Zna (poveste valah)

Maxim Gorki

Tria n pdure o zn, Scldndu-se-adese n ape, A dat de mreje cu pete, i zna n-ajunge s scape... Cu spaim-au privit-o pescarii, Dar Marcu cel tnr i iute n brae-apucat-a pe zn i dornic a prins s-o srute. Iar zna se d ca o creang i-n minile lui erpuiete, Se uit n ochii lui Marcu i rde i tainic zmbete... n farmec s-a scurs toat ziua; Dar iat c-n noaptea adnc Pierit-a zburdalnica zn... Se pierde srmanul de tng. i zile i nopi rtcete Prin codri, pe-a Dunrii maluri, i geme-ntrebnd: "Unde-i zna?" "Nu tim", rd viclenele valuri. "Mincun! strigatu-le-a Marcu, Cu voi ea acuma petrece!" i-ndat s-a dat nebunatic Cu capul n Dunrea rece. Se scald n Dunre zna, Aa cum a fost mai-nainte; Nu-i Marcu... i doar n cntec Ne-aducem de Marcu aminte. Iar voi pe pmnt v petrecei Ca rmele oarbe-n pmnt, i nime poveti nu v-ncheag, Urmaii cntri nu v cnt.