75.000-8300 i.H.). Ele sunt reprezentate in special prin circuri si vai glaciare, praguri, morene etc. care au un rol esential in modelarea reliefului Europei. In Carpati, aparatele glaciare s-au instalat la altitudini de peste 2000 metri (vezi circuri si lacuri glaciare din Retezat, cu 82 lacuri sau tauri, Godeanu cu 8 si Tarcu cu 5 ircuri glaciare). Urmele glaciatiunii cuaternare sunt observate si in Muntii Apuseni (masivele Bihor, Muntele Mare) care, in plus, pastreaza una din cele mai remarcabile pesteri glaciare din Europa; Pestera Ghetarul de la Scarisoara, in interiorul careia se conserva un bloc de gheata cu un volum evaluat la 75.000 metri cubi. [2] S-a constatat ca de-a lungul timpului, lantul muntos din tara noastra a fost cunoscut si mentionat, concomitent - o indelungata perioada de timp - sub o dubla denumire: Carpati si Caucaz.

CARPAI - Este denumirea lantului muntos din Europa, preponderent pe teritoriul tarii noastre unde se mentin antroponimul Carpat si toponimul Carpitus (Harghita) analog toponimelor Carpasio (Italia), Carpina (Brazilia), Carpinteria (Argentina), Karpasz (Polonia), Karpasia (Cipru), si "Stncoasa insula Carpathos" (azi, Scarpanto, intre insula Rhodos-Creta) mentionat in "Argonautica" [3], numita de Homer Karpatos (Crapatos; in Iliada II.668), respectiv, acei Karpates Oros mentionati de Ptolemeu (83-161 d.H.) cu referire la Muntii Carpati din tara noastra ("Geografia",

92

III.5.6-20). Dupa forma intrebuinata de Homer, numele muntelui "Carpates" corespun de la participiul romnesc "crepat", latinescul "crepatus" cu "r" dizlocat. In limba romna poporala se numesc crepaturi, singular crepatura, muntii stncosi si prapastiosi. Acelasi inteles il aflam si la Avienus (se c.IV d.H.) - "Carpathus" (Crapathus), hic rupes attoutur", in Descr.orb.67 1. [4] Noi identificam denumirea Carpati cu originea in sumeriana KURPAT/es/I="Muntele printului (-ilor)" si pentru ca potrivit listei regale sumeriene, inainte de Potop au domnit 8 regi in 5 orase timp d e 241.200 ani, "apoi a sosit Potopul, iar dupa potop au venit la domnie regii popoarelor din munti" [6] este posibil ca termenul Carpati sa apartina acestei perioade (cca.4000 i.H.); in hittitul KAR/t/-PAT/a/-I/shi/="Locul, muntele unde este centrul vital (inima ) si mna (protectia) Domnului" sau "Centrul la care merge pe jos Domnul "; sanscrita KARPATA="Locul, muntele unde este cel care are imbracamin te din lna" sau KAR-PAT="Locul unde actioneaza guvernatorul (conducerea )" sau, KAR-PAT-I = "Locul unde se merge numai pe picioare"; preluat din la tina CARPE/o/-TI/s/="Locul, muntele tau divizat"/in multas partes-"in multe parti" (vezi cele trei segmente principale ale Carpatilor romnesti). CAUCAZ - Este denumirea a trei masive muntoase care includ radical ul autohton-romnesc, CAUC - "Potcap purtat de calugari", se regaseste in antroponimele Cauc, Caucea, Caucos, Ceuca si toponimele Cauceu (Bihor ), Caucagia (Tulcea) din tara noastra, analog toponimelor Caucagus (Venezuela), Caucaia (Brazilia), Caucasia (Columbia), Caucete (Argent ina) - din America de Sud - , Cauco (Elvetia), Kaukonen (Finlanda) - din Europa - si Kauka, Kaukana din India. Etimologic, termenul Caucaz are semnificatia: in sumeriana, KAKU/gg/A/l/-Z/u/ = "Muntele unde sunt cunoscuti preotii vrajitori si conjurati"; in hittita, KA/rt/U/s/KEZ/zi/ = "Muntele unde este inima (centrul vital) al celor care vad (vegheaza)"; in sanscrita, KA-KUSA = "Muntele acela cu iarba folosita la ceremonii religioase"; in latina, CAU-CAS/cus = "Muntele care aduce multumire sufleteasca din timpuri stravechi". Deci, un semnatism cu caracter religios, partial diferit de cel pentru Carpati care este laic. Despre cele trei masive muntoase denumite Caucaz aflam: 1. CAUCAZ, muntele despre care B.P.Hasdeu spune ca este unul si acelasi cu muntii Carpati numiti si Caucaz, anterior perioadei dacice [7]. Intr-adevar, Carpatii romnesti au fost mentionati sub denumirea de Caucaz de catre: Eschil (525-456 i.H .) in "Prometheus desmotes" (Prometeu inlantuit; vezi 2,719); Apollonios din Rhodos (295215 i.H.) in "Argonauticele"; Apollodor (405 i.H.; I.7.1. ), Strabon (64/63 i.H. - 23/26 d.H.) in "Geografia" (XI.5.5); Ovidiu (43 i.H. - 17 d.H.); inscriptia aflata la muzeul din Koln (Henzen, nr.5939); calugarul Nestor (n.cca.1056 d.H.) s.a. Potrivit acestor consemnari, Muntii Caucaz se intindeau intre Portile de Fier de la Dunare (Istru) pna la zona Vrancea- Buzau si au ca principale tematici incatenarea Titanului Prometeu (in Muntii Parng), eliberarea acestuia de catre eroul Hercule si expeditia argonautilor

93

condusi de Iason. [8] In geografia antica, o ramura a Muntilor Caucaz din amonte de izvoarele Istrului se numeau Karauni, insemnnd: in sumeriana, KUR-E-ANU = "Muntele unde este casa zeului suprem Anu"; in hittita, KIR-AN/n/U-A/s/ = "Muntele unde este inima (centrul vital) al parintilor"; in sanscrita, KI/nn/ARA/s/-UN/u /" = "Muntele unde este o fiinta cereasca"; in latina, GYRO-UNI/co/ = "Muntele cu totul deosebit la cotitura" (Dunarii). Etimologia este sustinuta si prin existenta antroponimelor Chera, Cheran, Cheranu, Cheranescu, toponimicele Cheriu (Bihor), Chereusa (Satu Mare), Chirles (BistritaNasaud) din tara noastra, anal.topon. Keraon (India) si Keraunja (Nepal). Muntii Kerauni sunt mentionati de Apllonios din Rhodos sub denumirea de Ceraunieni, localizati lnga Marea lui Cronos in incinta careia se afla insula Nymphaia (Ada-Kaleh) stapnita de craiasa Kalypso, fiica lui Atlas si amonte de izvoarele Istrului [9]; Diodor din Sicillia (80-21 i.H.) in a sa Biblioteca Istorica (III.LXVIII.1-3; III.LXX.1-6) ii numea Cerauni ci si ii localiza in zona localitatii Svinita de pe Dunare; Strabon (I.2.10 ), Cassius Dio (L.9) ii mentiona sub aceeasi denumire undeva in partile Iliriei; Ovidiu (in scrisoarea catre Graecinus) sub denumirea de Cera uni, in zonele Cazanele Mari si Mici de la Dunare. Noi ii identificam cu actualii Muntii Cernei. 2. CAUCAZ, muntii de lnga Marea Caspica, "care domina cmpiile ce se cheama Kerauni (adica, Caucazul oriental, intre trecatoarea Krestovia si Baku) mai cu seama in partile lor catre mare". [10] 3. CAUCAZ, este denumirea unor ramificatii muntoase din India, carora localnicii le spun Paropamisos (azi, Hindurus) intre Bactriana la N, India la E; Emodos (jumatatea apuseana a muntilor Himalaya), Imaos (jumatatea rasariteana a Muntilor Himalaya) si altele ce constituie sistemul muntos Himalaya. [11] Este posibil ca denumirea de Caucaz sa fi fost adusa de arieni (sanscrita, Arya - "strain" sau "abia sosit") care, porniti din zona Muntilor Caucaz de lnga Istru, au trecut pe lnga Marea Caspica (unde au botezat Muntii Caucaz) si de acolo "au trecut muntii Hindurus si au intrat in Afganistan de unde, prin Kabul, Gumal, Kuram si alte trecatori, au intrat - in mai multe valuri - in Punjab", catre 1500 i.H. [12]. De la radicalul "Cauc" a derivat si etnonimul Cauconi, poporul despre care aflam ca anterior razboiului troian, cnd pe atunci mai dainuia inca neamul pelasgilor si cel al cauconilor, ca si cel al lelegilor; in vremurile de demult, acestia, asa dupa cum s-a spus, au ratacit la intmplare prin multe parti ale Europei (Elvetia, Finlanda, dar si toponimele din America de Sud, India) si pe acestia poetul ii face aliati ai troienilor "... unii sustin ca cauconii sunt scitii, altii ca sunt de semintie macedoneana, altii pelasgica." [13] Poetul nenominalizat de Strabon este Homer (sec.IX-VIII i.H.) care, descriind o etapa din timpul razboiului, spune ca in jurul Troiei, "Pe de o parte, spre mare, sunt carii, peonii arcasi, /DUMNEZEIESTII PELASGI CAUCONII precum si lelegii. Iar despre Timbra sunt mizii tari in virtute, licienii si strunitorii de cai frigieni precum si meonii cei care lupta n care..." (Iliada, X.414-418). Dintre acesti aliati ai troienilor, "brygii si frigii sunt unii si aceiasi, dupa cum mysii sunt aceiasi cu maionii si meonii", originea acestor popoar e fiind precizata la nord 94

si de-a lungul fluviului Istru [14] de unde au cobort in sudul continentului, trecnd peste Hellespont, si au intemeiat provinciile Frigia si Mysia din Asia Mica, anterior razboiului troian . [15] Daca "neamul cauconilor s-a stins cu desavrsire de pretutindeni" din partile Frygiei [16] patria acestora de la nord de Istru a dainuit si este mentionata in sec.IV d.H. cnd, Athenaric (...381 d.H.) conducatorul vizigotilor, temporar stabilit in apropierea fluviului, temndu-se de supararea imparatului Valens (n.328; imp.364-378 d.H.) - caruia ii produsese unele dificultati, silindu-l sa semneze tratatul de pace (3 77 d.H.) in mijlocul fluviului Istru, "s-a retras cu toti ai sai in tinutul CAUCALANDEI, greu accesibil din cauza muntilor inalti si a padurilor dese care-i inconjurau, de unde a alungat pe sarmati" [17], o descriere identica realizata si de Florus ("Epitome" I.39) atunci cnd se refera la Muntii Banatului de lnga Dunare. Faptul ca dupa retragerea aureliana din Dacia este remarcata o patrundere a sarmatilor in Banat unde, dupa unele informatii [18] se aflau si in timpul lui Constantinus-I (332 d.H.), permite localizarea tinutului Caucalandei (in sanscrita, KA-UC/e/A-LA/s/-NIDA/s = "Locul acela care tinde sa fie o resedinta ascunsa", in zona numita Plaiul Closani. Se spune ca: "Zeul-Mos - la origine un batrn cioban mioritic - isi avea resedinta la o stna cocotata pe crestele innegurate ale Carpatilor Ceresti (cnd in Ceahlau, cnd pe Caraiman, cnd pe Parng, cind in Apuseni). Insemnele puterii si domniei lui pastorale in Carpatii Ceresti sunt Lumina, Soarele si Luna, astrele. Fiind conducatorul suprem al conclavului si cortegiului de Mosi-divini (sau de "Sfintii populari") el detine toate elementele si puterile conducerii universale" [19]. Insiruirea muntilor de resedinta a Zeului-Mos si atributele puterii acestuia implica precizasrea ca lantul Muntilor Carpatii romnesti este constituit din trei formatiuni principale care, practic, in aceste conditii, poate fi considerat un Tibet al tarii noastre. Aceste formatiuni sunt: a) - intre 44043'-44055' lat.N/22000'-23000' long.E, incluznd muntii Poiana Rusca (PR), Tarcu (T), Cernei (C) - pe care ii identificam cu Muntii Kerauni (Ceraunieni) si Mehedinti (M), pe care ii identificam cu Muntii Riphaei; in sumeriana, RAPPA/sum/HE/t/I/l/ = "Muntele vast fie ca el sa traiasca"; in sanscrita, RI-APA/nc/-A/n/H/as/ = "Muntele inalt aflat in spatele strmtorii" (Portile de Fier); in latina, RIPA-HEIA = "Muntele de la malul apei (Dunarea) celor curajosi" (Dacii); actual, romna, RPA "Coasta abrupta a unui deal (munte)", regasit in antroponimul Rpa, Rpanu, Rpariu, Rpascu, Rpea, Rpeanu, toponimele Rpa (Bihor, Gorj, Mures, Vlcea), Rpas (Hunedoara), Rpanesti (Vlcea), Rpile (Buzau) din tara noastra, anal.topon. Rpa, Rpe (Anglia, Italia), Riparius (SUA). Muntii Riphaei sunt mentionati de Apollonius din Rhodos si localizati acolo "unde murmura izvoarele fluviului Istru", Pliniu cel Batrn (23/24-79 d.H.) in "Historia Naturalis" (VI.7.1) ii considera ca munti ce constituiau frontiera de vest a sesurilor numite Scythia, prin poziti a lor geografica fiind identici cu Carpatii Meridionali, localizare confirmata si de "...cei mai putini care intorcndu-se la traducerile grecesti in care este vorba de muntii Ripheeni, pretind ca acest cuvnt din urma este sinonimul lui Karpathe, sprijinindu-se pe afirmatia lor de faptul ca atunci cnd vorbesc despre muntii Riphaeni, grecii desemneaza muntii din Transilvania". O referire la acesti munti o avem 95

in pasajul:"...la inceputul acestei parti a arcului, unde inceteaza muntii Riphaei (zona muntilor Godeanu sau Curbura Carpatilor) locuiesc arampheii, oameni drepti, cunoscuti prin calmul lor..." [21]. Prabusirea unei parti din acesti munti a condus la crearea actualului curs al fluviului Dunarea printre "Coloanele lui Hercules" (Piatra Voditei si Piatra Gavrin), urmele prabusirii fiind evidentiate prin deja faimoasele Cataracte de la Portile de Fier. Numai dupa aceasta prabusire (sec.XI II i.H.) a fost posibila navigatia argonautilor condusi de Iason si a lui Ulise, pe Istru. b) - Un sector, pe coordonatele 44055'-45053' lat.N / 22027'-25040' long.E, incluznd muntii: Godeanu, Retezat, Sureanu, Vlcan, Parng, Cindrel, Lotrului, Capatnei, Fagaras, Iezer, Piatra Craiului, Leaota, Bucegi. Existenta in incinta acestor munti a unor oronime, omonime ca: Baba, Babele, Balaur, Bran, Bucura, Galbena, Godeanu, Gugu, Lolaia, Magura, Moraru, Mosu, Muncelu, Olanu, Papusa, Prislop, Sfinx, Stnisoara, Serpilor, Valea Rea, Vrful lui Patru, Vrful lui Stan, Zanoaga s .a.., constituie o dovada peremptorie a existentei unor comunitati descendente dintr-un centru comun pe care il identificam in zona masivului Godeanu-Tarcu-Retezat acolo unde Victor Kernbach, autorul volumului "Enigmele miturilor astrale" sustine ca Vrful Gugu este centrul unuia dintre punctele energetice esentiale ale planetei.

In cadrul aceluiasi segment, pe coordonatele 450-460< /SUP> lat.N / 230-260 lg.E , a fost localizat "Dreptunghiul Carpatilor Meridionali" - unde apar lumini ciudate in miez de noapte - numit si "Zona crepusculara a Europei" [22], adica o zona cu lumina difuza care se raspndeste inainte de rasaritul si dupa apusul Soarelui, avnd originea la Vrful Gugu, in jurul caruia au fost descoperite cele mai vechi oseminte umane din tara 96

noastra (Pesterile : Bordu Mare, Cioclovina, Muierii) ai caror urmasi au migrat in toate directiile, pna la cele mai indepartate puncte de pe glob. Carpatii Orientali, incluznd si curbura dintre 450-460 lat.N/25040'-2700 0' long.E, dincolo de care, intre 460-480 lat.N/250-270 long.E, sunt Carpatii Oriental propriu-zisi, includ Muntii Rarau (sumeriana, RU-RE'U) = "Muntele pastorului care creeaza"; Muntii Hasmasu (sumeriana, H/urs/AS-MASU - "Muntele Geaman"); oronimele Ghimes care amintesc de eroul Ghilgames (GHI/l-u-gal/MES), rul Somes (vechi Samus) amintind de zeul Soarelui - Samas; cu izvoarele in aceeasi zona din care izvorasc rurile Mures, Olt, Trnava, acolo unde, dupa Potopul universal s-a aflat Utnapistim (liter. Viata vesnica) supranumit Cel-Prea-Intelept. Acesta "era faptura omeneasca" a carui statura era de unsprezece coti (5,7 metri), deci un urias, ales de zei pentru a salva speciile de fiinte (umane si animale) de la Potopul Universal, un veritabil Noe biblic insa, cu aproape doua milenii anterior mentionarii acestuia din urma. Dupa potop, aceiasi zei au hotart ca: "Acum el si cu sotia lui sa fie asemenea noua, zeilor, si Utnapistim sa traiasca departe de oameni, la Gura Apelor". Destainuindu-se eroului Ghilgames, Utnapistim spunea ca zeii "m-au dus deci pe tarmuri indepartate si m-au asezat la Gura Apelor" [23]. Carpatii Occidentali (Apuseni) sunt remarcati prin bogatiile lor de metale rare ce constituiau fabuloasele bogatii ale locuitorilor din aceste parti, jefuiti de cei "adusi de vnturi", incepnd de prin mileniul II i.H. Prin pozitionarea acestor munti fata de lantul serpuitor al Carpatilor Orientali si Meridionali, intocmai aripei unui urias balaur - monstru imaginat ca un sarpe, cu unul sau mai multe capete (vezi crestele muntilor) adesea inaripat. De altfel, balaurul (sarpele fantastic) ca imagine exacerbata serpentiforma a fost considerat de arheologi, cu origini inca din neoliticul superior (3700-2500 i.H., cultura Cernavoda-I; sceptrul de la Harman, Brasov), "un animal simbolic al localnicilor din Carpati" [24], simbol pastrat prin legendele despre Hercule, Iorgovan, Iovan, si prin oronimele Balaur sau Serpilor citate mai inainte. Este posibil ca acest "animal simbolic" sa fi constituit arhetipul pentru Quetzalcoatl "Kukutkan) - "Sarpele cu pene" unul din cei mai importanti zei ai populatiei maya si a altor popoare mai vechi din America Centrala (Golful Mexic). Succinta prezentare a orogenezei Carpatilor Romnesti si a ctorva elemente de etnogeografie determinante in etnogeneza, ca proces de formare a poporului care, urmare unui proces social-istoric de lunga durata desfasurat in preajma acestor munti, au creat elemente de cultura si civilizatie iradiate, prin migratie, pe cale pasnica, cu generozitate si altor multe popoare de pe toate meridianele Terrei.

Note bibliografice: [1] PETRESCU, IUSTINIA - "Perioadele glaciare ale pamntului", Edit.Tehnica, Bucuresti, 1990,p.123 [2] Idem - pp.37,55,151-153

97

[3] APOLLONIOS din Rhodos - "Argonauticele", Edit.Univers, Bucuresti, 1976,p.157< /P> [4] DENSUSIANU, N. - "Dacia preistorica", Edit.Meridiane, Bucuresti, 1986,p.689 [5] *** - "Dictionar de istorie veche a Romniei", Edit.Stiin.si Enciclopedica, Buc., 1976,p.132 [6] ZAMAROVS KY,V. - "La inceput a fost Sumerul", Edit.Albatros, Buc.1981,p.169 [7] HASDEU, P.B. - "Istoria critic a romnilor", Edit.Minerva, Buc.1984,p.431 [8] DENSUSIAN U, N. - "Dacia preistorica", Edit.Meridiane, Bucuresti, 1986,p.423,431 [9] APOLLONIOS din Rhodos - "Argonauticele", Edit.Univers, Bucuresti, 1976,p.132-133 [10] STRABON - "Geografia-III" , Intrep.Poligrafica Cluj, 1984,XI.4.1.,XI.5.1.,XI.5.5.; Idem. AMMIANUS , MARCELLINUS, "Istorie romana", Intrep.Poligrafica Cluj, 1982;XXII.8.27;XXIII.6.70 [11] STRABON - "Geografia-III" , Intrep.Poligrafica Cluj, 1984,XV.1.11;XI.5.5. [12] MARTIS, MIHAI - "De la Bharata la Ghandi", Edit.Stiin.si Enciclopedica, Buc., 1987,p.30; Idem.AUBOYER, J. - "Viata cotidiana in India antica", Edit.Stiin.si Enciclopedica, Buc., 1976,p.32 [13] STRABON - "Geografia-III" , Intrep.Poligrafica Cluj, 1984,XII.3.5.;XII.3.20. [14] APOLLONIOS din Rhodos - "Argonauticele", Edit.Univers, Bucuresti, 1976,p.127; Idem. STRABON,op.cit., XII.3.20, XII.3.26., XII.8.1. [15] STRABON - "Geografia-III" , Intrep.Poligrafica Cluj, 1984,XII.8.3 [16] STRABON - "Geografia-III" , Intrep.Poligrafica Cluj, 1984,XII.3.9. [17] AMMIANUS, MARCELLINUS, "Istorie romana", Intrep.Poligrafica Cluj, 1982;XXXI.4.13 [18] AMMIANUS, MARCELLINUS, "Istorie romana", Intrep.Poligrafica Cluj, 1982;XXII.8.27;XVII.12.6-17; Ibid.ANONYMUS, VALESII,V.31 [19] VULCANESCU, R. - "Mitologie romna", Edit.Academiei, Buc.1985,p.216 [20] APOLLONIOS din R., op.cit.,p.126 [21] AMMIANUS, M.; op.cit.XXIII.8.38 98

[22] *** - "69 - Revista fenomenelor paranormale",nr.10/1995,p.4 [23] *** - "Epopeea lui Ghilga mes", Edit.pt.literatura universala,Buc.1966,p.154 [24] - VULCANESCU, R.;op.cit.p.93

Ceramica n Dacia
Ceramica constituie principala dovad material a prezenei autohtonilor daci n provincia creat de mpratul Traian. Acest lucru a fost observat nc din perioada n care se efectuau primele cercetri arheologice n aezri i castre, ajungndu-se i la primele concluzii care, chiar dac sufereau de o anumit inconsisten n demonstraii, puneau probleme generale care urmau, cel puin unele dintre ele, s fie confirmate, de cercetri viitoare. Cercettorul clujean N. Gudea public ntr-un interval scurt ceramica din diferite castre cercetate, efort meritoriu, dar care nu a mai fost urmat, dect n mic msur, de ctre ali cercettori. O dat cu cercetarea i publicarea monografic a necropolelor de la Soporu de Cmpie i Locusteni s-au putut face i primele departajri tipologice pentru ceramica de factur dacic i s-a putut observa i ponderea ceramicii autohtone n cadrul unei zone, cea a Olteniei. Tot n aceast perioad apar i rezultatele cercetrilor din aezarea de la Slimnic, n care, pentru prima dat, este publicat pe complexe att ceramica de factur roman, ct i cea de factur dacic.

n anii din urm, cercetri semnificative n acest domeniu nu s-au mai realizat, cu excepia unor studii care ne aduc dovezi ce atest prezena ceramicii de factur autohton n capitala Daciei, la Tibiscum i la Napoca. n momentul de fa, cunoatem n jur de 90

99

de staiuni n care a aprut ceramic de factur dacic, lucrat, de obicei, cu mna, dar, din pcate, n cea mai mare parte, aceste descoperiri sunt ntmpltoare, fr a se cunoate prea multe date n legtur cu condiiile descoperirii, iar materialul este foarte fragmentar. n plus, n momentul de fa, nu dispunem, n afar de Oltenia, de un studiu monografic privind ceramica provincial roman din Dacia. Mai mult, nu a fost publicat exhaustiv materialul ceramic din nici una dintre staiunile cercetate. Consideraii asupra ceramicii geto-dacice Toi cercettorii care au abordat, ntr-un fel sau altul, problematica continuitii populaiei autohtone i, n spe, a ceramicii, au observat c formele ceramice decurg att tipologic, ct i ca manier de confecionare, din prototipuri din perioada preroman. Civilizaia geto-dacic, att n faza ei timpurie (secolul IV - prima jumtate a secolului II a.Chr.), ct i n cea clasic (a doua jumtate a secolului II a.Chr. - secolul I p.Chr.), cunoate o mare varietate de produse ceramice, determinat att de o dezvoltare intern, ct i de influenele resimite, greceti, celtice i, mai trziu, romane. Fr a insista asupra perioadei timpurii, perioada clasic ofer un volum impresionant de material ceramic, prezent n sute de aezri, pe tot cuprinsul spaiului locuit de geto-daci. Chiar dac au trecut peste 30 de ani de la primul studiu monografic n domeniu, aparinnd lui I.H.Crian, el reflect bogia unui material care cuprinde att vase lucrate cu mna, din past grosier (oala-borcan cu butoni cilindrici, ceaca dacic) sau fin, lustruit (cnie bitronconice, oala "pepene", fructiera), ct i vase lucrate la roat categorie ce nregistreaz o cretere numeric -, aprnd forme noi precum strecurtori, cupe cu picior, imitaii de boluri deliene, capace, strchini carenate cu marginea rsfrnt. Concluziile sunt n cea mai mare parte confirmate de studii ulterioare, cum este cel al lui I.Glodariu, de rezultatele cercetrilor din cetile de la Cplna i Tilica, ct i de cele care trateaz aezri din zona extracarpatic, din Cmpia Munteniei, precum cele de la Ocnia, Sprncenata i Brad. Dei studiul ceramicii geto-dacice este nc la nceput, mai ales n ceea ce privete ceramica din zona Munilor Ortiei, se poate observa c ceramica geto-dacic are o originalitate de netgduit, o bogie a formelor i o varietate a decorului care o individualizeaz n cadrul seminiilor de la nceputurile erei cretine. n aceste condiii, consecinelor arheologice ale cuceririi Daciei de ctre romani, deja analizate, le-ar trebui adugat nc una - ncetarea activitii unor ateliere ceramice care, fr ndoial, au existat n perioada anterioar.

Ceramica autohton din Dacia roman

Aa cum am mai artat, se cunosc astzi circa 90 de localiti n care a fost semnalat ceramic de factur autohton, dar foarte puine beneficiaz de publicarea materialului rezultat din cercetrile ntreprinse, multe fiind semnalate doar n urma unor cercetri de teren, iar n altele executndu-se doar simple sondaje arheologice. Se cunosc astzi doar cteva staiuni care permit o analiz a ceramicii, ele fiind, n primul rnd, cele dou necropole ale populaiei autohtone de la Soporu de Cmpie i Locusteni, aezrile 100

de la Slimnic, precum i o parte din materialul ceramic, de factur dacic, descoperit ntro serie de castre cum sunt cele de la Rucr, Bologa, Buciumi, Rnov. In restul cazurilor, referirile asupra ceramicii indigene sunt sumare, generale, fiind ilustrate numai anumite piese. Din pcate, staiuni importante a cror cercetare a fost finalinalizat relativ de mult timp nu dispun n momentul de fa de studii monografice, acesta fiind cazul necropolei i aezrii de la Obreja sau al aezrii de la Locusteni.

Vom analiza n continuare principalele loturi de materiale care permit o analiz tipologic i ofer anumite criterii pentru datare. Bologa, jud Cluj, castru. Este analizat un lot de 33 de fragmente ceramice, provenind din spturile efectuate n anii 1967-1968. Fragmentele provin de la vase executate exclusiv cu mna, din past grosolan, coninnd nisip i pietricele, arderea fiind incomplet. Formele cele mai frecvente sunt oalele de dimensiuni mijlocii sau mici; de asemenea apar 2 fragmente ce provin de la ceti-opai, iar 2 fragmente aparin unor patere (imitaii locale dup prototipuri romane). n general, decorul lipsete; atunci cnd apare este simplu, reprezentat de proeminene, bruri alveolare sau striate, linii incizate, de obicei ondulate. Buciumi, jud Slaj, castru. Este analizat, n dou studii, ceramica de factur dacic, executat, n general, cu mna (cu o singur excepie), dintr-o past de calitate inferioar, care conine nisip, pietricele, alte impuriti, arderea fiind incomplet i neomogen. Formele cele mai frecvente sunt vasele borcan sau oalele cu pereii uor curbai i cetile-opai. O caracteristic a ceramicii descoperite n castrul de la Buciumi este imitarea unor forme romane, ndeosebi patera, dar i a unor forme de oale, la acestea din urm observndu-se trecerea de la buza scurt, foarte uor rsfrnt, la buza cu profil puternic rsfrnt, fasonat sau ascuit, specific vaselor romane provinciale. Decorul este srac, compus din butoni, brie alveolare, alveole n linie, linii incizate, de obicei, n val.

101

Locusteni, jud Dolj, necropol i aezare. Aici s-a descoperit i cercetat cea mai important necropol aparinnd autohtonilor din provincia Dacia, criteriul hotrtor pentru etnicitatea sa fiind reprezentat tocmai de importantul material ceramic de factur dacic descoperit, folosit att pentru depunerea resturilor cremaiei, ct i pentru diferite ofrande. Materialul documentar, de excepional importan pentru tema n discuie, este format din 46 de oale de tip borcan, lucrate cu mna, folosite ca urne n care erau depuse resturile incineraiei, 8 ceti dacice, lucrate de asemenea cu mna, folosite drept capace, un taler cu un decor neobinuit, utilizat tot drept capac, o cni cu o toart, depus ca ofrand. Categoria ceramicii lucrate la roat include oalele tip borcan (2 exemplare), vasele bitronconice (11 exemplare), folosite drept urne, 2 fructiere i o ceac-opai utilizate drept capace, la care se adaug 3 capace propriu-zise, considerate de descoperitor ca fiind de factur dacic. Vasele lucrate cu mna sunt modelate din past grosolan cu mult nisip, fiind arse inegal, avnd o culoare crmizie sau, uneori, glbuie. Cele lucrate la roat sunt confecionate din dou categorii de past: zgrunuroas, de culoare crmizie, i fin, de culoare cenuie. Ct privete decorul, dei mai variat dect n alte staiuni, rmne totui srac, fiind compus att din ornamente n relief: bruri alveolare (ntr-un caz fiind dispuse dou pe gtul unui vas), bruri simple, ghirlande de bruri alveolare, butoni dispui simetric, ct i din ornamente incizate, reprezentate de linii paralele sau n val. Se nregistreaz i cazuri n care cele dou tipuri de ornamente sunt combinate. In necropola de la Locusteni au fost descoperite 220 vase ceramice, dintre care 130, adic 59,09% din total, sunt de factur roman, iar 90, adic 40,90%, sunt de factur dacic, dintre acestea 72 de exemplare (80) fiind lucrate cu mna.

Din pcate, cercetrile din aezare sunt nc inedite. Din cele cteva rapoarte publicate reiese c proporia n care apare ceramica de factur dacic este de numai 10%, acest decalaj important putnd fi explicat prin conservatorismul care se manifest mai pregnant n ritul i ritualul funerar. Obreja, jud Alba, aezare i necropol. Reprezint una dintre cele mai importante staiuni n ceea ce privete problema persistenei elementului autohton dacic, dar, din pcate, este n cea mai mare parte inedit. n aezare s-au descoperit 30 de bordeie, 8 102

locuine de suprafa i aproximativ 80 de gropi. Nu se fac referiri speciale asupra ceramicii descoperite n aezare, fiind doar ilustrate cteva ceti-opai, care, interesant, nu se regsesc n repertoriul ceramic al necropolei. n necropola aezrii s-au descoperit 243 de morminte de incineraie i nhumaie. Numai n 12 morminte s-a descoperit ceramic de factur local, modelat cu mna, din past cu multe impuriti, cu ornamente n relief (bruri alveolare sau crestate) i incizate (linii drepte, frnte sau ondulate). Orheiul Bistriei, jud. Bistria, castru. Din acest castru de pe grania de nord-est a Daciei a fost publicat un lot de ceramic, reprezentat de fragmente lucrate exclusiv cu mna, din past grosolan cu pietre, provenind de la ceti-opai i diferite vase tip borcan. Decorul este extrem de srac, fiind prezent doar pe 2 fragmente dintre cele 16 analizate, i este compus dint-un bru alveolar crestat i crestturi pe buz. Rnov, jud.Braov, castru. n monografia consacrat acestui castru se amintete i ceramica de factur dacic, dar, din pcate, n afara unui vas borcan decorat cu un bru n relief, celelalte fragmente ceramice ilustrate aparin, dup cum au remarcat i ali cercettori, epocii bronzului, fapt care explic i descoperirea unui numr mare, comparativ cu alte castre, de fragmente ceramice lucrate cu mna. Rucr, jud. Arge, castru. Cercetrile desfurate n acest castellum, construit de un detaament al cohortei II Flavia Bessorum, au pus n eviden un lot ceramic de factur dacic foarte important, innd cont de faptul c aceast staiune reprezint un complex nchis, care a funcionat n primele dou decenii ale secolului al II-lea. Lotul analizat cuprinde 27 de fragmente ceramice, dintre care 18 fragmente lucrate cu mna i 9 lucrate la roat. Menionm un singur vas ntregibil, reprezentat de o ceac-opai. Ceramica lucrat cu mna este modelat fie din past fin, finoas la pipit, care nu conine degresant, fie din past poroas, cu pietricele i mic n compoziie, fie din past zgrunuroas, n acest din urm caz aprnd o variant fin, n care nisipul este bine ales, i o alta cu un aspect mai puin ngrijit, conferit de pietricelele, cteodat de mrimi considerabile, prezente n past. Vasele sunt reprezentate de dou tipuri: ceaca dacic, deja amintit, i oalele tip borcan, acestea prezentnd dou variante: unele cu diametrul gurii aproape egal cu diametrul maxim i altele cu corpul bombat, ovoidal i buza evazat, decorul fiind dispus deasupra diametrului maxim, care se afl n jumtatea superioar a vasului. Exist exemplare a cror buz este mai puin evazat i decorul se afl pe buz sau imediat sub buz, acestea fiind cele mai frecvente forme n cadrul ceramicii lucrate cu mna. Ceaca dacic are o oblicitate mai redus a pereilor i nu are toarte. Decorul, care apare numai pe ceramica lucrat cu mna, este format din ornamente n relief - brie alveolare, n form de nur sau simple - i din ornamente incizate, reprezentate de linii drepte, n zig-zag sau n val, realizate unele cu un instrument lat, avnd aspectul unor caneluri, altele cu un instrument ascuit. Ceramica lucrat la roat este modelat att din past fin, de culoare cenuiu deschis, fr impuriti, ct i din past zgrunuroas. Formele ntlnite sunt fructiera, strachina, cana, cu o toart uor supranlat. Lotul de ceramic de la Rucr este foarte important, att din punctul de vedere al ncadrrii sale cronologice (primele dou decenii ale secolului II), ct mai ales prin repertoriul de forme, ce ne ofer o mrturie privind felul n care s-a fcut trecerea de la perioada clasic a civilizaiei geto-dacice la perioada roman. Menionm c ceramica din lagrul de la Rucr nu i gsete analogii n alte staiuni din Dacia roman. Slimnic, jud Sibiu, aezare. n aceast localitate, bogat n vestigii arheologice, au fost cercetate mai multe aezri, att din perioada preroman, ct i din perioada secolelor II-III. Astfel, n situl de la Sarba - Stempen s-au descoperit de fapt dou aezri,

103

i nu dou faze ale aceleiai aezri, cum las s se neleag autorul cercetrilor, prima datat n intervalul secolelor II a. Chr.- I p. Chr., cea de-a doua n perioada existenei provinciei Dacia, adic secolele II-III. n aceast din urm aezare s-au descoperit 10 locuine, de regul de tipul uor adncit, i 14 gropi. n majoritatea cazurilor, ceramica roman apare n asociere cu ceramica de factur dacic. In aezarea de la Sarba -La Saivane, care se dateaz numai n intervalul secolelor II-III, au fost cercetate 4 locuine, de acelai tip cu cele din aezarea de la Sarba - Stempen, i 3 gropi. Materialul ceramic de factur dacic este fragmentar, lucrat exclusiv cu mna, dintr-o past cu impuriti, n special pietricele, cuprinznd dou forme: vasele tip borcan, cu buza mai mult sau mai puin rsfrnt, i cetile-opai, cu sau fr toarte. Menionm faptul c n aezarea de la Sarba - La Saivane nu s-au descoperit fragmente de ceti. Decorul este format din ornamente n relief: bruri alveolare, crestate sau n relief, butoni, care sunt, cteodat, decorai cu o line incizat n cruce, i ornamente incizate: mpunsturi, striuri orizontale etc. Soporu de Cmpie, jud. Cluj, necropol. Aici s-a cercetat pentru prima dat o necropol care poate fi atribuit autohtonilor din provincia Dacia. Materialul ceramic de factur dacic este format dintr-un lot de aproximativ 42 de vase (din pcate nu toate au fost ilustrate n monografie), lucrate exclusiv cu mna, din past cu multe impuriti, coninnd nisip i pietricele. Principalele forme sunt oalele fr toarte, cum le numete autorul cercetrilor, i cetile-opai. Decorul este srac, format din ornamente n relief: bruri alveolare sau crestate, bruri simple, butoni mici rotunzi sau ornamente incizate: striuri superficiale, neregulate, fcute cu mturica, linii drepte sau ondulate, crestturi sau alveole, plasate pe umrul sau buza vasului. Am trecut n revist principalele staiuni care dispun de o publicare mai mult sau mai puin complet a materialului ceramic de factur dacic descoperit. Din pcate, pentru celelalte descoperiri, se fac numai referiri generale, sumare, cum sunt cele despre aezrile de la Ocna Sibiului, Roia, Nolac, sau cele privind ceramica autohton din capitala Daciei, Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Alte descoperiri provin, dup cum am mai artat, din cercetri perieghetice, ceea ce impune o anumit rezerv n aprecieri, cu att mai mare n domeniul de care ne ocupm. Luarea n discuie a principalelor loturi de materiale ceramice pe care le avem la dispoziie ne permite doar conturarea unei imagini generale, numrul mic al descoperirilor publicate, i caracterul lor, de cele mai multe ori superficial analizat, fcnd imposibil, n momentul actual, o analiz complet a acestei probleme. Am exclus din analiza noastr lotul ceramic de la Rucr, care dup cum am mai artat, provine dintro staiune cu o vieuire foarte scurt n timp, prezentnd o serie de caracteristici care o individualizeaz i la care vom reveni atunci cnd vom aborda problemele de datare. Prin natura materialului din care este confecionat, ceramica de factur dacic este foarte friabil, pstrndu-se, n general fragmente, ceea ce face ca o tipologie s fie dificil de stabilit. De mare ajutor n demersul nostru sunt vasele, folosite de obicei ca urne, descoperite n cele dou necropole ale autohtonilor de la Soporu de Cmpie i Locusteni, care permit consideraii asupra acestor categorii ceramice. O alt problem n stabilirea unor serii tipologice o constituie marea diversitate a formelor i dimensiunilor vaselor, ndeosebi a celor lucrate cu mna, chestiune care l-a determinat pe D. Protase s afirme c, dac ar fi s lum n seam toate amnuntele, am avea 42 de forme din cele 42 de vase de factur dacic descoperite n necropola de la Soporu de Cmpie. Cu toate limitele pe care le impune o atare cercetare, vom ncerca o ncadrare tipologic, bazat pe principalele loturi ceramice i, mai ales, pe cele din necropole. Vom folosi drept criterii de departajare tehnic de confecionare i forma vaselor. n ceea ce

104

privete forma vaselor, denumiri intrate n uzul comun - "vasul sau oala borcan", "ceaca dacic"-, au fost folosite fie pentru a completa descrierea, fie, independent, acolo unde nu exist loc pentru confuzie. Nu am folosit drept criteriu de departajare pasta din care sunt modelate vasele, descrierea acesteia fcndu-se la fiecare tip n parte. Dup tehnica de confecionare se disting dou mari categorii: 1. ceramica lucrat cu mna; 2. ceramica lucrat la roat. 1. Ceramica lucrat cu mna Ceramica de acest tip este de departe cea mai numeroas, fiind modelat, n cele mai multe cazuri, dintr-o past grosolan cu mult nisip, ceea ce o face foarte friabil, sau dintr-o past zgrunuroas, amestecat cu multe pietricele. Repertoriul formelor vaselor de factur dacic lucrate cu mna, ca de altfel al ntregii ceramici aparinnd autohtonilor, este srac, fiind reprezentat practic de dou tipuri de vase: a. vasul borcan i b. ceaca dacic. a. Vasul borcan In ciuda marelui coeficient de subiectivism pe care l conine aceast sintagm, o vom folosi, innd cont mai ales de tradiia existent n acest sens n arheologia romneasc, pentru a desemna mai multe categorii de forme ceramice. Astfel de subiectivisme i imprecizii sunt de altfel foarte frecvente, acest fapt necesitnd stabilirea unor criterii unice care s permit elaborarea unei terminologii unanim acceptate. innd cont de forma geometric a acestor vase, ele se pot mpri n trei tipuri: a.1. vase de form aproximativ cilindric, practic tipul de vas borcan clasic; a.2. vase de form ovoidal, aa-zisul vas tip "pepene"; a.3. vase de form uor bitronconic. a.1. Vase de form aproximativ cilindric Este forma cea mai rspndit, constituind, alturi de ceaca dacic i fructier, adevrate embleme ale civilizaiei geto-dacice. La originea sa se afl vasul borcan din aezrile geto-dacice din perioada clasic a civilizaiei geto-dacice. Dimensiunile acestor vase sunt mici i mijlocii, ntlnindu-se i vase miniaturale, precum cel de la Locusteni. Buza este mai mult sau mai puin evazat i fundul drept. Varietatea acestei forme de vas este foarte mare. Gh.Popilian, analiznd acest tip prezent n necropola de la Locusteni, stabilete mai multe variante n funcie de decor, ceea ce, ntr-o analiz la scara ntregii provincii, este practic imposibil. Decorul acestor vase este srac, fiind format din ornamente n relief: brie alveolare, crestate, simple, dispuse pe diametrul maxim al vasului, sau n form de ghirland, butoni, de obicei cilindrici, cteodat fiind incizai cu linii n form de cruce, i ornamente incizate: linii simple sau n registre, paralele sau n val, dispuse orizontal; alveole dispuse de obicei pe buzele vaselor; crestturi; se remarc uneori prezena decorului incizat n form de brdu. Aceste vase erau folosite n scopuri gospodreti i ca urne n necropole, vasele miniaturale fiind utilizate ca ofrand. a.2. Vase de form ovoidal Sunt de mari dimensiuni, avnd o nlime de aproape 0,50 m, buza rsfrnt n afar i de obicei nu au decor. Uneori sunt decorate cu brie alveolare, plasate pe umrul sau pntecul vasului sau, n diferite poziii, pe ntregul corp al vasului. Nu se ntlnesc

105

dect n staiunea de la Locusteni. a.3. Vase de form uor bitronconic Sunt vase n general mai rare, ce apar mai ales n Transilvania, dar exist i un astfel de vas, miniatural, la Locusteni. Au buza uor rsfrnt i fundul drept. n general sunt lipsite de ornamente, vasul de la Locusteni fiind decorat cu bru alveolar i caneluri pe buz. b. Ceaca dacic Constituie cea mai caracteristic i mai reprezentativ dintre formele ceramicii geto-dacice. Nu vom intra n discuii asupra diferitelor denumiri (cuie, ceac-opai). Cert este faptul c ea se gsete n aproape toate aezrile. Aceste vase sunt lipsite n general de decor, dac exceptm formele timpurii, n cazul nostru, de la Drajna de Sus sau unele exemplare de la Locusteni. Ele au form tronconic i deosebim trei variante: cu o singur toart, cu dou toarte sau fr. Ceramica fr toarte necesit o discuie separat, unii autori considernd c aceast variant apare de-abia n prima jumtate a secolului III, dar se cunosc exemplare i din prima jumtate a secolului II, precum cea din castellum-ul de la Rucr. O categorie foarte important o reprezint cetile fr toarte, cu alveole la baz, datate n a doua jumtate a secolului III - secolul IV. n general ele sunt folosite ca opaie. Este interesant faptul c, dac la Locusteni au fost folosite numai drept capace, la Soporu de Cmpie erau depuse n morminte, se pare cu scop ritual. O problem abordat de cei care s-au ocupat de studiul ceramicii autohtone o constituie vasele lucrate cu mna dup prototipuri romane. Astfel, n castrele de la Bologa i Buciumi s-au descoperit imitaii dup patere, iar la Soporu de Cmpie i Obreja exemplare de oale de tip roman lucrate cu mna. Puintatea materialului documentar nu ne permite s facem consideraii asupra acestui fenomen, interesant, dar care nu poate fi pus neaprat pe seama autohtonilor. 2. Ceramica lucrat la roat Este puin numeroas, lipsind din marea majoritate a aezrilor. Dintr-o analiz care nu are pretenia de a fi foarte exact, reiese c ceramic de factur local lucrat la roat apare numai n 15 staiuni, ceea ce reprezint un procent de sub 20%. Singura staiune care ne ofer posibilitatea unei anumite departajri tipologice este necropola de la Locusteni, n celelalte ceramica fiind foarte fragmentar i, mai mult, n unele staiuni importante cum este cea de la Soporul de Cmpie, nedescoperindu-se ceramic lucrat la roat. Aceast categorie ceramic este lucrat din dou feluri de past, zgrunuroas, de culoare crmizie, i fin, de culoare cenuie. Ct privete ceramica zgrunuroas, despre care pn nu de mult se credea c a aprut odat cu cucerirea roman, spturile de la Ocnia au documentat prezena oalelor borcan lucrate la roat, din past zgrunuroas, nc din secolul I p. Chr. Principalele forme sunt: a.vasul de form cilindric, tip borcan; b. vasul bitronconic; c.fructiera i d. ceaca dacic. Ct privete introducerea unor capace n rndul formelor ceramice autohtone, datele existente nu ni se par concludente. a. Vasul de form cilindric tip borcan Aceste vase sunt asemntoare cu cele de acelai tip lucrate cu mna, cunoscnduse dou exemplare de la Locusteni. Decorul este reprezentat din trei butoni dispui simetric i linii paralele incizate. b. Vasul bitronconic Se cunosc 11 exemplare descoperite la Locusteni, lucrate dintr-o past fin, de culoare cenuie; suprafaa exterioar a vasului este acoperit cu un vernis negru; buza

106

este rsfrnt, oblic sau orizontal, umrul este bine marcat n zona diametrului maxim, iar fundul este cteodat profilat, iar n centru, pe suprafaa exterioar are un umbo. Decorul const dintr-unul sau dou grupuri, compuse din dou sau trei linii adnc incizate. Acest tip de vas a fost folosit ca urn i nu are analogii n alt parte. c. Fructiera Dei este o form reprezentativ pentru perioada anterioar cuceririi romane, fructiera dispare n general din repertoriul ceramicii romane provinciale din Dacia. Singurele descoperiri cunoscute pn n prezent sunt reprezentate de cele dou exemplare folosite drept capace n necropola de la Locusteni, n rest fiind semnalate fragmente, provenind n general din cercetri de teren, dup prerea noastr neconcludente pentru analiza de fa. Ct privete fructiera descoperit la Obreja, ea pare mai degrab de influen carpic. Exemplarele descoperite la Locusteni, confecionate din past fin, cenuie, cu suprafaa exterioar acoperit cu un vernis negru, au buza ntoars orizontal n afar, corpul cu umrul bine marcat, iar piciorul gol pe dinuntru.

d. Ceaca dacic Se cunoate un singur exemplar descoperit n necropola de la Locusteni, folosit drept capac, din past de culoare crmizie, cu mult nisip, avnd dimensiuni mari. Dou probleme ce revin frecvent n discuie nc din perioada interbelic, reluate i n unele studii mai noi, sunt constituite de proveniena vaselor de provizii de tip dolia i de motivele decorative de origine geto-dacic prezente pe ceramica tampilat. Ct privete prima problem, s-a susinut ideea c vasele de provizii de tip dolia ar fi de factur dacic, perpetundu-se chiar i n secolul IV. Ali cercettori consider c nu avem elemente convingtoare pentru o asemenea filiaie. Credem, mai degrab, c avem de-a face cu o origine comun a celor dou tipuri de vase de provizii. Ct privete a doua problem, cea a motivelor decorative de origine geto-dacic de pe ceramica tampilat, unii cercettori consider c anumite motive ornamentale (frunzele, rozetele etc.) sunt preluate de pe ceramica dacic, aducndu-se drept argument lipsa acestora de pe ceramica de aceeai factur din celelalte provincii. Publicarea unor loturi de ceramic, att geto-dacic anterioar cuceririi, ct i provincial roman, ar putea oferi un rspuns mai nuanat acestei probleme. n actualul stadiu al cercetrilor nu sunt documentate ateliere sau cuptoare n care s se fi ars ceramic de factur autohton. O descoperire mai veche, de la Stolniceni, ca i cea de la Tibiscum, nu ni se par relevante n acest sens. Este vorba, probabil, de continuarea unei tradiii anterioare cuceririi romane, n care descoperirile de cuptoare de olar sunt extrem de rare.

107

O problem la care se poate cu greu rspunde n actualul stadiu al cercetrilor este aceea dac aceast ceramic de factur dacic este produs n aezrile din cuprinsul provinciei Dacia sau provine, pe calea schimbului, din inuturile din afara provinciei. Ne permitem cteva consideraii asupra acestora din urm. Ceramica dacilor din afara provinciei, indiferent c ne referim la cei din nord-vestul ei, la carpi sau la dacii din Muntenia, pstreaz o serie de caracteristici comune, precum cele dou tehnici de confecionare, cu mna i la roat, cele cu mna fiind confecionate dintr-o past poroas, grosolan, cu mult nisip i pietricele, iar cele lucrate la roat fiind dintr-o past fin. Exist ns i unele diferene. Astfel, la dacii din nord-vestul provinciei, semnalm prezena ceramicii cenuii negricioase, uneori tampilate, de influen germanic, n timp ce la carpi nregistrm cea mai mare diversitate a ceramicii din ntregul spaiu locuit de daci n epoca roman, amintind de varietatea formelor din perioada preroman, acum marcate de puternice influene romane. Ceramica lucrat cu mna se deosebete ns de cea din provincie printr-o mai mare bogie a decorului, iar cea confecionat la roat este divers i bine lucrat. Ct privete ceramica dacilor din Muntenia, pe lng elementele comune, semnalm prezena ceramicii zgrunuroase i practica transpunerii vaselor romane ntr-o manier mai neglijent. In aceste condiii, ceramica autohtonilor din Dacia, pe lng trsturile comune, care i-au fcut pe unii cercettori s considere aceste comuniti chiar venite din afara provinciei, prezint i cteva trsturi care o individualizeaz. Este n cea mai mare parte lucrat cu mna, iar atunci cnd este lucrat la roat, cum este cazul vaselor bitronconice, nu-i gsete analogii n lumea dacic. La acestea se adaug srcia repertoriului formelor i decorului. In ceea ce privete provinciile din jur, singurele analogii despre care avem cunotin se afl n Moesia Inferior. Dei asemenea descoperiri se gsesc i n partea de vest a provinciei, ne vom referi doar la unele descoperiri din Dobrogea, cum sunt cele mai vechi, de la Dinogetia, crora li se adaug descoperirile mai noi, cum sunt cele de la Enisala sau cele menionate de M. Babe i M. Irimia. Menionm aici i unele descoperiri de la Fntnele, Straja, din villa rustica de la Horia, precum i de la Ostrov (Durostorum) i Hrova (Carsium).

108

Materialul descoperit pstreaz caracteristicile ceramicii din provincia Dacia, cu precizarea c sporete numrul vaselor care imit forme romane. Din cartarea staiunilor n care s-a descoperit ceramic de factur dacic se poate observa c ele se grupeaz n Podiul Transilvaniei i n sudul Olteniei, mai ales ntre Jiu i Olt, aceste descoperiri fiind rare n nordul Olteniei i Banat. Dei aceast realitate se poate datora i unei situaii subiective, determinate de zonele de cercetare ale celor ce sau ocupat de aceast problematic, D.Protase i Gh.Popilian, ea ne indic, totui, principalele regiuni n care s-a concentrat populaia autohton. Greu de ncadrat cronologic, un asemenea material ceramic poate oferi n i mai mic msur criterii de datare. Din fericire, staiunile n care a fost descoperit aceast ceramic i contextul n care ea apare n unele complexe, ne pot oferi unele criterii pentru o anumit departajare cronologic. In aceste condiii, putem delimita trei orizonturi cronologice care acoper i chiar depesc perioada existenei provinciei Dacia. In primul orizont se pot ncadra descoperirile de la Rucr, la care se pot aduga cele de la Drajna de Jos, care pot fi datate n prima jumtate a secolului II, poate chiar n primele decenii ale acestui veac. Ceramica descoperit n aceste staiuni se caracterizeaz printr-o legtur direct cu ceramica din perioada clasic a civilizaiei geto-dacice, fapt evident mai ales n cazul ceramicii lucrate la roat (fragmentele de fructier, existena cnii din past cenuie cu fund inelar). Completarea acestor descoperiri cu altele, din castrele contemporane cu cele deja menionate, ar putea oferi rspunsul la ntrebarea privind modul n care s-a realizat trecerea de la civilizaia dacic preroman la cea dacic din perioada roman, att din provincie, ct i din afara ei. Al doilea orizont cronologic l constituie descoperirile din cele dou necropole, Locusteni i Soporu de Cmpie, la care se adaug aezrile de la Slimnic i cea mai mare parte a descoperirilor de ceramic de factur autohton din castre, care se dateaz n general n a doua jumtate a secolului II - prima jumtate a secolului III. Acest orizont se caracterizeaz prin dispariia n general a ceramicii lucrate cu roata, excepie fcnd necropola de la Locusteni, i existena unei ceramici lucrate cu mna, reprezentate practic de dou forme - vasul borcan i ceaca dacic; decorul este srac, probabil datorit influenei romane. Ct privete al treilea orizont, propunem, cu unele rezerve, ncadrarea sa n a doua jumtate a secolului III. O atare ncadrare cronologic se bazeaz pe descoperirile de la Govora-sat i pe cele aparinnd ultimului nivel de la Stolniceni, la care s-ar putea, eventual, aduga necropola de la Chilia, precum i unele descoperiri dintr-o serie de castre din Transilvania, aparinnd probabil perioadei postaureliene. Aceast ceramic se caracterizeaz prin reapariia vaselor lucrate la roat, de tradiie autohton, reprezentate de cni, strchini, probabil fructiere i ceti dacice fr toarte cu alveole la baz. Problema este dac acest orizont include i ultimele decenii ale stpnirii romane la nord de Dunre, lucru plauzibil avnd n vedere faptul c la Govorasat ntlnim i ceramic roman. Oricum, schimbarea raportului dintre ceramica roman i cea dacic, aspect surprins la Stolniceni unde, n ultimul nivel ceramica dacic apare n proporie de 90%, fa de procentul de maximum 10, ct reprezenta n nivelurile anterioare, se datoreaz unui aport masiv al dacilor din afara provinciei. Acest orizont mai atrage atenia i asupra unor descoperiri ceramice de factur dacic din castre, n sensul c trebuie precizat mult mai clar poziia stratigrafic a acestor fragmente. De fapt, nu trebuie s supralicitm prezena n castre a acestui gen de ceramic. n ultimul n ordine cronologic - studiu monografic dedicat unui castru, cel de la Brncoveneti, un singur fragment din catalogul privind materialul ceramic descoperit poate fi considerat de factur autohton. Studiul ceramicii din acest ultim orizont cronologic poate oferi sugestii privind ultimele decenii ale prezenei romane i primele decenii de dup prsirea provinciei.

109

Ceramica reprezint principala mrturie arheologic a prezenei populaiei autohtone n provincia Dacia. Cucerirea Daciei a condus la ncetarea activitii unor centre meteugreti, printre care includem i o serie de ateliere productoare de ceramic. Meterii olari romani au cucerit fr discuie "piaa", impunndu-i produsele, aceast situaie observndu-se mai ales n cazul ceramicii lucrate la roat care, cu cteva excepii, dispare. Ceramica de factur dacic este lucrat n primul rnd cu mna, pstrnd caracteristicile perioadei anterioare cuceririi, fiind ns mai puin diversificat din punctul de vedere al formelor i decorului. Dei apare i n orae, ceramica de factur dacic este apanajul aezrilor rurale, dar i aici se gsete n proporie de pn la 10%, prezena ei fiind mai accentuat n cimitire, procentul fiind de pn la maximum 40%, pe primul loc aflndu-se necropola de la Locusteni, acest lucru datorndu-se fr ndoial unui anumit conservatorism specific obiceiurilor funerare. Ceramica de factur dacic apare i n castre, dar semnificaia prezenei ei rmne nc o problem deschis.

. Dr. Gh. Bichir

Continuitatea n Dacia dup cucerirea roman

Cercetrile arheologice, efectuate n ultimele decenii, au dat la iveal mrturii gritoare cu privire la prezena i continuita tea populaiei autohtone n spaiul carpato-danubiano-pontic, dup dramaticele lupte dintre daci i romani din anii 101102 i 105-106 e.n., care au sfrit prin transformarea unei pri din Dacia n provincie roman i dispariia viteazului rege Decebal, care a luptat pentru liberatea i independena poporului su pn la jertfa suprem. Vestigiile arheologice descoperite pe ntreg teritoriul vechii Dacii infirm acele teze eronate emise de unii nvai strini (roeslerieni i neoroeslerieni), care susineau dispariia dacilor n timpul rzboaielor de cucerire conduse de Traian, de asemenea, evacuarea la sud de Dunre a ntregii populaii n vremea mpratului Aurelian, cnd Imperiul roman a prsit Dacia. Ei creau astfel dou viduri demografice, negnd nu numai continuitatea populaiei dacice, ci i posibilitatea de a fi romanizat. Concluzia lor era clar: dacii fiind disprui, procesul romanizrii nu a putut avea loc n Dacia i poporul romn (a crui latinitate o recunosc) s-a format la sud de Dunre i de aici populaia romneasc a imigrat la nord de fluviu n secolele IX-XIII e.n. Aseriunile lor se bazau pe dou texte pstrate la doi autori tirzii, din a doua jumtate a secolului al IV-lea. Este vorba de exagerarea retoric (cum o calific nvatul vienez C. Patsch) 110

a mpratului filozof Iulian Apostatul (Caesares, 22,5) care spune c Traian a nimicit neamul geilor" i de Eutropius (VIII, 6,2), care afirm c Dacia a fost golit de brbai (viris). De asemenea, invocau faptul c dacoromnii nu mai erau menionai n izvoarele literare, dup retragerea aurelian, dar treceau sub tcere realitatea c nici despre imigrarea romnilor din sudul Dunrii nu vorbete absolut nici un document scris sau de alt natur! Dar admitnd ca juste exagerrile lui Eutropius, vedem c el nu spune c Dacia era lipsit complet de populaie desertum" ci de brbai (viris),desigur api s poarte armele, dar mai rmneau copiii, btrnii i femeile! In ceea ce privete traducerea dat de roeslerieni textului din Iulian Apostatul, notm c nu este absolut, cci grecescul exeilon, corespunde dup ali nvai, nu numai lui am nimicit" ci i lui am biruit-subjugat". Dar chiar acceptnd traducerea dat de ei, tim c asemenea expresii se intlnesc i la ali autori antici i n inscripii, cu privire la alte popoare, considerate i ele nimicite", distruse" sau exterminate", cu scopul de a glorifica pe nvingtor, aa nct, nici un cercettor obiectiv nu pune baz pe asemenea afirmaii, cu att mai mult, cu ct alte texte literare, mai apropiate n timp de epoca lui Traian (amintim pe Cassius Dio), vorbesc numai de nfrngerea i supunerea dacilor. Chiar Eutropius, ntr-un alt pasaj (VIII, 2,2) se exprim mai corect nvingnd pe Decebal el [Traian] a supus Dacia". i n unele inscripii (CIL, VI, 1444; CIL, XII, 105; Dessau. ILS, 8863) este vorba tot de supunerea dacilor i nu de nimicirea" sau extirparea" lor. Acelai lucru reiese i din legendele unor monede emise de Traian, ca i din unele reliefuri ale Columnei lui Traian de la Roma (scenele LXXVI, CLIV CLV). Este limpede c cei care contestau continuitatea romnilor pe teritoriul lor de batin, urmreau scopuri politice.

Lucru este simplu de neles, dac inem seama c asemenea teze ncep s apar trziu (la sfritul secolului al XVIII-lea i n secolul al XIX-lea) o dat cu emanciparea romnilor din Transilvania care cereau drepturi egale cu ale celorlalte naionaliti conlocuitoare, argumentnd c, ei, romnii, snt autohtoni, urmai ai dacoromnilor i deci cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei. Aa se explic i faptul c unii roeslerieni (mai puin abili) au contestat numai continuitatea dacilor i dacoromnilor n Transilvania. Teoria imigrrii devenind astfel instrument politic de

111

combatere a revendicrilor romnilor. Semnificativ n acest sens este ceea ce spunea marele nostru poet Minai Eminescu: Dac se mai ivete cte un neam singular, care caut s ne aduc de peste Dunre, nu mai ntreba ce zice un asemenea om, ci ce voete el" (M. Eminescu, Scrieri politice i literare, I, Bucureti, 1905, p. 139). In prezent, teoria roeslerian i-a pierdut orice consistent, cnd, n Dacia roman, dispunem de numeroase descoperiri arheologice elocvente care arat c nimeni i nimic nu i-a putut ndeprta pe daci din teritoriul lor de batin. Vestigii ale dacilor se nlnesc pe teritoriul provinciilor Dacia (Transilvania, Oltenia i Banat) i Moesia (Dobrogea i zona de nord a Bulgariei) n circa 400 de puncte. Dacii constituiau populaia de baz n mediul rural din provinciile amintite aa cum arat cercetrile arheologice fcute n aezri i necropole la Soporu de Cmpie (jud. Cluj), Obreja (jud. Alba) i Slimnic (jud. Sibiu) n Transilvania, Locusteni i Dane (jud. Dolj) n Oltenia, cele de la Enisala n Dobrogea ca s amintim numai cteva dintre ele. Vestigii ale dacilor se nlnesc de asemenea n castrele i aezrile civile ce au luat natere n apropierea lor, ca i n centrele urbane, aproape toate nume dacice (Apulum, Drobeta, Napoca, Porolissum, Potaissa, Tibiscum etc.). Cercetrile arheologice arat clar c dacii i romanii (veterani i coloniti) au convieuit n cadrul acelorai aezri i s-au influenat reciproc, crend civilizaia daco-roman. Semnificativ este i faptul c la scurt vreme dup ntemeierea noii capitale a provinciei Dacia Colonia Dacica Ulpia Traiana (primul ora din provincie, situat la poalele munilor Retezat, n coltul de sud-vest al rii Haegului) urmaul lui Traian, mpratul Hadrian, n anul 118, i completeaz titulatura cu numele capitalei Daciei din vremea lui Decebal, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. Acest gest al mpratului cuta s arate dacilor c noua stpnire o continu ntr-un fel pe cea veche, a regilor daci i c noua ctitorie a lui Traian a preluat de drept locul vechii capitale. Totodat Hadrian a vrut s arate c a rupt cu politica de cuceriri a predecesorului su i cu situaia ncordat dintre nvingtori i nvini iar dacii s se simt, i sub noua ocrmuire, la ei acas. In acest context trebuie explicat i faptul c numeroase aezri civile romane iau numele unor centre dacice, distruse n timpul rzboaielor de cucerire: Acidava, Buridava, Cumidava, Rusidava, Sacidava etc. Msura este binevenit, deoarece pe ntreg teritoriul provinciei ncepe s se dezvolte o epoc nfloritoare din punct de vedere economic i constructiv la care particip toi locuitorii rii. Nu este lipsit de important s amintim c toate marile ruri de pe teritoriul vechii Dacii i pstreaz numele lor dacic: Alutus (Olt), Crisius (Cri), Marisus (Mure), Samus (Some), Tisia (Tisa), Ordessus (Arge) Hierasus (Siret), Pyretus (Prut) etc. Lucru este explicabil, deoarece muli dintre daci au rmas n afara provinciilor Dacia i Moesia. Specialitii i numesc daci liberi, pentru a-i deosebi de cei din provinciile amintite, pentru care se folosete denumirea de daco-romani. La scriitorii antici, ca i n inscripii, ei apar fie cu numele lor generic de daci sau gei, fie cu cel de daci mrginai, carpi sau costoboci. Identificarea culturii materiale a dacilor liberi este una din remarcabilele realizri ale arheologiei romneti din ultimele decenii. Cultura lor material ne este cunoscut n vestul Daciei (Criana i zona Stmarului) prin aezrile i necropolele de tip Sntana-Arad i Medieu Aurit, la est, ntre Carpai i Nistru, de aspectul cultural carpic, la nord prin faciesul cultural Lipita, ai crei purttori au fost costobocii, iar la sud de Carpai. n Muntenia, prin aspectul cultural de tip Militari-Chilia. Dezvoltat

112

organic din La Tene-ul geto-dacic, cultura dacilor liberi este puternic influenat de romani. Snt comune dacilor, indiferent c este vorba de costoboci, carpi, daci liberi din vest, sau daco-romani din cadrul provinciei Dacia, tipurile de aezri i locuine, ocupaiile, credinele, ritul i ritualurile funerare, precum i ceramica. Judecind dup ceramic, cei care pstreaz mai bine tradiiile La Tene-ului geto-dacic snt dacii liberi de la est de Carpai, cunoscui sub numele de carpi. Ei i-au creat o baz economic solid i au dispus de o puternic for militar ce a dominat situaia politic de la Dunrea de Jos n aceast vreme. Aa cum ne informeaz Petrus Patricius (Fragm. 8), la mijlocul secolului al III-lea, ei se considerau c sint mai puternici i dect goii. Iar istoricul Iordanes (Getica, 91,25) i socotea printre cei mai periculoi dumani ai imperiului, gata oricnd de rzboi. Trind n preajma imperiului, pe lng relaii de bun vecintate, ce au permis un intens schimb comercial, au existat i conflicte militare, carpii fcnd numeroase incursiuni n imperiu; izvoarele literare consemnnd pe cele din: 214, 238, 245247, 272, 295297. 302303, 306311 315318, ultimul avnd loc n 381. Conflicte militare cu romanii au avut i costobocii i dacii liberi din vest. Din rndul acestor numeroase atacuri, consemnm pe cel al costobocilor, din anul 170, cnd pornind din nordul Daciei (teritoriul locuit de ei se afla n nordul Maramureului i al Bucovinei, pn dincolo de Lvov) au ajuns pn n inima Greciei, la Eleusis, i pe cel al carpilor, din anii 245247, care s-a transformat ntr-un adevrat rzboi i pentru a face fa situaiei, mpratul Filip Arabul, venit i el aici, a adus trupe din legiunea XXII Primigenia de pe Rin i din legiunea VII Claudia de la Viminacium, aruncndu-i n lupt i garda personal. Dup mari eforturi, romanii au reuit s-i resping pe carpi,dar au fost nevoii si replieze frontiera pe linia Oltului, prsind castrele de pe limes-ul transalutan. O emisiune monetar special, cu efigia Victoria Carpica i acordarea de ctre senat a titlului onorific de Carpicus Maximus lui Filip Arabul au consfinit victoria Romei asupra nenfricailor carpi. Aprige au fost i luptele de la sfritul secolului al III-lea i cele din primele dou decenii ale secolului al IV-lea, n urma crora senatul a trebuit s acorde nc 19 titluri onorifice de Carpicus Maximus unor mprai romani. In felul acesta, la sfritul secolului al II-lea, costobocii, i n secolul al III-lea i primele decenii ale secolului al IV-lea, carpii au renviat epoca de glorie din vremea lui Burebista i Decebal. Ei erau temui i respectai i de migratori. Cunoscndu-le fora militar i pentru a avea linite la graniele imperiului, romanii le-au pltit subsidii carpilor i costobocilor, fie n bani, fie n obiecte. Aa pot fi interpretate vasele de bronz din bogatele morminte de la Cijikov (reg. Lvov) i Kolokolin (reg. Ivan Francovskaia) din aria culturii Lipita i tezaurul de vase de argint gsit la Muncelu de Sus (com. Mogoeti, jud. Iai) i unele din cele circa 100 de tezaure monetare identificate n mediul carpic, cel mai mare dintre ele (coninea 2 830 piese de argint) a fost descoperit la Mgura lng Bacu. Ultima incursiune a carpilor n imperiu a avut loc n 381, dup cum ne informeaz Zosimos (IV, 34). Istoricul antic folosete denumirea de carpodaci, vrnd s sublinieze faptul c cei care au participat la atac, mpreun cu hunii i scirii, au fost carpii din Dacia (ara lor de origine) i nu cei care se aflau n imperiu, adui aici de romani, la sfritul secolului al III-lea i nceputul secolului al IV-lea, Pe lng multe altele, este i acesta un argument care infirm aseriunile lui Aurelius Victor (De caesaribus 39,43) conform crora la sfritul secolului al III-lea e.n., ntreaga seminie carpic a fost transferat n imperiu. Probabil

113

c Zosimos, cunoscnd exagerrile lui Aurelius Victor, a cutat s corecteze acest lucru i-a folosit denumirea de carpodaci (carpii din Dacia) i nu pe cea de carpi. i pe teritoriul Munteniei continuitatea geto-dacilor a fost contestat. Pornind de la unele izvoare scrise rmase de la Strabo (VII, 3,10) i pe mausoleul familiei Plautilor de la Ponte Lucano de lng Tibur (CIL, XIV, 3608), unii istorici trgeau concluzia c la nceputul i mijlocul secolului I e.n., n vremea mparailor Augustus i Nero, comandanii Aelius Catus i Plautius Aelianus au strmutat la sud de Dunre, n Imperiul roman, ntreaga populaie din Muntenia i n locul ei au ptruns aici sarmaii, lor fiindu-le atribuite coiful de aur de la Poiana-Coofeneti (jud. Prahova) i rythonul de la Poroina (jud. Mehedini), piese care s-au dovedit pn la urm c au aparinut unor cpetenii geto-dace, din secolul al IV-lea .e.n., vreme cnd sarmaii nu trecuser nici la vest de Don. In viziunea acestor istorici, Cmpia Romn i Valea Dunrii erau ca un culoar pe unde se scurgeau toi migratorii din stepele nord-pontice spre vest. Muntenia deci, fiind o ar a nimnui, unde n primele secole ale erei noastre ntlneai numai sarmai (iazigi, roxolani, alani) i neamuri germanice (taifali, vizigoi etc). Aceste aseriuni ale lor au fost infirmate categoric de cercetrile arheologice din ultima vreme. Populaia autohton a continuat s triasc nentrerupt, iar ncepnd cu domnia lui Traian (anii 101117), cnd Muntenia i sudul Moldovei au fost incluse temporar n Imperiul roman, n-a mai fost nevoie de o zon de siguran i geto-dacii au reocupat regiunea. De asemenea, descoperirile arheologice arat c nu se cunosc morminte sarmatice la vest de Prut, anterioare secolului al II-lea. In lumina acestor date, teza existenei unui Imperiu sarmatic", care s-ar fi ntins ntre anii 12561 .e.n., din regiunea Donului pn n nord vestul Bulgariei i estul Transilvaniei, incluznd Moldova, Muntenia, Oltenia i Dobrogea se dovedete a nu fi conform cu realitatea, cci mpotriva ei pledeaz att descoperirile arheologice, ct i izvoarele scrise, corect datate i interpretate. In prezent, n Muntenia se cunosc vestigii ale getodacilor trzii din secolele II-IV e.n., n 120 de puncte. Aezrile i necropolele cercetate arat c avem de-a face cu o populaie numeroas ce a trit ntr-un strns contact cu lumea roman. Materialele descoperite arat c Muntenia era ncadrat n circuitul economic roman i putem vorbi de o populaie daco-roman. Lucrul este explicabil, deoarece Muntenia era nconjurat din trei pri de imperiu (temporar a fost stpnit efectiv) i pe teritoriul ei treceau drumurile comerciale care legau Moesia Inferior de Dacia. Cercetrile arheologice arat clar c, cei care constituiau populaia de baz, n primele secole ale erei noastre, n spaiul carpato-danubiano-pontic (ce depea teritoriul de astzi al Romniei) au fost daco-romanii i dacii liberi (devenii i acetia daco-romani pn la urm) i nu sarmaii de neam iranofon, sau seminiile germanice (vandali, taifali, goi). In ceea ce privete pe mult discutaii sarmai, care n-au ptruns pe teritoriul vechii Dacii dect n grupuri mici, izolate, este suficient s amintim c n Moldova dintre Carpai i Prut sau descoperit vestigii daco-carpice (aezri i necropole) n peste 400 de puncte, iar morminte sarmatice n numai 39. Proporia este i mai concludent, dac amintim c se cunosc peste 1500 de morminte carpice i numai 160 sarmatice, cifr ce nu egaleaz nici pe aceea a unei singure necropole carpice mai intens cercetate. In legtur cu retragerea stpnirii romane (din anul 275) trebuie spus c Dacia nu a fost pierdut de imperiu n urma unor nfrngeri militare la nordul Dunrii, ci ea a fost abandonat de Aurelian din motive strategice, socotind c retrgndu-se pe linia Dunrii, pe un front mai scurt, ntrit cu trupe aduse din Dacia, va opri incursiunile barbarilor" n imperiu. Dup retragerea stpnirii romane din Dacia unele grupuri de

114

daci liberi din est i vest ptrund pe teritoriul fostei, provincii, ntrind elementul daco-roman, aa nct, se poate spune c pierderile de populaie suferite de provincia Dacia, ca urmare a retragerii armatei i a unei pri din ptura nstrit au fost compensate prin ptrunderea de daci liberi. Arheologic se constat c oamenii pmntului (daco-romanii) au rmas de nezdruncinat n spaiul carpato-danubiano-pontic, trind n anonimat, ntr-o vreme cnd erau auzite tot mai puternic zarva i teama strnite de migratorii care atacau imperiul, fapt ce explic de ce localnicii panici nu apar n izvoarele scrise. Aceast populaie format din daco-romani i daci liberi st la temelia poporului romn.

115