FRANÇOIS VILLON - BALADE

Balada doamnelor de altădată Pe unde-s, prin ce ţări de vis, Flora, romana-ncântătoare, Alcibiada sau Thais, Ce fost-au bune verişoare, Echo, dând zvonuri chemătoare Pe stânci şi ape spre liman, Frumoasă de pereche n-are? Dar unde-i neaua din cel an? Dar înţeleapta Helois? De dragu-i, cât a pătimit Pierre Abelard la Saint Denis, Scopit şi-apoi călugărit. La fel, Doamna ce-a poruncit Să se înece Buridan În sac şi-n Sena azvârlit? Dar unde-i neaua din cel an? Regina Blanche ca floarea-nvoaltă Cântând cu voce descântată, Betris, Alis, Berte cea înaltă, Erembourg, doamnă-n Maine odată, Lorena Jeanne, nevinovată De englezi arsă la Rouan, Unde-s, Fecioară preacurată? Dar unde-i neaua din cel an? Prinţe, nu întreba pe unde, Nici de al vremilor noian, Doar un refren îţi va răspunde: Dar unde-i neaua din cel an? Balada domnilor de altădată urmând zisele dinainte Unde-i Calist al treilea, care Ca ultimul cu-acest blazon Doar patru ani fu papă, oare? Alfons, rege în Aragon Sfiosul duce de Bourbon, Şi Artus, duce de Bretaigne, Carol, al şaptelea pe tron? Dar unde-i mândrul Charlemagne? Aşişderi, regele scotist Cel ce avea, precum se ştie, Jumate chip ca de-ametist, Din creştet până la bărbie? Al Ciprului domn und' să fie, Ori riga Spaniei, sunt ani Şi numele-i uitai, vai mie? Dar unde-i mândrul Charlemagne?

Că vremea babei va s-apună . Oricât se ghiftuiră. vai. Să-nfrunte moartea n-are cine. Mânuşereasă. Balada şi povaţa frumoasei coifărese la fetele de dragoste Deci cugetă. nici cu plată. din Vienne şi Grenobles Delfinul scump. riga Franciei. Ca pleava spulberată-n vânt. Ce-l iau de gât pre necurat Încins de rău şi de păcat? Ca orice om de rând s-au frânt. Şi încă. trompeţi. Între toţi regii-mpodobit Ce pentru Domnu' a ctitorit Locaş de-nchinăciuni preasfânt? Fost-a la vremea lui slăvit? Ca pleava spulberată-n vânt. De cruţi bărbaţii. Geaba îs trişti ori mâniaţi. viteaz. Acum e vremea cea mai bună: Cu amândouă mâini adună.Nu zic de alţii. strai bogat. urmaşi? ei sînt. Salins ori Doles. ai greşit. Prinţii aşişderi morţii-s daţi Ca orice om de pre pământ. Ce te-am şcolit când erai jună. Ci undi-i. Ori s-o amâne. Pingelăreasă. Cu patrahire. curte şi alai. duce de Behaigne Unde-i? dar spiţa lui bogată? Dar unde-i mândrul Charlemagne? Unde-i Claquin. Crainici. Dar aş mai întreba o dată: Lancelot. Blanche. Domnii şi-odraslelele de crai Cu oameni. Dar din Constantinopol cei Chezari cu pumnul daurit. bravul breton Sau contele Delfin d'Auvergne Ori răposatul d'Alencon Dar unde-i mândrul Charlemagne? Baladă cu acelaşi tâlc în vechiul grai frâncesc Dar sfinţii-apostoli undi-s oare. Cei din Dijon. Ca pleava spulberată-n vânt. Şi tu. Deşertăciune-i lumea toată. Cu toţii lumea o-au lăsat: Ca pleava spulberată-n vânt. Încinşi cu stole şi stihare. şi mai. tac mai bine.

la războit. Bătrână. Ferice-i care nu le ştie! Amon căzu în dezonoare. Scufăreasă. crai şi profet vestit. Doar hoaşca nimeni nu o vrea. cavalerul care Creta în lupte-a cucerit. Că pân' la urmă. Catrino. Narcis. Doar popi cărunţi o să te ştie. pricepeţi odată De ce m-am plâns şi jeluit: Că nu-s de nimeni căutată. David. Fetelor. Şi tu Jeaneto. Tapiţereasă. Vezi să nu pici în laţ cumva. aproape fu-nghiţit.Ca banul scos din circuit. Şi tu mândră Cârnăţăreasă Ce dănţuieşti cu dibăcie. să nu stea. Ferice-i care nu le ştie! Sardana. Bărbaţii nu-i mai alunga: Cine-i urâtă. Ferice-i care nu le ştie ! Orfeu. Ca banul scos din circuit. Fiţi veseli şi petrecăreţi. Cerber. că prea mult şi-a iubit Chipul cel plin de gingăşie. cât vă place. Nerozi ajung cei prea iubeţi: Salmon căzu-n idolatrie. La băi o coapsă durdulie Văzând. când te-ai veştejit. orice-aţi face. Ca banul scos din circuit. c-o să vie Vremea să-nchizi la prăvălie. În puţ adânc s-a prăbuşit. Nu-mi râde sfatul. . ce ruşine mare. pe Domnul l-a hulit. Dublă baladă cu acelaşi tâlc Iubiţi. De câinele cu patru guri. Îşi puse strai de ţesătoare. Cu zâmbete tot i-a momit. Chiar sora lui. Cu Tamar. Tu. Guillemete. care din flauturi Şi din cimpoi da zvon vrăjit. urcând în pat. (Cică plăcinte a mâncat). ce croieşti mătasă. de-aceea. Ca banul scos din circuit. Printre muieri. Samson în tagmă la orbeţi. Capetele vi le pierdeţi.

Primeşte-o pe umila ta creştină. (nu-s basme). l-a scurtat Pe Sânt Ioan de scăfârlie. Dar fără el nu-i suflet s-aibă parte De rai. Ferice-i care nu le ştie! De mine. La praznic fu părtaş şi el. Văz rai pictat. ba! Prea-s dulci şi au pe vino-'ncoa'. pân' la moarte. Chiar de s-a fost la diavol juruit. Ca rufa-n râu. Blonde ori brune-s tot aşa. În mânăstirea parohiei mele. ce iertată este. Prin mila lui să ştearg'-al meu păcat Ca Eghiptenei. Ferice-i care nu le ştie! Baladă ce a făcut-o Villon la ruga mamei sale spre a se închina la Maica Domnului Stăpână-n cer şi pre pământ regină. scumpă Fecioară. celălalt mă-'nfioară. Stăpână-'ndurătoare Pentru păcatul meu e mult prea mare. Cine mi-a dat amaru' acel Decât Catrina de Vaucelles? Noel. cu păcate grele. când luam pe scăfârlie. Fereşte-mă de răul cel cumplit. Ori Teofil. pân' la moarte. Dă-mi bucuria doar. Doar pentru danţuri şi cântat. În asta voi a crede. Împărăţind a iadului genune. sunt o neştiutoare. în slujbe preaslăvit: În asta voi a crede. bietul. e nebunie. Plini de credinţă şi smerire. Că sunt a lui dă-i Fiului tău veste.Irod. pân' la moarte. Dar să le crezi. . Şi printre drept aleşii Tăi mă pune. să mai zic: M-au bătut gol. Şi carte n-am. de vină curăţat Numai fiindcă tu te-ai îndurat. Ce-o caută păcătoşi cu vieţi deşarte. Biată bătrână-s. doară În asta voi a crede. Iar darul Tău. ca pe-un mişel. Chiar de mi-e viaţa doar deşertăciune. n-ascund nimic. Ferice-i care nu le ştie! Dar tinerelul ăsta oare De fete crezi că s-ar lăsa? Nici de l-ai arde la frigare Ca pe-un călar pe mături. Unul mă bucură. Fecioară ce-ai fost vrednică să poarte Trupul cel sfânt. nu-s ademenitoare. cu harfe sunătoare Şi-un iad cu păcătoşi în caznă mare.

Reazim de n-oi găsi. Lot care-n peşteri ai băut. Nu împărţi la toţi din cel amar. ruşinat. să-i fii de ajutor. al viţei plantator. Nu vreau să-ţi fac în ciudă. Iar nurii tăi. Să nu dai în sărman. Sau te înduri. Aş râde eu. Ba-i nebunie. Căci doar un vin de soi l-a mulţumit. legea cere doar Să nu dai în sărman. Trebuie. cum e? fără scut va fi să mor. Hei. Rea fără margini. Deci bea. inimii calvar. Arhitriclin. până izvoru-i curgător. tu slută. rogu-vă faceţi cunoscut Duhul lui Jean Cotart cel răposat! Din viţa voastră a purces cândva. . să-i fii de ajutor? Dar vremea ce-ofileşte trece-n zbor. de-un dulceag amar. fără har. cârtitor. să-i fii de ajutor. să-i fii de ajutor. Prinţ iubitor. dar fălcile mă dor. Dar inimii. cum scrie în glosar. Pe-atât. scump e-al tău dever. pân' la moarte. Luând păcatul nost' ne-a mântuit. izbăvitor. prin tine oameni mor. nu vină să-ţi aduc am vrut). Baladă şi oraţie Tată Noe. La noi s-a coborât şi milă-'mparte. Mai cu folos cătam şi mai cu spor Altunde ajutor. Tustrei. al lumii domn fără sfârşit. scump vlăstar ceresc. să plec hoinar. Numele ţi-l pot spune. precum mărturisesc: În asta voi a crede.Virgină prin care s-a zămislit Isus. am aceeaşi soartă doar: Moşneag voi fi. amant prea temerar. Nouă Stăpân. Amor mai crâncen ca un dumicat de fier. sigur că dispar: Chin prefăcut în farmec. Domnul nu-i cere în zadar: Să nu dai în sărman. Balada lui Villon pentru amanta lui (Balada care se termină în R) Falsă frumuseţe. în arta lor versat. milă aşadar! Ei. Orgoliu ascuns. încât te-a amăgit Amor Să-ţi iei fetele tale-n aşternut (Aici. Şi tu. uscate flori îmi par. mic şi mare. Să nu dai în sărman. cinstire chiar. Ofrandă morţii. Iar ochii tăi n-au milă.

Din mâini să scape cupa n-a greşit. Scovardă unsă nu ştiau a face. n-a fost beţiv pe lume ca să Bea mai vârtos. prea o făcuse groasă. Pe scurt. sărut şi îmbiere. A ai şi ceapă nu mai miroseau. Prinţe. Nu-i mai tihnit pe podină un pat. Cu preţul lor. gâtul mi-e uscat. trup ferchezuit. Îmi amintesc. Cel mai de preţ e traiu-ndestulat. Gingaşă. Un ceas să mă oprească n-ar putea. aibă calea lesnicioasă Duhul lui Jean Cotart cel răposat! Prinţe. Cât despre mine. Îmi zic: ca să alungi orice durere. În râs şi-alint. nu-s supărat. de nu-i cu bănat. Lângă Elena. şi cum îi oblicesc prin cep uscat. cu scoarţe căptuşit. tihnit. împacă-ne cu-n sfat cuminte. împiedecat şi şui Adesea îl vedeam în drum spre casă şi-odată s-a ales cu un cucui. Madame Sidoine alături tolănea. Păsări de-aici la Vavilon ce zboară. Nu dau pe lapte prins şi pe potroace O ceapă degerată. Nici trândav la băut nu fu vreodat': Nobili seniori. nu caut sfadă Că dorm sub trandafirii din livadă. lăsaţi nestăvilit Duhul lui Jean Cotart cel răposat! Ca omul beat. Franc Gontier să aibă pace. şi beau tot anul apă de cişmea.Şi-avere doar un piepten mai avea. Şi zi şi noapte beau nectar. De Franc şi cu Elena lui aveau Asemeni vieţi de tihnă şi de pace. Mănâncă pită neagră de secară. Nicicând să-şi stingă setea n-a ştiut Duhul lui Jean Cotart cel răposat! Contrazicerea lui Franc Gontier Un popă gras în pufuri lenevea. Ce ziceţi voi? E rost de vreo tăgadă? Cel mai de preţ e traiu-ndestulat. din zori în înserat. Cel mai de preţ e traiu-ndestulat. Cu viaţa de la ţară n-am ce face. nici a scuipa n-ar fi putut. Striga mereu: Vai. trăgea la toartă iscusit. albă. În cald iatac. E drept. o zi n-aş rămânea. De strigă. Dă Doamne. Aud de mic copil şi iau aminte: . Cu trupuri despuiate de plăcere. De le e bine aşa. sub rozar de-i place.

. lorene. brânză. (Nu ştiu. Ori englezoaice. de-ţi fi-n călduri şi cu ispită. Dar seara. Nici piemonteze ori savoiene. Cu pumnii-n şold. Când muşterii sosesc. N-au plisc mai bun ca la Paris. N-au plisc mai bun ca la Paris. Le-aştern şi poame. Îi smulg surtucul. C-un ciob ascuţit Îi scriu pe nas o buche şi-o înşfac. câteodată.Cel mai de preţ e traiu-ndestulat. se jură pe Isus că-i fac O nedreptate. De dragul ei încing şi scut şi pală. chiar dacă li-s Talienele pizmaşe. Celor nemţoaice ori prusace. mă suduie că-s drac. iese tămbălău. cu mâna liniştită. veneţiene. La zvonuri tare pricepute. oricui i-ar fi pe plac. La fel gascone. Nu pot s-o văd că mi se face rău. Nici castiliene. nici în vis. Bretone. brâul. Zbiară. N-au plisc mai bun ca la Paris! Balada lui Villon pentru trupeşa Margot Frumoasa de-o slujesc şi curte-i fac Se cade a-mi zice şui ori minte goală? Cu ce-are ea. De-s eghiptene ori grecoaice Sau unguroaice. spanioloaice. ajunge câte-am zis?) Nici picarde din Vallencienne. Zălog să fie pentru partea mea. N-au plisc mai bun ca la Paris. pită. Prinţe. De-ar fi lombarde ori râmlene. Balada femeilor din Paris Chiar de le ştim că sunt limbute Pe florentine. touluziene: La Podul Mic. ştiu precis. dă premiu de limbuţie Pariziencelor. În ăst bordel unde ne-am pripăşit. Ori genoveze. dar. Chiar şi bătrânele viclene. Poftiţi. Zic Bene stat de-s darnici la plătit. Margot de-apare-n pat fără para. caleziene. rochia. ştiu precupeţe De peşti ce le-ar muţí. apă. înşfac o oală Şi le-aduc vin. cum se ştie. se ştie. şvitere? să-nveţe. Cică ţin curs de-oratorie Napolitanele. le place Cotcodăceala.

dărăcind fuior cu zel.În ăst bordel unde ne-am pripăşit. Baladă prin care Villon . tot la frigare Ori în ulei se fierb şi mor Sperjuri. Farse. De cai şi de catâri grijeşte. La orice sac un petec se găseşte. Dar. Şi-apoi dormim buştean. iarmaroc. De-aşa mocirlă te fereşte. curvia molipseste. La mâţă rea. până mai rău n-a fi. un pumn pe creştet îmi apasă. rău şoarec s-a prăsit. ploaie. Cânţi din tambale şi glumesţi. mă bate pe ţurloi. târguri. Toate la crâşme şi bordel. Coseşte. Balada bunei învăţături pentru cei cu viaţa păcătoasă Ori vinzi înscrisuri de iertare. În zori. Ocara ne urmează şi-n gunoi. mantii. Câştigi la joc De zar. îi chiorăie în pântec parcă. Ne-am râs de cinste. Duceţi. Să-nşeli nu ţi-e păcat deloc. popice. ca scândura turtit De preacurvie. Rochii şi haine de-orice fel. zici din flaut şi vrăjesti. măscări. unde-s prăzile lor? Toate-s la crâşme şi bordel. Mă-ncalecă şi poama şi-o încearcă. Nu duci ce-ai strâns agoniseală. Zice Gogo. Toate la crâşme şi bordel? Nădragi. beţi amândoi. pita nu lipseşte. Ne împăcăm apoi şi-un pârţ îmi lasă Mai rău decât gândacul de gunoi. cărţi? La fel N-ai parte de al tău noroc. Ori eşti la cărţi şi zar trişor Sau călpuzan. japnici şi orice mişel: Ce crezi. Vânt. În ăst bordel unde ne-am pripăşit. ară şi ţesală. procleţi de teapa lor. Râzând. Râzi. De nu te-ai purtat pe la şcoală. vlaga vrea să-mi stoarcă. Toate-s la crâşme şi bordel. Prin sate. râde ea de noi. Ţi-ajunge ce îţi cade-n poală. Hoţi. geruri. abá cu şnur. În ăst bordel unde ne-am pripăşit. Iar de-s curvar. Eu gem sub ea.

Căci l-au gonit fără pardon Iubitele. La fantele sfios de moare. Aşa a fost. haíne foc. Cu beşici. El fu. că nu-s pe picioare. zdrenţe de barşon. Le-aş da beş. fără zorzon. la Devotate. La slugi. morţii plocon Când lumea asta o lăsase. prapuri. La ghiuji. De cinşpe coaste li s-ar frânge. nebuni şi papiţoi Ce fluieră de ţi-e mirare. pe deasupra. Ori bici cu plumbi. Din straie. dar cu barosul mare. râgâială poate.cere tuturor iertare La Cartezieni. ghimpe ori ghimpon Să n-aibă. Cu cizmuliţe moi. În straie roşii vermillon. La pierde vară cu saboţi. De frica lor mă doare-n spate. Amant martir. Balada de încheiere a Testamentului Mare Ici testamentul s-a-ncheiat. (pe fudulii jurase). (nu exagerase). La saltimbanci cu maimuţoi. până la sânge: La toţi le cer smerit iertare. La toţi le cer smerit iertare. La toţi le cer smerit iertare. Mărunt. ca şi la toţi Călugării. cocote-mpestriţate În rochii strâmte-ncorsetate. Când lumea asta o lăsase. Golaş pieri. La fete care sfârc arată Să-nhaţe muşterii de soi. Sfârşind. Dar nu pot. Veniţi când clopotele bat Şi dau de mormântare zvon. Ba. din noapte-n zori. La hoţi ce numai certuri cată. La toţi le cer smerit iertare. Şi cred că nu minţea deloc. Simţea al dragostei canon . al bietului Villon. când murea. tărăboi. Dar nu la câini şi trădători Ce mi-au dat numai coji uscate De mestecat. roşcate. Că de-aici până-n Roussillon Nu-i spine. Dar toate vrajbele-s uitate. nu altcumva.

Atâta face omul cât se preţuieşte. Atâta te tot rogi până primeşti. Atât te-ntreci cu gluma până-i jale. Atâta-i oala bună până se ciobeşte. Atât eşti darnic de-ajungi coate-goale. Atât cât vezi altarul eşti smerit. Atât arzi fierul până-i roşu tare. Plecând. Atât promiţi până uiţi legământul. Balada ziselor mărunte Ştiu musca-n lapte de-a picat. o duşcă bună trase De roşu vin. Atât vorbeşti până îţi calci cuvântul. Atâta-l cauţi până dai de bine. Atât ţine la câine. Atâta strigi urări până Crăciunul vine. Atâta strigi urări până Crăciunul vine. . Atât adie până-i vânt cumplit. Ce-i lesne de găsit nu îţi doreşti. Atâta strigi urări până Crăciunul vine. Atât o mângâi până-ţi cade-n pat. până la oase. Prinţe. până îl hrăneşte. Atât dai cu barosul până ce plezneşte.Mai ascuţit ca un piron De la curea. Când lumea asta o lăsase. Atâta te avânţi până e rău de tine. Prinţe ca şoimul acvilon. Atâta eşti de rău pe cât te urgiseşte. Atât ai cinste pân-o terfeleşti. Atât zici " ia " pe cât eşti dăruit. Atâta strigi urări până Crăciunul vine. Atâta face-un lucru cât plăteşti. Atâta cheltuieşti până ai sărăcit. Atâta ţii o poamă până viermuieşte. acest craidon Când lumea asta o lăsase. Atâta zici un cântec pân' l-ai învăţat. Balada proverbelor Atât se scarpină o capră până moare. (Noi dăm mirării noastre ton). atât e tont până s-a viclenit Atâta se tot duce până când revine. Atâta baţi cetatea până s-a predat. Atâta strigi urări până Crăciunul vine. Atât ia ghionţi până s-a dumirit. Atâta dai pe cât ţi-ar da oricine. Atât aştepţi o şansă până ţi-a scăpat. Atâta te tot duci până când uiţi de tine.

sprijin ca de la-ngrozit. tot. haina după epolet. Prinţe. cine-i harnic ori haihui. unde-i vin ori bute goală. minte ca la-ndrăgostit. ca puhavul sănătos.ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu Ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu rang pe haina omului. orice rasă monahală. Catâr. ştiu Roma ce putere are. bine rodul pomului. Nici minte ca la-ndrăgostit. cinste ca-n obrazul gros. ştiu tot. tot. om milos ca necinstitul. ştiu câte poartă în spinare. ajutor ca duşmănitul. ştiu după chip orişice neam. ştiu că de moarte nu-i scăpare. de mine habar n-am. după clei de soiul lui. minte ca la-ndrăgostit. . de-i senin ori înnorat. ştiu pe husit de ce-i infam. pe măicuţă după poală. Nu-i dragoste ca linguşitul. Nu-s râsete ca la bătaie. Nu-i Nici Nu-i Nici Nu-i Nici Nu-i Nici mai tihnit ca sărăcitul. ştiu tot. ştiu de Belet şi de Beatrice. ştiu pe abac o adunare. pe stăpân şi pe valet. Nici laudă ca neplătitul. lucrurile ce-s de-un hram. de mine habar n-am. Balada adevărurilor false Nu-i Nici Nu-i Nici Nu-i Nici Nu-i Nici ca flămândul om voios. mai smerit ca afurisitul. de mine habar n-am. paznic bun ca adormitul. cutezanţă ca-n fricos. hoţul după ciripeală. laudă ca măsluitul. ca năuca om duios. Noroc cât la nenorocit. prânz ca fânul de gustos. ştiu de-amăgiri şi de visare. Nu-i mai fălos ca surghiunitul. catârcă ştiu ce mi-s. Nu-i adevăr cum e scornitul. Nu-s naşteri multe ca în baie. cine-i lacom la bairam. sfat bun ca de la ţicnit. ştiu despre fiecare. de mine habar n-am.

singur să îşi dea răsplată. să-l poarte Eol. vijelie. Cine-ar vrea răul Franţei vreodată! Să cânte patru luni pe fund de iaz. Oroare nu-i ca-n melodie. De-al Herei har. dârdâieli fierbinţi. ca un buhai de baltă. Baladă împotriva duşmanilor Franţei Să-i iese-n cale bestii scuipând foc. Ca Simon Magus moară ne-mpăcat. În ţara mea sunt pe meleag străin. La Glaucus în codrii din pustie. Precum pe Sfântul Victor l-au zdrobit. Lovească-l Marte cu puterea-i toată Cum lui Sardanapal i s-a-ntâmplat. Cine-ar vrea răul Frantei vreodată! Prinţe. fără vreun strai de in sau lână. Sau aruncat în mare piară-năbuşit. zărise. Nici minte ca la-ndrăgostit. . Laş e doar cine a-ndrăznit.Vreţi să zic adevărul? fie: In boală joaca te îmbie. Mai rău ca Iov chinuie viaţa toată. Ca boul tragă-n jug. Şi-n veci de virtute lipsit să fie Cine-ar vrea răul Franţei vreodată! Balada concursului de la Blois Lângă fântână mor de-al setei chin. Cu capu-n jos. de plete spânzurat. Ca Dedalus în turn înlănţuit. ani treizeci rămână Golaş. Ca Iuda. de balenă înghiţit. de Venus alungat. vândut la Poartă. De unde şi speranţa-i alungată. În lac precum Narcis piară-necat. La gura sobei. din pricina Elenii. Ca Absalom. Înlănţuit la vâsle. Mai rău ca Iona. Cu Tantal împreună fie azvârlit Şi Proserpina-n iadul nesfârşit. Pe veci de razele lui Feb fie uitat. Litera-i viaţa cea mai vie. Ca Magdalena. Să-l pună între pietrele de moară. Cine-ar vrea răul Franţei vreodată! De-ar fi ca-n vremea lui Octavianus iară: Să-i dea să-şi bea tot aurul topit. Cum şapte ani Nabucodonosor păţise. clănţănesc din dinţi. Încins ca focul. pe-un barcaz. Ce Iason. Să piară în război precum troienii În jaf viclean. Lâna căutând. Să se preschimbe-n animal pe loc.

de-aţi avea! În hrubă zac.Gol ca un vierme. gonit de orişicine. N-am griji de fel. Atât măcar. dar nu-s de loc deştept. Ce-i limpede. gonit de orişicine. Bine primit. Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul? . de nepătruns îmi pare. voi dansatorii cei Mai iuţi ca strechea. Epistolă către prieteni Vă înduraţi de mine. în surghiunia cea mai grea. Multe pricep. prieteni. dar aştept să moştenesc. Stihuitori de cântec. Mă bucur. Bine primit. El zace. Lipsit de orice vlagă mă simt tare. dar n-am un ban la mine. Cu voci ca zvonul unor clopoţei. Bine primit. Cinstiţi sunt cei care mă păcălesc. Bine primit. Cu lacrimi râd. novici şi tinerei. adevăr. Câstig mereu şi pierd fără-ncetare. Alean îmi este trista disperare. Cine-mi vrea răul are gânduri bune. Nici adieri. Prieteni mi-s acei ce-mi povestesc Că lebăda e corb negru tăciune. De se va stinge. Şi risipiţi bani buni ori calpi cu spor. i-s ziduri grele fraţii. vers. Ţin minte tot. oleacă aiuriţi. Aici. dar de lege mi-e ruşine. Voi acrobaţi. îndurare. îmbrăcat în prinţ. dar uit ca prin minune. Craidoni. Sunt înstărit. De ce-i în mână zic că n-am habar. Estimp el moare de mai zăboviţi. faceţi-i libaţii. De bine-mi zice doar duşmanul meu. dar mă căznesc mereu Să strâng averi ce nu mi le doresc. gonit de orişicine. gonit de orişicine. Stiinţa-mi vine doar din întâmplare. Cocote. nu sub un pom în floare. ageri ca iatanul. ca să-ţi spun drept. în vană aşteptare. raze nu-i aduc aleanul. N-am rude. Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul? Voi menestrei cântând în voia lor. Cum Domnul se-nvoi cu Soarta mea. Zic "bună seara" când zorile mijesc. Mă tem. Nu-mi pare sigur decât ce-i neclar. dar plăcerile-s străine. tot una-s pentru mine. ce numai râdeţi şi glumiţi. Ce-altcé mai ştiu? Răsplată să aştept. Nedrept sunt. oraţii. că mă prăbuşesc. Prinţe îndurător. crai. Minciună. întins pe spate. Oameni de duh.

Ci doar în faţa Domnului cel mare. Te roagă prin scrisoarea lui. Lujer de crin. Mai toţi i-a cheltuit pentru mâncare. Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul? Juni ori bătrâni. nici câştig nu ai avea. Guiţă unul doar. (Din coji uscate. Nimic n-ai pierde. François Villon. În codrul din Patay ghinzi de găseşte Şi din castane împlinind vânzarea. prinţ de crin şi plin de bunătate. Nobili iertaţi de orice bir şi dare. O. tras cu arcanul. crunt lovit. m-ajută şi socoate: Nimic n-ai pierde. cel care Din şase scuzi primiţi cu împrumut. nici hamac. decât aşteptarea. Aduceţi-mi iertare cu sigil domnesc. Ce greu mi-ar fi. Că orice cruce-n cale mi se-arată. Aşa se-ajută porcii. fără zăbavă te plăteşte. De la alţi prinţi lescaie n-a cerut. La toate Curţile e gata a jura Că-ţi dă 'napoi. Lipsa de bani cum mă mâna din spate. Doamne bun. îţi spun mirarea toată. Nimic n-ai pierde. Şi scoateţi-mă-n coş. după onoare. nu pierde-ncredinţarea: Nici pagubi. De lemn ori piatră-i. ce soarta l-a bătut Cu vânătăi avane. Postind duminici. nici pungă la centură. În hău adânc nu-i masă.Veniţi să îl vedeţi în pătimire. Doar de la tine. Ascultă. asta mi-e onoarea. O. mă gândesc. De-odată a-i plăti. Poate-ncercam şi astă aventură. La ţanc. în turmă o tulesc. vei înţelege poate. rogu-te. decât aşteptarea. marţile. oricare. prinţi ce vă pomenesc. Nimic n-ai pierde. Să-i dai un împrumut dacă ai vrea. decât aşteptarea. De-ar fi s-o văz pe cea adevărată. Ci de puteam să-mi vând din sănătate Unui lombard. Uşor şi de îndată se-mplineşte. . Neaplecaţi la legi şi cârmuire. nu din cozonac). din rege zămislit. robul tău. Şi-i toarnă-n maţe apă cu toptanul. De nu mi s-ar plini acum rugarea. N-am bani în sân. ce-i lacom prin natură. Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul? Petiţie la ducele de Bourbon Stăpân al meu şi prinţe preatemut. Lui dinţii ca de greblă i se fac. smerit. decât aşteptarea.

. întins pe masă. Ce-i alb de ce e negru osebesc.Ce-ţi pasă ţie? . Ori vrei să dai onoarea pe nesăbuinţă! Să-nveţi din asta.Inima ta.Eşti chiar pierdut! . Chiar de n-ai limbă.Mustrări de conştiinţă.Păi eşti copil? .Vrei să trăieşti? .Când oi creşte-odată. N-ai griji: bun.Eu am mâhnirea. Ţi-e capul bolovan ori tare sec.Cum? . Trist. Şi zodii. . Văzându-te retras şi singurel. nici vlagă a bătea.şi cum. rău. . .Nu-mi pasă! .Ce gânduri ai? . Cearta dintre inima şi trupul lui Villon .Câtă elocinţă! . Ursita când mi-a scris.De ce-s aşa? . asta-i tot? .Dacă-mi dau silinţă. şi ce! . iute saltă. .O să ţii minte? .Îţi trebui .Altcé nimic nu îţi mai zic! . . alungat la colţ ca un căţel.Zău.Domnul să-mi dea putintă! .Port durerea toată.E nenorocul care Însuşi Saturn mi-l puse în boccea. şi planete.O să mă opintesc.Nimic nu ştii! . .De viaţa ta şucheată. . .Nu-mi pasă! .De toate oi scăpa. de gât ai vré? .Când va fi asta? .Altcé nimic nu îţi mai zic! . Şi iar ne hărţuim de eşti ciudoasă. . . Lasă smintiţii! . ce alinare! .Cât un catâr.Ba ştiu de musca-n lapte e.Ia vezi că mă zburlesc. .Eu sunt! . . .Ce? . .Altcé nimic nu îţi mai zic! . Cum Solomon în cartea lui scria: "Stau în a celui înţelept putere. . hai.Ce? . . nu sluga sa.Oi mai vedea eu.A cugeta mă lasă. treacă de la mine.Nu-mi pasă! . . . lasă . la tine se petrec.Cărţi de ştiinţă. nici picioare.Cine? . Lectură multă. chinu-i pentru ţine.De unde ăst necaz? . .Nu-mi pasă! . ursita mi-e aleasă. .Mi se pare Eşti apucat! . . Ce mă mai ţin doar într-un firicel: Licoare n-am. credinţa-mi cere.Să fiu om de valoare.Altcé nimic nu îţi mai zic! . după vrere" .Ce-aud? . Să spui în a ta cuvântare Că sărăcia rău m-asaltă.Ce spui tu? .Pe dosul scrisorii Du-te scrisoare.Ba! . nu ai trebuinţă? .Ai împlinit treizeci! . zevzec.Rămân cum sunt.Prostie mare! Stăpân pe soartă eşti.Ce.Nu sta până când dai de suferinţă. Te-aş fi iertat.Doamne.Dă-mi pace! . Dacă erai un biet netot.

Lui Hanibal. Să te-nvoieşti cu ce ţi-am dat. Cetate. idolatru blestemat. Prin foc poporul Romei l-am trecut. Iar tu. de altădat'. Pe Holofrenes.Nu-mi pasă! Pricina sau balada Soartei Fortuna mi-au pus cărturarii nume. urechi şi gură Cu nas şi pipăitul dimpreună Cu mădulare. cu un pumnal. eşti un biet poltron. Mai buni ca tine-n vărării asudă Şi sparg în ocne pietrele cu trudă. Într-un vârtej pe mări pieri Iason. Regele Alfazar căzu peste drapel Pe câmpul de bătaie. care-aici ne-adună. Să te-nvoieşti cu ce ţi-am dat. ştiu. ce soartă i s-a dat? În Cartagina moartea l-a învins. Să te-nvoieţti cu ce ţi-am dat. Tânjind spre stelele Pleiadelor. Stai liniştit şi vorba ţi-o aţine. Villon! François. cu toată viaţa de ruşine? Nu eşti tu singurul. fiecare astfel spună: Slăvită Curte. În cortul lui. Să te-nvoieşti cu ce ţi-am dat. Ori. În ăst fel Mi-s faptele şi-asemeni vor urma. Ce mulţi viteji s-au prăpădit prin mine. zece-aş fi scris. Te plângi. Priam muri cu-ntreaga lui armie. Priveşte-mi faptele de-odinioară bine. Pe lângă ei. Te-aş fi tras ca pe-o zdreanţă prin dârmon. Şi pentru un păcat. Pompei în Eghipet a fost pierdut. Căci n-am la nimeni socoteli a da. numai limba n-ar putea alege . şi el De mâna mea pieri: l-am otrăvit. Pe Absalon? Pe când fugea. Villon! Iar Alexandru. François. dormind în pat. Necazul nostru ai ştiut a-l drege. slabe de-o măsură. aşişderi l-a cuprins.Altcé nimic nu îţi mai zic! . care-atât s-a războit. de-aceea să asculţi ce-am zis: Socoată de n-aş da la Domnu-n Paradis. de păr l-am spânzurat. şi nici nu se cuvine. Ce nu eşti om cu fală şi renume. Villon! Pe marii regi îmi căşunase mie În vremurile vechi. Senatului pe Cezar l-am vândut. strigi că sunt rea şi crudă. turn şi zid nu l-au scăpat. Din locul lor. Villon! Laudă Curţii Parlamentului Cinci simţuri toate: ochi. Iudita l-a străpuns. Pe Scipio.

pentru îndurare. soră-ngerească! Balada apelului Ce crezi. doar să poată. Dar pe nedrept. Pricepi cea înşelătorie? Mă osândiră cum au vrut. Tu trup stricat. Azi grija mestecatului uitând. ce îi plăcuse. Iar când sentinta a căzut: "Spânzurat fi-vei!" spune. soră-ngerească! Frânge-te inimă-n frigare înţepată Şi nu te-ncrâncena aşa de tare Ca stânca din deşert. Mamă a celor buni. zău. fiică de Rege Mamă a celor buni. trei zile păs nu-mi interzice. Curtea slăviţi-o. dinţii mei. Laudă Curţii. Înaltă zămislire-n cer curat. la judecată: Se cuvenea să fi tăcut? Pe Hue Capet de-l moşteneam. nu dezice. fiat. voi lacrimi. din gingie săltaţi. cu mişelie: Se cuvenea să fi tăcut? Sub pălărie oare crezi Că n-am nici pe atât glagoare Să spun cuvântul "Apelez"? Ba am destulă. până nu-i mai rău. adio să pot zice. străinii te slăvească. Ca orgă. ce altădată Iudeilor fu setei alinare. şansa francezilor. mi se pare. Mamă a celor buni. Curgeţi. Chiar de nu mă încred prea tare. soră-ngerească! Prinţe. Splină. Căci fără ei n-am cine să-mi plătească. plămân cu suflul tău. Mamă a celor buni. Ca ursul.Destule vorbe ca să-ţi multumească. Ce-i fiu de măcelar. În zdrenţe. goarnă să cântaţi. nu mă mai umflam Cu apă chioară-n puşcărie. Ca inima-n umilu-i suspinat. soaţa Sfântului Regat. porcul să se mocirlească. se ştie. mulţumire dând. A fost cuminte ori sfruntată? Orice făptură şi-ar scăpa Pielea – cu sila-ncătuşată Ea se dezleagă. Garnier. Ieşiţi 'nainte. Slăvită Curte. Să-i văd pe-ai mei. oare . le-a plăcut Şi dăscăleli. Gândiţi că morţii aţi fi fost. pe rând. ficat. Deci toate îţi grăim. de jalba mea. clopot. soră-ngerească! Voi. Să-mi ţie predici.

. tot se-amăgeşte.. un bărbat.... ne-nfricat... Lecţia.. La orice om. . Par la răscruce..şte) Cine nu ştie vorba mea: Pe prost nu-i chip a-l sătura! Prinţe prea înţelept. Mai bine e să stai muţeşte Şi să-nduri orice murmurat Când soaţa strigă: Hai în pat! Fă-te că nu pricepi ce vrea: Pe prost nu-i chip a-l sătura! Mai tari decât Samson au dat Asaltul şi-au pierdut prosteşte. nebuneşte. se-adevereşte: Să nu-ţi pui vlaga la mezat.. Orişice bâtă o blegeşte. îmbuibată altădat' De mult e putrezită de păcat... care după noi trăiţi.. şase.. Nu râdeţi de necazul ce ni-e dat. Bun la împins.. Scutul Venerei.... Însă bine ştiţi Că nu toţi calea dreaptă au găsit. acum că am pierit.. Pe prost nu-i chip a-l sătura! Epitaful lui Villon în formă de baladă Fraţi oameni. (. Pe prost nu-i chip a-l sătura. cum l-ar chema.. Spre Fiul Preacuratei să-nălţaţi. Să n-o ia razna.. Rugi pentru noi. de n-aveam piuit. Ni-s oasele cenuşi şi spulberare.. văd... Precum Clotar m-ar fi făcut. chiar de moartea ne-a pălit Prin mâna legii. să nu ne priviţi Cu scârbă. N-aveţi spre noi inime împietrite tare. Pricina: simţul se toceşte. Se cuvenea să fi tăcut? Balada franco-latină Un sfat profund şi minunat Din cartea sfântă izvoreşte: În căsnicie......... Cinci. citeşte O pildă: şi-un viclean sadea. Ci să-l rugaţi pe Domnul de iertare! Fraţi de vă zicem..Se cuvenea să fi tăcut? Prinţe.. colbuit. iată-ne-n spânzurătoare... De mila Lui să nu sfârşim uitaţi.... Iar carnea. Căci mila voastră de ne-o dăruiţi Domnul vă va primi mai cu-ndurare.

Bărbi şi sprâncene ni le-au ciugulit. ochii ne-au scurmat. coţofene. De păsări mai ciupiţi ca nişte degetare. să nu ne tulburaţi.Ferească-ne de iad şi fulgerare. Corbi. Ci să-l rugaţi pe Domnul de iertare! Ploile ne-au muiat şi ne-au spălat. Încoace-'ncolo vântul de-a suflat. Prinţ al lumii. nici altă dare: Oameni buni. să nu ne ia Nici sufletul plocon. În voia lui mereu ne-a legănat. Soarele ne-a uscat şi înnegrit. Ci morţi suntem. mila Ta Păzească-ne de iad. Să n-aveţi soarta noastră niciodat'. Ci să-l rugaţi pe Domnul de iertare! Isuse. O clipă de hodină n-am găsit. nu ne luaţi în zeflemea Ci să-l rugaţi pe Domnul de iertare! Din volumul François Villon .Balade .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful