Sf.

Ambrozie de la Optina DESPRE CINSTIREA SFINTELOR MOASTE Traducerea colectivului Revistei EKKLESIA Dintotdeauna Biserica Ortodoxa s-a condus in primul rind de Scriptura dumnezeias ca, de canoanele Sobornicesti si ale sf. parinti transmise in scris, si de scrie rilor acestora, la fel si de traditia bisericeasca scrisa. Sf. Apostol Pavel scr ie catre corinteni: "Fratilor, va laud ca in toate va aduceti aminte de mine si tineti predaniile cum vi le-am dat" (I Cor. 11, 12), iar in alt loc ii povatuies te pe tesalonicieni: "Deci, dar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat, fie prin cuvint, fie prin epistola noastra" (II Tes. 2, 15). Iar sf. Vasile cel Mare in canonul 91 spune: "daca ne vom hotari sa respin gem obiceiurile nescrise (ale Bisericii Ortodoxe), precum ca n-ar avea mare pute re, atunci in mod insesizabil vom dauna Evangheliei in principalele obiecte, sau chiar vor reduce bunavestire doar la nume fara lucrul lucrul insusi." Acestui f el de pradanii nescrise ale Bisericii crestine intotdeauna a apartinut obiceiul de a cinsti nu numai ramasitele si moastele sfintilor bineplacuti lui Dumnezeu, ci si insusi lucrurile, ce au apartinut acestora. De exemplu nu fara temei a sta bilit Biserica sarbatorirea inchinarii la cinstitul lant a sf. Apostol Petru (16 ian.). Evident ca prin acestt lant au fost facute oarecare minuni si vindecari. Crestinii Bisericii primare cinsteau cu sfintenie stergarele sau sorturile purt ate de sf. Apostol Pavel, inrourate de sudoarea muncilor lui apostolicesti, fiin dca prin ele se vindecau de boli si duhuri rele (Fapte. 19, 12). Daca crestinii pina-ntr-atit cinsteau lucrurile ce apartineau sfintilor bineplacuti lui Dumneze u atunci se intelege din care cauze cinsteau ei ramasitele lor trupesti sau moas tele si de ce s-a constituit obiceiul (intarit de al saptelea Sobor Ecumenic si de alte soboare locale) de a construi bisericile nu altfel decit pe moastele sfi ntilor mucenici, deoarece in primele veacuri crestinismul se raspindea si se con firma mai ales prin propovaduirile si chinurile mucenicilor. Dar din acestea nu trebuie sa tragem concluzia ca moastele integre ale cuviosilor n-aveau aceeasi d emnitate, viata nevoitoare a cuviosilor este o mucenicie indelungata, zilnica si benevola. Iar ca moastele integre si neputrezite se cunosc doar in Rusia, nu e corect. Din sec. al IV-lea si pina in prezent Biserica Greaca se lauda cu moaste le integre ale bineplacutului lui Dumnezeu sf. Spiridon al Trimitundriei, care n u numai ca nu au putrezit, ci pe parcursul a cinsprezece secole si-au pastrat el asticitatea. Nicolai Vasilievici Gogol, vizitind manastirea Optina, transmitea a utorului vietii si al scrisorilor zavoritului din Zadonsk Gheorghie (parintelui Porfirie Grigorov), precum ca el singur a vazut moastele sf. Spiridon si a fost martor minunii cu acestea. Sub ochii lui moastele au fost purtate imprejurul ora sului, precum se savirseste si pina in prezent pe 12 decembrie, cu mare pompa. T oti care se aflau acolo se inchinau la sfinele moaste, iar un calator englez n-a voit sa le acorde acestora atentia cuvenita, spunind cum ca spinarea bineplacut ului a fos taiata si trupul imbalsamat, pe urma totusi s-a hotarit sa se apropie , iar moastele singure s-au intors la el cu spinarea. Englezul cuprins de groaza a cazut la pamint inaintea acestei sfintenii. Acestei minuni au fost martori mu lti privitori, printre care si Gogol, asupra caruia a actionat foarte puternic a cest caz. Inafara de moastele sf. Spiridon in sinaxarele grecesti se aminteste despre mult e alte moaste neputrezite, cum ar fi: Ioan Polivotski (4 dec.), imparatul Ioan V atati (4 nov.) cuvioasa Teoclita (3 si 21 august), proslavita prin multe minuni s. a. Invatatura Bisericii Ortodoxe despre cinstirea sfintelor moaste bine este expusa si explicata in I parte din "Piatra Credintei" de Stefan Iavorski, care printre altele aduce si motivele cinstirii sfintelor moaste, anume: in primul rind mart uria Soborului al saptelea Ecumenic de la Niceea, care (nu in canoane ci in lucr area a treia), numeste moastele sfintilor izvoare ale vindecarii, caci prin ele

Dumnezeu multe binefaceri le face oamenilor, in al doilea rind marturia sf. Chir il de la Ierusalim, care in a optsprezecea chemare a sa scie asa: "nu numai sufl etul sfintilor vrednic de cinstire este: ci si in trupurile lor adormite este o anume forta si putere. Zacea in mormintul lui Elisei mortul, insa de trupul mort al proorocului atingindu-se, a inviat" (IV Regi 13, 21). Imi scrieti ca, crezind consient in existenta lui Dumnezeu, aproape ca ajungeti la convingerea ca reprezentarea Lui in trei Fete si impartirea Puterilor ceresti pe cinuri nu este altceva decit idealul statului. Aceasta intelegere a Dumneavoastra e falsa si sta departe de adevar, mai ales di n cauza unui oarecare fel de amestecare a lui Dumnezeu cu fapturile pe care El l e-a creat . Una este Unul Dumnezeu in trei Ipostasuri si altceva cele noua cete ingeresti din ceruri create de El, si in sfirsit, cu totul altceva statele pamin testi si omenesti. Dumnezeul Treimic e nevazut si neperceput pentru faptura, chi ar si pentru Ingeri, cu atit mai mult pentru oameni. In parte e vazut, prin desc operire, mai intii prin prooroci, care au proorocit cu Duhul Sfint, apoi prin Un ul-Nascut Fiul lui Dumnezeu, Care a luat firea omeneasca, precum vorbeste Sf. Io an Teologul: "Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata; Fiul cel Unul-Nascut, Ca re este in sinul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut" (In. 1, 18). Cum poate fi Du mnezeu in trei Ipostasuri vedem prin asemanarea Lui cu lumina tripla solara. Una este insusi soarele si altceva lumina care ia nastere de la el, si altceva raze le ce purced de la soare. Toate acestea sint ale unei si nedespartite fiinte, si totodata intreite. A doua asemanare o vedem in sufletul omului. Una este mintea in om si altceva este cuvintul launtric, ce se naste din minte, care se transmi te altuia dar in acelasi timp ramine inlauntru nostru; si altceva este duhul cel inviaza pe om si cunoaste tainele lui, dupa spusele: "nimeni nu cunoaste ce es te in om, decit numai duhul omului, ce locuieste in el, si nimeni nu cunoaste pe Dumnezeu, decit numai Duhul lui Dumnezeu" (Cor. 11, 2). Toate acestea alcatuies c o fiinta rationala a omului si totodata tripla. Despre Dumnezeu Unul si Treimi c fapturile, in deosebi oamenii, pot trage numai o astfel de concluzie. Tot ce e vazut e de la Cel Nevazut. Tot ce e material e de la Cel Nematerial. Tot ce se poate masura e de la Cel Nemasurat. Tot ce e cuprins e de la Cel Necuprins. Unii Sfinti Parinti socot ca mai intii au fost create zece cete ingeresti, in semnul Unuia si Treimic Dumnezeu, pentru ca unul si trei inmultite la ele insele alcat uiesc Zece. Insa ceata a zecea a cazut si au ramas numai noua cete ingeresti, du pa asemanarea carora exista pe pamint nu un oarecare stat ideal omenesc, ci Una Adevarata Biserica Universala, intemeiata de Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Ii sus Hristos, si rascumparata cu preascump singele Lui Dumnezeiesc, cum vorbeste despre aceasta Apostolul: "Este un Domn, o credinta" (Ef. 4, 5), adica, precum u nul e Adevaratul Dumnezeu, asa pe pamint una e adevarata credinta. Iar alte mart urisiri de credinta, cum nu s-ar mari pe sine insele, sint intemeiate pe amestec ul de conceptii gresite omenesti. Tainele vizibil savirsite pe pamint in Biseric a lui Hristos, prin care crestinii evlaviosi se unesc cu Dumnezeu, poarta chipul tainelor nevazute din ceruri. In ce priveste statele omenesti, acestea nicidecum nu pot fi atribuite nici iera rhiei ceresti, nici chiar celei pamintesti. Fiindca Una Biserica Adevarata nu se margineste prin nici un stat, ci exista in tot universul, avind ca membri ai sa i adevaratii credinciosi si adevaratii crestini blagocestivi. Pentru Dumnezeu es te indiferent in ce stat traieste omul, numai de ar fi drept credincios si crest in blagocestiv. Unul care este bineplacut la Dumnezeu e mai bun decit mii de nec redinciosi, cum spune Sf. Ioan Gura de Aur. E adevarat si incontestabil ca nu nu mai lui Dumnezeu ii este placut, dar si tuturor celor cucernici, daca un stat in treg va prospera in blagocestie si in adevaratele conceptii despre credinta. Dar ce sa faci, daca a venit asa o vreme cind multi se ingrijesc de cele desarte, l asind acel "unic lucru care trebuieste". Celei ce v-a nascut, in pace si blagoce stie sfirsindu-se, in rugaciuni ii doresc odihna in imparatia cerului. Iar Dumne avoastra din inima va doresc darul de la Dumnezeu de a-i urma ei in credinta si blagocestie.