FRANÇOIS VILLON - BALADE

Balada doamnelor de altădată Pe unde-s, prin ce ţări de vis, Flora, romana-ncântătoare, Alcibiada sau Thais, Ce fost-au bune verişoare, Echo, dând zvonuri chemătoare Pe stânci şi ape spre liman, Frumoasă de pereche n-are? Dar unde-i neaua din cel an? Dar înţeleapta Helois? De dragu-i, cât a pătimit Pierre Abelard la Saint Denis, Scopit şi-apoi călugărit. La fel, Doamna ce-a poruncit Să se înece Buridan În sac şi-n Sena azvârlit? Dar unde-i neaua din cel an? Regina Blanche ca floarea-nvoaltă Cântând cu voce descântată, Betris, Alis, Berte cea înaltă, Erembourg, doamnă-n Maine odată, Lorena Jeanne, nevinovată De englezi arsă la Rouan, Unde-s, Fecioară preacurată? Dar unde-i neaua din cel an? Prinţe, nu întreba pe unde, Nici de al vremilor noian, Doar un refren îţi va răspunde: Dar unde-i neaua din cel an? Balada domnilor de altădată urmând zisele dinainte Unde-i Calist al treilea, care Ca ultimul cu-acest blazon Doar patru ani fu papă, oare? Alfons, rege în Aragon Sfiosul duce de Bourbon, Şi Artus, duce de Bretaigne, Carol, al şaptelea pe tron? Dar unde-i mândrul Charlemagne? Aşişderi, regele scotist Cel ce avea, precum se ştie, Jumate chip ca de-ametist, Din creştet până la bărbie? Al Ciprului domn und' să fie, Ori riga Spaniei, sunt ani Şi numele-i uitai, vai mie? Dar unde-i mândrul Charlemagne?

Şi încă. Acum e vremea cea mai bună: Cu amândouă mâini adună. Între toţi regii-mpodobit Ce pentru Domnu' a ctitorit Locaş de-nchinăciuni preasfânt? Fost-a la vremea lui slăvit? Ca pleava spulberată-n vânt. Cu toţii lumea o-au lăsat: Ca pleava spulberată-n vânt. Dar din Constantinopol cei Chezari cu pumnul daurit. riga Franciei. Ce te-am şcolit când erai jună. Că vremea babei va s-apună . Ca pleava spulberată-n vânt. duce de Behaigne Unde-i? dar spiţa lui bogată? Dar unde-i mândrul Charlemagne? Unde-i Claquin. Ce-l iau de gât pre necurat Încins de rău şi de păcat? Ca orice om de rând s-au frânt. Cu patrahire. Dar aş mai întreba o dată: Lancelot. strai bogat. Deşertăciune-i lumea toată. Prinţii aşişderi morţii-s daţi Ca orice om de pre pământ. trompeţi. Pingelăreasă. şi mai. Încinşi cu stole şi stihare. Cei din Dijon. Crainici. Balada şi povaţa frumoasei coifărese la fetele de dragoste Deci cugetă. Domnii şi-odraslelele de crai Cu oameni. De cruţi bărbaţii. viteaz. vai. Să-nfrunte moartea n-are cine. Ci undi-i. nici cu plată. Geaba îs trişti ori mâniaţi.Nu zic de alţii. Şi tu. din Vienne şi Grenobles Delfinul scump. urmaşi? ei sînt. Oricât se ghiftuiră. Blanche. Ca pleava spulberată-n vânt. bravul breton Sau contele Delfin d'Auvergne Ori răposatul d'Alencon Dar unde-i mândrul Charlemagne? Baladă cu acelaşi tâlc în vechiul grai frâncesc Dar sfinţii-apostoli undi-s oare. ai greşit. tac mai bine. Salins ori Doles. Mânuşereasă. Ori s-o amâne. curte şi alai.

care din flauturi Şi din cimpoi da zvon vrăjit. Samson în tagmă la orbeţi. Ca banul scos din circuit. de-aceea. Narcis. Dublă baladă cu acelaşi tâlc Iubiţi. Capetele vi le pierdeţi. Cu Tamar.Ca banul scos din circuit. Bătrână. Ferice-i care nu le ştie! Amon căzu în dezonoare. Fiţi veseli şi petrecăreţi. . Şi tu Jeaneto. Ferice-i care nu le ştie! Sardana. Nerozi ajung cei prea iubeţi: Salmon căzu-n idolatrie. Tu. la războit. Guillemete. cavalerul care Creta în lupte-a cucerit. pe Domnul l-a hulit. ce ruşine mare. Bărbaţii nu-i mai alunga: Cine-i urâtă. Şi tu mândră Cârnăţăreasă Ce dănţuieşti cu dibăcie. cât vă place. ce croieşti mătasă. pricepeţi odată De ce m-am plâns şi jeluit: Că nu-s de nimeni căutată. Ca banul scos din circuit. (Cică plăcinte a mâncat). Că pân' la urmă. c-o să vie Vremea să-nchizi la prăvălie. Chiar sora lui. Scufăreasă. Cerber. Nu-mi râde sfatul. aproape fu-nghiţit. că prea mult şi-a iubit Chipul cel plin de gingăşie. În puţ adânc s-a prăbuşit. Catrino. Doar popi cărunţi o să te ştie. Tapiţereasă. orice-aţi face. Printre muieri. Fetelor. Ca banul scos din circuit. Cu zâmbete tot i-a momit. Vezi să nu pici în laţ cumva. La băi o coapsă durdulie Văzând. David. De câinele cu patru guri. urcând în pat. crai şi profet vestit. să nu stea. Îşi puse strai de ţesătoare. Ferice-i care nu le ştie ! Orfeu. Doar hoaşca nimeni nu o vrea. când te-ai veştejit.

Plini de credinţă şi smerire. cu păcate grele. Unul mă bucură. Fecioară ce-ai fost vrednică să poarte Trupul cel sfânt. Văz rai pictat. Prin mila lui să ştearg'-al meu păcat Ca Eghiptenei. în slujbe preaslăvit: În asta voi a crede. Ferice-i care nu le ştie! Dar tinerelul ăsta oare De fete crezi că s-ar lăsa? Nici de l-ai arde la frigare Ca pe-un călar pe mături. Chiar de s-a fost la diavol juruit. scumpă Fecioară. Că sunt a lui dă-i Fiului tău veste. ce iertată este. (nu-s basme). nu-s ademenitoare. Fereşte-mă de răul cel cumplit. În asta voi a crede. Biată bătrână-s. Ca rufa-n râu. Ferice-i care nu le ştie! De mine. Şi carte n-am. pân' la moarte. Ce-o caută păcătoşi cu vieţi deşarte. de vină curăţat Numai fiindcă tu te-ai îndurat. Dar să le crezi. Primeşte-o pe umila ta creştină.Irod. În mânăstirea parohiei mele. Cine mi-a dat amaru' acel Decât Catrina de Vaucelles? Noel. cu harfe sunătoare Şi-un iad cu păcătoşi în caznă mare. pân' la moarte. La praznic fu părtaş şi el. ba! Prea-s dulci şi au pe vino-'ncoa'. . Blonde ori brune-s tot aşa. Împărăţind a iadului genune. Dă-mi bucuria doar. Dar fără el nu-i suflet s-aibă parte De rai. Şi printre drept aleşii Tăi mă pune. Doar pentru danţuri şi cântat. să mai zic: M-au bătut gol. ca pe-un mişel. l-a scurtat Pe Sânt Ioan de scăfârlie. doară În asta voi a crede. Stăpână-'ndurătoare Pentru păcatul meu e mult prea mare. pân' la moarte. când luam pe scăfârlie. bietul. Chiar de mi-e viaţa doar deşertăciune. Ferice-i care nu le ştie! Baladă ce a făcut-o Villon la ruga mamei sale spre a se închina la Maica Domnului Stăpână-n cer şi pre pământ regină. Iar darul Tău. sunt o neştiutoare. Ori Teofil. e nebunie. n-ascund nimic. celălalt mă-'nfioară.

de-un dulceag amar. al viţei plantator. Lot care-n peşteri ai băut. dar fălcile mă dor. până izvoru-i curgător. cinstire chiar. legea cere doar Să nu dai în sărman. Pe-atât. Prinţ iubitor. Arhitriclin. scump e-al tău dever.Virgină prin care s-a zămislit Isus. prin tine oameni mor. Mai cu folos cătam şi mai cu spor Altunde ajutor. să-i fii de ajutor. Tustrei. încât te-a amăgit Amor Să-ţi iei fetele tale-n aşternut (Aici. nu vină să-ţi aduc am vrut). Să nu dai în sărman. milă aşadar! Ei. Aş râde eu. să-i fii de ajutor. sigur că dispar: Chin prefăcut în farmec. Rea fără margini. Reazim de n-oi găsi. Sau te înduri. Dar inimii. mic şi mare. Ba-i nebunie. uscate flori îmi par. cârtitor. Orgoliu ascuns. ruşinat. Numele ţi-l pot spune. Domnul nu-i cere în zadar: Să nu dai în sărman. Căci doar un vin de soi l-a mulţumit. La noi s-a coborât şi milă-'mparte. al lumii domn fără sfârşit. scump vlăstar ceresc. izbăvitor. rogu-vă faceţi cunoscut Duhul lui Jean Cotart cel răposat! Din viţa voastră a purces cândva. Ofrandă morţii. pân' la moarte. tu slută. Balada lui Villon pentru amanta lui (Balada care se termină în R) Falsă frumuseţe. Hei. . amant prea temerar. Amor mai crâncen ca un dumicat de fier. Luând păcatul nost' ne-a mântuit. Nouă Stăpân. inimii calvar. Nu vreau să-ţi fac în ciudă. în arta lor versat. să plec hoinar. Să nu dai în sărman. precum mărturisesc: În asta voi a crede. am aceeaşi soartă doar: Moşneag voi fi. Deci bea. Nu împărţi la toţi din cel amar. Baladă şi oraţie Tată Noe. Şi tu. Iar ochii tăi n-au milă. Iar nurii tăi. să-i fii de ajutor. fără har. cum scrie în glosar. să-i fii de ajutor? Dar vremea ce-ofileşte trece-n zbor. Trebuie. cum e? fără scut va fi să mor.

Mănâncă pită neagră de secară. Nu dau pe lapte prins şi pe potroace O ceapă degerată. lăsaţi nestăvilit Duhul lui Jean Cotart cel răposat! Ca omul beat. Îmi amintesc. împacă-ne cu-n sfat cuminte. În râs şi-alint. Cât despre mine. Îmi zic: ca să alungi orice durere. Cel mai de preţ e traiu-ndestulat. E drept. Madame Sidoine alături tolănea. Scovardă unsă nu ştiau a face. şi beau tot anul apă de cişmea. Şi zi şi noapte beau nectar. o zi n-aş rămânea. Nici trândav la băut nu fu vreodat': Nobili seniori. A ai şi ceapă nu mai miroseau. De le e bine aşa. Pe scurt. Cu preţul lor. nu caut sfadă Că dorm sub trandafirii din livadă. albă. împiedecat şi şui Adesea îl vedeam în drum spre casă şi-odată s-a ales cu un cucui. Dă Doamne. nu-s supărat. Ce ziceţi voi? E rost de vreo tăgadă? Cel mai de preţ e traiu-ndestulat. Cu viaţa de la ţară n-am ce face. prea o făcuse groasă. În cald iatac. Franc Gontier să aibă pace. Nu-i mai tihnit pe podină un pat. De strigă. trăgea la toartă iscusit. sărut şi îmbiere. Gingaşă.Şi-avere doar un piepten mai avea. trup ferchezuit. Cu trupuri despuiate de plăcere. Nicicând să-şi stingă setea n-a ştiut Duhul lui Jean Cotart cel răposat! Contrazicerea lui Franc Gontier Un popă gras în pufuri lenevea. aibă calea lesnicioasă Duhul lui Jean Cotart cel răposat! Prinţe. din zori în înserat. Lângă Elena. n-a fost beţiv pe lume ca să Bea mai vârtos. gâtul mi-e uscat. tihnit. Striga mereu: Vai. Cel mai de preţ e traiu-ndestulat. Un ceas să mă oprească n-ar putea. şi cum îi oblicesc prin cep uscat. Din mâini să scape cupa n-a greşit. Prinţe. de nu-i cu bănat. Aud de mic copil şi iau aminte: . sub rozar de-i place. De Franc şi cu Elena lui aveau Asemeni vieţi de tihnă şi de pace. Păsări de-aici la Vavilon ce zboară. nici a scuipa n-ar fi putut. cu scoarţe căptuşit.

brânză. dă premiu de limbuţie Pariziencelor. nici în vis. N-au plisc mai bun ca la Paris. Poftiţi. caleziene. le place Cotcodăceala. şvitere? să-nveţe. Când muşterii sosesc. Celor nemţoaice ori prusace. Ori englezoaice. N-au plisc mai bun ca la Paris. de-ţi fi-n călduri şi cu ispită. Balada femeilor din Paris Chiar de le ştim că sunt limbute Pe florentine. iese tămbălău. pită. înşfac o oală Şi le-aduc vin. Zic Bene stat de-s darnici la plătit. apă. touluziene: La Podul Mic. De-ar fi lombarde ori râmlene. lorene. Nici castiliene. cum se ştie. Chiar şi bătrânele viclene. Bretone. De dragul ei încing şi scut şi pală. . Zbiară. mă suduie că-s drac. ştiu precupeţe De peşti ce le-ar muţí. Zălog să fie pentru partea mea.Cel mai de preţ e traiu-ndestulat. Nici piemonteze ori savoiene. cu mâna liniştită. dar. De-s eghiptene ori grecoaice Sau unguroaice. La zvonuri tare pricepute. Le-aştern şi poame. se ştie. Nu pot s-o văd că mi se face rău. Îi smulg surtucul. chiar dacă li-s Talienele pizmaşe. oricui i-ar fi pe plac. N-au plisc mai bun ca la Paris! Balada lui Villon pentru trupeşa Margot Frumoasa de-o slujesc şi curte-i fac Se cade a-mi zice şui ori minte goală? Cu ce-are ea. Cică ţin curs de-oratorie Napolitanele. ajunge câte-am zis?) Nici picarde din Vallencienne. ştiu precis. Cu pumnii-n şold. Margot de-apare-n pat fără para. (Nu ştiu. Ori genoveze. Prinţe. La fel gascone. Dar seara. se jură pe Isus că-i fac O nedreptate. C-un ciob ascuţit Îi scriu pe nas o buche şi-o înşfac. brâul. rochia. N-au plisc mai bun ca la Paris. spanioloaice. veneţiene. În ăst bordel unde ne-am pripăşit. câteodată.

Zice Gogo. târguri. râde ea de noi. Cânţi din tambale şi glumesţi. măscări. ca scândura turtit De preacurvie. Ţi-ajunge ce îţi cade-n poală. Mă-ncalecă şi poama şi-o încearcă. Eu gem sub ea. tot la frigare Ori în ulei se fierb şi mor Sperjuri. mantii. În zori. Nu duci ce-ai strâns agoniseală. De cai şi de catâri grijeşte. La orice sac un petec se găseşte. geruri. procleţi de teapa lor. Râzând. Duceţi. Dar. De nu te-ai purtat pe la şcoală. zici din flaut şi vrăjesti. Ocara ne urmează şi-n gunoi. Coseşte. Râzi. Ne împăcăm apoi şi-un pârţ îmi lasă Mai rău decât gândacul de gunoi. abá cu şnur. Toate la crâşme şi bordel? Nădragi. În ăst bordel unde ne-am pripăşit. îi chiorăie în pântec parcă. Toate-s la crâşme şi bordel. popice. Baladă prin care Villon . cărţi? La fel N-ai parte de al tău noroc. Vânt. Prin sate. La mâţă rea.În ăst bordel unde ne-am pripăşit. dărăcind fuior cu zel. mă bate pe ţurloi. vlaga vrea să-mi stoarcă. până mai rău n-a fi. Toate la crâşme şi bordel. De-aşa mocirlă te fereşte. Ne-am râs de cinste. Iar de-s curvar. În ăst bordel unde ne-am pripăşit. pita nu lipseşte. curvia molipseste. ploaie. un pumn pe creştet îmi apasă. japnici şi orice mişel: Ce crezi. unde-s prăzile lor? Toate-s la crâşme şi bordel. Balada bunei învăţături pentru cei cu viaţa păcătoasă Ori vinzi înscrisuri de iertare. Ori eşti la cărţi şi zar trişor Sau călpuzan. ară şi ţesală. rău şoarec s-a prăsit. Rochii şi haine de-orice fel. Şi-apoi dormim buştean. Farse. Să-nşeli nu ţi-e păcat deloc. iarmaroc. Câştigi la joc De zar. Hoţi. beţi amândoi.

Amant martir. până la sânge: La toţi le cer smerit iertare. Ori bici cu plumbi. nebuni şi papiţoi Ce fluieră de ţi-e mirare. roşcate. tărăboi. la Devotate. În straie roşii vermillon.cere tuturor iertare La Cartezieni. La fete care sfârc arată Să-nhaţe muşterii de soi. La hoţi ce numai certuri cată. Din straie. Dar nu pot. Balada de încheiere a Testamentului Mare Ici testamentul s-a-ncheiat. prapuri. Că de-aici până-n Roussillon Nu-i spine. La toţi le cer smerit iertare. zdrenţe de barşon. pe deasupra. (pe fudulii jurase). Veniţi când clopotele bat Şi dau de mormântare zvon. Cu cizmuliţe moi. Cu beşici. fără zorzon. râgâială poate. cocote-mpestriţate În rochii strâmte-ncorsetate. Sfârşind. Le-aş da beş. Dar nu la câini şi trădători Ce mi-au dat numai coji uscate De mestecat. La ghiuji. La saltimbanci cu maimuţoi. (nu exagerase). ghimpe ori ghimpon Să n-aibă. La slugi. Căci l-au gonit fără pardon Iubitele. Simţea al dragostei canon . La fantele sfios de moare. De frica lor mă doare-n spate. ca şi la toţi Călugării. La toţi le cer smerit iertare. Dar toate vrajbele-s uitate. Când lumea asta o lăsase. El fu. al bietului Villon. haíne foc. când murea. Mărunt. Şi cred că nu minţea deloc. din noapte-n zori. morţii plocon Când lumea asta o lăsase. nu altcumva. că nu-s pe picioare. dar cu barosul mare. Golaş pieri. La pierde vară cu saboţi. La toţi le cer smerit iertare. Ba. De cinşpe coaste li s-ar frânge. Aşa a fost.

Atâta baţi cetatea până s-a predat. Prinţe. Atât ia ghionţi până s-a dumirit. Atâta-l cauţi până dai de bine. Atâta face-un lucru cât plăteşti. acest craidon Când lumea asta o lăsase. Atâta te avânţi până e rău de tine. o duşcă bună trase De roşu vin. Atâta strigi urări până Crăciunul vine. atât e tont până s-a viclenit Atâta se tot duce până când revine. Atât zici " ia " pe cât eşti dăruit. Atâta face omul cât se preţuieşte. Când lumea asta o lăsase.Mai ascuţit ca un piron De la curea. Atât aştepţi o şansă până ţi-a scăpat. Atâta strigi urări până Crăciunul vine. Atâta te tot rogi până primeşti. Atâta strigi urări până Crăciunul vine. Atâta dai pe cât ţi-ar da oricine. Prinţe ca şoimul acvilon. Ce-i lesne de găsit nu îţi doreşti. până îl hrăneşte. Atât ţine la câine. Atâta strigi urări până Crăciunul vine. Atât dai cu barosul până ce plezneşte. Atâta cheltuieşti până ai sărăcit. Atât te-ntreci cu gluma până-i jale. Atâta eşti de rău pe cât te urgiseşte. Atâta zici un cântec pân' l-ai învăţat. Atâta te tot duci până când uiţi de tine. Atât promiţi până uiţi legământul. Atâta ţii o poamă până viermuieşte. Atât eşti darnic de-ajungi coate-goale. Atât cât vezi altarul eşti smerit. Atâta-i oala bună până se ciobeşte. Atât arzi fierul până-i roşu tare. Atât adie până-i vânt cumplit. Atât ai cinste pân-o terfeleşti. Balada proverbelor Atât se scarpină o capră până moare. Atâta strigi urări până Crăciunul vine. Balada ziselor mărunte Ştiu musca-n lapte de-a picat. . (Noi dăm mirării noastre ton). până la oase. Atât vorbeşti până îţi calci cuvântul. Plecând. Atât o mângâi până-ţi cade-n pat.

prânz ca fânul de gustos. Noroc cât la nenorocit. lucrurile ce-s de-un hram. de mine habar n-am. cine-i lacom la bairam. Nu-s naşteri multe ca în baie. Nu-i dragoste ca linguşitul. ştiu de-amăgiri şi de visare. om milos ca necinstitul. Nu-i Nici Nu-i Nici Nu-i Nici Nu-i Nici mai tihnit ca sărăcitul. sprijin ca de la-ngrozit. catârcă ştiu ce mi-s. minte ca la-ndrăgostit.ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu Ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu ştiu rang pe haina omului. Nu-i mai fălos ca surghiunitul. pe stăpân şi pe valet. de mine habar n-am. ştiu după chip orişice neam. minte ca la-ndrăgostit. Balada adevărurilor false Nu-i Nici Nu-i Nici Nu-i Nici Nu-i Nici ca flămândul om voios. Nu-s râsete ca la bătaie. ştiu de Belet şi de Beatrice. pe măicuţă după poală. Nu-i adevăr cum e scornitul. bine rodul pomului. tot. paznic bun ca adormitul. Nici laudă ca neplătitul. ştiu tot. ca puhavul sănătos. cinste ca-n obrazul gros. sfat bun ca de la ţicnit. tot. laudă ca măsluitul. de mine habar n-am. ştiu pe husit de ce-i infam. după clei de soiul lui. Nici minte ca la-ndrăgostit. ajutor ca duşmănitul. orice rasă monahală. Prinţe. haina după epolet. ştiu despre fiecare. . Catâr. unde-i vin ori bute goală. ştiu că de moarte nu-i scăpare. cine-i harnic ori haihui. de mine habar n-am. cutezanţă ca-n fricos. ştiu Roma ce putere are. ştiu câte poartă în spinare. ca năuca om duios. ştiu tot. ştiu pe abac o adunare. hoţul după ciripeală. de-i senin ori înnorat. mai smerit ca afurisitul.

Cine-ar vrea răul Franţei vreodată! De-ar fi ca-n vremea lui Octavianus iară: Să-i dea să-şi bea tot aurul topit. singur să îşi dea răsplată. Ca Dedalus în turn înlănţuit. dârdâieli fierbinţi. Baladă împotriva duşmanilor Franţei Să-i iese-n cale bestii scuipând foc. Cum şapte ani Nabucodonosor păţise. Înlănţuit la vâsle. Cine-ar vrea răul Franţei vreodată! Să cânte patru luni pe fund de iaz. Pe veci de razele lui Feb fie uitat. De unde şi speranţa-i alungată. La Glaucus în codrii din pustie. de balenă înghiţit. Şi-n veci de virtute lipsit să fie Cine-ar vrea răul Franţei vreodată! Balada concursului de la Blois Lângă fântână mor de-al setei chin. Sau aruncat în mare piară-năbuşit. să-l poarte Eol. Ca Magdalena. Litera-i viaţa cea mai vie. În ţara mea sunt pe meleag străin. Mai rău ca Iona. Cine-ar vrea răul Frantei vreodată! Prinţe. pe-un barcaz. Lovească-l Marte cu puterea-i toată Cum lui Sardanapal i s-a-ntâmplat. Mai rău ca Iov chinuie viaţa toată. zărise. de Venus alungat. vijelie. Nici minte ca la-ndrăgostit. De-al Herei har. Precum pe Sfântul Victor l-au zdrobit. Ce Iason. Să-l pună între pietrele de moară. Ca Absalom. fără vreun strai de in sau lână. Ca Iuda. Încins ca focul. . vândut la Poartă. ca un buhai de baltă. ani treizeci rămână Golaş. Ca Simon Magus moară ne-mpăcat. Ca boul tragă-n jug. Laş e doar cine a-ndrăznit. Oroare nu-i ca-n melodie. La gura sobei. Cu capu-n jos. din pricina Elenii. de plete spânzurat.Vreţi să zic adevărul? fie: In boală joaca te îmbie. Să piară în război precum troienii În jaf viclean. Cu Tantal împreună fie azvârlit Şi Proserpina-n iadul nesfârşit. În lac precum Narcis piară-necat. Să se preschimbe-n animal pe loc. Lâna căutând. clănţănesc din dinţi.

dar aştept să moştenesc. Sunt înstărit. întins pe spate. gonit de orişicine. De bine-mi zice doar duşmanul meu. gonit de orişicine. N-am griji de fel. oraţii. în vană aşteptare. voi dansatorii cei Mai iuţi ca strechea. Atât măcar. Prieteni mi-s acei ce-mi povestesc Că lebăda e corb negru tăciune. Ce-altcé mai ştiu? Răsplată să aştept. dar uit ca prin minune. adevăr. Stiinţa-mi vine doar din întâmplare. El zace. N-am rude. dar nu-s de loc deştept. de-aţi avea! În hrubă zac. Epistolă către prieteni Vă înduraţi de mine. Nici adieri. Craidoni. prieteni. Bine primit. în surghiunia cea mai grea. Ce-i limpede. ageri ca iatanul.Gol ca un vierme. dar n-am un ban la mine. îmbrăcat în prinţ. Nedrept sunt. vers. dar plăcerile-s străine. Câstig mereu şi pierd fără-ncetare. De se va stinge. de nepătruns îmi pare. dar de lege mi-e ruşine. Mă tem. dar mă căznesc mereu Să strâng averi ce nu mi le doresc. i-s ziduri grele fraţii. Voi acrobaţi. novici şi tinerei. Cu lacrimi râd. ca să-ţi spun drept. De ce-i în mână zic că n-am habar. Zic "bună seara" când zorile mijesc. Ţin minte tot. Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul? Voi menestrei cântând în voia lor. Cu voci ca zvonul unor clopoţei. crai. faceţi-i libaţii. Minciună. Bine primit. Nu-mi pare sigur decât ce-i neclar. Lipsit de orice vlagă mă simt tare. oleacă aiuriţi. Cum Domnul se-nvoi cu Soarta mea. Cinstiţi sunt cei care mă păcălesc. Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul? . Mă bucur. Bine primit. Oameni de duh. îndurare. gonit de orişicine. tot una-s pentru mine. raze nu-i aduc aleanul. Cine-mi vrea răul are gânduri bune. Multe pricep. gonit de orişicine. Stihuitori de cântec. Bine primit. că mă prăbuşesc. Estimp el moare de mai zăboviţi. Cocote. ce numai râdeţi şi glumiţi. Alean îmi este trista disperare. Prinţe îndurător. nu sub un pom în floare. Aici. Şi risipiţi bani buni ori calpi cu spor.

Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul? Petiţie la ducele de Bourbon Stăpân al meu şi prinţe preatemut. fără zăbavă te plăteşte. ce soarta l-a bătut Cu vânătăi avane. N-am bani în sân. Neaplecaţi la legi şi cârmuire. nu pierde-ncredinţarea: Nici pagubi. Mai toţi i-a cheltuit pentru mâncare. De lemn ori piatră-i. O. De nu mi s-ar plini acum rugarea. Poate-ncercam şi astă aventură. De-odată a-i plăti. Şi-i toarnă-n maţe apă cu toptanul. crunt lovit. La toate Curţile e gata a jura Că-ţi dă 'napoi. Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul? Juni ori bătrâni. (Din coji uscate. François Villon. după onoare. îţi spun mirarea toată. marţile. . decât aşteptarea. Guiţă unul doar. nici hamac. În codrul din Patay ghinzi de găseşte Şi din castane împlinind vânzarea. m-ajută şi socoate: Nimic n-ai pierde. Te roagă prin scrisoarea lui. Nimic n-ai pierde. robul tău. din rege zămislit. O. De-ar fi s-o văz pe cea adevărată. cel care Din şase scuzi primiţi cu împrumut. ce-i lacom prin natură. Lui dinţii ca de greblă i se fac. Că orice cruce-n cale mi se-arată. Şi scoateţi-mă-n coş.Veniţi să îl vedeţi în pătimire. prinţ de crin şi plin de bunătate. decât aşteptarea. De la alţi prinţi lescaie n-a cerut. Ce greu mi-ar fi. Doamne bun. decât aşteptarea. nu din cozonac). nici câştig nu ai avea. În hău adânc nu-i masă. Lujer de crin. Postind duminici. Ascultă. oricare. Nobili iertaţi de orice bir şi dare. Doar de la tine. Uşor şi de îndată se-mplineşte. Să-i dai un împrumut dacă ai vrea. Aduceţi-mi iertare cu sigil domnesc. nici pungă la centură. tras cu arcanul. La ţanc. rogu-te. smerit. prinţi ce vă pomenesc. în turmă o tulesc. Ci doar în faţa Domnului cel mare. Nimic n-ai pierde. vei înţelege poate. Nimic n-ai pierde. Ci de puteam să-mi vând din sănătate Unui lombard. Lipsa de bani cum mă mâna din spate. asta mi-e onoarea. Aşa se-ajută porcii. mă gândesc. decât aşteptarea.

Port durerea toată. .Dacă-mi dau silinţă.Altcé nimic nu îţi mai zic! . hai.Inima ta. . Ursita când mi-a scris. la tine se petrec. . întins pe masă.Rămân cum sunt. iute saltă. N-ai griji: bun. Ţi-e capul bolovan ori tare sec. Cum Solomon în cartea lui scria: "Stau în a celui înţelept putere. Cearta dintre inima şi trupul lui Villon .Nu sta până când dai de suferinţă.Ce-ţi pasă ţie? .Ce-aud? .Nu-mi pasă! .O să ţii minte? .Cât un catâr. . şi ce! .Mustrări de conştiinţă. treacă de la mine.Eu am mâhnirea. .Cine? . .Nu-mi pasă! . asta-i tot? . nici picioare. alungat la colţ ca un căţel.De ce-s aşa? . .A cugeta mă lasă. nu sluga sa. zevzec. Şi iar ne hărţuim de eşti ciudoasă.Când va fi asta? . Şi zodii.Dă-mi pace! .Ia vezi că mă zburlesc. Să spui în a ta cuvântare Că sărăcia rău m-asaltă.Câtă elocinţă! . .Ce. Lasă smintiţii! . .Ba ştiu de musca-n lapte e.De unde ăst necaz? .De toate oi scăpa.Mi se pare Eşti apucat! .Prostie mare! Stăpân pe soartă eşti. Ori vrei să dai onoarea pe nesăbuinţă! Să-nveţi din asta. nu ai trebuinţă? .Când oi creşte-odată. Te-aş fi iertat.Ce? . ce alinare! .E nenorocul care Însuşi Saturn mi-l puse în boccea. . Lectură multă. nici vlagă a bătea. . . .Să fiu om de valoare.Păi eşti copil? . de gât ai vré? .Oi mai vedea eu. după vrere" .Nu-mi pasă! . Trist. . ursita mi-e aleasă.Ba! . credinţa-mi cere. Văzându-te retras şi singurel.Altcé nimic nu îţi mai zic! . rău. . şi planete. Chiar de n-ai limbă. Ce-i alb de ce e negru osebesc. . chinu-i pentru ţine.Eu sunt! .Ce spui tu? .O să mă opintesc. .Nimic nu ştii! .Cărţi de ştiinţă.Doamne.Nu-mi pasă! .Cum? .Pe dosul scrisorii Du-te scrisoare.şi cum.Zău.Domnul să-mi dea putintă! . .Vrei să trăieşti? . . lasă . .Eşti chiar pierdut! .De viaţa ta şucheată.Ce gânduri ai? .Îţi trebui .Ai împlinit treizeci! . Ce mă mai ţin doar într-un firicel: Licoare n-am. .Altcé nimic nu îţi mai zic! .Altcé nimic nu îţi mai zic! .Ce? . Dacă erai un biet netot. .

Iudita l-a străpuns. Pompei în Eghipet a fost pierdut. zece-aş fi scris. şi el De mâna mea pieri: l-am otrăvit. Să te-nvoieşti cu ce ţi-am dat. Stai liniştit şi vorba ţi-o aţine. cu toată viaţa de ruşine? Nu eşti tu singurul. Şi pentru un păcat. Ce mulţi viteji s-au prăpădit prin mine. Villon! Pe marii regi îmi căşunase mie În vremurile vechi. Pe Scipio. Priveşte-mi faptele de-odinioară bine. Pe Absalon? Pe când fugea. slabe de-o măsură. Prin foc poporul Romei l-am trecut. Din locul lor. de-aceea să asculţi ce-am zis: Socoată de n-aş da la Domnu-n Paradis. François. Căci n-am la nimeni socoteli a da. fiecare astfel spună: Slăvită Curte. Priam muri cu-ntreaga lui armie. Cetate. dormind în pat. Să te-nvoieţti cu ce ţi-am dat. turn şi zid nu l-au scăpat. numai limba n-ar putea alege . de păr l-am spânzurat. Villon! Laudă Curţii Parlamentului Cinci simţuri toate: ochi. Să te-nvoieşti cu ce ţi-am dat. Să te-nvoieşti cu ce ţi-am dat. care-atât s-a războit. de altădat'. În cortul lui. ce soartă i s-a dat? În Cartagina moartea l-a învins. Lui Hanibal. ştiu. Te plângi. Te-aş fi tras ca pe-o zdreanţă prin dârmon. cu un pumnal. eşti un biet poltron.Altcé nimic nu îţi mai zic! . Ori. Iar tu. Necazul nostru ai ştiut a-l drege. idolatru blestemat. Villon! Iar Alexandru. Într-un vârtej pe mări pieri Iason. care-aici ne-adună. Senatului pe Cezar l-am vândut. Mai buni ca tine-n vărării asudă Şi sparg în ocne pietrele cu trudă. Tânjind spre stelele Pleiadelor. şi nici nu se cuvine. Ce nu eşti om cu fală şi renume. strigi că sunt rea şi crudă. urechi şi gură Cu nas şi pipăitul dimpreună Cu mădulare. Regele Alfazar căzu peste drapel Pe câmpul de bătaie. Pe Holofrenes. aşişderi l-a cuprins.Nu-mi pasă! Pricina sau balada Soartei Fortuna mi-au pus cărturarii nume. Villon! François. Pe lângă ei. În ăst fel Mi-s faptele şi-asemeni vor urma.

Înaltă zămislire-n cer curat. dinţii mei. voi lacrimi. Laudă Curţii. străinii te slăvească. Mamă a celor buni. Mamă a celor buni. Garnier. nu dezice. În zdrenţe. la judecată: Se cuvenea să fi tăcut? Pe Hue Capet de-l moşteneam. mi se pare. ce altădată Iudeilor fu setei alinare. soră-ngerească! Voi. Ca ursul. Dar pe nedrept. adio să pot zice. Mamă a celor buni. Chiar de nu mă încred prea tare. ce îi plăcuse. fiat. Azi grija mestecatului uitând. porcul să se mocirlească. soaţa Sfântului Regat. Iar când sentinta a căzut: "Spânzurat fi-vei!" spune. Splină. Slăvită Curte. oare . pe rând. A fost cuminte ori sfruntată? Orice făptură şi-ar scăpa Pielea – cu sila-ncătuşată Ea se dezleagă. din gingie săltaţi. doar să poată. Ieşiţi 'nainte. nu mă mai umflam Cu apă chioară-n puşcărie. Tu trup stricat. soră-ngerească! Prinţe. Să-mi ţie predici. Ca inima-n umilu-i suspinat. Deci toate îţi grăim. clopot. mulţumire dând. fiică de Rege Mamă a celor buni. până nu-i mai rău. ficat. soră-ngerească! Balada apelului Ce crezi.Destule vorbe ca să-ţi multumească. le-a plăcut Şi dăscăleli. şansa francezilor. zău. trei zile păs nu-mi interzice. Să-i văd pe-ai mei. Curtea slăviţi-o. Pricepi cea înşelătorie? Mă osândiră cum au vrut. Curgeţi. se ştie. soră-ngerească! Frânge-te inimă-n frigare înţepată Şi nu te-ncrâncena aşa de tare Ca stânca din deşert. pentru îndurare. Căci fără ei n-am cine să-mi plătească. Gândiţi că morţii aţi fi fost. cu mişelie: Se cuvenea să fi tăcut? Sub pălărie oare crezi Că n-am nici pe atât glagoare Să spun cuvântul "Apelez"? Ba am destulă. de jalba mea. Ca orgă. goarnă să cântaţi. plămân cu suflul tău. Ce-i fiu de măcelar.

. Căci mila voastră de ne-o dăruiţi Domnul vă va primi mai cu-ndurare.. Însă bine ştiţi Că nu toţi calea dreaptă au găsit.. Spre Fiul Preacuratei să-nălţaţi. .. Să n-o ia razna.. Se cuvenea să fi tăcut? Balada franco-latină Un sfat profund şi minunat Din cartea sfântă izvoreşte: În căsnicie. Nu râdeţi de necazul ce ni-e dat. iată-ne-n spânzurătoare.. N-aveţi spre noi inime împietrite tare.şte) Cine nu ştie vorba mea: Pe prost nu-i chip a-l sătura! Prinţe prea înţelept. care după noi trăiţi... un bărbat. Par la răscruce.. Pricina: simţul se toceşte...... tot se-amăgeşte. La orice om. De mila Lui să nu sfârşim uitaţi.. Ni-s oasele cenuşi şi spulberare.. acum că am pierit.. (. să nu ne priviţi Cu scârbă. Cinci...... Rugi pentru noi.. Scutul Venerei.. Ci să-l rugaţi pe Domnul de iertare! Fraţi de vă zicem... Pe prost nu-i chip a-l sătura. colbuit. se-adevereşte: Să nu-ţi pui vlaga la mezat.. de n-aveam piuit. Pe prost nu-i chip a-l sătura! Epitaful lui Villon în formă de baladă Fraţi oameni.Se cuvenea să fi tăcut? Prinţe. citeşte O pildă: şi-un viclean sadea. Mai bine e să stai muţeşte Şi să-nduri orice murmurat Când soaţa strigă: Hai în pat! Fă-te că nu pricepi ce vrea: Pe prost nu-i chip a-l sătura! Mai tari decât Samson au dat Asaltul şi-au pierdut prosteşte.... cum l-ar chema.. Bun la împins. Orişice bâtă o blegeşte. Iar carnea. îmbuibată altădat' De mult e putrezită de păcat. văd. Precum Clotar m-ar fi făcut.. şase.. Lecţia. nebuneşte... chiar de moartea ne-a pălit Prin mâna legii. ne-nfricat.....

Prinţ al lumii. Bărbi şi sprâncene ni le-au ciugulit. Ci să-l rugaţi pe Domnul de iertare! Isuse. să nu ne ia Nici sufletul plocon. În voia lui mereu ne-a legănat. Ci morţi suntem. mila Ta Păzească-ne de iad. Să n-aveţi soarta noastră niciodat'. Corbi. O clipă de hodină n-am găsit. Încoace-'ncolo vântul de-a suflat. nu ne luaţi în zeflemea Ci să-l rugaţi pe Domnul de iertare! Din volumul François Villon . ochii ne-au scurmat. nici altă dare: Oameni buni. coţofene. Ci să-l rugaţi pe Domnul de iertare! Ploile ne-au muiat şi ne-au spălat. De păsări mai ciupiţi ca nişte degetare. Soarele ne-a uscat şi înnegrit.Balade .Ferească-ne de iad şi fulgerare. să nu ne tulburaţi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful