FRANÇOIS VILLON - BALADE

Balada doamnelor de altădată Pe unde-s, prin ce ţări de vis, Flora, romana-ncântătoare, Alcibiada sau Thais, Ce fost-au bune verişoare, Echo, dând zvonuri chemătoare Pe stânci şi ape spre liman, Frumoasă de pereche n-are? Dar unde-i neaua din cel an? Dar înţeleapta Helois? De dragu-i, cât a pătimit Pierre Abelard la Saint Denis, Scopit şi-apoi călugărit. La fel, Doamna ce-a poruncit Să se înece Buridan În sac şi-n Sena azvârlit? Dar unde-i neaua din cel an? Regina Blanche ca floarea-nvoaltă Cântând cu voce descântată, Betris, Alis, Berte cea înaltă, Erembourg, doamnă-n Maine odată, Lorena Jeanne, nevinovată De englezi arsă la Rouan, Unde-s, Fecioară preacurată? Dar unde-i neaua din cel an? Prinţe, nu întreba pe unde, Nici de al vremilor noian, Doar un refren îţi va răspunde: Dar unde-i neaua din cel an? Balada domnilor de altădată urmând zisele dinainte Unde-i Calist al treilea, care Ca ultimul cu-acest blazon Doar patru ani fu papă, oare? Alfons, rege în Aragon Sfiosul duce de Bourbon, Şi Artus, duce de Bretaigne, Carol, al şaptelea pe tron? Dar unde-i mândrul Charlemagne? Aşişderi, regele scotist Cel ce avea, precum se ştie, Jumate chip ca de-ametist, Din creştet până la bărbie? Al Ciprului domn und' să fie, Ori riga Spaniei, sunt ani Şi numele-i uitai, vai mie? Dar unde-i mândrul Charlemagne?

riga Franciei. Ce-l iau de gât pre necurat Încins de rău şi de păcat? Ca orice om de rând s-au frânt. duce de Behaigne Unde-i? dar spiţa lui bogată? Dar unde-i mândrul Charlemagne? Unde-i Claquin. Între toţi regii-mpodobit Ce pentru Domnu' a ctitorit Locaş de-nchinăciuni preasfânt? Fost-a la vremea lui slăvit? Ca pleava spulberată-n vânt. Ci undi-i. Dar aş mai întreba o dată: Lancelot. Crainici. De cruţi bărbaţii. vai. Cei din Dijon. Cu toţii lumea o-au lăsat: Ca pleava spulberată-n vânt. Dar din Constantinopol cei Chezari cu pumnul daurit. Deşertăciune-i lumea toată.Nu zic de alţii. urmaşi? ei sînt. bravul breton Sau contele Delfin d'Auvergne Ori răposatul d'Alencon Dar unde-i mândrul Charlemagne? Baladă cu acelaşi tâlc în vechiul grai frâncesc Dar sfinţii-apostoli undi-s oare. ai greşit. Prinţii aşişderi morţii-s daţi Ca orice om de pre pământ. Salins ori Doles. Acum e vremea cea mai bună: Cu amândouă mâini adună. Ori s-o amâne. şi mai. trompeţi. Şi încă. Încinşi cu stole şi stihare. Balada şi povaţa frumoasei coifărese la fetele de dragoste Deci cugetă. Blanche. tac mai bine. Că vremea babei va s-apună . Geaba îs trişti ori mâniaţi. Să-nfrunte moartea n-are cine. Domnii şi-odraslelele de crai Cu oameni. Pingelăreasă. Ca pleava spulberată-n vânt. Ce te-am şcolit când erai jună. Ca pleava spulberată-n vânt. curte şi alai. Cu patrahire. viteaz. din Vienne şi Grenobles Delfinul scump. strai bogat. Şi tu. nici cu plată. Mânuşereasă. Oricât se ghiftuiră.

. urcând în pat. ce ruşine mare. cavalerul care Creta în lupte-a cucerit. Fetelor. pricepeţi odată De ce m-am plâns şi jeluit: Că nu-s de nimeni căutată. Bătrână. Şi tu Jeaneto.Ca banul scos din circuit. Că pân' la urmă. Nu-mi râde sfatul. orice-aţi face. ce croieşti mătasă. Ferice-i care nu le ştie! Sardana. La băi o coapsă durdulie Văzând. Ferice-i care nu le ştie! Amon căzu în dezonoare. Nerozi ajung cei prea iubeţi: Salmon căzu-n idolatrie. Bărbaţii nu-i mai alunga: Cine-i urâtă. Narcis. Fiţi veseli şi petrecăreţi. Printre muieri. Cu zâmbete tot i-a momit. cât vă place. crai şi profet vestit. când te-ai veştejit. Tu. Tapiţereasă. c-o să vie Vremea să-nchizi la prăvălie. Cu Tamar. la războit. Guillemete. pe Domnul l-a hulit. În puţ adânc s-a prăbuşit. Samson în tagmă la orbeţi. că prea mult şi-a iubit Chipul cel plin de gingăşie. Ca banul scos din circuit. Capetele vi le pierdeţi. Chiar sora lui. Vezi să nu pici în laţ cumva. Ferice-i care nu le ştie ! Orfeu. Doar hoaşca nimeni nu o vrea. aproape fu-nghiţit. Dublă baladă cu acelaşi tâlc Iubiţi. de-aceea. să nu stea. Cerber. David. Şi tu mândră Cârnăţăreasă Ce dănţuieşti cu dibăcie. Catrino. Ca banul scos din circuit. care din flauturi Şi din cimpoi da zvon vrăjit. Ca banul scos din circuit. Scufăreasă. Doar popi cărunţi o să te ştie. De câinele cu patru guri. Îşi puse strai de ţesătoare. (Cică plăcinte a mâncat).

nu-s ademenitoare. Doar pentru danţuri şi cântat. să mai zic: M-au bătut gol. celălalt mă-'nfioară. La praznic fu părtaş şi el. ca pe-un mişel. scumpă Fecioară. Şi carte n-am. Dar să le crezi. Şi printre drept aleşii Tăi mă pune. Ferice-i care nu le ştie! De mine. Ca rufa-n râu. Stăpână-'ndurătoare Pentru păcatul meu e mult prea mare. Împărăţind a iadului genune. (nu-s basme). Primeşte-o pe umila ta creştină. Blonde ori brune-s tot aşa. Ferice-i care nu le ştie! Baladă ce a făcut-o Villon la ruga mamei sale spre a se închina la Maica Domnului Stăpână-n cer şi pre pământ regină. când luam pe scăfârlie. sunt o neştiutoare. Chiar de mi-e viaţa doar deşertăciune.Irod. În asta voi a crede. Iar darul Tău. pân' la moarte. Cine mi-a dat amaru' acel Decât Catrina de Vaucelles? Noel. Plini de credinţă şi smerire. pân' la moarte. Ori Teofil. pân' la moarte. de vină curăţat Numai fiindcă tu te-ai îndurat. Fecioară ce-ai fost vrednică să poarte Trupul cel sfânt. cu harfe sunătoare Şi-un iad cu păcătoşi în caznă mare. doară În asta voi a crede. Dă-mi bucuria doar. Ferice-i care nu le ştie! Dar tinerelul ăsta oare De fete crezi că s-ar lăsa? Nici de l-ai arde la frigare Ca pe-un călar pe mături. l-a scurtat Pe Sânt Ioan de scăfârlie. Văz rai pictat. . Chiar de s-a fost la diavol juruit. Că sunt a lui dă-i Fiului tău veste. Biată bătrână-s. Ce-o caută păcătoşi cu vieţi deşarte. Dar fără el nu-i suflet s-aibă parte De rai. n-ascund nimic. În mânăstirea parohiei mele. Prin mila lui să ştearg'-al meu păcat Ca Eghiptenei. Fereşte-mă de răul cel cumplit. în slujbe preaslăvit: În asta voi a crede. cu păcate grele. Unul mă bucură. ce iertată este. ba! Prea-s dulci şi au pe vino-'ncoa'. bietul. e nebunie.

Balada lui Villon pentru amanta lui (Balada care se termină în R) Falsă frumuseţe. cinstire chiar. Şi tu. cum e? fără scut va fi să mor. Sau te înduri. Tustrei. să plec hoinar. pân' la moarte. sigur că dispar: Chin prefăcut în farmec. Hei. dar fălcile mă dor. Pe-atât. La noi s-a coborât şi milă-'mparte. încât te-a amăgit Amor Să-ţi iei fetele tale-n aşternut (Aici. tu slută. Iar nurii tăi. fără har. ruşinat. precum mărturisesc: În asta voi a crede. Căci doar un vin de soi l-a mulţumit. inimii calvar. Arhitriclin. în arta lor versat. al lumii domn fără sfârşit. până izvoru-i curgător. să-i fii de ajutor. mic şi mare. . să-i fii de ajutor. cârtitor. Prinţ iubitor. scump e-al tău dever. Ba-i nebunie. rogu-vă faceţi cunoscut Duhul lui Jean Cotart cel răposat! Din viţa voastră a purces cândva. Rea fără margini. să-i fii de ajutor? Dar vremea ce-ofileşte trece-n zbor. scump vlăstar ceresc. Luând păcatul nost' ne-a mântuit. Amor mai crâncen ca un dumicat de fier. Aş râde eu. Orgoliu ascuns. Să nu dai în sărman. Mai cu folos cătam şi mai cu spor Altunde ajutor. al viţei plantator. Să nu dai în sărman. să-i fii de ajutor. Nu împărţi la toţi din cel amar. Numele ţi-l pot spune. Baladă şi oraţie Tată Noe. legea cere doar Să nu dai în sărman. izbăvitor. Dar inimii. nu vină să-ţi aduc am vrut). Trebuie. prin tine oameni mor. Ofrandă morţii. de-un dulceag amar. Lot care-n peşteri ai băut. Deci bea.Virgină prin care s-a zămislit Isus. amant prea temerar. Domnul nu-i cere în zadar: Să nu dai în sărman. milă aşadar! Ei. cum scrie în glosar. Nu vreau să-ţi fac în ciudă. Iar ochii tăi n-au milă. Nouă Stăpân. Reazim de n-oi găsi. uscate flori îmi par. am aceeaşi soartă doar: Moşneag voi fi.

trup ferchezuit. Ce ziceţi voi? E rost de vreo tăgadă? Cel mai de preţ e traiu-ndestulat. Mănâncă pită neagră de secară. aibă calea lesnicioasă Duhul lui Jean Cotart cel răposat! Prinţe. E drept. prea o făcuse groasă. cu scoarţe căptuşit. Cel mai de preţ e traiu-ndestulat. De strigă. Pe scurt. şi beau tot anul apă de cişmea. Nicicând să-şi stingă setea n-a ştiut Duhul lui Jean Cotart cel răposat! Contrazicerea lui Franc Gontier Un popă gras în pufuri lenevea. Îmi zic: ca să alungi orice durere. Scovardă unsă nu ştiau a face. Cât despre mine. De Franc şi cu Elena lui aveau Asemeni vieţi de tihnă şi de pace. trăgea la toartă iscusit. Gingaşă. nici a scuipa n-ar fi putut. Madame Sidoine alături tolănea. Păsări de-aici la Vavilon ce zboară. de nu-i cu bănat. A ai şi ceapă nu mai miroseau.Şi-avere doar un piepten mai avea. De le e bine aşa. Cu viaţa de la ţară n-am ce face. Franc Gontier să aibă pace. Din mâini să scape cupa n-a greşit. Cu trupuri despuiate de plăcere. nu caut sfadă Că dorm sub trandafirii din livadă. sărut şi îmbiere. Nici trândav la băut nu fu vreodat': Nobili seniori. n-a fost beţiv pe lume ca să Bea mai vârtos. Lângă Elena. Aud de mic copil şi iau aminte: . Striga mereu: Vai. Prinţe. din zori în înserat. Cel mai de preţ e traiu-ndestulat. Cu preţul lor. Nu-i mai tihnit pe podină un pat. o zi n-aş rămânea. Un ceas să mă oprească n-ar putea. gâtul mi-e uscat. Nu dau pe lapte prins şi pe potroace O ceapă degerată. În cald iatac. nu-s supărat. împacă-ne cu-n sfat cuminte. sub rozar de-i place. albă. Dă Doamne. tihnit. lăsaţi nestăvilit Duhul lui Jean Cotart cel răposat! Ca omul beat. Îmi amintesc. împiedecat şi şui Adesea îl vedeam în drum spre casă şi-odată s-a ales cu un cucui. În râs şi-alint. şi cum îi oblicesc prin cep uscat. Şi zi şi noapte beau nectar.

De dragul ei încing şi scut şi pală. N-au plisc mai bun ca la Paris. brâul. La fel gascone. N-au plisc mai bun ca la Paris. Prinţe. Le-aştern şi poame. Cu pumnii-n şold. Chiar şi bătrânele viclene. Zălog să fie pentru partea mea. apă. N-au plisc mai bun ca la Paris. se jură pe Isus că-i fac O nedreptate. În ăst bordel unde ne-am pripăşit. Zbiară. dar. ştiu precupeţe De peşti ce le-ar muţí. Ori genoveze. veneţiene.Cel mai de preţ e traiu-ndestulat. Margot de-apare-n pat fără para. Nici castiliene. Bretone. ştiu precis. Cică ţin curs de-oratorie Napolitanele. mă suduie că-s drac. C-un ciob ascuţit Îi scriu pe nas o buche şi-o înşfac. Nu pot s-o văd că mi se face rău. brânză. iese tămbălău. câteodată. Poftiţi. Îi smulg surtucul. dă premiu de limbuţie Pariziencelor. N-au plisc mai bun ca la Paris! Balada lui Villon pentru trupeşa Margot Frumoasa de-o slujesc şi curte-i fac Se cade a-mi zice şui ori minte goală? Cu ce-are ea. de-ţi fi-n călduri şi cu ispită. Când muşterii sosesc. cu mâna liniştită. Celor nemţoaice ori prusace. Balada femeilor din Paris Chiar de le ştim că sunt limbute Pe florentine. lorene. pită. spanioloaice. Zic Bene stat de-s darnici la plătit. Ori englezoaice. (Nu ştiu. Nici piemonteze ori savoiene. rochia. ajunge câte-am zis?) Nici picarde din Vallencienne. nici în vis. se ştie. înşfac o oală Şi le-aduc vin. oricui i-ar fi pe plac. şvitere? să-nveţe. . le place Cotcodăceala. touluziene: La Podul Mic. De-s eghiptene ori grecoaice Sau unguroaice. Dar seara. De-ar fi lombarde ori râmlene. La zvonuri tare pricepute. caleziene. chiar dacă li-s Talienele pizmaşe. cum se ştie.

ară şi ţesală. ca scândura turtit De preacurvie. tot la frigare Ori în ulei se fierb şi mor Sperjuri. Mă-ncalecă şi poama şi-o încearcă. geruri. Vânt. Prin sate. Baladă prin care Villon . Toate-s la crâşme şi bordel. Cânţi din tambale şi glumesţi. La orice sac un petec se găseşte. Eu gem sub ea. beţi amândoi. De-aşa mocirlă te fereşte. zici din flaut şi vrăjesti. În ăst bordel unde ne-am pripăşit. măscări. târguri. Ţi-ajunge ce îţi cade-n poală. Râzi. Ne-am râs de cinste. dărăcind fuior cu zel. mă bate pe ţurloi. Duceţi.În ăst bordel unde ne-am pripăşit. ploaie. pita nu lipseşte. Coseşte. Ocara ne urmează şi-n gunoi. La mâţă rea. Râzând. Farse. unde-s prăzile lor? Toate-s la crâşme şi bordel. Hoţi. Să-nşeli nu ţi-e păcat deloc. până mai rău n-a fi. Balada bunei învăţături pentru cei cu viaţa păcătoasă Ori vinzi înscrisuri de iertare. Iar de-s curvar. În zori. procleţi de teapa lor. Ori eşti la cărţi şi zar trişor Sau călpuzan. rău şoarec s-a prăsit. abá cu şnur. Câştigi la joc De zar. În ăst bordel unde ne-am pripăşit. Toate la crâşme şi bordel. De cai şi de catâri grijeşte. iarmaroc. japnici şi orice mişel: Ce crezi. mantii. vlaga vrea să-mi stoarcă. curvia molipseste. cărţi? La fel N-ai parte de al tău noroc. popice. Nu duci ce-ai strâns agoniseală. De nu te-ai purtat pe la şcoală. Şi-apoi dormim buştean. Zice Gogo. îi chiorăie în pântec parcă. Toate la crâşme şi bordel? Nădragi. Dar. un pumn pe creştet îmi apasă. Ne împăcăm apoi şi-un pârţ îmi lasă Mai rău decât gândacul de gunoi. râde ea de noi. Rochii şi haine de-orice fel.

Amant martir. din noapte-n zori. La slugi. (nu exagerase). La ghiuji. al bietului Villon. La fete care sfârc arată Să-nhaţe muşterii de soi. tărăboi. Veniţi când clopotele bat Şi dau de mormântare zvon. Dar toate vrajbele-s uitate. la Devotate. La toţi le cer smerit iertare. Simţea al dragostei canon . prapuri. morţii plocon Când lumea asta o lăsase. Că de-aici până-n Roussillon Nu-i spine. Ba. nebuni şi papiţoi Ce fluieră de ţi-e mirare. până la sânge: La toţi le cer smerit iertare. roşcate.cere tuturor iertare La Cartezieni. Cu cizmuliţe moi. Căci l-au gonit fără pardon Iubitele. De frica lor mă doare-n spate. De cinşpe coaste li s-ar frânge. La pierde vară cu saboţi. Dar nu la câini şi trădători Ce mi-au dat numai coji uscate De mestecat. cocote-mpestriţate În rochii strâmte-ncorsetate. fără zorzon. La toţi le cer smerit iertare. În straie roşii vermillon. La saltimbanci cu maimuţoi. La toţi le cer smerit iertare. Şi cred că nu minţea deloc. Din straie. ca şi la toţi Călugării. El fu. Sfârşind. La hoţi ce numai certuri cată. pe deasupra. Când lumea asta o lăsase. Aşa a fost. când murea. râgâială poate. Golaş pieri. Ori bici cu plumbi. Balada de încheiere a Testamentului Mare Ici testamentul s-a-ncheiat. haíne foc. zdrenţe de barşon. nu altcumva. Dar nu pot. Le-aş da beş. Mărunt. că nu-s pe picioare. Cu beşici. dar cu barosul mare. (pe fudulii jurase). La fantele sfios de moare. ghimpe ori ghimpon Să n-aibă.

Atâta strigi urări până Crăciunul vine. Atât zici " ia " pe cât eşti dăruit. Atâta baţi cetatea până s-a predat. Atât o mângâi până-ţi cade-n pat. Balada ziselor mărunte Ştiu musca-n lapte de-a picat. Atâta strigi urări până Crăciunul vine. Atâta strigi urări până Crăciunul vine.Mai ascuţit ca un piron De la curea. Atât eşti darnic de-ajungi coate-goale. atât e tont până s-a viclenit Atâta se tot duce până când revine. Atâta strigi urări până Crăciunul vine. Atât aştepţi o şansă până ţi-a scăpat. până îl hrăneşte. Atâta face-un lucru cât plăteşti. Atât ţine la câine. până la oase. Prinţe ca şoimul acvilon. (Noi dăm mirării noastre ton). Plecând. Atâta te tot rogi până primeşti. Atâta ţii o poamă până viermuieşte. . Atât cât vezi altarul eşti smerit. Atât te-ntreci cu gluma până-i jale. Atâta te avânţi până e rău de tine. Prinţe. Atâta te tot duci până când uiţi de tine. Când lumea asta o lăsase. Atât dai cu barosul până ce plezneşte. Atâta dai pe cât ţi-ar da oricine. Ce-i lesne de găsit nu îţi doreşti. o duşcă bună trase De roşu vin. Atâta face omul cât se preţuieşte. Atât adie până-i vânt cumplit. Atâta zici un cântec pân' l-ai învăţat. Atâta cheltuieşti până ai sărăcit. Atâta-i oala bună până se ciobeşte. Atât ai cinste pân-o terfeleşti. Atâta-l cauţi până dai de bine. Atât arzi fierul până-i roşu tare. Atât ia ghionţi până s-a dumirit. acest craidon Când lumea asta o lăsase. Balada proverbelor Atât se scarpină o capră până moare. Atâta strigi urări până Crăciunul vine. Atâta eşti de rău pe cât te urgiseşte. Atât vorbeşti până îţi calci cuvântul. Atât promiţi până uiţi legământul.

ştiu Roma ce putere are. Noroc cât la nenorocit. paznic bun ca adormitul. cine-i lacom la bairam. orice rasă monahală. ajutor ca duşmănitul. ştiu de-amăgiri şi de visare. . de-i senin ori înnorat. lucrurile ce-s de-un hram. ştiu de Belet şi de Beatrice. laudă ca măsluitul. catârcă ştiu ce mi-s. ştiu că de moarte nu-i scăpare. Nu-i dragoste ca linguşitul. cutezanţă ca-n fricos. Catâr. minte ca la-ndrăgostit. ştiu după chip orişice neam. pe stăpân şi pe valet. Nu-i mai fălos ca surghiunitul. hoţul după ciripeală. ştiu despre fiecare. cine-i harnic ori haihui. minte ca la-ndrăgostit. unde-i vin ori bute goală. de mine habar n-am. ştiu tot. de mine habar n-am. Nici laudă ca neplătitul. om milos ca necinstitul. Nu-i adevăr cum e scornitul. Nu-s naşteri multe ca în baie. de mine habar n-am. sfat bun ca de la ţicnit. cinste ca-n obrazul gros. de mine habar n-am. ca puhavul sănătos. tot. ştiu pe husit de ce-i infam. Nici minte ca la-ndrăgostit. ştiu tot. după clei de soiul lui. ştiu câte poartă în spinare. mai smerit ca afurisitul. ştiu pe abac o adunare. Nu-i Nici Nu-i Nici Nu-i Nici Nu-i Nici mai tihnit ca sărăcitul. pe măicuţă după poală. sprijin ca de la-ngrozit. Balada adevărurilor false Nu-i Nici Nu-i Nici Nu-i Nici Nu-i Nici ca flămândul om voios. tot. ca năuca om duios. bine rodul pomului. haina după epolet. Prinţe.ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu Ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu rang pe haina omului. prânz ca fânul de gustos. Nu-s râsete ca la bătaie.

zărise. Sau aruncat în mare piară-năbuşit. Să-l pună între pietrele de moară. Precum pe Sfântul Victor l-au zdrobit. fără vreun strai de in sau lână. Ca boul tragă-n jug. Laş e doar cine a-ndrăznit. Ca Dedalus în turn înlănţuit. Oroare nu-i ca-n melodie. Cine-ar vrea răul Franţei vreodată! De-ar fi ca-n vremea lui Octavianus iară: Să-i dea să-şi bea tot aurul topit. să-l poarte Eol. Şi-n veci de virtute lipsit să fie Cine-ar vrea răul Franţei vreodată! Balada concursului de la Blois Lângă fântână mor de-al setei chin. De-al Herei har. de balenă înghiţit. Să piară în război precum troienii În jaf viclean. Mai rău ca Iov chinuie viaţa toată. Lovească-l Marte cu puterea-i toată Cum lui Sardanapal i s-a-ntâmplat. Ca Magdalena. Litera-i viaţa cea mai vie. În ţara mea sunt pe meleag străin. Înlănţuit la vâsle. Ce Iason. Să se preschimbe-n animal pe loc. vândut la Poartă. ani treizeci rămână Golaş. vijelie. La gura sobei. de Venus alungat. . Încins ca focul. Baladă împotriva duşmanilor Franţei Să-i iese-n cale bestii scuipând foc. din pricina Elenii. La Glaucus în codrii din pustie. Ca Simon Magus moară ne-mpăcat. Cu capu-n jos. Lâna căutând. dârdâieli fierbinţi.Vreţi să zic adevărul? fie: In boală joaca te îmbie. clănţănesc din dinţi. Cu Tantal împreună fie azvârlit Şi Proserpina-n iadul nesfârşit. Cum şapte ani Nabucodonosor păţise. ca un buhai de baltă. Pe veci de razele lui Feb fie uitat. pe-un barcaz. Cine-ar vrea răul Franţei vreodată! Să cânte patru luni pe fund de iaz. Cine-ar vrea răul Frantei vreodată! Prinţe. singur să îşi dea răsplată. Ca Absalom. Nici minte ca la-ndrăgostit. De unde şi speranţa-i alungată. de plete spânzurat. Mai rău ca Iona. Ca Iuda. În lac precum Narcis piară-necat.

Minciună. Câstig mereu şi pierd fără-ncetare. Multe pricep. Oameni de duh. Nu-mi pare sigur decât ce-i neclar. îndurare. tot una-s pentru mine. faceţi-i libaţii. Zic "bună seara" când zorile mijesc. Cine-mi vrea răul are gânduri bune. Nedrept sunt. Stiinţa-mi vine doar din întâmplare. vers. Atât măcar. ce numai râdeţi şi glumiţi. N-am griji de fel. îmbrăcat în prinţ. Stihuitori de cântec. ca să-ţi spun drept. în vană aşteptare. oleacă aiuriţi. Estimp el moare de mai zăboviţi. gonit de orişicine. Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul? . Voi acrobaţi. adevăr. că mă prăbuşesc. prieteni. Nici adieri. dar nu-s de loc deştept. Alean îmi este trista disperare. Bine primit. Cinstiţi sunt cei care mă păcălesc. De bine-mi zice doar duşmanul meu. Epistolă către prieteni Vă înduraţi de mine. Ce-altcé mai ştiu? Răsplată să aştept. nu sub un pom în floare. De ce-i în mână zic că n-am habar. oraţii. de-aţi avea! În hrubă zac. dar mă căznesc mereu Să strâng averi ce nu mi le doresc. dar plăcerile-s străine. Bine primit. Prinţe îndurător. Cu lacrimi râd. Sunt înstărit. dar uit ca prin minune. Mă bucur. De se va stinge. în surghiunia cea mai grea. N-am rude. Craidoni. Şi risipiţi bani buni ori calpi cu spor. Cum Domnul se-nvoi cu Soarta mea. novici şi tinerei. Bine primit. gonit de orişicine. gonit de orişicine. ageri ca iatanul. Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul? Voi menestrei cântând în voia lor. Mă tem. crai. Lipsit de orice vlagă mă simt tare. întins pe spate. i-s ziduri grele fraţii. Ce-i limpede. dar n-am un ban la mine. voi dansatorii cei Mai iuţi ca strechea. Prieteni mi-s acei ce-mi povestesc Că lebăda e corb negru tăciune.Gol ca un vierme. Aici. dar de lege mi-e ruşine. Ţin minte tot. dar aştept să moştenesc. de nepătruns îmi pare. Cocote. El zace. gonit de orişicine. Bine primit. Cu voci ca zvonul unor clopoţei. raze nu-i aduc aleanul.

Lujer de crin. mă gândesc. fără zăbavă te plăteşte. Lui dinţii ca de greblă i se fac. . decât aşteptarea. Te roagă prin scrisoarea lui. vei înţelege poate. O. Neaplecaţi la legi şi cârmuire. robul tău. La toate Curţile e gata a jura Că-ţi dă 'napoi. Postind duminici. De nu mi s-ar plini acum rugarea. tras cu arcanul. ce-i lacom prin natură. Guiţă unul doar. prinţ de crin şi plin de bunătate. Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul? Petiţie la ducele de Bourbon Stăpân al meu şi prinţe preatemut. Ce greu mi-ar fi. Doar de la tine. Nobili iertaţi de orice bir şi dare. Poate-ncercam şi astă aventură. Ascultă. În codrul din Patay ghinzi de găseşte Şi din castane împlinind vânzarea. după onoare. nu din cozonac). Nimic n-ai pierde. Uşor şi de îndată se-mplineşte. N-am bani în sân. De la alţi prinţi lescaie n-a cerut. Să-i dai un împrumut dacă ai vrea. Că orice cruce-n cale mi se-arată. Şi scoateţi-mă-n coş. nici câştig nu ai avea. crunt lovit. Nimic n-ai pierde. Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul? Juni ori bătrâni. nici pungă la centură. nici hamac. smerit. Ci de puteam să-mi vând din sănătate Unui lombard. De-odată a-i plăti. În hău adânc nu-i masă. în turmă o tulesc. rogu-te. Aduceţi-mi iertare cu sigil domnesc. O. Doamne bun. marţile. decât aşteptarea. cel care Din şase scuzi primiţi cu împrumut. Lipsa de bani cum mă mâna din spate. nu pierde-ncredinţarea: Nici pagubi. De-ar fi s-o văz pe cea adevărată. asta mi-e onoarea. Ci doar în faţa Domnului cel mare. Nimic n-ai pierde. îţi spun mirarea toată. m-ajută şi socoate: Nimic n-ai pierde. De lemn ori piatră-i. decât aşteptarea. ce soarta l-a bătut Cu vânătăi avane. oricare.Veniţi să îl vedeţi în pătimire. Aşa se-ajută porcii. decât aşteptarea. La ţanc. Şi-i toarnă-n maţe apă cu toptanul. Mai toţi i-a cheltuit pentru mâncare. François Villon. (Din coji uscate. prinţi ce vă pomenesc. din rege zămislit.

Cărţi de ştiinţă. Şi iar ne hărţuim de eşti ciudoasă.Oi mai vedea eu. . . treacă de la mine.Ce. .Mustrări de conştiinţă. Ţi-e capul bolovan ori tare sec. lasă . . nici picioare.Ce-aud? . Cum Solomon în cartea lui scria: "Stau în a celui înţelept putere.Rămân cum sunt.Ce? . Lasă smintiţii! . .Mi se pare Eşti apucat! .Nu sta până când dai de suferinţă.Ai împlinit treizeci! . Lectură multă.Nu-mi pasă! . .Cât un catâr.Doamne.Prostie mare! Stăpân pe soartă eşti. . Ursita când mi-a scris.Pe dosul scrisorii Du-te scrisoare. zevzec.De ce-s aşa? . Să spui în a ta cuvântare Că sărăcia rău m-asaltă. . şi planete.Câtă elocinţă! .Când va fi asta? .Nu-mi pasă! . rău.Ce gânduri ai? . .Altcé nimic nu îţi mai zic! . Şi zodii. ce alinare! .Eu sunt! . N-ai griji: bun.O să ţii minte? . nici vlagă a bătea.Vrei să trăieşti? . hai. Dacă erai un biet netot. Cearta dintre inima şi trupul lui Villon . .Ba ştiu de musca-n lapte e. după vrere" .Eşti chiar pierdut! . nu ai trebuinţă? . . iute saltă. Ce-i alb de ce e negru osebesc.Altcé nimic nu îţi mai zic! .Nu-mi pasă! . .Domnul să-mi dea putintă! . . . .Cum? .O să mă opintesc.De toate oi scăpa. nu sluga sa. Ce mă mai ţin doar într-un firicel: Licoare n-am.Dacă-mi dau silinţă.Inima ta. .Altcé nimic nu îţi mai zic! . şi ce! .De viaţa ta şucheată.Nu-mi pasă! .Ba! .Altcé nimic nu îţi mai zic! . chinu-i pentru ţine. Chiar de n-ai limbă. asta-i tot? .Ce-ţi pasă ţie? . Ori vrei să dai onoarea pe nesăbuinţă! Să-nveţi din asta. Te-aş fi iertat.Ce spui tu? .Dă-mi pace! . . .Ia vezi că mă zburlesc. Trist. .Cine? . . credinţa-mi cere. de gât ai vré? .Nimic nu ştii! .Eu am mâhnirea.A cugeta mă lasă. întins pe masă.Port durerea toată. Văzându-te retras şi singurel. la tine se petrec. alungat la colţ ca un căţel.Ce? .E nenorocul care Însuşi Saturn mi-l puse în boccea.Păi eşti copil? . . .Când oi creşte-odată.De unde ăst necaz? . ursita mi-e aleasă.Să fiu om de valoare.şi cum.Zău.Îţi trebui .

de păr l-am spânzurat. Să te-nvoieşti cu ce ţi-am dat.Altcé nimic nu îţi mai zic! . Stai liniştit şi vorba ţi-o aţine. Pe Absalon? Pe când fugea. Pe Scipio. de-aceea să asculţi ce-am zis: Socoată de n-aş da la Domnu-n Paradis. Villon! Iar Alexandru. fiecare astfel spună: Slăvită Curte. care-aici ne-adună. care-atât s-a războit. strigi că sunt rea şi crudă. idolatru blestemat. aşişderi l-a cuprins. Cetate. Iar tu. Tânjind spre stelele Pleiadelor. Să te-nvoieşti cu ce ţi-am dat. În cortul lui. Lui Hanibal. eşti un biet poltron. turn şi zid nu l-au scăpat. Villon! François. Pompei în Eghipet a fost pierdut. Te-aş fi tras ca pe-o zdreanţă prin dârmon. de altădat'. Ce nu eşti om cu fală şi renume. Senatului pe Cezar l-am vândut. urechi şi gură Cu nas şi pipăitul dimpreună Cu mădulare. ce soartă i s-a dat? În Cartagina moartea l-a învins. François. Priveşte-mi faptele de-odinioară bine. Pe lângă ei. numai limba n-ar putea alege . Villon! Laudă Curţii Parlamentului Cinci simţuri toate: ochi. Căci n-am la nimeni socoteli a da. Mai buni ca tine-n vărării asudă Şi sparg în ocne pietrele cu trudă. cu toată viaţa de ruşine? Nu eşti tu singurul. şi nici nu se cuvine. Ori. Din locul lor. Prin foc poporul Romei l-am trecut. Te plângi. zece-aş fi scris.Nu-mi pasă! Pricina sau balada Soartei Fortuna mi-au pus cărturarii nume. ştiu. Iudita l-a străpuns. Necazul nostru ai ştiut a-l drege. Priam muri cu-ntreaga lui armie. Villon! Pe marii regi îmi căşunase mie În vremurile vechi. Pe Holofrenes. slabe de-o măsură. Într-un vârtej pe mări pieri Iason. cu un pumnal. În ăst fel Mi-s faptele şi-asemeni vor urma. Să te-nvoieţti cu ce ţi-am dat. Ce mulţi viteji s-au prăpădit prin mine. dormind în pat. Şi pentru un păcat. şi el De mâna mea pieri: l-am otrăvit. Regele Alfazar căzu peste drapel Pe câmpul de bătaie. Să te-nvoieşti cu ce ţi-am dat.

porcul să se mocirlească. goarnă să cântaţi. soră-ngerească! Voi. soaţa Sfântului Regat. Ieşiţi 'nainte. la judecată: Se cuvenea să fi tăcut? Pe Hue Capet de-l moşteneam. Splină. Ca ursul. Azi grija mestecatului uitând. A fost cuminte ori sfruntată? Orice făptură şi-ar scăpa Pielea – cu sila-ncătuşată Ea se dezleagă. Mamă a celor buni. se ştie. ce altădată Iudeilor fu setei alinare. din gingie săltaţi. ficat. Înaltă zămislire-n cer curat. străinii te slăvească. plămân cu suflul tău. nu mă mai umflam Cu apă chioară-n puşcărie. Deci toate îţi grăim. fiică de Rege Mamă a celor buni. Dar pe nedrept.Destule vorbe ca să-ţi multumească. ce îi plăcuse. Curgeţi. Slăvită Curte. mulţumire dând. de jalba mea. În zdrenţe. Iar când sentinta a căzut: "Spânzurat fi-vei!" spune. mi se pare. Pricepi cea înşelătorie? Mă osândiră cum au vrut. zău. oare . clopot. voi lacrimi. Tu trup stricat. Mamă a celor buni. şansa francezilor. Ca inima-n umilu-i suspinat. Chiar de nu mă încred prea tare. nu dezice. Căci fără ei n-am cine să-mi plătească. pentru îndurare. Laudă Curţii. soră-ngerească! Balada apelului Ce crezi. Mamă a celor buni. le-a plăcut Şi dăscăleli. soră-ngerească! Frânge-te inimă-n frigare înţepată Şi nu te-ncrâncena aşa de tare Ca stânca din deşert. doar să poată. dinţii mei. Garnier. Ca orgă. cu mişelie: Se cuvenea să fi tăcut? Sub pălărie oare crezi Că n-am nici pe atât glagoare Să spun cuvântul "Apelez"? Ba am destulă. Ce-i fiu de măcelar. Curtea slăviţi-o. până nu-i mai rău. Să-mi ţie predici. pe rând. fiat. soră-ngerească! Prinţe. trei zile păs nu-mi interzice. Să-i văd pe-ai mei. adio să pot zice. Gândiţi că morţii aţi fi fost.

Ni-s oasele cenuşi şi spulberare.. cum l-ar chema. un bărbat.. Scutul Venerei. iată-ne-n spânzurătoare.. Să n-o ia razna.. Căci mila voastră de ne-o dăruiţi Domnul vă va primi mai cu-ndurare... tot se-amăgeşte.. chiar de moartea ne-a pălit Prin mâna legii.Se cuvenea să fi tăcut? Prinţe. Orişice bâtă o blegeşte. Mai bine e să stai muţeşte Şi să-nduri orice murmurat Când soaţa strigă: Hai în pat! Fă-te că nu pricepi ce vrea: Pe prost nu-i chip a-l sătura! Mai tari decât Samson au dat Asaltul şi-au pierdut prosteşte... De mila Lui să nu sfârşim uitaţi. (. Pe prost nu-i chip a-l sătura.. .. îmbuibată altădat' De mult e putrezită de păcat... de n-aveam piuit. citeşte O pildă: şi-un viclean sadea. Lecţia. şase.... Iar carnea... Ci să-l rugaţi pe Domnul de iertare! Fraţi de vă zicem. ne-nfricat. se-adevereşte: Să nu-ţi pui vlaga la mezat..... Se cuvenea să fi tăcut? Balada franco-latină Un sfat profund şi minunat Din cartea sfântă izvoreşte: În căsnicie. să nu ne priviţi Cu scârbă... care după noi trăiţi. N-aveţi spre noi inime împietrite tare. Spre Fiul Preacuratei să-nălţaţi. Bun la împins.... Nu râdeţi de necazul ce ni-e dat. Însă bine ştiţi Că nu toţi calea dreaptă au găsit. Cinci. La orice om. Pricina: simţul se toceşte. acum că am pierit. colbuit... Par la răscruce..şte) Cine nu ştie vorba mea: Pe prost nu-i chip a-l sătura! Prinţe prea înţelept. Pe prost nu-i chip a-l sătura! Epitaful lui Villon în formă de baladă Fraţi oameni.. nebuneşte..... văd.. Rugi pentru noi.... Precum Clotar m-ar fi făcut.

Ci să-l rugaţi pe Domnul de iertare! Ploile ne-au muiat şi ne-au spălat. Ci să-l rugaţi pe Domnul de iertare! Isuse. nu ne luaţi în zeflemea Ci să-l rugaţi pe Domnul de iertare! Din volumul François Villon . nici altă dare: Oameni buni. Încoace-'ncolo vântul de-a suflat.Balade . coţofene. să nu ne ia Nici sufletul plocon. De păsări mai ciupiţi ca nişte degetare. să nu ne tulburaţi. Să n-aveţi soarta noastră niciodat'. Ci morţi suntem. Bărbi şi sprâncene ni le-au ciugulit.Ferească-ne de iad şi fulgerare. O clipă de hodină n-am găsit. Soarele ne-a uscat şi înnegrit. Prinţ al lumii. ochii ne-au scurmat. În voia lui mereu ne-a legănat. mila Ta Păzească-ne de iad. Corbi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful