Tainele cultivarii rosiilor/tomatelor (1/5) Dragi prieteni gradinari, Svetlana (a.k.

a Phlox) ne-a facut cadou inca un material interesant si extrem de bine documentat despre cultivarea tomatelor. Este un pic mai lung, dar sunt convins ca au ce invata din el chiar si gradinarii cu experienta. Ca sa fie mai interesant, ne-am decis sa-l impartim in mai multe parti, in felul urmator: 1. Insamantarea, regimul de caldura si umiditate 2. Regimul de hrana 3. Ingrijirea si formarea plantelor 4. Bolile tomatelor 5. Concluzii Chiar daca este o perioada mai aglomerata pentru cei cu gradina/livada, sa mai aruncati un ochi pe aici din cand in cand, ca nu veti regreta . (Huni) E -he, ce-mi mai plcea, n vremurile cnd buchia era nc strin de mine, s mi se citeasc despre aventurile lui Cippolino de Gianni Rodari! La rndul meu, mam fiind, n-am pierdut ocazia s le citesc copiilor mei. Nu tiu ci cunosc sau i mai aduc aminte de acest personaj nstrusnic i de numeroasa lui famelie, precum i, fireste, de burtosul si nesuferitul Senior Pomodoro, Domnul Roie. Mie, cel putin, aceste personaje mi trezesc amintiri nostalgice i duioase. i, risc s mrturisesc, cred ca din acel demult trecut moment, mi-a ncolit n suflet dragul de grdinrit. Totui, s nu mai lungim vorba i s trec la subiect. Intr-o buna zi m-am hotrt eu s cresc roii n grdina mea plin de flori. De ce n-a crete, pe lang multitudinea de flori, i nite frumoase i gustoase tomate, mi-am zis. Bine, bine, dar ce tiu eu despre aa ceva? Nimic. Sau aproape nimic din ce ar trebui ca s ajung, totui, s culeg roade zemoase, savuroase i parfumate. Nimic sau Aproape nimic nu m ajut s purced la treab, aa c recurg la deja vechiul i de ajutor obicei : ntreb c ntrebarea moarte n-are n dreapta i-n stnga, verfic s vd eu cu ochii proprii , dac cele spuse sunt n concordana cu realitatea, notez. Apoi m pun n faa calculetei mele i continuu documentarea. Cutm, citim, notm, rezumm, punctm, subliniem. Teoria o aplic la mrunta mea grdin de legume. Constat ce a mers, ce e greit i abia dup aceea vin s mpartaesc cele nvate, neuitnd s completez cui observaiile proprii. Plec de la o regul simpl: ca s pot cultiva ceva, ce-mi dorete sufletul, trebuie s tiu cu cine am dea face. Adic e musai s descopr slabiciunile, dar i punctele tari ale viitoarei locatare a gradinii mele, nu?. Trebuie s aflu ce-i place, ce o supr, cu cine se simte bine i cu cine se ceart. i cel mai important lucru: cum s fie sntoas, adic n ce fel de pmnt se simte n largul ei, ct lumin, umezeal, cldur i hran ii trebuiesc, de cine s o feresc. Haidei s ncercm s-o lum sistematic. De ce sistematic? Iat de ce. Nu de puine ori m-am lovit de urmtoarea atitudine: ce-mi tre mie, bre s tiu ce-i place, ce-i om? Io pui smna-n pmnt, i tie ea ce tre s fac mai departe. Ii mai pui blegar i o plivesc, copilesc, o mai stropesc cnd am timp i apoi ce-o vrea Dumnezeu, ce atta ddceal?! ca mai apoi, tot pe aceeai, s-i aud: uu, bre ce ginion am avut cu roiile! a dat peste ele o mana daia reaua, sau , a fost la gandaci anu sta, bre sau aoleo, trecu coana Frusica pacolea i-mi deoche roiili, bre, naroada! D-aia nu mi s-a fcut nimica. Pi cum s reueti, dac nu tii nimic, i nici mcar nu vrei s afli, despre biata plant?! Cum s te rsplteasc cu roade, dac tu, precum fiul nfumurat al Imparatului Ro, treci pe lang ea i nu-i vezi beteugurile? De unde s te rsplteasc? i cum vorba lung srcia omului, e timpul s trecem la treaba. Cu ce ncepem? Cu: Insamantarea Inteleg c trebuie s ncep nsmnarea cu 55 65 de zile (+ 5-7 zile perioada de germinare), nainte de a fi scoas planta la locul definitiv. Pentru a avea rsaduri sntoase i voioase, seminele le vom trata i apoi, cli (lucru pe care l-am descris detaliat intr-un material separat). Asta ar fi regula de nceput. Apoi, mai rein c pmntul folosit pentru rsaduri este bines s fi din cel n care va locui i dezvolta planta pn la adnci btrnei i anume cel luat din locul plantrii definitive (fie ea brazd sau solar/sera). Asta ar fi a doua regula. Acum urmeaza regulile regimurilor de lumina, caldura, umiditate. Regimul de lumina Fr lumin nu exist fotosintez. Fr fotosintez nu exist planta. Scurt i la obiect.

De felul ei, roia este o sudist, mare iubitoare de lumin. La umbr va crete o lungan verde i zlud, va face, sau nu, nite bobie de fructe, doar dac va avea chef, i cum Cheful este un domn capricios, precis la umbr i se va ur i va pleca. Aa c vom reine: cu ct are mai mult lumin peste zi, cu att vom fi mai fericii cnd vom culege roadele. Regimul de caldura mergnd pe firul logicii simple, dac roiei ii place att de mult lumina, desigur va fi o plant fericit avnd caldura asigurat. Dar aici ne lovim de nite mici condiii: intervalul de temperatur n care crete i se dezvolt tomata este intre 11 i 30 de grade cu plus. Temperatura ideal pentru dezvolatarea ei este de 22 27 grade. De ce? Sub 10 grade planta inceteaz dezvoltarea, devine sensibil i deci uor atacat de boli si dunatori. Peste 29 de grade, din nou, i nceteaz creterea; polenizarea nu mai are loc, deoarece polenul devine steril. i acum apare una dintre regulile de aur in creterea tomatelor (i nu numai): niciodata nu plantam intr-un substrat rece. Pna ce temperatura solului nu a ajuns la + 9-10 grade nu purcedem la plantare. Cum vom ti dac este temperatura dorita? 1. Folosim un termometru de exterior, (ca cele pe care muli dintre noi le agtm pe exteriorul ferestrelor) pe care-l nfigem n pmnt cam la 10 cm adncime, lsndu-l aproximativ 10 minute. Dac valoarea este sub 8 gradatii, stm n banca noastr i ateptm zile mai calde sau recurgem la brazdele ncalzite. 2. In popor exist o metod neconventional de a verifica dac s-a nclzit suficient pmntul: dac, stnd cu talpile goale pe pamant simim c ne nghea picioarele, nseamn c mai avem de ateptat; dac senzatia pe care o resimtim este, nsa, de catifea rcoroas nseamn c pmntul este suficient de nclzit i este clar c putem, fr team, trece la plantarea la locul definitiv a plantelor noastre Dar ce s facem, dac , ntre timp, rsadurile noastre au luat-o razna, au crescut deja peste msur i nu se mai opresc, iar noi trebuie musai s le plantm ca s nu le pierdem? Atunci recuregem la brazdele incalzite . Cum procedm? Simplu: 1. scoatem stratul fertil de deasupra viitoarei brazde. 2. in brazda adncit , cam la 20-25 cm, punem blegar macerat, resturi vegetale menajere, iarba cosit sau buruieni, din cele care deja au rsrit, cenu. 3. acoperim cu pmntul dislocat, fertil, 4. acoperim cu o folie inchisa la culoare. Soarele de peste zi isi va face treaba lui de incalzire deasupra, iar bogatia de dedesupt, prin descompunere, va produce, la randul ei, caldura (binecunoscutul biogaz). Gata. Asta e tot. Regimul de umiditate Inca o regula de luat in consideratie: Rosiei ii place cu capul in caldura soarelui si cu picioarele la racoarea umezelii. Iata de ce substratul il vom pastra continuu umed, dar NU ud. Apa nu are voie sa fie in exces, oricat de setoasa este preferata noastra. In faza de rasad, nevoie ei de apa este medie. Apoi, la mutarea ei la locul definitiv, pentru ca deja necesarul de umiditate creste, vom avea grija s-o plantam in mocirla, adica in lacasul in care va sta, turnam atata apa, incat, practic, se formeaza o mica baltoaca. De ce? Pentru ca asa asiguram pe termen lund necesarul de apa, deoarece, dupa transplantare, este bine sa nu deranjam planta pret de 57 zile nici cu hrana si nici cu apa. Apoi, udarea se va face la un interval de 9-12 zile, dar din abundenta. De ce? Prea multa umiditate duce la doua situatii neplacute si nedorite: favorizeaza aparitia bolilor micotice (ciupercilor, mai ales a fitoftorei) si la o dezvoltare peste masura a masei verzi in detrimentul mugurilor florali, adica a legarii rodului. Ca totusi sa prevenim uscarea substratului si formarea crustei, care nu va permite o aerare normala a radacinilor, vom recurege la vechiul si de nadejde prieten stratul de mulci. Cu ocazia asta vom renunta si la corvoada prasitului, pentru ca hapsanei buruieni ii va fi greu sa treaca de bariera paturicii hranitoare. Afanatul? Udatul?Nici o problema! Se va ocupa, de asmenea, acelasi strat de mulci. Iata cum, toate aceste operatii, care cer efort si timp, vor fi reduse la minimum. Nu ma intrebati ce veti face cu timpul ramas. Eu stiu ca-l voi folosi sa lenevesc. Doar un pic, pentru ca in gradina sunt destule de facut. Pentru cei ce detin solar/sera, le aduc aminte sa nu uite sa aeriseasca negresit, deoarece, lucru stiut, o buna ventilatie nu va permite nici formarea unei umiditati in exces (maximumul este de 70%, dupa aceasta valoare polenul devine lipicios, si, deci, polenizarea este compromisa), respectiv se impiedica formarea condensului pe peretii spatiului inchis, iar bolile micotice nu ne vor mai face probleme. Un fapt important de retinut cand este vorba de udat plantele. Udarea se face folosind dor apa calduta, niciodata rece. Se uda, de regula, seara sau dimineata foarte devreme. Totusi, seara ar fi cel

mai bine, ca peste noapte, apa sa aiba suficient timp sa ajunga pana la ultimul firicel al radacinii. In plus, udand seara, scapam de neplacerea formarii crustei de la suprafata in urma evaporarii rapide a apei sub actiunea soarelui de peste zi. Neformandu-se crusta, aerul va ajunge la planta cu usurinta, si, deci, planta va rasufla usurata. Udarea se va face direct la radacina sau pe brazde, printre randuri, lasand apa sa curga in suvoi subtire, fara presiune, pana la saturatea substratului. Amintesc, inca o data, apa nu are voia sa balteasca! Frunzisul trebuie ferit de udare pentru a nu provoca la lupta nedreapta sporii ciupercilor perfide si atacatoare. Cu toate acestea, exista si exceptii, cand este chiar indicata udarea rosiilor din cap pana-n picioare: pe canicula, atunci cand temperaturile depasesc pragul bunului simt de 30 de grade zile de-a randul. Astfel, vom ajuta plantele sa se racoreasca, facandu-le cate un dus bine-venit din varfuri pana la radacini. Fireste, vom avea grija ca apa sa nu fie rece ci calie. Vorbind de grija, trebuie avut in vedere sa nu permitem uscarea excesiva a substratului, mai ales dupa ce fructele s-au marit. De ce? Deoarece, daca ne apucam sa udam dupa o lunga perioada de lipsa a apei riscam craparea fructelor. Ca acest lucru sa fie evitat vom recurge, din nou, la prietenul nostru stratul de mulci, care nu va permite evaporarea masiva a apei din substrat si, astfel, nu ajungem in situatia uscarii lui excesive. O cantitate insuficienta de apa poate duce: la avortarea florilor sau a fructelor de abia legate, formarea unor fructe mici si diforme, la rasucirea frunzelor si, intr-un apoteotic final, la imbolnavirea plantei in intregime. Graficul de udare a tomatelor: 1. in perioada de rasad se uda rar si bine: o data la 5-7 zile; 2. dupa transplantarea la locul definitiv, cam o saptamana, lasam plantele in pace (n-ati uitat ca leam plantat in mocirla), dupa care, regimul de udare va fi cam acelasi ca la rasaduri: o data la 57 zile, din belsug, cam de galeata de planta si, fireste, cu mulcirea ulterioara a plantei; 3. in perioada de legare rod (inmugurire, inflorire, fructificare), udarea se rareste la : o data la 9-12 zile; 4. in perioada de coacere a fructelor, udarea va fi si mai rara: cam la 2 saptamani-20 de zile. Dupa unii specialisti, udarea ar trebui incetata o data cu datul in parg al fructelor. Desigur, ma veti intreba: ce se va intampla cu rosiile, daca este foarte cald si noi intarziem sa le udam. Daca ati citit cu atentie, desigur, veti sti ca trebuie mulcit . Repet: stratul de mulci joaca triplu rol: mentine umezeala in limite normale, impiedica supraincalzirea substratului, prin descompunerea sa lenta hraneste planta. Unul dintre cele mai potrivite tipuri de mulci ar fi acele de conifere. Daca folosim iarba, asa cum am procedat si eu din lipsa de cetina, vom avea grija s-o lasam sa se paleasca (vestejeasca) un pic inainte de a o presara pe langa tomata. Asta, deoarece, domnul acarian rosu, mare pisicher si amator de iarba cruda, se va instala comod pe frunzele gustoase ale rosiei noastre, infruptadu-se cu mare placere din seva lor. Dar daca iarba va fi vesteda, ea nu va mai fi pe placul dumnealui, care-si va cauta iarba cruda in alte parti si ne va lasa plantele in pace. In episodul urmator va voi prezenta regimul de hrana a tomatelor. Tainele cultivarii tomatelor: regimul de hrana (2/5) Cnd hranim, cu ce, cum? Am mai spus-o i nu voi conteni s repet: ca s faci un lucru cu noim, trebuie s pricepi de ce se procedeaz ntr-un fel i nu altminteri. n cazul hrnirii trebuie tiut c, n general, plantele au nevoie de treimea de aur: azot fosfor potasiu. Pe lng aceste elemente, mai sunt, firete si celelalte, la fel de importante: magneziu, calciu, fier, bor, cupru, zinc, mangan. De ce? Pentru o dezvoltare armonioas a plantelor i pentru bucuria de a ne nfrupta din roadele lor. Lipsa sau excesul unora dintre elemente duce la un dezechilibru, care se rsfrnge nedorit asupra recoltei ulterioare. O s vi se par, iniial, complicat, tiu, iari pe buze v va sta ntrebarea: la ce-mi trebuie mie s tiu chimie d-asta? Aa am gndit i eu prima dat. Apoi, am realizat c este , totui, important s tiu, ca s pot iei din diferite situaii total neplcute i, astfel, totul a devenit foarte simplu de neles. S v explic, ntr-un mod mai puin stiinific, ce este cu aceste elemente: Azotul este elementul vieii: n lipsa lui planta nu mai crete. Cand este deficitar, observm c frunzele rmn mici, de un verde-glbui, iar nervurile capt o nuan violacee, cele superioare se afl n de 90; florile sunt mici, cresc greu i, de cele mai multe ori avorteaz; la fel i rodul. Fructele sunt mici, puine i fr gust. Dac este n exces, planta se ngraa, devine obez, producnd mult verdea, iar rod mic i anemic sau deloc. Devin sensibile la infecii. De aceea, dac ne bate gndul s punem blegar proaspt sau compot de blegar, mai bine o facem

mai trziu, eu a spune deloc. Pentru a suplini azotul, facem bine i ne fabricm niscaiva purin (macerat) din urzici, c-s pe lng toate gardurile. Fosforul Elementul rodului i energiei. Tot el se ocup i de rdcini ca s creasc puternice, ca la rndul lor, s ajute planta s fie viguroas i imun la boli i duntori i este necesar mai ales plantelor tinere. Cu toate ca roia folosete puin fosfor, ea reacioneaz foarte bine la acest element. Fosforul o ajut s lege rod sntos, fructele s se coac mai repede i s fie sntoase i rezistente la atacul bolilor sau al duntorilor, la diferenele de temperatur. Practic, i confer imunitate. n lipsa lui, planta rmne pitic, tulpinile sunt firave, capt o culoare ntunecat, de un verde-albstrui, iar frunzele inferioare au nuane zmeurii, violaceu-purpurii n partea de jos. Frunzele se rsucesc spre interior. Florile se dezvolt greu. Fructele leag prost, coacerea este mult ntrziat, de multe ori nemaiapucnd s se coac. i de ast dat din impas ne va scoate buna vecinic doamna urzic, n cmrile creia se gasete acest aliment. Pentru c una dintre cauzele deficitului de fosfor este temperatura sub 12 grade, cnd nu mai poate avea loc absorbtia acestui element de ctre plant, vom folosi ca remediu ridicarea temperaturii solului prin udarea cu ap cald. n exces, fosforul este duntor solului pentru c mpiedic asimilarea altor elemente hrnitoare. Potasiul Elementul sntii. i el se ocup de imunitatea plantei. Este preferatul tomatelor. Un fel de delicates. n principiu, niciodat nu e n exces. Este bine-venit n orice situaie. Ajut planta s fie rezistent la boli, la temperaturi joase i diferene mari de temperaturi i nu n ultimul rnd, mbuntete calitatea fructelor. In cantitate insuficient, se reduce suprafaa de fotosintez, ceea ce duce la scderea considerabil a recoltei. Frunzele tinere se ncreesc, iar cele btrne devin arse pe margini, se usuc i cad, iar altele ncep s se zdrenuiasc. Fructele se coc neuniform, n-au gust i arom. Unele ncep s putrezeasc, mijlocul se albete i , cu timpul, se lemnific radial. Coaja de banan are un nsemnat coninut de potasiu. Strngem cojile, le marunim i le punem n lcaul n care plantm firul de roie, sau, din vreme n vreme, ngropm pe lng planta matur, spnd n jurul ei un mic an, buntate de comoara potasic. Nu uitam, firete, cenua. Ce mai aliment plin de sntate pentru roia noastr! Apoi, mai este magneziul, elementul care confer plantei culoarea verde i, care ajut rdcinile s fac provizii de carbohidrai i aminoacizi pentru plant. n lipsa acestui element apare cloroza, adic frunzele ncep s se nglbeneasc n jurul nervurilor, ca mai apoi s ncepe s se usuce. Acest lucru se poate ntmpla mai ales n perioada de coacere a fructelor, cnd crete nevoia de magneziu. Tot cenua i coaja de banan ne vor scpa i din aceast ncurctur. Nu pierdem din vedere nici calciul, ajutor al fosforului n munca sa de imunizare a plantei prin dezvoltarea armonioas a rdacinilor. Lipsa sau concentraia mic de calciu duce la scderea recoltei, la mbolnvirea fructelor putregaiul vrfului fructului. Frunzele tinere devin clorotice (galbejite), cele batrne devin de un verde nchis, nefiresc. Un rol nu mai puin important n dezvoltarea plantei il joac i borul. Este foarte util, mai ales n dezvoltarea, coacerea i savoarea fructelor. n lipsa lui frunzele devin vulnerabile, punctul lor de cretere se nnegrete, ncep s se rsuceasc spre interior. Florile, de regul, pic (avorteaz). Fructele ncep s se pteze (ncepe deteriorarea esutului). Pentru c, n pmnt, borul este n cantitate insuficient, vom avea grij s ne aprovizionm de la farmacii, i, ncepnd cu perioada de formare a mugurilor florali, sptmnal vom pulveriza pe circhinai i pe frunze, soluie 1% de acid boric, adic 10 grame la 10 litri de ap. Nu exagerm cu borul, pentru c, n cantitate mare devine toxic i, n loc s ne ajute, mai rau va face. i totui nu le-am trecut pe toate, nu pentru c ar fi mai puin importante; tomata sufer i n lipsa sau excesul de: sulf, mangan, fier, cupru, molibden, clor,zinc la fel ca i n cazul celorlalte elemente. Dar, dac avem grij s hrnim cum trebuie cultura noastr, nu avem de ce s ne facem temeri inutile. n partea cu ce hrnim voi reveni cu amnunte interesante. Cnd hrnim n primul rnd, un lucru foarte important de tiut i de bgat la cap, este acela c niciodat nu hrnim plantele pe timp rece (8 10 grade) sau dac temperatura trece de +28 de grade. De ce? Deoarece cnd este prea rece, creterea este ncetinit, iar hrana ajunge greu, prea lent, la plant, mai ales fosforul, atat de trebuincios. Dac este prea cald, i la ndemn avem doar ngrmnt chimic (iat de ce fug de el ca de cium!), riscm ca hrana s devin otrav, pentru c reacia elementelor chimice la cldur mare este una toxic. Bun. Ne-am facut o idee ce nu trebuie fcut. Acum s trecem n revist un , s zicem, grafic de hrnire, foarte util, cel puin pentru mine. Prima hrnire la 20 de zile (3 sptmni) dup plantarea rsadului la locul definitiv. Se administreaz 1 litru de soluie hrnitoare/plant.

A doua hrnire la 8 -10 zile de la prima, sau dup ce s-a format cel de-al doilea ciorchina floral. 1 litru de soluie hrnitoare / plant. A treia hrnire la 10 zile de la a doua sau cnd s-a format cel de-al treilea ciorchina floral. De ast dat 5 litri soluie hrnitoare / 1m2. Si: A patra hrnire la 12 14 zile de la a treia. Cate 10 litri (o gleat) de soluie hrnitoare / 1 m2. Repet: nu hrnim dup ce am: copilit, crnit, rupt frunze, cu alte cuvinte, dup ce am stresat destul planta. Dup ce, un pic mai nainte, am amintit n cteva cuvinte puinul de care avem nevoie, s ne facem o idee n ceea ce privete hrana, s trecem la urmtoarea ntrebare: Cu ce hrnim Fiecare dintre noi va recurge la acea modalitate de hran, pe care o va considera potrivit i mai simplu de achiziionat: ngrmnt chimic sintetizat pe care eu nu sftuiesc s l folosim sau, n cel mai fericit caz, dac vorbim de sintetizate, ngrminte new generation bio sub form de granule sau lichide. Aceasta ar fi o variant lene. Altminteri, recurgem la, aa numita, organic, preferata mea, i anume: gin de psri, blegar (gunoi de grajd macerat) de cal, vac, capre, oi, iepuri, compoturi, adic macerate, din buruieni, plante medicinale i aromat-condimentare, drojdie de bere, cenu, fin de oase, compost, mrani. Eu, din puina mea experien, dar bazat (i verificat) pe a celor cu state mai vechi n meserie, folosesc materia prim din zona imediat, adic, ce-mi ofer peticuul meu de pmnt sau ce mai mprumut de pe rzoarele vecinilor amabili i darnici: buruieni, plante condimentar aromatice i medicinale, la care adaug nelipsita cenu. Mai folosesc: drojdie de bere, pine veche, uscat, compost, apa n care au fiert vegetalele, cartofii n coaj, apa n care am splat cerealele: orezul, meiul, hrica, arpacaul, apa (nesrat) de la fiertul pastelor, etc. Nu este aa c sunt suficiente? Pomeneam de cenu. Este de departe cel mai complex ingrmnt organic. Singurul element important care-i lipsete este azotul. n rest, le are pe toate n concentraiile trebuincioase. Este preferata mea i n calitate de ngrmnt, dar i n calitate de body guard mpotriva bolilor i duntorilor. Totui e bine de reinut un lucru foarte important: cenua nu se folosete niciodat n combinaie cu ngrminte minerale azotoase, superfosfat i nici mcar cu blegar sau gina, deoarece se vor neutraliza reciproc i nu mai avem niciun spor. tii de ce? Pentru c jumtate din cantitatea de azot, n urma reaciilor chimice, se va transforma n amoniac. Mai simplist exprimndu-ne: dm de nitrai i nu ne dorim aa ceva. Cu certitudine. Dar nu disperai. Exist o soluie minunat la acest neajuns! Cenua. Combinnd-o cu compost, turb sau mrani eficiena ei se va dubla. S v spun cum procedez eu. Pun cenu n lcaul de plantare, cam o mn dou, nu mai mult; nu are rost deoarece, tot acum adaug o mn bun de foi de ceap, usturoi, coji de ou pisate , coji de banane, bine marunite, o mn bun de urzici i coada calului tocate i un pospai, adic doar o lingur, de ace de conifere. Aa le asigur un start grozav n viitoarea competiie. Ei, uite cum s-a dezvluit una dintre reetele culinare pentru gradinareal! Cenu folosesc i n lupta cu duntorii. Pudrez la suprafaa solului s ndeprtez melcii i limacii, pudrez plantele dup stropirea mpotriva bolilor . Apa de cenu o folosesc i pentru hrnire, stropind pe frunze sau udnd la rdcin, fie mpotriva bolilor sau a duntorilor. Cum o pregtim? Deschid capitolul de reete culinare pentru plantele noastre, i nu numai. Reeta 1 Apa de cenu I 500 gr de cenu oprimcu 5 l ap fiart, sau fierbem 15 minute; lsm s se limpezeasc (decanteze), scurgem apa limpezit i adugm nc 5 l de ap stat, adic, ap de ploaie, sau nu, stat n soare pn se nclzete. II lum o gleat de 10l, punem cenu cam pe sfert i adugm apoi, peste ea, ap, aproape de plin. Lsm acoperit, afar, cam 1 sptmn 10 zile. Scurgem apa limpede, adugm ap pn la 10 l i folosim. Peste cenua rmas mai putem pune ap i folosi nc de vreo dou ori, numai c, n felul acestea, firete, concentraia va fi mai slab Reeta 2 o alt preferat a mea urzica. n stare proaspt, pun o mn bun de urzici tocate n lcaul n care plantez roia. n rest, folosesc cu mare succes purinul, maceratul, adic, de urzici. Umplu pe jumtate o gleat de 10 l cu urzici crude, fr flori i fr rdcini, acopr cu ap caldu, acopr i las cam o sptmn 10 zile la dospit, n soare. Purinul este gata n momentul n care apare acel miros specific de .urt. Strecurm, inndu-ne de nas, i folosim 1 l de purin la 10 de ap. Eu mai adaug i cenu, cam un pahar. O prieten m-a nvat s fac mai simplu purinul, adic: croiesc un scotei, suficient de mare, dintr-un material destul de dens, adic s nu fie, totui, tifon, i, care s ncap n recipientul n care voi fabrica delicatesa. nghesuim n scotei urzicile, i, de ast dat nu ne mai este team s le punem cu flori sau semine, pentru c, datorit materialului sacoteiului, toat masa va rmane nchis n acesta, iar maceratul va fi curat i numai bun de ntrebuinat. n felul acesta nu mai

este nevoie sa strecurm. i, credei-m, se economisete destul timp. Timp, pe care-l folosesc s rup urzici, s le las s se pleasc, pentru ca mai apoi s le pun ca strat de mulcire de jur-mrejurul plantelor i nu numai. Reeta 3 soluie de acid boric - 10 gr la 10 l ap cldu. Stropim plantele pe frunze i mai ales pe flori, ncepnd cu faza de mbobocire. Se ntrete sistemul imunitar , astfel se mpiedic avortarea lor, cderea mugurilor florali, a rodului. Stropim 1-2 ori pe sptmn. Este i un aport considerabil de bor pentru plant. Reeta 4 drojdia de bere un excelent stimulator de cretere. ntr-un borcan de 3 l dizolvm pahar de zahr sau dulcea/gem mai vechi, adugm 100 gr drojdie de bere, acoperim i lsm la dospit 1 sptmn. n acest rstimp mixtura noastr se va transforma ntr-un excelent ferment: 1 pahar de brag la 10 l de ap stat. Braga va fi pe placul nu numai a tomatelor, dar i pe placul vinetelor, cartofilor, ardeilor. Le vom oferi cate l fiecrei plante, fie direct la rdcin, fie pe frunze Reeta 5 foi de ceap si/sau usturoi. ntr-o gleat punem doua mini bune (cam 200 gr) de foi de ceap (i /sau de usturoi). Oprim cu ap clocotit, acoperim. Dup ce s-a racit strecurm. Turnm n recipiente separate i pstrm la loc ntunecat i rcoros. Folosim 2l de soluie la 10l ap stat. Ca i n alte cazuri, este att o gustare sioas ct i un leac bun. Reeta 6 Zerul, laptele degresat sau laptele batut, kefirul pot fi folosite n calitate de ngrmnt i de remediu anti-boli micotice: 1l de lichid, oricare dintre cele enumerate, la 9l de ap, la care mai adugm cte 2-3 picturi de tinctur de iod la fiecare litru de lichid (cam 25 35 picturi la gleata de 10 l). Se stropeste planta n intregime. Din cap pana-n picioare cam o dat la 7-10 zile Reeta 7 Soluia de bicarbonat de sodiu, 1- 2 lingurie la litrul de ap caldu (cam 10 grame). Plantele se stropesc pe frunze, dup care se vor pudra cu cenu. Reeta 8 cojile de banan, bogate n potasiu i magneziu, se mrunesc bine i se ncoporeaz la rdcin. O dat la plantare, apoi la fiecare muuroire Reeta 9 V destinui i o reet a unui ngrmnt universal. Intr-o gleat de 10 l punem 2 kg de cenu, adaugm ap fiart, amestecm, lsm la limpezit; strecurm dup rcire, adugm pn la 10 l ap + 40 picturi tinctur de iod + 10 gr acid boric. Apoi, lum 1l de soluie i o dilum n 10 l ap stat; apoi udm la rdcin. 1 l de papa-bun pentru fiecare plant. Prima hrnire la plantarea la locul definitiv, a doua n perioada de copilire, a treia n timpul nmuguririi (cnd se formeaz florile). Plantele cresc clite i nfrunt cu vitejie chiar i temuta fitoftor. Reeta 10 Se pare c roiilor le place s creasc pe propriile resturi. Aa c, dup recoltare, alegem cele mai sntoase i curate plante, le uscm, le mrunim i le ncorporm pe locul ales pentru plantarea din anul viitor. Reeta 11 o hran excelent i, deopotriv, stavil n faa bolilor este i aceast amestec de ierburi. Urzici (pentru azot) + ttneas (pentru potasiu) + ventriceasau tanacetum (antimicotic) + pelin + coada calului (pentru siliciu) + verdeaa de la morcovi (pentru seleniu) se pun ntr-o gleat cam pe , adugm ap, acoperim i lsm pre de 6-10 zile la fezandat, la cldur. Apoi strecurm, dilum cam 1:5 i folosim 1 litru/ plant. Reeta 12 adunm resturile de la ceaiurile bute peste toamn-iarn ( frunzele oprite de la ceaiul negru, verde sau alb) i le utilizm n calitate de ngrmnt azotos, ncorporat 500 gr la m2 Ca regul general: cnd preparm amestecuri de ierburi, folosim doar buruienile, plantele (fie ele medicinale sau condimentar-aromatice), care cresc pe tarlaua noastr sau n imediata ei vecintate, pentru c ele sunt burduite cu elementele hrnitoare din acea zon. n mare, cam acestea ar fi reetele culinare propuse, multe dintre ele deja folosite cu succes de mine. episodul urmator vom vorbi despre ingrijirea si formarea plantelor. Tainele cultivarii tomatelor: ingrijirea si formarea plantelor (3/5) Prasire/afanare/mulcire. Mulcirea, practic, ne va scuti de celelalte doua operatii. Numai ca, pentru a mulci, daca inca nu am facuto, mai intai vom trece la prasitul plantelor pentru a scapa de buruieni, vom afana bine pentru aductia de aer la radacini, udam din plin si, abia dupa aceea presaram stratul de mulci. Musuroirea un alt moment foarte important in cresterea si dezvolatrea plantei. Pe larg, aceasta operatie am descris-o intr-un material separat. Asa ca, acum voi face un rezumat: se trece la musuroire in momentul in care, singura planta ne va sopti. Cum? Fie pe tulpina ei vor aparea mici buburuzeli , proeminente din care vor porni viitoarele noi radacini; fie tulpina, la baza, va capata o culoare mult mai inchisa, cu nuante de violaceu-albastrui. Acestea ar fi cele doua momente care ne vor indica momentul prielnic de musuroire.

Daca trecem la musuroire prea devreme riscam sa inabusim planta, sau, in cel mai fericit caz, sa-i intarziem serios dezvoltarea. Dar daca intarziem, riscam ca ea sa-si gaseasca singura loc de parcare, adica de prindere, direct pe pamant, pentru ca este o planta taratoare si nu cataratoare. Asa deci, prima musuroire ar trebui sa aiba loc , sa zicem, cam la 2 -3 saptamani de la transplantarea la locul definitiv, urmatoarea dupa vreo alte 10 15 zile. Musuroim intotdeauna cu pamant umed. Legarea o alta operatie importanta, deoarece, dupa cum remarcam, si deja stiti, rosia este o pamanteana, in mediul ei natural, la tropice, ea creste pe pamant, nu se catara. De aceea avem grija, ca din timp in timp, cand momentul o cere, vom lega plantele de araci sau de spalieri. Operatia de legare va incepe, practic la cateva zile dupa ce le-am plantat la locul definitiv. Daca rasadul este inalt, trecem imediat si la prinderea sa. Bridele trebuie sa fie dintr-un material moale, care sa nu raneasca planta si sa permita cresterea libera. De preferat este legarea in opt culcat , (pentru ca lasa planta libera in dezvoltare ei ulterioara) la diferite intervaluri, sub ciorchini, pentru o mai buna sustinere a lor. Legarea se face cu precadere la rosiile inalte (nedeterminate sau indeterminate), care, de regula, se formeaza pe o singura tulpina, dar si la cele medii (determinate). Fireste ca rosiile, care cresc sub forma de tufa, si au o inaltime mica, nu necestita legarea. La acestea vom fi atenti sa nu atinga solul. Si de asta data din impas ne va scoate stratul de mulcire. Polenizarea. Un moment deloc de neglijat, chiar i la cele crescute afar, nu numai la cele din adposturi este polenizarea manual a plantelor prin simpla scuturare a ciorchinailor, n zilele nsorite, pe la orele amiezii, cnd aerul este bine uscat de cldura soarelui (22 24C). Firete c nu e obligatoriu pentru cele din cmp, dar este necesar pentru cele aflate n spaii nchise (n lipsa bondarilor), chiar dac tomata este o cultur autopolenizatoare. Ct de des? Dac se poate, zilnic, sau, mcar de 2 ori pe sptmn, atta timp ct sunt n floare. Vorbind de flori att pentru prentmpinarea avortrii, adic a cderii lor, ct i in vederea mbuntairii legrii rodului, este bine s pulverizm, o dat pe sptmn (chiar i la dou sptmni) pe flori, i mai trziu i pe fructe, cu soluie de acid boric (1 lingurit sau 10 grame - la 10l de ap cldu), soluie de lapte degresat, kefir, lapte btut sau zer (1litru la 9l de ap + 30 picturi de tinctur de iod), soluie de bicarbonat de sodiu (200gr la 10 l ap caldu). i tot legat de flori, s reinem c florile btute, oricat de tare ne ncnt privirile cu forma lor deosebit ne pclesc. Din ele, viitoarele fructe sunt diforme, adevrai Quasimodo ntre tomate. Aa c ndeprtai-le, deoarece ele consum fr noim hran i energie. Urmtorul pas: Formarea sau modelarea prin copilire, carnire i ndeprtarea frunzelor Acest set de operaii este necesar pentru accelerarea coacerii i obinerii unor fructe mai mari. Se ntmpl deseori grdinitilor-amatori s greeasc n formarea (modelarea) roiilor, deorece nu in cont de particularitile soiului sau hibridului pe care-l planteaz. Astfel se ajunge la situaia, deloc plcut, de a pierde mare parte sau chiar n totalitate, recolta. Aadar, dragii mei prieteni-gradiniti, cnd cumprai semine sau rsad de tomate, fiti ateni ce fel de cretere au: indeterminat sau determinat, deorece ele se formeaz diferit. i acum s trecem la explicaii: Copilirea sau ndepartarea cpililor (puilor, cum frumos li se mai spune undeva prin Banat sau Ardeal) este o operaie, care necesit un volum mare de lucru, dar absolut necesar. Nendeprtndu-i, lipsim plantamam de un plus de hran i energie n detrimentul dezvoltrii viitoarelor roade. Atenie! Cu ct cpilii sunt mai mari, mai dezvoltai, cu att rana, n urma ruperii, se va cicatriza mai greu, necesitnd, din nou, un surplus de energie, care ar fi trebuit cheltuit pentru rodirea viitoarelor fructe. Operaia n sine este foarte simpl: se ndeprteaz lstarul crescut ntre frunz i tulpin, apucnd-o la 1 cm de baz, n aa fel , nct s rmn la locul ndeprtrii un ciotule, care nu va mai permite refacerea unuia nou. Ei, aici prerile sunt mprite. Unii susin cele prezentate, alii sunt de prere ca lstarii trebuie ndeprtai prin tierea cu o lam sau cuit foarte ascuit direct de la baz. Dat fiind c fiecare dintre metode are plusurile i minusurile sale, voi lsa la latitudinea fiecruia dintre voi alegerea modalitii de lucru. Eu una am aplicat metoda descris mai sus i, trebuie s spun c s-a dovedit eficient. Dar, i ntr-un caz i n cellalt, s nu uitm s dezinfectm imediat rnile provocate prin pudrare cu cenus sau carbune pisat. Copilirea se face, de regul, n dimineile nsorite, devreme, pe rcoare, dar dup ce s-a uscat roua, ca rnile s se vindece repede. Intrevalul de copilire: 4-8 zile la roiile cu cretere determinat i de 2 ori pe sptmn la cele indeterminate.

Roiile nalte (pe plicurile de seminte sunt trecute cu cretere indeterminat), le recunoatem dup nlimea lor, cuprins ntre 1,5 i trei metri; de obicei, se recomand sp se cultive n spaii nchise sere/solare ramific puternic, de aceea se vor forma ntr-una, mai rar n doua tulpini. Asta nseamn c, pe toat durata dezvoltrii lor, ele vor fi copilite sistematic. De pild, se recomand ca n verile reci tomatele s se formeze cu o singur tulpin, iar n cele calde i foarte calde n doua. Deasemenea pe fiecare tulpin se vor lsa doar 5 7 ciorchini de rod. Roiile medii (pe plicurile de seminte sunt trecute cu cretere determinat); acestea au nlimea cuprins ntre 80 cm i 130 cm i se pot cultiva att n spaii nchise ct i n cmp. Ca particularitate a acestui fel de roii este aceea c pe tulpina central se formeaz 5-6 ciorchini de rod dup care creterea lor se oprete. De aceea soiurile i hibrizii acestui tip de roii se vor forma n mai multe tulpini, astfel: in cazul formrii n doua tulpini, sub primul ciorchine se va indeprta primul cpil si se va lsa al 2lea cpil lateral. Pentru formarea n trei tulpini, nafara celui de-al doilea cpil, vom mai lsa nca unul dintre cei mai bine dezvoltai i puternici. Dup ce se vor dezvolta i vor deveni tulpini serioase vom avea grij s le legm sau suspendm de suporturile dinnainte alese. Restul cpililor ce se vor forma va fi ndeprtat obligatoriu, att de pe tulpina principal ct i de pe celelalte, pentru a nu obosi planta. Roii pitice (pe plicurile de seminte sunt trecute superdeterminate). Exist i roii, aa zis pitice, care cresc n form de tuf. nlimea lor nu depete jumtate de metru. Productivitatea lor este sczut, deorece pe ele se formeaz doi-trei ciorchini, dup care se oprete din cretere. Este singurul fel de roie care nu se copilete. De multe ori acest fel de tomate este crescut ca plant decorativ, pe balcon, teras, far s se doreasc, neaprat, o recolt. Crnitul sau Ciupitul, mai pe limba amatorului, ndeprtarea prin rupere, retezare a vrfului plantei la 2-3 frunze deasupra ultimului ciorchina, operaie care se face pentru a grabi coacerea i obinerea unor fructe mai mari. Acest lucru l vom face astfel: la roiile timpurii vom lsa cam 4-5 ciorchinai de rod, iar la cele trzii vom lsa 6-8 ciorchinai. Asta ca toate roiile s aib timp suficient de coacere. ndeprtarea frunzelor de la baz la vrf este o lucrare obligatorie dac vrem fructe dulci si sntoase. ndeprtnd frunzele devenite inutile, scpm de consumatorii i astfel, hrana i apa vor ajunge n cantitate mai mare la copiii, care trebuie s creasc rumeni i savuroi. n plus, prin ndeprtarea frunzelor, picioarele se aerisesc mult mai bine, aerul trece liber, i, astfel, nu mai sunt condiii pentru ca sporii ciupercilor haine s se aciuiasca pe roiile noastre. Numai c acest lucru se va face treptat, frunz cu frunz, etaj cu etaj. De ce? Desigur, pentru a nu stresa planta. Prima dat se vor rupe frunzele de sub primul ciorchina format, apoi, pe msur ce cresc, i se formeaz fructele, continum s rupem i de sub al doilea. La roiile nalte le vom rupe i pe cele de sub al treilea ciorchina. Atenie, nsa! Frunzele nu le rupem pe toate o dat, ci cate una-dou. Explicaia este simpl. Prin ndeprtarea frunzelor, suprafaa de evaporare a apei scade brusc; acest lucru va avea drept rezultat nedorit crparea fructelor. Ca s tim cand este bine s ne oprim, o s v destinuiesc un mic truc: ncetm ruperea lor, atunci cnd ultima frunz este la o distan de 30 cm de la baz. Regula nu se aplic la cele nalte. nafar de ndeprtarea frunzelor se mai recurge i la ndepartarea prin ciupire a ultimilor muguri florali. Vom face acest lucru pentru a inlesni fructificarea. De reinut: dup oriice operaie, care implic rupere, ciupire, ndeprtare, chiar i a frunzelor deja nglbenite sau uscate, timp de 24 de ore nu ne mai atingem n niciun fel de plante. Nici udat i nici hrnit. Ele, fiind n convalescena, le trebuie un pic de rgaz s se refac dup un astfel de stres. In episodul urmator va voi prezenta bolile tomatelor si cateva retete pentru solutii bio pentru a le evita. Tainele cultivarii tomatelor: boli si tratamente bio (4/5) Dac a fi fost scriitor cu taif, n mod normal ar fi trebuit s trec n revist bolile i duntorii acestei culturi, descriindu-le n amnunt. Cum nu am pretenii de a fi un astfel de scriitor, firete, nu voi face acest lucru; din mai multe motive, cu care nu am s v consum rabdarea i timpul. Am s fac, n schimb, alt ceva. Am s descriu metodele profilactice i de tratare ale celor mai rspndite i scitoare dintre bolile tomatelor. Cu mai puine cuvinte, v voi prezenta cteva reete medicale. Paradoxal sau nu, vei constata, dragii mei, c multe dintre reetele culinare in loc i de remedii de leac. Pentru nceput, ns, trebuie s reinem, ns, ceva foarte important (eu o numesc una dintre regulile de aur ale gradinriei): o plant sntoas, cu greu va putea fi atacat de boli sau duntori . De aceea vom face tot ce ne st n cunotine pentru a o ajuta s-i creeze un sistem imunitar impecabil. Una dintre cele mai temute boli ale tomatelor, care este n stare ntr-un timp foarte scurt s pun la pmnt ntrega recolt i ceva pe deasupra, este fitoftoroza, boal micotic, declanat de o ciuperc

neioas, cu un nume exotic, altminteri: Phytophthora infestans. Dar, s tii, dragi grdiniti, c avem ac i de cojocul ei. Cu ce ncepem? Cu seminele, firete. Ca pe viitor, planta ce va s se nasc, s plesneasc de sntate trebuie, mai nti de toate, s tratm i s clim seminele. Cum? nainte de a fi nsmnate, ele vor fi inute n: ap de cen, sau ap oxigenat de concentraie 1%, sau n suc de aloe vera, n soluie de acid boric sau bicarbonat de sodiu, n infuzie din: urzic, urzic + coada calului, rostopasc, ttneas, etc. Firete, vom alege una, maximum dou, dintre variantele nirate. Ct timp le inem? De la cteva ore pn la cteva zile. Apoi urmeaz clirea. Toate aceste modaliti le avem descrise n amnunt ntr-un material separat: E vremea semnatului. Una dintre cele mai simple i la ndemn metode este aceea de a ine cteva zile la rnd seminele n plin soare, ct de multe ore pe zi va fi posibil. Urmeaz faza de rsad. Din fraged pruncie, adic din momentul n care au atins vreo 10 12 cm, sptmnal vom stropi tinerele plantule cu soluie de lapte degresat , zer sau kefir: 1 l de lapte degresat , zer sau kefir la 9 l de ap + 25 -35 picturi de tinctur de iod. Iodul se va lupta cu bacteriile, iar acidul lactic este o adevrat bab cloan pentru sporii ciupercilor hapsne. Putem alterna stropirea cu lapte cu cea cu macerat de urzic i coada calului, 500 gr de plant uscat la 5 l ap rece sau fierbinte, nu conteaz. Reprezint nu numai o barier n calea bolilor, dar i o hran delicioas. La fel de bine se poate folosi doar macerat la rece de coada calului (1:10) ca tratament de imunizare. Coada calului, prin coninutul nsemnat de acid silicic (10%!), ntrete esutul plantei, crend un scut n faa bolilor i duntorilor. O dat planta ajuns la adolescen (20 25 cm) putem face o operaie interesant, trecem un fir de cupru, care ne scutete, n mare msur, s folosim stropirile cu solutii, care conin cupru. E drept c zeama bordelez (conine sulfat de cupru) are un efect benefic pentru plante, dar, n general, eu fug de preparatele ce conin cupru. Incerc s-l evit, pe ct posibil, ca s nu ngreunez solul cu el. Folosesc preparatele pe baza de cupru doar in cazuri extreme. Asta nu nseamn, nici pe departe, ca ali grdiniti s nu -l folosesc. S explicm ce este cu acest fir de cupru. Eu am luat firul de la vechile cabluri telefonice, gsite n cutia cu diverse rezerve electrice. Se dezghioac srma din nveliul su, se freac bine cu galss-papir, ca s-i ndeprtm stratul protector, dup care secionm n cte buci avem nevoie. Aadar: cu puin nainte de transplantarea roiilor la locul definitiv (sau dup ce au atins o nalime de 20 30cm) lum attea bucaele de srm de Cu cte plante avem; lungimea: circa 3 4 cm i o grosime a firului cam ct a unui ac de cusut mai grosu. Firul l trecem, transversal, prin tulpina plantei la o nltime de cel mult 3cm (dupa unii chiar si 5cm) de la baz, puin mai jos de prima frunza adevrat. Mustatile rmase se dau n jos, spre rdcin, de-a lungul tulpinii i NU IMPREJURUL ei. Profilactic semnm pe brazd, sau printre plante, mutar alb sau crie. Se pare, ca fitoftorei nu-i place vecintatea acestor plante i nu va mai avea ce cauta la roiile noastre! Rnile se refac repede i nu trebuie s ne facem griji c pe acolo ar putea ptrunde cine tie ce nzbtii de patogeniti. Haidei s nelegem cum st treaba, i cum de ajunge un amrt firicel de cupru s ne fereasc planta de dumani. Cuprul este un element, care intr n componena multor substane fito-sanitare indicate n lupta cu ciupercine de tot felul, dunatoare, firete. Cum funcionez? Seva plantei ajunge la frunze dinspre rdcini spre ultimul etaj al plantei prin tulpin, da? Buuun, ce ntalnete seva, la un moment dat, n drumul ei? Corect firul de cupru. Trecnd prin zona cu pricina, vrnd-nevrnd se produce o reacie chimic ntre sev i cuprul din firul nostru; asfel, molecule de cupr ajung n sistemul circulator al tomatei. Moleculele de cupru i vor face treaba cum tiu ele mai bine n colaborare cu celulele roiei noastre. Se vor mprieteni i vor lupta umr la umr impotriva ciupercilor fitoftoroase i nu numai. i, astfel, roia primete din scutul cuprului n lupta cu ciupercina nroad! Vedei ct este de simplu?! Usturoiul este un alt duman de temut al ciupercilor parazite i al multor boli ale plantelor, n general. Este un antibiotic natural, un antimicotic i un redutabil imunomodelator. Maceratul de usturoi, care va feri planta de ciuperca fitoftorei se prepar astfel: ntr-un borcan de 3 litri punem 500 gr de usturoi necurat dat prin maina de tocat. Acoperim cu ap i inem la loc ntunecat i cald pre de 5 zile. Apoi, dup ce strecurm i punem n recipiente de sticl, de preferin ntunecate, vom lua cate 60 ml de macerat la 10 l ap stat, adugm 2-3 linguri de spun lichid i stropim roiile cam de 4 5 ori n toat perioada de vegetaie. Dac ntmplarea face ca fitoftoroza s-i fac de cap prea tare, atunci vom stropi ceva mai des. O alt reet mpotriva fitoftorei: apa de cenu + macerat de usturoi + coada calului i/sau rostopasc : 400 gr cenu se vor fierbe n 10 l ap timp de 30 minute, la sfritul fierberii se va aduga o mn bun de coada calului i /sau rostopasc mrunite bine. Apoi lsm la dospit o zi.

Strecurm, adugm una-dou linguri spun lichid, 1 lingur de macerat de usturoi i una de alcool rafinat, vodka sau plinc + 1 lingur de ulei. Cu aceast soluie se stropesc tomatele o dat la 2 zile seara sau dimineaa devreme. Urzica, buna prieten, care are rol de doic i de bady-guard. O preparm n felul urmtor: 1,5 kg plant verde mrunit la 10 litri ap, inem de azi pe mine n soare. Cu soluia obinut stropim i roiile dar i substratul de pmnt de jur-mprejurul lor. Maceratul din ace i/sau conuri de conifere se pregtete astfel: 2 kg ace i/sau conuri oprite n 10 l ap se in cateva zile, maximum 10, la macerat. Apoi, dup ce stercurm, lum 1l de soluie la 5 de ap, dou linguri de spun lichid (n general spunul lichid este mai mult pentru aderen). O ret similar este urmtoarea: se culeg primvara muguri de brad, pin, etc, pe care i pstrm n pungi de plastic pn la ntrebuinare, cnd oprim o msur de muguri de brad n doua msuri de ap clocotit, lsm pe foc vreo 2-3 minute. Apoi acoperim vasul i-l inem aa cam 40 de minute-1 or. Strecurm, dilum n raport de 1:5 (1 can de soluie la 5 de ap) i stropim tomatele n floare o dat la 2 sptmni Infuzia sau maceratul de rostopasc i/sau ttneas excelent n combaterea fitoftorei, ptrii brune, dar i a afidelor i acarienilor. Cum procedam? Lum 700 gr plant crud i mrunit i o oprim n 10l de ap. Acoperim cu ceva gros i lsm la ostoit cteva ore bune, mai bine o zi. Strecurm, adugm, dar nu e obligatoriu, 30 gr de permanganat de potasiu sau o sticlu de albastru de metilen. Stropim o dat la 2 sptmni. Vom stropi mai des, dac ciuperca s-a instalat prea comod pe frunze, ndeprtnd prile bolnave i arzndule. n afar de fitoftoroz, roiile ne mai pot fi atacate i de sporii altor ciuperci nesuferite. Astfel ne putem trezi cu : Putrezirea vrfului fructului, un beteug deloc plcut, care apare, spun specialitii, mai ales n perioada de formare a fructelor, cnd frunzele sufer de sete i se apuc s fure apa de la rod. Astfel, tesutul din vrful fructului rmne fr ap, iar domnul putregai att ateapt. Se instaleaz confortabil pe esutul mort i se nfrupt. Asta, aa, grosso-modo, ca s ne facem o idee despre cum trebuie s reacionm. Adic: trecem la ndeprtatul fructelor atacate, concomitent cu udatul sistematic i afnare obligatorie a substratului, ca apa s ajung, adnc, la ultimile firicele ale rdacinii. Apoi presrm cenu i mulcim. Gata! Un alt cona putregai se ocup de tulpin, aa se i numete: putregaiul tulpinii . De el scpm ieftin: tergem cu o crp uscat tulpina, o splm cu ap oxigenat sau soluie de bicarbonat de sodiu, apoi pudrm cenu din belug. Avortarea florilor. Din varii motive (diferene de temperatur, insuficient umiditate sau, dimpotriv, n exces, lipsa sau surplusul unuia sau altuia dintre elementele benefice) florile se apuc s cad de la locul unde ar trebui s se ocupe de rodit. Astfel, prin metoda ce vi-o voi spune, vom ajuta planta s nu fac acest pas nefast. n ajutor ne vine soluia de 1% de acid boric (10 gr la 10l ap cldu) Stropim, ct de des posibil, o dat la dou-trei zile pe flori dar i pe frunze, seara, nainte de culcare. i, uite aa, ctinel-ctinel, am ajuns la liman. tim acum cte puin din fiecare, suficient pentru nceput ca s putem trece la treab. Restul l vom nva pe parcurs, din greeli sau din luri aminte. Ct despre strngerea i pstrarea recoltei, ce i cum se poate pregti din acest minunat tropican, voi reveni, poate, alt dat. Oricum, aceste lucruri le tie i cel mai neavenit grdinist. Cred c se impun i cteva concluzii, nu credei? Bineinteles, doar in episodul urmator ! Tainele cultivarii tomatelor: concluzii (5/5) Dupa atata informatie iata si cateva concluzii si raspunsuri la intrebarile cele mai frecvente: 1. Puterea de germinare a seminelor: 4 5 ani. 2. Perioada de semnat rsadul: cu 50 60 zile nainte de plantarea la locul definitiv, punnd la socoteal i timpul de rasrire de 5 7 zile 3. Perioada de vegetaie: 110 140 zile, n funcie de soi. 4. Preteniile fa de sol sunt modeste. Se poate dezvolta chiar i pe un sol mai acid, dar, firete, prefer s se rsfee ntr-unul roditor. Rezultatele sunt pe msur. 5. Tomata este o mare iubitoare de cldur: temperatura optim de cretere: 20 26. Sub 16, dar i peste 30 nceteaz creterea, nu leag, va pierde rodul, iar sub 3 moare. 6. Tomata iubete nespus lumina, de care are nevoie din stadiul de smn i pn la recoltarea plantei mature. n lipsa luminii, dac prioada de timp noros se prelungete nefiresc de mult, planta avorteaz florile sau fructele. Fructele se coc greu, ii schimb gustul i aroma, devin sensibile la boli i duntori, apar petele brune. 7. Tomatei i se mai spune i Setil. Cu toate acestea nu suport excesul de ap. Se conduce dup o regul strict Capul uscat i picioarele ude. Tomata se ud rar , dar din belug cu ap stat la soare. Umezeala o mbolnvete de diverse boli micotice, mai ales n combinaie cu temperatura joas. Diferenele de umiditate duc la craparea fructelor. Iat de ce folosim cu religiozitate stratul de mulcire.

10

8. Tomata ine la silueta ei. Nu este o mare manccioas, dar are pretenii la bucate alese: azot,
fosfor, potasiu, magneziu n primul rnd urmate de bor, cupru mangan, fier. Azot n cantitate moderat, altfel vom crete o jungl de tomate fr fructe. Fosfor n cantitate mai mic, dar obligatoriu. De el au nevoie rdcinile, fructele i seminele. Atenie, ns, sub 15 grade fosforul nu se mai asimileaz de ctre plant! Potasiul este necesar n cantitate considerabil, mai ales n perioada de pubertate i adolescen a plantei. Potasiul ajut planta n lupta mpotriva bolilor i duntorilor, i confer rezisten la frig, crete calitatea fructelor. Magneziul n cantitate mare, mai ales n perioada de cretere i rodire a fructelor. Borul i manganul n calitate de hran, administrat prin stropirea frunzelor (nu la rdcin); ajut la intensificarea nfloririi i rodirii, grbete coacerea fructelor. 9. Nu scpai momentul copilirii, crnirii i ndeprtrii frunzelor, alminteri riscm s avem o recolt modest. 10. Tomata trebuie susinut, deoarece singur nu o poate face. 11. Muuroii planta, v va mulumi cum doar ea tie s-o fac! 12. Mulcii plantele, i v vei uura munca, iar tomatele vor fi nespus de fericite. 13. Dup fiecare udare (rar dar din belug) nu uitai s afnai pmntul de jur mprejur i ca munca s v fie ncununat de succes, aflai ce nu poate suferi Doamna Ptlgic: detest ca seminele ei s fie pstrate la rece, sau n spaii cu diferene mari de temperatur nu-i place blegarul proaspt, i nici ngrmintele minerale n exces nu-i place azotul n exces. l vom administra cu precdere la nceput, sub form de macerat de gina, dar i mai bine, macerat de urzic. nu-i place, chiar urte, ca rsadul s fie plantat n substrat rece (sub +15) nu-i place udatul n exces, care duce la sufocare rdcinilor pentru c oxigenul devine deficitar, iar hrana nu mai ajunge la destinatar. detest umiditatea, care aduce dup ea bolile micotice ntrebri frecvente: De ce nu rodete tomata, chiar dac a fcut multe flori? Temperatuta prea mic sub 16 Temperatura prea mare peste 30 Lipsa luminii De ce sunt fructele cu hibe? Temperatura prea mare peste 30 Deficitul de potasiu i magneziu fac s apar pata verde pe fructul copt Concentraia prea mare de azot sub form de amoniac Lipsa luminii duce la apariia petelor brune pe fructe Dragii mei prieteni gradiniti, nu tiu ct de academic sau empiric am atacat problema cultivrii tomatelor, dar, pornind de la neleapta zicere un om instruit face ct doi, am ncercat, n limbaj ct simplu s punctez etapele cele mai fierbini i piedicile cele mai frecvente ce pot aprea din momentul n care ne-am hotrt, lipsii de experiena i ndemnarea adevrailor gospodari, s purcedem la drumul anevoios, dar tare plcut, al cultivrii acestei minuni sud-americane. Mi-ar plcea s cred c picul meu de documentare, temeinic nsuita, v va cluzi n activitatea de tomatologiei. Desigur, la fel de importante sunt i recoltarea i pstrarea ptlgelelor roii, ca s nu mai spun de multitudinea felurilor de prelucrare/preparare a lor. Voi ncerca, ct de curnd, s vin cu veti poveti i din partea aceasta de nvtur. Pn atunci: vreme prielnic i recolt ndestulat! Ingrasaminte la indemana oricui: partea 1/2 Parafraznd arhicunoscutul principiu al lui Antoine Lavoisier nu greim cu nimic dac l punem la loc de cinste drept deviza a bunului gospodar: Nimic nu se pierde, totul se transform. n favoarea recoltei! In orice gospodrie exist deeuri alimentare. Corect? De cele mai multe ori le zvrlim degrab, cu dispre, la coul de gunoi. . Nu-i bine. La loc comanda! Cum, la loc comanda?! Doar nu vrei s le pstrm??!! i cu mirosurile ce facem? Eu n-am grdin ca s le arunc la compost! Dar, probabil c ai plante de apartament. Nu insist asupra cojilor de fructe sau legume, pe care, dealtminteri, nu e greu s le punem la uscat, pentru ca mai apoi s le adpostim n pungi de hrtie pn la prima folosin. Despre acest lucru am mai vorbit i o s revin cu alt prilej. Eu am n vedere, acum, altele, i anume: zaurile de cafea i ceai unu; apoi cojile de ou doi; urmeaz foile de ceap i usturoi trei; i, piesa de rezisten, cenua de lemn patru .

11

Iarna-i lung, treburi mai puine, vreme de taifas berechet! i cnd sezi la vorbe de clac, tiiii ce mai merge o caf sau un ceai aromat! Iar dup ce oaspeii au plecat pe la casele lor i au rmas ceti i cni de splat, nu te pripi. Zaul de la cafele pune-l pe o tav i la uscat cu el. La fel i cu frunzele de ceai, sau mai bine zis cu pliculeele. Dup ce s-or fi uscat punem materia prim pentru plantele noastre n pungi de hrtie. Aa n-au nicio ans s mucegiasc n caz c nu s-au uscat prea bine de la nceput. Bine, ne-ai pus s le uscm. Acum ce facem cu ele? Ceaiul Simplu. Ceaiul, mai ales cel negru, dar la fel i cel verde (ceaiurile de fructe la pliculee au ca baz ceaiul negru) sunt depozite de nutrieni, mai ales de azot. Astfel, la momentul repicatului rsadurilor vom aduga n lcaurile de plantare cte o linguri din minunia hrnitoare. Ce plante mulumite vom avea! Mai cu seam roiile i castraveii. Apoi, dac avem de pus mazre ori fasole i n lcaul de plantare aruncm cteva pliculee de ceai (folosite, firete) vom asigura nu numai o umiditate constant, dar i bunti pe ntreg parcursul perioadei de vegetaie. Materialul din care sunt confecionate pliculeele de ceai are aceast capacitate de stocare a umezelii. Ca s ne hrnim rsadurile vom face astfel: luam un borcan de 3 litri, punem n el un pahar de resturi (za) de ceai, acoperim cu ap fierbinte; lsm sa stea 4-5 zile amestecnd din timp n timp, dup care strecurm i-l folosim cu ncredere. Este foarte bine s folosim resturile de la ceai atunci cnd plantm sau transplantm florile de apartament. Folosind zaul de ceai drept strat drenant nu facem dect s asigurm rdcinilor, care la un moment dat vor ajunge la acest strat, hran numai bun de asimilat, deoarece n st rstimp, ele au reuit s se descompun suficient pentru aa scop nobil. La fel putem proceda i cu plantele pe care le vom planta pe balcon. n grdin, gladiolele vor ntmpina cu urale de bucurie resturile de ceai (dar i zaul de cafea) Procedam cam aa: toamna, dup ce alegem locul potrivit, podiumul, pe care vor defila frumoasele gladiole, aternem un strat de circa 10 cm grosime de za de ceai (fr team se poate amesteca i cu za de cafea) , adugnd nite cenu, acoperim cu pmntul dizlocat n acest scop. Zpada pe aceste suprafee, la timpul intrrii n primvar, va fi mult mai multa vigilent n a se topi, pentru c dedesupt se lucreaz intens la centrala termic. Aa c, vom putea caza gladiolele mult mai devreme dect o fceam n mod obinuit. Dup ce le-am cazat putem, fr team, s mai aplicm un strat , de ast dat de doar 5 cm grosime (din nou, putem folosi combinaia cu zaul de cafea) n calitate de strat de mulci. Astfel, pe tot parcursul nfloririi frumoaselor nu vom avea grija buruienilor curioase. Cei care au aplicat aceast metod ne mprtesc doar lucruri bune: tulpinile sunt ferme, sntoase, rezistente, nalte, cepele, la vreme de dezghiocare, sunt curate i primenite; mndre ne vor prezenta 2 , 3 i chiar 4 generaii de schimb. Tare m bate gndul cel bun s ncerc acelai lucru i cu bulbii de crin, lalele, dalii. Haidei s ncercm! Eu m pun pe treab. Mai este ceva. Dac vrem s accelerm compostarea dar i dac vrem s-i mbuntim structura este suficient s turnm peste compostul n formare cteva pahare de ceai concentrat. Ceaiul stimuleaz descompunerea materiei de compostat, atrage bacteriile care au n grij generarea de acizi, i, astfel, ne alegem cu un compost bogat n acizi. Nu v speriai! Acest lucru nu nseamna c este un compost acid!! Zaul de cafea Zaul este foarte potrivit ca mulcitor, un excelent ngrmnt natural i ecologic. Prostii, draga mea! Cum poi recomanda zaul ca ngrmnt pentru toate culturile?! Hai, ca afntor mai treac-mearg. Poate i drept hran pentru plantele i culturile care se simt bine ntr-un sol acid . Dar i la restul de plante merge?! Cred c ai ncurcat borcanele, draga mea. Cam aa suna reproul unei cunotine ale mele, priceput, altminteri, n treburile ogrdeti. De aceea, lsnd la o parte orgoliul rnit, dar, nesngernd, ncep s-i explic ce am nvat eu de la cei cu mult temeinicie la nvtur. E drept c s-a mpmntenit ideea c zaul de cafea este acid i c poate fi utilizat doar pentru plantele, respectiv, culturile acidofile, printre care se numr hortensiile (hydrangea), ferigile, afinul, meriorul, rhododendronul, camelia, etc., sau in cazul solurilor cu un pH foarte ridicat. Cu toate acestea, s-a demonstrat c zaul este practic neutru. Cum aa? Asta pentru c cea mai mare parte a aciditii cafelei este eliminat prin fierbere. Ca afirmaia s fie i mai convingtoare v voi spune c acest experiment are trecut n raportul de specialitate, drept concluzie, urmtoarea afirmaie: Cafeaua prjit are un nivel mediu de aciditate, dar, totodat, s-a constatat c acest acid este solubil n ap i, practic, este eliminat n procesul de fierbere. Astfel, zaul devine din punct de vedere al aciditii neutru, din calculul efectuat, rezultnd o valoare a pH-ului de 6,9, dei cafeaua are o aciditate notabil

12

Aa c, folosii cu ncredere zaul de cafea. Eu una am aplecat urechea la oaptele pline de nelepciune ale specialitilor i nu mi-a prut ru. Este o minunat hran organic pentru plantele i culturile noastre, iar modul su delicat de a afna solul este de admirat. Cum l folosim? n mai multe feluri. Eu i prietenele mele, care au riscat s adopte acest vajnic ngrmnt, l folosim i cnd nsmnm morcovul. Rdcina este curat, sntoas, fr acele gurici negre, dulce i savuroas. Apoi, zaul l putem mprtia de jur-mprejurul plantelor avute n vedere. Pur i simplu presrai i apoi udai. Astfel, azotul va fi eliberat, lent, la rdcinile pofticioase. De presrat trebuie presrat mai rru, cum s-ar zice, nu e necesar s punem za la greu n jurul plantelor, deoarece riscm ca n loc s le facem un bine, s le oprim, sau i mai ru, s permitem formarea crustei, care le va sufoca, nepermind apei i aerului s treac spre rdcinile lor. Mai mult chiar. Dac nu suntem ateni ne putem trezi i cu niscaiva mucegaiuri, pentru c zaul, n cantitate mare i neaerisit recurge la acest mod neprotocolar de protest. Cei care nu vor s se complice cu presratul atent, pot alege s ncorporeze zaul mprejurul plantelor, direct n pmnt. Cu grij, atent s nu rnim rdcinile, cu ajutorul unei spligue, facem un nule (nu mai adnc de 3cm) n preajma plantei, i punem zaul n strat subire, apoi oleac de compost i acoperim cu pmntul ndeprtat. Gata. Planta va fi hrnit i nu va exista pericolul opririi sau a mucegirii. Toat lumea este mulumit! Trandafirii se vor numra printre plantele care v vor mulumi n stilul lor caracteristic. Flori mari, nflorire abundent, frunzi lucios, gras i mulumit. Vrei s avei nite camelii fericite? Oferii-le za. Invitai la o porie de za rododendronii, hortensiile, ferigile, coniferele. Ei, dac dorii ca afinii, meriorii, rchielele, coaczii, agriii s se ntreac n roade savuroase, strngei zaul de la taifasurile cafelite i cadorisii-le. De ce este att de apreciat? S v spun: zaul, drept gustare, este asezonat cu azot n procent de 2%. n calitate de pturic ocrotitoare este demn de respect, practic, pe picior de egalitate cu iarba cosit. Credei c se poate luda doar cu azotul? Greit. Mai avem de adugat magneziul i potasiul, att de apreciate de protejaii notri. i nu am terminat de nirat elementele folositoare, mai este fosforul, rspunztor pentru nflorire i rodire, calciul i fierul, n cantiti numai bune pentru o treab reuit. V supr duntorii? Dac artileria grea este pregtit cu muniie de za putem fi linitii. Se pare c nici conaii nematozi, nici coanele coropinie nu servesc cafele. Credei c furnicile sau melcii apreciaz zaul? Nici vorb. Probabil au probleme cu hipertensiunea, pentru c fug mncnd pmntul cnd se ntmpl s dea de el. Pisicile sau ceii i-au fcut un prost obicei s considere grdina teritoriul nevoilor zilnice? Nu v impacientai! Tocm nite coji de citrice, amestecm cu zaul hrnitor i mprtiem acest amestec picant la baza plantelor si culturilor. Animluele, strmbnd din trufe, i vor alege alt loc, mai potrivit scopurilor lor. Am reuit s v conving s nu aruncai buntate de deeu? S tii c l putem folosi i n alte scopuri, dar pe acestea vi le voi destinui cu alt ocazie. Ct de curnd. Stai pe-aproape! Ingrasaminte la indemana oricui: partea 2/2 Oul. V putei imagina cte atribute pozitive ntr-un singur plod? Ia s ne gndim: cine a fost primul oul sau gina, sau Oul lui Columb, sau te pori cu el ca si cu un ou, merge ca pe ou, sau ca s faci omlet, trebuie s spargi nite ou cu varianta nu poi face omleta fr s spargi oule, m rog, nelegei voi cum vine treaba. Uite aa realizezi ct de important n viaa omului, i nu numai a lui, a devenit OUL. i ca s continuu n aceeai not v voi povesti cum ade treaba i cu ceea ce rmne dup el. De fapt ce vreau eu s subliniez este c i cojile sunt la fel de importante. Ce credei c vom face cu ele? Nu, nu le aruncm la gunoi! O s le gsim loc prielnic n gospodria noastr. Dar, mai nti, hai s facem un calcul mic: Coaja de la un ou cntrete cam 10 gr.; s zicem c familia noastr este alctuit din 3 membri, iar fiecare membru mnnc ntr-o sptmn 3 ou, atunci, ntr-un an putem strnge nici mai mult nici mai puin de 4 5 kg de coji de ou. O comoar, ce mai! Ce facem cu ele? Le uscm, le mrunim i le pstrm n pungi de hrtie pn cnd nevoia o va cere. Firete c am n vedere utilizarea sa n scopuri ecologice, ca ajutor important n gradin, dar i n ocrotirea plantelor de apartament. Un adept al vieii ecologice i duman al folosirii chimiei n propria grdin va susine, fr tgad, utilitatea Mriei Sale Coaja de Ou. Coaja de ou se pune n slujba creterii fertilitii i mbuntirii structurii solului Ea poate juca rolul bunei doici nu numai pentru plantele din gradin, ci i pentru pupilii notri din apartament. Pentru protejaii din apartament putem pregti pur i simplu o sup (am n vedere infuzie, firete), adic s turnm ap peste cojile mrunite i s lsm cteva ore, sau cteva zile, ca apoi s folosim infuzia la udatul lor ; n acelai scop le putem utiliza mrunite i ncorporate cu grij n substrat. Procedm la fel i pentru suratele lor grdinrese.

13

Este bine de tiut, totui, c mare parte dintre plantele de apartament nu suporta prea bine, sau, unele deloc, calciul. Aici am n vedere azaleele, gloxiniile, saintpaulia, streptocarpusii etc. Excesul de calciu poate duce la mbolnvirea (cloroza) lor. De aceea se recomanda udarea acestora, i n general a tuturor plantelor de apartament, cu ap fiart i rcit sau cu ap sttut, n nici un caz cu ap de la robinet. Coaja de ou are prin cmrile sale o multitudine de bunturi. Una dintre ele carbonatul de calciu, care ine loc de ngrmnt cu coninut de calciu. Deoarece structura aparte a cristalelor din coaja de ou este diferit fa de cea a varului sau a cretei, i sunt bine asimilate de ctre sol, plantele apreciaz mai mult aceasta hran, fiind mult mai digerabil dect suratele ei calcaroase. Astfel, coaja de ou i ctig locul de seam n buctria grdinilor, fie ele de legume, de flori sau livezi. Pentru a grbi aciunea benefic a cojii de ou, mai nti de toate trebuie s-o pism. Este bine de tiut, totui, c in sol coaja de ou se descompune destul de lent, aa c, vom avea grij s nu o nglobm cu toptanul, ci cu msur. Dac nu vom avea cumptare n utilizarea ei, acest lucru va influena negativ creterea i dezvoltarea rsadurilor de tomate, vinete, ardei, de altfel, a oricror rsaduri, din simplul motiv c acest ingredient se aplic plantelor mature. Cu alte cuvinte, este un meniu pentru aduli i nu pentru copii. Cu toate acestea, pentru c n coaja de ou se ngrmdesc nu numai calciul ci i o seam de alte microelemente, foarte necesare plantelor, ne vom ngriji s administrm acelor culturi care au mare nevoie de ele. i aici avem n vedere pe madam Conopida, care va aprecia nespus de mult acest regim preferenial. Aa c, la plantarea ei vom pune n brazd, sau lca, (amestecnd-o cu ceva cenu i foi de ceap) i o lingur hai doua de coji de ou bine pisate. Dac le mai i oprim olecu, treaba este perfect. Coaja de ou face o treab bun i n calitate de strat de drenaj pe fundul recipientului folosit pentru rsaduri. Dac presrm coji de ou pisate de jur-mprejurul rsadurilor de callistephus (ochiul boului) ele vor fi protejate mpotriva cderii plntuelor. Ca s alungm oaspeii nepoftii, tot de coaja de ou mrunit ne folosim. Coaja de ou ncorporat n brazde va ine la respect pe hulpava coropini. Dac presrm o mn de coaj de ou pe lng varz melcii i limacii, boscorodind vorbe de ocar, o vor ocoli. O metod de a pcli fluturele alb al verzei, dar i de a decora grdina este urmtoarea: din loc n loc nfigem crengue mldioase cu cte o plrie din jumtate de coaj de ou. Vor fi aievea unor fluturi jucui, iar lepidopterele vrzoase vor considera c locul este deja ocupat i-l vor ocoli. Ce zicei? Aa-i c nu sunt de prisos? Foile de ceap: infuzie, fiertur i colorant Copil fiind, (cele mai frumoase si duioase amintiri n copilarie s-au cuibarit) urmaream, cu mare luare aminte, maiestria ntr-ale bucatarelii, a bunicii mele. n mintea mea, ceapa, era un fel de Baba Dochie dolofana si nforfonata toata, de-ti dadeau lacrimile. Care o fi fost legatura? Poate, povestile bunicii spuse cu farmec, n vreme ce trebaluia, iute si cu folos, prin cuhnia plina de miresme ncntatoare. Desigur cojoacele poarta vina asemanarii. Uite, despre dnsele vreau eu sa va povestesc cte ceva. Asa de mult am ajuns sa respect foile de ceapa, nct ntr-o buna zi mi-am suflecat mnecile si, vitejeste, m-am pus pe alcatuirea unei expuneri scrise ca prinos acestui att de darnic si prielnic deseu. Deseu. Ce urt, si cta lipsa de consideratie fata de aceasta binefacatoare altruista. Ea, foaia de ceapa, tata tfnoasa, iute de gura, dar ostoitoare a attor hibe si betesuguri si, deopotriva, artista plastica n vopsirea oualor pascale, a pnzeturilor sau cositelor; ea fi va personajul principal al povestirii mele. Iar povestirea va sa fie despre cum ne ajutam de ea n gradina. Iata ce trebuie sa stim: Foile cepei sunt mana cereasca, att pentru om, ct si pentru fratii sai vegetali. Ele sunt universal valabile si le putem folosi n mai multe rnduri. Dupa ce preparam infuzia, fiertura, sau colorantul n mod categoric nu o sa le aruncam la gunoi, ci le vom folosi drept ngrasamnt pentru plantele si culturile noastre. Foile de ceapa sunt, att un fertilizator excelent, ct si un vraci de temut n rndul bolilor si daunatorilor gradinaresti. S-a ntmplat ca plantele de apartament sa se ntristeze? Le putem nveseli cu fiertura (decoct) din foi de ceapa. Nu e mare filozofie sa preparam asa ceva. Iata cum vom face: ntr-un vas emailat punem o mna de foi de ceapa si turnam peste ele 1,5 l de apa fiarta. Lasam sa fiarba cam 5-7 minute, dupa care vasul l lasam, acoperit, sa se ostoiasca, vreo 2 ore. Dupa ce s-a racit si a ajuns la temperatura camerei, vom strecura decoctul (fiertura) si apoi putem stropi plantele mhnite si chiar substratul. Este foarte bine, daca o data pe luna, n scop profilactic, vom stropi plantele si substratul cu acest leac. Plantele nu numai ca se vor nviora, dar vor fi si satule, dat fiind ca infuzia are si proprietati hranitoare. Prepararea infuziei nu se deosebeste cu mult de cea a fierturii. ntr-un vas, din sticla sau emailat, turnam un litru de apa calduta, punem vreo 20 gr. de foi de ceapa, acoperim si lasam la odihna cam o zi.

14

Apoi strecuram si stergem, cu grija, frunzele plantelor atacate de acarienii obraznici, mai cu seama, pe partea inferioara . A doua zi, dupa procedura, va trebui sa spalam bine plantele, cu apa curata. Cu toate acestea, trebuie retinut un fapt important. Infuzia si fiertura (decoctul) nu se folosesc dect proaspat preparate. De aceea, de fiecare data, vom pregati un leac nou. Foile ntrebuintate, (eu folosesc foile de doua sau chiar trei ori) le vom ngropa n brazde, sau la radacinile copiilor nostri vegetali. Deopotriva de folositoare vor fi foile cepei noastre si, n cazul n care, le vom adaposti n groapa de compost. Am vazut cum ne ajutam de foile de ceapa la plantele de apartament. Sa stiti, ca la fel de bine, ne ajuta si la problemele din gradina. Spuneam mai sus, ca folie de ceapa au multe proprietati binefacatoare. Sunt hranitoare, au proprietati repelente, antiseptice, antibacteriene si antivirale. Cnd repic rasadurile n recipiente mai mari, sau la locul definitiv, nu uit niciodata sa le plantez ntr-un culcus captusit si cu o mna de foi de ceapa. Stiu ca ele mi vor feri pupilii de o gramada de betesuguri micotice si goange hamesite, dar, deopotriva, mi le vor si hrani. Rosiile, castravetii, varza, vor fi multumiti nevoie mare. Cartofii, semanati ntr-o mana de foi de ceapa, vor fi ocoliti de cumatrul gndac vargat, care nu suporta mirosul lor. Binenteles, l am n vedere pe Gndacul de Colorado. Viermele srmos, coropisnita si vor face bagajele si vor pleca cu coada-ntre picioare. Se mai ntmpla ca frunzele castravetilor si al dovleceilor (zucchini) sa se ngalbeneasca. Le-o fi sete. ncercam sa le ostoim setea, dar frunzele tot nu-si revin. ncercam sa-i umbrim o idee. Parca-parca s-au mai nviorat, dar frunzele nu-si revin si pace. Cine credeti ca ne vine n ajutor? Fireste, foile de ceapa, sub forma de infuzie. Pregatim o caldare cu apa calduta (cam 30?) n care aruncam vreo 200 gr de foi de ceapa (sau cat ncape n doua cause bune), lasam sa dea n clocot, acoperim si lasam sa se dumireasca ceva vreme.. Apoi strecuram lichidul racit ntr-alt vas. Lichidul obtinut reprezinta concentratul, din care vom lua cam 2 litri la o galeata de apa calie (+20-22?). Cu infuzia stropim direct peste frunze. Se vor nviora ct ai clipi. Si unde mai pui ca si rod mai bogat vor lega. Nu de putine ori ne-am trezit cu rasadurile secerate, practic, atacate fiind de un dusman ascuns. O ciuperca ce-si face de cap printre tinerele plantute, mai ales. Multi au obiceiul de a steriliza substratul, pamntul, pentru rasaduri. Numai ca, o data cu ciumafaile nemiloase, dispar si bacteriile cumsecade. Eu prefer sa las n pace microorganismele bune la suflet si sa folosesc ceaiul din foi de ceapa n calitate de dezinfectant hranitor, mpuscnd doi iepuri dintr-un foc. Stropesc cu infuzia (reteta de la paragraful 5) de 2-3 ori la 6 zile. Se curata substratul de rauri si radacinile primesc si leac si bunataturi. Pomii si arbustii fructiferi au si ei parte de dusuri binefacatoare. Purici, acarieni, cicade, etc., fug mncnd pamntul. Cele care scapa, caci celelalte sunt n drum spre alte lumi. n acest scop procedez n felul urmator: ntr-un butoi (nu e neaparata nevoie sa fie foarte mare, trebuie sa ncapa doua galeti de apa) arunc o galeata de foi de ceapa si doua de apa calda. Acopar sau i pun capacul, si las cam vreo 5 6 zile. Apoi strecor concentratul mortal pentru daunatorii prea ndrazneti si-l diluez cam 1:2. Nu uitam sa-i adaugam si niste sapun ras. Cel de casa e cel mai indicat, dar nici detergentul de vase nu e chiar de lepadat. La o caldare punem vreo 20 gr de sapun sau o lingura de detergent de vase. 3 litri din acest remediu nlocuiesc cu succes zeci de litri de veninuri chimice. Pentru paduchii invadatori, folosim o alt fel de licoare: punem, ntr-o galeata, 200 gr de foi de ceapa, turnam peste 10 litri de apa calduta si lasam de azi pna mine (12-15 ore). Strecuram si stropim fara a lungi solutia si fara a uita sapunul (detergentul de vase ca varianta). Pentru cei ce au sera sau solar, galeata plina cu licoarea otravicioasa se poate lasa pur si simplu descoperita n aceste ncaperi, si, doar din timp n timp, cu un pamatuf, aghesmuiti plantele. Foile de ceapa se pot pastra, la loc uscat, ani de zile, fara sa li se altereze proprietatile benefice curative. Singura conditie este sa fie luate de pe cepe perfect sanatoase. Nu-i asa ca va gnditi de doua ori nainte sa aruncati la pubela foile roscovane? Cenureasa, prinesa ogrzii: cum folosim cenua n grdin (1/3) Nania, m ntreb ntr-o bun diminea Lu, nepotul meu de 4 ani i un crstac, de ce-i pun oamenii mari cenu-n cap? De ce nu le spui c e mai bine s o arunce n gradin, la flori, aa cum faci tu? Tiii, i uite aa mi-a venit ideea s v spun ce s facei cu ea, cu cenua, dac v prisosete cumva. Sunt sigur, c muli dintre cei cu dare de pmnt, folosesc cenua drept ndreptar de bun-stare a ogrzii. C o fac dintr-o virtute a obinuinei seculare, sau cu tiina c e un lucru ct se poate de preios, nu tiu s v spun. Dac stau s m gndesc, oricum ar fi, tot bine este. Dar, mai exist o categorie de gospodari cei, care crtesc i bombnesc n brbi. Aa c, m-am pus pe scris aste rnduri mai mult pentru domniile lor, doar-doar i-oi ndupleca s-i plece urechea i nelegerea asupra celor ce urmeaz. Trebuie s recunosc, din start, c am nceput s folosesc cenua, pentru c aa am vazut c se face pe la vecinii de la moie. Apoi, au fost auzite vorbe de clac, cum c, de fapt, cenua , netrebnica, face numa ru. Cum nu-mi place s plutesc n netiin, m-am bgat repejor prin nite cri, am nceput s

15

pun ntrebri, am goaglit, pentru c, trebuia, musai, s-mi satisfac paraxenia. Ei, i am pus dimpreun ce mai tiam eu, cu ce am aflat de la mini mai luminate i mai experimentate, iar rezultatul l vedei mai jos. CENUA: ngmnt mineral desvrit, minunie a naturii, nscut din jale i trup de lemne, praf de mntuire pentru rna obidit, aduce binefacere i primeneal n orice ograd cu respect de pmnt. Sa pregtit ea cu multe bunti i leacuri: are prin boccele mulime de elemente din rbojul btrnului chimist, Mendeleev, vreo 74 la numr: i potasiu, i fosfor sub form numa bun de asimilat de pmnturile mai acre din fire, ca s se molcomeasc, s devina primitoare de rod, are i calciu, i magneziu, fier, sulf i zinc. A mai pus i cteva microelemente, din cele trebuincioase legumelor, perenelor, dar si pomilor i arbustilor dttori de fructe: bor, mangan, cupru, zinc, molibden i nu mai continuu, c mai avem multe lucruri interesante de aflat. Proprietile cenuei In amnunte tehnice n-am s intru, n schimb, am s menionez cteva lucruri bine de luat n seam. Cenu mai mult las, nu trunchiul sau ramurile, cum s-ar crede, ci coaja si frunziul. Felurite esene, las n urma lor i o cantitate diferit de cenu. Vrsta lemnului, are i ea importana ei. Apoi, din punct de vedere al coninutului de elemente benefice, cea mai mare cantitate de potasiu o gsim n cenua provenit de la tulpinile de floarea soarelui (35-38%!), de la resturile vegetale (17,9%) urmat de cea provenit de la esenele de foioase (14%), pe ct vreme n cea de rinoase doar 37%. Cenua provenit de la oase se remarc printr-un coninut important de elemente fosfo-potasice. Aceste tipuri de cenu sunt prielnice pentru aproape toate culturile pe care le adpostim n ograda noastr: legume, fructe, flori. n schimb, cenua de turb, srac n elemente hrnitoare, ar fi bine s-o amestecm cu compost, sau, n cel mai bun caz, s-o punem la treab cnd e vorba de amendarea solului cu calciu (aceast cenu avnd o concentraie de 15% calcar) i att. Oricum, s-o utilizm in stare pur, nu e indicat, deoarece putem face mai mult ru dect bine. Nu ntmpltor am adus n discuie i acest lucru, pentru c, muli consider cenua neprietenoas i spun cam aa: aveti grija cu cenusa, pentru ca are efecte benefice pe termen scurt, dar pe termen lung va stricati gradina, documentati-va mai mult despre efectul cenusei asupra pamantului. i atunci m simt obligat s fac urmtoarea meniune. Ce NU Cele afirmate mai sus, nu-s chiar departe de adevr, numai c trebuie limpezite, un picuor, mprejurrile. Este vorba, mai curnd de cantitatea nglobat, dect de durata de administrare. Aa c, vom puncta cteva lucruri trebuincioase: datorit faptului, c cenua conine un procent nsemnat de calciu, ea are proprietatea de a ndulci pmntul, sau, n limbaj mai sec crete reacia alcalin a substratului. Acest lucru face greoaie trecerea i ptrunderea elementelor hrnitoare din sol n plante; de aceea, ngrmintele, care conin azot (blegar, gina de pasre, fecale, sulfat de amoniu, uree, etc.), nu se vor aplica laolalt cu cenua, ci la o distan de cel puin o lun dup ce am prfuit cu ea. Din acelai rezon, cenua nu va fi folosit nici n preajma plantelor acidofile (azalee, camelii, rhododendroni, hydrangeea, afin, merior, rchiele, erica, calluna, conifere) i nici pe solurile cu pH7 i peste. Pe dumneaei, cenua, este bine s-o adugm n substrat, pe suprafee mai ntinse, o dat la cel putin 2 ani, dac nu chiar la 3-4 ani, cte 100-200gr./m2. Teoretic, cam asta ar fi norma. De aplicat drept leac, ngrmnt foliar sau aezat cu potriveal suficient n lcaul de plantare, o putem face an de an, n limitele simirei de sine. i, ca s nchei cu acest capitol, ce s nu faci, v mai spun: sub nicio form nu folosii cenua din arderea gunoiului, lemnului tratat sau vopsit, a crbunelui, sau, i mai ru, de la arderea diverselor plastice sau a cauciucului. O astfel de cenu ascunde chimicrii primejdioase i metale grele, care vor otrvi, n loc s hrneasc, pamantul i plantele. n partea a doua, v voi povesti cum putei prepara i folosi cenua n grdin! Cenureasa, prinesa ogrzii: cum folosim cenua n grdin (2/3) Ce DA S trecem la actele filantropice ale Cenuresei. Spuneam n articolul precedent, c, prin coninutul bogat de calciu, are darul de a nmuia aspreala pmnturilor acide. De aceea, cnd dorim s ostoim acreala unui astfel de teren, vom folosi la metrul ptrat cam 0,700 kg. 1,5 kg. de cenu de lemn, sau 1,5 kg. 3 kg. din cea provenit de la resturi vegetale, iarb sau buruieni, pe care o adncim la cel mult 10 cm. i aici vin cu o subliniere, i anume, la pmnturile greoaie (lutoase, argiloase) cenua va fi ncorporat att la sparea din toamn ct i la cea din primvar. tiu ce o s-mi spunei: parc nu eram de acord cu spatul, pentru c face mai mult ru dect bine. n cazul de fa avem de-a face cu pmnturi grele, care necesit, musai, un astfel de tratament, i, culmea, sparea va trebui s fie la adncime de 30, chiar 40 cm! Pe solurile nisipoase, uurele, afncioase, aplicm cenu doar primvara.

16

Cenua nu conine clor. Este o afirmaie, care o face s fie foarte apreciat i s creasc n ochii multor culturi. De meniul i leacul oferite se bucur i castraveii, roiile, varza cu toate neamurile ei, mazrea, fasolea, cartofii, dovleceii, dovlecii, ardeii, vinetele, rdcinoasele, dar i cpunii, arbutii i pomii fructiferi. Nu, nu am uitat s pomenesc florile; i cele anuale, dar i cele perene sunt mari amatoare de zguri vegetale. Prfuii, sau nglobai cenua, de jur-mprejurul tufelor de bujori. Ei fac parte dintre plantele egoist, care nu dau nimic, ci doar consum, aa c, un astfel de tratament va fi foarte apreciat i de mbujorai, dar i de pmntul, care nu va mai fii sectuit. Cum se aplic, parc simt ntrebarea plutind n aer. Aplicarea se poate face n mod diferit. Sub form de ap de cenu (mod de preparare I: 500 gr de cenu oprim cu 5 l ap fiart, sau fierbem 15 minute; lsm s se limpezeasc (decanteze), scurgem apa limpezit i adugm nc 5 l de ap stat, adic, ap de ploaie, sau nu, stat n soare pn se nclzete. Mod de preparare II: lum o gleat de 10l, punem cenu cam pe sfert i adugm apoi, peste ea, ap, aproape de plin. Lsm acoperit, afar, cam 1 sptmn 10 zile. Scurgem apa limpede, adugm ap pn la 10 l i folosim. Peste cenua rmas mai putem pune ap i folosi nc de vreo dou ori, numai c, n felul acestea, firete, concentraia va fi mai slab), pulverizand pe suprafaa solului, sau, direct, pe plante. Cnd aplicm cenua sub form prfoas, i o presrm de jur-mprejurul culturilor, va trebui, totui, avut grij s-o ncorporm, udnd bine n urma ei, ca s-o fixm mai abitir i la propriu (s n-o zburtceasc vnturile mai agitate), i la figurat (ca s ajung mai lesne la plantele noastre nfometate). Un alt mod, ar fi acela, cu care eu m mpac cel mai bine, nefiind nevoit s fac pauze de folosire a ei, i anume, direct n lcaurile de plantare la momentul transplantrii sau al plantrii la locul definitiv. i vin cu cteva exemple: (1 lingur = 6 gr. cenu; 1 pahar de 200ml = 100gr cenu; un borcan de 500 ml = 250 gr cenu; 1borcan de un litru = 500 gr. cenu.) rsad de legume se recomand 8 10 gr n lca; eu pun o lingur, iar n timp, pn la plantarea la locul definitiv, mai duuiesc cu ap de cenu castravei, dovlecei, patisson se recomand 6 12 gr n lca; eu pun vreo 2 linguri rase cartof se recomand 60 100 gr; eu pun n lca, sau pudrez fiecare crump, cu cte o linguri de cenu. Pudrez tufele, pn ce nu s-a topit roua, dup ploi, sau dup ce le stropesc chiar eu, aa, ca s se prind mai bine cenua de frunze; astfel, vargatului de colorado i piere cheful de a rumega din frunze, iar pe ciuperc n-o mai bate gndul s invadeze tarlaua. mazre se recomand -15 20 gr; eu pun n fiecare cuib cam 2-3 linguri cu vrf . Pudratul este nelipsit, mai ales dup ploi. ardei gras, vinete, roii se recomand 18 gr n lca. Eu pun cam 3 linguri bune, i, nu uit ca, dup fiecare ploaie, s pudrez peste frunze i rod, astfel, ca ciuperca, s nu se prind de ele. varz la plantare pun n lca cam o lingur, iar, peste var, am grij s pudrez, de jurmprejur, s nu permit melcilor i limacilor s-i croiasc drum pn la nfoiata noastr, dar i peste ea, anume ca s n-o recunoasc marele fluture alb i s nu se aeze la casa lui pe foile ei. n plus, prin metoda aceasta, primete i hran. cpuni, zmeur se recomand -100 150 gr; eu pun cam 1 can pe lng tuf, sau, la zmeur, presar de-a lungul rndului, socotind o can la fiecare 3-4 fire. Pudratul st la loc de cinste. Goneste lighioanele nesioase, dar i ciupercile miele. Mult se mai bucur pomii de trataia cu cenu. S v spun ce i cum am nvat eu s procedez. O dat la 3-4 ani fac urmtoarea operaiune: n jurul trunchiurilor pomilor mei fructiferi (pe tot cuprinsul coroanei) fac un an nu mai adnc de 10-15 m, cu mare grij, s nu stric rnduiala rdcinilor. n traneea creat torn cam 5-6 gleti de ap, n care pun cte dou cni de cenu/galeat, sau, presar cam 1 kg de cenu (aceasta este raia pentru un pom matur). Apoi, repejor, acopr anul la loc. Dac presar cenu crud, am grij s arunc peste ea foi de varz, foi de lobod, de spanac, urzici, ppdie, sau orice alte buruieni, fr semine i fr rdcini. Cei mai mulumii sunt viinii i prunii, dar i merii i perii. De departe, ns, cel mai fericit este coaczul. Pentru el pun de-o parte cate trei pahare pline cu cenu. Pun de jur-mprejur, adncind un pic, apoi i mai fac i un duule uscat, ca s-i alung eventualii colocatari. Agriului i fac, regulat, duuri uscate, dup ce am stropit cu nite soluie de detergent de vase, cum am nvat de la o inimoas prieten de pe blog. Duurile, firete, se fac i cu soluie de cenu, pe care o obinem un pic altfel: ntr-o gleat oprim vreo trei pahare de cenu cu ap clocotit (aproximativ 5 litri), dup care lsm s fiarb cam jumtate de or. Lsm s se liniteasc, apoi strecurm, mai adugm ap pne se fac cei 10 litri la loc i adugm nite detergent de vase sau spun lichid, cam un cpcel. Duurile le fac pe timp uscat i pe nserat, anume la vreme de bucureal a duntorilor.

17

Cenureasa, prinesa ogrzii: cum folosim cenua n grdin (3/3) Sper c deja am reuit s v pun n tem i cu o alt nsuire binefctoare a cenuii , cea de leac mptriva bolilor (finare, phytophtora i alte boli micotice) i duntorilor. Cum pstrm cenua Cenua se pstreaz ferit de umezeal. O cenu plouat nu mai e bun, sraca, de nimic, deoarece toate buntile din ea se duc peapa smbetei! Mai ales potasiul i microelementele. Eu o colectez ntr-un bidon pentru murat varza, ieit din uz, sau n diferite recipiente cu capac, rmase de la zugrvit. Nu pstrez n recipiente metalice pe termen lung, s nu dau idei moleculelor s se ia la har sau la dnuial. Mi -ar plcea, tare mult, s tiu c v-am trezit, ct de ct, interesul pentru aa comoar la casa, sau, mai bine zis, soba omului! Este o prieten a grdinii, a florilor, legumelor i pomilor, deopotriv. Este un ajutor de ndejde i n ograd, dar i n cas. De la una dintre bunici am aflat, c prul i dinii, se pot spla la fel de bine, i cu cenu, musai de lemne. Prul devine mtsos, luminos, i, mai ales, sntos. Cum fcea bunica mea amponul? Simplu. Folosea apa de cenu preparat din cenu i ap fiart n cantiti egale, inut vreo dou ore i apoi strecurat. Cu pasta de dini, anume preparat din cenu de lemne cernut fin i inut pe vrful degetului, ne punea s frecm, cu osrdie, de sus-in-jos, dinii ca s devin mai albi, iar gingiile, mai zdravene. n treact fie spus: bunica n-a fcut cunotin cu stomatologul i nici n-a tiut, pn la adnci btrnee, ce sunt durerile de dini. i nici ce este mtreaa. Vasele le spla cu o foaie de varz pe care presra cenu sau cu urzici, pe care le prvlea prin aceeai cenu. Cltea, apoi, n mai multe ape, s treac leia. i rufele le spla tot cu ap de cenu. Spunul de cas, cu miros de ment sau pelin, tot din cenu-l meterea. De la ea am aflat cum, a nvat de la o prieten ardeleanc, cunoscut la Baile Felix, s pstreze slana fr rcitor (naintaul frigiderului). Iei, tu, fat, o lad ncptoare n care pui cenu de lemne, cam de-o palm, apoi aterni foaie de ziar; slana o nveleti n pnz curat de in ori cnep, apoi ntr-o hrtie de magazin (n.b. de ambalat) i acoperi bine cu hartie de ziar. Torni, iar, cenus de-o palm i o ii tt ae pn sus. Lada s-o pui n camer uscat i rcoroas, c doar n felul sta se pstreaz bine slana. V-am spus c aciunea cenuii se ntinde pe o perioad ntre 2 pn la 4 ani, dup ce a fost ncorporat? Nici acum nu v-am convins? Ba, cred ca da. S aveti recolte bogate! Sa crestem rosii sanatoase: metodele Maslov V-ati obisnuit, cred, deja cu meteahna mea de a scotoci dupa metode neconventionale, mai mult sau mai putin ciudate de abordare a cresterii diverselor culturi. Imi place sa experimentez, sa vad daca cele aflate sunt sau nu conforme cu lauda, daca dau rezultate promise sau sunt prezentate doar de amorul artei. Si tot cautand si scormonind prin diverse arhive, am mai gasit ceva. Metoda agronomului rus I.M Maslov . Ideea pe care se bazeaza aceasta metoda este simpla: ca fructele sa se coaca intr-un timp cat mai scurt, plantei ii trebuie un sistem radicular cat mai puternic si cat mai ramificat. Urmand aceasta logica, agronomumul rus a stabilit doua metode prin care obtinem rezultatul dorit: Metoda 1: planta ingropata orizontal In brazduta pregatita din vreme, din toamna inca, sau in cel mai rau caz primavara devreme,astfel ca pamantul sa aiba timp sa se taseze si sa incorporeze toate elementele hranitoare pe care avem grija sa le punem, plantam rasadul nu vertical cum se face de regula, ci pe orizontala, culcat, cam 2/3 din lungimea tulpinii. Motul afara. Indepartam de pe portiuna ingropata frunzele si acoperim cu pamant. Adancimea de plantare este de circa 10-12cm. Directia pe care plantam rosiile este NS (motul la N si picioarele la S). In felul acesta, pe masura ce se dezvolta, planta va trage spre sud, spre lumina se indreapta si creste pe verticala. Pe bucata de tulpina ingropata radacinile se vor forma foarte repede. Nu o sa va vina sa credeti, dar aceste radacini nou formate sunt mai dezvoltate si mai zdravene decat a rasadurilor plantate in mod obisnuit, clasic.

18

Planta se ingroapa orizontal pentru a-si forma radacini suplimentare. Sageata reprezinta directia pe care se planteaza rasadul N-S, apoi este marcata adancimea, 10 cm. Metoda 2: Marcotarea copililor 2. Cea de-a doua metoda este chiar mai simpla si la indemana oricarui novice in gradinareala. In acest caz se propune folosirea cpililor in formarea unui sistem radicular solid. Cum? Simplu. Primii cpili laterali sunt lasti sa creasca ceva mai lungi, suficient incat la un moment dat, cand sunt suficient de mari, sa-i ingropam langa planta mama, de-o parte si de cealalta, indepartandu-le in prealabil frunzele de pe portiunea care vine ingropata. Ca si dincolo, motul afara. Ganditi-va ca e un fel de marcotare la urma urmelor. Copilii astfel adanciti se prind foarte repede si, ne spune cu mana pe suflet agronomul in speta, dupa o luna nici nu mai stii cine este copilul si cine mama, ba mai mult, copiii intrec parintii nu numai ca statura ci si ca multitudine de fructe. Si apoi, prin metoda asta nu exista riscul nici ca plantele sa se inghesuie si nici sa-si tina umbra, deci nu se streseaza reciproc pentru ca sunt rude de sange, scuzati, de seva. Specific acestui mod de plantare este faptul ca legarea rodului incepede la mica inaltime, altfel spus, planta nu trebuie sa creasca in inaltime ca sa lege rod.

In stanga: tufa cu cpilii folositi in calitate de marcota roditoare; In dreapta: o tomata plantata in mod traditional Si inca un lucru interesant, mai ales pentru cei care vor sa creasca aceasta cultura pe suprafete mari: aceasta metoda nu numai ca nu implica costuri suplimentare, dar inovatorul acestei metode ne asigura ca recolta pe care o vom culege va fi de 3 pana la 10 ori (!!) mai mare decat a celei culese de la plantele crescute in mod traditional si da ca exemplu ca de la o planta din soiul De-Barao si de la una dintr-un soi obisnuit de sera a cules cate 30 de kg de planta! Cresterea prin aceasta metoda implica de fapt o intelegere mai profunda a naturii, adica a particularitatilor, acestei plante. Din pacate plantele nu pot grai. Daca ar face-o ne-ar spune, fara tagada, ca amestecandu-se in mersul vietii ei omul n-a tinut cont de niste insusiri ale plantei. El, omul, s-a apucat, cu bune intentii altminteri, sa o agate pe spalieri, sa o propteasca de araci in dorinta de face economie de spatiu. Sigur ca ideea nu e rea, are logica ei, dar doar din punctul de vedere al omului, nu si al plantei. De ce? Pai sa facem un exercitiu de observare si de logica: castravetele, vita-de-vie, fasolea pot creste si rodi minunat catarandu-se pe suporturile puse la dispozitie sau gasite in cale,

19

sustinandu-se si pe sine dar si greutatea darului vegetal. Si asta pentru ca sunt dotate cu mustati, carcei, dispozitive de prindere naturale daruite de Mama Natura. Tomata nu are in dotare asa ceva. Ea este obisnuita sa creasca pe jos si de aceea tinde spre pamant. Si cum Mama Natura se gandeste la toate, s-a hotarat ca pe tomata s-o daruiasca cu harul de a putea sa-si creasca din tulpina radacini, oriunde i se ofera mediu propice hranirii. Sarmele, sforile, spalerii, legaturile cu care o incatusam nu-i permit sa duca o viata normala, chiar daca, si in aceste conditii ea creste, se dezvolta, da roade, are grija de urmasii ei. Iata de ce trebuie sa o ajutam, sa-i facem viata mai usoara, folosindu-ne de aceste trucuri: metodele prezentate si musuroirea. Trucuri care o vor ajuta sa-si dezvolte radacini suplimentare. Si ca un comentariu legat de cele prezentate, va voi spune o scurta istorioara. La momentul respectiv mi s-a parut un fenomen ciudat, dar in lumina celor prezentate lucrurile s-au limpezit. La acea vreme doar cochetam cu ce se poate numi gradinarit, alintandu-ma cu niscaiva flori, arbusti fructiferi si decorativi, ceva fasole, castraveti, ceapa, morcov eventual, sporadic, cand imi venea pe chelie. Intr-o buna zi de septembrie, plimbandu-mi copilul paros si patruped printre blocurile si asfalturile bucurestene, ochii-mi cad pe o planta ce-mi parea tare cunoscuta. Ce credeti ca era? O rosie. Crescuta pe o portiune de pamant orasenesc, printre nisipuri, pungi si gunoaie citadine, semne ale lumii civilizate, printre gazele de esapament ale parcarii respective, caci acolo se aciuise. Si constat cu stupoare cat este de grasana in timp ce intrebarea fireasca imi inflorea in gand: de unde a aparut samanta ce a nascut asa frumusete? Mi-am amintit ca nu demult pe acolo isi faceau de lucru niscaiva muncitori, si probabil in pauzele lungi si dese mai si mancau: ceva cu rosii. Si uite ca se nascu aceasta frumusete verde-jad cu plozi bucalati, inca verzi. Ma gandeam (amuzanduma rautacios, in sinea mea) la vecinele mele de la mosie cum se dadeau de ceasul mortii cand mana le-a tuflit bunatate de culturi bibilite si ingrijite. S-o fi vazut pe cucoana asta, arogant de sanatoasa, zglobie, lafaindu-se pe un pamant necultivat, neingrijit, nebagat in seama! Si a tot stat in felul acesta (pana au dat frigurile adevarate) cu margele de fructe rosii, roz si verzi la gat. Nu prea mari, margelele, dar curate si neatinse de vreo lighioana ciupercoasa sau crontanitoare. Gustate in schimb de paserile ceriului. Repicarea rsadurilor: ghidul complet, nu numai pentru nceptori Cnd eram tabula rasa n materie de grdinreal (nu c acum a fi vreo epicurian ceva acum) mi doream s pot gsi scris undeva negru pe alb, pe nelesul meu de grdinrist analfabet, cum se face una-alta in domeniul acesta. Iar cnd cei crora le mai ceream sfatul (vecini binevoitori i sritori, altminteri) mi ziceau de repicare copilire, butire i alte ire m lua cu ameeli i mai abitir. Asa c, intr-o buna zi, m-am apucat s caut, si s caut, s notez, s dezleg enigme, s notez, s descopr lucruri noi i minunate, s notez, s citesc, s internauesc i apoi, din nou, s notez totul pe nelesul meu. Ca s-mi rmn bine cuupenite n memorie. i iat ce a ieit. Ca teorie, repicatul este o metod agrotehnic important, folosita in legumicultura (i nu numai), n scopul unei repartizri uniforme a rsadurilor pe o suprafa (fie ea ser, solar sau recipiente individuale) i in scopul ncetinirii creterii plntuelor, astfel mpiedicnd lungirea lor n detrimentul robusteii . Cnd i cum se repic rsadurile? Cnd plntuele au deja cam 2-3 frunzulie adevrate, ele se repic, adic se transplanteaz n alt spaiu; astfel, rdcinile au mai mult loc de desfurare si mai mult hran, mai mult libertate. Important: Plntuele se aleg dintre cele mai robuste i dezvoltate. nainte cu aproximativ 2 ore de repicare, udm substratul cu ap cldu. De abia apoi, ajutndu-ne de un beior ascuit sau un creion, cu care vom afna n prealabil pmntul in jurul rsadului, vom trece la scoaterea (uor, deci mai puin stresant ) rsadului. Astfel vom putea scoate plntua, innd-o de frunzuliele cotiledonate i nu de tulpin, cum am fi tentai. nainte de repicare vom sacrifica 1/31/4 din rdcina central, ceea ce va duce la dezvoltarea rdcinilor suplimentare. Evident c in cazul rsadurilor cu rdcin pivotant nu are rost s facem aa ceva. n recipientele pregtite din vreme care pot fi la libera voastr alegere se pune amestecul de pmnt pe 3/4 din recipient, astfel, o dat cu dezvoltarea ulterioar vom aduga pmnt pentru a opri din lungire planta. Evident c ne vom ngriji din timp,( fie l cumprm fie l pregtim noi) s avem un substrat de calitate . Ca substrat universal pentru legume putem folosi urmtoarea reet: pmnt de grdin+turb+nisip n raportul 1:2:1 i adugm 2 pahare de cenu la o gleata de amestec. Pentru rsadurile de tomate, varz, ardei, vinete, ceap, salat, elin se consider mai bun amestecul de pmnt din 1 parte pmnt de grdin, 2 pri compost/mrani si 1 parte nisip, adugndu-se 2 pahare de cenu la gleata de amestec, iar pentru varz n loc de cenu 1 pahar de var nestins (fiind higroscopic, ferete plantele de umezeala n exces si astfel de cderea plntuelor) Pentru rsadurile de castravete, patisson, dovlecei, dovleac, amestecul considerat cel mai potrivit este din: pmnt de grdin si compost/mrani in proporie de 1:1

20

Unii grdinari au un mic secret: adaug in amestecul de pmnt cetin de conifere, pstrate de la pomul de iarn. Ei bine, se pare c acest lucru ajut la obinerea unui rsad sntos i mai zdravn. Rsadul, luat cu grij de frunzuliele cotiledonate, l adncim pn aproape sub acestea; avem grij ca pmntul s adere cat mai bine la rdcini i s nu rmn spatii de aer. Deasupra se presar n strat subire de mulci din compost sau mrania amestecat cu puina cenua sau var nestins (5%) n scop profilactic mpotriva mbolnvirilor fungice i mai ales mpotriva cderii plntuelor. ncercm dac plntua st confortabil trgnd de ea (de frunzulie, evident). Rsadul va opune rezisten. Dac nu, repetm operaia. Cum udm rsadurile? Apoi udm bine, n aa fel nct pmntul s fie bine ptruns, dar s nu blteasc. Dup repicare , primele 3-4 zile meninem temperatura de zi la 16-18 grade, iar pe cea de noapte la 14 -16 grade. tiu, m vei ntreba cum sa facem. n cazul serelor e simplu. Un pic mai complicat va fi n condiiile de apartament. Astfel vom fi nevoii s sacrificm o camer pentru rsaduri, i s reglm radiatorul n aa fel nct s ajungem la o temperatur convenabil. Ce s-i faci?! Arta cere sacrificii. La fel si grdinritul. i el este art. Rsadurile nu se uda mai des de 1-2 ori pe sptmn. Rar dar bine . Pn la saturarea complet a substratului. Repet: apa nu trebuie s blteasc. Pn la urmtoarea udare pmntul trebuie s aib aspectul de uor uscat , dar, atenie, nu permitei uscarea exagerat!. Dac nu prea avem timp, sau din varii pricini nu ne putem ine serios de udat, avem o ieire din impas prin folosirea acelor granule polimerice, sau mai pe scurt: hidrogelul. Aceste granule, care i mresc volumul de cteva ori in momentul n care sunt saturate cu lichid, asigur rdcinile plntuelor cu ap timp ndelungat. Ele se pun la fundul recipientelor n care vom transplanta plantele. Fertilizarea/hrnirea rsadurilor 12 zile de la repicare. Este deja timpul pentru mas. Prima de cnd au intrat n rndul lumii, pardon, a plantelor serioase. Fiecare dintre noi are propria carte de bucate pentru rsaduri. Unii prefer ngrmintele minerale, alii folosesc organica. Eu m numr printre cei din urm. Deci: de ce anume au nevoie plntuele? Azot, fosfor , potasiu, fier, magneziu , sulf, calciu. Ce opiuni avem? Fie mergem la magazinele specializate , de unde, dac suntei adepi ai organicei vei cumpra Bionat Plus sau Biol 555, sau oricare dintre ngrmintele biologice de pe pia, fie vom prepara noi nine niscaiva bunti pentru copiii vegetali. Si avem mai multe variante: macerat de compost ( 1 kg de compost + 10 l apa, se lsa circa 2-3 zile, amestecnd din cnd in cnd, lsm apoi s se decanteze), putem pune si ceva cenu, nu stric. Putem face si macerat din resturi vegetale menajere. Coji de cartof, morcov, si alte rdcinoase, cojile de la fructe (nu citrice) macerate in ap sau in apa in care am fiert cartofi, fasole sau apa de la splatul orezului sau a hritei (1 kg de materie cruda sau 300 gr. uscat la 5 l de lichid) si putem aduga si o lingura bun de bicarbonat de sodiu, sau nite pine de secar. Se las la macerat 2-3 zile. Daca plntuele sunt n recipiente individuale , cantitatea pentru 2 recipiente este de 1 pahar (250 ml) de soluie hrnitoare. Este bine s nu uitm s stropim deja rsadurile cu lapte degresat (sau zer) => pahar (125 ml) la 1 litru de ap. Aceast procedur de dezinfecie a plntuelor trebuie fcut pn la momentul transplantrii lor la locul definitiv ( eu cred ca nu stric daca vom continua i dup acest moment). Urmtoarea hrnire se face doar n cazul n care rsadul nu primete suficient hran, i drept urmare, aspectul su este nesntos, fr vlag cu o culoare verde-palid, concomitent cu schimbarea regimului de temperatur, adic o vom scdea: 18-20 grade pe timp de zi i 15-17 grade noaptea. Cum rsadurile, de felul lor, sunt nite mnccioase i putem risca s o ia razna ngrndu-se peste msur (tiu, e un paradox, dar asta poate duce la sensibilizarea peste msur a plantelor tinere, la fel ca i la om, dac stm s ne gndim ) vom fi nevoii s lum msurile necesare: rrim drastic udarea pn la uscarea superficiala a substratului, adic o dat la 8-10 zile i hrnim doar la rdcin (nu i pe frunze). Pentru aceast operaie ne putem ajuta de acele paie de cocktail . Dac vremea este nsorit, temperatura de zi o meninem in intervalul 22-24 grade, iar pe cea de noapte ntre 15-17 grade. Dac vremea este mohort, vom scdea temperatura astfel: cea de zi + 16/17 grade, cea de noapte 15/16 grade. Clirea rsadurilor Ct privete clirea rsadurilor, nu mai revin, ci doar reamintesc cteva aspecte; rsadurile , o dat cu creterea temperaturii exterioare peste 12 grade, pot fi scoase afar, mai nti pentru 2-3 ore, apoi timpul de stat afar se mrete pana la 10-12 ore. Oricum, dovada faptului c plantele noastre sunt clite va fi nuana de albastru-violaceu a tulpinielor. Ca mugurii florali ai primului ciorchine s se pstreze (s nu avorteze), este necesar ca nainte cu 3-4 zile de scoaterea plantelor la locul definitiv s le stropim cu soluie de acid boric 1 gram la 1 litru de ap. Operaia se execut dis de diminea ,

21

ntro zi mohort . n nici un caz nu se face aceast operaie in zi nsorit, pentru c riscm s ardem frunzuliele tinere. O alt recomandare ar fi ndeprtarea a 2-3 frunze adevrate de la baz. Acest lucru reprezint pe lng msura profilactic mpotriva bolilor i o asigurare a unei bune aerisiri si unui grad de iluminare mai mare. ndeprtarea frunzelor se va face cu grij, lsnd un ciotule de circa 1-1,5 cm, care cu timpul se va usca i va cdea singur. Reinei acest lucru i pentru momentul cnd vom copili tomatele. Lsnd ciotule n locul respectiv mpiedicm formarea unui nou cpil. Rsfarea plntuelor A!, s nu uit! Atingerea. Nu zmbii, este de fapt o stimulare a creterii plantelor. tiu sigur ca printre noi sunt muli cei care vorbesc cu copiii notri vegetali. n aceeai msur i atingerea lor uoar ajut la o dezvoltare armonioas. Explicaia e simpl. Gestul mecanic de trecere a minii pe peste tinerele plante, dup cum a fost stabilit de ctre unii cercettori, face ca plantele s elibereze prin frunze un gaz etin sau etilen (ethene sau ethylene) incolor, inodor care este un hormon i regulator de cretere. Bnuiesc ca v e cunoscut faptul c acest gaz grbete coacerea fructelor. Asfel, pentru tomatele culese necoapte din diverse motive se recomand vecintatea merelor coapte sau a bananelor (chiar coapte peste msur), tiut fiind c ele eman din plin etilena. Iat de ce e bine s facei acest gest drgstos ct mai des cu putin. Acestea se vor a fi doar cteva creionri ale unei operaii pe ct de serioase pe att de pline de satisfacii. Muli probabil vor spune: dar de ce s ne chinuim i s nu cumprm din pia, rsaduri deja mari i frumoase?! Rspunsul este simplu: ce-i fcut de mna ta e mai sigur si mai curat! Din pia nu tii ntotdeauna ce cumperi. Ne putem trezi cu alt ceva dect am vrut sau si mai ru, cu plante bolnave care ni le vor mbolnvi i pe cele deja plantate. Deci, spor la treaba si recolt bogat! Metod bio pentru producerea rsadurilor: semnarea fr substrat vegetal Da, da, chiar asa, putem semana fara a folosi pamant. Si eu, cand am aflat prima oara, am stat pret de cateva minute in imponderabilitatea surprinderii. Ca sa nu mai lungim vorba si nici sa punem la incercare rabdarea cititorilor, prietenilor nostri, voi intra in subiect. Este o modalitate de insamantare in cazul in care, din varii motive, nu avem la indemana substrat vegetal sau timpul este intr-atat de dramuit, incat nu permite un spatiu de desfasurare prea larg. Cu alte cuvinte, mai putin pretioase: nu avem timp! Este o metoda nu doar interesanta si care ne scuteste de cateva operatii intermediare in cresterea traditionala a rasadurilor pentru culturile de baza ( tomate, adei, vinete, varza, etc.) si de flori, dar si eficienta, rezultatul final fiind: timp economisit + recolta imbucuratoare. Tratarea semintelor se face in modul in care vi l-am povestit nu demult: dezinfectie, incalzire, inmuiere, calire. In cazul in care sunt persoane care n-au ajuns sa citeasca intelepciunile din articolul precedent, va spun acum o alta metoda rapida de tratare-hranire-calire: Tinem semintele sub lampa de cuart sau cea de ultraviolete pret de 1-2 minute (sau in soare, undeva pe pervaz, cateva ore), apoi le punem in solutie concentrata de permanganat de potasiu pentru vreo 20 de minute (daca nu avem asa ceva, putem sa le tinem in solutie de sulfat de cupru sau de bicarbonat de sodiu). Poate aveti in casa tinctura de rostopasca sau ceai de coada calului (acesta din urma ar fi bine sa fie concentrat folositi-le cu incredere). Dupa aceasta procedura, introducem semintele intr-un accelerator de crestere preparat in felul urmator: 1 lingurita de miere de albine + 1 lingurita de tinctura de propolis + 1lingurita de cenusa + 0,5l apa calduta. In ultima instanta, daca nu avem de unde face rost de cenusa de lemne procedam asa: 1 pachet de tigari ieftine, niste hartie igienica cea mai simpla posibil -, cam un sfert de rola, le dam foc, mare atentie la masurile de siguranta, si vom folosi cenusa astfel obtinuta). In solutia astfel preparata semintele se vor tine cateva ore. Apoi pregatim un recipient transparent de preferat cu capac . In cazul in care nu-l avem, luam un PET sil taiem pe lungime, lasandu-i drept capac latura netaiata pana la capat, sau folosim cutie de la inghetata la urma urmelor, pentru ca intr-un final, oricum recipientul va sta in punga de plastic. Pe fundul recipientului punem hartie igienica (sau sugativa) in cateva straturi (7-8), o udam bine, iar apa de prisos o scurgem. Nu e permisa baltirea! Semintele inmuiate, dar neclatite dupa ce au fost tinute in acceleratorul de crestere, le rasfiram pe suprafata hartiei astfel incat ele sa nu se atinga unele de altele, cu putina rabdare si cu o penseta le punem una langa alta la o distanta suficienta ca ele sa se simta in largul lor cand vor incepe sa se dezvolte. Tot acest set se introduce intr-o punga de plastic, se leaga bine la gura cu un elastic si se lasa, in apropierea unei surse de caldura (25-27 grade).

22

Capacul trebuie deschis zilnic, sau cu alte cuvinte, zilnic trebuie facuta o aerisire, o primenire a aerului, o oxigenare pret de cateva minute 3-4, timp in care profitam de ocazie sa pulverizam peste seminte si mai tarziu peste plantute cu apa. De regula, in cateva zile apar tinerele tulpinite cu funzulitele cotiledonate. In acest stadiu vom trece la scaderea temperaturii ziua sa fie intre +17/+20 grade, iar noaptea intre + 14 si 17 grade. Asfel radacinile sunt puternice, iar tulpinitele nu se lungesc peste masura. Cu toate ca, practic, plantutele au rezerve de hrana(tineti minte?), le-am tinut intr-o solutie gustoasa de accelerare a cresterii, apa cu care le pulverizam poate fi o solutie foarte slaba hranitoare, eu una folosesc bicarbonat de sodiu. Se poate folosi orice ingrasamant bio, sau gumat lichid. Dupa fiecare pulverizare, excesul de apa il scurgem, sau tamponam cu o sugativa. In momentul in care plantute au rasarit in proportie de 25-30% se trece la o calibrare a lor, adica se pastreaza cele deja rasarite si se renunta la restul. Sincera sa fiu, mie mi-ar fi mila si restul l-as mai lasa o lecuta la cresa, dupa care le-as alege pe cele mai dezvoltate si le-as repica, separat, pentru ca au nevoie de un regim usor preferential fata de cele din lotul reprezentativ. Este drept ca plantele din procentul de 25-30% au un potential de viata foarte ridicat, si asa o sa ramana pe tot parcursul dezvoltarii lor ulterioare. Vor fi rezistente la boli si daunatori, vor da o recolta buna. Partea buna a acestei metode, inafara faptului ca vom avea rasaduri de foarte buna calitate este, ca putem tine plantutele in astfel de rasadnite un timp mai indelungat. Astfel, daca sunt conditii neprielnice repicarii sau pur si simplu nu avem suficient timp pentru aceasta, ele vor sta cuminti, astepatand momentul mutarii lor chiar si 2 saptamani, fara sa se lungeasca peste masura. Acest lucru se explica prin faptul ca le cam lipseste hrana (singura rezerva fiind solutia de accelerare in care au stat) si radacinutele cresc incet, planta devine robusta. Cand apar frunzulitele cotiledonate si dau ghes germenii celor adevarate, trecem la scoaterea plantutelor din rasadnita si le pregatim pentru repicare: scurtam radacinuta (lungimea radacinutei nu trebuie sa o depaseasaca pe cea a plantei in sine, cam 5cm) Astfel, radacina va incepe sa se ramifice. Pregatite in acest fel, repicam plantutele in recipientele special pregatite, dar umplute cu pamant doar pe jumatate, ca pe masura ce planta se dezvolta si creste in inaltime sa putem adauga pamant. In acest fel se va dezvolta un sistem radicular suplimentar, ceea ce va ajuta planta sa se dezvolte armonios si puternic. Plantuta o ingropam pana la nivelul cotiledonatelor sau daca intre timp a mai aparut vreo pereche de frunzulite, pana la nivelul acelora. Recipientele se pun apoi langa o sursa de caldura (20/25 grade), la intuneric, pentru 12 ore. Dupa aceea se trec la lumina. Ingrijirea ulteroara este cea cunoscuta: udare cu masura, adaugare de pamant pe masura ce planta creste in inaltime. Si acum surpriza: nu se hranesc cu nimic, nu este nevoie! Incercati aceasta metoda si nu veti regreta. Va va da posibiliatatea sa alegeti plantute solide, puternice si sanatoase, si astfel, rasadul va fi de cea mai buna calitate iar munca va fi incununata de lauri! Cand vine vremea sa le scoatem la locul definitiv, le scoatem din recipientele in care au stat si le vom ingrapa pana la limita primei perechi de frunze. Stiti deja de ce: formarea sistemului radicular suplimentar este in favoarea viitoarei recolte. Bineinteles ca vom verifica la care dintre culturi se potriveste si la care nu. Apoi, fiecare rasad il vom acoperi cu un PET la care am taiat fundul. Asa va fi protejat si de eventualele diferente de temperatura de peste noapte, dar si de musafiri nepoftiti (limacsi, melci, etc). Sa va fie de folos, dragi prieteni! Producerea rsadurilor Cu producerea rsadurilor vom avea ceva treaba, pentru c va trebui sa inem seama de o serie de factori, care ne vor ajuta la obinerea unui rezultat mai mult dect mulumitor. Si anume, vom tine seama de regimul de lumina, CO2, apa, substane minerale, regimul de convieuire. O sa ncerc sa le prezint cat mai succint. Dup nsmnare, (nu stau sa mai descriu ce fel de substrat folosim, pentru ca fiecare dintre noi este adeptul unui anumit tip) recipientele, fie ca sunt rsadnie, paharele, pastile de turba sau orice altceva ne convine. Muli folosesc jumti de coji de ou, cofrajele de la oua sau confecioneaz din fii de ziar pus in cteva straturi, asta pentru ca sa evite repicarea ulterioara, mai ales cnd vorbim de ardei sau vinete, care sunt foarte sensibile la repicat. Recipientele le acoperim cu folii de plastic, si se pun intr-un spaiu in care temperatura sa fie aproximativ de 18-20 grade C pana la rsrire. Ei, si daca exista posibilitatea, cele mai potrivite sunt foliile de culoare roz sau orange, dat fiind ca imita cel mai bine lumina zilei nsorite chiar si in zilele mohorte. Dup ce seminele ncep sa ncoleasc si plntuele sunt in stadiu de mic bucl scoatem folia si scdem temperatura. Practic regula de aur va fi: Ziua lumina + cldura iar Noaptea ntuneric + rcoare n primele zile vom urmri destul de insistent regimul de temperatura pentru micile rsaduri. Astfel, pentru culturile iubitoare de cldura in prima sptmna dup rsrire, temperatura se va scdea astfel: pentru roii de la +20-25 grade, la 12-15 peste zi iar in timpul nopii, poate fi intre +8 si +10 grade.

23

Pentru ardei de la 25-27 la 13-16 ziua si 8-10 noaptea. Pentru castravei si dovlecei de la 25-27 la 15-17 peste zi si 12-14 noaptea. Scderea temperaturii, oprete planta din cretere , nedndu-i voie sa se lungeasc acesta fiind o metoda de a face planta sa se dezvolte pe lime, adic tulpina in loc sa se lungeasc, ea se ngroa si devine mai robust, mai puternic. Din a doua sptmn, pe timp nsorit, meninem o temperatura ridicata de +20-25, iar pe timp mohort mai sczut de +15-19. Peste noapte, rmne cea de +8-10 grade. Practic trebuie sa inem minte ca: la grad de nsorire ridicat temperatura de care au nevoie plntuele trebuie sa fie mai mare si urmnd logica, la grad redus de nsorire, temperatura trebuie sczuta.(in limitele bunului simt, evident) O alta metoda prin care nu permitem lungirea plantei este ca ele sa fie rotite, astfel ca lumina s cad pe toate prile plantei. Daca aceasta posibilitate nu exista, sau o considerai complicata, atunci recurgem la un truc: Montam pe laturile in care lumina nu cade direct , suprafee reflectorizante. Pe astea le alegei dup bunul plac: oglinzi, folie metalica, tabla zincata Ce trebuie sa mai urmrim cu atenie? Regimul de CO2 fra el fotosinteza nu are loc si pace! Daca avem sera/solar, problema se rezolva foarte simplu : punem cteva glei cu blegar maturat. Ei, aa ceva in condiii de apartament nu vom putea face, corect? Si atunci ce vom face? Asiguram o buna aerisire a plantelor fie prin deschiderea geamurilor, dar la buna distanta de plante ca sa nu le mbolnvim de tot, sau, nu rdei, folosim ventilatorul pus la o distanta ca aerul care ajunge la plante (rsaduri) sa fie ca o boare nu c un taifun! Regimul de umiditate Pmntul de la suprafaa nu are voie sa se usuce prea tare, de aceea el va fi meninut uor umed, jilav, dar in nici un caz ud. In cazul in care lumina este putina, iar temperatura aerului e cam mare, atunci o uscciune temporara a substratului va fi chiar binevenit, pentru ca in acest caz planta este mpiedicat s se lungeasc, deci s se slbeasc si prin urmare s piar. Urmeaz nc o regula de aur: multa lumina + temperatura ridicata (20-25)= strat umed; umbra si rcoare = strat jilav, doar uor umed . DECI: nu trebuie sa avem in exces nici umezeala dar nici uscciune. Pentru udatul rsadurilor vom folosi apa la temperatura camerei, chiar mai cldua de att (aprox .25 grade), evident ca nu direct de la robinet. Apa fie va fi inuta intr-un vas larg, descoperit pentru ca s se evapore clorul, sau i mai bine, apa fiart si rcit. Pentru stimularea si clirea in acelai timp a plntuelor, este bine de folosit apa provenita din topirea zpezii. Da, tiu o sa-mi spunei despre zpada poluata, sau de unde sa luam zpada cnd afara sunt +10 grade. Ei bine, putem pune o sticla (de plastic, firete) cu apa la congelator, iar dup ce devine bocna o lsam lng o sursa de cldura pana ce apa din sticla revine la temperatura camerei. Devine un fel de apa distilata. Eu, spre exemplu, pun la congelator, din timp, sticle din plastic in care am adunat apa de la splatul orezului, sau al meiului, apa de la fiertul cartofilor in coaja, sau de la fiertul legumelor. Sunt sigura ca muli dintre voi avei o imaginaie creativa, aa ca, ncercai diverse variante. Aceast ap este in acelai timp si un fel de papabun pentru rsaduri Hrnitul rsadurilor substanele minerale Si in situaia asta sunt multe feluri de a hrni viitoarele vedete. Probabil ca muli dintre voi deja avei tiina, de aceea va rog sa ne mprtii si nou, in caz, ca sunt altele dect cele pe care vi le voi prezenta. In general hrnirea ncepe in momentul in care plntuele i schimb domiciliul. Adic dup repicare. In primele 2 sptmni de viata rsadurile au nevoie de : azot, fosfor, magneziu, potasiu, calciu, sulf, bor. Mai trziu de alte substane Dar, dup cum se spune: dumanul binelui este mai binele, nici noi nu trebuie sa exageram cu hrnirea plntuelor. Adic sa nu le mbuibm. De aceea, in primele etape de viata, vor fi hrnite cu soluii hrnitoare ex. AVA sau UNIFLOR pentru rsaduri, (se gsesc n comer ). Atenie!! Pauzele in hrnire se vor reflecta negativ in viitoarea dezvoltare a plantei , deci si in viitoarea recolta . Totodat trebuie sa fim foarte ateni la aciditatea solului. Ca sa scpam de aceasta grija, folosim cu dublu efect cenu sau fain de oase. De ce dublu efect? Hai ca tii! Scade aciditatea substratului si totodat hrnete plantele. Din momentul apariiei rsadurilor si pana la plantarea lor in locul definitiv plantele se uda cu soluii hrnitoare. Nu se folosete apa simpla pentru udat ci mai degrab o soluie ceva mai diluata de ngrmnt (de preferat bio) Regimul de convieuire Si nc o regula de aur: plntuele au nevoie de spaiu pentru ca sa se dezvolte! Deci: Nu le nghesuii, sau rrii-le la momentul potrivit. Atenie, insa: ARDEIUL, VNATA, CASTRAVETELE URSC SA FIE REPICATE.

24

Prima frunza Planta ajunsa la vrsta de cteva sptmni, este o cu totul alta planta. Un fel de puber. Are cu totul alte nevoi, si anume: mult substrat pentru ca rdcinile sa stea in voie iar tulpina sa se dezvolte armonios. Acum este deja suficient de rezistenta la diferenele de temperatura, umiditate, lumina. Desigur, lumina rmne un factor extrem de important in dezvoltarea ei, deci trebuie sa primeasc, in continuare, suficienta lumina deoarece acum se pornesc frunzele sa se formeze. Lumina putina procesul este ntrziat si ndelung, se intrzie formarea mugurilor. Si asta nu e prea bine. Si revin la nevoia de spaiu. Concurenta cu alte surate pentru locul sub soare este acerba de aceea trebuie redusa la minim. Spun cei trecui prin ale grdinriei, ca una dintre greelile curente ale grdinarului amator este rsadul individual. Crescut in vase mici, rsadul nu se dezvolta suficient. De aceea, in astfel de recipiente, unele rsaduri trebuie inute doar pana la apariia ctorva frunze (ex. vnata 2-3 frunze, roii si ardei cel mult 4) adic: daca nu se va repica planta la acest stadiu de dezvoltare, creterea va fi frnata si calitatea plantei va fi, in consecina, sczuta. Mai pe scurt: este mai bine sa avem rsaduri mai puine dar mai viguroase, dect mai multe si slabe, deoarece, logica ne spune ca de la o planta zdravna recolta este mai mare chiar dect de la 5 plante debile. Sau: folosii recipiente mai mari! Cine are loc Cum producem legume din seminele proprii? ncet-ncet ne apropiem de vremea semnatului, iar cu aceast ocazie Phlox a pregtit un material extrem de util celor care sunt la nceputuri n grdinrit i nu numai. Eu zic, c toat lumea care vrea s produc legume din semine proprii are ce nva din seria de articole pe aceast tem. Aztzi v prezint primul episod din trilogie, care are urmtoarele capitole: 1. Tratarea i clirea seminelor 2. Producerea rsadurilor 3. Plantarea rsadurilor n grdin (huni) nvmintele ce urmeaz sunt pentru cei ca mine: afoni ntr-ale grdinriei; sau mai bine zis pentru grdinari de duminic. mi doresc, de multa vreme, sa gsesc un ghid de grdinrit pentru amatori, pentru cei ca mine, care se ocupa degrdinrit dup ureche parafraznd un cunoscut blog care au timp o data la sptmn, n cel mai fericit caz, dar, care cu ardoare doresc s i demonstreze c o pot face cu propriile puteri, i anume legumicultura . Legumicultura Cam preios, pentru noi, tia, neaveniii. Si pentru c, fie n-am tiut unde sa caut, fie c nu exist, fie ceea ce am gsit este tratat intr-un limbaj mult prea specializat pentru nelegerea mea, m-am hotrt s iau taurul de coarne, cum s-ar zice, i ncet, dar sigur, am cules de ici de colo sfaturi, secrete, reete, experiene si ncerc, umil, sa le pun pe hrtie pentru ali pasionai de grdina. Nu tiu ce a ieit, dar vi le mprtesc. M uit n calendar, cel lunar, desigur, i vad ca momentul mult ateptat este aproape. ncep sa-mi fac calculele: am suficient timp pentru primul pas nainte de a semna ce mi-am propus? Am pregtit arsenalul de semine? Le-am pus pe cprrii? Mi-am fcut planul de btaie? Mi-am pregtit batalioanele de lupta (coji de citrice, cenu, coji de ou, foi de ceapa i usturoi, etc., ce-mi vor fi vajnici combatani mpotriva bolilor si duntorilor, dar i ajutoare ntr-ale imunizrii i hrnirii viitorilor colocatari ai tarlalei) Si pentru ca rspunsul, evident, este pozitiv, trecem la pasul 1: Tratare i clire Aceasta operaie se face in trei etape: 1 seminele trec printr-un proces de dezinfecie, 2 apoi printrunul de accelerare a creterii (ncolirii) ca intr-un sfrit 3 sa fie clite! Astfel, nainte de data hotrta pentru semnat vom socoti cate zile avem nevoie pentru tratarea, stimularea si clirea seminelor si am in vedere seminele pe care ni le selectam singuri sau le primim din alte surse, pentru ca cele cumprate din surse organizate, sunt deja tratate si clite. Sau, cel puin, aa ar trebui sa fie. Pentru aceasta este bine ca seminele sa le punem in material textil care lasa aerul si apa sa treac fie sub forma de sculee, fie o alta varianta aleasa. Dezinfecia i stimularea Si aici am ales mai multe variante: VARIANTA 1 inem seminele la bronzat, in soare, cel puin doua-trei ore pe zi. Razele soarelui, nu numai ca joaca rol de dezinfectant natural mpotriva diverilor microbi, bacterii, microorganisme ru-voitoare, ci este si un veritabil accelerator de cretere, stimulnd ncolirea. Sau, mai simplu, daca avem lampa cu ultraviolete sau avem pe cineva cunoscut ori mergem la un salon de frumusee pentru bai de ultraviolete am mpucat doi iepuri! Culmea este ca nu glumesc. Doar ca trebuie inute nu mai mult de 2-3 minute/zi, timp de 2-3 zile.

25

Apoi urmeaz stimularea, introducnd seminele in diferite soluii hrnitoare: macerat de cenu (1 lingura cenu + 0,5 ml apa calda infuzate 24 ore in acest caz se in doar 3 ore), sau orice ngrmnt lichid (de preferat bio) din comer. VARIANTA 2 1. Seminele, se in in soluie de permanganat de potasiu (de culoare violet-nchis) cam 24 de ore, apoi cltim si le inem, alte 24 de ore in soluie de acid boric (1 gr. la 0,5 l apa). sau 2. inem aprox. 30-40 minute (dup alii intre 12 si 24 de ore, voi hotrai ct) seminele n soluie 1% de permanganat de potasiu sau de piatra vnata (0,2 gr la 1 l apa). sau 3. n apa oxigenata 2-3%, nclzita la 38-45 grade seminele se in timp de 5 10 minute. In acest caz dezinfecia se produce doar la suprafaa seminei, neptrunznd si in interiorul ei. Dar, in schimb se produce o bine meritata hrnire cu oxigen. sau 4. mpotriva mbolnvirilor bacteriale seminele pot fi tratate cu suc de aloe: 1 frunza de aloe de la o planta de cel puin trei ani, se tine la ntuneric si la rece (frigider) pre de 6-7 zile dup care piseaz, sau se da prin maina de tocat, iar sucul stors se dilueaz cu apa in pari egale. Seminele se in in aceasta soluie cam 18-24 ore, dup care se pun din nou la uscat. Dup dezinfecie le inem in stimulator de cretere, care pot fi infuzie/macerat de cenua (1 lingura cenua + 0,5 ml apa calda infuzate 24 ore in acest caz se in doar 3 ore), ori suc de aloe si/sau cenua si usturoi: 1 lingura de cenua+1 lingura de usturoi pisat+ 100 ml suc de aloe inute circa 12 ore. VARIANTA 3 Seminele mari si sntoase se pun intr-un sculee din tifon sau alt material textil care respira si se introduc intr-o soluie de acid boric :1/2 linguria de acid boric la 250 ml apa cam 2-3 ore, dup care mutam, fr cltire, in soluie de permanganat de potasiu de 1% (1 gr la 100 ml apa) 25-30 minute si la urma intr-un stimulator de cretere ca cele descrise mai sus. Temperatura soluiei hrnitoare e bine sa fie de 25-28 de grade, constant. Astfel, recipientul in care inem seminele in aceasta soluie va sta lng sau pe o sursa de cldura, cu condiia sa fim ateni sa nu o dam in clocot! Clirea Dup tratamentele descrise mai sus, seminele se cltesc in apa curata de cteva ori apoi se pun in vase de sticla (nu plastic si nici metal) bine nchise si se dau la rece. Daca stm la curte, ngropam vasul (vasele) in zpada, daca nu avem nici curte nici zpada recurgem la prietenul Frigider. Ideea este ca trebuie inute la o temperatura de cel mult +3 grade. O alta grija pe care o vom avea, cat timp seminele stau la rcoare, este aceea de a tine materialul in care se gsesc seminele mereu in stare umeda (nu uda). La rece trebuie inute seminele vreo 2-3 zile. Unii spun ca imediat dup ce le scoatem de la rece, seminele trebuie semnate. Alii sunt de prere ca perioada de repaus la rece sa fie alternata cu una de stat la o temperatura de +25-26 grade. Eu una le pun imediat in culcuul lor de pmnt i, substratul fiind mai cald dect mediul in care au stat, rsar foarte repede. n episodul urmtor v voi prezenta producerea rsadurilor, pn atunci, spor la treab! Mutarea rsadurilor n grdin Scoaterea copiilor in lume, adic plantarea rsadurilor la locul definitiv. Desigur, fiecare zona, regiune, are particularitile ei climaterice, aa ca e de presupus ca fiecare dintre noi tie perioada cea mai prielnica de plantare in sera/solar, gradina, a viitoarelor plante roditoare. Nu vom uita nici de calendarul lunar, desigur. In general, temperatura nu trebuie sa fie sub + 12-15 grade ziua, iar noaptea sub 10 grade celsius. Plantarea este bine de fcut in zi noroasa, dar fr ploaie, sau pe inserat. In primele 2 sptmni plantele trebuie udate zilnic. Daca nu exista aceasta posibilitate, vorbesc despre grdinarii de duminica, cei care vin la moie o data la sptmna, exista o metoda foarte eficienta: pentru asta avem nevoie fie de un tub din plastic fie de sticle de plastic (de 2 2,5 litri) crora le tiem fundul, le facem pe pereii laterali mici orificii si le ngropm pe lng planta sub un unghi de 45 grade. In aceste recipiente turnam apa cu soluie hrnitoare, care va ajunge direct la rdcini. Pentru ca acest lucru sa se fac treptat, sticla va avea dopul pus, iar tubul un opritor dintr-un material poros, o bucata de pine, de ce nu?!, astfel ca scurgerea lichidului sa se fac nu dintr-o data ci lent. Mai exista un daca de care trebuie inut cont: daca este prea cald in perioada imediat plantarii, in primele 4-5 zile, tinerele plntue ar trebui umbrite cumva. Fie ca vom avea grija sa le plantam lng o cultura deja dezvoltata la vremea respectiva, fie ii instalam un umbrar.

26

Sigur, cu ce am prezentat aici, nu se termina ci de abia ncepe Odiseea Grdinarului de duminica. La buna revedere si spor la treburi! Mulcirea: cu ce, cand si cum mulcim? (Partea 1/2) In discutiile mele incinse cu prieteni sau cunoscuti, care se mai si ocupa de gradinareala unii, gradinarie altii, a rasarit si problema mulcitului. Unii dintre ei, cuminti, ascultatori, incerca sa probeze la ei in gradina efectele acestei binecuvantate metode de protejare a pamantului si culturilor, altii, mai tantosi si mai increzatori in cunostintele proprii incerca sa tina piept veneticului orasenesc, care indrazneste sa le bage nazbatii in cap. Surpriza vine cand constatata cu proprii lor ochi, ca ceea ce se indarjeau ei sa conteste se dovedeste a fi asa cum le zice vecina venetica. De aceea vin si zic cu mana pe inima: mulcitul este cea mai eficienta si la indemana agrotehnologie. Haideti sa ne reamintim cateva dintre beneficiile unei astfel de tehnologii: impiedica evaporarea apei de la nivelul sistemului radicular; protejeaza radacinile plantelor de diferentele bruste de temperatura: impiedica incalzirea in exces pe timp de vara si de inghet pe timp de iarna; prin folosirea cu discernamant, cu mult cap cu alte cuvinte, a mulciului organic asiguram un nivel optim de aciditate a solului; imbogateste solul cu substante hranitoare si benefice , imbunatatindu-i structura, prin urmare, regenerandu-l; prin mulcire tinem ostatice substantele bune din sol si astfel se impiedica spalarea si vantuirea lor in urma ploilor, gerului, vanturilor; inabusa buruienile, impiedicand dezvoltarea lor, pentru ca nu permite patrunderea luminii (stratul trebuie sa fie de cel putin 7-10 cm); mulciul organic permite inmultirea miscroorganismelor benefice in substrat si le ajuta in munca lor neostoita; protejeaza plantele de daunatori; sa nu uitam ca amplasat sub diferite culturi decorative da gradinii un aspect ingrijit si natural; mulciul impiedica stropirea cu noroi a plantelor pe timp de ploaie sau cand udam gradina; impiedica formarea mucegaiului la unele culturi: capsun, dovleac; Cu ce mulcim? Tipuri de mulci Mulci organic Buun! Am trecut in revista cateva dintre beneficiile acestui mod de protectie, hranire si decorare a gradinii. E vremea sa insiram drept exemple cateva tipuri de mulci organic: Compostul de gradina reactie neutra de departe lider intre mulcitori, chiar mai bun decat balegarul. Contine substante hranitoare, mai ales fosfor, imbunatateste structura solului, apara de supraincalzire sau racire excesiva (inghet). Balegarul bine maturat reactie slab alcalina (de multe ori se prefera in combinatie cu paie macerate) in calitate de strat de mulcire i-ar sade mai bine laolalta cu stratul de suprafata de pamant, pentru ca altminteri se cam prapadesc bunatate de substante hranitoare, mai ales azotul. Deci: balegarul se inglobeaza in pamant, altfel, degeaba il imprastiem! Iarba cosita bogata in azot este cel mai des si la indemana material folosit pentru mulcire. Inainte de a fi imprastiata pe locurile alese, e bine s-o tinem o vreme sa se zvante, adica sa se mai ofileasca, sau chiar sa se mai usuce. De ce? Pentru ca exista pericolul sa intre prea repede in procesul de descompunere. Mai mult chiar, se va imprastia in strat subtire , de cel mult 8 cm, deoarece altminteri va duce la supraincalzirea substratului si nu ne dorim asa ceva, mai ales pe timp de vara. Pe langa iarba cosita sunt bune si buruienile, pe care, deasemenea, le lasam sa se ofileasca, dar ATENTIE! In nici un caz nu folosim buruieni inflorite sau si mai grav, care au legat deja seminte!!!! Va veti blestema zilele, noptile, serile si amiezile, da ce zic eu! Chiar si lunile si anii! Pentru ca va veti trezi cu un multiplicator de dnsele si vai si amar de noi!! Paie maruntite prin descompunere inghite azotul din substrat ca strat de mulcire e foarte bun, dar din nefericire contine si seminte de buruieni, deci va trebui sa fim atenti ca inainte de imprastiere sa-l scuturam pe o folie nu sa-l vanturam, deoarece, dupa cum va aminteam, intervine treaba cu blestemul semintelor. Ca si in cazul rumegusului, talasului, cojii de copac, trebuie avut grija sa adaugam ingrasamant ce contine azot: cenusa, faina de oase, zeama de urzici, apa de gunoi de grajd sau de pasari. Rumegus si talas reactie slab acida este foarte indicat pentru culturile de legume si fructe perene. E bine sa ne abtinem la utilizarea lui la culturile anuale, deoarece, dupa recoltare, se va amesteca cu substratul de pamant si in timp duce la cresterea aciditatii, saracirea in azot si

27

deteriorarea stratului fertil. Se va utiza impreuna cu apa de balegar, cenusa, faina de oase, apa de gainat Coaja de copac, andara de lemn reactie usor acida Le utilizam mai mult in calitate de strat decorativ de acoperire pentru a nu lasa gol niciun petic de pamant. De preferat ca andarele de lemn sa aiba intre 1 si 5 cm. Este un material de mulcire foarte potrivit pentru arbustii si pomii fructiferi, dar si pentru cei decorativi. Cu o astfel de paturica cel mai bine se simte zmeura. Nu uitati combinatia de ingrasamant aducator de azot. Cele provenite de la conifere (fie coaja fie tandara) ar fi bine sa stea o vreme la compostare, cam un an, inainte de a le utiliza in gradina (cauza sunt rasinile pe care le contin in cantitate considerabila). Cetina (acele) de conifere reactie acida De departe cel mai potrivit material pentru capsuni, chiar mai potrivit decat paiele. Raspandita printre randuri impiedica atacul si difuzarea putregaiului cenusiu, iar dupa ploaie fructele raman curate. De preferat sa se foloseasca doar pentru culturile/plantele acidofile (rhododendroni, hydrangeea-hortensia-, merisor, afin, rachitele,) Turba reactie acida protejeaza solul de razele soarelui, pastreaza umiditatea. Sub stratul de turba nu se formeaza crusta si datorita culorii inchise a materialului regimul de temperatura este apropiat de cel ideal pe timp de vara. Nu este indicat pentru o mulcire totala si se foloseste cu predilectie pentru culturile/plantele acidofile. Mranita de frunze reactie neutra spre slab acida suficient de bogata in substante nutritive; Ziare (alb/negru), hartie de impachetat, carton, ambalaje diverse este bine sa fie folosite drept suport pentru alte materiale de mulcire, de preferat organice, iarba, mranita de frunze. NICIODATA nu se foloseste ca atare, deoarece trage toata umiditatea din sol. Coaja de ou buna si in lupta cu limacsii si melcii Coaja de nuca dar atentie, are un continut crescut de iod Resturile de la productia de bere (hamei) extrem de hranitoare, dar nu in exces Compostul de miceliu reactie alcalina Zatul de cafea reactie acida Resturile vegetale (masa verde maruntita) de la siderate, leguminoase (mazare, bob, fasole), foarte bogate in azot, plante medicinale si aromatice (alunga daunatorii) Coaja de la boabele de cacao, mai neobisnuit, ce-i drept, dar foarte bogata in azot numai ca este extrem de TOXIC pentru caini mai ales!!! Mulci anorganic pietris, spartura de piatra, marmura, calcar, piatra decorativa, keramzit, argila expandata arata foarte bine printre plantele decorative, conifere, arbusti decorativi. Atentie insa, pe langa plantele acidofile spartura de calcar face ravagii! Este bine ca stratul sa fie aplicat mai intai peste un material geotextil, care lasa sa treaca aerul si apa. Folia si material geotextil, mai ales cel din urma sunt eficiente pentru plantele tinere. Materialul geotextil este foarte util la culturile de capsuni, legume pentru ca permite trecerea aerului si a apei catre radacini si , totodata inabusa buruienile si nu le permite dezvoltarea. Stratul de mulcire este un excelent pastrator al umiditatii substratului la nivelul sistemului radicular al plantelor. Dar trebuie avut in vedere ca la udare sa folosim o cantitate mult mai mare de apa decat in cazul udarii pamantului neacoperit, deoarece trebuie udat si stratul de mulcire si substratul de sub el. Pe timp calduros si/sau secetos se recomanda udarea mai rar dar mult mai intens. In partea a doua va vom prezenta cand si cum sa mulcim ca sa beneficiem la maxim de avantajele aceste tehnologii, ne auzim maine! Mulcirea: cu ce, cand si cum mulcim? (Partea 2/2) Dupa ce v-am prezentat diferitele tipuri de mulci, azi vom vorbi despre cum si cand sa le aplicam. Cand mulcim? Primavara, mai tarziu, dupa ce s-a mai incalzit oleaca pamantul, este cea mai potrivita perioada pentru mulcirea culturilor. Atentie insa: sub nicio forma nu imprastiem strat de mulcire pe un pamant inca rece! Stratul de mulci va pastra pamantul cu 2-3 grade mai rece decat cel neacoperit. In consecinta lasati cateva zile bune sa se incalzeasca suficient pamantul. Pentru grabirea incalzirii pamantului in vederea formarii de brazde cu semanaturi timpurii putem recurge la o metoda simpla: acoperim cu folie transprenta portiunea respectiva si asa impuscam 2 muste de-o data: substratul se incalzeste, ca urmare, semintele de buruieni incoltesc si noi putem usor , fara efort

28

sa le smulgem, lasand brazda curata inainte de semanare, iar pamantul e usor, afanat si aerisit. O placere! E drept ca operatia trebuie facuta in cateva etape, pentru ca semintele de buruieni rasar la diferite intervale de timp. Toamna, si ea e o perioada prielnica pentru mulcit, mai bine zis, jumatatea toamnei, atunci cand pamantul este suficient adapat de ploile de toamna, iar pamantul este inca destul de cald. Procedam ca si la mulcirea din primavara: pregatim terenul vizat indepartand resturile vegetale in urma recoltarii, buruienile, presaram ceva cenusa sau faina de oase (pentru ca asimilarea lor se face lent, treptat), ca apoi sa imprastiem stratul de mulci. In felul acesta radacinile plantelor sau al culturilor vor fi ferite de dezgolire, respectiv de inghet. Cum mulcim? Daca pamantul este mult prea ud, va trebui sa mai amanam mulcirea, pentru ca riscam tasarea lui, in loc sa fie usor si afanat. In consecinta asteptam luna mai (daca e primavara) si daca vremea se anunta calda purcedem de la inceputul lunii, iar in cazul in care , asa cum s-a mai intamplat, vremea rece se mentine si la inceput de luna, asteptam jumatatea ei, cand sigur se va incalzi. Cu alte cuvinte si mai putine: asteptam sa se instaleze vremea calda. Intotdeauna lasam spatiu de respiro intre stratul de mulci si tulpina, lastar, tija plantei. Cel mai potrivit moment de aplicare/imprastiere a stratului: dupa o ploaie buna Deoarece , cu timpul, stratul de mulci, prin dezintegrare, se subtiaza, avem grija ca sa-l mentinem la grosimea initiala ( 7-10 cm) adaugand din cand in cand un strat proaspat Inainte de aplicare a stratului avem grija sa curatam bine de resturi vegetale , buruieni, gunoaie, apoi udam, daca pamantul este uscat altminteri, apa va ajunge cu greu la radacini fie cu apa simpla, fie cu compot de urzici, apoi afanam si abia la urma imprastiem stratul de mulcire. Materialul de mulcire verde, crud, (alte materiale decat paie, scoarta de copac, frunze uscate, etc) se aplica in strat subtire (5-8cm), pentru ca, in sens contrar, el va intra in putrefactie mult prea repede si va cauza negativ plantelor. Cel uscat se aplica in strat mai gros ( 8 max. 12 cm). Arbustii fructiferi se mulcesc de jur-imprejur pe o raza de 40-50 cm, iar pomii fructiferi pe o raza de 70-80 cm. In concluzie, dragii mei, acoperind solul cu mulci, mai ales organic, practic facem cea mai buna investitie pe termen lung. Prin dezintegrare, stratul de mulcire, el insusi, devine parte complementara de imbogatire si regenerare a structurii pamantului. Plantele sunt protejate de factorii distructivi, iar solul are de castigat printr-un surplus de elemente benefice. Si ca un ultim mic secret: primavara stratul de mulcire trebuie sa fie de culoare verde, iar pe timp de vara, trebuie sa treaca prin fazele nuantelor deschise , lucru posibil doar daca am utilizat mulci organic crud pus in primavara. Mulciti, mulciti, mulciti! Si bucurati-va de beneficiile ei! Pamantul de frunze Este una din acele zile dintr-un noiembrie cam rcoros, dac nu de-a dreptul friguros, i m uit contemplativ pe geamul aburit, gndind poetic la vremea de afar. Nicidecum bacovian, deoarece ziua este nsorit, cu un cer limpede, uor auriu ca i frunzele copacilor. Stop. Care frunze? Unde-s frunzele? Desigur, a nceput Marea Desfrunzeal, ultima strigare a Naturii:- Ia neamule frunze! Ieftine i bune! O dat! De doua ori! De trei ori! Adjudecat doamnei care a strns 8 saci! Da, vederea maldrelor de frunze mai mici, mai mari, mai late, mai subiratice, mai scorojite sau n care mai licrete un strop de clorofil m pune serios pe gnduri. Gnduri gospodreti, desigur. Ce minunie de material pentru viitorul pmnt de frunze! i, uite aa, poezia de afar se velnici ntr-o proz teluric. La propriu. Cu pmntul de frunze eu mi-s prieten veche, dar m-am gndit eu n sinea mea, c tare bine ar fi s le fac i altora cunotin cu dnsul. Este o minunie de substrat, care este obinut n urma descompunerii frunzelor czute ale copacilor, arborilor, pomilor i arbutilor fructiferi sau nu, mai ales ale foioaselor. Structura lui este pufoas, uoar, fiind permeabil la ap i aer, bogat n elemente hrnitoare uor asimilabile de ctre plante. Reprezint un excelent material pentru mbuntirea structurii i proprietilor fizice ale solului. Adugnd pmnt de frunze (dar i ceva nisip) la un pmnt greu, lutos, structura acestuia, ntr-un timp relativ scurt, se va mbunti considerabil. Cel mai bun pmnt, substrat, cum vrei s-l denumii, se va obine din frunzele de mesteacn sau de arar. Foarte indicate i bune sunt i cele de carpen, fag, paltin, arin, tei, alun, scoru, soc. Indicate sunt i frunzele de plop, chiar dac se las ceva mai greu descompuse. Ele sunt tare potrivite pe post de pturic-mulci peste bulboasele din gradina, pentru muuroirea din jurul trandafirilor, pe sub pomii i arbutii fructiferi. Tocmai pentru c sunt mai rezistente, iar coninutul n tanin nu este suprtor.

29

La polul opus se ngrmdesc frunzele de salcie, castan, stejar din cauza concentraiei de tanin. Frunzele de nuc sunt undeva pe la mijloc. Stau nehotrte pe la mijloc. Pe ele le vom strnge s ne facem provizii pentru momentul atacului Gndacului de Colorado. Vreo 2 kg de materie prima, puse ntr-un butoi, acoperite cu ap, s zicem vreo 10 litri, i inute aa vreo 2-3 zile. La momentul potrivit, cam cu vreo trei sptmni nainte de perioada de instalare a dumnealui, vom putea prepara o licoare de deochi mpotriva americanului vrgat. Cu ce ncepem? Firete, cu adunatul lor. Cu grebla special de frunze, cea cu dinii lungi si elastici, ca un evantai. Este indicat pentru suprafee nu prea ntinse. Dac avem de adunat de pe o suprafa mai mare este potrivit folosirea mainii mecanice de tuns iarb. Desigur c i am n vedere pe cei ce au aa ceva. Potrivim nlimea pentru tierea ct mai superficial, astfel nct frunzele aspirate s fie tocate i ndesate n sacul de colectare. Materialul este gata de compostat! n felul acesta, frunzele intr n descompunere mai repede i mai uniform. Inconvenientul trebuie lucrat doar pe vreme uscat. De unde adunam? Dac nu avem alt soluie, vom aduna de pe tarlaua noastr, mai exact din locurile n care nu avem prea mare trebuin de ele. Aici m opresc din sporovial pentru c trebuie s punctez ceva. Eu una, pe cele de pe moia proprie, prefer s le las la locul lor de czciune. Poate mai puin pe cele de la vreun copac sau arbust care-mi fur atacai de gngnii hmesite peste var. Pe acestea le ard, iar cenua merge la compost sau sub brazd. Pe cele de la plantele atacate de ciuperci le las pe loc. tiu, o s v revoltai, poate c pe bun dreptate, dar merg pe logica celor care se pricep i sunt meteri n domeniu i-mi spun cam aa: sporii, pn-n toamn, nu mai au ce cuta pe frunze, se las la vatr, adic se mprtie pe pmnt, unde-i vd gospodrete de treburile lor murdare i ilicite. Deci de grija lor, cum s-ar zice, am scpat, de aceea le las in pace. Eu prefer s-mi aduc frunze de aiurea, cel mai indicat de la vreo margine de pdure. Nu iau din pdure, ca s nu stric echilibrul. Un pmnt dezgolit n pdure (i nu numai, firete) este un pmnt vulnerabil la orice ru, iar miunelile de la suprafaa, dar i de sub pmnt sunt vduvite de hran. Scuzai-mi intermezzoul, dar am simit nevoia , din nou, s aduc n discuie grija i atenia pentru el, pentru pmnt. Bun. Voci mai crcotae ar spune c ne-am aduce boli i duntori din import. Nu e chiar aa, pentru c o seam de oameni luminai n domeniu ne asigur de contrariu. Noima este urmtoarea: chiar de sunt frunze de la copaci/arbori, arbuti lovii de vreun beteug, nu va trebui s ne facem vreo problem, pentru c nici bolile i nici duntorii din alt areal nu se potrivesc cu cele din bttura noastr. n lumea lor vegetal lucrurile sunt foarte clare. Revin acum la tipul de frunze. n principiu putem folosi frunzele tuturor speciilor, dar cu o condiie: s aflm care se descompun n cel mai scurt timp. i ce aflm noi? Aflm c ntre 0,5 1 an se descompun frunzele majoritii foioaselor caduce (cu frunz cztoare): mesteacn, arar, scoru, soc, carpen, fag, alun, pducel i altele. ntre 1,5 2 ani au nevoie frunzele de stejar, plop; peste 2 ani, dar pn n trei nucul, castanul, salcia. Frunzele speciilor din urm au nevoie de un timp mai ndelungat i pentru c, avnd un coninut considerabil de tanin, este mai bine sa ateptm cu nglobarea lor n substratul pentru culturi. Plantele tinere nu suport prezenta taninilor. Este ngreunat sau chiar compromis dezvoltarea ulterioar. Mai este un grup de frunze de care trebuie amintit: cele de la speciile cu frunziul venic verde i coniferele. Timpul de care au nevoie ca s treac n rndul materiei folositoare este cuprins ntre 2,5 3 ani. Bine ar fi ca, nainte de compostare, s le mai i mrunim. Cum preparam pamantul de frunze? nainte de toate trebuie spus aa: prepararea pmntului de frunze difer de cea a compostului, deoarece el nu reprezint un compost i nici nu are proprietile acestuia. La transformarea lui, microorganismele, bacteriile, micelii nu folosesc oxigenul. Iat i marea diferena dintre ele. Cam asta ar fi teoria. Trecem la practic. Avem diferite variante de compostoare. Dac tim s meterim i avem la ndemn 4 pari i o plas de srm sau doar srm, putem dibci o cutie de 11 n care ndesm binebine frunzele adunate. Dac avem prin preajm i ceva iarb sau buruieni nc rmase pe la coluri de cas sau de gard le adugm printre ele. Nu avem cum sau din ce s construim lada? Nu-i nimic. Nici eu nu am i am recurs la sacii pentru gunoi menajer, cei de litraj mare, pe care i-am nepat pe alocuri i n care am ndesat laolalt frunzele, iarba rmas i cteva buruieni zgribulite. Fac bine la fermentaie. O accelereaz. Apoi am udat bine-bine cu apa rmas dup ultima ploaie (oricum recipientele pentru strnsul apei de ploaie trebuia s le adpostesc n magazie). Sacii nu i-am legat la gur ci doar i-am rsucit i am pus pe ei cte o greutate.

30

Singura condiie fr de care nu se poate este ca materia prim s fie ud. Aa deci frunzele trebuie s fie adunate dup o ploaie bun sau dup ce a czut pe ele o brum serioas. Dac sunt uscate avem grij se le udm din plin. Ce mai avem de fcut? De ateptat. O leac de rbdare. Oricum avem ce face ntre timp. Utilizare n stare nematurat, crud, pmntul va fi gata cam n 0,5 2 ani (n funcie de soiul frunzelor, v amintii?!) n pmntul de frunze crud, pe lng pmntul negru, plcut mirositor se disting cu uurin resturi de frunze, bucele de rmurele. El poate fi adugat la compost, la substratul de plantare pentru o mai bun afnare, ca strat de mulcire sau pentru umplerea golurilor din gazon. Pmntul de frunze maturat, copt, este gata n 1 3 ani, din aceleai considerente ca i cele amintite mai sus. El arat ca un pmnt negru, cu un miros reavn plcut, omogen i pufos, uor, fr resturi vegetale. El se folosete ca i cel crud, n plus mai poate fi utilizat ca substrat pentru nsmnare sau pentru rsaduri. Este i un bun companion pentru compost sau pmntul de grdin, care, dimpreun cu nisip vor face un substrat potrivit pentru plantele de apartament i nu numai. Prin urmare, dragii mei, s pornim la cules de frunze! Vremea este taman potrivit pentru aa activitate! Compostare: soluia practic pentru deeurile din grdin Una dintre cele mai spectaculoase procese din grdinile noastre esteformarea compostului. Asta, dac facem i noi compost, deoarece compostarea este o tehnica subestimat i prea puin folosit la noi. Dei are o sumedenie de avantaje, acestea aparent nu sunt clare pentru toat lumea, altfel nu am mai vedea resturile vegetale n saci de plastic n fa a caselor n zilele cnd se ridic gunoiul i cred c ar disprea i fumul gros, care se ridic din aa multe grdini n fiecare toamn. Cum se face compost? Compostul este extrem de uor de fcut, ai nevoie doar de o lad de compost (zis i compostor), cumprat din comer sau fcut de mn, n cadrul unui mic proiect de bricolaj. Pe toat perioada anului poi arunca deeurile vegetale din grdin i cele menajere n compostor, care se descompun i se transform n ngrmnt natural, care poate fi folosit n grdina de legume dar i ca pmnt pentru florile i rsadurile n ghiveci. n compost putem pune: iarba tiata frunzele uscate (dar nu i cele de nuc!) buruieni (cele care nu au semine mature) fructele stricate, cojile fructelor sau ale legumelor (Atentie: plantele sau fructele afectate de ciuperci sau boli NU se pun in compost) materialele lemnoase (dup ce au fost mcinate) hrtie cenu de lemn (n cantiti moderate) n general orice material biodegradabil, care se descompune n cteva luni Nu se pune n compost: oase sau carne cenua de crbune sticl pietre, metal sau plastic plante sau fructe afectate de boli sau ciuperci n general nimic ce nu se descompune n timp real (cteva luni) Recomandri practice S fim serioi, nici cel mai con tiincios ecologist nu va fugi pn la lada de compost dup fiecare mr mncat, dar pentru a scdea volumul de eurilor menajere, putem aduna resturile biodegradabile din buctrie separat, care dup cteva zile pot fi aruncate la compost deodat. Din experiena mea, un an pur i simplu nu este de ajuns ca toate resturile vegetale s se descompun. Sunt numeroase proceduri pentru accelerarea descompunerii, cum ar fi udarea i acoperirea compostorului, aerisire lunar sau acceleratori chimici, dar sincer, toate astea mi se par un efort inutil (cei care au ntors vreodat cu furca con inutul unei lzi de compost, tiu exact la ce m refer). Soluia cea mai practic i mai comod este s ai dou compostoare, pe care le folose ti alternativ an de an. n primul an pui resturile doar n primul, n care n mod normal nu se va descompune pn toamn (cnd ai cea mai mare nevoie de compost) a a c va mai trebui s a tepi nc un an, iar aici

31

ntr n joc cel de-al doilea compostor. n anul urmtor folose ti numai pe acesta i pn la toamn materialul din cellalt va fi gata pentru a fi mprtiat. Simplu! Eu folosesc acest sistem de mai muli ani cu succes i fac (cel mult) o singur aerisire/amestecare pe an. Chiar zilele trecute am amestecat compostul de anul trecut i atunci mi-a venit ideea acestui articol (lucrul cu furca tot timpul m inspir ). Am constatat c materialul adunat anul trecut s-a transformat n pmnt fin, maro, care miroase plcut a pmnt de pdure i care va fi tocmai potrivit pentru a fi mprtiat n grdina de legume peste cteva sptmni. Un adevrat miracol! Tu ce sistem foloseti pentru compostare?

32