Sunteți pe pagina 1din 171

AHMET HROMADŽIĆ

Piticul
din
Ţara
Uitată

În româneşte de
!"I# $RUIA
%i
&ERAR RADI'OI

EDI
EDITU
TUR
RA TI
TINER
ERET
ETU
ULUI

COP
OPERTADEMA
MAGDAARDE
DELEANU
I
LUSTRAŢI
ILERE
REPRODUSEDUPĂEDI
ŢIAÎ
NLI
MBA

RUSĂ

 Ti
tlull
ucrări
iînori
ginal
:
 AHMEDHROMADŽI Ć
Patuljakizzaboravl
jenezeml
je
NarodaProsvjeta
IzdavačkoPreduzéce
Sarajevo
1959
Undevaseaflăoţ ară.
 Nuî nt
rebaţiunde!
 Însoare,înceaţ
ă,
 Înbraţelevî
nturi
lor,
 Lîngămare,
Substele— 
 Nimenin- ovagăsinici
odat
ă..
.
ŢARA UITAT!

 Ţara Uitată!
— Dar unde e această ţară şi cum arată? va f
poate cea dintîi întrebare a voastră.
Eu însă nu vă pot răspunde aşa cum doriţi,
pentru că nici eu nu ştiu prea multe despre ea. tiu
numai că se întindea spre miaănoapte, lîn"ă
mare, că era deseori cercetată de vînturi şi
scăldată de valuri, că pe vîr#urile munţilor ei se
odi$neau norii, iar pe malurile sale stîncoase,
pescăruşii albi. %n nopţile luminate de lună cîntau în
lar" peştii, ieşiţi din adîncuri necunoscute, dintr&o
 împărăţie unde n&a putut pătrunde niciodată oc$i
omenesc. 'întau pînă&n ori şi&apoi plecau, osteniţi
dar veseli, aşteptînd altă noapte cu lună. i pe cînd
peştii se ascundeau în apă, pe malurile stîncoase şi
abrupte se treeau pescăruşii şi&şi luau borul spre
răsărit pentru a se înc$ina soarelui. Ţipetele lor se
aueau multă vreme deasupra mării.
i mai ştiu ceva( corăbiile ocoleau cu teamă
ţărmurile Ţării Uitate. )oate din pricina vînturilor
care se stîrneau pe neaşteptate şi învolburau
apele, iar valurile în"$iţeau tot ce întîlneau în cale*
poate şi din pricina poveştilor despre corăbiile care
nu s&au mai întors niciodată, despre marinarii care,
ademeniţi de cîntecul peştilor, au coborît în
adîncuri şi au rămas acolo.
+ă f #ost Ţara Uitată atît de neobişnuită, sau
poate prea puţin cunoscută, şi de aceea tot ce se
spunea despre ea aducea a basm? )oate şi
povestirea mea despre +orel şi ul"uşoara va
semăna cu un basm, dar eu vă #ă"ăduiesc dinainte
că voi povesti numai ceea ce am auit. i acum voi
o să mă întrebaţi(
— Dar cine erau +orel şi ul"uşoara?
'a să nu aşteptaţi prea mult răspunsul şi să
su#eriţi, ascultaţi( erau pitici. -răiau în Ţara Uitată,
 într&o căsuţă de corali roşii, aşeată pe malul
stîncos, alb şi înalt al mării. alurile cu vuietul lor îi
adormeau seara şi îi treeau dimineaţa. 'u
pescăruşii şi cu peştii, cei doi pitici erau prieteni. i
să vă mai spun ceva( +orel şi ul"uşoara erau #raţi
şi nu ştiau că, în a#ară de ţara lor, se mai a/ă şi
alte ţări, nu credeau să fe pe lume ceva mai
#rumos decît ţărmul lor şi decît munţii lor, cu
piscurile pînă la cer. Dacă ar f ştiut, poate că ar f
#ost mai puţin #ericiţi. )oate că i&ar f c$inuit dorul
depărtărilor şi al tainelor nedescoperite. +pun
poate, findcă nu pot susţine că presupunerile mele
ar f cele adevă&
rate. De un sin"ur lucru
 însă nu mă îndoiesc(
+orel şi ul"uşoara erau
#ericiţi, #ără "ri0i şi liberi
ca păsările cerului.
ul"uşoara avea părul
auriu şi "lasul cristalin ca
al ivorului de munte. 1a
apusul soarelui, #ata
ieşea din căsuţa de
coral, se urca pe o stîncă
albă şi acolo cînta pînă la
ivirea stelelor. 2tunci din
toate părţile veneau
pescăruşii s&o asculte, iar
peştii cîntăreţi ieşeau din
apă
ca s&o acompaniee.
ul"u
şoara cînta minunat. Dacă vreun necunoscut ar f
trecut în clipa aceea pe lîn"ă ţărmul Ţării Uitate, ar
f creut pesemne că ascultă o sirenă. i ar f
aşteptat şi seara următoare, ca să&i mai audă
"lasul #ermecător, şi n&ar f avut ast3mpăr călătorul
dacă n&ar f auit&o iar, precum nu aveau astîmpăr
pescăruşii albi cînd se întîmpla ca ul"uşoara să nu
vină la vreme sau c$iar să nu se arate de loc pe
stînca albă. i se întîmpla şi asta. +e întîmpla să
plece cu +orel în pădurea de brai ne"ri, unde nu
a0un"ea vuietul mării, unde, în locul ţipetelor de
pescăruşi, se auea urletul lupilor sau mu"etul
cerbilor.
2ceeaşi ţară şi două lumi în ea!
1a umbra brailor, sub poalele muntelui, totul
era alt#el. 'iocănitoarele ciocăneau, privi"$etorile
c3ntau. )rin desiş se strecurau fare sălbatice. %n
cren"i se 0uca v3ntul, iar în apele limpei ale
lacurilor se scăldau păsări cu cioc aurit şi lebede
albe, minunate.
2colo nu se a/a nicăieri vreun loc pustiu, un
loc cu totul liniştit.
4ile între"i $oinăreau +orel şi ul"uşoara prin
munţi, dormeau prin poieni cu iarbă #rumos
mirositoare, se spălau cu rouă de pe /ori, cule"eau
#ra"i cît nucile de mari şi ciuperci mai dulci ca
mierea.
5eau apă la ivoarele tinereţii.
5eau apă la ivoarele #rumuseţii.
'unoşteau "raiul păsărilor şi vorbeau cu ele,
cunoşteau "raiul farelor sălbatice şi nu se temeau
de ele.
%ncălecau pe cerbi, pe lupi şi se duceau în
ospeţie în viuinile urşilor. %n #aţa lor nu se înc$idea
nicio uşă, pentru ei nu se a/a nicio taină. +puneţi şi
voi( cum să nu fe rîvnită atare viaţă?
6&au #ost ei #ericiţi, nu le&a #ost oare bine în
 Ţara Uitată?
eţi răspunde( da.
i eu spun( da. i mă bucur că n&a #ost alt#el,
şi cîteodată mă "îndesc ce bine ar f #ost să fu şi
eu cu ei.
7&aş f bucurat şi mai mult dacă totul ar f
rămas nesc$imbat pînă la
capătul vieţii lor. Dar n&a
rămas! i povestea mea,
din păcate, nu poate lua
s#îrşit, deoarece peste viaţa
lui +orel şi a ul"uşoarei s&a
abătut ceva, ceva care le&a
s#ărîmat pentru totdeauna
#ericirea lor deplină.
2cuma sînteţi, desi"ur, nerăbdători!...
 încetişor. 6u se poate spune totul dintr&o dată. De
#apt, aici şi începe adevărata poveste.
Î#D (ORE" A "IP(IT DE
AA(!

 -ocmai atunci s&a întîmplat... +orel plecase în


munţi, la vînătoare, iar ul"uşoara îşi petrecea ca
de obicei timpul pe malul mării sau în căsuţa de
coral. 6u era stin"$erită că rămăsese sin"ură
acasă. 6&avea de cine să se teamă, findcă în Ţara
Uitată nu cunoşteau duşmani.
)oate că ar f #ost mult mai bine dacă s&ar f
"îndit la vreo prime0die. )oate că ast#el ar f putut
să înlăture nenorocirea ei şi a #răţiorului plecat în
munţi. Dar cine poate prevedea ce&o să se întîmple
 în viitor? 6u e oare prea mult să&i cerem acest
lucru micii şi neiscusitei ul"uşoara?
6oi spunem( paa bună trece prime0dia rea.
i e bine dacă ţinem seama de această icală
vec$e. om avea întotdeauna mai puţine necauri.
Dar ul"uşoara nu cunoştea înţelepciunea acestor
vorbe şi nu avea pricină să fe neliniştită* şi totuşi
nu pot să n&o do0enesc că n&a #ost un pic alt#el. i
voi veţi f de aceeaşi părere cu mine cînd veţi a/a
totul.
%n orii acelei ile se arătă deodată în
apropierea Ţării Uitate o corabie. enea din
necunoscut şi avea de "înd să arunce ancora lîn"ă
malul stîncos. )lutea drept spre stînca pe care se
a/a căsuţa de măr"ean. ul"uşoara n&a prins de
veste. 2u ărit&o pescăruşii mai întîi şi au burat în
 întîmpinarea corăbiei ţip3nd(

8
p r
iţ i
&

vă, mateloţi! %ndreptaţi corabia în altă parte pînă


cînd nu se treesc vînturile!
'orabia nu s&a oprit şi nici nu şi&a sc$imbat
drumul.
— 8 să vă pară rău dacă nu daţi ascultare
s#atului nostru 9 stri"au pescăruşii. De cînd e pe
lume Ţara Uitată, nicio corabie care a îndrănit să
se apropie de ea nu s&a întors din apele acestea.
Dar corabia nu s&a oprit. 7ateloţii poate n&au
 înţeles ce spuneau pescăruşii. +au poate n&au vrut
să&i asculte, find încredinţaţi că nimic nu&i poate
 împiedica să se apropie de ţărmul necunoscut.
i vînturile?
2u dormit oare, au #ost obosite?
6u!
+&au năpustit dintr&o dată de pretutindeni. 2u
ieşit din peşteri subterane, din adăposturi tainice,
s&au abătut de pe piscurile munţilor, din norii ne"ri
care se odi$neau acolo. %ntr&o clipită marea a
 început să urle, ţipetele pescăruşilor au amuţit, iar
corabia s&a mistuit în valuri.

— :ata! a suspinat ul"uşoara. +&au


scu#undat.
Dar n&a #ost aşa. 'orabia a apărut din nou pe
supra#aţa mării, corabia şi&a urmat drumul. Era
condusă de mîna unui cîrmaci iscusit, poate c$iar a
aceluia despre care toţi marinarii povesteau că
poate a0un"e oriunde şi că pe el nu&l poate opri
nimeni, niciodată.
a lua s#îrşit oare mitul despre ţărmul tainic al
 Ţării Uitate de care se temeau corăbierii?
+e pare că da.
%n adar se buciumau vînturile, în adar se
rosto"oleau şi spume"au valurile. 'orabia s&a
apropiat de ţărm liniştită şi se vedea din ce în ce
mai mare. 6&a trecut mult timp şi ea s&a oprit lîn"ă
ţărmul stîncos al Ţării Uitate.
înturile, biruite, s&au ascuns.
)escăruşii nu&şi "ăseau liniştea. 6u se mai
săturau privind corabia, căreia vînturile nu i&au
putut veni de $ac. Dar cea mai neliniştită era
ul"uşoara. )entru întîia dată în viaţă vedea o
corabie, vedea oameni. 8amenii i s&au părut uriaşi
cînd au coborît de pe punte, în apropierea căsuţei
de măr"ean. 2bia atunci s&a "îndit ul"uşoara(
;-rebuia să mă ascund undeva. Dacă mă "ăsesc,
cine ştie ce&o să se întîmple!<
Dar era prea tîriu. 7ateloţii au văut căsuţa
de corali roşii şi&au prins a stri"a în "ura mare(
— 2ici trăieşte cineva! 2ceastă ţară nu e
pustie.
1uînd&o pe frul apei, s&au îndreptat spre stînca
albă. ul"uşoara i&a urmărit cu privirea şi apoi,
neştiind ce să #acă, a ieşit a#ară din căsuţa de
coral.
— Dacă nu mă înşală oc$ii 9 spuse unul dintre
mateloţi 9 am a0uns în ţara piticilor.
— %ntr&adevăr 9 adău"ă altul 9 şi mie mi se
pare.
+e adunară repede în 0urul ul"uşoarei şi
 începură s&o descoasă( cum se numeşte ţara în
care au a0uns şi de cine e locuită. Erau dornici să
a/e cît mai multe lucruri şi se uitau în căsuţa de
coral, dar nici unul nu putu să intre în ea.
— Este vreun ivor cu apă dulce prin
apropiere? au întrebat&o matelotii.
— +înt multe ivoare în ţara mea, a răspuns
#ata. Dacă vreţi, pot să vă duc pînă la cel mai
apropiat.
— Du&ne, au ru"at&o oamenii. 6e e sete şi mai
trebuie să luăm apă şi pentru drum.
ul"uşoara i&a însoţit pînă la ivor. 7arinarii au
băut pe săturate, iar după aceea şi&au umplut
butoaiele cu apă şi le&au dus pe corabie. 'înd totul
a #ost "ata, au început să se pre"ătească, iar
căpitanul i&a spus ul"uşoarei(
— =ai cu noi, micuţo! )ărăseşte această ţară
 în care nu vine nimeni. 8 să&ţi fe bine pe corabia
noastră. 6oi călătorim mereu şi ne oprim numai
cînd sîntem nevoiţi s&o #acem.
— Eu aici mă simt tare bine 9 a răspuns
ul"uşoara. 2m tot ce&mi trebuie şi sînt #ericită.
— Dacă ai vedea alte ţări, dacă ai cunoaşte
porturile cele mari, n&ai mai vorbi aşa.
— )oate! Dar eu nu vreau să&mi părăsesc
ţara.
'ăpitanul rîse şi se întoarse către marinari(
— Uitaţi&vă la ea cît e de încăpăţînată! Dar cu
toate astea, o vom lua cu noi. 'îndva ne va prinde
bine. 7&am "îndit eu la ceva.
ul"uşoara nu înţelese despre ce poate f
vorba, dar pricepu că o paşte prime0dia.
— 6u vreau! stri"ă ea. 6u vreau să mă luaţi
cu voi!
'ăpitanul rîse şi apoi porunci(
— 1uaţi&o şi să ridicăm ancora!
Un marinar a în$ăţat&o pe ul"uşoara,
smul"înd&o de pe ţărmul ei dra". în braţele lui, #ata
părea un copilaş. în adar se bătea şi se ru"a, în
adar plîn"ea cu lacrimi amare(
— 1ăsaţi&mă! 1ăsaţi&mă să trăiesc în ţara
mea!
1acrimile nu i&au #ost de nici un a0utor.
>u"ăminţile nu i&au #ost de nici un a0utor.
2tunci copila a început să&l stri"e pe +orel* să
ceară a0utor pescăruşilor albi.
— 6u&i lăsaţi să mă ducă! 20utaţi&mă! 20utaţi&
mă!
)escăruşii s&au repeit în bor de pe stînci, i&au
 încon0urat pe marinari şi au prins să&i lovească cu
aripile, cu
ciocurile şi au c$emat vînturile(
— înturi, învolburaţi marea! +cu#undaţi
corabia!
înturile le&au auit "lasurile. 7înioase, au
 încon0urat din toate părţile corabia "ata de plecare.
Din stră#undurile cele mai adînci s&au înălţat
valuri, deasupra ţărmului au coborît nori ne"ri,
#ul"erele au brădat cerul şi au bubuit tunetele.
Dar corabia parcă ar f #ost ocrotită de o putere
#ără seamăn, parcă ar f avut aripi. 'ît ai clipi a şi
ieşit în lar". 2u urmărit&o vînturile multă vreme, au
urmărit&o şi pescăruşii, pînă cînd şi&au dat seama
că toată truda lor e adarnică.
%n s#îrşit, iată că sosise la ţărmul Ţării Uitate o
corabie care n&a putut f scu#undată, iată că se
ivise cîrmaciul le"endar pe care ;lupii de mare<,
din toate porturile şi de pe toate mările, îl vor ru"a
să le povestească cum a biruit vînturile şi ce #el de
ţară este aceea unde nimeni n&a putut pune
piciorul.
'înd vînturile, istovite, s&au întors pe ţărm şi
marea s&a liniştit, cînd prime0dia de a se îneca a
trecut, pe puntea ciudatei corăbii marinarii au prins
a cînta. Erau veseli şi mulţumiţi că în curînd vor
putea să se laude prin porturi că au aruncat ancora
 în Ţara Uitată şi, drept mărturie, vor putea s&o
arate pe ul"uşoara.
)e copilă au înc$is&o într&o mică încăpere a
corăbiei şi au lăsat&o acolo să plîn"ă şi să se
 0eluiască. ul"uşoara plîn"ea aşa de amarnic, încît
şi inima cea mai neîndurătoare s&ar f milostivit de
ea. )lîn"ea după #ratele ei +orel după #ericirea
pierdută. )lîn"ea după tot ce lăsase în urmă,
"îndindu&se că nu se va mai putea întoarce
niciodată pe melea"ul unde #usese #ericită.
'ine ştie încotro se îndrepta corabia?!
'ine ştie ce soartă o aştepta pe ul"uşoara?!
!(UŢA DE ORA" A R!MA(
PU(TIE

+orel s&a întors din munţi în aceeaşi i, însă


tîriu. enea cu tolba plină şi era mulţumit. De
mult nu mai avusese atîta noroc la vînătoare.
;'e&o să se bucure ul"uşoara 9 se "îndea el.
7ă aşteaptă. 2i am întîriat cam mult în munţi.<
De pe poteca pe care cobora ări ţărmul, ări
căsuţa de coral de pe stînca albă. :răbi pasul să
a0un"ă cît mai iute, #ără a bănui o clipă că pustie a
rămas căsuţa de coral, că tot malul e pustiu.
%ncepu să cînte ca întotdeauna cînd se întorcea
acasă, ştiind că ul"uşoara va ieşi pe prispa de
piatră în întîmpinarea lui.
Dar de astă dată n&a mai ieşit!
&au burat în întîmpinare numai pescăruşii,
ţipînd(
—  -u cînţi, +orele, cînd ar trebui să plîn"i.
— +ă plîn"?! De ce? a întrebat el.
—  Ţi&au răpit surioara. 6iciodată n&ai s&o mai
vei.
+orel creu că pescăruşii "lumesc şi ise(
— Da@ cine putea s&o răpească pe ul"uşoara?
oi "lumiţi, pescăruşilor!De nu ne crei, uită&
te în casă şi ai să&ţi dai seama sin"ur. 'asa
ta e pustie. ul"uşoara e departe acum, în
lar"ul mării, într&o corabie pe care vînturile n&
au putut&o scu#unda.
1ui +orel nu&i venea să&şi creadă urec$ilor. i a
intrat repede în căsuţa de coral şi a început s&o
stri"e pe surioara lui. Dar nimeni nu&i răspunse.
2bia atunci se încredinţă că pescăruşii spuseseră
adevărul. 'e s&a petrecut în su/etul lui, nu e "reu
de înc$ipuit. 'e putea să mai #acă? 20unsese prea
tîriu acasă. ul"uşoara călătorea de mult pe
marea cea întinsă.
'easuri între"i a stat +orel pe stîncă, tăcut şi
neclintit. 6u auea nici cum plîn" pescăruşii, nu
vedea nici cum asfnţeşte soarele. 6u se putea
 împăca cu "îndul că surioara lui nu mai este acolo,
lîn"ă el. -rebuia să ia o $otărîre, dar ce anume? +ă
plece pe urmele corăbiei? +ă aştepte o minune?
7inuni nu prea se întîmplă, iar marea e
necuprinsă. %n cele din urmă se $otărî să&l caute pe
#ăurarul din )eşterile de oc şi să&i ceară s#atul.
)orni "răbit şi, încă înainte de a se arăta stelele pe
cer, a0unse în munţi, pe melea"urile )eşterilor de
oc, unde&şi trăia viaţa sin"uratică şi tainică #ăurul
pitic.
)e #ăurar l&a "ăsit şeînd pe o piatră dinaintea
peşterii, unde se înălţau văpăile #ocului veşnic, de
care nimeni nu se putea apropia a#ară de el.
lăcările ibucneau din stră#undurile pămîntului şi,
 în pălălaia lor, meşterul #ăurea vîr#urile să"eţilor,
săbiile şi toate cele de care aveau trebuinţă piticii
din Ţara Uitată.
— 'e nevoie te&aduce la mine în ceasul acesta?
 îl întrebă #ăurarul pe +orel.
— 8 mare nenorocire. 2i s&a oprit la ţărmul
nostru o corabie străină şi mateloţii mi&au
răpit sora.
— 'e&i drept, mare năpastă te&a lovit 9 "lăsui
meşterul. 2semenea #apte nu s&au petrecut
niciodată în Ţara Uitată.
— 2m venit să&ţi cer s#atul. -recut&au mulţi ani
peste dumneata, eşti cel mai bătrîn şi cel
mai înţelept dintre pitici. )ovăţuieşte&mă ce
să #ac?
ăurarul nu i&a răspuns pe dată. i&a mîn"îiat
barba şi şi&a încreţit #runtea.
— Dacă aş f tînăr ca tine 9 ise după o vreme
bătrînul 9 aş porni pe mări să&mi caut sora.
— 7&am "îndit şi eu la asta, dar cine ar putea
să&mi arate unde trebuie s&o caut?
— 2cest lucru nu ţi&l va putea spune nimeni.
— i&atunci, toată viaţa să rătăcesc adarnic pe
 întinderea nemăr"inită
nemăr"inită a mărilor?
— )oate...
— i nu voi ibuti s&o a/u niciodată pe
ul"uşoara?
— Dacă nu eşti în stare să 0ert#eşti tot ce se
poate 0ertf, atunci mai bine rămîni în Ţara
Uitată.
— 5a sînt "ata să&mi dau şi viaţa, numai ca
ul"uşoara să se întoarcă acasă.
— 5ănuiam eu că ai o inimă mare. -e s#ătuiesc
să porneşti mîine, înainte de răsăritul
soarelui.
— %ţi mulţumesc 9 spuse +orel. 2m să&ţi urme
s#atul. i nu mă voi întoarce în Ţara Uitată
pînă cînd nu&mi voi "ăsi sora.
— 7ă bucur că te arăţi îndrăneţ. %n drumul tău
 însă nu va f de a0uns numai să fi îndrăneţ.
%ţi voi dărui eu cîteva arme pe care nu le&a
purtat pînă acum niciun pitic. %ţi voi da să"eţi
cu care vei putea coborî stelele de pe cer, şi
o sabie strălucitoare ca luna şi ascuţită ca
#ul"erul.
— 7ulţumesc încă o dată — vorbi +orel. De mă
voi mai întoarce în Ţara Uitată, voi căuta să
nu&ţi rămîn dator.
— Eu nu&ţi cer nimic. 7ulţumirea
7ulţumirea mea este să te
ştiu îndrăneţ, stăruitor şi vitea! +i dacă o
vei sal
salva pe micuţaul"uşoa şoara, voi f pe
deplin răsplătit.
i #ăurarul se ridică de pe lespedea de piatră
şi se mistui într&o clipă în desc$iătura peşterii.
— 7ulţumesc încă o dată — vorbi +orel. De
mă voi mai întoarce în Ţara Uitată, voi
căuta să nu&ţi rămîn dator.
— Eu nu&ţi cer nimic. 7ulţumirea mea este
să te ştiu îndrăneţ, stăruitor şi vitea! Ai
dacă o vei salva pe micuţa ul"uşoara,
voi f pe deplin răsplătit.
7ultă vreme l&a aşteptat +orel a#ară,
"îndindu&se că poate meşterul va trebui să coboare
pînă în stră#undurile pămîntului. 6imeni în a#ară de
el nu cunoştea tainele )eşterilor de oc. 6imeni nu
ştia cum #ăureşte el armele şi uneltele şi din ce
anume
anume le #ăure#ăureşte
şte.. )rint
)rintre
re pitici
pitici se povestea că
#ăurarul ar avea şi un ucenic cu o în#ăţişare
neobişnuită, dar că acest ucenic nu se arăta de #el
şi nu în"ăduia nimă& nuia să&l vadă. -are ar f vrut
+orel să&l poată ări măcar o dată. 2r f plecat el
bucuros în căutarea #ăurarului, în inima muntelui,
pînă
pînă la #ocu
#ocuririle
le car
care nu se stin
stin"
" nici
niciod
odat
ată.
ă. Dar
Dar
#ăurarul nu&l po#tise, ba nici măcar nu se "îndise la
ace
acest lucru
cru. El păstra ca lumina oc$il $ilor tain
aina
peşterilor, taina meşteşu"ului său.
+ă aibă oare meşterul, într&adevăr, un ucenic,
care nu poate f văut?... eni&va oare iua în care
#ăurar
#ăurarul,ul, simţin
simţindu&s
du&see neputi
neputinci
ncios,
os, va aduna
aduna toţi
toţi
piti
pitici
ciii la "u
"ura
ra peşt
peşter
eriiii,, ca să le dev devăl
ălui
uie
e tain
tainaa
meşteşu"ului său?
'ine ştie!
)iticii nu îndrăneau să&l întrebe, iar #ăurarul
nu aducea vorba despre asta. Era tăcut din fre şi
nu se îndepărta niciodată de lîn"ă )eşterile de oc.
Uneori, piticii erau cuprinşi de în"ri0orare. 'ine
le va mai #ăuri, după moartea lui, vîr#urile
să"eţilor? 8are vor f nevoiţi să&şi meşterească iar
vîr#uri de piatră, pe care şi le ciopleau sin"uri, şi
săbi
săbiii de cremcremen
ene,
e, car
care le&a le&adducea
uceauu prea
prea puţ
uţin
in
#olos?
ăurar
ăurarul
ul tăce
tăcea
a c$it
c$itic ic.. )iti
)itici
cilo
lorr nu le rămî
rămîne
nea a
decît să aştepte.
+orel a rămas să aştepte în #aţa peşterii. 5a
c$iar a început
început să se neliniştească,
neliniştească, dar #ără temei,
căci #ăurarul s&a ivit pe neaşteptate, aducînd cu el
tot ce #ă"ăduise( un arc, să"eţi şi o sabie.
— 2le tale sînt 9 îi spuse 9 şi acuma poţi pleca.
6ădă0duiesc că nu&i vei #ace de rîs pe piticii din
 Ţara Uitată.
+orel doar scoase sabia din teacă, şi îndată
trebui să înc$idă oc$ii, orbit de strălucirea ei. 'a şi
cum undeva, aproape, #oarte aproape, un #ul"er ar
f brădat area.
ăurarul prinse a rîde şi "răi(
— -u ai să te deprini repede cu ea. 2lţii, însă,
nu. De cum vei scoate sabia, alţii o vor rupe la
#u"ă. >idic&o spre a te încredinţa.
+orel i&a dat ascultare. 2 ridicat sabia şi,
minune( în toate părţile, aidoma unor steluţe, s&a
revărsat o ploaie de scîntei. )rin vădu$ se aui un
şuierat ca şi cum, de undeva, #ără de veste şi cu
"rabă înspăîmîntătoare, ar f sosit vîntul.
+orel rămase mut de uimire. ăurarul se porni
din nou pe rîs(
— 2cum ştii ce #el de arme ai! Ţi&am dăruit o
sabie cum n&a avut nimeni pînă ai. Dacă în pieptul
tău bate o inimă îndrăneaţă, precum eu sînt
 încredinţat, atunci toate drumurile îţi vor f
desc$ise.
+orel n&avea ce să mai adau"e. ăurarul
rostise adevărul. 'u o atare sabie, putea birui o
 întrea"ă armată vră0maşă.
— 1emnul este ca iarba sub tăişul ei 9 "răi mai
departe meşterul. )iatra&i neputincioasă, ferul e
moale. 2m #ăurit&o ece ani şi am păstrat&o pentru
piticul care va f vrednic de ea. +înt încredinţat că
ale"erea mea a #ost bună.
— orbele tale mă mă"ulesc nespus 9 a
răspuns +orel. Bur pe această sabie că nu mă voi
 întoarce în Ţara Uitată înainte de a o "ăsi pe
ul"uşoara.
— %ţi doresc mult noroc şi îmi pare rău că nu
sînt tînăr, că nu sînt în locul tău.
'ele din urmă cuvinte #ăurarul le rosti din
mers, apoi se mistui în peşteră, şi doar cîteva clipe
c$ipul îi străluci în văpaia #ocului. 2poi pieri ca şi
cum ar f intrat în pămînt.
+orel rămase sin"ur. Deasupra lui, pe cerul
albastru, rîdeau stelele. Undeva, în întuneric, nu
prea departe, vuiau braii ne"ri.
;i acum 9 îşi ise +orel 9 acum trebuie să
dovedesc cine sînt şi ce pot.<
i, îndepărtîndu&se de )eşterile de oc, uimit
 încă de întîlnirea cu #ăurarul, de vorbele acestuia,
băiatului i se păru că este de o mie de ori mai
puternic şi mai cura0os decît pînă atunci. )e drum a
mai încercat de cîteva ori puterea nemaivăută a
săbiei. i de fece dată cînd o ridica, un potop de
scîntei se revărsa 0ur împre0ur şi se auea şuierat
de vînt. 8rbite şi înspăimîntate, păsărelele treite
din somn burau de pe cren"i. u"eau încotro
vedeau cu oc$ii farele sălbatice, cătîndu&şi alte
adăposturi, cu credinţa că se apropie o #urtună
năprasnică.
%ntr&adevăr, era o sabie cum nu se pomenise
alta! De parcă ar f #ost #ăurită din #ul"ere, din
/ăcări. 'ine ştie, poate că, într&adevăr, c$iar aşa
era. )oate înseşi trăsnetele l&au a0utat pe meşter s&
o #ăurească.
20uns la căsuţa de măr"ean, +orel se simţi din
nou copleşit de tristeţe şi totul i se păru pustiu,
#ără ul"uşoara. %n întuneric, valurile scăldau ca
 întotdeauna ţărmul, pe stînci dormeau pescăruşii,
stelele se o"lindeau în ape. Dar căsuţa mică, roşie
era deşartă.
+orel nici că se "îndi să se culce. )înă în ori,
trebuia să se "ătească de drum.
;Dacă am încercat sabia, de ce să nu încerc şi
să"eţile? şi&a is el. +ă văd dacă într&adevăr
doboară stelele de pe cer.<
+&a urcat pe stînca cea mai înaltă, treind
pescăruşii. 7ult timp şi&a încordat arcul, mult timp
a oc$it o stea sin"uratică deasupra Ţării Uitate. %n
s#îrşit, să"eata s&a desprins şi a burat prin
noaptea întunecoasă către cer.
+orel aştepta.
+teaua clipea în acelaşi
loc şi nu părea de #el că ar
putea să cadă.
;6&am nimerit&o 9 îşi ise
+orel 9 sau bătrînul #ăurar a
"lumit.<
Dar nu!
+teaua s&a clintit de pe
bolta cerească şi a prins a
coborî. %n urma ei a rămas o
dîră sclipitoare ca o coadă de
meu. 'uprins de bucurie,
+orel a stri"at(
— 2m nimerit&o!
+teaua s&a prăvălit în
mare, nu prea departe de
mal. 'îţiva pescăruşi s&au îndreptat într&acolo, dar
n&au "ăsit nimic în a#ară de valuri învolburate şi de
peşti care #u"eau înspăimîntaţi. 2şadar, #ăurarul nu
"lumise. 6umai că lui +orel începu să&i pară rău că
a doborît o stea. 'elelalte stele parcă se porniseră
a plîn"e* atunci băiatul şi&a is( ;E bine că ştiu ce
#el de armă am, dar n&am să mai oc$esc niciodată
 în stele.<
>estul nopţii, +orel şi l&a petrecut pre"ătindu&şi
o barcă mică. 2 pus în ea tot ce putea să&i fe de
#olos la drum şi, înainte de răsăritul soarelui, a ieşit
 în lar". De pe stînci, pescăruşii şi&au luat borul
spre a&l petrece. Ţipetele lor au răsunat multă
vreme deasupra ţărmului şi deasupra mării. 5arca
 înainta repede, căci vîntul cel prielnic bătea în
pîna ei albă. 2deseori, +orel întorcea capul, să
mai vadă ţărmul pietros şi căsuţa roşie de pe
stînca albă. i malul se ărea din ce în ce mai mic,
tot mai mic, pînă cînd nu se mai vău de #el. Bur
 împre0ur numai apă, marea cea lar"ă pe al cărei

cuprins se 0ucau delfnii şi valurile, marea care


ascundea atîtea taine.
Unde îl va purta vîntul?
%ncotro s&a dus corabia care a răpit&o pe
ul"usoara?
2 întrebat vînturile.
înturile tăceau.
2 întrebat marea.
7area tăcea.
:înd a po"orît noaptea, a întrebat stelele(
— %ncotro au dus&o pe ul"uşoara, surioara
mea?
— 6u ştim. 6oi dormeam atunci 9 i&au răspuns
stelele. 7area e nes#îrşită, lumea este cu mult mai
mare decît ţi&o înc$ipui tu. De vrei să&ţi "ăseşti
sora, trebuie să ai răbdare. -rebuie să ai cura0.
)oate că vei f nevoit să călătoreşti cincispreece
ani. )oate numai cinci. 'ine ştie! Dar de nu te simţi
 în stare, întoarce&te!
— 5a n&am să mă întorc înainte de a o "ăsi pe
ul"uşoara. -oate mările pămîntului am să le
străbat, pretutindeni am s&o caut... 1as@ să treacă
anii, nu&mi pasă, eu nu mă voi opri din drumul meu
şi nu voi şovăi o clipă.
— Du&te şi nu uita 9 i&au spus stelele 9 că cei
cura0oşi şi răbdători biruie întotdeauna... i ia
aminte +orel( să nu mai dobori stelele! 'ine ştie
unde şi cînd vei avea nevoie de a0utorul nostru.
— 2m "reşit, steluţelor. ă 0ur că niciodată n&
am să mai întind arcul spre voi.
+orel călătorea.
i iua, şi noaptea* şi cînd su/a vîntul, şi cînd
marea era liniştită şi semăna cu o poiană albastră,
#ără mar"ini. +orel călătorea. 5arca lui plutea de la
miaănoapte către miaăi. )lutea de o lună, de
două, de trei şi nicăieri nu se ărea nici un ţărm,
nici o ţară. 2tunci pe băiat au început să&l c$inuie
 îndoielile.
a "ăsi&o oare vreodată în pustiul acela
neţărmurit pe sora sa?
Dar ca să se întoarcă, nici că se "îndea. 'înd îi
era tare "reu, îşi icea( ;ul"uşoarei îi este încă şi
mai "reu. Ea va f ne#ericită toată viaţa.<
Deseori îl însoţeau ploile şi&l a0un"eau din
urmă #urtunile. 7area devenea în#ricoşătoare, cerul
se întuneca şi doar #ul"erele ascuţite ca nişte săbii
 îi arătau drumul. Uneori, ile între"i nu se ărea
soarele. i lui +orel îi părea că nu&l va mai vedea
niciodată, că niciodată nu va înceta urletul valurilor
şi că mica lui barcă se va cu#unda în adîncul apelor.
Dar asta nu se întîmpla. urtunile, după ce&şi
#ăceau de cap, se potoleau. 6orii se împrăştiau şi
se arăta iar soarele îmbitor. Din adîncuri se iveau
peştii şi se ben"uiau.
8dată, după o vi0elie, cînd din nou s&a aşternut
liniştea, +orel a ărit în lar" o corabie. 'ea dintîi
corabie după plecarea lui din Ţara Uitată.
;)oate acolo e ul"uşoara 9 şi&a is el. )oate
totuşi am noroc.<
i s&a apropiat din ce în ce mai "răbit de
corabie. 'orabia se mişca tare încet şi lui +orel i s&
a părut că&i părăsită.
6u se înşelase.
'orabia #usese drobită în timpul #urtunii* cu
pînele rupte, cu catar"ele s#ărîmate, rătăcea încet
pe mare, încet, căutîndu&şi parcă un loc unde să se
scu#unde.
PE )U"$U%OARA AU R!PIT*O 'Î#TURI"E

2ţi a/at cum se simţea ul"uşoara pe corabia


aceea care s&a îndreptat din Ţara Uitată către
miaăi, spre ţărmurile marilor porturi.
'ăpitanul avea un plan drăcesc, căci nu
de"eaba se în"ri0ise el ca ul"uşoara să fe înc$isă
şi păită. 'orabia lui era cea dintîi care poposise la
ţărmul Ţării Uitate şi plecase de acolo nevătămată
de vînturi. El ştia că despre lucrul acesta vor vorbi
toţi marinarii, toţi căpitanii de corăbii. Unii însă nu
vor da creare. 2tunci el le va arăta pe copiliţa cu
părul de aur şi le va spune(
— ată, o aduc de&acolo. 2m "ăsit&o şi&am luat&
o spre a întări spusele mele.
i mai ştia ceva. tia că, după aceea, mulţi vor
dori s&o vadă pe ul"uşoara, că mulţi îi vor da
pentru ea bani, aur. De bună seamă că ne"ustorii
cei bo"aţi, stăpînii circurilor şi re"ii îi vor număra
bani mulţi de aur. i el o va vinde pe ul"uşoara.
De ce să n&o vîndă? 'u preţul obţinut îşi va
cumpăra o corabie nouă şi va porni iarăşi spre Ţara
Uitată, ca să aducă de acolo altă #ată, ba c$iar mai
multe.
2şa "îndea căpitanul.
i ul"uşoara?
Ea nu bănuia, sărmana, ce soartă i se
pre"ăteşte. Din i în i devenea tot mai tristă. %n
fece noapte îi apărea în vis căsuţa de coral de pe
stînca albă, visa poienile smălţate de /ori. Uneori,
cînd pescăruşii se apropiau de "eamul cabinei
unde ăcea înc$isă, copila îi întreba(
— 6u cumva sînteţi din Ţara Uitată? 6u cumva
l&aţi văut pe #ratele meu, pe +orel?
Dar nu toţi pescăruşii trăiesc în Ţara Uitată.
+înt multe ţărmuri, multe mări şi mulţi pescăruşi
pe lume. E "reu să&i "ăseşti pe cei din Ţara Uitată.
E "reu, şi de aceea niciun pescăruş n&a putut s&o
mîn"îie pe ul"uşoara.
— 6u cunoaştem această ţară 9 îi răspundeau
ei. 6u&l cunoaştem nici pe #răţiorul tău +orel.
ul"uşoara era stăruitoare şi întreba mereu,
"îndindu&se că poate totuşi va "ăsi printre ei
măcar unul care să ştie unde se a/ă Ţara Uitată şi
care să poată duce o veste despre ea pe ţărmul cu
căsuţa de coral. 7ulţi pescăruşi i&au #ă"ăduit.
— De vom a0un"e vreodată în Ţara Uitată, îl
vom căuta pe #răţiorul tău şi&i vom spune că
te&am văut.
ul"uşoara
nădă0duia că pescăruşii
 îşi vor ţine #ă"ăduiala şi
că +orel sau altcineva
va sosi pe o corabie şi&i
va da a0utor.
6umai cu năde0dea aceasta
trăia. %n cabina unde #usese
 înc$isă venea adeseori căpi&
tanul şi&o întreba(
— 'um se simte oare
oopiliţa din Ţara Uitată?
7ai este ea tristă?
— 6iciodată nu voi
 înceta să fu tristă
9 răspundea
ul"uşoara.
6iciodată nu&mi voi
uita ţara şi nu mă
voi împăca cu
"îndul c&o să rămîn
pe corabia ta.
— 6u&ţi cer să rămîi 9
îmbea cu înţeles
căpitanul. %n
curînd, poate în cel
dintîi port, îţi voi
 în"ădui să cobori
pe uscat.
ul"uşoara nu pricepea, dar îşi dădea prea
bine seama că nu se putea aştepta la nimic bun
din partea lui. i cum pleca vicleanul căpitan, ea
 începea să plîn"ă.
2ltceva ce putea să #acă?
ără prieteni, #ără +orel, ea era mai
nea0utorată decît un copil părăsit.
2 încercat să vorbească cu stelele* stelele
tăceau.
2 încercat să vorbească cu vînturile* vînturile
tăceau.
%n amur", auind cîntecul peştilor, îşi amintea
de Ţara Uitată şi se întrista şi mai tare.
De&ar f ştiut că #ratele ei +orel a pornit la
drum, s&ar f simţit alt#el.
Dar cine să&i spună?
i încă un lucru nu ştia ul"uşoara( că vînturile
de miaăi, a/înd de în#r3n"erea vînturilor de
miaănoapte din Ţara Uitată, au prins a&şi bate 0oc
de ele.
— ai vouă, vînturi de miaănoapte, aţi #ăcut
de rîs tot neamul vînturilor! 6&aţi #ost în stare să
scu#undaţi o corabie ca toate corăbiile.
— 6ici voi n&aţi f putut s&o #aceţi.
— 6oi? 5a noi o s&o scu#undăm. 8 să v&arătăm
noi de ce sîntem în stare!
2st#el, corabia pe care se a/a ul"uşoara era
pîndită de o nouă prime0die. înturile de miaăi o
aşteptau în lar"ul mărilor lor pe întinsul nemăr"init
al apelor. i&au prins&o... 2tunci cerul s&a întunecat
dintr&o dată, iar marea a prins să se cutremure, să
urle şi să spume"e. +&au ridicat din adînc valuri
uriaşe şi&au început să aler"e în toate părţile, pînă
la ţărmurile cele mai îndepărtate. )eştii s&au lăsat
"rabnic la #und, unde apele erau mai molcome şi
unde nu a0un"ea vî0îitul vîntului. 6orii au înc$is
area şi se părea că deasupra mării a po"orît
noaptea. )e corabie, clopotul se tîn"uia prelun",
vestind prime0dia. 7arinarii aler"au pe punte şi
coborau pînele, întrebîndu&se speriaţi de unde s&a
iscat aşa din senin asemenea ur"ie. 'ăpitanul era
 însă liniştit. 6u o dată scăpase el de vînturi şi de
#urtuni, nu o dată scosese el corabia din cele mai
mari prime0dii. Era încredinţat că lui nu i se poate
 înt3mpla niciodată nimic.
După cîtăva vreme a #ost totuşi nevoit să
mărturisească(
— 2sta nu&i o #urtună obişnuită. 'red că va
ţine mult şi va trebui să luptăm din "reu cu ea.
2 încercat să a/e dincotro vin vînturile, dar n&a
ibutit. 6&a ibutit căci vînturile de miaăi ibeau
corabia din toate părţile. i dinspre răsărit, şi
dinspre apus, şi dinspre miaăi, şi dinspre
miaănoapte, tot mai apri", mai cu #urie. alurile
loveau corabia în coaste şi aler"au apoi pe punte,
iar deasupra mării tunetele şi #ul"erele nu mai
conteneau.
4iua se pre#ăcuse în noapte. 7area semăna cu
o "ură în#ricoşătoare de fară. +e părea că apele nu
mai încap între maluri şi că vor potopi pămîntul.
— De astă dată nu mai scăpăm 9 spuneau
marinarii, înspăimîntaţi. 'ăpitanul şi&a
pierdut capul şi dă comeni "reşite.
%ntr&adevăr, vînturile îl ăpăciseră pe căpitan,
 întîia oară, după mulţi ani petrecuţi pe mare.
;'e se întîmplă cu mine? se întreba el. 'e se
 întîmplă astăi? înturile au căpiat, marea a căpiat,
cerul a căpiat. 'e&i asta?!<
Din clipă în clipă, ura"anul devenea tot mai în&
spăimîntător. înturile mînau corabia cînd într&o
parte, cînd în alta, valurile o ridicau în sus, pînă la
cer, apoi o vîrleau în adîncuri.
— 'e&i de #ăcut? întrebau marinarii.
— +ă ţinem piept #urtunii 9 răspundea
căpitanul. 2lt#el ne va prăpădi.
2şa a trecut toată iua.
2şa a trecut toată noaptea.
înturile spuneau(
— 2sta e într&adevăr o corabie neobişnuită.
2lta, în locul ei, s&ar f scu#undat de mult, n&
ar f rămas tea#ără nicio 0umătate de i.
2u obosit vînturile şi se "îndeau c$iar să
părăsească lupta.
'um? +ă rămînă corabia nevătămată? +ă
scape întrea"ă? Ele să #u"ă biruite ca şi vînturile
de miaănoapte?
i la "îndul acesta, vînturile prindeau puteri şi
nu&i lăsau pe marinari să se odi$nească o clipă şi
nici să&şi vină în fre.
1a început, căpitanul creuse că a intrat, #ără
să&şi dea seama, într&o vîltoare de vînturi şi valuri.
i nădă0duia să iasă de"rabă din vîrte0ul care&l
 încon0ura şi să scape corabia de pieire. Dar cînd
cea de a doua i luă locul nopţii, #ără a aduce vreo
sc$imbare, el îşi dădu seama că s&a înşelat. 2bia
atunci îl cuprinse #rica. +e stăpîni însă, căci trebuia
să&şi îmbărbătee marinarii, care stri"au din ce în
ce mai des(
— 6e vom scu#unda, ne vom scu#unda!
2lţii spuneau(
— -oate astea&s din pricina #etei. înturile îi
sînt prietene. Ele ne urmăresc şi niciodată nu ne
vor lăsa în pace.
'ăpitanul i&a ascultat şi în cele din urmă a is(
— )oate că aveţi dreptate. 2m s&o ro" pe
ul"uşoara să vorbească cu vînturile şi să le
domolească.
%ndată după aceea coborî în cabina #etei şi&i
"răi ast#el(
— Dacă tu nu ne a0uţi, ul"uşoaro, sîntem
pierduţi !
— 6u ştiu cum pot să vă a0ut.
— înturile îţi sînt prietene, vorbeşte cu ele.
>oa"ă&le să se astîmpere.
— 6u mă vor asculta. De ce să m&asculte?
— %ncearcă. Dacă ne&a0uţi, mă voi întoarce din
drum şi te voi duce înapoi în Ţara Uitată.
— 5ine 9 a spus ul"uşoara 9 am să încerc.
2bia cînd a ieşit împreună cu căpitanul pe punte,
şi&a dat seama de ur"ia de a#ară. 7arinarii,
 înspăimîn taţi, s&au adunat în 0urul ei şi&au prins s&o
roa"e(
— 20ută&ne, ul"uşoara! Doar tu ne poţi a0uta.
ul"uşoarei i se #ăcu milă de marinari, drept care
ridică mîinile şi stri"ă(
— 2scultaţi, vînturilor, opriţi&vă, opriţi&vă!
2scultaţi, vînturilor!
Dar în urletul valurilor şi al tunetelor, "lasul ei
abia se auea.
înturile nu s&au oprit şi nici nu i&au răspuns
7arinarii aşteptau în"roiţi.
i deodată s&a întîmplat ceva nemaipomenit.
înturile, învîrte0indu&se
turbate, au smuls&o pe
ul"uşoara de pe puntea corăbiei
şi&au înălţat&o în vădu$. 8 clipă
doar, şi marinarii n&au mai ărit&
o.
Unde oare au dus&o
vînturile? 6imeni nu ştia.
De ce au luat&o?
6imeni nu ştia.
7arinarii nu şi&au
putut da seama dacă
vînturile au aruncat&o în
mare, dar au văut că
valurile au crescut şi mai
 înalte, iar cerul s&a
 întunecat şi mai vîrtos.
2tunci s&au încredinţat pe
deplin că au #ost #u"ăriţi şi
loviţi de vînturi din pricina
ul"uşoarei.
— Dar oare acum 9 se întrebau ei 9 vor înceta
ele să ne mai pri"onească? )e ul"uşoara şi&
au luat&o, poate se vor domoli.
4adarnică le&a #ost însă năde0dea. înturile nu
s&au o"oit, ci au prins să ibească şi mai şi corabia,
iar căpitanul a poruncit să fe lăsate la apă bărcile
de salvare. )ierduse bătălia şi nu&i rămînea decît să
spere că va "ăsi undeva vreun ţărm primitor şi un
adăpost împotriva vînturilor.
'înd bărcile s&au îndepărtat, el s&a întors să&şi
mai vadă o dată corabia şi a is(
— 8 corabie ca asta n&o să mai am niciodată.
ar dacă totuşi vreodată voi mai avea una
asemănătoare, n&am să mă mai apropii de
malul ţării piticilor. Ţara Uitată ne&a adus
nenoroc.
6u mult după aceea vînturile au prins să se
potolească. +e c$emau în lar"ul mării şi se adunau
ca la un s#at de înţelepţi. =otărîră să nu scu#unde
corabia, ci s&o lase să rătăcească pe mare pînă cînd
se va îneca sin"ură. După aceea s&au îndreptat
către miaăi, să se odi$nească. )e mare s&a
 înstăpînit pacea ca după o crîncenă bătălie.
alurile au încetat să mai urle. 6orii s&au împrăştiat
şi s&a arătat soarele. )eştii s&au ridicat din adîncuri,
păsările au început să boare pe deasupra
malurilor şi s&au liniştit toţi marinarii a/aţi în lar"ul
mării sau prin porturi.
— 2 trecut #urtuna 9 dădeau de veste mateloţii
de pe vase şi stri"au panicii #arurilor. 7area e
iarăşi liniştită, putem pluti în voie!
%ntr&adevăr, aşa era. înturile obosiseră, îşi
irosiseră puterile şi se $otărîseră să nu mai iasă în
lar", la luptă, multă vreme.
PRI#TRE PITIII (!"&ATII

'înd +orel s&a apropiat de corabie, nu i&a #ost


"reu să&şi dea seama că nu putea f alta decît
aceea care se abătuse pe ţărmul Ţării Uitate. Din
descrieri nu putea f decît corabia care o răpise pe
ul"uşoara. 1a prova îşi mai păstra semnul
cunoscut de către vînturile de miaănoapte( un
pescăruş ne"ru cu peştele în plisc. 5ăiatului nu&i
mai rămînea decît să vadă dacă nava e pustie au
ba. Dar n&a mai avut ră"a. 'a şi cum l&ar f
aşteptat pe +orel, corabia începu să se scu#unde şi,
acoperită de valuri, se mistui în adîncurile cele
 întunecate.
înturile puteau f mulţumite.
+orel privea apa ce se învolburase în"$iţind
corabia şi se "îndea la ul"uşoara. 2 întrebat peştii
dacă nu ştiu ceva despre surioara lui şi peştii i&au
răspuns(
— %n mare ştim că nu s&a înecat, poate că au
dus&o marinarii mai departe cu ei.
;Dacă peştii nu ştiu, atunci cine&mi mai poate
spune?< se "îndi +orel. 6eîntrebate, rămăseseră
doar stelele. i cînd s&au arătat pe cer, ele i&au is(
— )e sora ta au luat&o vînturile de miaăi şi au
dus&o în 'astelul urtunilor.
— i unde&i ăst castel, stelelor? a întrebat +orel.
— )e o insulă în mi0locul mării. 'aută şi&l vei
"ăsi. Dacă vrei să&ţi scapi sora de c$inuri,
biruie vînturile de miaăi.
2tît au "răit stelele, apoi au amuţit.
rămîntîndu&se, +orel se întreba încotro s&o
pornească. %n care parte a lumii?
;Dacă am "ăsit corabia pe mare, am să "ăsesc
eu şi 'astelul urtunilor 9 şi&a spus el într&un tîriu.
5ine că ul"uşoara e în viaţă.<
5arca lui +orel porni mai departe. i&au început
iarăşi să se înşire ile şi nopţi #ără număr, şi băiatul
a trebuit din nou să&şi întărească răbdarea şi
cura0ul. +e oprea la ţărmuri necunoscute, urca pe
culmi pietroase, colinda insule pustii şi peste tot
 întreba peştii şi pescăruşii(
— +puneţi&mi voi, unde se a/ă 'astelul
urtunilor?
— 6u ştim 9 îi răspundeau ei mereu. 6&am auit
vreodată de un atare castel.
;+i totuşi castelul se a/ă undeva! +e a/ă. +i
trebuie să&l "ăsesc< 9 se îmbărbăta +orel.
El credea în spusa stelelor şi&şi cîrmea barca
pe mări nestrăbătute vreodată de corăbii, prin
 împărăţiile ne"urilor veşnice, prin împărăţiile
ploilor neostoite. 2desea nu putea deosebi iua de
noapte, adesea se întreba cît va mai f nevoit oare
să rătăcească.
După multă vreme, a0unse în ţările ferbinţi ale
soarelui, pe pămînturile acoperite cu păduri
străvec$i, pe melea"ul maimuţelor şi papa"alilor,
la $otarele unei lumi ciudate, despre care nu
auise niciodată şi nici nu visase. 2 încercat să
vorbească cu maimuţele, să a/e de la ele unde se
a/ă. Dar maimuţele rîdeau, cocoţate în copaci,
aruncau în el cu co0i de
nucă şi de banane. Uneori coborau pe pămînt, îl
 încon0urau şi
 încercau să&l prindă. +orel se vău silit să scoată de
cîteva ori sabia spre a se apăra şi a alun"a
puderia de maimuţe care
#ăceau atîta
atîta arvă. )retuti
)retutindeni
ndeni pe
pe unde îşiîşi oprea
oprea
la ţărm
ărm barca, îl aştept eptau ciudaţii locuituitori ai
coastelor sălbatice. i +orel era nevoit să #acă dese
popasuri, ca să "ăsească $rană şi apă de băut,
prec
precum
um şi ca să într întreb
ebe
e de 'ast
'astelelul
ul urtu
urtuni
nilo
lorr.
)oate că tocmai aici, la miaăi, se a/ă insula de
care i&au vorbit stelele. )oate îi va surîde norocul.
+orel era cel dintîi călător din Ţara Uitată care
a0un
a0unse
sese
se în mia
miaă
ăii. Era
Era cel
cel dint
dintîîi car
care vă
văuse
use
maimuţele
ele şi papa"alii, cel dintîi care auise
răcnetul leilor foroşi. 2deseori se întreba( ;+ă fe
oare şi pe aicea pitici? Dacă sînt, poate că ştiu ei

unde
unde se a/ă
a/ă 'ast
'astel
elul
ul urtu
urtuni
nilo
lorC.
rC. i prin
prinse
se să&i
să&i
caute pe maluri, în peşte rile de piatră, în pădurile
străvec$i, în scorburile copacilor.
copacilor.
Dar piticii nu se
vedeau nicăieri.
8dată, pe cînd
dormea,
piticii au venit din pădure
spre mal şi l&au
 încon0urat, înarmaţi cu
suliţe şi toporaşe de
piat
piatră
ră,, erau
erau spri
sprint
nten
enii şi
iuţi ca maimuţele.
%ncet&încet, l&au
 încercuit pe +orel,
 înţele"îndu&se între ei
prin semne şi scoţînd
ţipete aproape păsăreşti.
%n cele din urmă s&au
$otărît să se apropie de
+orel, care dormea
buşt
bu ştea
ean.
n. i nu
numa
maii du
dupăpă
ce i&au luat arcul şi
să"eţile, au prins a stri"a.
-reindu&se
reindu&s e din
somn, +orel nu s&a putut
demetici
de îndată. Dar cum a încercat să
se ridice, piticii i&au dat de
 înţeles, cu vîr#ul suliţelor, că este
prionierul lor.
— ă arde de "lumă? i&a
 întrebat +orel.
+orel. +au vreţi să
 încercaţi ascuţişul
ascuţişul săbiei mele?
6u i&a răspuns nimeni. Dacă piticii i&ar f luat şi
sabia cum îi luaseră arcul şi să"eţile, cine ştie ce se
mai întîmpla cu +orel. Dar, avînd alături sabia, de
care se putea #olosi in orice clipă, el nu se tulbură
de loc şi aşteptă să vadă ce au de "înd să #acă
piticii sălbatici.
— +coală&te şi vino cu noi! i&au poruncit
aceştia.
— %ncotro? a întrebat +orel.
— 2i să vei! Eşti prionierul nostru şi nu&ţi
este în"ăduit să pui nici un #el de întrebare.
+orel porni cu piticii, în năde0dea că, atunci
cînd ei se vor linişti şi vor a/a de ce călătoreşte el
pe necuprinsul mărilor, îi vor spune ceva despre
'astelul urtunilor. 6u se temea de nimic, deoarece
putea să se ră#uiască uşor cu toată ceata piticilor.
1&au dus pe sub copaci uriaşi, prin #runişul cărora
cerul nu se vedea, pînă într&o poiană cu multe
colibe, în mi0locul căreia ardea un #oc. 'înd l&au
ărit pe prionier, din colibe au ieşit în #u"ă
puderie de pitici şi&au început să ţipe, să
dănţuiască şi să bată din palme.
— %l punem acuma pe #oc? întrebau ei.
2bia atunci şi&a dat seama +orel că se a/ă într&
adevăr printre sălbatici, dar rămase liniştit şi se
lăsă dus în #aţa colibei celei mari, din care ieşi un
pitic cu o în#ăţişare ciudată. )e cap purta o tic$ie
 împodobită cu tot #elul de pene de păsări, avea un
mers săltăreţ şi bolmo0ea vorbe ce nu puteau f
pricepute nici de +orel, dar nici de ceilalţi pitici. în
poiană s&a #ăcut linişte şi toţi piticii au prins a
stri"a(
— ine vră0itorul cel mare!
2şadar, acesta trebuia să $otărască soarta lui
+orel şi lui i se înc$inau toţi piticii #ără să
crîcnească. 'a o pasăre de pradă, vră0itorul se
 învîrti multă vreme în 0urul lui +orel. 5a îl atin"ea
cu mîinile, ba i se uita în oc$i, scoţînd din "îtle0
ţipete şi vorbe #ără noimă. 1ui +orel, 0ocul
vră0itorului i se păru destul de cara"$ios, dar se
$otărî să rabde totul şi să nu #acă nicio mişcare
prin care ar putea să&l supere. 2şteptă ca vră0itorul
să încetee şi apoi să&l întrebe ceva. ră0itorul însă
nu se "răbea. 2bia într&un tîriu, cînd a obosit, s&a
oprit din ţopăit şi l&a întrebat pe +orel(
— 'ine eşti şi de ce ai venit?
— Eu sînt +orel din Ţara Uitată 9 a răspuns
băiatul, liniştit.
— 6&am auit de ţara ta. -rebuie să mori. '$iar
astăi, înainte de asfnţitul soarelui.
— -are nerod mai eşti! ise +orel. 'rei oare că
am străbătut atîtea mări şi am în#runtat atîtea
#urtuni, ca să mă 0udeci tu?
— 6u&mi pasă de nimic, vei muri! )oruncile
mele se împlinesc îndată.
i #ără a mai aştepta vorbele lui +orel,
vră0itorul ridică braţele şi stri"ă către pitici(
— 1uaţi&l de aici şi #aceţi un #oc mare!
'a şi cum aşteptau doar această poruncă,
piticii, ibucnind în ţipete şi ţopăind, îl încon0urară
pe +orel.
— ăd că nu sînteţi primitori 9 rosti netulburat
+orel. +înt mî$nit că va trebui să vă arăt puterea
săbiei mele.
i trase sabia din teacă. 1ama oţelului #ul"eră.
ădu$ul se umplu de stele de #oc orbitor şi răsună
de un şuierat năprasnic, ca de vînturi delănţuite.
)iticii înlemniră de spaimă şi căură cu #eţele la
pămînt. ră0itorul #u"i în coliba sa, aşteptînd să&l
a0un"ă din urmă mînia lui +orel. Dar +orel nu se
"îndea să se răbune pentru purtarea lor. El îşi vîrî 
sabia in teacă şi stri"ă(
— +culaţi&vă, pitici! Eu sînt ca şi #ratele vostru
şi n&am venit să vă aduc nenorocire.
2 trebuit să treacă multă vreme pînă ce
piticii să&şi vină în fre, să se ridice de 0os şi să se
 încredinţee că nu&i paşte nicio prime0die. 7ulţi
dintre ei au bu"$it&o şi s&au ascuns, iar cei care au
rămas i&au înapoiat lui +orel arcul şi să"eţile,
"răind ast#el(
— Dacă ai venit din partea celui mai mare
vră0itor, de eşti tu ful lui, noi ne supunem
ţie.
— 6u&s ful vră0itorului cel
mare.
— 2m a0uns aici, venind tocmai din Ţara Uitată
şi caut 'astelul urtunilor. De ştiţi unde se
a/ă, spuneţi&mi.
)iticii s&au liniştit, dar n&au putut să&i
răspundă.
— ră0itorul nostru ştie unde se înalţă acest
castel 9 au stri"at ei. El ştie tot ce este pe
lume.
+orel rîse. 6u credea că vră0itorul cunoaşte
locul unde se a/ă 'astelul urtunilor, dar ceru să
fe c$emat. %nspăimîntat de moarte, vră0itorul se
arătă în uşa colibei, #ără tic$ia împodobită cu pene,
şi cău îndată la pămînt, icînd(
— ie&ţi milă, nu mă omorî!
— +coală&te! porunci +orel. +pune&mi, ai auit
de 'astelul urtunilor?
— Eu sînt un vră0itor de rînd, un vră0itor
neînsemnat, n&am auit nimic.
— tiam eu prea bine, dar mai spune o dată, s&
audă şi piticii că nu ştii nimic, să a/e şi ei că
i&ai înşelat.
2tît a #ost de a0uns, ca piticii să&l încolţească
pe vră0itor din toate părţile.
— a să ică nu eşti vră0itor adevărat! stri"au
ei. -rebuie să mori!
+orel a #ost nevoit să&l apere pe vră0itor de
#uria piticilor sălbatici.
— 1ăsaţi&l să trăiască 9 le&a is el. Dar nu mai
plecaţi urec$ea la spusele lui, nu&l mai $răniţi şi nu&
l mai adăpaţi ca pînă acum. +ă mear"ă la vînătoare
ca şi voi, să&şi poarte sin"ur de "ri0ă. 2ceastă
pedeapsă îi va f de a0uns.
tiindu&se înşelaţi, piticii s&au potolit anevoie.
ăuseră cu oc$ii lor că vră0itorul n&are nicio putere
şi nicio ştiinţă. )oate că l&ar f ucis, dar nu voiau să
iasă din cuvîntul lui +orel. 6u doreau să mai vadă
iar sabia vîrlind scîntei orbitoare. ră0itorul s&a
#urişat iute şi s&a ascuns temător în coliba sa.
+orel nu mai avea de ce să rămînă printre
pitici. 1e&a spus că pleacă şi a început să&şi ia
rămas bun. )iticii n&au vrut să&l lase. 1&au ru"at
 îndelun" să rămînă cu ei. &au adus cele mai alese
daruri, tot ce li se părea mai de preţ în colibele lor.
+orel însă nu s&a atins de nimic şi s&a îndreptat spre
barca lui, care&l aştepta le"ată la ţărm. )iticii au
stat pe mal pînă cînd barca s&a pierdut în lar".
7ultă vreme i&au #ăcut semne cu suliţele.
7ultă vreme au bătut din palme.
7ultă vreme au stri"at şi au ţopăit pe ţărmul
mării.
+&au bucurat oare piticii de plecarea lui +orel?
)oate că s&au bucurat. %n mîinile lui se a/a
sabia de #oc şi ei erau încredinţaţi că pe melea"ul
lor poposise ful marelui vră0itor. Drept care au
$otărît să însemnee acea i şi s&o prănuiască. %n
fecare an, cînd se apropia vremea sosirii lui, îl
aşteptau cu daruri alese pe ful marelui vră0itor.
+orel însă nici nu se "îndea să se mai întoarcă
printre piticii sălbatici. El avea "ri0ile lui, şi spre alte
ări îl purtau drumurile nes#îrşite ale mărilor.

Î# A(TE"U" )URTU#I"OR
6u cumva îl mintiseră stelele
pe +orel?
6u!
)e ul"uşoara o răpiseră într&
adevăr vînturile de miaăi şi o
duseseră în castelul lor, într&o insulă
pustie. 'e #el de castel era acela şi
cînd #usese idit, nu ştia nimeni.
 -otuşi umbla vorba că, odinioară, pe
insula aceea se ridicau numai stînci
uriaşe pe care norii veneau să se
odi$nească. 6imic altceva nu se a/a
acolo. Doar piatră şi, de 0ur
 împre0ur, apă. 6imic nu se a/a acolo
pînă în iua cînd vînturile au $otărît
să&şi duree lăcaşul. 2bia atunci au
 început să se petreacă pe insulă
lucruri ciudate. înturile s&au apucat
să&şi înalţe castelul. 2u c$emat în
a0utor #ul"erele şi trăsnetele, ca să
spar"ă şi să cioplească stîncile, au
c$emat apa mării să #acă şi ea ce se
va pricepe. i iată că a început o
muncă #ără odi$nă. ul"erele
brădau vădu$ul, trăsnetele
bubuiau, iar valurile întunecate şi
puternice loveau în bolovanii de
piatră.
'îtă vreme a durat idirea castelului, nimeni
nu poate să spună. )oate o mie de ani, poate mai
mult. Dar asta n&are prea multă însemnătate. E de
a0uns că insula şi&a sc$imbat în#ăţişarea şi că
vînturile au ibutit să&şi împlinească vrerea. 2u #ost
#ăurite #întîni ţîş nitoare cum nici un meşter din
lume n&ar f #ost în stare să #acă. 2u răsărit "rădini
cu /ori nemaivăute şi copaci uriaşi. După ce
temeliile de piatră au #ost aşeate, vînturile au
adus nori, şi din nori au înălţat idurile. 2u adus
nori şi au ridicat turnuri semeţe, au despărţit săli şi
 încăperi de oaspeţi. i tot ce au avut nevoie, din
nori au #ăcut. 'înd castelul a #ost "ata, vînturile s&
au mutat în el. 2colo se odi$neau şi de acolo
porneau la drum, acolo petreceau laolaltă cu
#ul"erele şi trăsnetele, şi acolo ţineau s#at şi
$otărau toate #urtunile ce aveau să bîntuie apele.
 Bur împre0urul insulei, pînă $ăt departe, marea
nu era niciodată liniştită. 'orăbierii cunoşteau
acele locuri şi nu se apropiau de insulă, ştiind că,
dacă s&ar încumeta, ar plăti cu moartea
 îndrăneala lor. înturile îşi păeau straşnic
castelul de oaspeţii nepo#tiţi, căci erau puternice.
'înd au adus&o pe ul"uşoara, i&au spus(
— +ă nu crei că vei mai pleca de la noi. 8 să&
ţi fe bine, dar să ştii că pînă aici nu poate veni
nimeni în a#ară de noi, vînturile de miaăi.
ul"uşoara şi&a dat seama că îi sînt înc$ise
toate căile. %n 'astelul urtunilor, printre vînturile
sălbatice, ea se simţea cu desăvîrşire pierdută şi
era încredinţată că nicicînd nu&şi va mai vedea
#ratele şi ţara.
i&va oare nevoită să&şi petreacă toată viaţa în
acel castel ciudat şi blestemat? 2şa se părea.
 -otuşi, se simţea parcă mai liberă decît pe
corabie. )utea să se plimbe în voie printre copacii
şi #întînile insulei, să stea pe ţărm şi să asculte
vuietul valurilor şi cîntul peştilor la lumina lunii.
Uneori, #oarte rar, se opreau pe stînci pescăruşii să
se odi$nească şi să&şi adune puterile spre a&şi
urma apoi drumul. ul"uşoara îi întreba(
— +puneţi&mi, pescăruşi, nu cumva veniţi din
 Ţara Uitată?
— 6u 9 răspundeau ei. 6ici nu cunoaştem
acea ţară.
ul"uşoara pierduse năde0dea că vor sosi
vreodată pe melea"ul acela pescăruşi din ţara ei,
ca să&i poată da de veste #ratelui său. %ntotdeauna,
cînd pescăruşii cădeau pe mal #rînţi de oboseală,
#ata îi $rănea şi vorbea cu ei despre mări şi boruri
lun"i, iar seara, ca odinioară în Ţara Uitată, le
cînta. )escăruşii s&au încredinţat că ul"uşoara le
este prietenă şi&i ascultau cu dra" cîntecele, şi
veneau tot mai adesea s&o vadă. eneau cei care o
ascultaseră o dată, dar veneau şi aceia care doar
auiseră despre copila din 'astelul urtunilor.
)lecau mulţumiţi şi povesteau pretutindeni despre
ul"uşoara şi peste tot spuneau(
— )escăruşii n&au un prieten mai bun ca
ul"uşoara.
Dar pescăruşii n&au putut să nu vadă durerea
din oc$ii #etei. i odată, adunaţi pe malul stîncos,
după ce ul"uşoara îşi isprăvi cîntecul, i&au spus(
— 2m $otărît să burăm pînă&n ţara ta. +înt
printre noi pescăruşi tineri şi puternici. 7ulţi se pot
biui pe aripile lor. +pune&ne numai unde se a/ă
ţara ta.
— Departe de aici! Departe, înspre
miaănoapte, peste mări...
— 6imic nu e departe, nimic cu neputinţă.
+pune...
— 2colo trăieşte #ratele meu +orel. %ntr&o
căsuţă de măr"ean pe o stîncă albă, înaltă. 6u va f
"reu să&l "ăsiţi.
— %l vom "ăsi. Dacă trăieşte, de bună seamă
că&l vom "ăsi.
— Dacă&l "ăsiţi, spuneţi&i aşa( ;+ora ta
ul"uşoara se a/ă în mi0locul mării, în 'astelul
urtunilor. De vrei s&o a0uţi, părăseşte melea"urile
 Ţării Uitate, căci surioara te aşteaptă.<
— 2sta e tot? au întrebat pescăruşii.
—  -ot!
)escăruşii n&au mai stat pe "înduri. Din stol au
ieşit cei mai puternici, cei mai iuţi la bor şi mai
cura0oşi. +&au înălţat deasupra castelului, deasupra
mării şi s&au îndreptat spre miaănoapte, într&acolo
unde se a/a Ţara Uitată.
ul"uşoara i&a petrecut cu privirea şi a rămas
să&i aştepte, cu năde0dea în inimă.
6iciodată nu i s&au părut ilele mai lun"i şi
nopţile mai buciumate. +e "îndea #ără încetare la
pescăruşii plecaţi şi se întreba mereu dacă vor
avea destulă putere să străbată marea şi să
"ăsească Ţara Uitată. )escăruşii erau sin"ura ei
năde0de. De fecare dată. cînd deasupra malului
răsuna ţipătul pescăruşilor,, copila ieşea din castel,
arînd de nerăbdare, şi&i întreba(
— +&au întors pescăruşii din Ţara Uitată?
— 6u încă. 6u s&au întors.
ul"uşoara devenea din i în i mai
nerăbdătoare. 6u ştia cît de departe se a/ă Ţara
Uitată şi se temea ca nu cumva pescăruşii să se f
ră"îndit sau să f rătăcit drumul* sau poate că s&or
f întors, dar nu voiau să mai vină pe mal, lîn"ă
'astelul urtunilor.
'opila n&avea dreptate. 6u trebuia să se
 îndoiască, ci să aştepte, să aştepte îndelun".
%ntr&o seară înstelată, pescăruşii au căut
istoviţi pe stînci şi au c$emat&o pe ul"uşoara.
— 2m "ăsit ţara ta 9 i&au spus ei.
— i pe +orel? a întrebat neliniştită
ul"uşoara.
— )e el nu l&am "ăsit. El a plecat de mult, de
mult, pe mare, în căutarea ta.
—& i n&aţi a/at unde este acuma?
— 6u. 6imeni n&a ştiut să ne spună nimic
despre el. 6imeni din Ţara Uitată nu l&a mai văut
de atunci.
— 2m ştiut eu că #ratele meu are inimă bună 9
a o#tat ul"uşoara. Dar el nu poate "$ici că eu sînt
 în 'astelul urtunilor şi niciodată n&o să mă
"ăsească. a rătăci în adar şi, în cele din urmă, va
trebui să se întoarcă în Ţara Uitată. ar eu voi
rămîne toată viaţa aici, printre vînturi.
— 6oi te vom a0uta — i&au vorbit pescăruşii. îl
vom căuta pe #ratele tău pe mări şi, cînd îl vom
"ăsi, îi vom arăta unde te a/i. 2cum lasă&ne puţin
să ne odi$nim şi&apoi vom porni în toate cele patru
ări şi vom spune tuturor pescăruşilor să colinde
mările şi malurile, să ve"$ee toate trecătorile,
pînă cînd se va ivi +orel.
— ă mulţumesc 9 a răspuns ul"uşoara.
)rieteni ca voi n&o să mai am niciodată.
— 6ici noi nu avem alţi prieteni ca tine. i nu
vom pre"eta să te&a0utăm.
— ă mulţumesc încă o dată pentru tot ce aţi
#ăcut şi ce veţi #ace pentru mine. Dacă am să a0un"
vreodată în Ţara Uitată, am să vă po#tesc la mine,
pe un ţărm cum nu&i altul în lume.
)escăruşii s&au odi$nit toată noaptea. 'um a
 început să se crape de iuă, şi&au luat borul în
toate părţile. ul"uşoara i&a petrecut cu privirea.
'înd ţipetele lor au amuţit, ea a mai ăbovit multă
vreme lîn"ă o stîncă şi a plîns. )entru întîia oară de
cînd părăsise Ţara Uitată, pe obra0i îi cur"eau
lacrimi de bucurie, încredinţată find că pescăruşii îl
vor "ăsi pe +orel şi că ea, împreună cu #ratele ei,
se va întoarce în căsuţa de coral.
Din iua aceea tristeţea i&a pierit din oc$i şi a
 început să fe veselă ca un copil. Dacă ar f avut cu
cine să se 0oace, s&ar f 0ucat. Dacă ar f avut cui să&
i povestească, ar f povestit necontenit despre
+orel şi despre Ţara Uitată. Dar în 'astelul
urtunilor nu se a/a nimeni în a#ara vînturilor. i
vînturile nu trebuiau să a/e nimic. -otuşi, bucuria
ul"uşoarei nu era deplină. Uneori o întunecau
temerile. Dacă i s&a întîmplat ceva lui +orel, dacă a
pierit în #urtuni pe marea cea pustie?
Deseori, noaptea, cînd înc$idea oc$ii, îi
apăreau vedenii ciudate. +e #ăcea că din adîncul
mării ies peşti uriaşi care vor să&l în"$ită pe +orel.
)eştii erau #ără de număr, iar +orel nu putea să&i
biruie, şi ei parcă&l tră"eau în adîncuri. 2tunci
ul"uşoara desc$idea oc$ii şi stri"a(
— 6u!
Dar numai pereţii #ăcuţi din nori îi aueau
stri"ătul. ar pereţii erau muţi şi nu puteau să&i
şoptească, nici un cuvînt de mîn"îiere.
4iua nu i se părea atît de apăsătoare ca
noaptea. 4iua şedea pe mal şi nu&şi delipea oc$ii
din lar"ul mării. 2ştepta mereu ca de undeva să se
ivească pescăruşii sau barca lui +orel.
%n vremea asta, pe toate ţărmurile, pe toate
mările, pescăruşii, neobosiţi, povesteau
pretutindeni despre ul"uşoara. %n toate părţile
burau stoluri albe, ca să&l "ăsească pe +orel şi să&l
aducă la 'astelul urtunilor.
+e minunau marinarii de pe corăbii, se
minunau, panicii #arurilor şi se întrebau(
— %ncotro se "răbesc oare atîţia pescăruşi,
cînd cerul e senin, cînd vînturile nu bat?
2veau destule pricini să se minunee.
)escăruşii nu se mai astîmpărau nici iua, nici
noaptea, ci burau c$iar şi pe&acolo pe unde pînă
atunci nu buraseră niciodată. estitorii lor veneau
adesea pînă la ţărmul unde aştepta ul"uşoara şi&i
spuneau(
— 2i răbdare! 6&am dat încă de urma #ratelui
tău. Dar îl vom "ăsi.
 -impul trecea, iar ul"uşoara se încredinţa tot
mai vîrtos că lui +orel i s&a întîmplat o nenorocire.
 -risteţea prinse din nou să&i stin"ă strălucirea
obraului şi să&i #ure îmbetul. Deseori, copila se
scula în puterea nopţii, se ducea pe ţărm şi acolo,
nemişcată ca o statuie, aştepta orile. 'îteodată i
se părea că din benă, din vuietul valurilor, aude
"lasul lui +orel. 2ceastă nălucire nu ţinea mult, iar
apoi inima i se umplea şi mai tare ele teamă şi
mî$nire.
— 'ine ştie dacă +orel mai trăieşte! icea ea.
'ine ştie dacă nu&i în prime0die, şi el însuşi are
nevoie de a0utor.
ul"uşoara era o copiliţă fravă şi, poate, de
"ri0ă, de 0ale sau din altă pricină, s&a îmbolnăvit. 6u
mai avea putere să se ducă pe mal şi să stea de
vorbă cu pescăruşii. +imţea c&o să moară în curînd.
%n"ri0oraţi, pescăruşii intrau i şi noapte în 'astelul
urtunilor, pînă în odaia ei, şi încercau s&o
 îmbărbătee.
ul"uşoara slăbea din i în i. 6u avea decît o
sin"ură dorinţă( să&l vadă pe +orel, să&şi ia rămas
bun. Dar el nu venea. )escăruşii îl căutau adarnic.
ul"uşoara se împăcase cu "îndul că nu&şi va mai
vedea #ratele. i ar f murit, #ără îndoială, într&o
seară cu lună, cînd lîn"ă mal cîntau peştii, dacă în
odaia ei n&ar f picat un pescăruş obosit, stri"înd(
— 1&am "ăsit pe +orel!
ul"uşoara n&a avut putere să se ridice în
capul oaselor şi nici să vorbească. 1acrimile
prinseră să cur"ă şiroaie pe c$ipul ei palid.
ETATEA DE DEA(UPRA I+'ORU"UI
Dra"i cititori, sînt pe deplin încredinţat că vreţi
să a/aţi ce s&a întîmplat mai departe. %nţele"
dorinţa voastră, dar vă ro" să aveţi răbdare.
— De ce ? mă veţi întreba.
ată răspunsul( pentru că trebuie să vă spun
mai întîi unde şi cui am povestit eu pentru prima
dată întîmplările celor doi #raţi, +orel şi ul"uşoara.
)oate vă temeţi să nu vă plictisească
povestea!
Dacă v&au interesat cele citite pînă acum, o să&
mi dau silinţa să nu vă răpesc în adar vremea nici
cu cele ce urmeaă. 'ăci ceea ce am să vă
istorisesc mai departe este în strînsă le"ătură cu
tot ce aţi a/at pînă aici despre +orel şi ul"uşoara.
2şadar, să începem!
'red că nu&i nevoie să vă spun că şi eu am #ost
copil. 2şa ca voi. 'e e drept, mai demult. Dar îmi
aduc bine aminte. %mi plăcea să mă 0oc, aveam
prieteni buni şi mărturisesc că de la şcoală nu
nimeream întotdeauna acasă. %ntîriam prin
ăvoaie, pescuiam şi înotam cu băieţii pînă la un
ostrov pustiu, unde în0"$ebasem o colibă din nuiele
de salcie în care ne păstram lucrurile noastre cele
mai de preţ. Dar, de cele mai multe ori şi cu cea
mai mare bucurie, rătăceam prin vec$ea cetate
aşeată pe un deal de sub care ivora rîul nostru.
:a să nu fe nici o nedumerire, trebuia să vă
spun din capul locului că eu am trăit la ţară, într&un
sat de la poalele munţilor. 7unţi al căror capăt nu
se ărea. i încă ceva trebuie să mai ştiţi( am
plecat din sat de mic copil, cum am isprăvit şcoala
primară, şi nu m&am mai întors acolo decît după
cincispreece ani înc$eiaţi.
7ult, nu&i aşa?
 -otuşi, mai bine mai tîriu decît niciodată,
cum ice proverbul şi cum am is şi eu în iua cînd
am poposit în satul meu de baştină. 7ai întîi şi mai
 întîi am încercat să&mi re"ăsesc prietenii. )e mulţi
nu i&am "ăsit. )lecaseră şi ei, ca şi mine, în lume şi
nu s&au mai întors.
;Ei, şi ce! mi&am is eu. -rebuia să mă "îndesc
de la început că nu&i voi "ăsi, că nici ei nu mai sînt
copii.< Dar nu mi&a #ost uşor că nu i&am "ăsit. 8
tristeţe adîncă m&a cuprins. -otuşi în sat mai
rămăseseră amintirile, locurile atît de îndră"ite de
noi( rîul, cetatea de pe deal, poienile luminoase de
sub munte. 7&am $otărît să cercete îndată locurile
ştiute şi să văd dacă pe acolo se 0oacă băieţii aşa
cum mă 0ucam şi eu cu copiii de seama mea. 6u
m&am "îndit prea mult încotro s&o pornesc mai întîi.
'etatea de pe deal mă c$ema parcă şi într&acolo
am şi plecat.
'etatea!
6u spune oare acest cuvînt că acolo se pot
ascunde o mulţime de taine?!
>ecunoaşteţi şi voi care citiţi aceste rînduri că
nu v&aţi da în lături să aruncaţi o privire înăuntru şi
aţi încerca bucuroşi să vă urcaţi pe idurile ei
 înalte. >ecunoaşteţi, căci ştiu prea bine că toţi
copiii se dau în vînt după locurile unde se ascund
lucruri necunoscuta şi misterioase.
%n ce mă priveşte, eu am recunoscut.
'înd eram copil, nimic pe lume nu mă atră"ea
mai mult decît vec$ea cetate. 7ă duceam acolo la
orice oră şi niciodată nu mă plictiseam. i nu
numai eu, ci toţi băieţii din sat se abăteau pe la
cetate.
5ătrînă, dărăpănată, roasă de vînturi şi de
#urtuni, cetatea noastră se pre#ăcuse de mult în
sălaş pentru ciori, bu#niţe şi lilieci. Dar ce ne păsa
nouă! -urnurile ei îşi împlîntau vîr#urile în nori, mai
rămăseseră încă între"i metereele turnurilor,
temniţa şi puţul secat. +ub pămînt se a/au
coridoare întunecoase ce duceau spre încăperi
tainice. 2/asem noi că pe undeva trebuie să fe o
intrare ascunsă. 8 uşă tainică. Dar unde? 2sta n&o
puteam şti şi în adar dădeam ocol idurilor,
săpam pămîntul şi ciocăneam pietrele. -aina acelor
odăi şi beciuri a rămas nedele"ată pentru noi. i
tocmai acolo se credea că erau "rămădite lucrurile
cele mai de preţ ale cetăţii( armuri şi suliţe, arcuri
şi să"eţi, puşti şi săbii. %nc$ipuiţi&vă ce #ericire ar f
#ost pe capul nostru să putem intra acolo! 6e&am f
 înarmat pînă&n dinţi şi am f coborît în sat, aşa cum
coborau odinioară ostaşii care apărau cetatea.
i nu numai atîta. +e mai povestea că pe sub
iduri trăiesc puderie de pitici, care noaptea, cînd
răsare luna, se plimbă pe meteree. 7ulte se
spuneau. Dar noi n&am "ăsit uşa cea tainică.
4adarnice au #ost toate încercările noastre. i mai
era ceva( nu ne puteam urca pe idurile cetăţii.
+cara de piatră #usese dărîmată, iar la meteree nu
puteai a0un"e decît căţărîndu&te pe idurile semeţe
şi netede.
Dar cine ar f #ost în stare să săvîrşească o
asemenea #aptă?!
'u toţii am încercat, însă ne&am lăsat
pă"ubaşi.. 6umai unul sin"ur a ibutit( elen.
5ăiatul care, de acum înainte, va f eroul principal
al povestirii despre cetate. 6umai el a reuşit să se
urce, şi nu o sin"ură dată. +e cocoţa adeseori,
şedea pe meteree şi privea de aproape turnurile.
6ouă ne povestea că de acolo, peste munte, se
vede marea şi o corabie albă plutind pe ape. 6oi îl
credeam. %l credeam căci elen era cel mai cura0os
dintre toţi, şi rar întîlneşti băieţi ca el. 1a orice 0oc,
elen era primul. tia să călărească #ără şa, să
 înoate ca un peşte şi să cînte atît de #rumos, încît
oamenii se opreau în loc să&l asculte(
— 'întă ca o privi"$etoare 9 iceau ei. 'înd va
creşte mare, cîntăreţ ca el nu se va a/a în tot
ţinutul.
1ui elen îi plăcea să cînte mai mult pe malul
rîului, seara, cînd în apă se scălda luna şi se
o"lindeau stelele.
6oi îl ascultam #ermecaţi.
Uneori, dar #oarte rar, se arăta nemulţumit şi
ne spunea(
— 6u mai ştiu ce să cînt. E plictisitor să repeţi
aceleaşi cîntece şi să trăieşti mereu într&un sin"ur
loc. 2m să plec odată în 0os pe rîu, să văd unde se
varsă, să aud alte cîntece, şi apoi am să mă întorc
 în sat.
6oi îl cunoşteam bine pe elen şi nu ne&am f
mirat dacă şi&ar f împlinit "îndul. -otdeauna "ăsea
el cîte ceva mai alt#el. 5a aducea din pădure un pui
de iepure, ba o pasăre rară, ba descoperea un loc
ascuns şi ne lua cu el să ni&l arate. Dar tot ce
#ăcuse pînă atunci a rămas #ără însemnătate în
iua cînd a ibutit să se urce pe metereele cetăţii.
2tunci i s&a dus #aima printre băieţi.
%n cetate, elen se simţea ca la el acasă.
'unoştea toate un"$erele, toate cotloanele unde
se putea a0un"e. 6umai uşa tainică a subteranelor
n&a "ăsit&o nici el.
&am mai spus că mă $otărîsem să mă abat
 înainte de toate pe la vec$ea cetate. i iată&mă
urcînd dealul pe aceeaşi potecă pe care umblasem
cu atîţia ani în urmă, încredinţat find că acolo îl voi
vedea pe elen cum alear"ă în 0urul idurilor sau
cîntă cocoţat pe metereele înalte, că voi mai
 întîlni şi alţi băieţi, vec$i cunoscuţi şi prieteni. Dar
toate acestea au rămas numai dorinţe.
'etatea era pustie. Deasupra turnurilor burau
stoluri de stăncuţe, iar dinspre poiana de la
mar"inea pădurii de brai venea miros de pelin
sălbatic.
4idurile păreau nesc$imbate. 1ipseau însă
băieţii, prietenii mei.
Dar ce&o f oare?
7&am înşelat? )rivind cetatea, am auit "lasuri
de copii!
)oate mi s&a părut?
6u, într&adevăr se aueau "lasuri. %n cetate se
 0ucau copiii şi n&a trebuit să aştept mult pînă să se
ivească. ăîndu&mă, s&au oprit, apoi s&au adunat
 în "rup.
— eniţi încoace! i&am c$emat eu. eniţi mai
aproape, să #acem cunoştinţă.
'opiii au venit.
Unul dintre ei, un băiat isteţ cu părul ne"ru, m&
a întrebat(
— Dar cine sînteţi dumneavoastră?
— +înt scriitor 9 le&am răspuns. 'îndva
veneam şi eu aici în cetate. 2veam prieteni buni pe
atunci şi mă 0ucam cu ei la umbra idurilor.
5ăiatul cu părul ne"ru îmi amintea de elen.
2vea o privire a"eră. îndată m&am "îndit că el
trebuie să fe căpătenia băieţilor, şi nu m&am
 înşelat.
— 2ţi încercat vreodată să vă urcaţi pe
metereele cetăţii? m&a întrebat el.
— 2m încercat de multe ori, dar niciodată n&
am ibutit.
— i noi #acem încercări, dar încă n&am reuşit.
Eu însă, odată şi odată, tot o să mă urc. reau să
văd de acolo, de sus, marea.
— )rime0dios lucru — i&am spus băiatului cu
părul ne"ru 9 #oarte prime0dios.
— tiu — mi&a răspuns el. Dar totuşi am să
 încerc.
2m rămas pe "înduri cîteva clipe, pînă cînd
băiatul
m&a întrebat(
— 2ţi auit că în această cetate trăiesc pitici?
— 2u trăit 9 i&am răspuns eu. 2m cunoscut un
băiat care i&a văut şi care a #ost c$iar oaspetele
lor.
— 2 #ost la pitici? au întrebat toţi într&un "las.
— Da, la pitici 9 am rostit eu, îmbind. 8
noapte întrea"ă a petrecut cu ei.
— )ovestiţi&ne şi nouă! se ru"ară băieţii.
)ovestiţi&ne cum s&a întîmplat.
— 5ine. Dacă vreţi, o să vă povestesc. Dar să
ne&aşeăm, căci povestea mea nu va f c$iar aşa
de scurtă.
— 'u atît mai bine 9 se bucurară băieţii. 6oi
avem timp destul.
6e&am aşeat lîn"ă id, pe iarba bătută de
vînturi, şi eu am început a povesti.
(ER&AREA PRIM!'ERII

6oaptea, vec$ea cetate pare ciudată.


'ocoţată pe vîr#ul dealului, la lumina lunii, ea
seamănă cu o arătare uriaşă din basme. 8amenii
se #eresc să se a/e la ceasul acela în apropierea ei.
+e tem, căci se povestesc multe despre cetate.
Unii cred cu tărie că acolo mai trăieşte o bătrînă,
ultima #ăptură care a rămas să apere cetatea de
duşmani. Ea a aruncat multă vreme apă clocotită şi
smoală ferbinte peste capetele vră0maşilor, şi cînd
n&a mai avut nici apă, nici smoală, s&a ascuns
undeva în tainiţele de sub pămînt. i a rămas
acolo. 6umai din cînd în cînd iese din
ascunătoarea ei, se urcă pe iduri şi se plimbă pe
meteree, iar cînd se ivesc orile, se ascunde din
nou. De bună seamă că povestea bătrînei este o
născocire. 2stăi, nici copiii nu mai cred în ea.
'$iar dacă ar f rămas în cetate, cum putea oare să
trăiască atîta? -otuşi, mulţi se tem să intre noaptea
 în cetate tocmai din pricina bătrînei.
i piticii?
'u ei e altceva. )iticii au venit într&o i în cetate
şi n&au mai plecat. 2u pus stăpînire pe subterane,
tocmai pe acele subterane în care băieţii doreau
atît de mult să pătrundă. 4iua nu se arată, dar
noaptea ies pe meteree şi se 0oacă. Unii spun că
tra" cu să"eţile în stelele risipite pe cer. 'înd
nimeresc, steaua alunecă în adîncuri şi cade
undeva în mare, în vreun rîu sau pe melea"uri
necunoscute.
'înd nu se $îr0onesc pe meteree, piticii se duc
 în munţi, la vînătoare. 5u#niţele îi a0ută, alun"ind
vînatul din cuiburi şi viuini, iar piticii aşteaptă
numai, ascunşi prin copaci sau în iarba înaltă a
poienilor. i niciodată nu aşteaptă mult, căci în
munţi mişună vînatul. Din desişuri încep să sară
iepurii şi ciutele, pe cren"ile brailor se treesc
porumbeii sălbatici şi cocoşii de munte. 7untele
 învie într&o clipă( aui #îl#îit de aripi, tropotul
picioarelor, ţipătul de pradă al bu#niţelor.
'înd vînatul se apropie, piticii tra" cu să"eţile.
+înt buni ţintaşi şi rar se întîmplă să nu
nimerească. %nainte de ivirea orilor se întorc în
cetate. %n urma lor, muntele rămîne lărmuind. +e
aud multă vreme ţipetele păsărilor treite din
somn, ropotul iute al cerbilor speriaţi, şi tremură
vreme îndelun"ată, ascuns undeva în mărăciniş,
iepurele cel #ricos. 2şa se buciumă locuitorii
pădurii ori de cîte ori piticii ies la vînătoare.
ieţuitoarele pădurii blestemă luna că lumineaă,
ştiind că piticii nu se încumetă niciodată să
pornească prin benă pe cărările munţilor. %n orii
ilei, viaţa #ăpturilor din munţi nu mai este atît de
ameninţată, în ori, piticii se duc la culcare. ec$ea
cetate îşi recapătă în#ăţişarea tăcută şi pustie. +&ar
părea că nimeni nu mai ăboveşte acolo sus, pe
meteree, în a#ară de bu#niţe. +&ar părea că nimeni
nu mai este trea în cetate, doar stăncuţele.
Dar uite că nu&i c$iar aşa. +tau de ve"$e piticii
stră0eri. 5ine ascunşi, ei păesc idurile şi somnul
semenilor lor. 'înd băieţii se 0oacă prin cetate,
stră0erii îi privesc cu părere de
rău că nu pot lua şi ei parte la 0oc. 5ăieţii sînt veseli
şi piticii sînt veseli. Dacă s&ar amesteca între ei,
 0oaca ar f minunată. Dar piticii stră0eri trebuie să
ve"$ee şi n&au voie să&şi părăsească posturile.
5ăieţii nici nu bănuiesc că sînt văuţi.
%n fece an, piticii din cetate se pre"ătesc
pentru sărbătoarea primăverii. 'înd în/oresc
viorelele, cînd poienile se acoperă de ciuboţica
cucului, începe serbarea care ţine cîteva nopţi în
şir. in oaspeţi din alte cetăţi şi pitici din peşterile
pădurii. 'u toţii sînt îmbrăcaţi în $aine de
sărbătoare şi poartă coroniţe de /ori pe cap.
2tunci, între idurile cetăţii pot f auite cîntece şi
sunete de $arpă şi pot f văuţi piticii cum coboară
dealul pînă la ivorul rîului. %n poiană, lîn"ă ivor,
piticii se iau la întrecere şi tra" cu arcul, se luptă cu
spada şi înoată. %nvin"ătorul primeşte în dar o
coroană #ăcută din cele mai #rumoase /ori care
cresc prin poienile şi luminişurile munţilor.
%n 0urul ivorului #etele danseaă, ţinîndu&se
de mînă. 'înd obosesc, se plimbă cu bărcile lor
mici şi atunci, deasupra apei, răsună rîsetele lor
vesele şi sunete de $arpă.
+&ar părea ciudat că piticii petrec #ără "ri0ă la
ivorul rîului, unde pot f surprinşi de musafri
nepo#tiţi. Dar n&au de ce să se teamă. %n timpul
serbării, pe dealuri şi prin crîn"uri ve"$eaă
stră0erii lor, iar bu#niţele se rotesc #ără încetare pe
deasupra şi dau de veste îndată ce se iveşte vreo
prime0die.
)iticii sînt întotdeauna prevăători. Ei nu vor să
fe văuţi de oameni, şi dacă se întîmplă să treacă
cineva pe malul apei, ei se ascund îndată.
După ce serbarea primăverii ia s#îrşit, după ce
oaspeţii pleacă, în cetate şi la ivorul rîului se
aşterne liniştea deplină. iaţa îşi reia cursul
obişnuit.
IE"E# ÎI AUT! PE PITII

5ăieţii ascultau încîntaţi poveştile despre


pitici. 7ulţi visau cum o să se întîlnească o dată cu
ei, cum o să se împrietenească şi cum piticii o să le
arăte tot ce se a/ă în bătrîna cetate. 7ulţi nu
credeau însă şi spuneau(
— %n cetate nu se a/ă niciun pitic* dacă ar trăi
acolo, pînă ai i&ar f văut careva.
i nu o dată se iscau certuri aprinse între
băieţi. 5a c$iar se şi încăierau din pricina piticilor.
i cu toţii aveau dreptate. i cei care spuneau că
piticii trăiesc în cetate, şi cei care nu credeau.
'erturile nu s&ar f isprăvit niciodată, dacă elen n&
ar f spus într&o i(
— 'înd va f lună plină, am să stau de ve"$e o
noapte întrea"ă pe metereele cetăţii şi am să&i
aştept acolo pe pitici. Dacă se arată măcar unul,
am să&i iau arcul şi am să&l aduc în sat.
)entru moment, băieţii s&au arătat #oarte
bucuroşi de $otărîrea lui elen. -aina piticilor avea
să fe dele"ată. Dar, după ce au trecut primele
clipe de bucurie, şi&au dat seama cît de
prime0dioasă este $otărîrea lui elen şi au început
a&l întreba(
— 6&o să&ţi fe teamă cînd o să rămîi sin"ur în
cetatea pustie?
— Dar dacă piticii te prind şi te&aruncă în
temniţă?
7ulţi îl s#ătuiau(
— >enunţă! =otăr3rea ta e prime0dioasă. 2i
putea s&o păţeşti.
ără îndoială că pe elen asemenea vorbe îl
puneau pe "înduri. Dar el nu era dintre cei
şovăielnici. tia prea bine că, dacă nu s&ar ţine de
cuvînt, #aima lui printre băieţi s&ar risipi ca #umul.
De aceea le&a spus răspicat(
— Dacă trebuie să&i fe teamă cuiva, atunci
acela sînt eu. oi veţi dormi acasă, vouă nu vi se
poate întîmpla nimic. Dar mie nu mi&e #rică de
pitici. %i voi aştepta pe meteree c$iar şi nouă nopţi
 în şir de va f nevoie.
7ai era cu putinţă să adau"i ceva după ast#el
de vorbe? ie măcar şi un sin"ur cuvînt? 6imeni n&
a mai încercat să&l abată pe elen de la $otărîrea
lui. 'e simţea însă elen în inima lui, e "reu de
spus. tiu numai că un pic de tot se temea de cele
ce aveau să se întîmple, dar nu s&a plîns nimănui.
6imeni n&a putut a/a ce se ascunde în su/etul său.
'înd s&a arătat luna plină pe cer, risipind
 întunericul nopţii, elen a început să se
pre"ătească. %i a0utau toţi prietenii, deoarece, de
cînd era satul, pentru întîia dată se întîmpla ca un
băiat să petreacă o noapte întrea"ă în cetatea
pustie. elen şi&a #ăurit un arc nou şi multe să"eţi.
i aşa înarmat, a pornit într&o i, înainte de apusul
soarelui, spre cetate. 5ăieţii îl urmau cîrd, un alai
 între". Erau tulburaţi şi vorbăreţi, numai elen
tăcea şi mer"ea "rav, ca un adevărat luptător. 6ici
nu era de mirare. %l aştepta întîlnirea cu piticii şi...
cine ştie ce&l mai aştepta!
5ăieţii s&au oprit sub idurile cetăţii.
+oarele asfnţea după creasta ascuţită a
muntelui* pretutindeni burau păsări în căutarea
unui adăpost pentru noapte. %n cetate soseau
stoluri de stăncuţe, iar elen începu să se caţăre.
'u bă"are de seamă, încet, se căţăra din ce în ce
mai sus spre meteree.
— eniţi mîine dimineaţă şi vă voi povesti tot
ce&am văut.
— om veni 9 i&au răspuns băieţii. om veni
 înainte de răsăritul soarelui.
%n 0urul cetăţii a prins să coboare întunericul.
5ăieţii trebuiau să se întoarcă acasă. i&au mai luat
o dată rămas bun de la elen şi au pornit devale.
7er"înd, tot întorceau capul ca şi cum nu le&ar f
venit să creadă că elen va rămîne într&adevăr pe
metereele cetăţii.
i elen i&a urmărit de sus, iar cînd nu i&a mai
văut, a simţit o strîn"ere de inimă. 'înd
 întunericul s&a îndesit, elen şi&a dat seama că&l
cuprinde #rica. :enunc$ii au început să&i tremure,
ba c$iar i&a trecut prin minte să coboare pe pămînt,
să #u"ă în sat şi să spună(
— E "roanic să stai sin"ur în cetate! 1a naiba
cu piticii, eu n&o să&i mai aştept
+&a apropiat de mar"inea idului şi a aruncat o
privire 0os, în benă. )ămîntul abia se ărea şi
niciodată idurile cetăţii nu i s&au părut atît de
 înalte. 6u, nu putea să coboare de acolo tea#ăr. 2r
f alunecat, s&ar f prăbuşit în $ău şi totul s&ar f
isprăvit. De aceea $otărî să rămînă sus pe
meteree, orice s&ar întîmpla.
După o vreme se mai linişti.
)rivea cum se aprind stelele pe cer şi aştepta
cu nerăbdare să se arate luna de după munţi. %n
cetate domnea o linişte adîncă. 6umai 0os, sub
deal, unde era ivorul, se auea susurul apei. Un
vîntuleţ blînd aducea dinspre munţi miros
pătrunător de brădet şi /ori sălbatice.
2şa a trecut o 0umătate de ceas sau poate mai
bine. Deodată, între iduri, au răsunat "lasuri
ciudate(
— =u&$u! =u&$u!
%ntîi s&au auit dintr&o parte, apoi din cealaltă,
iar pe urmă de pretutindeni. 'u stri"ătul acela
ciudat se c$emau unii pe alţii locuitorii necunoscuţi
ai cetăţii.
+ă fe piticii?
%ncercau să&l sperie pentru că venise să le
tulbure liniştea?
+e pre"ăteau oare să&l pedepsească?
'ine să fe?
i iarăşi îl cuprinse #rica. Dinţii începură să&i
clănţăne şi, dacă în clipa aceea l&ar f întrebat
cineva ceva, el n&ar f #ost în stare să rostească
niciun cuvînt. %n cetate se auea din ce în ce mai
tare( ;=u&$u! =u&$u!<... 'a şi cum o #ăptură
puternică, cu "las "roav, su/a în pumni. elen
aştepta cu teamă ca pe metereele cetăţii să se
arate un uriaş sau o "ripţuroaică, sau poate
bătrîna despre care se vorbea atît de mult în sat.
5ătrîna care ţinea #ocul aprins în adăpostul ei tainic
şi ferbea smoală ca să apere cetatea.
— +înt pierdut 9 şopti el. 6imeni nu&mi poate
veni în a0utor.
%ntr&adevăr, nimeni. +atul era departe, iar în
 0urul cetăţii pustiu. %n adar ar f încercat să stri"e,
nimeni nu l&ar f auit. îi părea rău că se urcase pe
meteree şi se 0ura că niciodată nu va mai pune
piciorul în cetate. 6ici iua, nici noaptea. 6umai să
rămînă în viaţă pînă&n ori şi să poată coborî pe
pămînt. +e "îndi şi la prietenii lui care plecaseră
acasă să se culce, şi lacrimile începură să&i cur"ă
pe obra cînd îşi spuse( ;6iciodată n&am să&i mai
văd<.
i băieţii?
Dormeau, într&adevăr?
6u! 'um să se culce?! +e str3nseseră prin
curţi şi livei, vorbeau despre elen şi despre pitici
şi mereu se uitau spre cetate. 4idurile ei abia se
desluşeau în are. 7ulţi nici n&au mîncat. )e mulţi,
 în adar îi stri"au părinţii. 'opiii îl iubeau pe elen
şi se temeau să nu i se întîmple ceva.
+e $otărîseră să nu înc$idă
oc$ii toată
noaptea, şi
cum se va
crăpa de iuă,
să #u"ă spre
cetate.
Dar nimic
din toate
acestea nu&i
#olosea lui
elen.
'etatea
mai răsuna încă de acel "roanic(
;=u&$ul =u&$u!<
După un timp, băiatul aui
#îl#îit de aripi. %n 0urul cetăţii
 începură să boare bu#niţele,
ieşind din adăposturile în care
stătuseră ascunse toată iua.
Ele scoteau acele sunete( ;=u&
$u!< elen suspină uşurat.
5u#niţele dădură de cîteva ori
ocol cetăţii şi burară în noapte,
după pradă.
%ntre iduri coborî o linişte de mormînt. De
după creasta ascuţită a muntelui se arătă,
îmbitoare, luna şi, dintr&o dată, toate de pe pămînt
se #ăcură ne"răit de #rumoase( şi dealurile, şi
apele, c$iar şi bătrîna cetate.
'îte #ăpturi nu aşteptau cu nerăbdare luna! 8
aşteptau călătorii pe drumuri, vînătorii prin păduri,
marinarii pe mări, dar nimeni, poate, n&o aşteptase
 în acea noapte ca elen.
— 6oroc, lună! i&a stri"at el. 6oroc, prietenă
bătrînă!
6iciodată nu i s&a părut luna aşa de veselă ca
atunci. 8 privea cum urcă pe cer şi ştia că toată
noaptea va f luminoasă şi că nimeni nu&l va mai
putea lua #ără de veste. 2ştepta mieul nopţii şi&şi
spunea( ;)iticii n&au să se arate nici mai devreme,
nici mai tlriu. sta li&i obiceiulC.
elen şi&a pipăit arcul şi să"eţile şi a început
c$iar să se 0oace. 2 luat o să"eată şi a oc$it o stea
sin"uratică şi sclipitoare. 2 sloboit să"eata şi a
aşteptat mult, dar steaua n&a căut. +clipea mai
departe, rîdea, de parcă ar f vrut să&i spună(
— +ă"eţile tale sînt slabe, mîna ta nu este
destul de puternică şi nici oc$iul nu&ţi este
 îndea0uns de a"er.
elen ştia şi el toate acestea. 2 lăsat 0os arcul
şi îndată după aceea a auit rîsete în spatele său.
+&a întors iute şi a văut la lumina lunii cum pe
meteree stătea un pitic. Ţinea în mînă un arc, iar
pe cap avea o căciuliţă ţu"uiată şi neobişnuită.
— 'u ast#el de să"eţi nu vei doborî niciodată o
stea 9 îi vorbi piticul. 6u vei răni nici măcar o
pasăre în bor, nicio fară. )oate ai auit că piticii
doboară stele cu să"eţile lor, să ştii că nu&i
adevărat. 8 sin"ură dată, demult, eu am doborît o
stea şi m&am 0urat să nu mai #ac asemenea lucruri.
elen amuţise. Era speriat. %i tremurau şi
mîinile, şi picioarele. )iticul, bă"înd de seamă şi
dorind cu orice preţ să&l liniştească pe elen, se
apropie de el şi&i vorbi mai departe(
— tiam că eşti aici şi că&i aştepţi pe pitici. 2m
venit înainte de mieul nopţii, căci nu cred că te
simţi "roav de bine pe meteree. 6&am să&ţi #ac
nici un rău, nu te teme, tot ce doresc este să fm
prieteni.
— 6ici eu nu doresc altceva 9 în"ăimă cu
c$iu, cu vai elen.
— %mi pare bine. îmi pare "roav de bine.
)înă&n ori, fi oaspetele meu!
— 7ulţumesc! "răi elen.
)iticul veni şi mai aproape şi ise(
— )e mine mă c$eamă +orel, dar pe tine?
— elen.
Era oare +orel din Ţara Uitată, #ratele micuţei
ul"uşoara?
Da.
El era.
'um de a a0uns oare în bătrîna cetate?
2veţi puţină răbdare! eţi a/a totul. 2cum
trebuie să ne întoarcem pe mare, acolo unde l&am
lăsat pe +orel şi pe ul"uşoara.
)ERIIREA #*A ŢI#UT
MU"T,,,

Dacă aţi utitat, amintiţi&vă. )escăruşii l&au


"ăsit pe +orel în lar"ul mării, departe de 'astelul
urtunilor. )e unde a rătăcit şi cît drum a străbătut,
nici c$iar el însuşi, find întrebat, cred că n&ar f #ost
 în stare să spună. )oate că ar f răspuns ast#el(
— 2m căutat 'astelul urtunilor şi atîta tot. 1&
am căutat pe unde credeam eu c&o să&l "ăsesc.
%ntr&adevăr, aşa a #ost.
+orel n&a numărat ilele şi nici lunile, n&a ştiut
prin ce locuri pluteşte şi nici ce ape îl poartă. 6&
avea $artă la el şi nu cunoştea "eo"rafa. i c$iar
dacă s&ar f uitat pe toate $ărţile lumii, c$iar dacă
ar f cunoscut meşteşu"ul marinarilor adevăraţi, tot
nu i&ar f #olosit la nimic, căci pe nicio $artă nu se
a/ă trecut 'astelul urtunilor. 6umai stăruinţa
putea să&l ducă într&acolo. +tăruinţa şi răbdarea.
După atîta amar de vreme de la plecarea lui
din Ţara Uitată, nimeni n&ar f îndrănit să spună că
+orel n&a #ost stăruitor. Dar nu era oare şi el o
#ăptură? 6u era c$inuit de îndoieli, nu se "îndea
oare să renunţe la acele căutări adarnice şi să se
 întoarcă în Ţara Uitată?
 -rebuie să fu sincer( se "îndea.
eneau clipe cînd era încredinţat că niciodată
nu va "ăsi 'astelul urtunilor, că niciodată nu&şi va
 întîlni surioara. 2tunci +orel era cel mai nenorocit
pitic din lume. )uterea îi slăbea, îl cuprindea
nepăsarea şi se lăsa purtat în voia valurilor.
)utem oare să&l învinovăţim pentru asta?
Eu ic că nu.
oi, care acum îl cunoaşteţi pe +orel, ca şi
mine, puneţi mîna pe inimă, "îndiţi&vă puţin şi sînt
si"ur că nu&l veţi 0udeca "reşit. 'are dintre voi
poate afrma cu tărie că niciodată nu l&a părăsit
răbdarea?... 2duceţi&vă aminte numai de cîte ori aţi
aruncat caietul cînd n&aţi putut reolva cea mai
uşoară problemă de matematică ! i de cîte ori v&
aţi $otărît să #u"iţi de la şcoală şi să vă duceţi
acolo unde nu se a/ă pro#esori de matematică
)roblema lui +orel era, trebuie să recunoaşteţi,
mult mai "rea decît toate problemele voastre. oi
aţi putut întotdeauna să întrebaţi pe cineva, ba nu
v&aţi dat în lături să şi copiaţi din caietele altora
problemele "ata reolvate, pe cînd +orel nu avea
nici una din aceste posibilităţi. El era sin"ur.
'înd îi era mai "reu, îşi aducea aminte de
 0urămîntul #ăcut în #aţa #ăurarului, de ul"uşoara,
care&şi plîn"ea undeva libertatea pierdută, şi atunci
 îşi spunea din nou(
— %nainte, n&ai voie să te laşi biruit!
i, ca să mai uite şi să se mai mîn"îie, cînta
adeseori un cîntec despre Ţara Uitată(
Undeva se afă o ţară.
Nu întrebaţi
unde!
În soare  , în
ceaţă
 ,

În braţele
vînturilor 
 ,

Lîngă mare  ,

Sub stele —
Nimeni n-o va găsi niciodată...
Undeva se "ăsea ţara lui, unde el trebuia să
se întoarcă. Dar în altă parte trăia ul"uşoara, #ără
de care el nu se putea întoarce.
+telele tăceau şi acum cînd le întreba(
— +puneţi&mi, unde este 'astelul urtunilor?
'îte ţări rămăseseră în urmă, cîte ţări se a/au
 înaintea lui? 'ine ar putea răspunde?
)escăruşii l&au "ăsit în lar", în mi0locul
oceanului, acolo unde nici peştii nu îndrăneau să
 înoate.
—  -u eşti +orel din Ţara Uitată? l&au întrebat
pescăruşii.
— Eu sînt! Dacă şi voi sînteţi din Ţara Uitată,
spuneţi&mi încotro vă duceţi?
— 6u sîntem din Ţara Uitată, dar am burat
peste toate mările, ca să te "ăsim pe tine.
— )e mine!? se minună +orel.
— Da, pe tine. -e caută pescăruşii de pe toate
ţărmurile. -e caută să&ţi spună că sora ta
ul"uşoara trăieşte în 'astelul urtunilor.
— Dar eu nu ştiu unde se a/ă acest castel
blestemat. 'ine poate să mă ducă pînă acolo?
— 6oi te vom duce! De aceea am şi venit.
— %n s#îrşit! stri"ă +orel. %n s#îrşit am s&o văd
pe ul"uşoara!
%n clipa aceea, cine era mai #ericit pe lume?
'ine ar putea spune cum s&a simţit +orel cînd a
a/at vestea cea bună?!
)escăruşii erau sin"urii martori, dar ei n&au
priceput ce se petrecea în inima lui. Ei erau
mulţumiţi că l&au "ăsit. &au spus lui +orel(
— 'astelul urtunilor e departe, #oarte departe
de aici. Ţie ţi&ar trebui un an, ba poate şi mai mult
ca să a0un"i pînă acolo. Dar iată, noi îţi vom tra"e
barca.
+orel nu se aştepta la un asemenea a0utor.
— ă mulţumesc, pescăruşilor! le&a spus el.
Dar nu ştiu de ce #aceţi lucrul acesta?
— 6oi o cunoaştem pe sora ta ul"uşoara şi
am 0urat că te vom "ăsi şi te vom aduce la 'astelul
urtunilor.
+orel n&a mai avut ce să adau"e. 2 le"at o
mulţime de #rîn"$ii subţiri de prova bărcii sale şi s&
a lăsat tras de pescăruşi.
6iciodată de cînd e lumea n&a aler"at o barcă
mai repede pe apele mării. 6imeni şi nimic nu i&a
stat in cale. i a plutit +orel ece ile şi ece nopţi
pînă a a0uns la 'astelul urtunilor. 'înd s&au
apropiat de castel, pescăruşii i&au spus(
— a trebui să fm cu bă"are de seamă, căci
ul"uşoara este păită cu străşnicie. %n castel se
poate intra numai pe la mieul nopţii, cînd vînturile
dorm.
— ă voi asculta s#atul 9 ise +orel. 6u vreau
să pierd asemenea prile0.
Dar cu cită nerăbdare ar f pornit spre castel
c$iar în clipa aceea! ul"uşoara a/ase la vreme de
sosirea lui +orel. Dacă ar f putut, dacă n&ar f #ost
bolnavă, s&ar f strecurat pînă la ţărm, acolo unde
poposeau pescăruşii obosiţi. +&ar f urcat în barca
#răţiorului său şi ar f plecat împreună pe mare,
spre Ţara Uitată.
Dar nu putea.
ul"uşoara n&avea astîmpăr.
+orel n&avea astîmpăr.
2bia pe la mieul nopţii barca cea mică s&a
apropiat de mal. înturile dormeau duse şi nu l&au
simţit pe +orel cînd a pătruns in castel, acolo unde
ăcea ul"uşoara.
— răţioare! a stri"at ul"uşoara cînd l&a văut
pe +orel.
— +urioară! i&a răspuns +orel.
2tît au putut să&şi spună unul altuia, căci
ul"uşoara şi&a pierdut simţirea. +orel nu avea timp
de pierdut. El a luat&o în braţe şi a dus&o în barcă.
)escăruşii au apucat din nou #uniile subţiri le"ate
de prova şi şi&au luat borul prin benă, spre
miaănoapte.
 -otul s&ar f s#îrşit cu bine.
înturile n&au bă"at de seamă şi nu au plecat
după ei. %n ori, abia în ori, ul"uşoara a desc$is
oc$ii. i a văut deasupra ei, pe cerul albastru,
cum boară o mulţime de pescăruşi albi.
— ise oare? a întrebat copila.
— 6u, i&a răspuns +orel. Eşti liberă, surioară, şi
călătoreşti spre Ţara Uitată.
— +întem departe de 'astelul urtunilor?
— Da, sîntem departe, nu&ţi fe #rică.
ul"uşoara a tăcut, şi pe #aţa ei au prins să
cur"ă
lacrimi mari, ferbinţi.
— De ce plîn"i, a întrebat&o +orel. )rime0dia a
trecut, acum poţi f veselă.
— Eu nu voi mai a0un"e în Ţara Uitată. +imt că
mi se apropie s#îrşitul.
— 6u vorbi aşa. Eşti numai obosită, dar asta
va trece repede.
— 6u va trece. tiu prea bine că nu va trece şi
te ro" să opreşti barca şi să mă dai 0os pe un ţărm
care seamănă cu Ţara Uitată. reau să mai văd o
dată răsăritul soarelui, şi să&mi iau rămas bun de la
el.
+orel a oprit barca.
2 ales un loc pe un ţărm pustiu şi a dus&o pe
ul"uşoara pe o st3ncă înaltă, sub care aler"au
valuri înspumate. )escăruşii albi s&au lăsat pe mal,
uimiţi şi neliniştiţi. ul"uşoara s&a aşeat pe stîncă
şi, spri0inindu&se de +orel, a început să privească
cum alear"ă valurile în lar" şi cum răsare soarele
din apă.
— E minunat 9 a spus ea. 2cuma mă simt
bine.
+orel s&a bucurat din inimă. ul"uşoara l&a
 întrebat(
— 'ăsuţa noastră de corali oare s&a năruit?
— 6u ştiu. Dar cred că nu.
— i eu cred la #el. 8dată totuşi am visat&o
dărîmată.
— Dacă s&a năruit, o să #acem alta. 6e vor
a0uta pescăruşii şi peştii. 6e vor a0uta toţi piticii
care trăiesc în Ţara Uitată.
— tiu că ne vor a0uta...'înd te vei întoarce
acolo, spune&le din partea mea... salutări tuturor
piticilor şi pescăruşilor, peştilor şi păsărilor!
— 1e vei spune tu sin"ură.
— 6u, eu nu voi a0un"e acolo. +înt însă #oarte
#ericită că te&am văut măcar pe tine.
Din valuri a ieşit soarele mare şi roşu, dăruind
bucurii pămîntului şi apelor, poleind ţărmul pe
care, pentru cea din urmă oară, şedeau împreună
+orel şi ul"uşoara.
i, într&adevăr, aşa a #ost. ata cea mică a
murit în clipa cînd s&a ivit soarele. +&a stins #ără să
scoată un cuvînt...
ouă, copii, nu vă vine să credeţi că s&a putut
 întîmpla asemenea lucru. 6ici +orel n&a creut. 1ui i
s&a părut că ul"uşoara şi&a pierdut numai simţirea,
şi multă vreme a încercat s&o treească din leşin.
Dar în adar.
ul"uşoara n&a mai auit c$emările lui. i
niciodată nu va mai aui nimic.
)înă la urmă, +orel s&a încredinţat că
ul"uşoara a murit şi că nu va mai a0un"e în Ţara
Uitată.
7area plîn"ea.
)escăruşii plîn"eau.
2 început să plîn"ă şi +orel. 2 plîns pînă la
amiaă, apoi s&a sculat şi a început să sape, cu
sabia de #oc adusă din Ţara Uitată, o "roapă în
vîr#ul stîncii.
'e putea să #acă?
8ri de cîte ori lovea cu sabia în cremene, în
vădu$ scăpăra puderie de stele de #oc şi se
auea un şuier prelun" ca şi cum vînturile s&ar f
prins într&o luptă cumplită. )iatra se supunea săbiei
de #oc. 6u era "reu să sapi un mormînt pentru
ul"uşoara.
'înd sabia a tăcut, pescăruşii şi&au luat borul
de pe stînci.
)eştii au ieşit din adîncuri.
7area a încetat să vuiască.
i ul"uşoara a #ost înmormîntată într&o linişte
plină de tristeţe, pe un ţărm necunoscut, #ără
nume. 'înd în vîr#ul stîncii s&a înălţat o moviliţă
proaspătă, pescăruşii au spus(
— 6oi îi vom ridica un monument, cel mai
#rumos monument din lume!
i îndată au burat în toate părţile şi au
 început să aducă scoici ar"intii şi corali roşii. %n
vîr#ul stîncii, deasupra capului ul"uşoarei,
pescăruşii au durat un monument care iua
străluceşte ca purpura, iar noaptea aruncă o
lumină ar"intie ca luna.
Un ast#el de monument n&a mai #ost ridicat
niciodată nicăieri.
Un ast#el de monument n&a mai #ost ridicat
nimănui.
7ultă vreme nu s&a ştiut al cui este. i totuşi,
ori de cîte ori treceau pe lîn"ă stînca #ără nume,
marinarii ieşeau pe punte şi se descopereau, find
 încredinţaţi că cel în cinstea căruia a #ost înălţat
monumentul merită oma"iul lor.
)escăruşii au $otărît să #acă de stra0ă la
mormînt. i au început să vină în fecare dimineaţă
şi seară, ca să sc$imbe stra0a. De atunci, ţărmul
necunoscut nu rămîne pustiu, de atunci,
ul"uşoara nu rămîne niciodată sin"ură.
U#DE Î" 'OR DUE DRUMURI"E

+orel era îndurerat. Dacă cineva, care&l văuse


 înainte, l&ar f întîlnit după moartea ul"uşoarei, cu
"reu l&ar mai f recunoscut. -risteţea îi stinsese
strălucirea oc$ilor şi&i brădase #aţa. )e buele lui
nu mai răsărea îmbetul. >ătăcea pe ţărm sin"ur
ca un pustnic. )leca departe şi se întorcea iar la
mormîntul surioarei sale. )escăruşii încercau să&l
mîn"îie şi se arătau "ata să&l a0ute.
— ată, te vom duce în Ţara Uitată 9 îi spuneau
ei. 6ici nu va răsări soarele de ece ori, şi barca ta
se va opri la ţărmul căsuţei de coral.
— 6u pot să mă întorc în Ţara Uitată 9 le
răspundea +orel. 6u pot să mă întorc acolo #ără
ul"uşoara.
Dar nici pe ţărmul acela necunoscut, printre
pescăruşi, nu putea rămîne toată viaţa. i într&o
bună i, cînd pescăruşii sc$imbau stra0a la mormînt
şi cînd ţărmul era învăluit într&o linişte adîncă, el s&
a urcat pe stîncă şi a "răit(
— ul"uşoara, eu plec. 6u ştiu încotro, dar aici
nu mai pot rămîne. -risteţea m&ar ucide, mintea mi
s&ar tulbura. Dacă a0un" vreodată în Ţara Uitată,
voi transmite tuturor salutul tău.
)escăruşii îl ascultau şi plîn"eau.
)eştii, care ieşiseră în dimineaţa aceea la #aţa
apei să întimpine răsăritul, n&au mai cîntat.
+orel n&a vorbit mult. 6ici nu putea să
vorbească. >epede, ca şi cum ar f #u"it, a cobor3t
de pe stîncă şi le&a spus pescăruşilor(
— oi, prieteni, care colindaţi mările, voi,
poate, veţi a0un"e în Ţara Uitată. Dacă poposiţi
acolo, spuneţi tuturor că ul"uşoara a murit.
2şa şi&a luat rămas bun.
2şa a pornit în lumea mare, necunoscută. %i
era totuna unde îl vor duce drumurile. )oate ar f
#ost mai bine să se întoarcă în ţara lui. Dar cine e în
stare să susţină aceasta cu toată tăria? 7ai bine să
nu încercăm să 0udecăm lucrurile. +ă&l lăsăm să
colinde lumea.
+orel a pribe"it mult şi #ără nici o ţintă. 6u o i
şi nici un an. 2 pribe"it ani de ile, străbăt3nd
multe ţări, şi nimeni, numai stelele puteau să&i
cunoască drumul. )rin cîte înt3mplări n&a trecut!
De cîte ori n&a trebuit să scoată sabia de #oc pe
drumuri, prin munţi, unde stăpînea le"ea celor mai
tari. %n munţi se simţea totuşi mai bine. 7unţii îl
c$emau cu #rumuseţea lor şi&i aminteau de Ţara
Uitată. 7unţii nu sînt niciodată pustii. %ntotdeauna
se a/ă cineva pe potecile lor. 8 fară sălbatică sau
un vînător, şi întotdeauna poţi aui "lasul unei
păsări necunoscute. 'înd mi0eau orile, în cren"ile
brailor cîntau cocoşii de munte, lun" şi biruitor.
Uitau de prime0dii, uitau de toate, şi cîntecul lor se
pierdea în dumbrăvi şi prin $ăuri tainice.
%n poienile de munte, acoperite de rouă,
păşteau şi se 0ucau ciutele, stăteau de stra0ă cerbii
cei cu coarnele rămuroase, pe cînd undeva, în
desişuri, urlau lupi /ămîni.
)e fecare pisc, +orel întîlnea alte vieţuitoare.
+eara îl adormea #oşnetul #runelor, asemănător
plîn sului.
Dimineaţa îl treeau păsările cu cîntarea lor
măiastră, şi
băiatul se spăla în roua /orilor sălbatice.
2lteori trecea peste ape repei, urca pe culmi
semeţe şi a0un"ea în împărăţia vulturilor. ulturii
nu erau primitori, dar lui +orel nu&i păsa de nimic.
1a nevoie, sabia de #oc îl a0uta. 8dată a întîlnit în
vîr#ul unui munte sălbatic un vultur rănit. )asărea
era la capătul puterilor, murea de #oame şi de sete
şi, ca să scape mai repede de c$inuri, a prins să&l
roa"e pe +orel(
— 8moară&mă, îmi vei #ace cei mai mare bine.
+orel nu l&a ascultat. &a adus apă şi mîncare
şi apoi, "ăsind ierburi de leac, a încercat să&i
tămăduiască rana. ulturul se îndrăvenea repede,
şi cînd a putut să&şi întindă iarăşi aripile, i&a spus(
— 2cum sînt din nou puternic şi pot să te
răsplătesc pentru binele ce mi&ai #ăcut.
— 6u&ţi cer nimic 9 i&a răspuns +orel. Eşti liber
să bori încotro vrei.
— Dacă&i aşa, atunci am să mer" cu tine. 'ine
ştie dacă vreodată nu&ţi voi putea f de #olos!
— 6u cred să am nevoie de a0utorul tău, dar
dacă vrei, $ai cu mine!
2u pornit împreună şi în scurtă vreme s&au
 împrietenit. 1ui +orel nu i&a părut rău niciodată că a
luat cu el la drum vulturul. 2 avut cu cine sta de
vorbă, a avut cu cine se s#ătui. 6u mult după
aceea, din pricina unor întîmplări, +orel a #ost
nevoit să pună capăt $oinărelilor sale.
oi, copii, care ca şi mine sînteţi mî$niţi de
moartea ul"uşoarei, vă înc$ipuiţi, pesemne, că şi
lui +orel i s&a întîmplat vreo nenorocire.
6u, n&aveţi nici o "ri0ă. E vorba de altceva.
 -recînd munţii, +orel a auit dintr&o dată un plînset.
2 "răbit paşii şi a a0uns intr&o poiană smălţată de
/ori. 2colo şedea o #etiţă şi plîn"ea. )lîn"ea aşa de
tare şi aşa de 0alnic, de parcă ar f înmormîntat pe
cineva. 'înd s&a apropiat de ea, +orel a rămas
locului mirat. etiţa semăna ca două picături de
apă cu ul"uşoara. 2vea părul lun" şi oc$ii mari.
ăînd piticul necunoscut, copiliţa a tresărit
speriată.
— 6u te teme! i&a spus +orel. 6u&ţi #ac nimic.
etiţa şi&a şters lacrimile.
— 'um te c$eamă? a întrebat&o +orel. i de ce
plîn"i?
— +tela mă c$eamă, iar tu, dacă nu eşti
prietenul piticilor din )alatul 2lb, dacă nu eşti
oaspetele lor, întoarce&te!
— 6&am auit niciodată de )alatul 2lb.
— 2tunci #u"i! u"i pînă nu ba"ă de seamă
stră0erii lor! u"i pînă nu te aruncă în temniţă!
2colo n&ai să mai vei lumina soarelui niciodată.
+orel a început să rîdă. >îdea întîia oară după
atîta amar de vreme, întîia oară după moartea
ul"uşoarei... El să #u"ă?... El care a trecut prin
atîtea încercări?... +ă #u"ă cînd are la cin"ătoare
sabia de #oc din Ţara Uitată?
— Despre ce #el de palat vorbeşti şi cine
trăieşte acolo? a întrebat&o pe +tela.
— %n )alatul 2lb trăiesc pitici care au săbii
ascuţite ca #ul"erele.
— i tu nu trăieşti acolo?
— 6u. Eu m&am născut în )oiana 1unii. Dar
acuma sînt roabă.
— >oabă?! se miră +orel. 2şadar, din pricina
asta plîn"i.
— i tu ai plîn"e dacă ai f în locul meu.
— 2ş vrea să&mi spui mai multe despre piticii
din )oiana 1unii şi despre cei din )alatul 2lb.
— -u nu&i poţi a0uta cu nimic pe cei din )oiana
1unii. ar de nu&mi vei asculta s#atul şi nu vei pleca
de aici, cei din )alatul 2lb te vor #ace şi pe tine rob.
— 6u voi pleca pînă cînd nu voi vedea şi eu
cum arată acest palat.
+telei nu&i venea să creadă că se a/ă pe lume
o #ăptură care să nu se teamă de piticii din )alatul
2lb.
+orel era nerăbdător.
tiu că şi voi sînteţi nerăbdători. Dar nu mă
 întrerupeţi cu întrebările.
%n )oiana 1unii, în inima munţilor, se a/a
odinioară o aşeare de pitici. )iticii erau liberi ca
păsările cerului şi #ără "ri0i ca /uturii. 6u cunoşteau
nici #oamea, nici durerea, nici întristarea. Dar într&o
i au năvălit #ără de veste în )oiana 1unii alţi pitici.
Ei purtau săbii strălucitoare şi să"eţi ascuţite.
— De acum înainte, noi vom f stăpîni în )oiana
1unii 9 au spus ei. ar voi, care trăiţi aici, ne veţi f
robi.
)iticii din )oiana 1unii nu erau răboinici, dar
nici #ricoşi. Ei au încercat să se apere. 1upta însă n&
a

ţinut mult. +ăbiile lor de lemn s&au rupt repede şi


au #ost biruiţi. 7ulţi au căut în bătălie, iar printre
ei, şi tatăl +telei, căpetenia aşeării. 'ei rămaşi în
viaţă au #ost #ăcuţi robi. 'ăpetenia piticilor cu săbii
strălucitoare şi să"eţi ascuţite a poruncit să i se
ridice pe povîrnişul muntelui un palat din pietre
albe ca ăpada. )iticii din )oiana 1unii au început
să i&l idească. 4i şi noapte săpau pămîntul, i şi
noapte stăteau pînă la brîu în apă şi scoteau piatră
din albia rîului. 'ădeau de oboseală şi de #oame.
Uitaseră de bucurii şi decîntece.

)alatul de piatră albă se


 înălţa.
'îţi ani l&au clădit?
)oate cinci, poate ece,
poate mai mult. 6imeni n&a
socotit. )alatul era mai alb ca
ăpada şi mai #rumos ca visul. %n
vîr#ul turnurilor ascuţite străluceau pietre
preţioase. %n ele se o"dindeau stelele şi se adunau
raele soarelui, risipindu&se apoi peste coroanele
copacilor şi poleindu&le cu eci de culori.
)alatul era "ata, dar viaţa piticilor din )oiana
1unii nu s&a sc$imbat de #el. 7unceau mai departe
pentru stăpînii lor, munceau i şi noapte, #ără nici o
năde0de că pe plaiurile lor se va mai întoarce
vreodată viaţa de odinioară.
2tît despre cei din )oiana 1unii. )uţin! Dar cine
ar putea povesti mai mult? 'ine ar "ăsi cuvinte pe
potriva su#erinţelor celor din )oiana 1unii?
'$iar în dimineaţa aceea, piticii din )alatul 2lb
porunciseră tuturor supuşilor să caute în munţi
/oarea înţelepciunii şi s&o aducă deîndată
căpeteniei lor, care voia să #acă din ea o băutură.
Dar unde se "ăsea acea /oare şi cum arăta ea, nu
ştia nimeni. 2 pornit şi +tela în căutarea /orii
 înţelepciunii. i, ne"ăsind&o, a început a plîn"e, şi a
plîns pînă cînd s&a înt3lnit cu +orel.
— +pune&mi, unde se a/ă această /oare? l&a
 întrebat +tela pe +orel.
— 1asă, n&o mai căuta. >ăs& punde&mi mai bine
dacă printre piticii din )oiana
1unii se va "ăsi măcar unul care
să se încumete să intre cu mine
 în )alatul 2lb?
— 2colo nu poţi intra
c$iar atît de lesne. )oarta stă
mereu ăvorită, iar în turnuri
sînt stră0i de paă.
— Eu voi încerca să desc$id
porţile.
—  -e vor ucide, iar viaţa
noastră va f şi mai "rea.
— 6u cred că ar putea f
mai "reu decît acuma.
— Dar cine eşti tu 9 l&a
 întrebat +tela 9 şi de unde vii?
— Eu sînt +orel şi vin
din Ţara Uitată.
+tela rămase atît de uimită,
 încît abia putu să rostească(
— +orel? 2m auit bine?
— De ce te miri? 8are
numele meu este neobişnuit?
— De +orel au auit toţi
piticii.
Era cu putinţă? 8are
numele lui să f a0uns atît de departe, tocmai în
munţii aceia necunoscuţi, unde răbat numai
păsările? )ăi tocmai păsările povestiseră despre el,
despre întîmplările lui. )iticii cunoşteau de mult
le"enda săbiei de #oc, a/aseră că +orel $oinăreşte
prin lume şi&l aşteptau să se abată şi prin )oiana
1unii. 2şteptau şi spuneau(
— Dacă nu vine +orel, dacă nu ne&a0ută, nu
vom mai şti niciodată ce&i libertatea.
i iată că a sosit.
+tela se înveseli dintr&o dată şi ise(
— )iticii din )oiana 1unii vor f #ericiţi cînd te
vor vedea.
2poi #ata îl duse pe +orel spre aşearea de sub
coroanele copacilor, unde trăiau ai săi în colibe
#ăcute din pămînt şi #rune de #eri"ă. estea sosirii
lui +orel se răspîndi repede. )iticii veniră din toate
părţile să&l cunoască şi să&l salute. Erau bucuroşi, şi
deodată, în inimile lor se trei încrederea.
— 20ută&ne, +orel, să nimicim )alatul 2lb! +ă
punem capăt nenorocirilor noastre!
— )re"ătiţi&vă de luptă! le&a spus +orel.
%n tăcuta aşeare de sub brai a început
#or#ota. Din ascunişuri au #ost scoase la lumina
ilei săbii de lemn şi să"eţi. 'înd au s#îrşit cu
pre"ătirile, iar deasupra muntelui au prins a licări
stelele, piticii au spus(
— 'ondu&ne la luptă, +orel!
2tunci, în linişte desăvîrşită, au încon0urat
)alatul 2lb, iar +orel s&a îndreptat spre poartă. %n
urma lui se #urişau prin iarbă cete de pitici, "ata în
orice clipă să arunce o ploaie de să"eţi asupra
metereelor. Deodată, cu toţii au auit "lasul stră0ii
de noapte(
— 'ine&i acolo?
— +înt eu, +orel din Ţara Uitată. Desc$ide
poarta, vreau să stau de vorbă cu căpetenia
voastră.
— 6oaptea, poarta nu se desc$ide nimănui.
)leacă cît mai repede de aici, alt#el vei plăti scump
 îndrăneala ta.
+orel scoase sabia din teacă şi într&o clipă
ţ3şniră din ea stele de #oc, iar vădu$ul prinse a
vui. 'ăură la păm3nt şi piticii din )oiana 1unii, şi
stră0ile de pe metereele )alatului 2lb. +ub tăişul
săbiei, poarta plesni în două şi se nărui, lăsînd
calea liberă spre palat. 'el dintîi a intrat +orel.
7iraţi, dar în acelaşi timp şi îmbărbătaţi, piticii din
)oiana 1unii porniră după el în #u"ă. 6ici nu şi&au
venit bine în fre cei din palat, că lupta era s#3rşită.
'ei care au scăpat cu viaţă au rupt&o la #u"ă.
:lasurile biruitorilor răsunau pretutindeni(
— 2m învins, am învins!
7ult timp le&a trebuit piticilor din )oiana 1unii
ca să se potolească. '$iar în noaptea aceea l&au
ru"at pe +orel(
— )rimeşte cinstea pe care ţi&o #acem şi fi de
ai înainte căpetenia noastră!
+orel nu se aştepta la una ca asta. )ină atunci
nu se "îndise niciodată să se oprească undeva. De
aceea le răspunse piticilor(
piticilor(
— 1ăsaţi&mă pînă mîine dimineaţă să mă
"3ndesc. Dimineaţa e mai înţeleaptă decît seara.
— om aştepta 9 au răspuns piticii. om
aştepta şi o sută de dimineţi dacă e nevoie.
%n noaptea aceea n&a dormit nimeni. %n )alatul
2lb s&a serbat victoria. )iticii dănţuiau şi cîntau cu
atîta voie bună, încît s&a înveselit şi luna cînd pe la
mieul nopţii a strecurat o privire din munţi. +orel
era mulţumit, dar nu şi #ericit. +pre dimineaţă, i&a
adunat pe toţi piticii din )oiana 1unii în 0urul lui şi
le&a "răit ast#el(
— )rimesc să vă fu căpetenie.
— Ura! au stri"at piticii într&un "las. +orel va
rămîne cu noi! +orel va f căpetenia noastră!
Dar +orel mai avea ceva de spus, drept care a
urmat(
— 6u ştiu cît timp voi rămîne cu voi. )oate o
lună, poate un an. 6u&mi cereţi să vă #ă"ăduiesc,
căci poate va trebui să mă întorc în Ţara Uitată.
— i noi vom mer"e cu tine. om mer"e şi la
capătul lumii de va f nevoie.
2şa a rămas +orel în )alatul 2lb din )oiana
1unii. oi mă veţi întreba( de ce a primit +orel să fe
căpetenie?
'red că nici el n&ar putea să vă lămurească pe
deplin. -oată noaptea s&a #rămîntat. -oată noaptea
s&a "îndit la viaţa şi la soarta lui ciudată( ;De ce să
pribe"esc sin"ur prin lume? şi&a is în cele din
urmă. )oate că, a/îndu&mă printre pitici, voi uita
mai uşor cele întîmplate<.
%n )oiana 1unii era, într&adevăr, tare #rumos.
Dar ti$na lui +orel n&a ţinut mult. +tîncile de sub
)alatul 2lb au prins să se cutremure şi idurile de
piatră au crăpat. )iticii împreună cu +orel au #ost
nevoiţi să se strămute în pădure. i bine au #ăcut,
căci atunci cînd s&au mai dus pe acolo au văut că
)alatul 2lb se prăbuşise. După aceea, în )oiana
1unii pămîn& tul a crăpat şi s&au căscat prăpăstii
adînci.
— 'e&o să #acem acum ? l&au întrebat piticii pe
+orel.
— om căuta alt loc. 1umea e mare. 6u trebuie
să mai rămînem aici.
)iticii nu şi&au părăsit cu dra"ă inimă locurile
de baştină. Ei ar f rămas poate şi după cutremur în
)oiana 1unii, dar nu voiau să iasă din cuvîntul lui
+orel. %n urma lor, printre brai, se ăreau ruinele
)alatului 2lb. 2colo s&au aciuat, de bună seamă,
farele sălbatice, dacă nu cumva alt cutremur a
#ăcut ruinele una cu pămîntul. )iticii nu s&au mai
 întors niciodată în )oiana
)oiana 1unii. 8 primăvară, o
vară şi o toamnă întrea"ă au $oinărit prin munţi.
Dar cînd s&a lăsat #ri"ul, cînd deasupra muntelui s&a
#ăcut simţită răsu/area iernii, ei au a0uns la vec$ea
cetate din deal şi au $otărît să rămînă acolo pînă
cînd se vor topi ăpeile. Dar au rămas mai mult,
ani şi ani de&a rîndul, căci în cetate se simţeau
bine. 2colo erau #eriţi şi de vreme rea, şi de
duşmani.
Î# (U&TERA#E"E ET!ŢII

2cuma aţi a/at cum a a0uns +orel în cetatea


vec$e, de asemenea ştiţi şi în ce c$ip elen s&a
 întîlnit cu el sus pe meteree. +ub cîrmuirea lui
+orel, neamul piticilor din )oiana 1unii a a0uns
puternic şi #ericit. +orel se simţea bine printre
pitici. 6u se mai "îndea să&i părăsească şi să se
 întoarcă la viaţa de rătăcitor sin"uratic. 'u toate
astea, în ultima vreme, îl bătea din ce în ce mai
des "îndul să se întoarcă în Ţara Uitată. '$iar
 înainte de a se întîlni cu elen, luase $otărîrea să se
 îndrepte spre cel mai apropiat ţărm şi, de acolo, să
plece pe mare în Ţara Uitată. +e spri0inea pe
a0utorul pescăruşilor albi, pe vec$ea lor prietenie,
şi nădă0duia să a0un"ă repede. )iticii din )oiana
1unii aveau să&l însoţească. %n cetate se #ăceau
cele din urmă pre"ătiri pentru lun"a călătorie. elen
a0unsese la vreme pe meteree. Dacă ar f întîriat
numai cu cîteva ile, nu i&ar mai f "ăsit pe pitici.
ar dacă ar f venit mai devreme cu o noapte, cine
ştie dacă +orel s&ar f arătat. 7ai de"rabă nu decît
da. %n ceasurile acelea însă, +orel era bucuros şi nu
se temea că a/area tainei subteranelor cetăţii ar
putea căşuna vreun rău piticilor. 6umai datorită
acestui #apt, aşteptarea lui elen n&a #ost adarnică.
2ţi auit cum +orel l&a po#tit pe elen, dar nu
ştiţi unde l&a dus. 'red totuşi că vă înc$ipuiţi. Unde
să&l ducă dacă nu în subteranele cetăţii, în acele
 încăperi tainice la care visau atît de mult băieţii din
sat şi unde nimeni, a#ară de pitici, nu putea
pătrunde. 2u coborît pe o scară şi au străbătut
multe coridoare întortoc$eate pînă au a0uns într&o
sală mare, unde piticii petreceau. 'înd +orel a
intrat pe uşă, larma s&a potolit şi toţi piticii s&au
uitat cu ne"răită mirare.
—  2m adus un oaspete 9 spuse +orel 9
arătîndu&l pe elen. 'red că n&o să vă
stin"$erească.
—  6ici nu încape vorbă, de vreme ce tu l&
ai adus 9 răspunseră piticii. 5ine&ai venit, băiete!
6umai un sin"ur pitic, unul care stătea
aproape de uşă, nu se prea arăta bucuros că&l vede
pe elen.
— 'ine e băiatul acesta? a întrebat.
— 6u ştiu multe despre el 9 i&a răspuns +orel.
2 dorit să&i cunoască pe pitici, şi iată&l aici!
— Dacă aş f #ost în locul tău, eu nu l&aş f
adus.
— De ce?
— )entru că nu sînt si"ur dacă va şti să
preţuiască primirea care i s&a #ăcut.
— Eu cred că da. +i tocmai de aceea l&am şi
adus.
— ie, dacă&i aşa 9 răspunse piticul şi se
 îndepărtă, cu toate că pe #aţa lui se citea limpede
nemulţumirea.
—  Ţî#nosul e prea bănuitor 9 îl lămuri
+orel pe elen. E un pic cam în"îm#at, îi place să
dea poveţe, să&l audă toţi. Dar să nu&l iei în seamă.
+imte&te ca la tine acasă.
i +orel i&a adus lui elen un scaun. +ala se
 însu/eţi din nou. De undeva se ivi +tela şi&l întrebă
pe elen(
— 'um te simţi printre pitici?
— 'um n&am visat niciodată.
— 7ă bucur că eşti mulţumit 9 i&a spus #ata. i
cred că vei mai veni pe la noi.
— 6u ştiu, căci lucrul acesta nu&l $otărăsc eu.
— Dacă vrei, nu te opreşte nimeni 9 "răi +orel.
E adevărat că noi, #oarte curînd, o să plecăm. Dar
pînă atunci te primim bucuroşi. 'înd ai să mai vii,
vreau să te duc în munţi, să călăreşti pe un cerb
iute de picior, să vei lacul cel roşu şi păsările cu
ciocuri de aur. 2ceste minunăţii n&au #ost văute
 încă de nici un băiat din satul tău.
— +traşnic! a stri"at elen. )ot să&i iau cu mine
şi pe băieţi?

De bună seamă 9 i&a răspuns +orel. 7&aş bucura


mult să&l cunosc şi pe ei.
— 7ulţumesc. 6ici nu&ţi poţi înc$ipui cît vor f
de #ericiţi.
i elen îşi şi vedea aievea prietenii călărind
prin munţi şi aler"înd pe malul ciudatului lac. +orel,
dorind ca oaspetele să se simtă cît mai bine, o ru"ă
pe +tela(
— 2du&ţi $arpa şi cîntă&ne cîntecul Ţării Uitate.
:înd de"etele +telei mîn"îiară strunele şi
răsunară primele acorduri ale $arpei, în sală se
#ăcu linişte. ar cînd începu să cînte, cu toţii parcă
 încetară să mai răsu/e.
'înta despre Ţara Uitată, despre mări şi
pescăruşi, despre peştii de aur. 'înta cu "las
limpede ca al picăturilor de apă şi cald ca raele
soarelui. +e părea că undeva aproape, aproape de
tot, vuiesc valurile, trec vînturile şi se aud
c$emările pescăruşilor. i ca întotdeauna cînd +tela
cînta, oc$ii lui +orel se întristară şi se umplură de
lacrimi. 'înd "lasul #etei şi strunele $arpei amuţiră,
piticii au ru"at&o(
— 'întă&ne despre micuţa ul"uşoara! 'întă&
ne despre vînturi şi despre 'astelul urtunilor!
6umai unul sin"ur tăcea. Era Ţî#nosu, piticul
care&l primise pe elen cu neîncredere. Dacă cineva
i s&ar f uitat mai bine în oc$i, şi&ar f dat seama că
nu se "îndeşte la nimic bun şi că ureşte ceva.
7ă veţi întreba cu toţii(
— De ce era Ţî#nosu aşa ?
+&or "ăsi unii să răspundă(
— )oate că nu&i plăcea cîntecul
Dar nu acesta este adevărul. )ricinile pentru
care se purta ast#el trebuie căutate în altă parte.
2ţi auit cu toţii că Ţî#nosu era în"îm#at. 'u ăst
beteşu" l&ar mai f su#erit cei din 0ur, dar el mai
avea şi altele în frea lui. Ţî#nosu nu putea înţele"e
de ce piticii îl iubesc atît de mult pe +orel, de ce
despre #aptele lui şi despre Ţara Uitată se cîntă şi
se povesteşte. +e întreba adesea( ;'e, el e mai
 înţelept şi mai vitea ca mine? 2dică eu n&aş putea
f căpetenia piticilor? i "îndul acesta îl rodea.
%ncepu să&l urască pe +orel. %ncepu să plănuiască
cum să&l răpună, ca să a0un"ă el căpetenia piticilor.
Dar piticii îi erau credincioşi lui +orel. Ţî#nosu nu
avea pe cine să se biuie. -rebuia să mai aştepte.
;a veni şi ceasul meu 9 îşi spunea el. )înă
atunci, răbdare şi multă bă"are de seamă.<
'înd piticii s&au $otărît să plece în Ţara Uitată,
 Ţî#nosu şi&a is( ;Dacă +orel îi scoate din cetate,
planurile mele vor f ădărnicite.
%ntr&adevăr, aşa era.
Dar ce&a #ăcut Ţî#nosu ca să împiedice
plecarea piticilor?
6u puneţi această întrebare. 6u i&a venit încă
rîndul. 7ai avem timp. )înă atunci, $ai să vedem
cum s&a s#îrşit noaptea în cetate, căci o "eană de
lumină vesteşte la răsărit orile.
După ce +tela, şi&a isprăvit cîntecul, în sală a
domnit liniştea încă multă vreme. %ntr&un tîriu,
elen a is(
— 6iciodată n&am auit asemenea cîntec. i
niciodată nu& l voi uita.
— +tela cîntă ca o privi"$etoare 9 i&a răspuns
+orel. 2m putea s&o ru"ăm să ne mai cînte, dar e
vremea să ne despărţim. ino mîine iarăşi în
cetate. 2du&ţi şi prietenii. Eu vă voi aştepta şi vă
voi lua cu mine în munţi.
)iticii începură să părăsească sala.
+tela puse $arpa de aur la locul ei.
+orel îl însoţi pe elen pînă pe meteree.
Deasupra cetăţii stelele începuseră să se stin"ă.
— 1a revedere! îi şopti +orel, "răbindu&se să
coboare. 6u uita să vii.
Dacă i&a mai spus ceva sau nu, elen n&a mai
putut să&şi amintească niciodată. 8 oboseală
ciudată i&a înc$is pleoapele şi el a adormit pe
metereele cetăţii. i ar f dormit cine ştie cît dacă
nu&l treeau stri"ătele băieţilor, care sosiră în
cetate o dată cu soarele. 'înd a desc$is oc$ii şi s&a
uitat în 0ur, primul "înd a #ost( ;8are într&adevăr am
petrecut noaptea cu piticii, sau am visat?< 6u ştia
ce să creadă. i dacă în clipa aceea cineva i&ar f
spus că n&a petrecut noaptea cu piticii, el s&ar f
simţit şi mai încurcat. Dar lîn"ă el nu se a/a
nimeni. 'opiii, sub iduri, erau în"ri0oraţi şi nu i&au
dat ră"a să se "3ndească prea mult. 2 trebuit să&i
liniştească şi să le răspundă(
— +înt tea#ăr. De ce #aceţi atîta tărăboi?
'opiii s&au bucurat şi, #ără a mai aştepta ca
elen să coboare, l&au potopit cu întrebările(
— Ei, ce&i cu piticii?
— &ai văut?
— 2i luat vreun prionier?
— 2şteptaţi niţel 9 le&a răspuns băiatul.
2şteptaţi să cobor.
5ăieţii au aşteptat, dar nu s&au potolit. 'înd
elen a atins păm3ntul, l&au încon0urat din toate
părţile şi, care mai de care, au început să&i pună #el
de #el de întrebări despre pitici. 2 trebuit să&i
liniştească(
— Dacă vorbiţi cu toţii, nu vă mai povestesc
nimic.
— 5ine, bine! au răspuns băieţii. )ovesteşte&
ne odată şi vom tăcea c$itic.
elen le&a spus să stea 0os. i a început să
povestească totul, din clipa cînd a rămas sin"ur în
vîr#ul cetăţii. )ovestea, find pe deplin încredinţat
că întîlnirea cu piticii nu era numai un vis. %nsă unii
băieţi şi&au arătat îndată îndoiala.
— E o poveste #rumoasă 9 au is ei. Dar cine
ne poate încredinţa că n&ai născocit&o tu?
— 6u mă credeţi? se miră elen.
— 2i #ă"ăduit că aduci un prionier.
— 2m #ă"ăduit, e adevărat, dar n&am ştiut că
mă vor primi ca pe un prieten.
— De ce n&ai adus arcul şi să"eţile cu care poţi
doborî stelele?
elen s&a încurcat. 'um de nu i&a trecut prin
minte să&i ceară lui +orel arcul? +au măcar o
să"eată? +orel i&ar f împlinit dorinţa. i băieţii nu
s&ar mai f îndoit de spusele lui. Dar ce să #acă dacă
n&a #ost prevăător?!
— 2m să le&o dovedesc celor care nu mă cred
9 a is elen cu supărare în "las. +ă vină mîine în
ori în acest loc şi vor vedea dacă am minţit sau
nu.
— om veni 9 au răspuns băieţii. om veni să&
ţi vedem piticii.
— i acum să ne întoarcem în sat 9 s#îrşi elen
şi se sculă. i tot ce v&am povestit, vă ro" să
rămînă între noi.
6eîncrederea unora dintre băieţi l&a mî$nit. 2r
f #ăcut orice ca să le&o spulbere. 'um de nu&i
trecuse prin minte să aducă un semn, o mărturie
că a #ost într&adevăr la pitici? Dar ce putea să mai
#acă? 6imic! 6&avea decît să aştepte cu răbdare
pînă a doua i dimineaţa.
ŢÎ)#O(U U#E"TE%TE,,,

'înd m&aţi întrebat ce&a #ăcut Ţî#nosu ca să


 împiedice plecarea piticilor în Ţara Uitată, eu v&am
ru"at să mai aşteptaţi puţin. 2ţi #ost răbdători, şi
iată, acum ne putem întoarce iarăşi în cetate,
printre pitici.
4iua era în toiul ei.
+oarele încălea, adia efrul, #ăcînd să
#oşnească #runele pădurii. Deasupra cetăţii, ca
 întotdeauna, se roteau stoluri de stăncuţe
neastîmpărate.
Era tot ceea ce oc$iul putea să vadă şi
urec$ea să audă.
— Dar piticii? )iticii ce #ăceau? mă veţi
 întreba.
— Dormeau. +e odi$neau după o noapte de
veselie, nimic altceva.
i totuşi nu toată lumea dormea, nu toată
lumea se a/a în cetate.
2ţi "$icit( Ţî#nosu!
Da, el. El a aşteptat pînă cînd în subterane s&a
#ăcut linişte deplină. 2tunci s&a #urişat cu bă"are de
seamă în pădurea de brai, unde cîntau păsările şi
se #u"ăreau /uturii. 20un"înd într&o poiană, s&a
oprit şi a prins a su/a într&un corn mic, în"înînd
mu"etul cerbului. 6&a aşteptat mult. De undeva i&a
răspuns un "las asemănător, şi un cerb a sosit #u"a
 în poiană. Ţî#nosu s&a urcat în spinarea lui şi i&a is(
— %nainte, repede!
Unde se ducea Ţî#nosu?
1a vînătoare, veţi spune voi.
6u. %n dimineaţa.aceea căuta altceva. +e
"răbea să a0un"ă cît mai iute în satul piticilor din
pădure, pe malul unui lac de munte.
'e "înduri avea?... 6u&i "reu de "$icit. 'um a
a0uns pe malul lacului, îndată l&a "ăsit pe ultan,
căpetenia satului.
—'e veşti îmi aduci? îl întrebă ultan în loc de
bună dimineaţa.
— )roaste.
— )roaste? Dar ce s&a întîmplat?
—+orel a $otărît să plece cu toţi piticii din
cetate spre Ţara Uitată. Dacă nu punem acum ceva
la cale, eu nu mai pot a0un"e căpetenia piticilor din
cetate, iar tu nu vei avea niciodată sabia de #oc.
'a să vă daţi seama mai bine de cele ce
vorbeau ei, trebuie să ştiţi că Ţî#nosu şi ultan erau
de multă vreme înţeleşi... Ţî#nosu îi #ă"ăduise lui
ultan sabia lui +orel dacă ultan îl va a0uta să
a0un"ă căpetenia piticilor din cetate. 6umai că
 între #ă"ăduială şi #aptă era cale lun"ă. 2mîndoi se
temeau de +orel şi nici unul nu avea încredere în
celălalt.
— i ce #acem? întrebă ultan.
— aima lui +orel trebuie să piară. De ce să nu
fi tu slăvit în cîntece? De ce să nu fe piticii mîndri
de cura0ul tău?
— Ei, dacă aş avea în mină sabia de #oc!
suspină ultan.
— Dacă&i lăsăm să plece în Ţara Uitată, n&o să
ai sabia.
— tiu, dar nu pricep ce vrei de la mine!...
— +ă&ţi aduni îndată toţi piticii cei credincioşi
şi la noapte să fi în pădurea din spatele cetăţii.
2colo să aştepţi pînă cînd eu îţi voi da de veste de
pe meteree. 2tunci să ştii că cei din cetate dorm
şi ai calea desc$isă.
— Dar +orel? Dar sabia de #oc?
— 2m avut eu "ri0ă şi de asta. 2m "ăsit un
pitic de încredere, care la noapte se va #urişa pînă
la patul lui +orel şi îi va lua sabia.
— 2cum pricep 9 #ăcu ultan. %nainte de
mieul nopţii voi f în pădurea de brai din spatele
cetăţii.
— 2şadar, ne&am înţeles — spuse Ţî#nosul.
ără sabia de #oc, +orel nu va putea să ne ţină
piept, iar celorlalţi pitici le vom veni noi lesne de
$ac.
 Ţî#nosu era tare mulţumit. +e apropia ceasul
pe care îl aştepta de atîta vreme.
+&a întors de"rabă în cetate. )iticii dormeau
 încă. 6imeni n&a bă"at de seamă lipsa lui. i c$iar
dacă cineva l&ar f văut ieşind sau întorcîndu&se,
tot n&ar f bănuit nimic. )iticii plecau adeseori în
pădure şi sin"uri, şi laolaltă. )uteau să rămînă
unde voiau şi cît voiau, căci nimeni nu&i întreba
nimic. 2şa era la ei.
 Ţî#nosu s&a culcat, dar n&a putut dormi. +e
"îndea la multe şi, mai ales, la mărirea şi #aima
care&l aşteptau. Dar se "îndea şi cum să&l înşele
mai bine pe ultan( ;Un prost în"îm#at 9 îşi spunea
el 9 crede că am să&i dau sabia de #oc! 'rede că voi
lăsa eu din mînă o armă atît de preţioasă! 6umai
să mă a0ute să&i vin de $ac lui +orel, să a0un"
căpetenie, şi pe urmă... )e urmă o să vadă şi
ultan cine&i Ţî#nosu<.
 Ţî#nosu "$icise de mult slăbiciunea lui ultan,
şi de aceea l&a ademenit cu sabia de #oc şi l&a
ameţit cu #aima de care avea să se bucure printre
pitici. oia numai să se #olosească de oastea lui şi&
apoi să&l alun"e ca pe un prost.
Dar voi mă veţi întreba(
— +orel nu ştia oare ce #el de pitic era Ţî#nosu?
tia, dar nu pe deplin. Ţî#nosu era #ăţarnic.
)utea să se pre#acă şi să&şi ascundă "îndurile. %l
ridica în slăvi pe +orel atunci cînd socotea el de
cuviinţă. i la nevoie, ar f #ost în stare să plîn"ă,
numai să&şi dovedească credinţa #aţă de +orel.
'eilalţi pitici îl socoteau doar un ţî#nos şi atîta tot.
+orel nu&l avea la inimă. +imţea că, în vorbe,
piticul ascunde #ăţărnicie, iar în #apte, trufe, dar
niciodată nu se "îndise că ar putea f un trădător.
aţă de +orel, Ţî#nosu se purta cu multă bă"are de
seamă. tia că orice pas "reşit îi poate nărui
planurile. 7ultă vreme a stat în cumpănă pînă l&a
ales pe ultan. 2 căutat îndelun" şi cu stăruinţă să&
i treească invidia #aţă de +orel, şi abia cînd invidia
s&a trans#ormat în ură, i&a încredinţat adevăratele
sale planuri. 2st#el au le"at ei prietenie.
+orel s&a a/at de multe ori în prime0die.
7oartea îl pîndise şi în cetate, şi în munţi. 6umai
#rica şi ne$otărîrea lui ultan l&au a0utat să scape
cu viaţă.
Dar voi mă veţi întreba(
— 6u putea oare
 Ţî#nosu să&l ucidă sin"ur
pe +orel în pădure, în
timp ce acesta dormea?
)utea, freşte că
putea.
 Ţî#nosu s&a "îndit de
multe
ori la asta. Dar Ţî#nosu
ştia
că, #ără a0utorul lui
ultan,

#ără oştirea lui, el


niciodată
n&ar putea să a0un"ă
căpete&
nia piticilor din cetate.
ultan însă era
ne$otă&
rît. 6&avea încredere nici
 în
el însuşi, nici în piticii săi. 'ăci şi piticii săi, cei de
pe malul lacului, cîntau despre +orel şi povesteau
despre Ţara Uitată şi despre ul"uşoara. 'ine ştie
dacă la o adică ei nu s&ar întoarce împotriva lui?
2cum însă, cînd +orel se pre"ătea s&o
pornească spre Ţara Uitată, ultan trebuia să ia o
$otărîre. i, precum aţi auit, el a $otărît să&i adune
pe cei mai credincioşi pitici ai săi, să se apropie de
cetate şi să aştepte acolo semnalul de pe
meteree. +ă nu credeţi că era si"ur de ibîndă.
6u.
ultan se "îndea la cele ce aveau să se
 întîmple dacă piticul ales de Ţî#nosu nu va ibuti
să&i #ure sabia lui +orel. Dacă Ţî#nosu îl va înşela şi&l
va bă"a în cetate, iar acolo va f nevoit să lupte
 împotriva lui +orel?
6u! El nu se va lăsa păcălit. El va trimite în
cetate un pitic, să&i aducă mai întîi de la Ţî#nosu
sabia de #oc, şi abia după aceea va porni la luptă.
 Ţî#nosu voia să&l păcălească pe ultan.
ultan voia să&l păcălească pe Ţî#nosu.
%n acest răstimp, +orel dormea liniştit şi nici
măcar nu bănuia ce se pune la cale. %n cetate era
linişte. 2bia cînd a asfnţit soarele, piticii au început
să se treească din somn. Ţî#nosu apăru pe
 înserate şi&l întrebă pe +orel(
— 5ăiatul acela din sat vine şi în noaptea
asta?
—  -u n&ai vrea să vină?
— 7ie mi&e totuna. 6u m&a stîn0enit cu nimic.
i de alt#el, nici nu i&aş f în"ăduit să mă
stin"$erească.
— 2/ă că în noaptea asta nu vine 9 i&a răspuns
+orel. ii liniştit!
;Dacă nu vine astăi, nu va mai veni niciodată
9 se "îndi Ţî#nosu. De&acum înainte eu voi f stăpîn
 în cetate, nu tu.<
8c$ii lui prinseră a străluci într&un c$ip ciudat.
+orel nu bă"ă de seamă şi&şi vău de treburi,
liniştit ca întotdeauna. 6oaptea învăluia din ce în
ce pămîntul. +telele se aprindeau şi pe munte
bătea vîntul.
8 noapte vicleană!
'e va aduce ea oare piticilor din cetate?
IE"E# A A%TEPTAT Î# +ADAR

E puţin lucru dacă spunem că elen a aşteptat


orii ilei următoare mai nerăbdător ca niciodată.
elen era mai mult decît nerăbdător. El se simţea
 0i"nit pentru că băieţii se îndoiseră de povestirea
ui. ;-rebuie să le dovedesc 9 îşi icea. -rebuie, căci
alt#el mă vor crede mincinos.< -oată iua s&a #erit
să se întîlnească cu băieţii. tia că din nou ar
aduce vorba despre pitici şi el nu dorea acest lucru.
1a ce bun să le mai povestească, dacă ei tot nu&l
cred?! De ce să&i asculte cum rîd neîncreători?!
tia că adevărul nu va f de partea băieţilor, că în
curînd va putea să se uite nestin"$erit în oc$ii lor
şi să&i întrebe( ;Ei, şi acum ce mai aveţi de is?<
ără doar şi poate că băieţii îşi vor lăsa privirea în
 0os şi îi vor cere iertare, iar el le va spune( ;6u&i

nimic. 2cum totul e limpede. 'ine ştie, poate că şi


eu, în locul vostru, m&aş f îndoit de adevărul
poveştii cu pitici<.
'$iar aşa se vor petrece lucrurile cînd îl vor
vedea pe +orel şi cînd +orel îi va po#ti să&l
 însoţească în pădure. Un sin"ur lucru îl
nemulţumea pe elen( timpul. -impul trecea în iua
aceea tare anevoie, cu toate că el $oinărea pe
malul rîului, speria raţele sălbatice ascunse în
păpuriş şi prindea peşti. Deseori arunca priviri spre
munte şi se întreba( ;)e unde poate f lacul acela
ciudat?
Dar nu ibutea să&şi dea seama. 7untele era
nemăr"init. 1acul, pesemne, adăsta într&un loc atît
de tainic, încît nimeni în a#ară de pitici şi de păsări
nu putea a0un"e la el. 'ăci de&ar f #ost cu putinţă,
l&ar f "ăsit pînă ai careva din sat.
a vedea oare într&adevăr păsările cu ciocul
de aur?
6ici vorbă! 2şa l&a încredinţat +orel.
a prinde una şi&o va aduce în sat, îi va #ace o
colivie şi o va păi ca pe oc$ii din cap. Dar cel mai
mult îl bucura "îndul că va umbla călare pe cerb,
prin pădurea sălbatică, pe poteci cunoscute numai
de 0ivine. )înă atunci nu văuse niciun cerb. 2uise
doar povestindu&se despre ei, şi aceste povestiri îl
tulburau. 'îteodată, c$iar se îndoia că ar sălăşlui
cerbi în pădurea din apropierea satului. 2cum însă
va putea să se urce în spinarea lor, să umble călare
ca pe cai, să "onească şi să stri"e la ei.
'are dintre voi, dra"i copii, nu l&ar f invidiat,
care n&ar f dorit să fe în locul lui?
De aceea, să nu vă mire #aptul că elen se
arăta nerăbdător. +i ceilalţi băieţi erau la #el. Ei au
căutat să&l întîlnească pe elen şi, ne"ăsindu&l, au
intrat la bănuieli cum că el s&a întîlnit iarăşi cu
piticii.
i de astă dată băieţii s&au împărţit în două
tabere. Unii credeau în povestea lui elen, alţii nu.
 -oată iua au vorbit, s&au certat, ba de vreo cîteva
ori erau cît pe ce să se şi încaiere.
i iată că a venit şi dimineaţa mult aşteptată.
elen a a0uns în cetate înainte de răsăritul soarelui.
5ăieţii, în "rupuri mici, au sosit ceva mai tîriu.
+tăncuţele s&au mirat #oarte de elul /ăcăiaşilor şi
au prins să se rotească iscoditoare pe deasupra
idurilor şi să ia aminte la vorba lor.
5ăieţii aşteptau în linişte, temîndu&se să ridice
"lasul, dar iată că nu după multă vreme au
 început, iarăşi a se s#ădi.
— )iticul n&o să vină — spuneau unii.
— 5a o să vină — răspundeau alţii.
elen nu se amesteca în cearta lor. El nu se
 îndoia o clipă că +orel va sosi. 'iulea urec$ea ca
să&i audă "lasul. +oarele se înălţa lin pe cerul
albastru. )e potecile care duceau sus la munte se
iviră turme de oi şi clinc$etiră tălăn"ile berbecilor.
Deasupra cetăţii se arătă dintr&o dată şoimul
cu privirea lui a"eră. +tăncuţele se adunară iute
stoluri&stoluri şi prinseră să se vestească unele pe
altele de prime0die.
Dimineaţa era veselă şi senină. Dar +orel nu
venea.
elen se nelinişti. +e neliniştiră şi băieţii.
— 6&o să vină! stri"au în "ura mare cei care
nu credeau în spusele lui elen. 6oi am ştiut că n&o
să vină.
— %ncă nu&i tîriu 9 răspundeau ceilalţi. Dacă
n&aveţi răbdare, puteţi pleca.
— 6u plecăm, vrem să ne încredinţăm pe
deplin.
— 2tunci nu mai #aceţi atîta "ălă"ie. Din
pricina "ălă"iei voastre +orel nu vine.
— 2$a, aţi început să daţi îndărăt!
2şa s&a scurs toată dimineaţa şi cînd soarele
s&a ridicat sus, deasupra muntelui, băieţii şi&au dat
seama că aşteptaseră în adar. 6ici elen nu mai
putu să se amă"ească.
— +orel m&a păcălit! le&a spus el tovarăşilor
săi. Eu însă nu sînt vinovat. 6&am avut de unde să
ştiu lucrul acesta.
:ît de "reu îi venea să vorbească. edea
îmbetele bat0ocoritoare pe c$ipul băieţilor. edea
cum şuşotesc, cum trium#ă cei care nu creuseră în
povestirea lui despre pitici. 2cum nu mai putea
#ace nimic ca să fe creut. 8are să&l f păcălit într&
adevăr +orel?! 6ici nu mai ştia ce să&şi înc$ipuie.
)oate că s&a întîmplat ceva în subterane, poate că
ceilalţi pitici erau nemulţumiţi de viita lui?! %şi
aduse aminte cu cîtă neîncredere se uitase la el
 Ţî#nosu. %şi aminti şi de cele ce auise despre
 Ţî#nosu. Dar oare ar f putut să&i convin"ă pe băieţi,
 încercînd să le spună toate acestea ca să&l apere
pe +orel?
ără îndoială că nu.
De aceea tăcu. De aceea nici nu plecă cu
băieţii în sat. >ămase sin"ur în cetate şi începu să
colinde printre iduri şi să se uite prin
desc$iăturile întunecoase. )oate că +orel şi&a
sc$imbat $otărîrea, văînd atîţia băieţi şi auind
atîta larmă. )oate că, văîndu&l sin"ur pe elen, va
veni. Dar nu. 6&a venit. elen a aşteptat pînă către
prîn. %n adar. 2poi a părăsit cetatea, supărat şi
 0i"nit.
2vea oare dreptul să fe supărat? 2vea, #ără
doar şi poate. 6u mai era cu putinţă să&i
 încredinţee pe băieţi de adevărul spuselor sale.
5ăieţii îşi vor pierde încrederea în el. a f nevoit
să&i ocolească şi să roşească ori de cîte ori îşi vor
aminti despre pitici.
6u se înşelase. %ntre băieţi, certurile nu se
mai s#îrşeau. Unii îl apărau pe elen, alţii îl
cleveteau.
 -otuşi, povestea despre +orel a adus ceva nou
 în sat. 5ăieţii, care pînă atunci aveau numai arcuri
şi să"eţi, începură să&şi #ăurească şi să poarte
asupra lor şi săbii de lemn. 8strovului din mi0locul
rîului i&au dat numele de Ţara Uitată. 6ăscociră
 0ocuri noi şi pluteau pe apă în bărci mici, aşa cum
plutise odinioară +orel, în căutarea ul"uşoarei. %şi
#ăcuseră şi căciuliţe ţu"uiate din carton sau din
coa0ă de copac.
6umai elen nu lua parte la 0ocurile celor de&o
seamă cu el. El $oinărea sin"ur şi #oarte adesea
cînta cîntecul auit de la +tela(
Undeva se afă o ţară.
Nu întrebaţi
unde! În soare,
în ceaţă,
În braţele
viaturilor,
Lîngă mare,
Sub stele 
Nimeni n-o va găsi niciodată...
5ăieţilor le&a plăcut mult cîntecul, l&au învăţat
şi&l cîntau pretutindeni.
'întecul Ţării Uitate răsuna pe malul rîului.
>ăsuna de&a lun"ul drumurilor.
>ăsuna în poieni.
De la băieţi l&au învăţat păsările, l&au învăţat
peştii şi, în scurtă vreme, se cînta pretutindeni.
2dunîndu&se seara la ivoarele rîului, iepurii
dănţuiau în sunetele cîntecului despre Ţara Uitată.
1a #el dănţuiau şi ciutele în poienile din munte, la
lumina lunii. %n sunetele aceluiaşi cîntec dănţuiau şi
vulpile, pe lespeile de lîn"ă viuinile lor, cînd se
 întorceau sătule şi vesele de la vînătoare.
2şadar, elen avea de ce să fe mulţumit. 8are
acum nu&i era totuna dacă povestea sa despre
 întîlnirea cu piticii din cetate se petrecuse aievea
sau numai vis?
UM (*A ()ÎR%IT #OAPTEA AEEA

tiu că nu vă dă pace întrebarea( ;2 ibutit oare


 Ţî#nosu să&şi în#ăptuiască planurile?
După cît se pare da. tim că +orel n&a venit să
se întîlnească cu elen. 'e putea oare să&l
 împiedice? Dar să privim mai îndeaproape lucrurile.
6u toate se s#îrşesc aşa cum par la început. %nainte
de mieul nopţii, ultan a poposit cu piticii lui în
pădurea de brai de lîn"ă cetate. 2colo aştepta
nerăbdător semnalul de pe meteree.
'um să nu fe nerăbdător şi tulburat? %n
noaptea aceea urma să i se împlinească sau să i se
spulbere visul de mărire. a avea sau nu sabia lui
+orel? Ea putea să&l #acă #ericit sau ne#ericit.
'u atît mai nerăbdător era Ţî#nosu.
)iticul care se le"ase să #ure sabia de #oc
trebuia să se strecoare nevăut de nimeni în odaia
lui +orel. 1ucru de mare însemnătate. buti&va
oare au ba? -ot ce avea să urmee putea f lesne
 în#ăptuit.
 Ţî#nosu aştepta.
ultan aştepta.
)iticii din cetate, care ca întotdeauna se
adunaseră în sala cea mare, aşteptau să treacă
mieul nopţii, ca apoi să se ducă îa culcare.
+telele pe cer clipeau liniştite.
)rin munţi su/a vîntul.
6imic nu arăta că noaptea aceea ar putea f
tristă şi buciumată.
 -otul a început pe neaşteptate! -otul a început
alt#el de cum am creut noi că va începe.
)uţin înainte de mieul nopţii s&au ivit în sală
ece pitici înarmaţi, care, încon0urîndu&l pe Ţî#nosu,
i&au spus(
—  -e&am prins!
 Ţî#nosu nu scoase nici un cuvînt. 'el dintîi "înd
al lui a #ost că ultan l&a trădat. +e înşela însă. %l
dăduse în vilea" piticul care se le"ase să #ure sabia
de #oc. ie că s&a temut, fe că s&a ră"îndit, dar în
cea din urmă clipă s&a $otărît să&i spună totul lui
+orel.
+orel n&a ăbovit.
%n cetate s&au luat îndată toate măsurile de
trebuinţă. +tră0ile de pe meteree au #ost întărite,
iar Ţî#nosu prins şi le"at. +orel s&a apropiat de
ticălos, l&a privit cîteva clipe, nevenindu&i să creadă
că Ţî#nosu este un trădător, şi l&a întrebat(
— a să ică aşa! 2i vrut să mă vini?
— Eu nu ştiu nimic 9 a răspuns Ţî#nosu,
"îndindu&se să scape.
+orel s&a întors către pitici(
—  Ţî#nosu dorea să fe căpetenia voastră. i
credea că cel mai uşor lucru este să scape de
mine. %n noaptea asta pusese totul la cale... Dar
mai bine să&l lăsăm să vorbească el sin"ur.
— Eu n&am nimic de spus 9 se împotrivi
 Ţî#nosu. +înt învinuit pe nedrept.
— 5ine ar f să fe aşa 9 îi răspunse +orel,
c$emînd piticul care trebuia să #ure sabia de #oc.
)iticul a povestit totul de&a fr&a&păr. Ţî#nosu şi&
a dat seama că nu se mai poate apăra şi a trecut la
ru"ăminţi. Dar piticii nu&l ascultau.
— 1a temniţă cu el! stri"au ei. )entru trădători
nu se a/ă iertare!
2poi piticii îi cerură lui +orel să&i ducă în
pădure unde se a/a ultan cu oastea, ca să se
ră#uiască.
— i el trebuie pedepsit! stri"au ei. i ultan
să fe aruncat în temniţă.
Dar +orel îşi păstră cumpătul. tia că în
 încăierare mulţi pitici şi&ar pierde viaţa. %n loc să&i
 îndemne să în#runte oastea lui ultan, el încercă
să&i domolească(
— +ă plecăm în noaptea asta spre Ţara Uitată.
6u mai avem ce aştepta. De ce să ne luptăm, de
ce să vărsăm sîn"e dacă nu mai avem nevoie de
cetate?
6umai că piticii erau întărîtaţi, porniţi pe
răbunare. 'u "reu şi&au lăsat din mîini să"eţile.
— Dacă nu sînteţi "ata să părăsiţi această
cetate înainte de răsăritul soarelui, voi pleca
sin"ur.
După aceste vorbe, nimeni n&a mai amintit de
ultan şi de bătălie. 2u început îndată pre"ătirile
de drum. Ţî#nosului i&au spus(
— -u o să rămîi în cetate şi o să fi căpetenia
ei. 'ăpetenia stăncuţelor şi a bu#niţelor.
2sa a şi #ost.
%nainte de a se crăpa de iuă, piticii au urcat
către ivoarele rîului, iar de acolo s&au îndreptat
prin pădure, spre miaăi, către ţărmul mării.
De bună seamă că le părea rău după cetatea
unde trăiseră cîţiva ani buni. De bună seamă că nu
erau mulţumiţi la "îndul că&l lăsaseră pe ultan să
se laude(
— +&au speriat de mine şi au #u"it!
)oate unii c$iar au "îndit că +orel s&a temut şi
de aceea n&a vrut să se lupte.
i voi, pentru care scriu această poveste,
puteţi crede acelaşi lucru. Dar eu vă încredinţe că
"reşiţi. +orel a #ost înţelept. El nu s&a lăsat biruit de
dorinţa&i apri"ă de răbunare, ci a împiedicat o
ciocnire între două neamuri, ciocnire care n&ar f
adus decît moarte. ar la lucrul acesta s&ar f a0uns
#ără doar şi poate, c$iar împotriva $otărîrii sale,
dacă piticii ar mai f rămas în cetate încă cîteva
ile.
inovatul principal #usese pedepsit. i +orel
"ăsea că e de a0uns.
ar voi mă veţi întreba(
— 'e #el de pedeapsă mai e şi asta? 'ă n&a
a0uns căpetenia piticilor?
 -otuşi n&aveţi dreptate.
DupăFce piticii au părăsit cetatea, Ţî#nosu s&a
dus de îndată să&l întîlnească pe ultan, prietenul
său. 1&a "ăsit în pădurea de brai şi i&a povestit tot
ce s&a întîmplat, nădă0duind că ultan îl va primi în
satul lui. Dar iată că n&a #ost aşa. ultan era #urios
că nu putuse pune mîna pe sabia de #oc, drept care
trebuia să&şi mute pentru totdeauna "îndul de la
"lorie. Ţî#nosului i&a is(
— Eşti un ticălos! oiai
să&ţi vini neamul! 'ine
mă poate încredinţa că
nu eşti "ata să mă vini
şi pe mine? )leacă de&
aici şi să nu mi te mai
arăţi în #aţa oc$ilor mei!

1a multe se va f "îndit
 Ţî#nosu, numai la
asemenea vorbe nu. 6u&
i mai rămăsese alt de
#ăcut decît să se
 întoarcă în cetatea
pustie şi să se căinee
pentru #apta lui. Dar n&a
putut să stea multă
vreme sin"ur în cetate.
)ărăsind&o, a început să rătăcească prin
pădure. Dar pretutindeni i se năărea că aude
şoapte(
— 2cesta&i Ţî#nosu, trădătorul!
)iticii îi trînteau în nas uşile colibelor lor.
4ice&se că păsările #u"eau speriate cînd îl
vedeau. 'ă ivoarele secau cînd se apropia să&şi
potolească setea, iar /orile îşi înc$ideau petalele
cînd încerca să le miroase.
i se mai spune ceva( într&o noapte, cînd cerul
era tulbure, răscolit de #urtună şi brădat de
#ul"ere, Ţî#nosu a murit în vîr#ul muntelui, sin"ur şi
tare ne#ericit.
6&a avut cine să&l 0elească.
6&a avut cine să&l bocească. i multă vreme
nici nu s&a ştiut de moartea lui.

G,
DE(PRE O Î#TÎMP"ARE TRI(T! %I O HOT!RÎRE
MARE

elen n&avea de unde să ştie că +orel plecase,


şi nici despre Ţî#nosu nu ştia nimic. 5ăiatul se mai
ducea în cetate dimineaţa şi seara, dar totdeauna
sin"ur. 6ădă0duia să&l întîlnească pe +orel sau
vreun alt pitic. 5a mai mult, $oinărea şi prin
pădure, în căutarea lacului roşu şi a păsărilor cu
ciocuri de aur. Dar pădurea îşi păstra taina. %ntr&un
tîriu şi&a dat seama că toate căutările lui sînt
adarnice, că niciodată nu se va mai întîlni cu
piticii. 2 încetat să&i mai caute, a încetat să
cercetee cetatea.
i primăvara a trecut. 8 dată cu sosirea verii,
băieţii au început să se scalde în rîu, să se 0oace
prin ăvoaie şi pe prundişuri. %nălţau meie de
$îrtie, pescuiau şi nimeni nu putea spune că se
plictisesc.
i elen îşi petrecea timpul pe malul apei. 2vea
cîţiva prieteni buni, care niciodată nu se îndoiseră
de povestirea lui, şi asta îi era de a0uns.
1a s#îrşitul anului şcolar a venit în sat 5u0orel,
un băiat din oraş pe care rudele de la ţară l&au
po#tit să&şi petreacă vacanţa la ele. Era un băiat
sprinţar şi vesel. '$iar din primele ile a dovedit că
ştie să aler"e şi să sară mai bine decît ceilalţi
băieţi, să înoate la supra#aţa apei şi sub apă ca un
peşte. +e părea că "reu  îl va întrece careva. 1a
 început, băieţii s&au mirat nespus, dar pe urmă ce
şi&au is(
— 'um adică, să ne dăm bătuţi? 8are printre
noi nu&i nici unul care să&l întreacă pe
5u0orel?
'ineva şi&a adus aminte(
— Dar elen?
H
5ăieţii i&au spus ui 5u0orel(
— )e elen nu&l poţi întrece! +ă&l c$emăm pe
elen!
i au aler"at în toate părţile băieţii, să&l caute.
1&au "ăsit şi au prins a se ru"a de el să se ia la
 întrecere cu 5u0orel.
— Uită întîmplarea cu piticii! i&au spus ei. 6oi
am şi uitat şi ne pare rău că te&am 0i"nit.
— 5ine, am să mă întrec cu el 9 a primit în
cele din urmă elen.
i&apoi, de ce să nu se împace cu băieţii? De
ce să nu uite toate cele petrecute atunci? Ei nu
erau de vină că +orel nu s&a mai arătat. 6ici el nu
era de vină. i&atunci, de ce să mai fe supăraţi?
5ăieţii i&au spus lui 5u0orel(
— Dacă&l întreci pe elen, atunci, într&adevăr, n&
ai perec$e în sat.
5u0orel se uită cu luare&aminte la elen.
elen se uită la 5u0orel.
5ăieţii erau nerăbdători.
— =aideţi, începeţi! stri"ară ei. %ncepeţi odată!
2u $otărît ca mai întîi să se întreacă la săritura
 în lun"ime. 2u "ăsit un loc bun în poiană, au tras o
linie şi au întrebat(
— 'ine începe?
7ai întîi a sărit elen. 2poi 5u0orel. i iarăşi
elen. )înă la s#îrşit n&a biruit nici unul. 2mîndoi au
sărit la #el.
— i acum? a întrebat 5u0orel. rei să înotăm
pînă la ostrov?
elen şi&a dat seama că are în #aţă un adversar
 încercat. 'înd l&au c$emat băieţii, nici prin minte
nu i&a trecut că ar putea f biruit. 'ea dintîi
 întrecere îl nemulţumise. 6u era învins, dar nici
 învin"ător. De aceea ise(
— 6u. +ă nu ne mai întrecem la înot. i nici la
aler"ări. +ă mer"em la cetate şi, dacă te urci
pe meteree, mă dau bătut.
— +ă mer"em! s&a învoit 5u0orel. De ce să nu
 încerc!
5ăieţii au pornit îndată spre cetate. +e stîrnise
arvă mare şi ciorovăielile nu mai conteneau.
— 5u0orel n&o să se urce 9 spuneau unii.
— 5a o să se urce 9 ripostau alţii.
Unii se temeau ca nu cumva 5u0orel să se
ră"în& dească înainte de a a0un"e la cetate.
5u0orel se îmbărbăta sin"ur, spunîndu&şi( ;'e poate
elen trebuie să pot şi eu<.
20un"înd la locul cu pricina, 5u0orel s&a uitat cu
luare&aminte la iduri şi din oc$i şi&a dat seama de
 înălţimea lor. 2poi "răi dintr&o dată(
— 6u vreau să mă caţăr.
— De ce? întrebară băieţii.
— iindcă e prime0dios.
— a să ică te&ai speriat. tiam noi c&o să te
sperii.
— 6u m&am speriat de loc, dar nu vreau să mă
caţăr.
— 2tunci eşti învins.
— 2le"eţi altceva pentru întrecere. 'u asta nu
mă învoiesc.
— Dar te&ai învoit odată.
— 2cuma nu mai vreau.
5ăieţii puteau f mulţumiţi că 5u0orel este
 învins, totuşi nu erau. 2r f #ost mult mai bine dacă
/ăcăul ar f încercat măcar să se caţăre, aşa că i&
au stri"at lui elen(
— 2rată&i tu cum ştii să te urci!
elen n&a stat mult pe "înduri. %n cîteva clipe s&
a ridicat mai sus decît capetele băieţilor. +e căţăra
pe id ca o pisică.
5ăieţii îi urmăreau fece mişcare.
Deasupra cetăţii se roteau ca totdeauna
stăn
stăncu
cuţe
ţele
le,, iar
iar din
din "ăuri
ăuri întu
întune
neco
coasase
e bubu#n
#niţ
iţel
ele
e
supărate îşi iţeau capetele ca şi cum ar f vrut să
 întrebe( ;De ce #aceţi atîta arvă? De ce nu ne
lăsaţi să dormim?
elen urca încet, dar era si"ur pe el. Deodată,
cu toţii văură cum îi alunecă piatra de sub mînă şi
auiră ţipătul lui.
elen se prăvăli.
5ăieţii încremeniră. 6u puteau să se urnească
din loc. 'el dintîi îşi veni în fre 5u0orel. 2ler"ă spre
elen, care ăcea întins la pămînt şi nu se mişca. %i
luă capul în palme şi începu să&l stri"e. Dar elen
nu desc$ise oc$ii.
— 2 murit 9 în"ăimă cu durere 5u0orel.
— 2 murit! ţipară băieţii şi se porniră pe plîns.
— +ă #u"ă cineva în sat şi să dea de veste
despre cele întîmplate 9 ise 5u0orel.
6imeni nu răspunse. 5ăieţii nu se clinteau şi
nu pu
puteteau
au cred
credee că s&a
s&a întî
întîmp
mpla
latt într
într&a
&ade
devă
vărr o
nenorocire.
nenorocire. %l c$emau pe elen(
— +coală&te!
— -reeste&te!
 -reeste&te!
Deodată, ca şi cum ar f auit c$emările lor,
elen s&a mişcat uşurel, s&a ridicat în coate şi a
 întrebat nedumerit(
nedumerit(
— 'e s&a întîmplat?
6&a primit nici un răspu spuns. 2 auit numai
c$iote de bucurie(
— -răieşte,
 -răieşte, trăieşte!
elen se sculă şi începu să mear"ă. 5ăieţii îl
 îmbrăţişară şi prinseră să burde de #ericire. 2u
plecat în sat şi nimeni n&a mai pomenit de
 întrecere,
 întrecere, nimeni n&a mai #ost supărat pe 5u0orel.
5u0orel.
După această întîmplare s&au $otărît să nu se
mai 0oace niciodată în cetate şi să nu mai încerce
să se caţăre pe metereele ei.
Dar întîlnirea cu piticii, elen n&a putut s&o uite.
)e +orel nu mai era supărat. -oate cîte se
petrecuseră în noaptea aceea semănau într&adevăr
cu un vis, un vis care nu avea să se mai repete.
'înta ca şi înainte cîntecul Ţării Uitate.
8dată c$iar a visat cum călătoreşte pe mare,
 într&o
 într&o barcă cu pîne albe, sin"ur, înarmat cu arc şi
cu să"eţi. )e deasupra bărcii se roteau pescăruşi şi
iceau*
— 6u&i departe Ţara Uitată. încă puţin şi vei
a0un"e acolo.
i, într&adevăr, din ne"uri s&a arătat un ţărm
stră
strălu
luci
cittor,
or, iar
iar pe o stînc
tîncă
ă seme
semeaţ aţă
ă şi ascu
ascuţi
ţită

stătea +orel. %i #ăcea semne cu mîna şi&i spunea(
— tiam că ai să vii. -are mult te&am aşteptat.
2poi, alături de +orel s&au ivit +tela şi alţi
piti
pitici
ci.. -oţi
oţi îşi
îşi ţine
ţineau
au căci
căciul
uliţ
iţel
ele
e în mîin
mîinii şi
stri"au(
— 5ine ai venit, ele elen! %n Ţara Uitatăată vei f
mereu tînăr şi voinic.
&a vău
ăut atît de limpede, i&a au auit atît de
limpede. Era aproape de mal, încă puţin şi putea
să arunce ancora. i ar f aruncat&o, &o, dacă pe
neaşteptate nu s&ar f lăsat un văl de ceaţă,
ascunîndu&i pe pitici, şi dacă un vînt nu i&ar f
 împins barca departe de ţărm. %n adar a încercat
să&l
să&l mai
mai stri
stri"e
"e pe +or+orel.
el. 7ar
7area urla
urla #uri
#urioa
oasă
să şi
nimeni nu&l auea, nimeni nu&i venea în a0utor.
întul se 0uca cu barca lui, iar un "las îi şoptea într&
una(
— %n Ţara Uitată a0un" numai cei vite0i.
5arca lui s&a lovit de o stîncă şi s&a s#ărîmat...
elen s&a treit şi s&a uitat mirat în 0urul său. Era în
pat şi prin #ereastra desc$isă privea îmbind luna.
 -are
 -are s&a mai bucurat că totul nu #usese decît un
vis. De atunci însă, elen a #ost pe deplin
 încredinţat că +orel părăsise cetatea, plecînd spre
 Ţara Uitată. 8dată elen le&a spus băieţilor(
— Eu am să mă #ac marinar. i n&am să&mi
"ăsesc astîmpăr pînă nu voi descoperi Ţara
Uitată, pînă nu voi a0un"e acolo.
'redeţi poate că s&a lăudat numai?
6u!
elen s&a #ăcut într&adevăr marinar. 7ult mai
tîriu, cînd a crescut mare, el a plecat din sat şi a
 început să colinde mările îndepărtate. 2 #ăcut
cunoştinţă cu pescăruşii şi cu peştii cîntăreţi.
Dacă a a0uns vreodată în Ţara Uitată, nu ştiu.
2m auit că a devenit un cîrmaci iscusit, că nu se
temea nici de vînturi, nici de valuri, că străbătea cu
corabia lui locuri pe unde alţii nu îndrăneau să
treacă. 2ş vrea să mă întîlnesc odată cu el şi să&l
 întreb(
— 2i a0uns în Ţara Uitată? 1&ai văut pe +orel?
'e mai #ac piticii?
Î#TRE&AREA "A ARE #*AM PUTUT (!
R!(PU#D

2m s#îrşit povestea despre +orel şi ul"uşoara.


'opiii stăteau în 0urul meu, sub idurile cetăţii, şi
mult timp n&au scos niciun cuvînt. +oarele apunea
după coama ascuţită a muntelui, iar stăncuţele,
sătule şi vesele, se întorceau de pe lanurile întinse.
%ncă puţin, şi avea să po"oare noaptea, încă puţin,
şi din adăposturile lor aveau să se arate bu#niţele
şi liliecii.
eşi&va oare la mieul nopţii, pe metereele
cetăţii, vreun pitic necunoscut, aşa cum ieşea
odinioară +orel?
'ine ar putea să răspundă la această
 întrebare?
'etatea?
'etatea e mută. )iatra nu vorbeşte. )iatra
păstreaă tainele.
1a ce altceva decît la asta puteau să se
"îndească băieţii după ce mi&am s#îrşit povestea?
i eu eram curios, şi eu aş f vrut să ştiu în clipa
aceea dacă în cetate mai $ălăduiesc pitici. 'el
dintîi rupse tăcerea băiatul cel oac$eş, băiatul
care&mi amintea de elen. El mă întrebă(
— De ce nu scrieţi o carte despre +orel şi
ul"uşoara şi despre Ţara Uitată?
— 8 carte?! m&am mirat eu. 6u m&am "îndit
niciodată.
— 2r putea s&o citească toată lumea. -oată
lumea ar a/a despre cetatea noastră şi
despre elen.
6u ştiam ce să răspund. 2m tăcut pînă au
 început şi ceilalţi copii(
— +crieţi o carte şi trimiteţi&ne&o cît mai
repede, ca s&o citim.
— 5ine! m&am învoit eu. oi încerca să scriu o
carte. Dar nu prea repede. a f nevoie de
multă vreme.
2m plecat din cetate împreună cu copiii, pe o
potecă în"ustă la vale. 6e&au petrecut stăncuţele,
şi nu sînt si"ur că, de undeva, dintr&un un"$er
tainic, nu ne&au urmărit şi oc$ii 0ucăuşi ai piticilor.
'ine ştie cîte nu s&or f întîmplat de la plecarea lui
+orel? 'ine ştie dacă din munţi n&au coborît alţi
pitici, să se aşee în cetate?
%n sat mi&am luat rămas bun de la cunoştinţele
mele şi a doua i am plecat niţeluş cam trist, din
pricina amintirilor reînviate. 2ş putea să 0ur că,
după plecarea mea, băieţii s&au dus şi mai des în
cetate să&i caute pe pitici. 2ş putea să 0ur că
oc$eşelul acela se dovedea cel mai elos, dar
nădă0duiesc că nu a mai încercat să se caţăre pe
meteree. 2ş putea să 0ur că adeseori, înainte de a
se duce la culcare, băieţii au aşteptat în poiană sau
pe malul rîului ca de pe bolta sinilie să se
desprindă vreo stea sclipitoare. 2ş putea să 0ur eă
le pare rău că n&au să"eţi #ermecate aşa cum a
avut +orel* şi că toţi povestesc cum se vor duce
 într&o i, ca şi elen, să caute Ţara Uitată.
Eu însă trebuia să mă ţin de cuvînt. 2m
 început să scriu o carte despre +orel şi ul"uşoara
şi, credeţi&mă, m&am c$inuit mult. E mai uşor să
povesteşti decît să scrii. i e mai uşor să
#ă"ăduieşti decît să&ţi ţii #ă"ăduiala. Dar oare
puteam să&i deamă"esc pe băieţi? 6u! 7i&a
trebuit mult timp, adesea am şters şi iarăşi am
scris. %n s#îrşit, am is( ;:ata, acum numai să se
tipărească iute cartea şi o trimit în sat micilor mei
prieteni. %ntre timp ei mi&au scris multe scrisori şi
 întotdeauna mă întrebau( ;2ţi terminat cartea? 6oi
o aşteptăm cu nerăbdare!<
Eu le răspundeam că lucre şi îi ru"am să mai
aibă un dram de răbdare. i cum am primit cel
dintîi eIemplar tipărit, îndată m&am dus la poştă.
2şa a plecat cartea mea în sat. )uteam să fu
mulţumit că mi&am ţinut #ă"ăduiala #ăcută sub
idurile cetăţii, dar nu şi liniştit( ;a f oare pe
placul băieţilor? mă întrebam. tiam că nu va
trebui să aştept mult răspunsul lor, însă eram
nerăbdător, o recunosc. Dacă aş f putut, i&aş f
trimis şi lui elen o carte. 2ş f vrut să a/u şi
părerea lui. 5a mai mult încă, aş f dorit să ştiu
dacă a "ăsit sau nu Ţara Uitată. Dar elen era
undeva, departe, pe mare. 6u ştiam unde anume
şi nu&i puteam trimite cartea. -otuşi n&am renunţat
la "îndul acesta. Dacă a/u vreodată adresa lui, mă
voi duce la poştă să eIpedie cartea.
i iată că a sosit şi scrisoarea de la băieţii din
sat. Era o scrisoare lun"ă, cu multe iscălituri. 6&am
de "înd să v&o citesc. )recum m&am şi aşteptat,
pentru ei cel mai însemnat lucru era să a/e dacă
+orel a a0uns în Ţara Uitată. Din păcate, nici eu nu
ştiam şi nu puteam să le dau un răspuns. )uteam
numai să le spun(
— Dacă voi a/a ceva despre +orel şi piticii lui,
voi scrie altă carte în care voi povesti călătoria lor
din vec$ea cetate pînă în Ţara Uitată.
i uite aşa le&am #ăcut o nouă #ă"ăduială
băieţilor. oi putea oare s&o duc la îndeplinire?
6u ştiu.
De aceea îi ro" pe toţi cei ce vor citi această
carte să&mi dea de veste dacă au a/at ceva
despre +orel, dacă l&au întîlnit pe el sau pe piticii
lui.

S-ar putea să vă placă și