FRANÇOIS VILLON - BALADE

Balada doamnelor de altădată Pe unde-s, prin ce ţări de vis, Flora, romana-ncântătoare, Alcibiada sau Thais, Ce fost-au bune verişoare, Echo, dând zvonuri chemătoare Pe stânci şi ape spre liman, Frumoasă de pereche n-are? Dar unde-i neaua din cel an? Dar înţeleapta Helois? De dragu-i, cât a pătimit Pierre Abelard la Saint Denis, Scopit şi-apoi călugărit. La fel, Doamna ce-a poruncit Să se înece Buridan În sac şi-n Sena azvârlit? Dar unde-i neaua din cel an? Regina Blanche ca floarea-nvoaltă Cântând cu voce descântată, Betris, Alis, Berte cea înaltă, Erembourg, doamnă-n Maine odată, Lorena Jeanne, nevinovată De englezi arsă la Rouan, Unde-s, Fecioară preacurată? Dar unde-i neaua din cel an? Prinţe, nu întreba pe unde, Nici de al vremilor noian, Doar un refren îţi va răspunde: Dar unde-i neaua din cel an? Balada domnilor de altădată urmând zisele dinainte Unde-i Calist al treilea, care Ca ultimul cu-acest blazon Doar patru ani fu papă, oare? Alfons, rege în Aragon Sfiosul duce de Bourbon, Şi Artus, duce de Bretaigne, Carol, al şaptelea pe tron? Dar unde-i mândrul Charlemagne? Aşişderi, regele scotist Cel ce avea, precum se ştie, Jumate chip ca de-ametist, Din creştet până la bărbie? Al Ciprului domn und' să fie, Ori riga Spaniei, sunt ani Şi numele-i uitai, vai mie? Dar unde-i mândrul Charlemagne?

Cu patrahire. curte şi alai. Cu toţii lumea o-au lăsat: Ca pleava spulberată-n vânt. Să-nfrunte moartea n-are cine. Ci undi-i. Că vremea babei va s-apună . Încinşi cu stole şi stihare. viteaz. riga Franciei. Balada şi povaţa frumoasei coifărese la fetele de dragoste Deci cugetă. Ori s-o amâne. ai greşit. Ce te-am şcolit când erai jună.Nu zic de alţii. Dar din Constantinopol cei Chezari cu pumnul daurit. Pingelăreasă. Şi încă. bravul breton Sau contele Delfin d'Auvergne Ori răposatul d'Alencon Dar unde-i mândrul Charlemagne? Baladă cu acelaşi tâlc în vechiul grai frâncesc Dar sfinţii-apostoli undi-s oare. şi mai. Crainici. Oricât se ghiftuiră. Şi tu. Prinţii aşişderi morţii-s daţi Ca orice om de pre pământ. tac mai bine. Între toţi regii-mpodobit Ce pentru Domnu' a ctitorit Locaş de-nchinăciuni preasfânt? Fost-a la vremea lui slăvit? Ca pleava spulberată-n vânt. Dar aş mai întreba o dată: Lancelot. duce de Behaigne Unde-i? dar spiţa lui bogată? Dar unde-i mândrul Charlemagne? Unde-i Claquin. trompeţi. Ce-l iau de gât pre necurat Încins de rău şi de păcat? Ca orice om de rând s-au frânt. De cruţi bărbaţii. vai. Domnii şi-odraslelele de crai Cu oameni. Ca pleava spulberată-n vânt. Acum e vremea cea mai bună: Cu amândouă mâini adună. Deşertăciune-i lumea toată. Cei din Dijon. Blanche. nici cu plată. Salins ori Doles. Mânuşereasă. din Vienne şi Grenobles Delfinul scump. strai bogat. Ca pleava spulberată-n vânt. Geaba îs trişti ori mâniaţi. urmaşi? ei sînt.

Ferice-i care nu le ştie! Sardana. Că pân' la urmă. pricepeţi odată De ce m-am plâns şi jeluit: Că nu-s de nimeni căutată. Tu. Narcis. Cerber. Chiar sora lui. Ca banul scos din circuit. c-o să vie Vremea să-nchizi la prăvălie. ce croieşti mătasă. de-aceea. să nu stea. Cu zâmbete tot i-a momit. Ferice-i care nu le ştie! Amon căzu în dezonoare. În puţ adânc s-a prăbuşit. Catrino. ce ruşine mare. Fiţi veseli şi petrecăreţi. orice-aţi face. Bărbaţii nu-i mai alunga: Cine-i urâtă. . Îşi puse strai de ţesătoare. Bătrână. Nu-mi râde sfatul. Ca banul scos din circuit. Şi tu Jeaneto. Nerozi ajung cei prea iubeţi: Salmon căzu-n idolatrie. Printre muieri. Ferice-i care nu le ştie ! Orfeu. Guillemete. crai şi profet vestit. Tapiţereasă. Fetelor. cavalerul care Creta în lupte-a cucerit.Ca banul scos din circuit. Doar hoaşca nimeni nu o vrea. David. Doar popi cărunţi o să te ştie. Cu Tamar. Samson în tagmă la orbeţi. cât vă place. De câinele cu patru guri. Dublă baladă cu acelaşi tâlc Iubiţi. urcând în pat. că prea mult şi-a iubit Chipul cel plin de gingăşie. (Cică plăcinte a mâncat). care din flauturi Şi din cimpoi da zvon vrăjit. când te-ai veştejit. Vezi să nu pici în laţ cumva. Ca banul scos din circuit. pe Domnul l-a hulit. Şi tu mândră Cârnăţăreasă Ce dănţuieşti cu dibăcie. aproape fu-nghiţit. Scufăreasă. Capetele vi le pierdeţi. La băi o coapsă durdulie Văzând. la războit.

Ferice-i care nu le ştie! Dar tinerelul ăsta oare De fete crezi că s-ar lăsa? Nici de l-ai arde la frigare Ca pe-un călar pe mături. În mânăstirea parohiei mele. Iar darul Tău. Dă-mi bucuria doar. Şi carte n-am. Fereşte-mă de răul cel cumplit. Primeşte-o pe umila ta creştină. Fecioară ce-ai fost vrednică să poarte Trupul cel sfânt. sunt o neştiutoare. (nu-s basme). Ce-o caută păcătoşi cu vieţi deşarte. Blonde ori brune-s tot aşa. bietul. Cine mi-a dat amaru' acel Decât Catrina de Vaucelles? Noel. Dar fără el nu-i suflet s-aibă parte De rai. cu păcate grele. când luam pe scăfârlie. Unul mă bucură. Ori Teofil. Prin mila lui să ştearg'-al meu păcat Ca Eghiptenei. Doar pentru danţuri şi cântat. La praznic fu părtaş şi el.Irod. nu-s ademenitoare. . celălalt mă-'nfioară. doară În asta voi a crede. ce iertată este. Împărăţind a iadului genune. Plini de credinţă şi smerire. n-ascund nimic. ca pe-un mişel. Ferice-i care nu le ştie! De mine. să mai zic: M-au bătut gol. în slujbe preaslăvit: În asta voi a crede. Chiar de s-a fost la diavol juruit. Ca rufa-n râu. pân' la moarte. Biată bătrână-s. Că sunt a lui dă-i Fiului tău veste. cu harfe sunătoare Şi-un iad cu păcătoşi în caznă mare. Văz rai pictat. Şi printre drept aleşii Tăi mă pune. Dar să le crezi. Chiar de mi-e viaţa doar deşertăciune. de vină curăţat Numai fiindcă tu te-ai îndurat. scumpă Fecioară. l-a scurtat Pe Sânt Ioan de scăfârlie. Stăpână-'ndurătoare Pentru păcatul meu e mult prea mare. pân' la moarte. pân' la moarte. Ferice-i care nu le ştie! Baladă ce a făcut-o Villon la ruga mamei sale spre a se închina la Maica Domnului Stăpână-n cer şi pre pământ regină. În asta voi a crede. e nebunie. ba! Prea-s dulci şi au pe vino-'ncoa'.

să-i fii de ajutor. cum scrie în glosar. încât te-a amăgit Amor Să-ţi iei fetele tale-n aşternut (Aici. precum mărturisesc: În asta voi a crede. sigur că dispar: Chin prefăcut în farmec. pân' la moarte. să-i fii de ajutor. ruşinat. Luând păcatul nost' ne-a mântuit. Numele ţi-l pot spune. Trebuie. să plec hoinar. Hei. Aş râde eu. Baladă şi oraţie Tată Noe. dar fălcile mă dor. cinstire chiar. până izvoru-i curgător. rogu-vă faceţi cunoscut Duhul lui Jean Cotart cel răposat! Din viţa voastră a purces cândva. Sau te înduri. Nouă Stăpân. Şi tu. mic şi mare. Orgoliu ascuns. al viţei plantator. Nu împărţi la toţi din cel amar. fără har.Virgină prin care s-a zămislit Isus. . prin tine oameni mor. scump e-al tău dever. Dar inimii. inimii calvar. Reazim de n-oi găsi. uscate flori îmi par. Tustrei. Pe-atât. să-i fii de ajutor. Iar ochii tăi n-au milă. izbăvitor. Căci doar un vin de soi l-a mulţumit. Rea fără margini. Ba-i nebunie. Prinţ iubitor. milă aşadar! Ei. legea cere doar Să nu dai în sărman. să-i fii de ajutor? Dar vremea ce-ofileşte trece-n zbor. Ofrandă morţii. Să nu dai în sărman. Deci bea. cum e? fără scut va fi să mor. Să nu dai în sărman. am aceeaşi soartă doar: Moşneag voi fi. Iar nurii tăi. Mai cu folos cătam şi mai cu spor Altunde ajutor. tu slută. scump vlăstar ceresc. amant prea temerar. Arhitriclin. de-un dulceag amar. Balada lui Villon pentru amanta lui (Balada care se termină în R) Falsă frumuseţe. Domnul nu-i cere în zadar: Să nu dai în sărman. în arta lor versat. Nu vreau să-ţi fac în ciudă. La noi s-a coborât şi milă-'mparte. cârtitor. Amor mai crâncen ca un dumicat de fier. al lumii domn fără sfârşit. Lot care-n peşteri ai băut. nu vină să-ţi aduc am vrut).

nu-s supărat. Din mâini să scape cupa n-a greşit. În râs şi-alint. nu caut sfadă Că dorm sub trandafirii din livadă. aibă calea lesnicioasă Duhul lui Jean Cotart cel răposat! Prinţe. Mănâncă pită neagră de secară. gâtul mi-e uscat. Nu dau pe lapte prins şi pe potroace O ceapă degerată. Lângă Elena. Madame Sidoine alături tolănea. Cel mai de preţ e traiu-ndestulat. Nici trândav la băut nu fu vreodat': Nobili seniori. Prinţe. Şi zi şi noapte beau nectar. Cel mai de preţ e traiu-ndestulat. Cu preţul lor. Un ceas să mă oprească n-ar putea. împiedecat şi şui Adesea îl vedeam în drum spre casă şi-odată s-a ales cu un cucui. Striga mereu: Vai. o zi n-aş rămânea. Cu trupuri despuiate de plăcere. tihnit. Dă Doamne. Franc Gontier să aibă pace. şi cum îi oblicesc prin cep uscat. Nu-i mai tihnit pe podină un pat. De le e bine aşa. E drept. Nicicând să-şi stingă setea n-a ştiut Duhul lui Jean Cotart cel răposat! Contrazicerea lui Franc Gontier Un popă gras în pufuri lenevea. Cât despre mine. De Franc şi cu Elena lui aveau Asemeni vieţi de tihnă şi de pace. Cu viaţa de la ţară n-am ce face. Scovardă unsă nu ştiau a face. din zori în înserat. trup ferchezuit. Gingaşă. de nu-i cu bănat.Şi-avere doar un piepten mai avea. Aud de mic copil şi iau aminte: . prea o făcuse groasă. nici a scuipa n-ar fi putut. În cald iatac. De strigă. albă. trăgea la toartă iscusit. lăsaţi nestăvilit Duhul lui Jean Cotart cel răposat! Ca omul beat. Pe scurt. n-a fost beţiv pe lume ca să Bea mai vârtos. împacă-ne cu-n sfat cuminte. şi beau tot anul apă de cişmea. Îmi zic: ca să alungi orice durere. A ai şi ceapă nu mai miroseau. cu scoarţe căptuşit. Ce ziceţi voi? E rost de vreo tăgadă? Cel mai de preţ e traiu-ndestulat. sub rozar de-i place. Îmi amintesc. Păsări de-aici la Vavilon ce zboară. sărut şi îmbiere.

În ăst bordel unde ne-am pripăşit. Ori genoveze. Dar seara. spanioloaice. Zic Bene stat de-s darnici la plătit. touluziene: La Podul Mic. Cică ţin curs de-oratorie Napolitanele. şvitere? să-nveţe. veneţiene. Nici castiliene. mă suduie că-s drac. (Nu ştiu. pită. se ştie. câteodată. La fel gascone. Bretone.Cel mai de preţ e traiu-ndestulat. De dragul ei încing şi scut şi pală. nici în vis. brânză. Prinţe. lorene. Când muşterii sosesc. cum se ştie. apă. ajunge câte-am zis?) Nici picarde din Vallencienne. C-un ciob ascuţit Îi scriu pe nas o buche şi-o înşfac. N-au plisc mai bun ca la Paris. La zvonuri tare pricepute. Ori englezoaice. ştiu precupeţe De peşti ce le-ar muţí. Chiar şi bătrânele viclene. Nu pot s-o văd că mi se face rău. Celor nemţoaice ori prusace. Balada femeilor din Paris Chiar de le ştim că sunt limbute Pe florentine. N-au plisc mai bun ca la Paris! Balada lui Villon pentru trupeşa Margot Frumoasa de-o slujesc şi curte-i fac Se cade a-mi zice şui ori minte goală? Cu ce-are ea. Îi smulg surtucul. se jură pe Isus că-i fac O nedreptate. cu mâna liniştită. ştiu precis. brâul. Nici piemonteze ori savoiene. de-ţi fi-n călduri şi cu ispită. le place Cotcodăceala. dă premiu de limbuţie Pariziencelor. chiar dacă li-s Talienele pizmaşe. Le-aştern şi poame. oricui i-ar fi pe plac. Zbiară. N-au plisc mai bun ca la Paris. înşfac o oală Şi le-aduc vin. dar. Poftiţi. iese tămbălău. rochia. caleziene. Margot de-apare-n pat fără para. Cu pumnii-n şold. De-ar fi lombarde ori râmlene. De-s eghiptene ori grecoaice Sau unguroaice. Zălog să fie pentru partea mea. . N-au plisc mai bun ca la Paris.

În zori. Mă-ncalecă şi poama şi-o încearcă. procleţi de teapa lor. geruri. iarmaroc. rău şoarec s-a prăsit. Duceţi. Râzând. râde ea de noi. beţi amândoi. Să-nşeli nu ţi-e păcat deloc. Nu duci ce-ai strâns agoniseală. De-aşa mocirlă te fereşte. Ori eşti la cărţi şi zar trişor Sau călpuzan. unde-s prăzile lor? Toate-s la crâşme şi bordel. mă bate pe ţurloi. Toate la crâşme şi bordel? Nădragi. Toate-s la crâşme şi bordel. popice. La orice sac un petec se găseşte. Balada bunei învăţături pentru cei cu viaţa păcătoasă Ori vinzi înscrisuri de iertare. Prin sate. pita nu lipseşte. Rochii şi haine de-orice fel. curvia molipseste. În ăst bordel unde ne-am pripăşit. ploaie. japnici şi orice mişel: Ce crezi. vlaga vrea să-mi stoarcă. mantii. dărăcind fuior cu zel. Câştigi la joc De zar. până mai rău n-a fi. Toate la crâşme şi bordel. abá cu şnur. La mâţă rea. Vânt. îi chiorăie în pântec parcă. Iar de-s curvar. târguri. Ţi-ajunge ce îţi cade-n poală. Dar. Şi-apoi dormim buştean. cărţi? La fel N-ai parte de al tău noroc. În ăst bordel unde ne-am pripăşit. zici din flaut şi vrăjesti. De cai şi de catâri grijeşte. Ne împăcăm apoi şi-un pârţ îmi lasă Mai rău decât gândacul de gunoi. Zice Gogo. Hoţi. Ocara ne urmează şi-n gunoi. Râzi. Baladă prin care Villon .În ăst bordel unde ne-am pripăşit. Ne-am râs de cinste. De nu te-ai purtat pe la şcoală. ca scândura turtit De preacurvie. ară şi ţesală. un pumn pe creştet îmi apasă. tot la frigare Ori în ulei se fierb şi mor Sperjuri. Farse. Coseşte. Eu gem sub ea. măscări. Cânţi din tambale şi glumesţi.

Din straie. La ghiuji. ghimpe ori ghimpon Să n-aibă. Balada de încheiere a Testamentului Mare Ici testamentul s-a-ncheiat. Căci l-au gonit fără pardon Iubitele. (pe fudulii jurase). (nu exagerase). La toţi le cer smerit iertare. Când lumea asta o lăsase. La pierde vară cu saboţi. El fu. Golaş pieri. roşcate. zdrenţe de barşon. tărăboi. Amant martir. De frica lor mă doare-n spate. Mărunt. Ori bici cu plumbi. Cu beşici. Ba. fără zorzon. La toţi le cer smerit iertare. până la sânge: La toţi le cer smerit iertare. pe deasupra. Cu cizmuliţe moi. Aşa a fost. Veniţi când clopotele bat Şi dau de mormântare zvon. râgâială poate. Sfârşind. Le-aş da beş. În straie roşii vermillon. La fantele sfios de moare. La saltimbanci cu maimuţoi. al bietului Villon.cere tuturor iertare La Cartezieni. La fete care sfârc arată Să-nhaţe muşterii de soi. nu altcumva. La toţi le cer smerit iertare. De cinşpe coaste li s-ar frânge. Dar nu la câini şi trădători Ce mi-au dat numai coji uscate De mestecat. Simţea al dragostei canon . La hoţi ce numai certuri cată. Că de-aici până-n Roussillon Nu-i spine. când murea. cocote-mpestriţate În rochii strâmte-ncorsetate. prapuri. dar cu barosul mare. la Devotate. că nu-s pe picioare. Dar toate vrajbele-s uitate. La slugi. nebuni şi papiţoi Ce fluieră de ţi-e mirare. din noapte-n zori. haíne foc. Şi cred că nu minţea deloc. morţii plocon Când lumea asta o lăsase. ca şi la toţi Călugării. Dar nu pot.

până îl hrăneşte. Atâta-i oala bună până se ciobeşte. o duşcă bună trase De roşu vin. Atât o mângâi până-ţi cade-n pat. Atâta ţii o poamă până viermuieşte. Prinţe ca şoimul acvilon. Atât arzi fierul până-i roşu tare. Atât ai cinste pân-o terfeleşti. Atâta-l cauţi până dai de bine. Atâta strigi urări până Crăciunul vine. Atât te-ntreci cu gluma până-i jale. Atât ia ghionţi până s-a dumirit. Atât eşti darnic de-ajungi coate-goale. Atât adie până-i vânt cumplit. Prinţe. Atât dai cu barosul până ce plezneşte. Ce-i lesne de găsit nu îţi doreşti. Atâta te tot rogi până primeşti. Atâta face-un lucru cât plăteşti. Atâta face omul cât se preţuieşte. Atâta eşti de rău pe cât te urgiseşte. Atâta zici un cântec pân' l-ai învăţat. Atâta te avânţi până e rău de tine. Atât zici " ia " pe cât eşti dăruit. Atâta strigi urări până Crăciunul vine. până la oase. Atâta strigi urări până Crăciunul vine. Atâta strigi urări până Crăciunul vine. Balada proverbelor Atât se scarpină o capră până moare.Mai ascuţit ca un piron De la curea. Balada ziselor mărunte Ştiu musca-n lapte de-a picat. Atâta dai pe cât ţi-ar da oricine. Atât cât vezi altarul eşti smerit. (Noi dăm mirării noastre ton). Atât aştepţi o şansă până ţi-a scăpat. Când lumea asta o lăsase. Plecând. Atâta te tot duci până când uiţi de tine. Atât vorbeşti până îţi calci cuvântul. Atâta baţi cetatea până s-a predat. Atât ţine la câine. atât e tont până s-a viclenit Atâta se tot duce până când revine. Atât promiţi până uiţi legământul. Atâta cheltuieşti până ai sărăcit. Atâta strigi urări până Crăciunul vine. acest craidon Când lumea asta o lăsase. .

Nu-i dragoste ca linguşitul. ştiu pe abac o adunare. paznic bun ca adormitul. ca năuca om duios. unde-i vin ori bute goală. minte ca la-ndrăgostit. ştiu despre fiecare. tot. Nu-i mai fălos ca surghiunitul. de-i senin ori înnorat. lucrurile ce-s de-un hram. de mine habar n-am. mai smerit ca afurisitul. hoţul după ciripeală. laudă ca măsluitul. Nu-i adevăr cum e scornitul. Nici laudă ca neplătitul. orice rasă monahală. pe măicuţă după poală. pe stăpân şi pe valet. ajutor ca duşmănitul. ştiu de-amăgiri şi de visare. ca puhavul sănătos. Noroc cât la nenorocit. bine rodul pomului. Catâr.ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu Ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu rang pe haina omului. cutezanţă ca-n fricos. ştiu de Belet şi de Beatrice. ştiu pe husit de ce-i infam. după clei de soiul lui. catârcă ştiu ce mi-s. ştiu Roma ce putere are. Nu-s râsete ca la bătaie. Nu-i Nici Nu-i Nici Nu-i Nici Nu-i Nici mai tihnit ca sărăcitul. sfat bun ca de la ţicnit. Nu-s naşteri multe ca în baie. minte ca la-ndrăgostit. cinste ca-n obrazul gros. om milos ca necinstitul. tot. de mine habar n-am. cine-i harnic ori haihui. . de mine habar n-am. ştiu tot. ştiu tot. Prinţe. Nici minte ca la-ndrăgostit. prânz ca fânul de gustos. ştiu după chip orişice neam. ştiu că de moarte nu-i scăpare. de mine habar n-am. cine-i lacom la bairam. ştiu câte poartă în spinare. haina după epolet. Balada adevărurilor false Nu-i Nici Nu-i Nici Nu-i Nici Nu-i Nici ca flămândul om voios. sprijin ca de la-ngrozit.

Cine-ar vrea răul Franţei vreodată! Să cânte patru luni pe fund de iaz. Litera-i viaţa cea mai vie. dârdâieli fierbinţi. Precum pe Sfântul Victor l-au zdrobit. clănţănesc din dinţi. Cine-ar vrea răul Franţei vreodată! De-ar fi ca-n vremea lui Octavianus iară: Să-i dea să-şi bea tot aurul topit. La Glaucus în codrii din pustie. zărise. Înlănţuit la vâsle. Cum şapte ani Nabucodonosor păţise. Ca Iuda. Sau aruncat în mare piară-năbuşit. Ca Magdalena. singur să îşi dea răsplată. Ca boul tragă-n jug. din pricina Elenii. Ca Absalom. vândut la Poartă. să-l poarte Eol. Cu Tantal împreună fie azvârlit Şi Proserpina-n iadul nesfârşit. Lâna căutând. Să-l pună între pietrele de moară. de plete spânzurat. Cu capu-n jos. pe-un barcaz. Ca Dedalus în turn înlănţuit. ca un buhai de baltă. vijelie. Mai rău ca Iona. . Încins ca focul. Să se preschimbe-n animal pe loc. În lac precum Narcis piară-necat. Ca Simon Magus moară ne-mpăcat. Lovească-l Marte cu puterea-i toată Cum lui Sardanapal i s-a-ntâmplat. La gura sobei. Baladă împotriva duşmanilor Franţei Să-i iese-n cale bestii scuipând foc. de Venus alungat. Laş e doar cine a-ndrăznit. Nici minte ca la-ndrăgostit. De unde şi speranţa-i alungată. Ce Iason. Şi-n veci de virtute lipsit să fie Cine-ar vrea răul Franţei vreodată! Balada concursului de la Blois Lângă fântână mor de-al setei chin. În ţara mea sunt pe meleag străin. Pe veci de razele lui Feb fie uitat. Mai rău ca Iov chinuie viaţa toată. Cine-ar vrea răul Frantei vreodată! Prinţe. Să piară în război precum troienii În jaf viclean. fără vreun strai de in sau lână. De-al Herei har.Vreţi să zic adevărul? fie: In boală joaca te îmbie. ani treizeci rămână Golaş. de balenă înghiţit. Oroare nu-i ca-n melodie.

nu sub un pom în floare. Craidoni. gonit de orişicine. Ce-altcé mai ştiu? Răsplată să aştept. Cu voci ca zvonul unor clopoţei. dar plăcerile-s străine. gonit de orişicine. Bine primit. în vană aşteptare. Bine primit. că mă prăbuşesc. Bine primit. Cocote. Mă bucur. Cu lacrimi râd. dar uit ca prin minune. Cine-mi vrea răul are gânduri bune. ce numai râdeţi şi glumiţi. Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul? Voi menestrei cântând în voia lor. Nici adieri. Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul? . Mă tem. prieteni. Bine primit. de nepătruns îmi pare. dar aştept să moştenesc. vers. novici şi tinerei. faceţi-i libaţii. gonit de orişicine. ca să-ţi spun drept. De ce-i în mână zic că n-am habar. dar n-am un ban la mine. voi dansatorii cei Mai iuţi ca strechea. Estimp el moare de mai zăboviţi. Epistolă către prieteni Vă înduraţi de mine. de-aţi avea! În hrubă zac. Stihuitori de cântec. Alean îmi este trista disperare. Prieteni mi-s acei ce-mi povestesc Că lebăda e corb negru tăciune. crai. Şi risipiţi bani buni ori calpi cu spor. dar de lege mi-e ruşine. gonit de orişicine. raze nu-i aduc aleanul. Oameni de duh. în surghiunia cea mai grea. Cum Domnul se-nvoi cu Soarta mea. Minciună. Cinstiţi sunt cei care mă păcălesc. i-s ziduri grele fraţii. Nedrept sunt. Aici. De se va stinge.Gol ca un vierme. oraţii. dar nu-s de loc deştept. dar mă căznesc mereu Să strâng averi ce nu mi le doresc. adevăr. Câstig mereu şi pierd fără-ncetare. Nu-mi pare sigur decât ce-i neclar. N-am rude. Multe pricep. Prinţe îndurător. ageri ca iatanul. îmbrăcat în prinţ. tot una-s pentru mine. întins pe spate. Voi acrobaţi. Lipsit de orice vlagă mă simt tare. Stiinţa-mi vine doar din întâmplare. îndurare. De bine-mi zice doar duşmanul meu. El zace. Zic "bună seara" când zorile mijesc. oleacă aiuriţi. N-am griji de fel. Sunt înstărit. Ce-i limpede. Ţin minte tot. Atât măcar.

De nu mi s-ar plini acum rugarea. Poate-ncercam şi astă aventură. oricare. Ascultă. În codrul din Patay ghinzi de găseşte Şi din castane împlinind vânzarea. Şi-i toarnă-n maţe apă cu toptanul. m-ajută şi socoate: Nimic n-ai pierde. Uşor şi de îndată se-mplineşte. nu din cozonac). decât aşteptarea. în turmă o tulesc. cel care Din şase scuzi primiţi cu împrumut. îţi spun mirarea toată. din rege zămislit. Ce greu mi-ar fi. Lui dinţii ca de greblă i se fac. Nimic n-ai pierde. după onoare. Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul? Petiţie la ducele de Bourbon Stăpân al meu şi prinţe preatemut. ce-i lacom prin natură. tras cu arcanul. La ţanc. decât aşteptarea. De-odată a-i plăti. O. smerit. În hău adânc nu-i masă. (Din coji uscate. De lemn ori piatră-i. ce soarta l-a bătut Cu vânătăi avane. Nimic n-ai pierde. Mai toţi i-a cheltuit pentru mâncare. De-ar fi s-o văz pe cea adevărată. Nobili iertaţi de orice bir şi dare. Aşa se-ajută porcii. . robul tău. Guiţă unul doar. vei înţelege poate.Veniţi să îl vedeţi în pătimire. marţile. Postind duminici. rogu-te. nici pungă la centură. decât aşteptarea. Ci de puteam să-mi vând din sănătate Unui lombard. Doamne bun. crunt lovit. fără zăbavă te plăteşte. Nimic n-ai pierde. Şi scoateţi-mă-n coş. prinţi ce vă pomenesc. nici hamac. Să-i dai un împrumut dacă ai vrea. Aduceţi-mi iertare cu sigil domnesc. Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul? Juni ori bătrâni. nu pierde-ncredinţarea: Nici pagubi. Lujer de crin. Lipsa de bani cum mă mâna din spate. nici câştig nu ai avea. mă gândesc. prinţ de crin şi plin de bunătate. De la alţi prinţi lescaie n-a cerut. O. asta mi-e onoarea. François Villon. Te roagă prin scrisoarea lui. La toate Curţile e gata a jura Că-ţi dă 'napoi. decât aşteptarea. Ci doar în faţa Domnului cel mare. Că orice cruce-n cale mi se-arată. N-am bani în sân. Doar de la tine. Neaplecaţi la legi şi cârmuire.

Ce.Să fiu om de valoare.Nu-mi pasă! .De toate oi scăpa. Ce-i alb de ce e negru osebesc. întins pe masă.Ce-ţi pasă ţie? .De ce-s aşa? . . după vrere" . Ursita când mi-a scris. Dacă erai un biet netot. nu ai trebuinţă? . hai. şi planete.Eşti chiar pierdut! .şi cum. .Eu am mâhnirea. . .Îţi trebui . iute saltă.Mi se pare Eşti apucat! .Ce? .Oi mai vedea eu.Cât un catâr. nici picioare. .Dă-mi pace! . Ţi-e capul bolovan ori tare sec.Ce? .Cărţi de ştiinţă.Doamne.Eu sunt! .Ia vezi că mă zburlesc.E nenorocul care Însuşi Saturn mi-l puse în boccea. . treacă de la mine. Chiar de n-ai limbă.Ce-aud? . N-ai griji: bun. . .Când oi creşte-odată. . Şi zodii.Nu sta până când dai de suferinţă. zevzec. credinţa-mi cere. .Câtă elocinţă! . Ce mă mai ţin doar într-un firicel: Licoare n-am.Altcé nimic nu îţi mai zic! . . la tine se petrec. nici vlagă a bătea. Ori vrei să dai onoarea pe nesăbuinţă! Să-nveţi din asta.Pe dosul scrisorii Du-te scrisoare.Când va fi asta? . . de gât ai vré? .Prostie mare! Stăpân pe soartă eşti.Altcé nimic nu îţi mai zic! .Altcé nimic nu îţi mai zic! . Te-aş fi iertat.Ai împlinit treizeci! . Lasă smintiţii! . ce alinare! . chinu-i pentru ţine.O să mă opintesc. Văzându-te retras şi singurel.Ce gânduri ai? .Rămân cum sunt.Ce spui tu? .Dacă-mi dau silinţă.De viaţa ta şucheată. Şi iar ne hărţuim de eşti ciudoasă.Mustrări de conştiinţă. asta-i tot? .De unde ăst necaz? .Nu-mi pasă! . Cum Solomon în cartea lui scria: "Stau în a celui înţelept putere. alungat la colţ ca un căţel. nu sluga sa. .O să ţii minte? . . . .Cine? .Nimic nu ştii! . ursita mi-e aleasă.Nu-mi pasă! . Să spui în a ta cuvântare Că sărăcia rău m-asaltă. .Păi eşti copil? .Ba ştiu de musca-n lapte e. rău. . Cearta dintre inima şi trupul lui Villon . şi ce! . .Inima ta.Zău.Cum? . Trist.A cugeta mă lasă. lasă .Altcé nimic nu îţi mai zic! . .Ba! . Lectură multă. . .Nu-mi pasă! .Domnul să-mi dea putintă! .Port durerea toată.Vrei să trăieşti? .

Iar tu. idolatru blestemat. de-aceea să asculţi ce-am zis: Socoată de n-aş da la Domnu-n Paradis. de păr l-am spânzurat. Priveşte-mi faptele de-odinioară bine. Tânjind spre stelele Pleiadelor. care-atât s-a războit. Priam muri cu-ntreaga lui armie. eşti un biet poltron. cu toată viaţa de ruşine? Nu eşti tu singurul. fiecare astfel spună: Slăvită Curte. Stai liniştit şi vorba ţi-o aţine. Pompei în Eghipet a fost pierdut. zece-aş fi scris. Pe Holofrenes. de altădat'. cu un pumnal. Pe Absalon? Pe când fugea. ştiu. Să te-nvoieşti cu ce ţi-am dat. Villon! Laudă Curţii Parlamentului Cinci simţuri toate: ochi. dormind în pat. Ce nu eşti om cu fală şi renume. Cetate. Mai buni ca tine-n vărării asudă Şi sparg în ocne pietrele cu trudă. În ăst fel Mi-s faptele şi-asemeni vor urma. urechi şi gură Cu nas şi pipăitul dimpreună Cu mădulare. În cortul lui. Regele Alfazar căzu peste drapel Pe câmpul de bătaie. Să te-nvoieşti cu ce ţi-am dat. Villon! Pe marii regi îmi căşunase mie În vremurile vechi. aşişderi l-a cuprins. care-aici ne-adună. Villon! Iar Alexandru. Villon! François. ce soartă i s-a dat? În Cartagina moartea l-a învins. Te plângi. slabe de-o măsură. Prin foc poporul Romei l-am trecut. Ce mulţi viteji s-au prăpădit prin mine. Te-aş fi tras ca pe-o zdreanţă prin dârmon. numai limba n-ar putea alege . Pe lângă ei. Să te-nvoieşti cu ce ţi-am dat. şi el De mâna mea pieri: l-am otrăvit.Altcé nimic nu îţi mai zic! . François. Din locul lor. Căci n-am la nimeni socoteli a da. şi nici nu se cuvine. Pe Scipio. turn şi zid nu l-au scăpat. Să te-nvoieţti cu ce ţi-am dat. Senatului pe Cezar l-am vândut. Necazul nostru ai ştiut a-l drege. Lui Hanibal. Şi pentru un păcat. Într-un vârtej pe mări pieri Iason.Nu-mi pasă! Pricina sau balada Soartei Fortuna mi-au pus cărturarii nume. Ori. Iudita l-a străpuns. strigi că sunt rea şi crudă.

În zdrenţe. Chiar de nu mă încred prea tare. Slăvită Curte. Căci fără ei n-am cine să-mi plătească. soră-ngerească! Balada apelului Ce crezi. voi lacrimi. dinţii mei. până nu-i mai rău. Gândiţi că morţii aţi fi fost. la judecată: Se cuvenea să fi tăcut? Pe Hue Capet de-l moşteneam. Mamă a celor buni. Laudă Curţii. Să-mi ţie predici. ce îi plăcuse. Tu trup stricat. soaţa Sfântului Regat. porcul să se mocirlească. pentru îndurare. Azi grija mestecatului uitând. le-a plăcut Şi dăscăleli. Pricepi cea înşelătorie? Mă osândiră cum au vrut. cu mişelie: Se cuvenea să fi tăcut? Sub pălărie oare crezi Că n-am nici pe atât glagoare Să spun cuvântul "Apelez"? Ba am destulă. A fost cuminte ori sfruntată? Orice făptură şi-ar scăpa Pielea – cu sila-ncătuşată Ea se dezleagă. soră-ngerească! Frânge-te inimă-n frigare înţepată Şi nu te-ncrâncena aşa de tare Ca stânca din deşert. Iar când sentinta a căzut: "Spânzurat fi-vei!" spune. plămân cu suflul tău. mulţumire dând. mi se pare. Curgeţi. Mamă a celor buni.Destule vorbe ca să-ţi multumească. din gingie săltaţi. Ca ursul. fiat. Ca inima-n umilu-i suspinat. Garnier. nu dezice. Dar pe nedrept. Curtea slăviţi-o. soră-ngerească! Prinţe. doar să poată. soră-ngerească! Voi. Deci toate îţi grăim. Ieşiţi 'nainte. ficat. fiică de Rege Mamă a celor buni. ce altădată Iudeilor fu setei alinare. străinii te slăvească. şansa francezilor. pe rând. nu mă mai umflam Cu apă chioară-n puşcărie. Să-i văd pe-ai mei. Ca orgă. trei zile păs nu-mi interzice. clopot. Splină. adio să pot zice. de jalba mea. se ştie. oare . Ce-i fiu de măcelar. goarnă să cântaţi. zău. Înaltă zămislire-n cer curat. Mamă a celor buni.

Mai bine e să stai muţeşte Şi să-nduri orice murmurat Când soaţa strigă: Hai în pat! Fă-te că nu pricepi ce vrea: Pe prost nu-i chip a-l sătura! Mai tari decât Samson au dat Asaltul şi-au pierdut prosteşte. N-aveţi spre noi inime împietrite tare. Iar carnea. de n-aveam piuit..Se cuvenea să fi tăcut? Prinţe.. colbuit. se-adevereşte: Să nu-ţi pui vlaga la mezat. Însă bine ştiţi Că nu toţi calea dreaptă au găsit... Pe prost nu-i chip a-l sătura! Epitaful lui Villon în formă de baladă Fraţi oameni.. .. Scutul Venerei. Ci să-l rugaţi pe Domnul de iertare! Fraţi de vă zicem. ne-nfricat. tot se-amăgeşte. Bun la împins. De mila Lui să nu sfârşim uitaţi... Spre Fiul Preacuratei să-nălţaţi.... nebuneşte. care după noi trăiţi.... Se cuvenea să fi tăcut? Balada franco-latină Un sfat profund şi minunat Din cartea sfântă izvoreşte: În căsnicie. La orice om. citeşte O pildă: şi-un viclean sadea. Precum Clotar m-ar fi făcut.. văd. Căci mila voastră de ne-o dăruiţi Domnul vă va primi mai cu-ndurare.. Orişice bâtă o blegeşte. Par la răscruce. Nu râdeţi de necazul ce ni-e dat.... să nu ne priviţi Cu scârbă. chiar de moartea ne-a pălit Prin mâna legii.. cum l-ar chema.şte) Cine nu ştie vorba mea: Pe prost nu-i chip a-l sătura! Prinţe prea înţelept. Pricina: simţul se toceşte..... iată-ne-n spânzurătoare... acum că am pierit.. Pe prost nu-i chip a-l sătura... (. Ni-s oasele cenuşi şi spulberare.... Rugi pentru noi. un bărbat. Lecţia. îmbuibată altădat' De mult e putrezită de păcat. Cinci.... Să n-o ia razna. şase.....

Prinţ al lumii. nu ne luaţi în zeflemea Ci să-l rugaţi pe Domnul de iertare! Din volumul François Villon . Ci morţi suntem. Soarele ne-a uscat şi înnegrit. O clipă de hodină n-am găsit. nici altă dare: Oameni buni. În voia lui mereu ne-a legănat. Ci să-l rugaţi pe Domnul de iertare! Ploile ne-au muiat şi ne-au spălat. Încoace-'ncolo vântul de-a suflat. coţofene. Să n-aveţi soarta noastră niciodat'. să nu ne ia Nici sufletul plocon. mila Ta Păzească-ne de iad. Corbi. Ci să-l rugaţi pe Domnul de iertare! Isuse.Ferească-ne de iad şi fulgerare. De păsări mai ciupiţi ca nişte degetare. să nu ne tulburaţi. Bărbi şi sprâncene ni le-au ciugulit.Balade . ochii ne-au scurmat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful