FRANÇOIS VILLON - BALADE

Balada doamnelor de altădată Pe unde-s, prin ce ţări de vis, Flora, romana-ncântătoare, Alcibiada sau Thais, Ce fost-au bune verişoare, Echo, dând zvonuri chemătoare Pe stânci şi ape spre liman, Frumoasă de pereche n-are? Dar unde-i neaua din cel an? Dar înţeleapta Helois? De dragu-i, cât a pătimit Pierre Abelard la Saint Denis, Scopit şi-apoi călugărit. La fel, Doamna ce-a poruncit Să se înece Buridan În sac şi-n Sena azvârlit? Dar unde-i neaua din cel an? Regina Blanche ca floarea-nvoaltă Cântând cu voce descântată, Betris, Alis, Berte cea înaltă, Erembourg, doamnă-n Maine odată, Lorena Jeanne, nevinovată De englezi arsă la Rouan, Unde-s, Fecioară preacurată? Dar unde-i neaua din cel an? Prinţe, nu întreba pe unde, Nici de al vremilor noian, Doar un refren îţi va răspunde: Dar unde-i neaua din cel an? Balada domnilor de altădată urmând zisele dinainte Unde-i Calist al treilea, care Ca ultimul cu-acest blazon Doar patru ani fu papă, oare? Alfons, rege în Aragon Sfiosul duce de Bourbon, Şi Artus, duce de Bretaigne, Carol, al şaptelea pe tron? Dar unde-i mândrul Charlemagne? Aşişderi, regele scotist Cel ce avea, precum se ştie, Jumate chip ca de-ametist, Din creştet până la bărbie? Al Ciprului domn und' să fie, Ori riga Spaniei, sunt ani Şi numele-i uitai, vai mie? Dar unde-i mândrul Charlemagne?

Domnii şi-odraslelele de crai Cu oameni. De cruţi bărbaţii. Prinţii aşişderi morţii-s daţi Ca orice om de pre pământ. Dar din Constantinopol cei Chezari cu pumnul daurit. tac mai bine. Geaba îs trişti ori mâniaţi. Dar aş mai întreba o dată: Lancelot. Pingelăreasă. Ori s-o amâne. nici cu plată. strai bogat. Să-nfrunte moartea n-are cine. viteaz. Cu toţii lumea o-au lăsat: Ca pleava spulberată-n vânt. Încinşi cu stole şi stihare. vai. Între toţi regii-mpodobit Ce pentru Domnu' a ctitorit Locaş de-nchinăciuni preasfânt? Fost-a la vremea lui slăvit? Ca pleava spulberată-n vânt. Cei din Dijon. Crainici. Blanche. Ce-l iau de gât pre necurat Încins de rău şi de păcat? Ca orice om de rând s-au frânt. Şi tu. Mânuşereasă. Acum e vremea cea mai bună: Cu amândouă mâini adună. curte şi alai.Nu zic de alţii. Oricât se ghiftuiră. şi mai. Balada şi povaţa frumoasei coifărese la fetele de dragoste Deci cugetă. Ci undi-i. Deşertăciune-i lumea toată. Ce te-am şcolit când erai jună. Ca pleava spulberată-n vânt. duce de Behaigne Unde-i? dar spiţa lui bogată? Dar unde-i mândrul Charlemagne? Unde-i Claquin. Cu patrahire. bravul breton Sau contele Delfin d'Auvergne Ori răposatul d'Alencon Dar unde-i mândrul Charlemagne? Baladă cu acelaşi tâlc în vechiul grai frâncesc Dar sfinţii-apostoli undi-s oare. urmaşi? ei sînt. Şi încă. riga Franciei. ai greşit. din Vienne şi Grenobles Delfinul scump. trompeţi. Că vremea babei va s-apună . Salins ori Doles. Ca pleava spulberată-n vânt.

orice-aţi face. să nu stea. Capetele vi le pierdeţi. Şi tu mândră Cârnăţăreasă Ce dănţuieşti cu dibăcie. Narcis. c-o să vie Vremea să-nchizi la prăvălie. În puţ adânc s-a prăbuşit. Tu. pe Domnul l-a hulit. ce ruşine mare. Cerber. urcând în pat. Ferice-i care nu le ştie! Sardana. Ca banul scos din circuit. că prea mult şi-a iubit Chipul cel plin de gingăşie. pricepeţi odată De ce m-am plâns şi jeluit: Că nu-s de nimeni căutată. Doar hoaşca nimeni nu o vrea. Fetelor. Tapiţereasă. la războit. Ferice-i care nu le ştie ! Orfeu. Fiţi veseli şi petrecăreţi. Vezi să nu pici în laţ cumva. David. Îşi puse strai de ţesătoare. Şi tu Jeaneto. cât vă place. Ferice-i care nu le ştie! Amon căzu în dezonoare. când te-ai veştejit. Ca banul scos din circuit. Bărbaţii nu-i mai alunga: Cine-i urâtă. Cu zâmbete tot i-a momit. Guillemete. Samson în tagmă la orbeţi. Cu Tamar. Ca banul scos din circuit. Dublă baladă cu acelaşi tâlc Iubiţi. crai şi profet vestit. . de-aceea. Că pân' la urmă.Ca banul scos din circuit. Nu-mi râde sfatul. (Cică plăcinte a mâncat). care din flauturi Şi din cimpoi da zvon vrăjit. ce croieşti mătasă. Nerozi ajung cei prea iubeţi: Salmon căzu-n idolatrie. Chiar sora lui. De câinele cu patru guri. Bătrână. aproape fu-nghiţit. Scufăreasă. La băi o coapsă durdulie Văzând. Doar popi cărunţi o să te ştie. Printre muieri. cavalerul care Creta în lupte-a cucerit. Catrino.

pân' la moarte. Biată bătrână-s. l-a scurtat Pe Sânt Ioan de scăfârlie. când luam pe scăfârlie. Prin mila lui să ştearg'-al meu păcat Ca Eghiptenei.Irod. În mânăstirea parohiei mele. Fereşte-mă de răul cel cumplit. Blonde ori brune-s tot aşa. sunt o neştiutoare. (nu-s basme). În asta voi a crede. Văz rai pictat. e nebunie. de vină curăţat Numai fiindcă tu te-ai îndurat. Ce-o caută păcătoşi cu vieţi deşarte. Că sunt a lui dă-i Fiului tău veste. Dă-mi bucuria doar. Ca rufa-n râu. în slujbe preaslăvit: În asta voi a crede. Ferice-i care nu le ştie! Baladă ce a făcut-o Villon la ruga mamei sale spre a se închina la Maica Domnului Stăpână-n cer şi pre pământ regină. Iar darul Tău. Dar să le crezi. . celălalt mă-'nfioară. Ferice-i care nu le ştie! De mine. Plini de credinţă şi smerire. Chiar de s-a fost la diavol juruit. pân' la moarte. Şi printre drept aleşii Tăi mă pune. Ori Teofil. Primeşte-o pe umila ta creştină. să mai zic: M-au bătut gol. Cine mi-a dat amaru' acel Decât Catrina de Vaucelles? Noel. ba! Prea-s dulci şi au pe vino-'ncoa'. doară În asta voi a crede. cu păcate grele. pân' la moarte. Ferice-i care nu le ştie! Dar tinerelul ăsta oare De fete crezi că s-ar lăsa? Nici de l-ai arde la frigare Ca pe-un călar pe mături. ce iertată este. scumpă Fecioară. Împărăţind a iadului genune. Fecioară ce-ai fost vrednică să poarte Trupul cel sfânt. ca pe-un mişel. Dar fără el nu-i suflet s-aibă parte De rai. bietul. Doar pentru danţuri şi cântat. Stăpână-'ndurătoare Pentru păcatul meu e mult prea mare. La praznic fu părtaş şi el. n-ascund nimic. cu harfe sunătoare Şi-un iad cu păcătoşi în caznă mare. Chiar de mi-e viaţa doar deşertăciune. nu-s ademenitoare. Şi carte n-am. Unul mă bucură.

Aş râde eu. fără har. scump e-al tău dever. dar fălcile mă dor. cârtitor. Mai cu folos cătam şi mai cu spor Altunde ajutor. Amor mai crâncen ca un dumicat de fier. Nu împărţi la toţi din cel amar. uscate flori îmi par. Să nu dai în sărman. ruşinat. nu vină să-ţi aduc am vrut). Iar nurii tăi. am aceeaşi soartă doar: Moşneag voi fi. Deci bea. Ba-i nebunie. al lumii domn fără sfârşit. Prinţ iubitor. tu slută. scump vlăstar ceresc. milă aşadar! Ei. La noi s-a coborât şi milă-'mparte. Ofrandă morţii. Balada lui Villon pentru amanta lui (Balada care se termină în R) Falsă frumuseţe. Iar ochii tăi n-au milă.Virgină prin care s-a zămislit Isus. precum mărturisesc: În asta voi a crede. izbăvitor. Hei. Nouă Stăpân. Nu vreau să-ţi fac în ciudă. cinstire chiar. Arhitriclin. prin tine oameni mor. Dar inimii. Rea fără margini. să-i fii de ajutor? Dar vremea ce-ofileşte trece-n zbor. Tustrei. în arta lor versat. inimii calvar. legea cere doar Să nu dai în sărman. cum e? fără scut va fi să mor. al viţei plantator. amant prea temerar. Să nu dai în sărman. . Reazim de n-oi găsi. Orgoliu ascuns. Căci doar un vin de soi l-a mulţumit. să-i fii de ajutor. Lot care-n peşteri ai băut. pân' la moarte. încât te-a amăgit Amor Să-ţi iei fetele tale-n aşternut (Aici. Baladă şi oraţie Tată Noe. Numele ţi-l pot spune. de-un dulceag amar. Luând păcatul nost' ne-a mântuit. Trebuie. Sau te înduri. mic şi mare. Domnul nu-i cere în zadar: Să nu dai în sărman. sigur că dispar: Chin prefăcut în farmec. până izvoru-i curgător. cum scrie în glosar. să-i fii de ajutor. să plec hoinar. rogu-vă faceţi cunoscut Duhul lui Jean Cotart cel răposat! Din viţa voastră a purces cândva. Şi tu. să-i fii de ajutor. Pe-atât.

nici a scuipa n-ar fi putut. Scovardă unsă nu ştiau a face. Madame Sidoine alături tolănea. Ce ziceţi voi? E rost de vreo tăgadă? Cel mai de preţ e traiu-ndestulat. lăsaţi nestăvilit Duhul lui Jean Cotart cel răposat! Ca omul beat. Nici trândav la băut nu fu vreodat': Nobili seniori. Prinţe. prea o făcuse groasă. Păsări de-aici la Vavilon ce zboară. aibă calea lesnicioasă Duhul lui Jean Cotart cel răposat! Prinţe. În cald iatac. De strigă. De Franc şi cu Elena lui aveau Asemeni vieţi de tihnă şi de pace. Nu-i mai tihnit pe podină un pat. Nu dau pe lapte prins şi pe potroace O ceapă degerată. În râs şi-alint. Şi zi şi noapte beau nectar. împacă-ne cu-n sfat cuminte.Şi-avere doar un piepten mai avea. şi beau tot anul apă de cişmea. de nu-i cu bănat. Cât despre mine. Gingaşă. tihnit. trăgea la toartă iscusit. Îmi zic: ca să alungi orice durere. De le e bine aşa. nu caut sfadă Că dorm sub trandafirii din livadă. Cu preţul lor. trup ferchezuit. E drept. Cu trupuri despuiate de plăcere. împiedecat şi şui Adesea îl vedeam în drum spre casă şi-odată s-a ales cu un cucui. şi cum îi oblicesc prin cep uscat. Îmi amintesc. Mănâncă pită neagră de secară. A ai şi ceapă nu mai miroseau. Cu viaţa de la ţară n-am ce face. nu-s supărat. albă. Pe scurt. Cel mai de preţ e traiu-ndestulat. gâtul mi-e uscat. Un ceas să mă oprească n-ar putea. Lângă Elena. n-a fost beţiv pe lume ca să Bea mai vârtos. Nicicând să-şi stingă setea n-a ştiut Duhul lui Jean Cotart cel răposat! Contrazicerea lui Franc Gontier Un popă gras în pufuri lenevea. o zi n-aş rămânea. sărut şi îmbiere. Din mâini să scape cupa n-a greşit. Aud de mic copil şi iau aminte: . Cel mai de preţ e traiu-ndestulat. din zori în înserat. Striga mereu: Vai. cu scoarţe căptuşit. Dă Doamne. Franc Gontier să aibă pace. sub rozar de-i place.

mă suduie că-s drac. brâul. pită. De-s eghiptene ori grecoaice Sau unguroaice. Zbiară. se ştie. La zvonuri tare pricepute. Ori englezoaice. cu mâna liniştită. C-un ciob ascuţit Îi scriu pe nas o buche şi-o înşfac. Balada femeilor din Paris Chiar de le ştim că sunt limbute Pe florentine. brânză. N-au plisc mai bun ca la Paris. Zălog să fie pentru partea mea. La fel gascone. înşfac o oală Şi le-aduc vin. Nu pot s-o văd că mi se face rău. câteodată. Margot de-apare-n pat fără para. touluziene: La Podul Mic. lorene.Cel mai de preţ e traiu-ndestulat. În ăst bordel unde ne-am pripăşit. oricui i-ar fi pe plac. N-au plisc mai bun ca la Paris. N-au plisc mai bun ca la Paris! Balada lui Villon pentru trupeşa Margot Frumoasa de-o slujesc şi curte-i fac Se cade a-mi zice şui ori minte goală? Cu ce-are ea. Ori genoveze. N-au plisc mai bun ca la Paris. (Nu ştiu. cum se ştie. dar. se jură pe Isus că-i fac O nedreptate. dă premiu de limbuţie Pariziencelor. ajunge câte-am zis?) Nici picarde din Vallencienne. iese tămbălău. de-ţi fi-n călduri şi cu ispită. ştiu precupeţe De peşti ce le-ar muţí. nici în vis. . Le-aştern şi poame. apă. Poftiţi. Nici castiliene. spanioloaice. rochia. ştiu precis. şvitere? să-nveţe. De-ar fi lombarde ori râmlene. caleziene. veneţiene. Nici piemonteze ori savoiene. Zic Bene stat de-s darnici la plătit. Când muşterii sosesc. Cică ţin curs de-oratorie Napolitanele. Bretone. Chiar şi bătrânele viclene. chiar dacă li-s Talienele pizmaşe. Dar seara. le place Cotcodăceala. Îi smulg surtucul. De dragul ei încing şi scut şi pală. Cu pumnii-n şold. Celor nemţoaice ori prusace. Prinţe.

De cai şi de catâri grijeşte. Duceţi. Baladă prin care Villon . zici din flaut şi vrăjesti. beţi amândoi. Râzând. râde ea de noi. mantii. Să-nşeli nu ţi-e păcat deloc. tot la frigare Ori în ulei se fierb şi mor Sperjuri. târguri. Prin sate. Cânţi din tambale şi glumesţi. Ne-am râs de cinste. Iar de-s curvar. Hoţi. mă bate pe ţurloi. unde-s prăzile lor? Toate-s la crâşme şi bordel. Nu duci ce-ai strâns agoniseală. geruri. Ţi-ajunge ce îţi cade-n poală. curvia molipseste. ploaie. măscări. abá cu şnur. cărţi? La fel N-ai parte de al tău noroc. În ăst bordel unde ne-am pripăşit. rău şoarec s-a prăsit. îi chiorăie în pântec parcă. iarmaroc. Ne împăcăm apoi şi-un pârţ îmi lasă Mai rău decât gândacul de gunoi. Mă-ncalecă şi poama şi-o încearcă. ară şi ţesală. La mâţă rea. popice. Câştigi la joc De zar. Balada bunei învăţături pentru cei cu viaţa păcătoasă Ori vinzi înscrisuri de iertare. Ori eşti la cărţi şi zar trişor Sau călpuzan. Râzi. De-aşa mocirlă te fereşte. Eu gem sub ea. Şi-apoi dormim buştean. Dar. pita nu lipseşte. Toate-s la crâşme şi bordel. Zice Gogo. Ocara ne urmează şi-n gunoi. Coseşte. De nu te-ai purtat pe la şcoală. până mai rău n-a fi. procleţi de teapa lor. Farse. În zori. Vânt.În ăst bordel unde ne-am pripăşit. Rochii şi haine de-orice fel. La orice sac un petec se găseşte. un pumn pe creştet îmi apasă. dărăcind fuior cu zel. vlaga vrea să-mi stoarcă. japnici şi orice mişel: Ce crezi. ca scândura turtit De preacurvie. În ăst bordel unde ne-am pripăşit. Toate la crâşme şi bordel. Toate la crâşme şi bordel? Nădragi.

La slugi. ghimpe ori ghimpon Să n-aibă. La hoţi ce numai certuri cată. Simţea al dragostei canon . Cu beşici. morţii plocon Când lumea asta o lăsase. La ghiuji. Dar nu pot. Că de-aici până-n Roussillon Nu-i spine. când murea. Căci l-au gonit fără pardon Iubitele. zdrenţe de barşon. Sfârşind. (pe fudulii jurase). nu altcumva. La toţi le cer smerit iertare. Ori bici cu plumbi. Balada de încheiere a Testamentului Mare Ici testamentul s-a-ncheiat. roşcate. Din straie. De cinşpe coaste li s-ar frânge. dar cu barosul mare. Veniţi când clopotele bat Şi dau de mormântare zvon. De frica lor mă doare-n spate. ca şi la toţi Călugării. din noapte-n zori. Le-aş da beş. Dar toate vrajbele-s uitate. Şi cred că nu minţea deloc. Mărunt. al bietului Villon. Cu cizmuliţe moi. la Devotate. Golaş pieri. Când lumea asta o lăsase. haíne foc. că nu-s pe picioare. Ba. La fantele sfios de moare. La fete care sfârc arată Să-nhaţe muşterii de soi. cocote-mpestriţate În rochii strâmte-ncorsetate. La toţi le cer smerit iertare.cere tuturor iertare La Cartezieni. nebuni şi papiţoi Ce fluieră de ţi-e mirare. până la sânge: La toţi le cer smerit iertare. pe deasupra. râgâială poate. prapuri. fără zorzon. Aşa a fost. În straie roşii vermillon. La toţi le cer smerit iertare. La pierde vară cu saboţi. Amant martir. tărăboi. Dar nu la câini şi trădători Ce mi-au dat numai coji uscate De mestecat. La saltimbanci cu maimuţoi. El fu. (nu exagerase).

Atâta te avânţi până e rău de tine. Când lumea asta o lăsase. Atâta eşti de rău pe cât te urgiseşte. Atâta face omul cât se preţuieşte. până la oase. Atât cât vezi altarul eşti smerit. Ce-i lesne de găsit nu îţi doreşti. Balada proverbelor Atât se scarpină o capră până moare. Atâta strigi urări până Crăciunul vine. (Noi dăm mirării noastre ton). Atâta-i oala bună până se ciobeşte. Atât dai cu barosul până ce plezneşte. Atâta cheltuieşti până ai sărăcit. Atât ţine la câine. Atâta strigi urări până Crăciunul vine. . Atâta te tot duci până când uiţi de tine. Prinţe. Atât aştepţi o şansă până ţi-a scăpat. Plecând. Atâta strigi urări până Crăciunul vine. Atâta baţi cetatea până s-a predat. Atât te-ntreci cu gluma până-i jale. Atât ia ghionţi până s-a dumirit. o duşcă bună trase De roşu vin. Atât vorbeşti până îţi calci cuvântul. Atâta ţii o poamă până viermuieşte. Atâta strigi urări până Crăciunul vine. Atât promiţi până uiţi legământul. Atât zici " ia " pe cât eşti dăruit. Atâta zici un cântec pân' l-ai învăţat. Atâta-l cauţi până dai de bine. Balada ziselor mărunte Ştiu musca-n lapte de-a picat. atât e tont până s-a viclenit Atâta se tot duce până când revine. Atât ai cinste pân-o terfeleşti. Prinţe ca şoimul acvilon. Atâta strigi urări până Crăciunul vine. Atât o mângâi până-ţi cade-n pat. acest craidon Când lumea asta o lăsase. Atâta te tot rogi până primeşti. Atât arzi fierul până-i roşu tare.Mai ascuţit ca un piron De la curea. Atâta dai pe cât ţi-ar da oricine. Atât adie până-i vânt cumplit. până îl hrăneşte. Atât eşti darnic de-ajungi coate-goale. Atâta face-un lucru cât plăteşti.

ştiu de Belet şi de Beatrice. Nu-i Nici Nu-i Nici Nu-i Nici Nu-i Nici mai tihnit ca sărăcitul. bine rodul pomului. laudă ca măsluitul. de-i senin ori înnorat. ştiu Roma ce putere are. ştiu câte poartă în spinare. pe măicuţă după poală. tot. Nu-i adevăr cum e scornitul. tot. unde-i vin ori bute goală. orice rasă monahală. cine-i harnic ori haihui. . minte ca la-ndrăgostit. cine-i lacom la bairam. Noroc cât la nenorocit. ştiu pe husit de ce-i infam. ştiu despre fiecare. pe stăpân şi pe valet. sfat bun ca de la ţicnit. ştiu tot. după clei de soiul lui. de mine habar n-am. Nu-s râsete ca la bătaie. Prinţe. ajutor ca duşmănitul. Nu-s naşteri multe ca în baie. om milos ca necinstitul. Nici minte ca la-ndrăgostit. de mine habar n-am. ştiu că de moarte nu-i scăpare. hoţul după ciripeală. paznic bun ca adormitul. ştiu de-amăgiri şi de visare. de mine habar n-am. de mine habar n-am. cutezanţă ca-n fricos. ştiu după chip orişice neam. prânz ca fânul de gustos. Catâr. haina după epolet. minte ca la-ndrăgostit. ştiu tot. Nu-i dragoste ca linguşitul.ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu Ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu rang pe haina omului. lucrurile ce-s de-un hram. mai smerit ca afurisitul. ştiu pe abac o adunare. Nici laudă ca neplătitul. cinste ca-n obrazul gros. ca năuca om duios. Nu-i mai fălos ca surghiunitul. Balada adevărurilor false Nu-i Nici Nu-i Nici Nu-i Nici Nu-i Nici ca flămândul om voios. catârcă ştiu ce mi-s. ca puhavul sănătos. sprijin ca de la-ngrozit.

Ca Iuda. Laş e doar cine a-ndrăznit. Înlănţuit la vâsle. La gura sobei. ca un buhai de baltă. Cu capu-n jos. de balenă înghiţit. Să-l pună între pietrele de moară. La Glaucus în codrii din pustie. singur să îşi dea răsplată. Ca Simon Magus moară ne-mpăcat. De unde şi speranţa-i alungată. Mai rău ca Iona. Ca Absalom. fără vreun strai de in sau lână. Pe veci de razele lui Feb fie uitat. să-l poarte Eol. de plete spânzurat. . Cine-ar vrea răul Franţei vreodată! Să cânte patru luni pe fund de iaz. ani treizeci rămână Golaş. Ca Dedalus în turn înlănţuit. Să se preschimbe-n animal pe loc. Oroare nu-i ca-n melodie. Cine-ar vrea răul Frantei vreodată! Prinţe. zărise. Lovească-l Marte cu puterea-i toată Cum lui Sardanapal i s-a-ntâmplat. Cine-ar vrea răul Franţei vreodată! De-ar fi ca-n vremea lui Octavianus iară: Să-i dea să-şi bea tot aurul topit. Lâna căutând. vijelie. Ca Magdalena. pe-un barcaz. Nici minte ca la-ndrăgostit. din pricina Elenii. Litera-i viaţa cea mai vie. În lac precum Narcis piară-necat. clănţănesc din dinţi. de Venus alungat. Şi-n veci de virtute lipsit să fie Cine-ar vrea răul Franţei vreodată! Balada concursului de la Blois Lângă fântână mor de-al setei chin. Cum şapte ani Nabucodonosor păţise.Vreţi să zic adevărul? fie: In boală joaca te îmbie. Precum pe Sfântul Victor l-au zdrobit. De-al Herei har. Ca boul tragă-n jug. În ţara mea sunt pe meleag străin. Sau aruncat în mare piară-năbuşit. vândut la Poartă. Cu Tantal împreună fie azvârlit Şi Proserpina-n iadul nesfârşit. Mai rău ca Iov chinuie viaţa toată. Baladă împotriva duşmanilor Franţei Să-i iese-n cale bestii scuipând foc. dârdâieli fierbinţi. Să piară în război precum troienii În jaf viclean. Încins ca focul. Ce Iason.

novici şi tinerei. gonit de orişicine. i-s ziduri grele fraţii. Şi risipiţi bani buni ori calpi cu spor. Cu lacrimi râd. Oameni de duh. Mă tem. dar mă căznesc mereu Să strâng averi ce nu mi le doresc. Nici adieri. Cinstiţi sunt cei care mă păcălesc. Stiinţa-mi vine doar din întâmplare. N-am griji de fel. oraţii. întins pe spate. Lipsit de orice vlagă mă simt tare. Estimp el moare de mai zăboviţi. îndurare. Zic "bună seara" când zorile mijesc. dar plăcerile-s străine. De ce-i în mână zic că n-am habar. Sunt înstărit. gonit de orişicine. gonit de orişicine. Atât măcar. Bine primit. Nu-mi pare sigur decât ce-i neclar. ageri ca iatanul. Prieteni mi-s acei ce-mi povestesc Că lebăda e corb negru tăciune. prieteni.Gol ca un vierme. Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul? . De bine-mi zice doar duşmanul meu. dar uit ca prin minune. tot una-s pentru mine. oleacă aiuriţi. De se va stinge. voi dansatorii cei Mai iuţi ca strechea. El zace. în surghiunia cea mai grea. Aici. vers. Stihuitori de cântec. crai. Alean îmi este trista disperare. adevăr. Bine primit. Mă bucur. dar de lege mi-e ruşine. Craidoni. Bine primit. Cocote. gonit de orişicine. N-am rude. Voi acrobaţi. Minciună. Câstig mereu şi pierd fără-ncetare. dar aştept să moştenesc. Epistolă către prieteni Vă înduraţi de mine. Multe pricep. raze nu-i aduc aleanul. dar n-am un ban la mine. în vană aşteptare. Cu voci ca zvonul unor clopoţei. Prinţe îndurător. Ţin minte tot. de-aţi avea! În hrubă zac. nu sub un pom în floare. dar nu-s de loc deştept. Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul? Voi menestrei cântând în voia lor. Cum Domnul se-nvoi cu Soarta mea. Cine-mi vrea răul are gânduri bune. faceţi-i libaţii. de nepătruns îmi pare. că mă prăbuşesc. îmbrăcat în prinţ. ca să-ţi spun drept. ce numai râdeţi şi glumiţi. Ce-i limpede. Ce-altcé mai ştiu? Răsplată să aştept. Bine primit. Nedrept sunt.

după onoare. Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul? Juni ori bătrâni. prinţi ce vă pomenesc. N-am bani în sân. La toate Curţile e gata a jura Că-ţi dă 'napoi. prinţ de crin şi plin de bunătate. Mai toţi i-a cheltuit pentru mâncare. Aşa se-ajută porcii. O. Nobili iertaţi de orice bir şi dare. în turmă o tulesc. Postind duminici. În codrul din Patay ghinzi de găseşte Şi din castane împlinind vânzarea. Nimic n-ai pierde. nu din cozonac). smerit. decât aşteptarea. Te roagă prin scrisoarea lui. marţile. Poate-ncercam şi astă aventură. Doamne bun. nici câştig nu ai avea. De la alţi prinţi lescaie n-a cerut. crunt lovit. Uşor şi de îndată se-mplineşte. decât aşteptarea. La ţanc. Ce greu mi-ar fi. Lujer de crin. . cel care Din şase scuzi primiţi cu împrumut. François Villon. Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul? Petiţie la ducele de Bourbon Stăpân al meu şi prinţe preatemut. Ci doar în faţa Domnului cel mare. Nimic n-ai pierde. Să-i dai un împrumut dacă ai vrea. îţi spun mirarea toată. Nimic n-ai pierde. Că orice cruce-n cale mi se-arată. mă gândesc. tras cu arcanul. din rege zămislit. De lemn ori piatră-i. Şi scoateţi-mă-n coş. Neaplecaţi la legi şi cârmuire. (Din coji uscate. rogu-te. Şi-i toarnă-n maţe apă cu toptanul. decât aşteptarea. Lui dinţii ca de greblă i se fac. O. De-ar fi s-o văz pe cea adevărată. De-odată a-i plăti. nu pierde-ncredinţarea: Nici pagubi. Lipsa de bani cum mă mâna din spate. În hău adânc nu-i masă. decât aşteptarea. ce soarta l-a bătut Cu vânătăi avane.Veniţi să îl vedeţi în pătimire. nici pungă la centură. m-ajută şi socoate: Nimic n-ai pierde. De nu mi s-ar plini acum rugarea. vei înţelege poate. robul tău. ce-i lacom prin natură. asta mi-e onoarea. Ascultă. nici hamac. Guiţă unul doar. fără zăbavă te plăteşte. oricare. Aduceţi-mi iertare cu sigil domnesc. Ci de puteam să-mi vând din sănătate Unui lombard. Doar de la tine.

Ce mă mai ţin doar într-un firicel: Licoare n-am.Păi eşti copil? .Îţi trebui . Şi zodii.Zău.Doamne.Eşti chiar pierdut! . . întins pe masă.Eu am mâhnirea.Cum? . ursita mi-e aleasă. Lasă smintiţii! . şi planete. hai. . . Lectură multă.De unde ăst necaz? . . Să spui în a ta cuvântare Că sărăcia rău m-asaltă.Mustrări de conştiinţă.Prostie mare! Stăpân pe soartă eşti.Pe dosul scrisorii Du-te scrisoare. . treacă de la mine. Ţi-e capul bolovan ori tare sec.Nu-mi pasă! .Altcé nimic nu îţi mai zic! .Dă-mi pace! .E nenorocul care Însuşi Saturn mi-l puse în boccea.O să mă opintesc. . .Ce spui tu? .Nu sta până când dai de suferinţă.Ce gânduri ai? . . Ursita când mi-a scris. Ori vrei să dai onoarea pe nesăbuinţă! Să-nveţi din asta. asta-i tot? .Când va fi asta? . Şi iar ne hărţuim de eşti ciudoasă. chinu-i pentru ţine. alungat la colţ ca un căţel.Ce.De viaţa ta şucheată.Cărţi de ştiinţă.De toate oi scăpa.Ba ştiu de musca-n lapte e.Mi se pare Eşti apucat! . rău.Nimic nu ştii! .Ce? . Cearta dintre inima şi trupul lui Villon . . credinţa-mi cere. după vrere" .Să fiu om de valoare.Ce-aud? . Te-aş fi iertat.Domnul să-mi dea putintă! . zevzec. . . ce alinare! . . N-ai griji: bun.Rămân cum sunt. nu sluga sa. Chiar de n-ai limbă. . şi ce! . . . . Văzându-te retras şi singurel.Câtă elocinţă! .A cugeta mă lasă.Când oi creşte-odată.Altcé nimic nu îţi mai zic! .Ce? .Cât un catâr. .Altcé nimic nu îţi mai zic! . . nici vlagă a bătea. .Cine? . de gât ai vré? .Nu-mi pasă! .Ce-ţi pasă ţie? . Cum Solomon în cartea lui scria: "Stau în a celui înţelept putere.Ai împlinit treizeci! . . la tine se petrec.Dacă-mi dau silinţă.Ba! .şi cum. iute saltă.O să ţii minte? .Vrei să trăieşti? .Port durerea toată. Trist.Inima ta.Nu-mi pasă! .Nu-mi pasă! .Oi mai vedea eu. nu ai trebuinţă? .Altcé nimic nu îţi mai zic! . .De ce-s aşa? . Ce-i alb de ce e negru osebesc.Ia vezi că mă zburlesc.Eu sunt! . lasă . Dacă erai un biet netot. . nici picioare.

strigi că sunt rea şi crudă. Stai liniştit şi vorba ţi-o aţine. Regele Alfazar căzu peste drapel Pe câmpul de bătaie. Villon! Pe marii regi îmi căşunase mie În vremurile vechi. Tânjind spre stelele Pleiadelor. Să te-nvoieşti cu ce ţi-am dat. Villon! François. idolatru blestemat. Iudita l-a străpuns. eşti un biet poltron. Villon! Laudă Curţii Parlamentului Cinci simţuri toate: ochi. Ce nu eşti om cu fală şi renume. fiecare astfel spună: Slăvită Curte. Senatului pe Cezar l-am vândut. În cortul lui. numai limba n-ar putea alege . zece-aş fi scris. cu toată viaţa de ruşine? Nu eşti tu singurul. Te-aş fi tras ca pe-o zdreanţă prin dârmon. ştiu. urechi şi gură Cu nas şi pipăitul dimpreună Cu mădulare.Altcé nimic nu îţi mai zic! . de-aceea să asculţi ce-am zis: Socoată de n-aş da la Domnu-n Paradis. care-atât s-a războit. aşişderi l-a cuprins. Mai buni ca tine-n vărării asudă Şi sparg în ocne pietrele cu trudă. Şi pentru un păcat. Prin foc poporul Romei l-am trecut. Pe lângă ei. Pe Holofrenes. François. dormind în pat. şi nici nu se cuvine. Villon! Iar Alexandru. slabe de-o măsură. Necazul nostru ai ştiut a-l drege. Căci n-am la nimeni socoteli a da. Lui Hanibal. Te plângi. cu un pumnal. Să te-nvoieţti cu ce ţi-am dat. de păr l-am spânzurat. Ori. Priam muri cu-ntreaga lui armie. şi el De mâna mea pieri: l-am otrăvit.Nu-mi pasă! Pricina sau balada Soartei Fortuna mi-au pus cărturarii nume. În ăst fel Mi-s faptele şi-asemeni vor urma. Cetate. Din locul lor. turn şi zid nu l-au scăpat. Într-un vârtej pe mări pieri Iason. Iar tu. Ce mulţi viteji s-au prăpădit prin mine. Pe Absalon? Pe când fugea. ce soartă i s-a dat? În Cartagina moartea l-a învins. care-aici ne-adună. de altădat'. Priveşte-mi faptele de-odinioară bine. Pompei în Eghipet a fost pierdut. Să te-nvoieşti cu ce ţi-am dat. Pe Scipio. Să te-nvoieşti cu ce ţi-am dat.

Ca inima-n umilu-i suspinat. până nu-i mai rău. la judecată: Se cuvenea să fi tăcut? Pe Hue Capet de-l moşteneam. se ştie. pe rând. ce altădată Iudeilor fu setei alinare. soaţa Sfântului Regat. soră-ngerească! Voi. Curtea slăviţi-o. Să-mi ţie predici. Gândiţi că morţii aţi fi fost. plămân cu suflul tău. porcul să se mocirlească. adio să pot zice. Curgeţi. fiat. ce îi plăcuse. le-a plăcut Şi dăscăleli. Mamă a celor buni. Tu trup stricat. mulţumire dând. dinţii mei. Garnier. În zdrenţe. ficat. zău. soră-ngerească! Frânge-te inimă-n frigare înţepată Şi nu te-ncrâncena aşa de tare Ca stânca din deşert. Ca orgă. de jalba mea. Laudă Curţii. nu mă mai umflam Cu apă chioară-n puşcărie. Pricepi cea înşelătorie? Mă osândiră cum au vrut. Înaltă zămislire-n cer curat. pentru îndurare.Destule vorbe ca să-ţi multumească. Căci fără ei n-am cine să-mi plătească. A fost cuminte ori sfruntată? Orice făptură şi-ar scăpa Pielea – cu sila-ncătuşată Ea se dezleagă. Slăvită Curte. Azi grija mestecatului uitând. Mamă a celor buni. Ce-i fiu de măcelar. străinii te slăvească. Ca ursul. cu mişelie: Se cuvenea să fi tăcut? Sub pălărie oare crezi Că n-am nici pe atât glagoare Să spun cuvântul "Apelez"? Ba am destulă. goarnă să cântaţi. Splină. voi lacrimi. Iar când sentinta a căzut: "Spânzurat fi-vei!" spune. doar să poată. soră-ngerească! Prinţe. mi se pare. clopot. nu dezice. Să-i văd pe-ai mei. din gingie săltaţi. Ieşiţi 'nainte. trei zile păs nu-mi interzice. Chiar de nu mă încred prea tare. Mamă a celor buni. fiică de Rege Mamă a celor buni. oare . soră-ngerească! Balada apelului Ce crezi. Deci toate îţi grăim. şansa francezilor. Dar pe nedrept.

Însă bine ştiţi Că nu toţi calea dreaptă au găsit. şase. chiar de moartea ne-a pălit Prin mâna legii. ne-nfricat.... Ni-s oasele cenuşi şi spulberare. . Rugi pentru noi. nebuneşte. Lecţia... Iar carnea. Pe prost nu-i chip a-l sătura..... Pricina: simţul se toceşte. de n-aveam piuit.... colbuit.Se cuvenea să fi tăcut? Prinţe. Spre Fiul Preacuratei să-nălţaţi.. văd... citeşte O pildă: şi-un viclean sadea.. îmbuibată altădat' De mult e putrezită de păcat... Se cuvenea să fi tăcut? Balada franco-latină Un sfat profund şi minunat Din cartea sfântă izvoreşte: În căsnicie.... un bărbat.. Căci mila voastră de ne-o dăruiţi Domnul vă va primi mai cu-ndurare. se-adevereşte: Să nu-ţi pui vlaga la mezat... Orişice bâtă o blegeşte. acum că am pierit. Să n-o ia razna.. La orice om. Par la răscruce.. (.. Mai bine e să stai muţeşte Şi să-nduri orice murmurat Când soaţa strigă: Hai în pat! Fă-te că nu pricepi ce vrea: Pe prost nu-i chip a-l sătura! Mai tari decât Samson au dat Asaltul şi-au pierdut prosteşte. care după noi trăiţi.. Scutul Venerei. iată-ne-n spânzurătoare. tot se-amăgeşte. Bun la împins. cum l-ar chema.. Ci să-l rugaţi pe Domnul de iertare! Fraţi de vă zicem.şte) Cine nu ştie vorba mea: Pe prost nu-i chip a-l sătura! Prinţe prea înţelept.... să nu ne priviţi Cu scârbă.... Nu râdeţi de necazul ce ni-e dat.. N-aveţi spre noi inime împietrite tare... Precum Clotar m-ar fi făcut.. Cinci. Pe prost nu-i chip a-l sătura! Epitaful lui Villon în formă de baladă Fraţi oameni. De mila Lui să nu sfârşim uitaţi.

să nu ne tulburaţi. Corbi. ochii ne-au scurmat.Balade .Ferească-ne de iad şi fulgerare. Ci să-l rugaţi pe Domnul de iertare! Ploile ne-au muiat şi ne-au spălat. coţofene. Bărbi şi sprâncene ni le-au ciugulit. să nu ne ia Nici sufletul plocon. mila Ta Păzească-ne de iad. De păsări mai ciupiţi ca nişte degetare. Să n-aveţi soarta noastră niciodat'. Soarele ne-a uscat şi înnegrit. Ci să-l rugaţi pe Domnul de iertare! Isuse. Încoace-'ncolo vântul de-a suflat. O clipă de hodină n-am găsit. În voia lui mereu ne-a legănat. nu ne luaţi în zeflemea Ci să-l rugaţi pe Domnul de iertare! Din volumul François Villon . Ci morţi suntem. Prinţ al lumii. nici altă dare: Oameni buni.