REFERAT

OPTICA BIOLOGICA

VLAD ANDREEA GEORGIANA AMG I C ANUL I

Ochiul
Organul de sim al vzului este ochiul. Ochiul este un instrument optic ce formeaz imagini reale. Pentru a putea examina pertinent alte instrumente optice, se cuvine sa stim modul in care functioneaza si cum este alcatuit ochiul.

Alcatuire
n figura de mai jos este prezentat o seciune longitudinal a ochilui uman. Ochiul este alctuit din dou camere, anterioar i posterioar cristalinului 6. Camera anterioar, delimitat de cornea transparent 1 conine umoarea apoas 2, un lichid transparent cu indice de refracie n=1,336. n cavitatea anterioar se afl irisul, un muchi ce are n centru o deschidere circular pupila ochiului. Cristalinul 6 este fixat ntr-o membran circular elastic format din multe fibre, numit zonula lui lui Zinn 5. Aceasta se sprijin pe esutul exterior globului ochiului (albul ochiului) 7 numit sclerotica. Zonula este acionat de muchii ciliari 4. Cristalinul este lentila ochiului i este un corp transparent, elastic ce are indice de refracie variabil, crescnd de la 1,386 ct are spre margini, la 1,406 n centru. Camera posterioar are peretele format din trei straturi successive. n interiorul sclereticii 7 se afl coroida 8, esut de culoare neagr ce separ optic camera posterioar de mediul exterior. n interiorul scleroticii se afl retina 9, esutul sensibil la lumin al ochiului. Retina are o zon 11, numit fovea sau pata galben unde densitatea celulelor senzitive este cea mai mare. Fibrele nervoase ale celulelor retinei se reunesc n nervul optic 12 care este nserat n globul ochiului ntr-un punct numit pata oarb deoarece dac imaginea unui obiect cade pe ea, nu este vzut, acolo lipsind retina. Camera posterioar 10 conine umoarea sticloas un gel de indice de refracie n=1,336. Fiziologie - Cei doi ochi lucreaza in mod conjugat sub controlul creierului, luand aceeasi directie pentru a fixa un obiect cu scopul de a se forma o imagine clara pe fiecare dintre retine. Ei realizeaza punerea la punct in functie de distanta fata de obiectul privit, multumita procesului de acomodare. Patologie - Bolile ochiului pot afecta globul ocular, nervul optic sau anexele ochiului (conjunctiva, pleoapele, muschii si nervii oculomotori). Ele pot fi de diferite tipuri: - Afectiunile congenitale sunt cauzate de o modificare de origine genetica in dezvoltarea aparatului ocular, sau de o afectiune contractata in timpul vietii intrauterine (rubeola, de exemplu) - Afectiunile inflamatorii afecteaza partea superficiala a aparatului ocular (conjunctivita, episclerita) sau membranele interioare (uveita, coroidita). - Glaucomul este o afectiune in cursul careia presiunea intraoculara, prea ridicata, este insotita de alterari ale nervului optic. - Bolile vasculare sunt grave mai ales atunci cand privesc vascularizarea retinei sau a nervului

optic (ocluzia arterei sau venei centrale a retinei). - Bolile degenerative pot fi legate de anomalii ereditare (degenerescente tapetoretiniene) sau de Imbatranirea ochiului (degenerescenta maculara legata de varsta, cataracta zisa "senila"). - Tulburarile de oculomotricitate sunt reprezentate, in principal, prin paralizii oculomotorii (oftalmoplegie) si prin strabisme.

Defectele ochiului
Cele mai comuna tulburare a vederii este cauzata de cristale sau alte mici corpuri opace ce blocheaza o parte a irisului, si deobicei sunt indepartate dupa putin timp. Opacitatile mai serioase sunt numite cataracte, si sunt rezultatul unor raniri mecanice, batranete, sau deficiente in alimentatie. Opacitatea corneei poate cauza deasemenea obstructurarea vederii, dar aceasta poate fi reparata prin transplantul unei sectiuni currate de cornee de la o alta persoana. Cataracta este o pelicula fina opaca aparuta la nivelul cristalinului, care blocheaza pasajul fasciculului luminos catre retina (componenta nervoasa a globului ocular la nivelul careia se formeaza imaginea), cauzand tulburari de vedere. Este important ca parintii sa observe diferitele tulburari vizuale in randul copiilor pentru identificarea precoce a cataractei (cataracta juvenila) sau a altei patologii oftalmologice. Daltonismul. Este cauzat de un defect congenital in retina , sau pe o portiune a nervului optic. Orbirea. Presiunea pe nervul optic poate cauza orbirea. Desprinderea retinei din interiorul globului ocular poate cauza orbire, pentru ca retina va iesi din cadrul imaginii formate de lentile. Corectarea permanenta a acestui defect se face numai prin operatie. Cu toate c cristalinul are o structur complex i retina are suprafaa curb, ochiul prezint practic toate aberaiile sistemelor optice cunoscute. Aberaia de sfericitate a ochiului este redus n pturi a cristalinului dar nu este complet nlturat. Aberaia de stigmatism este prezent, distorsia este n butoi iar cmpul are o oarecare curbur. Din cauza aberaiilor geometrice , imaginea unui punct obiect nu mai este pe retin un punct, ci o mic pat de difuzie. Acest fapt nu este ns suprtor atta vreme ct diametrul petei de difuzie nu depete diametrul unei celule senzitive, ceea ce se ntmpl n cazul ochiului normal. La fel stau lucrurile cu aberaia cromatic, care este prezent, dar nu este suprtoare. Dac ochiul are ns una sau alta dintre aberaii mai accentuat, defeciunea devine suprtoare i se caut nlaturarea ei prin diverse procedee. Astfel, dac de la natere sau n urma unor traumatisme globul ochiului sau suprafeele cristalinului pierd forma sferic, se manifest puternic aberaia de astigmatism. Cei cu ochiul astigmat nu pot vedea simultan clar seturi de linii reciproc perpendiculare ale planului obiect. Astigmatismul ochiului se nltur cu ajutorul unor ochelari cilindrici. Dac ochiul nu percepe una din culorile fundamentale, senzaia de culoare este puternic alterat. Defeciunea se numete daltonism i nu poate fi nlturat. Cele mai frecvente defeciuni ale ochiului sunt cele determinate de acomodare ochiului. Ele se numesc defecte de refracie i sunt prezentate n figura 5. Presupunem c ochiul vizeaz un obiect situat la . Pentru un ochi emetrop (normal) imaginea obiectului se formeaz pe retin (fig. 5 a). Dac distana focal a cristalinului este prea mic, imaginea obiectului se formeaz n faa retinei. Un asemenea ochi este numit miop (fig 9 b). Un ochi miop are distana minim de vedere clar mai mic dect a ochiului emetrop, iar punctul remotum este la civa metri n fa i nu la . Corectare miopiei se face prin asocirea ochiului cu o lentil divergent (fig. 5 c).

Dac cristalinul formeaz imagine n spatele retinei spunem c ochiul este hipermetrop. Ochiul hipermetrop are punctul proximum mai departe dect a ochiului emetrop, iar punctul remotum este . de regul Hipermetropia este o defeciune ce apare invariabil dup vrsta de 50 de ani. Cei ce n tineree sufer de miopie, este posibil s nu mai simt aceast defeciune odat cu mbtrnirea ochiului, hipermetropia compensnd uneori miopia. Hipermetropia se nltur prin asocierea ochiului cu o lentil convergent (fig 5 e). n sfrit, cind cristalinul pierde elasticitatea i nu se mai poate acomoda, ochiul sufer de presbitism. Un asemena ochi percepe clar imaginile unor obiecte situate la o anumita distan de el. Pentru ochiul presbit punctele remotum i proximum snt confundate ntre ele. Corecia acestei defeciuni se face cu dou feluri de lentile, unele pentru vederea obiectelor apropiate, altele pentru vederea obiectelor ndeprtate. Funcionarea ochiului: Cnd se percepe imaginea unui obiect, globul ochiului este rotit, cu ajutorul unor muchi nefigurai n desen, pn cnd imaginea cade pe fovea. Pupila se restrnge sau se dilat automat pn cnd fluxul de lumin ce formeaz imaginea ajunge n anumite limite suportabile de retin. n acelai timp, printr-un alt act reflex, muchii ciliari ntind zonula lui Zinn care las cristalinul s se bombeze, datorit propriei elasticiti, pn cnd distana sa focal are aa o valoare nct imaginea obiectului se formeaz clar pe retin. Retina are ea nsi o structur complex prezentat schematic n fig.2. Retina const din cteva straturi suprapuse de celule ce au funcii diferite. Celulele vizuale fotosensibile snt n ultimul; strat i snt de dou feluri conuri, destinate n principal vederii de zi (diurne) i bastonae, destinate vederii crepusculare. Lungimea medie a conurilor este de 0,035mm iar a bastonaelor 0,06 0,08mm. Diametrul mediu al unei celule conice este de circa 2,5m. Distribuia acestor dou tipuri de celule pe retin este diferit de la zon la zon. n poriunile din apropierea cristalinului predomin bastonaele. Pe fovea, avnd o densitate de 180.000 celule pe mm2 avem doar

conuri. Pe pata oarb nu avem nici conuri nici bastonae. Numrul total de celule senzitive pe retin este de aproximativ 7 milioane. La iluminri ale retinei de 0,01 lx, sau mai puin, senzaiile luminoase sunt date exclusiv de bastonae care ns nu sunt sensibile la diferite culori. La iluminri mai mari ca 1 lx senzaia luminoas este dat numai de conuri. Conurile dau senzaia de culoare. Probabil conurile sunt sensibile la 3 culori din spectru (rou, verde, albastru) prin a cror recepie sesizm diferenele de nuane de culoare ale obiectelor vzute. Nu exist nc n lumea tiinific un consens privitor la faptul dac fiecare con simte difereniat cele trei culori amintite sau dac exist conuri specializate pentru diferite culori. Senzaiile luminoase snt datorate aciunii luminii asupra unor substane, idomina i rodopsina care sufer transformri fotochimice. Energia eliberat n reacia fotochimic excit nervul optic ce transmite electric informaia la creer. Ochiul normal are urmatoarele caracteristici: Ochiul normal mediu are puncte cardinale a cror poziie depinde de planul conjugat punctelor de pe retin. n fig.3 snt artate poziiile acestor puncte pentru: a) Punctul remotuim (cel mai deprtat) index inferior b) Punctul proxim (cel mai apropiat) 25 cm index inferior Toate distanele sunt date n milimetri. Se observ c planele principale nu sunt confundate i c ochiul are i puncte nodale. Cmpul vizual al ochiului este de 1500. Cmpul vizual al foveei este (cu ochi nemicat) de aproximativ 45|. Ochiul execut o micare oscilatorie rapid prin care pe fovea ajung imaginile unor puncte aflate ntr-un interval unghiular de aproximativ 25-300, care este cmpul de vedere clar cu ochiul mobil. Puterea de separare a ochiului este definit ca distana unghiular dintre dou puncte ce mai pot fi vzute distinct. Dac imaginea se formeaz pe fovea, unde diametrul mediu al unei celule (con) este de 2.5m, pentru ca ochiul s perceap distinct dou puncte este necesar ca ntre imaginea primului punct ce cade pe o celul i imaginea celui de-al doilea punct, ce cade pe o alt celul, s se afle cel puin o celul neiluminat. Prin urmare distana minim ntre cele dou puncte imagine pe retin este de 5m, ceea ce corespunde unei diferene unghiulare (vezi fig.3):

0 =

510 6 1510 3

= 3 10 4 rad = 1.1|

Acestei diferene unghiulare minime i corespunde o distan y0 pe obiectul luminos plasat la =25cm de ochi unde y0= 0 = 75m . Ochii omului snt simultan orientai n mod reflex astfel ca imaginea obiectului vizat s se formeze pe fovea fiecruia din ei. n acest fel, datorit imaginilor uor diferite ale celor doi ochi avem senzaie de relief sau de vedere stereoscopic.

Din figura 4 rezult:

b D

Unghiul sesizabil de ochi este de

maxime

la care se mai percepe senyaia de relief de 65 10 3 Dmax = = 1340m . 5 4.8 10 Peste aceast distan obiectele par a fi situate in acelai plan, senuaia de relief fiind datorat jocurilor de umbre i experinei anterioare a privitorului. - Continut Ochiului este constituit, din fata spre spate, din umoarea apoasa care hraneste corneea si trece in camera anterioara (intre cornee si iris) prin pupila, inainte de a fi eliminata in unghiul format de iris si cornee; din cristalin (lentila biconvexa transparenta de 1 centimetru diametru), situata in spatele irisului, impreuna cu care delimiteaza camera posterioara si legat de muschiul ciliar printr-un ligament inelar, numit zonula, care este responsabil de acomodarea ochiului; din corpul vitros, sau vitroasa, gel transparent care umple globul ocular intre cristalin si retina, si asigura mentinerea volumului ochiului.

10 rad 4.8 10 5 rad . Aceasta corespunde unei distane 3600 57.295

10

II

de arc, adic

Retina este un strat subire de celule din globul ocular, care snt responsabile de transformarea luminii n semnale nervoase la vertebrate i o parte din cefalopode.

Este interesant de remarcat faptul c (la vertebrate) stratul neuronal care transmite informaiile ctre creier este aezat pe partea anterioar a retinei, astfel nct lumina trece nti prin el, nainte de a ajunge la celulele fotosensibile; aceasta este i cauza pentru care exist o pat oarb pe retin, o zon fr fotoreceptori (nu se poate percepe lumina n acea zon), pe unde neuronii ajung n spatele ochiului, pentru a forma nervul optic. Cefalopodele, care au stratul neuronal n spatele ochiului, nu au aceast pat (aceasta fiind o dovad c a evoluat n paralel cu ochiul vertebratelor). n centrul retinei (acolo unde este intersectat de axul optic) se gsete o zon in care celulele fotosensibile sunt foarte concentrate, numit pat galben - aceata furnizeaz creierului cea mai clar imagine.

Diagrama ochiului uman. Not: Nu toi ochii au aceeai anatomie cu cei uman. Corneea 2/3 posterioare corneea se continua cu Sclera, strabatuta in polul posterior de filetele de iesire ale nervului optic; la acest nivel intra si iese din ochi a. centrala a retinei Trecerea intre cornee si sclera se face la nivelul unei zone de condensare conjunctivala = limb sclero-cornean, zona extrem de importanta din punct de vedere anatomic, pentru ca aici dreneaza umorul apos din ochi, in aparatul conjunctival, acesta fiind locul de abordare chirurgical in interventiile pe globul ocular deschis Procesele infectioase: Cornee Keratite Sclera Sclerite 2. Tunica vasculara Uveea, este formata din trei elemente: irisul, anterior, care in partea centrala are un spatiu liber orificiul pupilar prin care camera posterioara comunica cu camera anetrioara si prin care circula umorul apos pe fata interna a limbului scelro-cornean se afla corpul cilia, format din: procesele ciliare, cu rol in secretia umorului apos m. ciliar care se leaga prin Zonula lui Zinn de cristalin si asigura acomodatia cristalina 2/3 posterioare din Uvee sunt reprezentate de Coroida, care este tunica vasculara a polului posterior si care prin bogatia ei de pigment are rol de camera obscura pentru imaginea vizuala

procesele infectioase ale uveei uveite (irido-ciclo-coroidite) cele mai frecvente inflamatii ale uveei sunt: uveita anetrioara Iridociclita uveita posterioara Coroidita Exista o continuitate intre structura coroidei si a retinei inflamatiile se transmit rarisim (de aceea nu se stie daca o boala este chorio-retinita sau retino-coroidita) Prin contactul retinei cu vitrosul, retina se confrunta cu afectiuni inflamatorii ale corpului vitros 3. Tunica nervoasa Retina se insera la nivelul Orei Serrata de corpul ciliar; la acest nivel, in miopia forte si fortissima se produc leziuni prodispozante dezlipirii de retina complicatia cea mai grava a miopiei retina are 10 structuri, din care stratul functional cu conuri si bastonase. Exista o reprezentare simetrica a acestora pe suprafata retinei, conurile fiind maxim concentrate la nivelul maculei lutea (pata galbena). Prin existenta celor trei tipuri de conuri adaptarea celor trei culori fundamentale (rosu, verde, albastru), dupa teoria tricroma a lui Young macula asigura vederea diurna, colorata. Pe masura ce ne indepartam de macula, spre periferie, numarul de celule cu conuri scade si creste numarul celulelor cu bastonase, astfel incat la periferia retiniana exista numai celule cu bastonase, aici existand cantitatea maxima a vederii nocturne, care apreciaza diferentele de: alb, negru, cenusiu la nivelul retinei, in partea centrala - papila nervului optic care corespunde locului de iesire a acestuia, locul de intrare si de iesire a arterei si venei centrale a ochiului. Trunchiurile vasculare centrale, la emergenta in papila, se divid in 4 ramuri: temporale (superioare si inferioare) si nazale (superioare si inferioare), pentru a asigura vascularizatia retinei in totalitatea ei Temporal de papila se afla macula lutea, care ofera valoare maxima functiei vizuale In structura anatomica a globului ocular exista o lentila biconvexa Cristalinul, care prin turtire si bombare, miscrorat de catre muschii ciliari, aduce imaginea vizuala pa suprafata retiniana, indiferent de pozitia obiectului in spatiu In structura anatomica a globului ocular exista trei spatii libere: 1. Anterior Camera anterioara un spatiu mare intre fata posterioara a corneei si fata anterioara a irisului, limbul sclero-cornean, iar in mijloc orificiul pupilar Camera posterioara un spatiu extrem de mic si practic inexistent, in partea centrala cand cristalinul este bombat si orificiul pupilar este in mioza. In mod normal este liber in partea centrala prin orificiul pupilar, dar intr-o irido-ciclita, cand se formeaza sinechii iriene posterioare (aderenta intre marginea posterioara a irisului si marginea anterioara a cristalinului) umorul apos secretat in camera posterioara de procesul ciliar nu se mai poate elimina in camera anterioara si acumulandu-se duce la formarea de glaucom secundar 2. Posterior Corpul vitros, a carui structura este constatnta toata viata Functia principala a analizatorului vizual este perceptia vizuala Pentru a fi perceput un obiect este nevoie de impulsul extern lumina care actioneaza printr-un proces fotochimic cu descarcarea pigmentului vizual, Rodopsina (retinen + opsina). Acest proces fotochimic transforma potentialul de repaos al celulelor nervoase in potential de actiune unda care se transmite la cortex unde imaginea

vizuala este perceputa si analizata si apoi se retransmite o unda la retina pentru perceptia finala a imaginii vizuale. Materializarea functiei vizuale acuitatea vizuala care este maxima la nivelul maculei si este modificata practic in toata patologia oftalmologica, scaderea de vedere fiind semnul subiectiv major pentru care pacientul se adreseaza medicului oftalmolog.

Refractia oculara GO este un mediu refringent total de 60 de dioptrii Medii refringente: Corneea 45 d Umorul apos (refringenta minima) Cristalinul 15 d Corpul vitros (refringenta minima) Ochiul cu refringenta normala imaginea razelor de la infinit se formeaza pe suprafata retinei Viciile de refractie = Ametropii, acestea sunt: 1. Sferice in care imaginea unui punct din spatiu este un punct pe retina, pentru ca exista aceiasi refringenta in toate meridianele corneei. Se corecteaza cu lentile sferice convergente sau divrgente 2. Hipermetropia imaginea razelor se formeaza in spatele retinei. Hipermetropia Clasificare: mica: +1 - +3 medie: +3 - +7 foarte mare: > +8 Etiologie: dpdv anatomic - cel mai frecvent GO este de dimensiuni mici dpdv al refringentei - in afrachie -lipsa cristalinului dpdv al curburii - in cornee plana Hipermetropul nu vede bine nici de aproape nici de la distanta, cristalinul se acomodeaza continuu Tabelul Donders amplitudinea acomodrii la diferite vrste ani D 3 20 12 12 45 3,5 70 0

In functie de acomodatie, hipermetropia poate fi: latenta, aceasta este prezenta la copilul mic si compensata de acomodatie, aceasta este menifesta la adult totala (latenta si manifesta) Exista un paralelism intre acomodatie si convergenta, hipermetropul folosind in exces convergenta Copilul hipermetrop este depistat doar cand exista strabism convergent, in aceasta situatie imaginea vizuala se formeaza in afara maculei imaginea vizuala va avea

claritatea mai scazuta in functie de numarul de conuri care axista acolo unde aceasta se formeaza Ambliopie = pierderea functiei unui ochi fara existenta unei leziuni organice Tratamentul strabismului convergent si al ambliopiei functionale intre 3-7 ani, altfel nu se mai recupereaza. Ochiul hipermetrop fiind mic, nu predispune la complicatii, dar in evolutie hipermetropul va face prezbiopie mai devreme si valoarea prezbiopiei se sumeaza cu cea a hipermetropiei Tratamentul hipermetropiei, este in esenta optic: lentile convergente cu cea mai mare valoare dioptrica pentru a rezolva acomodatia corectia optica se face in functie de varsta, copilul mic si foarte mic nu primeste ochelari, dar cei cu strabism si ambliopie vor primi corectie cat mi aproape de valorile viciului de refractie la adultul cu hipermetropie aprox. +4 corectia este aceiasi pentru aproape si pentru adultul cu > +4, corectia este pentru departe

Miopia Ochi mare in care razele formeaza imagini in fata retinei Clasificare: Mica: -1 - -3 Medie: -3 - -7 Mare: -8 - -10 Fortissima: > -10 Ochiul miop: dpdv anatomic: GO este de dimensiuni mari dpdv al refringentei: in cataracta nucleara dpdv al curburii: Keratocon Ochiul miop nu vede la distanta, el vede la apropiere. Are insuficienta de convergenta cu exces de divergenta. Predispune la strabism divergent Ochiul miop in functie de determinarea genetica: Miopie benigna Miopie maligna (boala) Complicatriile miopiei sunt legate de alungirea polului posterior al GO cu subtierea retinei si a coroidei, putandu-se produce hemoragii retino-coroidiene Cele mai frecvente complicatii sunt legate de fixarea retinei de restul structurilor anatomice: la papila, macula, oro-serrata Complicatii in vecinatatea: a. papilei: coroidoza miopica peripapilara si conusul miopic subtierea retinei si coroidei in vecinatatea papilei n. optic b. maculei: dupa 60 de ani bilateral se face o impregnare pigmentara a maculei pata Fuchs, care este cauza principala de scadere a vederii la miopii in varsta c. oro-serrata: leziuni predispozante pentru dezlipirea si ruptura retiniana fotocoagularea cu laser limiteaza dezlipirea de retina Tratamentul: Medical este ineficient dar util in complicatiile miopice Corectia optica cu lentile sferice divergente, date in cea mai mica valoare ioptrica, pentru a nu transforma ochiul din miop in hipermetrop. Aceasta corectie optica se poate face cu:

Lentile aeriene Lentile de contact (indicatie majora in caz de miopie unilaterala) Pentru miopiile mici si medii este aceiasi corectie pentru aproape si departe Pentru miopiile mari si foarte mari cu 4 dioptrii mai putin decat pentru cea de aproape Chirurgical (keratotomia cu laser) utila pentru cazurile cu pana la 7-8 dioptrii; aceasta operatie poate fi: clasica sleroplastia operatia focala scoaterea cristalinului

Bibliografie: Arborele lumii

http://referat.clopotel.ro/ http://www.referate-lucrari.com