Lector dr.

Ion Diaconu

Curs privind Protectia drepturilor omului in dreptul international contemporan Codul cursului Denumirea cursului : Protectia drepturilor omului in dreptul international contemporan Tipul cursului : -obligatoriu (la Facultatea de drept si stiinte administrative) -optional (la Facultatea de relatii internationale) : un semestru, 5 credite

Durata cursului

Perioada de accesare a cursului : -prelegeri, in semestrul II -consultatii, in noiembrie pentru studentii la fara frecventa si in mai pentru studentii la cursuri de zi Manualul recomandat : Ion Diaconu, Protecia drepturilor omului in dreptul international contemporan Editura Fundaiei Romnia De Mine Obiectivul principal al cursului : -dobandirea de cunostinte privind continutul drepturilor omului, locul lor dreptul international, modalitati de garantare si de promovare a aplicarii lor, mijloace de actiune pentru a supraveghea si obtine respectarea lor; -formarea aptitudinii de a invoca drepturile omului in fata organelor competente

si de a le aplica drept criteriu al oricarei activitati umane -intelegerea locului drepturilor omului in sistemul de drept al Uniunii Europene Modul de stabilire a notei finale : examen gril Consultatii pentru studenti : in noiembrie pentru studentii fara frecventa si in mai pentru studentii la zi Adresa E-mail a titularului de curs : Titularul cursului : -confereniar universitar, dr. Ion Diaconu -adresa E-mail -adresa la facultate :str. Ion Ghica nr.13, sector 3 Bucuresti

Continutul tematic al cursului ; 1. -Reglementari in vigoare 2.-Trasaturi generale ale drepturilor omului potrivit documentelor internationale 3.-Categorii de drepturi 4.-Drepturi ale omului pe categorii de persoane 5.-Drepturile persoanelor care fac parte din minoritati 6.-Drepturile omului in timpul conflictelor armate 7.-Drepturile de solidaritate 8.-Uniunea Europeana si drepturile omului 9.-Mecanisme pentru protectia drepturilor omului

-310.-Evolutii in viata internationala si efectul lor asupra drepturilor omului 11.-Diversitatea culturala si drepturile omului 12.-Protectia drepturilor omului in Romania 13.-Drepturile omului si relatia drept intern-drept international 14.-Natura si contextul exercitarii drepturilor omului Bibliografie minima obligatorie : -Ion Diaconu, Protecia juridic a drepturilor omului n dreptul internaional contemporan, Editura Fundaiei Romnia de Mine -Victor Duculescu, Protectia juridica a drepturilor omului, 1998,Editura Lumina Lex Bibliografie facultativa : -Vincent Berger, Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, ed. a 4-a, 2003, Institutul Roman pentru Drepturile Omului -Dumitru Mazilu, Drepturile omului, 2000, Editura Lumina Lex -Adrian Nastase, Drepturile omului-religie a sfarsitului de secol, 1992, Institutul Roman pentru Drepturile Omului Prezentarea lectiei nr.1-Reglementari Obiectivul : cunoasterea evolutiei reglementarilor, a tipurilor de documente adoptate, a tematicii abordate, pentru a intelege dimensiunea fenomenului si directia in care evolueaza

-4Concepte cheie : documente universale, documente regionale

Rezumat : Pn la cel de al doilea rzboi mondial problemele drepturilor omului au fost tratate n mod fragmentar, in domenii limitate- interzicerea sclavajului, protecia victimelor conflictelor armate, protecia minoritilor, unele norme privind protecia drepturilor n domeniul muncii. Drepturile i libertile fundamentale ale omului au devenit obiectul unor reglementri cu caracter global i au cunoscut o evoluie fr precedent n a doua jumtate a secolului al XX-lea. Condamnarea unanim a nclcrilor masive i grave ale drepturilor cele mai elementare ale omului, n perioada premergtoare i n timpul celui de al doilea rzboi mondial, a determinat un puternic curent de opinie n direcia unor reglementri cuprinztoare i universale, a crerii unui cadru de colaborare internaional n domeniul drepturilor omului. Carta Organizaiei Naiunilor Unite, adoptat la 26 iunie 1945, reafirma credina popoarelor n demnitatea i valoarea fiinei umane i stabilea ca obiectiv al Organizaiei, n acelai timp cu meninerea pcii i securitii, nfptuirea colaborrii n promovarea i ncurajarea respectrii drepturilor i libertilor fundamentale fa de toate persoanele, fr deosebire de ras, sex, limb sau religie. Pe baza unor hotrri ale puterilor coaliiei antifasciste, la sfritul rzboiului au fost create Tribunalul militar internaional de la Nurnberg i cel de la Tokio, ca i alte tribunale pentru judecarea crimelor comise n timpul rzboiului; principiile i normele pe care au fost ntemeiate statutele i hotrrile adoptate de ele au fost reafirmate i consacrate ntr-un document unic, rezoluia 95(I) din 11 decembrie 1946 a Adunrii generale a ONU, care va influena alte dezvoltri n acest domeniu. Prevederile Cartei ONU n domeniul drepturilor omului au un caracter general; ele nu specific drepturile i libertile omului i nici natura

-5obligaiilor asumate de state. Pentru prima dat, ns, problematica drepturilor omului a fost acceptat ca obiect al cooperrii dintre state. 1.Documentul care marcheaz nceputul unei noi etape n acest domeniu este Declaraia Universal a Drepturilor Omului, adoptat la 10 decembrie 1948 de Adunarea general a ONU. Declaraia Universal reprezint o combinaie unic a drepturilor civile, politice, economice i culturale, sub semnul constant al egalitii i nediscriminrii. Ea a fost conceput ca un standard comun al omenirii; numeroase din prevederile ei au fost preluate i dezvoltate n tratate cu vocaie de universalitate sau cu caracter regional. De aceea, prevederile Declaraiei trebuie s fie evaluate n prezent mpreun cu tratatele adoptate ulterior i cu practica dezvoltat n aplicarea lor. Unele din aceste tratate se refer la condamnarea i reprimarea unor nclcri grave ale drepturilor omului. Astfel, Convenia pentru prevenirea i reprimarea crimei de genocid, adoptat de Adunarea general a ONU la 9 decembrie 1948, confirm c genocidul este o crim de drept internaional, l definete (uciderea membrilor unui grup, atingerea grav adus integritii lor fizice sau mentale, supunerea lor la condiii de existen care aduc la distrugerea lor, msuri de mpiedicare a naterilor i transferul forat de copii de la un grup) i prevede pedepsirea actelor de genocid, ca i a nelegerii cu scopul de a-l comite, a incitrii directe i indirecte la acesta, a tentativei i complicitii. Prile contractante se angajeaz s pedepseasc penal orice persoan vinovat de asemenea fapte i pot sesiza organele competente ale ONU pentru a se lua msuri pe plan internaional. Convenia suplimentar privind abolirea sclavajului, a traficului de sclavi i a instituiilor i practicilor analoge sclavajului, ncheiat la Geneva la 7 decembrie 1956, dezvoltnd dispoziii ale Conveniei din 1926, prevede c fapte cum sunt transportul i traficul de sclavi, meninerea n sclavie, aducerea altor persoane ntr-o asemenea stare, ca i practici similare, ca aservirea pentru datorii, servajul , transmiterea de femei i copii altor persoane contra cost, trebuie complet abolite , iar cei ce le comit sau sunt complici s fie pedepsii penal. Statele pri se angajaz s coopereze ntre ele i cu ONU, n vederea aplicrii prevederilor Conveniei. Convenia internaional asupra eliminrii i reprimrii crimei de apartheid, adoptat de Adunarea general la 30 noiembrie 1973, declar c

6 apartheidul este o crim contra umanitii i c actele inumane rezultnd din politicile i practicile de acest gen constituie crime, iar organizaiile, instituiile i persoanele care le comit sunt considerate criminali. Statele participante se angajeaz s ia toate msurile legislative i altele, pentru a mpiedica producerea unor asemenea fapte i s ia msuri legislative, judiciare i administrative pentru a urmri, judeca i pedepsi persoanele vinovate de comiterea lor. In aceeai ordine de idei se situeaz Convenia asupra imprescriptibilitii crimelor de rzboi i a crimelor contra umanitii, adoptat de Adunarea general la 26 noiembrie 1968, care proclam drept imprescriptibile crimele de rzboi, crimele contra umanitii, expulzarea populaiei prin atac armat sau ocupatie, actele inumane decurgnd din politica de apartheid, ca i genocidul, i cere statelor pri s ia toate msurile legislative pentru a asigura imprescriptibilitatea crimelor respective. Alte convenii vizeaz eliminarea discriminrilor n anumite domenii. Astfel, Convenia internaional pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasial, adoptat de Adunarea general la 7 martie 1965, condamn discriminarea rasial i angajeaz statele pri s promoveze o politic de eliminare a oricrei forme a acesteia i s asigure fiecrei persoane egalitatea n faa legii, fr deosebire de ras, culoare, origine naional sau etnic. Convenia cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare fa de femei, adoptat de Adunarea general la 18 decembrie 1979, condamn discriminrile fa de femei sub orice form, statele participante angajndu-se s promoveze prin toate mijloacele politici menite s le elimine. In acest sens, ele se angajeaz s includ n legislaie principiul egalitii depline i sanciuni mpotriva oricror discriminri, s ia msuri pentru a asigura deplina dezvoltare i promovare a femeilor, pentru eliminarea discriminrilor n domeniul politic, al vieii publice, al educaiei, al dreptului la munc, al sntii i n viaa economic i social, pentru asigurarea egalitii depline n faa legii. Convenia cu privire la eliminarea oricror forme de discriminare n nvmnt, adoptat de Conferina general a UNESCO la 15 decembrie

7 1960, prevede angajamentul statelor pri de a elimina i preveni orice discriminare n acest domeniu, lund n acest scop msurile legislative necesare i aplicnd o politic naional care s promoveze egalitatea de sanse i de tratament. In aceeai ordine de idei se nscriu Convenia mpotriva torturii i altor pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante, adoptat de Adunarea general la 10 decembrie 1984, Convenia privind drepturile copilului, adoptat de Adunarea general n decembrie 1990 si Conventia privind protectia drepturilor tuturor muncitorilor migranti si a membrilor familiilor lor,adoptata de Adunarea generala in 1992. Notam, de asemenea, Conventia din 1951 si Protocolul aditional din 1967 privind statutul juridic al refugiatilor. Majoritatea acestor documente au creat i mecanisme de promovare i protecie a drepturilor pe care le proclam. In sfrit, o alt direcie a fost cea de elaborare a unor instrumente juridice cu privire la ansamblul drepturilor omului i libertilor fundamentale, si anume a celor dou Pacte internaionale referitoare la drepturile economice, sociale i culturale, respectiv la drepturile civile i politice, adoptate de Adunarea general n unanimitate, prin rezoluia 2200/XX din 16 decembrie 1966. Prin reglementri paralele i identice, cele dou pacte plaseaz drepturile omului n contextul dreptului popoarelor de a dispune de ele nsele, de a-i stabili statutul politic i a asigura n mod liber dezvoltarea lor economic, social i cultural i al dreptului popoarelor de a dispune liber de resursele lor naturale. De asemenea, ele au ca elemente comune prevederi referitoare la egalitatea in drepturi a tuturor, egalitatea n drepturi a brbatului i femeii, dreptul la asociere, protecia familiei i a copiilor. Ele dezvolt n termeni juridici, uneori mai generali, alteori suficient de explicii, drepturile economice, sociale i culturale, respectiv civile i politice. Pactul privind drepturile civile i politice este nsoit de un Protocol facultativ, care prevede competena Comitetului de experti creat in acest scop de a primi i examina comunicri provenind de la persoane aflate sub jurisdicia statelor pri la Pact, privind pretinse nclcri ale drepturilor lor.

8 La sesiunea Adunrii generale din 1989 a fost adoptat un nou Protocol facultativ la acest Pact, pentru abolirea pedepsei cu moartea. Supravegherea si promovarea aplicrii celor doua pacte de ctre statele parti face obiectul activitatii a doua comitete de experti. 2.O serie de dezvoltri s-au nregistrat n domeniul drepturilor omului i pe plan regional sau subregional. Astfel, statele membre ale Consiliului Europei au ncheiat, la 4 noiembrie 1950, Convenia european privind protecia drepturilor omului i libertilor fundamentale, care a intrat n vigoare n anul 1953. Convenia din 1950 a fost completat printr-un numr de protocoale referitoare la : dreptul la educaie; dreptul la proprietate; organizarea de alegeri libere; dreptul de a circula liber pe teritoriul statului i de a-i prsi ara, libertatea fa de expulzare; abolirea pedepsei cu moartea; dreptul la recurs n cazuri penale; acordarea de compensaii pentru pedepsirea din eroare; egalitatea ntre soi. Conventia a creat o Comisie si o Curte europeana a drepturilor omului. Prin Protocolul nr.11 s-a stabilit ca mecanism unic de protecie a drepturilor prevzute Curtea european a drepturilor omului, competent s examineze att plngeri ale statelor privind nclcarea Conveniei sau protocoalelor de ctre alte state, ct i petiii ale persoanelor, organizaiilor neguvernamentale sau ale unor grupuri de persoane care pretind c sunt victime ale unor nclcri ale drepturilor prevzute n Convenie sau protocoale. Protocolul nr.12 prevede ca norma generala aplicabila in domeniul drepturilor omului nediscriminarea pe baza de sex, rasa, religie, apartenenta la o minoritate nationala, avere, opinie politica sau alt statut; aceasta inseamna ca jurisdictia Curtii Europene a Drepturilor Omului se extinde, din punctul de vedere al nediscriminarii, asupra tuturor drepturilor omului, chiar daca nu sunt prevazute in Conventia din 1950 si in protocoale sau in alte documente internationale. Drepturile economice, sociale i culturale au fost tratate, n cadrul Consiliului Europei, n Carta Social European, semnat la Torino la 18 octombrie 1961, n vigoare din 1965. Carta Social a fost completat prin protocoale referitoare la drepturile legate de munc, examinarea rapoartelor statelor de ctre un Comitet de experi independeni si un sistem de plngeri

9 colective care s fie examinate de Comitet. Carta a fost revizuit n 1996, incorpornd toate aceste protocoale. In plan european au fost adoptate si o serie de conventii sectoriale, intre care Conventia cadru pentru protectia minoritatilor, Conventia impotriva torturii, Conventia pentru protectia drepturilor copilului si altele. In America Latin, n 1969 a fost adoptat Convenia american asupra drepturilor omului, n vigoare din 1978, care cuprinde n esen drepturi civile i politice. Un Protocol adiional adoptat n 1988 enun drepturi economice i sociale. Convenia din 1969 cuprinde n asamblu prevederi similare Pactului privind drepturile civile i politice, iar Protocolul din 1988 este redactat n termeni apropiai Pactului privind drepturile economice, sociale i culturale. Convenia din 1969 a dat competene Comisiei interamericane a drepturilor omului de a examina rapoarte i informaii din partea statelor, ca i plngeri ale persoanelor, grupurilor de persoane sau organizaiilor neguvernamentale, dac statele vizate accept n mod expres aceast procedur. O Curte interamerican a drepturilor omului are competena de a examina cazuri supuse de state pri, care se plng de nclcarea Conveniei de ctre alte state pri (dac ambele state n cauz au acceptat aceast procedur) sau de Comisie, dac nu a reuit s rezolve o plngere cu satisfacia prilor. Comisia a primit ulterior i competena de a examina plngeri individuale ale persoanelor contra statelor. Pe plan african, n 1981 Organizaia Unitii Africane a adoptat Carta african a drepturilor omului i popoarelor. Aceast Cart, cu valoare de tratat internaional, acoper drepturi civile, politice, economice i sociale ntr-un singur text; ea include un catalog de obligaii pentru persoane, ca i pentru state, precum i drepturile popoarelor. A fost creat o Comisie african pentru drepturile omului i popoarelor, competent s examineze plngeri att de la state, ct i de la persoane, fr nici o declaraie prealabil de acceptare din partea statelor. De asemenea, rile arabe au creat, la Conferina regional arab a drepturilor omului de la Beirut din 1968, o Comisie permanent arab asupra drepturilor omului, cu funcia de a pregti proiecte de acord i alte recomandri. In categoria documentelor care trateaz problematica drepturilor omului trebuie s menionm, de asememnea, Actul final al Conferinei

10 pentru Securitate i Cooperare n Europa, semnat la Helsinki la 1 august 1975. Actul final prevede, n principiul VII din Declaraia referitoare la principiile care guverneaz relaiile reciproce dintre statele participante, c aceste state vor aciona n domeniul drepturilor omului i libertilor fundamentale n conformitate cu scopurile i principiile Cartei Naiunilor Unite i cu Declaraia Universal a Drepturilor Omului i i vor ndeplini obligaiile cuprinse n convenii i acorduri la care sunt pri, inclusiv n pactele drepturilor omului. Actul final cuprinde i alte prevederi cu caracter general, referitoare la importana universal a respectrii drepturilor omului, respectarea drepturilor tuturor persoanelor, fr deosebire de ras, sex, limb sau religie, promovarea exercitrii efective a drepturilor omului. El reia, n ceea ce privete persoanele care fac parte din minoriti naionale i garantarea libertilor religioase, unele concepte fundamentale i prevederi din pactele drepturilor omului.Prevederi ale Actului final au fost dezvoltate in documente adoptate de reuniuni ulterioare ale CSCE/OSCE de la Viena din 1989,Copenhaga(1990) si Moscova(1991). Activitile Uniunii Europene au de asemenea o dimensiune din ce n ce mai consistent privind respectarea drepturilor omului. In 1986 minitrii afacerilor externe ai statelor membre ale Uniunii au adoptat o Declaraie privind drepturile i libertile fundamentale ale omului. In anul 2000, la reuniunea Consiliului European de la Nisa a fost adoptat o Cart a drepturilor fundamentale ale cetenilor Uniunii. Tratatul de la Lisabona, semnat n 2007 atribuie acestei Carte valoare obligarorie pentru statele membre i instituiile Uniunii, ceea ce nseamn c respectarea ei va fi supus jurisdiciei Curii Europene de Justiie i devine condiie de validitate a actelor instituiilor Uniunii. Carta prevede c Uniunea recunoate o serie de drepturi, liberti i principii, pe care le enun n continuare sub titlurile Demnitate, Liberti, Egalitate, Solidaritate, Drepturi ale Cetenilor i Justiie. Este important de notat c prevederile Cartei se refer la un ansamblu de drepturi civile, politice, sociale, economice i culturale, i le acord n general tuturor persoanelor; numai unele drepturi politice sunt rezervate cetenilor Uniunii, ca i dreptul de a se deplasa liber i a-i stabili reedina pe teritoriul statelor membre. Evoluia dreptului internaional a dus, prin urmare, la un ansamblu de

reglementri coerente n acest domeniu, unele cu caracter universal, altele n plan regional, unele cu coninut global, altele specifice. Ele fac parte integrant din dreptul internaional i, de altfel, s-au dezvoltat n paralel i n strns legtur cu alte principii i norme ale dreptului internaional. Izvoarele normelor privind drepturile si libertatile omului sunt in primul rand tratatele internationale; multe din aceste norme au devenit insa norme cutumiare general acceptate ale dreptului international si ca atare sunt obligatorii si pentru statele care un au devenit parti la un tratat sau altul. Unele din normele privind drepturile omului sunt norme imperative ale dreptului internaional general, nefiind permise derogri de la ele n raporturile inter se. Pentru aprofundare, a se vedea Capitolul I din lucrarea Protecia drepturilor omului in dreptul international contemporan, p.11-45. Subiecte de pregatit in vederea evaluarii finale: -Enuntati documentele universale privind drepturile documentele omului -Enuntati documentele regionale privind drepturile omului -Enuntati documente europene privind drepturile omului

Tema a 2-a- Trasaturi ale drepturilor omului potrivit documentelor internationale Obiectivul : cunoasterea liniilor directoare care caracterizeaza ansamblul reglementarilor privind drepturile omului (universalitatea, egalitatea si nediscriminarea, indivizibilitatea, combaterea incalcarilor grave si flagrante, un raport armonios intre drepturile omului si societate) Concepte cheie : universalitatea, egalitatea, nediscriminarea, indivizibilitatea

Rezumat: Respectarea drepturilor omului a devenit din ce in ce mai mult criteriu de referinta pentru reglementari adoptate in cele mai diverse domenii ale raporturilor internationale; tratatele privind dezarmarea si controlul armamentelor, tratatele privind protectia mediului, cele privind transporturile si navigatia, folosirea energiei nucleare si realizarea celor mai diverse proiecte de dezvoltare economica nu mai pot fi incheiate fara a lua in consideratie impactul lor asupra drepturilor omului. In al doilea rand,constatam ca reglementarile internationale in domeniul drepturilor omului se caracterizeaza prin: universalitate(privesc toate fiintele umane si toate statele lumii),nediscriminare si egalitate in drepturi, indivizibilitatea drepturilor omului(economice,politice,sociale si culturale), tendinta de a stabili un raport armonios intre om si societate si combaterea in primul rand a incalcarilor masive si flagrante ale drepturilor omului. Exista, de asemenea, o legatura stransa intre dreptul popoarelor de a dispune de ele insele si drepturile omului. Declaratia universala a drepturilor omului proclama ca toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi.De la aceasta conceptie pornesc toate documentele internationale din domeniul drepturilor omului. Conventiile regionale s-au inspirat din Declaratia universala sau din documente universale si nu contrazic in nici un fel principiul general al universalitatii drepturilor omului. Finalitatea tuturor reglementarilor din acest domeniu este este tocmai transpunerea in realitate a drepturilor omului fata de orice persoane, in toate tarile lumii. Caracterul universal al drepturilor omului se exprima in stabilirea unui standard minim, pe care toate statele sunt chemate sa-l accepte, sa-l transpuna in legi si sa-l puna in aplicare. Dreptul international contemporan postuleaza egalitatea in drepturi a tuturor persoanelor si eliminarea oricarei discriminari. Statele s-au angajat sa garanteze ca drepturile prevazute in diferitele documente vor fi exercitate fara nici o discriminare pe motive de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine nationala sau sociala, avere, nastere sau orice alt statut. O serie de dispozitii specifice privind drepturile si libertatile femeilor, ale copiilor si tinerilor, ale persoanelor de alta rasa sau religie, ale celor care fac parte din minoritati vizeaza crearea conditiilor pentru ca aceste

persoane sa poata beneficia de drepturi egale cu ceilalti membri ai societatii. De asemenea, regimul juridic al strainilor este in ansamblu cel al egalitatii in drepturi cu cetatenii, cu exceptia drepturilor politice, care sunt rezervate cetatenilor.Nu orice diferenta de tratament constituie o discriminare, daca scopul urmarit este legitim conform tratatului respectiv. Astfel, documentele internationale prevad posibilitatea adoptarii de masuri speciale in favoarea grupurilor dezavantajate, pentru a atenua si a elimina conditii care au facut sa apara o situatie discriminatorie sau duc la continuarea ei. Egalitatea in drepturi este norma fundamentala in domeniul drepturilor omului, criteriul de baza al respectarii acestora. Dreptul international contemporan trateaza drepturile omului ca un tot, in indivizibilitatea dintre ele.Este general recunoscuta legatura indestructibila intre drepturile civile si politice si cele economice, sociale si culturale. Exercitarea drepturilor si libertatilor politice este practic imposibila pentru cei care sunt privati de mijloace de subzistenta. Desi in ceea ce priveste drepturile civile si politice angajamentul asumat este de a le pune in aplicare imediat,fata de toate persoanele aflate pe teritoriul unui stat, iar in ce priveste drepturile economice si sociale statele s-au angajat sa actioneze cu maximum de resurse de care dispune fiecare pentru a asigura in mod progresiv exercitarea acestor drepturi, aceasta nu afecteaza relatia de interactiune si interdependenta care exista intre cele doua categorii de drepturi. Ele un pot fi tratate in mod izolat si un pot fi contrapuse unul altuia. Documentele internationale exprima de asemenea conceptia unui raport armonios intre drepturile omului si societatea, comunitatea din care face parte. Drepturile si libertatile omului nu acorda unei persoane dreptul de a desfasura o activitate sau de a comite acte indreptate spre distrugerea drepturilor sau libertatilor altor persoane. De asemenea, multe drepturi si libertati pot face obiectul unor restrictii prin lege, pentru a protectia ordinii si securitatii publice, a moralei sau sanatatii publice ori a drepturilor altor persoane. Astfel, drepturile omului nu pot fi puse in aplicare cu incalcarea indatoririlor sale fata de societate si fata de semenii sai. Ele un pot fi tratate nici ca drepturi absolute, nici separate de de indatoriri. Este expresia necesitatii respectarii unor raporturi juste si armonioase intre exercitarea drepturilor omului de catre diferitele persoane, ca si fata de interese de ordin

general ale societatii; deformarea acestui raport duce fie la restrangerea drepturilor omului, fie la inegalitati. O alta orientare de baza in acest domeniu este combaterea incalcarilor masive si flagrante a drtepturilor omului. Asemenea prevederi se regasesc in documentele cu caracter general, dar mai ales in conventiile adoptate in acest scop-conventia pentru eliminarea si pedepsirea genocidului, a apartheidului, a discriminarii rasiale, a discriminarilor in alte domenii.Unele din aceste fapte sunt calificate drept crime de drept international(genocidul, apartheidul), unele sunt declarate imprescriptibile(crimele impotriva umanitatii, genocidul). Asemenea prevederi au fost incluse mai recent in statutele unor tribunale penale internationale, in principal in Statutul Curtii Penale Internationale adoptat la Roma in 1998.Desigur, orice incalcare a drepturilor omului, fata de una sau mai multe persoane, trebuie sanctionata; statele trebuie sa ia masurile necesare in acest scop. Incalcarile masive si flagrante de tipul celor mentionate ridica insa alte probleme, caci abordarea nationala poate sa un existe ori sa un fie suficienta. In sfarsit, documentele internationale reflecta relatia stransa care exista intre drepturile omului si dreptul popoarelor de a dispune de ele insele. Drepturile omului nu pot fi pe deplin exercitate daca un popor este tinut sub dominatie straina si nu- si poate decide statutul sau fata de alte state si popoare.Pe de alta parte, un popor nu-si poate decide liber problemele interne si externe daca drepturile omului sunt sistematic incalcate. Pentru aprofundare, vedeti Capitolul II Principii generale din din lucrarea mentionata,p.54-84. Subiecte de pregatit pentru evaluarea finala : - In ce consta universalitatea drepturilor omului - Prin ce mijloace se prevede realizarea unui raport armonios intre drepturile omului si societate Tema pentru un studiu de caz : deosebirea intre egalitate si nediscriminare in cazul minoritatilor nationale

Lectia a 3-a- Categorii de drepturi Obiectivul : cunoasterea principalelor drepturi ale omului, grupate ca drepturi civile, politice, economice, sociale si culturale ;intelegerea deosebirilor dintre ele si a obligatiilor care revin statelor in fiecare caz Concepte cheie : -obligatiile de a garanta, a proteja, si a asigura -derogari, restrictii Rezumat : In doctrin i n documentele internaionale sunt prezentate mai multe categorii de drepturi ale omului: drepturi civile i politice, drepturi economice, sociale i culturale, drepturi de solidaritate; sunt tratate, de asemenea, drepturi specifice ale anumitor segmente ale populaiei diferitelor state: femei, copii, persoane care fac parte din minoriti i altele. Imprirea n aceste categorii este discutabil; astfel, drepturile culturale apar n contextul drepturilor economice i sociale; ele sunt ns strns legate de ansamblul drepturilor i libertilor omului, inclusiv cele politice i civile, cum este cazul drepturilor culturale, dac lum n considerare cultura n sens larg, ca mod de via, incluznd un ansamblu de valori produse i mprtite de spiritul uman, motenite de o comunitate, precum comportamente, moravuri, limb, religie, creaie cultural, ca i material. Drepturile culturale apar astfel ca fiind strns legate de libertile de gndire i opinie, de expresie , de asociere, ca i de participarea la viaa public, precum i de drepturi economice i sociale, cum sunt dreptul la un standard de via decent, la educaie i altele. Dreptul la cultur este astfel considerat un drept mixt, deservind mai ales drepturile politice i civile, dar strns legat de cele economice i sociale din punctul de vedere al realizrii lui practice. Dreptul la asociere este nscris att n documentele privind drepturi politice i civile, ct i n cele privind drepturi economice, sociale i culturale. Dreptul la educaie este considerat tot mai mult, cel puin sub forma dreptului la alfabetizare, ca parte integrant a drepturilor politice.

Drepturi proclamate ca politice i civile- protecia copilului, dreptul de a forma o familie, de a participa la viaa public- prin complexitatea msurilor pe care le presupune exercitarea lor, sunt adesea plasate alturi de unele drepturi economice i sociale, din punctul de vedere al modului n care este conceput protecia i nfptuirea lor. Pe de alt parte, nu trebuie s omitem faptul c articolul 27 din Pactul internaional privind drepturile civile i politice enun, ca drepturi specifice ale persoanelor care fac parte din minoriti, dreptul de a beneficia de propria cultur, dreptul de a folosi limba matern i de a profesa propria religie; or, dreptul la folosirea limbii proprii i la profesarea propriei religii sunt strns legate de dreptul la educaie. Dac dreptul la cultur i la educaie sunt drepturi politice i civile pentru persoanele care fac parte din minoriti, ele trebuie caracterizate la fel i pentru persoanele care fac parte din majoritate. In realitate, multe din drepturile politice i civile au o pronunat dimensiune economic i social, iar drepturile economice i sociale sunt strns legate de exercitarea celor politice. In acelai timp, analiza textelor documentelor i a practicii internaionale arat c obligaiile asumate de state cu privire la diferitele drepturi i liberti nu sunt de aceeai natur. Astfel, Pactul privind drepturile civile i politice, ca i Convenia european i Convenia american, enun un numr de drepturi care trebuie s fie respectate n orice mprejurare, chiar n caz de pericol pentru existena naiunii, de situaii de urgen (dreptul la via, dreptul de a nu fi supus torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, dreptul a nu fi adus n stare de sclavaj sau servitute, libertatea de gndire, religie sau contiin, interzicerea discriminrii numai pe motiv de ras, culoare, sex, limb, religie sau origine social). Sunt norme care protejeaz valori inalienabile ale persoanei umane; statele nu pot deroga de la ele nici n situaii excepionale. Exist prezumia c acestea sunt i norme imperative, deoarece dac statele nu pot deroga prin legi interne, este dificil a accepta c ar putea s fac acest lucru prin nelegeri ntre ele. Aceste drepturi ar reprezenta nucleul dur al drepturilor i libertilor omului. Constatm c alte drepturi i liberti pot face obiectul restriciilor i limitrilor, prin lege i pentru raiuni bine determinate(dreptul de a-i

manifesta religia sau credina, libertatea de expresie, de reuniune, de asociere). In sfrit, pentru realizarea unor drepturi- att economice i sociale, ct i politice- este necesar crearea unui ansamblu de condiii materiale, politice i sociale, care nu sunt reunite n toate rile n aceeai msur. Nu este vorba, ns, de o ierarhie, decurgnd din judeci de valoare subiective, ci de relaia cu valori inalienabile ale persoanei umane, general recunoscute ca atare, i de elementul obiectiv, al condiiilor concrete necesare pentru exercitarea unora din drepturi i liberti. Drepturile civile i politice. Pactul , ca i conveniile regionale, enun n primul rnd dreptul la via, la libertatea fizic i la integritatea persoanei; n legtur strns cu ele, notm interzicerea sclavajului, a servajului i muncii forate, interzicerea torturii i a tratamentelor ori pedepselor crude, inumane sau degradante. Aceste drepturi reprezint, fr ndoial, o condiie indispensabil pentru exercitarea tuturor drepturilor omului. Alte drepturi pot fi considerate ca dezvoltri ale lor. Numeroase prevederi ale Pactului i ale conveniilor regionale sunt menite s asigure protecia persoanelor arestate sau deinute i a persoanelor nvinuite, respectarea dreptului lor la aprare sub toate aspectele, pornind de la prezumia de nevinovie, neretroactivitatea legii penale i alte norme general aplicabile n procesul penal, ca nulla poena sine lege i non bis in idem. Obiectivul urmrit este asigurarea unui proces corect, a unei bune administrri a justiiei, a proteciei drepturilor individuale ale persoanelor. O alt serie de drepturi civile i politice vizeaz protecia personalitii, a vieii particulare, a inviolabilitii domiciliului i corespondenei, a onoarei i reputaiei oricrei persoane. Conform documentelor internaionale, sunt interzise orice imixtiuni arbitrare sau ilegale n viaa particular a oricrei persoane, n familia, domiciliul sau corespondena sa, ca i acte ilegale care aduc atingere onoarei sau reputaiei sale. Un loc aparte n contextul drepturilor civile i politice revine libertilor publice, incluznd libertatea de expresie, de asociere, de reuniune, de gndire, contiin i religie. Aceasta include libertatea de a cuta, a primi i a rspndi informaii i idei de orice fel, dreptul de a se

asocia liber cu alte persoane, inclusiv dreptul de a constitui sindicate i a adera la ele, dreptul la reuniune panic, dreptul de a avea sau adopta o religie sau o convingere la alegere, ca i dreptul de a i-o manifesta individual sau n comun. O serie de drepturi i liberti privesc participarea cetenilor la viaa public, la conducerea treburilor societii. Aceasta include dreptul de a vota i a fi ales n algeri periodice corecte, de a avea acces, n condiii de egalitate, la funciile publice, dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice fie direct, fie prin intermediul reprezentanilor alei. Restriciile la exercitarea acestor drepturi trebuie s fie obiective i rezonabile (condiii de vrst, cazurile de incapacitate mental, condamnarea pentru o infraciune cu privarea de drepturi). Alte drepturi, n acest context, se refer la libertatea oricrei persoane de a prsi orice ar, inclusiv pe a sa, de a circula liber pe teritoriul unei ri unde se afl n mod legal i de a-i alege liber reedina pe acest teritoriu, de a reveni n ara sa. Desigur, dreptul unei persoane de a-i prsi ara depinde de admiterea ei n alt ar; nici un stat nu are ns obligaia de a primi alte persoane, afar de proprii ceteni. Documentele internaionale se refer, de asemenea, la protecia familiei, protecia copilului i regimul juridic al cstoriei, bazat pe consimmntul liber i deplin i egalitatea n drepturi i rspunderi a soilor. Se pornete de la concepia conform creia familia este elementul natural i fundamental al societii i are dreptul la protecie din partea societii i a statului, ca i copiii. Beneficiarii drepturilor civile si politice sunt toate persoanele aflate pe teritoriul statului si supuse jurisdictiei sale. Desigur, de unele drepturi politice beneficiaza numai cetatenii (dreptul de a alege si a fi ales, de a ocupa functii publice);unele persoane un sunt supuse jurisdictiei statului (diplomatii straini, reprezentantii organizatiilor internationale); in afara de aceste cazuri, toate persoanele au aceste drepturi politice si civile si ele trebuie protejate. Respectarea acestor drepturi inseamna in primul rand ca statele trebuie , prin ansamblul organelor lor, sa se abtina de la acte de incalcare a lor; in al doilea rand, ca trebuie sa ia masurile necesare pentru a permite persoanelor sa-si exercite aceste drepturi, inclusiv sa le protejeze fata de incalcari ale lor de catre alte persoane; in privinta altor drepturi, cum sunt

cele privind familia si protectia copilului, statele trebuie sa ia masuri in domeniul economic si social pentru a crea conditiile necesare exercitarii drepturilor in cauza.Masurile care pot fi adoptate privesc adoptarea de legi, masuri de ordin administrativ, asigurarea recursurilor eficiente, masuri in plan economic sau social si altele. Documentele internationale prevad posibilitatea unor derogari de la unele drepturi civile si politice in cazuri exceptionale, in perioada in care un pericol public ameninta existenta unei natiuni.Asemenea derogari sunt supuse unor conditii foarte stricte: a)ele un pot sa se refere la unele drepturi si libertati, si anume dreptul la viata, interzicerea torturii, interzicerea sclavajului si a servajului, innterzicerea intemnitarii pentru imposibilitatea platii unei datorii contractuale, interzicerea incriminarii pentru acte sau omisiuni care la data comiterii un constituiau infractiuni potrivit dreptului intern sau dreptului international, dreptul fiecaruia de a i se recunoaste personalitatea in fata legii, libertatea de gandire, constiinta si religie; b)ele un trebuie sa implice discriminari exclusiv pe temei de rasa, culoare, sex, limba, religie, sau origine sociala; c)ele trebuie sa fie strict necesare in functie de cerintele situatiei; d)ele trebuie adoptate prin lege, trebuie proclamate oficial si notificate celorlalte state parti la tratate si dureaza numai atat cat dureaza situatia internationala. Documentele internationale prevad, de asemenea, ca unele din drepturile civile si politice pot face obiectul restrictiilor stabilite prin lege, necesare pentru apararea securitatii nationale, a ordinii publice, a sanatatii si moralei publice, a drepturilor si libertatilor altor persoane.Ele sunt concepute deci in stransa legatura cu indatoririle fiecarei persoane fata de semenii sai si fata de comunitatea din care face parte. Drepturile economice, sociale i culturale trebuie realizate de state, folosind la maximum resursele lor disponibile pentru a le realiza n mod progresiv. Obligaiile statelor, corespunztoare acestor drepturi, difer fa de cele corelative drepturilor civile i politice. Ele se situeaz la trei niveluri: -obligaia de a respecta libertatea persoanei de a-i alege un loc de munc sau de a-i folosi resursele, singur sau n asociere cu altele;

-obligaia de a proteja libertatea de aciune i de folosire a resurselor unei persoane, mpotriva altor subiecte mai puternice sau mai agresive (interese economice mai puternice, fraud, nerespectarea contractelor, deversarea de substane toxice sau periculoase); -obligaia de a asista i a nfptui drepturile economice, sociale i culturale, constnd n msuri pentru a mbunti producia, conservarea i distribuirea hranei, a dezvolta sau reforma sistemele agrare, mergnd pn la acoperirea nevoilor de baz constnd n hran, ajutor alimentar sau securitate social. Masurile care pot fi luate pentru respectarea acestor drepturi sunt de ordin legislativ, administrativ, in planul justitiei pe baza legilor adoptate, dar mai ales de ordin economic, social si bugetar. Si in ceea ce priveste aceste drepturi, beneficiul si exercitarea lor pot fi supuse unor limitari sau restrictii stabilite prin lege, in masura in care asemenea limitari sau restrictii sunt compatibile cu natura drepturilor in cauza si sunt adoptate pentru a favoriza bunastarea generala intr-o societate democratica.Pactul international privind drepturile economice, sociale si culturale prevede, pentru tarile in curs de dezvoltare, latitudinea de a determina in ce masura vor garanta drepturile economice recunoscute in Pact in favoarea persoanelor care nu au cetatenia lor. Documentele internaionale, mai ales Pactul internaional din 1966 privind drepturile economice, sociale i culturale enun, n aceast categorie, n primul rnd dreptul la munc i o serie de drepturi conexe; aceasta include dreptul fiecrei persoane de a avea posibilitatea de a-i ctiga existena printr-o munc liber aleas sau acceptat, care este legat de orientarea i formarea tehnic i profesional, adoptarea i aplicarea de programe, politici i tehnici de natur s asigure o dezvoltare economic, social i cultural constant. In strns legtur cu dreptul la munc, sunt prevzute drepturi referitoare la condiii de munc juste i favorabile, ntre care: -dreptul la o remuneraie care s asigure cel puin o existen decent; -remuneraie egal la munc de valoare egal; -condiii de munc similare i remuneraie egal pentru femei, la munc de valoare egal; -securitate i igien a muncii;

-posibiliti egale de promovare la categoria superioar pe baza vechimii n serviciu i a aptitudinilor; -odihn, vacane, limitare raional a duratei muncii, concedii periodice pltite, remunerarea zilelor de srbtoare, a orelor prelungite; -eliminarea riscurilor ocupaiilor inerent periculoase sau duntoare sntii, iar acolo unde acest lucru nu este posibil, reducerea orarului de munc sau plata unor indemnizaii adiionale. O alt categorie de drepturi privete dreptul fiecrei persoane de a se organiza n sindicate, mpreun cu alte persoane, ori de a se afilia la sindicate alese de ea, pentru a-i proteja interesele economice i sociale, i dreptul la grev, n conformitate cu legea. In aceeai ordine de idei, se recunoate dreptul fiecrei persoane la securitate social, inclusiv asigurri sociale; n acest scop, unele documente prevd angajamentul statelor de a stabili i menine sisteme sociale de securitate, de a se strdui s le ridice treptat la un nivel mai nalt, de a asigura un tratament egal cetenilor proprii i celor ai altor state pri. Prevederi exprese se refer la drepturile persoanelor n vrst i ale persoanelor handicapate. In strns legtur cu aceste drepturi, Pactul internaional prevede dreptul fiecrei persoane la un nivel de via decent, pentru ea i familia sa, inclusiv la hran, mbrcminte i o locuin satisfctoare, ca i la o mbuntire constant a condiiilor sale de existen.De asemenea, este prevzut dreptul fiecrei persoane de a beneficia de cel mai nalt nivel de sntate fizic i mental care-l poate atinge; n acest scop, se prevede luarea de msuri pentru a diminua mortalitatea la natere i mortalitatea infantil, a asigura dezvoltarea sntoas a copilului, a mbunti igiena mediului i pe cea industrial, a asigura profilaxia i tratamentul bolilor, a crea condiii n vederea asigurrii de servicii medicale i asisten n caz de boal pentru toate persoanele. O serie de drepturi din aceast categorie sunt legate de dreptul la educaie; numeroase documente internaionale se refer la aceste drepturi. In vederea asigurrii exercitrii acestui drept, statele recunosc c: a)nvmntul primar trebuie s fie obligatoriu i accesibil gratuit tuturor; b)nvmntul secundar, inclusiv cel tehnic i profesional, trebuie s

fie generalizat i accesibil, tuturor, pe toate cile, inclusiv prin instaurarea treptat a gratuitii; c) nvmntul superior trebuie s fie accesibil tuturor, n condiii de egalitate, n funcie de capacitatea fiecruia, mai ales prin instaurarea treptat a gratuitii; d) trebuie ncurajat educaia de baz pentru persoanele care nu au primit instruciune primar sau nu au urmat ciclul complet; e)trebuie dezvoltat o reea colar la toate nivelele, stabilit un sistem adecvat de burse i mbuntit continuu situaia material a personalului didactic. In ceea ce privete drepturile culturale, documentele internaionale prevd c statele pri vor recunoate dreptul fiecrei persoane de a lua parte la viaa cultural, a beneficia de progresul tiinific i de aplicaiile sale i de protecia intereselor morale i materiale decurgnd din orice producie tiinific, literar sau artistic al crei autor este. Dreptul la proprietate nu este prevzut n cele dou Pacte; el este enunat n Convenia din 1965 pentru eliminarea discriminrii rasiale, din punctul de vedere al discriminrii pe motiv de ras, culoare, origine naional sau etnic. Conveniile regionale prevd dreptul de proprietate, mpreun cu drepturile civile i politice. Pentru aprofundare, a se vedea Capitolul IV Drepturi civile si politice si Capitolul V Drepturi economice, sociale si culturale din lucrarea mentionata, p.95-131. Subiecte de pregatit in vederea evaluarii finale: -Enuntati drepturile omului de la care statele nu pot deroga -Care sunt drepturile legate de dreptul la munca -Care sunt drepturile care protejeaza libertatea personala Tema pentru un studiu de caz: explicati relatia care exista intre libertatile de expresie, de asociere, de reuniune,de gandire, constiinta si religie si respectarea drepturilor altor persoane

Lectia a 4-a-Drepturile omului pe categorii de persoane (cetatenistraini, refugiati, cetatenia europeana) Obiectivul: -cunoasterea diferentelor de regim juridic pentru straini si refugiati fata de cetateni -cunoasterea drepturilor care revin persoanelor in calitate de cetateni ai statelor membre ale Uniunii Europene Concepte cheie : tratamentul national, functie publica, vot universal si direct, dreptul de petitie Rezumat : Pe teritoriul unui stat pot locui la un moment dat cetateni, straini, muncitori migranti, refugiati, iar intre acestia femei, copii, persoane care fac parte din minoritati. Intinderea drepturilor si libertatilor de care se bucura fiecare din aceste categorii de persoane este diferita. Cetatenii se bucura de ansamblul drepturilor si libertatilor omului, prevazute in tratate internationale acceptate de un stat si in legile nationale(politice, civile, economice, sociale si culturale), in conditii de egalitate si fara discriminari bazate pe rasa, sex, limba, religie, origine etnica sau nationala , avere si orice alt statut. Strainii nu se bucura de drepturile politice de a alege si a fi alesi in functiile elective, de dreptul de a ocupa functii publice si de a desfasura activitati politice pe teritoriul altui stat. De asemenea, ei nu au dreptul de a intra si dreptul de sedere pe teritoriul altui stat decat pe baza unei decizii a acestuia;aceste drepturi sunt de regula reglementate si pot comporta restrictii.In unele state este restrictionat si dreptul strainilor de a achizitiona proprietati imobiliare. Potrivit pactelor drepturilor omului, ei trebuie sa se bucure de celelalte drepturi la fel cu cetatenii; in fapt, insa, numeroase tari restrang drepturile economice, sociale si culturale acordate strainilor. Dintre straini, apatrizii(persoanele fara cetatenia statului in cauza) se bucura de drepturile cele mai restranse, deoarece ei nu pot avea nici beneficiul unor acorduri bilaterale intre state si al protectiei diplomatice a unui stat.

In ceea ce priveste muncitorii migranti, conventia internationala adoptata in 1990(in vigoare din 2003 intre un numar restrans de state, dintre cele de emigratie) prevede aplicarea unui tratament nu mai putin favorabil decat cel acordat cetatenilor proprii in ceea ce priveste remuneratia si conditiile de munca si drepturi legate de munca, precum si drepturi de acces la educatie si servicii de formare profesionala, la locuinte si servicii de sanatate tinand seama de situatia lor specifica. Potrivit conventiilor in vigoare privind pe refugiati, acestia se bucura de tratamentul national in legatura cu accesul la invatamantul primar, legislatia muncii, securitatea sociala, taxele fiscale, libertatile religioase, proprietatea intelectuala si dreptul de a sta in justitie. Cu privire la drepturi ca libertatea de asociere, exercitarea profesiilor liberale, proprietatea mobiliara si imobiliara, locuintele, accesul la invatamantul secundar si superior si libertatea de circulatie se prevede ca vor beneficia de regimul cel mai favorabil acordat strainilor. Femeile, copiii si persoanele care fac parte din minoritati se bucura de unele drepturi specifice care tin de situatia lor deosebita, cu scopul de a li se asigura in ultima instanta egalitatea in drepturi si conditii pentru exercitarea tuturor drepturilor omului. Cetatenii Uniunii Europene se bucura, in afara de drepturile lor ca cetateni ai statelor respective, de urmatoarele drepturi: de a se deplasa si a-si stabili resedinta in mod liber pe teritoriul oricarui stat membru; de a vota si a candida in alegerile locale ale statelor membre in aceleasi conditii cu cetatenii proprii; de a lua parte la vot si a candida pentru Parlamentul European in statul in care isi au resedinta,ca si cetatenii proprii; dreptul la protectia diplomatica si consulara a unui stat membru intr-un stat in care nu exista o misiune diplomatica a statului propriu; dreptul de petitie pe langa Parlamentul European; dreptul de a se adresa in scris organelor Uniunii si de a primi raspuns. Pentru aprofundare, a se vedea in lucrarea mentionata p.132-157 si Capitolul IX Protecia drepturilor omului n cadrul Uniunii Europene

Subiecte de pregatit pentru evaluarea finala: -Deosebiri intre cetateni si straini in domeniul drepturilor omului -Drepturi ale refugiatilor fata de alte persoane -Drepturi specifice cetateniei europene Tema de control : un muncitor migrant a dobandit cetatenia unui stat membru al UE; sotia lui s-a stabilit in acest stat in cadrul reunificarii familiei, ca si fiica; fiica se casatoreste cu un refugiat; prezentati comparativ drepturile de care se bucura cele 4 persoane

Lectia a 5-a-Drepturile persoanelor care fac parte din minoritati Obiectivul : -cunoasterea problemelor cu care sunt confruntate si a drepturilor lor specifice -intelegerea naturii acestor drepturi si a relatiei cu drepturile altor persoane -intelegerea problematicii identitatii minoritatilor Concepte cheie : drepturi specifice, identitatea culturala, lingvistica si religioasa, diversitatea, minoritate nationala, etnica, lingvistica sau religioasa Rezumat : 1.Persoanele care fac parte din minoriti se bucur de ansamblul drepturilor omului, aa cum au fost prezentate. Ele se bucur ns i de unele drepturi specifice, ca urmare a identitii lor, protejat prin norme distincte ale dreptului internaional. O serie de documente internaionale, adoptate mai ales n secolul 19, s-au referit la protecia unor minoriti religioase. Dup primul rzboi mondial, n contextul formrii unui mare numr de state noi i al ntregirii altora, ca rezultat al luptei popoarelor din Europa

Central i de Est i al distrugerii imperiilor austro- ungar i arist, dar i al formrii unor minoriti noi, dei mai puin numeroase dect anterior rzboiului, puterile aliate i asociate nvingtoare au considerat necesar crearea unui mecanism de protecie a minoritilor din anumite ri. Acest mecanism era bazat pe prevederi referitoare la minoriti, nscrise n tratatele de pace cu ri nvinse, ca Austria, Bulgaria, Ungaria i Turcia, pe tratate speciale cu privire la protecia minoritilor cu Polonia, Cehoslovacia, Regatul serbo- croato-sloven, Romnia i Grecia i pe declaraii individuale ale altor state, ca o condiie pentru admiterea lor n Societatea Naiunilor (Albania, Lituania, Estonia i Irak). In esen, aceste reglementri urmreau s asigure persoanelor care fceau parte din minoriti egalitatea n faa legii i meninerea trsturilor i tradiiilor proprii, s evite asimilarea forat a grupurilor minoritare i s permit participarea lor la viaa public. Acordurile prevedeau i un mecanism de urmrire i promovare a aplicrii lor; orice stat membru al Societii putea supune Consiliului Societii ceea ce considera ar fi o nclcare a acordurilor i prevederilor respective de ctre alt stat. De asemenea, s-a creat i un mecanism de examinare a petiiilor persoanelor sau asociaiilor care acionau n numele unui grup minoritar; aceste petiii erau examinate de un comitet format din trei membri ai Consiliului. Sistemul astfel creat avea un caracter limitat, fiind impus unui numr restrns de state, dei minoriti i probleme cu acestea existau n ntreaga lume; el era legat de rezultatele rzboiului mondial i de condiiile de pace; statele nvinse au contestat tot mai mult aceste rezultate; unele minoriti au fost folosite n scopuri revizioniste; statele care acceptaser sistemul au cerut fie universalizarea, fie abolirea lui. Cu toate acestea, sistemul de protecie dezvoltat de Societatea Naiunilor rmne un experiment foarte important; el a nsemnat recunoaterea existenei minoritilor, dei pe un spaiu restrns; persoanele fcnd parte din minoritile din unele state au obinut o anumit protecie, sau stabilit ori au fost meninute coli i instituii care au folosit limba matern. 2.In primele dou decenii de activitate, ONU a pus accentul pe egalitatea n drepturi i pe respectarea universal a drepturilor i libertilor

individuale ale persoanei, pornindu-se de la concepia c prin aceasta se asigur i protecia drepturilor persoanelor care fac parte din minoriti. Prima reglementare care marcheaz trecerea la abordri specifice n acest domeniu este cea cuprins n Pactul internaional din 1966, referitor la drepturile civile i politice. Potrivit articolului 27 din acest Pact: In acele state n care exist minoriti etnice, religioase sau lingvistice, persoanele care fac parte din aceste minoriti nu pot fi lipsite de dreptul de a avea, n comun cu ceilali membri ai grupului lor, propria lor via cultural, de a profesa i de a practica propria lor religie, sau de a folosi propria lor limb. In ultimul deceniu al secolului XX, att pe plan european, ct i n cadrul ONU, au fost adoptate documente care contureaz un standard minim privind drepturile persoanelor care fac parte din minoriti i protecia identitii lor. Astfel, documentul adoptat n 1990 de Reuniunea de la Copenhaga a Conferinei asupra dimensiunii umane a OSCE a inclus un capitol care conine o abordare mai aprofundat a problemei. Dup ce reafirm postulatul egalitii n drepturi i nediscriminrii, documentul conine prevederi referitoare la dreptul persoanelor respective de a-i exprima, menine i dezvolta n deplin libertate identitatea etnic, cultural, lingvistic sau religioas i de a-i menine i dezvolta cultura sub orice forme, la adpost de orice tentative de asimilare mpotriva voinei lor. In cadrul Consiliului Europei, Carta european a limbilor regionale sau minoritare, adoptat n 1992, cuprinde angajamente destul de flexibile privind folosirea acestor limbi n procesul educaiei, n faa autoritilor judiciare, administrative sau altor servicii publice, n mijloacele de informare, n activitile culturale i n viaa economic i social. Documentul care prezint cea mai mare importan, adoptat de Consiliul Europei, este Convenia-cadru pentru protecia minoritilor naionale, adoptat n noiembrie 1994 i semnat la 1 februarie 1995 de 27 state membre ale Consiliului. Convenia pornete de la concepia c protecia minoritilor naionale i a drepturilor persoanelor care fac parte din acestea constituie parte integrant a proteciei internaionale a drepturilor omului. Alte prevederi de principiu ale Conveniei statueaz: dreptul fiecrei persoane care face parte

dintr-o minoritate de a alege liber s fie tratat n acest fel sau nu, fr ca din aceasta s decurg vreun dezavantaj; dreptul de a exercita drepturile prevzute n Convenie, individual sau n comunitate cu alii; garantarea egalitii i a proteciei n faa legii i eliminarea oricrei discriminri bazate pe apartenena la o minoritate, ca i obligaia statelor de a adopta, atunci cnd este necesar, msuri adecvate pentru a promova egalitatea deplin ntre persoanele care fac parte din minoriti i din majoritate n toate domeniile vieii economice, sociale, politice i culturale, fr ca asemenea msuri s fie considerate discriminatorii. In ceea ce privete identitatea persoanelor care fac parte din minoriti, Convenia prevede c statele pri vor promova condiiile necesare pentru ca aceste persoane s-i menin i s-i dezvolte cultura i s-i pstreze elementele eseniale ale identitii;sunt prevazute drepturi specifice de a folosi limba matern, inclusiv numele i prenumele i inscripii n limba matern, ca i dreptul de a studia limba matern sau de a primi educaie n aceast limb, participarea efectiv a persoanelor care fac parte din minoriti la viaa cultural, social i economic i la treburile publice, mai ales cele care le afecteaz, dreptul persoanelor care fac parte din minoriti de a stabili i menine contacte libere i panice peste frontiere cu persoane stabilite legal n alte state, n special cele cu care ele au aceeai identitate etnic, cultural, lingvistic sau religioas, ori motenire cultural comun, ca i dreptul acestor persoane de a participa la activitile organizaiilor neguvernamentale, att la nivel naional, ct i internaional. In plan internaional, eforturile ncepute n 1978 n cadrul Comisiei ONU pentru drepturile omului au dus, n 1992, la adoptarea Declaraiei asupra drepturilor persoanelor care fac parte din minoriti naionale sau etnice, religioase i lingvistice. In ceea ce priveste insasi existenta minoritatilor,Convenia din 1948 privind prevenirea i pedepsirea crimei de genocid precizeaz c obiectul proteciei l constituie grupurile naionale, etnice, rasiale sau religioase, ca atare; fr a se da o definiie acestor grupuri, este limpede c minoritile, n sensul celor la care s-au referit documentele menionate mai sus, sunt incluse n sfera de aplicare a Conveniei. Interzicerea genocidului i obligaia de a pedepsi persoanele care-l

comit reprezint o norm imperativ a dreptului internaional, obligatorie pentru toate statele. In strns legtur cu dreptul la existen i protecia existenei minoritilor se pune problema recunoaterii oficiale de ctre state a acestora. Majoritatea statelor lumii recunosc existena minoritilor pe teritoriul lor. Exist n mod cert tendina de a recunoate tot mai multe minoriti, inclusiv pe cele noi. In multe ri este vorba de o recunoatere expres, fie prin constituie, fie prin legi speciale. In numeroase ri, recunoaterea este numai implicit, decurgnd din acordarea unor drepturi restranse la domenii cum sunt folosirea limbii materne si libertatile religioase. Nu exista o definitie general acceptata privind conceptul de minoritate. Absena unei definiii general- acceptate nu a mpiedicat insa , aa cum am vzut, adoptarea de documente internaionale cu coninut din ce n ce mai bogat i mai cuprinztor privind standardele aplicabile persoanelor care fac parte din minoriti i recunoaterea unui mare numr de minoriti n majoritatea rilor lumii. 3.In ceea ce priveste drepturile persoanelor care fac parte din minoriti, documentele internaionale au consacrat ca norm fundamental egalitatea n drepturi i nediscriminarea. Fr a conine formulri identice, aceste documente se refer cel mai adesea la ras, culoare, limb, religie, origine naional, natere sau alte statute, ceea ce acoper toate cazurile de minoriti la care ne-am referit. Nediscriminarea nseamn plasarea membrilor minoritilor din toate punctele de vedere pe picior de egalitate cu ceilali naionali ai statului, prevenirea oricrei aciuni care neag indivizilor sau grupurilor de persoane egalitatea de tratament i suprimarea sau prevenirea oricrui comportament care neag sau restrnge dreptul unei persoane la egalitate . In acelai timp insa, egalitatea nu nseamn n mod necesar tratament identic n orice moment i nu orice diferen de tratament este discriminare, dac scopul urmrit este de a obine un drept care este legitim, potrivit Pactului i dac criteriile folosite sunt raionale i obiective. Din analiza documentelor internaionale se pot desprinde mai multe

serii de drepturi, n principalele domenii ce deosebesc persoanele care fac parte din minoriti de alte persoane, i anume: cultura, limba i religia. Principalele aspecte ale dreptului la cultur proprie al persoanelor care fac parte din minoriti, rezultnd din aceste documente, pot fi prezentate astfel : -meninerea i dezvoltarea propriei culturi, sub toate aspectele ei, inclusiv a tradiiilor i obiceiurilor; -stabilirea i meninerea propriilor instituii, organizaii sau asociaii educative, culturale i religioase; -promovarea accesului la informaie, difuzarea i schimbul de informaii n limba matern, sub forma de pres, radio, televiziune; -ncurajarea cunoaterii istoriei, tradiiilor, limbii i culturii minoritilor, inclusiv n cadrul programelor colare, cel puin la colile publice; -contacte cu alte persoane cu care au n comun aceeai cultur, din ar i din alte ri; -ncurajarea dialogului i a pluralismului cultural, a spiritului de toleran, a respectului reciproc i cooperrii n domeniile educaiei, culturii i mijloacelor de informare; -respectul pentru demnitatea i specificitatea fiecrei culturi, pentru diversitatea i varietatea lor fecund, ca parte integrant a patrimoniului comun al omenirii, neexistnd culturi superioare i inferioare; -participarea la viaa cultural, accesul la cultura majoritii i a altor minoriti, la cultura universal. In ceea ce privete folosirea limbii materne de ctre persoanele care fac parte din minoriti, documentele i practica internaional contureaz o serie de drepturi i liberti care n esen privesc: -pstrarea i dezvoltarea limbii materne, ca element esenial al identitii lor; -folosirea liber a limbii minoritare, n particular i n public, oral i n scris; -folosirea numelui i prenumelui n limba minoritar i recunoaterea lor ca atare; -studierea limbii materne i primirea unei educaii n limba minoritar; -afiarea denumirilor geografice i topografice n limba minoritar;

-libertatea de expresie, difuzarea de informaie i accesul la informaie n limba matern; -folosirea limbii minoritare n relaiile cu autoritile administrative; -promovarea cunoaterii limbii minoritilor, alturi de cea a majoritii, formarea educatorilor i accesul la manuale; -contacte cu persoane situate n alte ri, care au n comun limba, originea etnic ori motenirea cultural. Persoanelor care fac parte din minoriti li se recunoate dreptul de a practica i profesa propria religie. Din analiza documentelor internaionale se pot desprinde o serie de drepturi i liberti, intre care n principal: -dreptul de a-i menine i practica propria religie, cu srbtorile i riturile specifice, cu simbolurile proprii; -dreptul de a folosi limba matern n practicarea religiei, de a edita, difuza i procura crile i publicaiile necesare n aceast limb; -dreptul de a stabili i menine localurile de practicare a cultului propriu, de a stabili i menine asociaii de caritate sau umanitare, conform prescripiilor cultului ; -dreptul de a stabili i menine comunicarea cu persoane i comuniti care mprtesc aceeai religie sau credin, de a lua parte la procesiuni sau pelerinaje; -dreptul de a preda religia sau credina proprie n locuri adecvate, de a forma preoi i profesori pentru cultul respectiv n limba matern i de a asigura educaia religioas sau moral a copiilor conform propriilor convingeri. Nici aceste drepturi nu au caracter absolut; ele pot face obiectul restriciilor prevzute, de exemplu, de Pactul internaional asupra drepturilor civile i politice (n ceea ce privete manifestarea religiei sau credinei, libertatea de expresie, de reuniune i de asociere ), desigur cu condiia ca asemenea restricii s nu fie discriminatorii. De asemenea, o analiz mai aprofundat a documentelor arat c exercitarea acestor drepturi este strns dependent de exercitarea ansamblului drepturilor omului, de ctre ntreaga populaie a unei ri.Exercitarea unora din aceste drepturi poate fi realizata in moduri diferite, in functie de situatia concreta(de exemplu educatia in limba materna se

realizeaza tinand seama de numarul elevilor, de cereri si de posibilitati, si impreuna cu obligatia de a studia limba oficiala). Ele sunt drepturi specifice persoanelor care fac parte din minoriti, prevzute distinct pentru aceste persoane alturi de toate drepturile omului, ca urmare a caracterului lor esenial pentru identitatea acestor persoane. Ele nu sunt drepturi colective, ci individuale. Aa cum se arat n mai multe documente, este vorba, n fapt, de exercitarea n comun a unor drepturi, care prin dimensiunea lor colectiv fac necesar acest lucru. Astfel, exercitarea a numeroase drepturi ale omului - nu numai drepturile la cultur, limb i religie, proprii persoanelor care fac parte din minoriti- are o dimensiune colectiv, mai mult sau mai puin pronunat, n funcie de modul de exercitare, toate fiind un fenomen social. In ceea ce priveste participarea persoanelor care fac parte din minoritati la viata publica, aceasta se poate realiza prin exercitarea tuturor drepturilor politice in calitatea lor de cetateni, dar si prin forme specifice, cum sunt asigurarea reprezentarii in organele politice centrale si locale sau a unor forme de consultare a organizatiilor sau asociatiilor lor reprezentative cu privire la masuri sau proiecte care afecteaza in mod direct interesele lor. 4. Normele dreptului internaional adoptate in ultima perioada pun accentul pe respectarea identitii persoanelor care fac parte din minoriti ca atare, dei recunoaterea existenei minoritilor nu reprezint o obligaie n dreptul internaional. Dreptul la identitate i protecia identitii decurg, n ultim analiz, din dreptul persoanelor i al grupurilor umane de a fi diferite fa de alte persoane i grupuri umane. Desigur, diversitatea i dreptul la diferen privesc numeroase aspecte, din care numai unele se refer la persoanele care fac parte din minoriti. Elementul cultural al identitii, incluznd i tradiiile i motenirea cultural, dar i dezvoltarea culturii, este foarte important pentru meninerea identitii persoanelor i minoritilor, fiind cel mai intim legat de identitatea lor distinct. In ultim instan, cultura, religia, limba matern reprezint aspecte ale identitii persoanelor care fac parte din minoriti i ale minoritilor; ele

se regsesc mpreun sau numai unele din ele, avnd o importan mai mare sau mai redus n definirea identitii acestora. Identitatea este n cele mai multe cazuri un fenomen complex, cuprinznd limba, religia i cultura specifice, ele nsele strns legate ntre ele, n interaciunea lor fireasc; n unele cazuri, ns, persoane sau minoriti pot avea numai o identitate lingvistic sau religioas distinct; identitatea cultural, de regul, nu poate fi separat de cea lingvistic sau de cea religioas. Obligaia statelor este de a recunoate i a proteja att identitatea individual a persoanei- decurgnd din exprimarea liber a voinei acesteia de a aparine minoritii, desigur pe baza elementelor obiective- ct i identitatea grupului minoritar. Aceasta nseamn n primul rnd obligaia de a nu lua i de a interzice msuri de orice fel, legislative, administrative sau politice care ar duce la negarea identitii grupului, de la cele generale, de discriminare sau de asimilare forat, pn la atitudinile intolerante, vexatoare. In al doilea rnd, aceasta nseamn recunoaterea specificitii i a trsturilor distincte ale persoanelor i grupurilor i adoptarea de msuri care s permit, s ncurajeze i s faciliteze exprimarea i dezvoltarea identitii. Genul de msuri i ntinderea acestora sunt lsate la latitudinea statelor, n funcie de situaia concret. Identitii persoanelor i a grupurilor minoritare ii corespund drepturile individuale ale persoanelor care fac parte din minoriti; prin garantarea acestor drepturi individuale, specifice, de a beneficia de propria cultur, de a profesa i practica religia proprie i de a folosi limba matern n mod individual sau n comun cu ali membri ai grupului respectiv, se asigur protecia identitii persoanelor i a grupurilor minoritare. Exercitarea acestor drepturi poate s necesite msuri speciale din partea statelor, atta timp ct acestea sunt necesare pentru a corecta situaii ori condiii care ar preveni sau ar mpiedica exercitarea lor n condiii de egalitate cu ceilali ceteni. Problematica identitii este, deci, legat de exercitarea efectiv, individual sau n comun, a drepturilor specifice ale persoanelor care fac parte din minoriti.

Pentru aprofundare, a se vedea Capitolul VII Statutul persoanelor care fac parte din minoritati in lucrarea mentionata, p.158-191. Subiecte de pregatit pentru evaluarea finala : -drepturi specifice ale persoanelor care fac parte din minoritati in domeniul culturii -cum este protejata identitatea persoanelor si a grupurilor minoritare Tema de control : ce masuri poate sa ia un stat pentru a asigura dreptul de participare la viata publica persoanelor care fac parte din minoritati Lectia a 6-a- Drepturile omului in timpul conflictelor armate Obiectivul : -cunoasterea drepturilor dferitelor categorii de persoane si a obligatiilor statelor si ale persoanelor implicate -intelegerea relatiei dintre drepturile omului in general si protectia victimelor conflictelor armate Rezumat : Intre fenomenele sociale care afecteaza cel mai grav drepturile omului se situeaza razboiul, conflictele armate de tot felul. 1.Principalele documente internationale in acest domeniu sunt:Conventia pentru imbunatatirea situatiei militarilor raniti in armatele in campanie din 1864, conventiile de la Haga din 1899 si 1907 privind adaptarea la razboiul maririm a regulilor razboiului terestru, conventiile de la Geneva din 1929 privind imbunatatirea situatiei bolnavilor si ranitilor in razboiul terestru, respectiv tratamentul prizonierilor de razboi, cele 4 conventii de la Geneva din 1949 privind imbunatatirea situatiei bolnavilor si ranitilor in razboiul terestru, imbunatatirea situatiei membrilor fortelor armate maritime raniti, bolnavi si esuati, tratamentul prizonierilor de razboi si protectia populatiei civile in timp de razboi si protocoalele de la Geneva din 1977 referitoare la protectia victimelor conflictelor armate internationale,

respectiv la protectia victimelor conflictelor armate care nu au caracter international. Dreptul internaional a evoluat de la interzicerea recurgerii la rzboi pentru soluionarea diferendelor internaionale- prin Pactul Briand-Kellogg din 1928 - la interzicerea folosirii forei i a ameninrii cu fora, prin Carta Naiunilor Unite din 1945 i numeroase documente subsecvente. In esen, aceasta este calea cea mai bun pentru a proteja drepturile omului, pentru a asigura c nu vor exista victime ale conflictelor armate. Normele dreptului umanitar au urmrit- ncepnd cu Convenia din 1864 i terminnd cu protocoalele din 1977 - s asigure un minimum de tratament uman, i, treptat, de drepturi ale omului pe perioada rzboaielor i a altor conflicte armate. In prezent, dreptul umanitar este privit mai puin ca un cod de onoare pentru combatani, ct ca un mijloc pentru a proteja ct mai mult pe necombatani de ororile rzboiului. Dreptul umanitar a evoluat n direcia proteciei unei sfere ct mai largi de drepturi ale omului i pentru segmente ct mai extinse ale populaiei n timpul conflictelor armate. Cea mai important clauz, din acest punct de vedere, este postulatul conform cruia protecia acordat victimelor conflictelor armate trebuie s fie aplicat fr nici o discriminare. Desigur, cea mai mare parte a normelor dreptului umanitar sunt menite s protejeze dreptul la via. In primul rnd sunt protejate persoanele care cad direct n puterea inamicului, care nu pot fi ucise, cci acesta ar fi un act de cruzime inutil; asemenea clauze au fost nscrise n conveniile de la Geneva din 1949 i au fost dezvoltate n Protocolul adiional I din 1977. Chiar i n ceea ce-i privete pe combatanii angajai n ostiliti, Protocolul adiional I, prelund reguli din documente anterioare, prevede interzicerea folosirii armelor care sunt de natur s produc rni superflue ori suferine inutile, urmrind astfel cel puin parial s scoat n afara legii acele arme care produc un numr excesiv de mare de mori n rndul soldailor. In ceea ce privete populaia civil, Protocolul adiional I din 1977 prevede c prile n conflict vor distinge n mod constant ntre populaiile civile i combatani i ntre obiectivele civile i cele militare, i n consecin

i vor ndrepta operaiunile numai mpotriva obiectivelor militare; populaia civil ca atare, ca i persoanele civile, nu vor face obiectul unui atac; se interzice atacul generalizat, inclusiv bombardarea neselectiv a unui ora sau sat chiar dac acesta conine un obiectiv militar. De asemenea, conveniile de la Geneva i protocoalele prevd n mod detaliat asigurarea condiiilor necesare pentru a susine viaa n modul cel mai raional posibil ntr-un conflict armat; astfel, condiiile de via prevzute pentru prizonierii de rzboi n cea de a treia convenie de la Geneva sunt reluate n termeni similari pentru persoanele civile internate, pe teritoriul ocupat. In ceea ce privete populaia civil n general, puterea ocupant are obligaia s asigure c aceasta va avea, n asamblu, mijloacele necesare de supravieuire, iar dac pentru atingerea acestui scop este necesar, s accepte trimiterea de ajutoare din afar(cea de a 4-a convenie de la Geneva i Protocolul I). Interzicerea folosirii armelor chimice, biologice i bacteriologice prin convenii ncheiate n cadrul ONU este destinat de asemenea s asigure protecia vieii i integritii corporale, att a combatanilor ct i a populaiei civile. In ceea ce privete armele nucleare, n urma avizului consultativ dat de Curtea Internaional de Justiie n 1996, dar i n lumina ansamblului normelor dreptului umanitar, se poate afirma c s-a format o norm cutumiar de drept international care interzice folosirea lor n conflictele armate, chiar dac doctrinele militare ale puterilor deintoare prevd posibilitatea folosirii lor. Alte norme privind protecia dreptului la via se regsesc n Conveniile de la Geneva care prevd, n articolul 3 comun, interzicerea absolut a violenei mpotriva vieii i persoanei, mai ales omuciderea de orice fel, mutilarea, tratamentul cu cruzime i tortura, ca i ofensarea demnitii personale, n special tratamentul umilitor i degradant; ele merg mai departe, descriind n detaliu cum trebuie s fie comportamentul uman fa de victimele conflictelor armate. Interzicerea sclaviei este n mod explicit prevzut n Protocolul adiional II i este n mod indirect incriminat prin diferitele forme de protecie prevzute de conveniile de la Geneva. Conveniile de la Geneva conin prevederi detaliate cu privire la garaniile judiciare, recunoscnd importana crucial a controlului judiciar

pentru a evita execuiile arbitrare i tratamentul inuman, mai ales n timpul conflictelor militare. Alte norme ale dreptului umanitar se refer la protecia copiilor i a vieii de familie, la respectarea libertilor religioase i a altor drepturi ale omului a cror nclcare poate fi mai frecvent n caz de conflict armat. Protocolul adiional II a extins multe din aceste norme la conflictele armate care nu au caracter internaional. 2.Regulile dreptului umanitar, ca norme convenionale, se aplic n caz de rzboi sau orice alt conflict armat ntre dou sau mai multe pri contractante. Multe din aceste norme sunt ns i norme cutumiare i ca atare se aplic tuturor statelor. Deja conveniile din 1949 stabileau unele dispoziii care s se aplice i n caz de conflict fr caracter internaional, oferind astfel un minimum de protecie i n cazul acestor conflicte, Protocolul I din 1977 a extins i mai mult sfera de aplicare a dreptului umanitar. Potrivit acestui Protocol, nu numai conflictele armate ntre state, ci i conflictele armate n cadrul crora popoarele lupt mpotriva dominaiei coloniale i ocupaiei strine i mpotriva regimurilor rasiste, n virtutea dreptului lor de a-i hotr singure soarta, sunt declarate conflicte cu caracter internaional. Ele intr sub incidena tuturor normelor privind protecia victimelor conflictelor armate, conform Conveniilor din 1949 i Protocolului I. O serie de norme ale dreptului umanitar, incluse n Protocolul II, se aplic i conflictelor care se desfoar pe teritoriul unei pri contractante, ntre forele sale armate i fore armate disidente aflate sub un control care s le permit desfurarea de opeariuni militare continue i concertate i s aplice prevederile Protocolului. Sfera dreptului umanitar s-a extins astfel, incluznd treptat i alte entiti dect statele, i anume popoarele care lupt pentru autodeterminare, beligeranii, rsculaii. Observm, de asemenea, c normele dreptului umanitar oblig statele nu numai n raport de cetenii altor state, ci i n raport de proprii ceteni, ca i normele privind drepturile omului. De asemenea, statul care ncalc asemenea norme rspunde pe plan internaional nu numai fa de statul care a suferit prejudiciul direct, ci i fa de celelalte state.

Unele din aceste norme sunt considerate norme imperative, de la care statele nu pot deroga prin convenii ntre ele. 4.Persoanele protejate prin norme ale dreptului umanitar sunt: combatantii- raniti, bolnavi, naufragiati; prizonierii de razboi; populatia civila;personalul sanitar si religios. Bunurile protejate sunt: cele cu caracter sanitar; cele cu caracter civil, inclusiv bunurile culturale, ca si operele si instalatiile care contin forte periculoase, cum sunt barajele, centralele nucleare sau altele. Se prevede si protectia mediului inconjurator, in sensul de a nu i se aduce daune durabile si grave. Sunt interzise: folosirea de arme conventionale de natura sa produca efecte nediferentiate, vatamari sau suferinte inutile; folosirea armelor chimice si bacteriologice si prin analogie si a armelor nucleare.Sunt interzise represaliile fata de raniti, bolnavi, naufragiati, bunurile civile, bunurile si zonele culturale, bunurile indispensabile vietii. Pentru aprofundare, a se vedea Capitolul XII Drepturile omului si conflictele armate din lucrarea mentionata , p.257-279 Subiecte pentru pregatirea in vederea evaluarii finale : -Persoane protejate, in ce consta protectia; -Bunuri protejate, in ce consta protectia; -Interdictii Tema de casa: Descrieti evolutia drepturilor omului in timpul conflictelor armate fata de evolutia drepturilor omului in general

Lectia a 7-a- Drepturile de solidaritate Obiectivul : cunoasterea tezelor privind dreptul la dezvoltare, la un mediu sanatos, la pace Concepte cheie : -dezvoltarea ca drept individual si drept colectiv; -obligatiile statului si rolul cooperarii internationale

Rezumat: In dreptul international sunt din ce in ce mai mult recunoscute, ca expresie a unei conceptii de viata in comunitati mai largi, drepturi cum sunt dreptul la dezvoltare, dreptul la un mediu sanatos, dreptul la pace.Se sustine ca ele trebuie sa apartina nu numai persoanelor, ci si grupurilor si popoarelor si ca realizarea lor presupune cooperarea internationala, bazata pe notiunea de solidaritate. Dreptul la dezvoltare este afirmat in Carta africana a drepturilor omului si popoarelor din 1981 si in declaratii si rezolutii ale ONU, in special in Declaratia din 1986 privind dreptul la dezvoltare. Potrivit acestor documente, el este atat un drept al fiecarei persoane, cat si al tuturor popoarelor si este conceput ca drept la o dezvoltare economica, sociala, culturala si politica in care drepturile si libertatile fundamentale ale omului sa fie pe deplin realizate.Sunt subliniate ca aspecte ale acestui drept importanta participarii fiecarei persoane, a popoarelor la procesul dezvoltarii, obligatia statelor de a incuraja participarea populara in toate domeniile, necesitatea de a asigura bunastarea intregii populatii si a tuturor persoanelor, distribuirea justa a beneficiilor decurgand din aceasta, egalitatea de oportunitati pentru toti in ceea ce priveste accesul la resurse de baza, la educatie, servicii de sanatate, munca. Sunt aspecte care tin de aplicarea principiilor nediscriminarii si egalitatii in drepturi si, in ansamblu, de protectia drepturilor economice, sociale si culturale. Ca mijloace de actiune sunt mentionate politicile si programele nationale, dar si cooperarea internationala. Ca drept individual, se poate sustine ca dreptul la dezvoltare nu este un drept autonom sau distinct, ci mai curand o recunoastere si aplicare, in plan intern si international, a drepturilor economice, sociale si culturale.Deoarece dezvoltarea se realizeaza in esenta la nivelul tarilor si popoarelor, ea este un drept colectiv, caruia ii corespund obligatii ale statelor si entitatilor publice locale, iar in plan international ale comunitatii internationale, organizatiilor internationale si fiecarui stat, si anume obligatia de a nu se opune dezvoltarii, a nu o impiedica, a o proteja, dar si de a o promova prin politici si programe adecvate. Dreptul la dezvoltare reprezinta o sinteza a ansamblului drepturilor

omului, putand fi prezentat si ca premisa si ca rezultat al exercitarii depline a acestora..Ceea ce aduce nou pare sa fie o abordare integrata a aspectelor de ordin intern si international ale procesului dezvoltarii. De aceea, nu exista un consens cu privire la continutul sau, mai ales cu privire la obligatiile pe care le genereaza in plan international. Dreptul la un mediu sanatos a fost enuntat sub diferite forme mai ales in documentele internationale privind protectia mediului, incepand cu Declaratia adoptata de Conferinta de la Stockholm din 1972 (ca drept fundamental la libertate, egalitate si conditii adecvate de viata, intr-un mediu de o calitate care sa permita o viata in demnitate si bunastare). De asemenea, drepturi legate de mediu au fost si sunt reclamate in contextul altor drepturi ale omului, mai ales dreptul la sanatate si dreptul la viata.Ca urmare a recunoasterii caracterului global al problemelor mediului, majoritatea documentelor in acest domeniu subliniaza interesul comun al umanitatii privind protectia mediului, iar obligatiile statelor sunt considerate obligatii erga omnes, care nu sunt supuse conditiei reciprocitatii. Dreptul la un mediu sanatos da expresie mai ales relatiei stranse dintre respectarea drepturilor omului si protectia mediului. Dreptul la pace poate fi desprins din numeroase documente internationale, in primul rand din Carta ONU. O declaratie adoptata de Adunarea generala a ONU in 1984 a proclamat solemn ca toate popoarele au dreptul sacru la pace si ca respectarea si promovarea infaptuirii acestui drept constituie o obligatie pentru orice stat. O alta declaratie adoptata in 1999 a subliniat rolul si obligatiile care revin guvernelor, ca si societatii civile, media si persoanelor implicate in educatie de a promova o cultura a pacii, ca un complex de valori, atitudini, traditii, comportamente si moduri de viata fondate pe respectul fata de viata, respingerea violentei si promovarea si practica neviolentei. Dreptul la pace se prezinta astfel ca un corolar direct al dreptului la viata, dar si ca o premisa a exercitarii tuturor celorlalte drepturi ale omului. In acest context, putem plasa si preocuparile pentru drepturile si protectia generatiilor viitoare. Mai multe document internationale, dar in principal Declaratia adoptata de UNESCO in 1997 privind raspunderile generatiilor prezente fata de generatiile viitoare, au subliniat necesitatea de a mentine si perpetua omenirea, de a mentine Pamantul necontaminat, de a

pastra conditiile de viata pe pamant, de a pastra identitatea si diversitatea culturala, de a asigura conditiile pentru dezvoltarea individuala si colectiva a generatiilor viitoare.In acelasi sens, in 2005, in cadrul UNESCO a fost adoptata, de asemenea, Conventia privind protectia si promovarea diversitatii exprimarilor culturale. Drepturile de solidaritate reprezinta o alta fateta a drepturilor si obligatiilor fundamentale ale omului. Pentru aprofundarea temei, a se vedea Capitolul VIII din lucrarea mentionata, p.192-204. Subiect pentru pregatirea in vederea evaluarii finale : raportul dintre dreptul la dezvoltare si respectarea drepturilor omului Tema de casa : asezati in paralel drepturile omului care sunt legate de dreptul la un mediu sanatos Lectia a 8-a- Uniunea Europeana si drepturile omului Obiectivul: -cunoasterea evolutiei privind acceptarea drepturilor omului ca parte a dreptului comunitar -intelegerea modalitatilor practice de aplicare a prevederilor dreptului comunitar referitoare la drepturile omului Concepte cheie : subsidiaritatea, proportionalitatea, securitatea juridica, drepturi si principii Rezumat : Desi tratatele prin care au fost create initial comunitatile europene nu contin prevederi referitoare la protectia drepturilor omului, avand un continut exclusiv economic, in cadrul Uniunii Europene s-a admis treptat, in primul rand ca urmare a jurisprudentei Curtii Europene de Justitie, ca respectarea drepturilor fundamentale ale omului, recunoscute si protejate de constitutiile statelor membre , ca si de tratatele internationale in acest

domeniu acceptate de statele membre, constituie o parte integranta a dreptului comunitar. Cele trei institutii comunitare-Parlamentul European, Consiliul si Comisia-au adoptat declaratii comune in 1977 si 1986 privind drepturile fundamentale ale omului, in care au subliniat importanta pe care o acorda acestor drepturi si au declarat ca, in exercitarea competentelor lor si in urmarirea scopurilor comunitatilor, ele respecta si vor continua sa respecte aceste drepturi. Tratatul de la Maastricht din 1992 a prevazut ca Uniunea Europeana va respecta drepturile fundamentale garantate de Conventia din 1950 privind drepturile si libertatile fundamentale ale omului, adoptata in cadrul Consiliului Europei, si de traditiile constitutionale ale statelor membre. Potrivit tratatului de la Amsterdam din 1997, Uniunea este bazata pe principiile libertatii, democratiei si respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Respectarea acestor principii a fost prevazuta si ca o conditie a solicitarii calitatii de membru si a aderarii la Uniune, precum si ca temei pentru aplicarea de sanctiuni statelor membre responsabile de incalcari serioase si persistente ale drepturilor omului. In procesul integrarii, competentele institutiilor comunitare au inclus treptat aspecte privind problemele sociale, angajarea in munca, educatia, cultura, sanatatea publica, coeziunea economica si sociala; ca urmare, respectarea drepturilor omului a devenit una din preocuparile centrale ale Uniunii. In numeroase hotarari ale Curtii Europene de Justitie, au fost aplicate principii cum sunt nediscriminarea, mai ales cea intre barbati si femei si cea pe baza de cetatenie, dreptul la proprietate, exercitarea libera a activitatilor economice si comerciale, respectarea vietii private si de familie, a domiciliului si corespondentei, dreptul de circulatie libera si de sedere pentru cetatenii statelor membre, ca si drepturi legate de asigurarea unui proces just si echitabil. In 2002, Conferinta Interguvernamentala de la Nisa a sefilor de stat si de guvern ai statelor membre a adoptat Carta drepturilor fundamentale ale omului, care cu mici modificari a fost inclusa in partea a doua a proiectului Tratatului de instituire a unei constitutii pentru Europa, semnat la 29 octombrie 2004 la Roma. Acest tratat a fost respins prin referendum de

unele state membre, iar altele nu l-au ratificat; ca urmare, a fost negociat un nou tratat, cel de la Lisabona, care va intra n vigoare la 1 ianuarie 2009. Noul tratat nu include textul Cartei, dar prevede c aceasta va avea for obligatorie pentru statele membre i instituiile Uniunii. Carta reafirma drepturile care rezulta in principal din traditiile constitutionale si din obligatiile internationale comune statelor membre, din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,din Cartele sociale adoptate de Uniune si de Consiliul Europei, precum si din jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii europene si a Curtii Europene a Drepturilor Omului. Drepturile inscrise in Carta sunt grupate pe titluri, astfel: -demnitatea (dreptul la viata, dreptul la integritatea persoanei, interzicerea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, interzicerea sclaviei si a muncii fortate); -libertatile(dreptul la libertate si securitate, respectarea vietii private si de familie, protectia datelor cu caracter personal, dreptul la casatorie si de a intemeia o familie, libertatea de gandire, constiinta si religie, libertatea de exprimare si de informare, libertatea de intrunire si de asociere, libertatea artelor si stiintelor, dreptul la educatie, libertatea de alegere a ocupatiei si dreptul la munca, libertatea de a desfasura o activitate comerciala, dreptul de proprietate, dreptul de azil, protectia in caz de stramutare, expulzare si extradare); -egalitatea(egalitatea in fata legii, nediscriminarea, diversitatea culturala, religioasa si lingvistica, egalitatea intre femei si barbati, drepturile copilului, drepturile persoanelor in varsta, integrarea persoanelor cu handicap); -solidaritatea(dreptul lucratorilor la informare si la consultare in cadrul intreprinderii,dreptul de negociere si de actiune colectiva, dreptul de acces la serviciile de plasament, protectia in cazul concedierii nejustificate, conditii de munca echitabile si corecte, interzicerea muncii copiilor si protectia tinerilor la locul de munca, viata de familie si viata profesionala, securitatea sociala si asistenta sociala, protectia sanatatii, accesul la serviciile de interes economic general, protectia mediului, protectia consumatorilor); -drepturile cetatenilor(dreptul de a alege si a fi ales in Parlamentul

European, dreptul de a alege si a fi ales in cadrul alegerilor locale, dreptul la o buna administrare, dreptul de acces la documente, accesul la mediatorul european, dreptul de petitionare, libertatea de circulatie si de sedere, protectia diplomatica si consulara); -justitia(dreptul la o cale de atac eficienta si la un proces echitabil, prezumtia de nevinovatie, dreptul la aparare, principiile legalitatii si proportionalitatii infractiunilor si pedepselor, dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de doua ori pentru aceeasi infractiune). Carta contine drepturi si principii; drepturile subiective trebuie respectate ca atare, in timp ce principiile trebuie puse in aplicare prin intermediul actelor legislative sau executive (adoptate de Uniune in cadrul competentelor sale sau de statele membre, in aplicarea dreptului comunitar). Principiile nu dau nastere unor drepturi imediate, ci creeaza obligatia unei actiuni pozitive a institutiilor Uniunii sau a statelor membre. Exemple de principii: privind drepturile persoanelor in varsta, integrarea persoanelor cu handicap, dreptul muncitorilor la informare si consultare; unele texte contin atat drepturi, cat si principii (cele referitoare la egalitatea intre femei si barbati, la viata de familie si la securitatea sociala). Pentru prima data institutiile judiciare comunitare si tribunalele nationale vor avea competenta de a judeca litigii privind incalcari ale drepturilor fundamentale inscrise in Carta, ca parte a dreptului comunitar; ansamblul institutiilor si mijloacelor de protectie, care asigura aplicarea dreptului comunitar, devin aplicabile cu privire la drepturile fundamentale enuntate. Observam ca sunt incluse atat drepturi civile si politice-care in cadrul Consiliului Europei sunt reglementate prin Conventia din 1950 si protocoalele aditionale la acasta si sunt protejate prin jurisdictia Curtii Europene a Drepturilor Omului, cat si drepturi economice, sociale si culturale, care in sistemul Consiliului Europei sunt reglementate prin alte documente si nu fac obiectul jurisdictiei Curtii decat partial, din punctul de vedere al principiului nediscriminarii. Pentru prima data drepturi economice, sociale si culturale (unele redactate in termeni imperativi spre deosebire de alte documente internationale, in sensul ca orice persoana are dreptul) vor face obiectul unei protectii judiciarte in plan international Totodata, retine atentia formularea unora din drepturile fundamentale

in termeni mai generali decat in alte documente; aceasta va face necesar, in caz de litigii, sa se recurga la explicatiile elaborate sub autoritatea prezidiului Conventiei europene si, desigur, la conventiile din cadrul Uniunii si al Consiliului Europei si la jurisprudenta celor doua Curti. Explicatiile prezinta la fiecare din articole izvorul prevederii respective-fie Conventia europeana din 1950 sau protocoale aditionale la aceasta, fie alte conventii adoptate in cadrul Consiliului Europei sau al Uniunii Europene,fie decizii ale Curtii de Justitie ori ale Curtii Europene a Drepturilor Omului, fie tratate internationale acceptate de statele membre Se prevede ca dispozitiile Cartei sunt obligatorii pentru institutiile, organele, oficiile si agentiile Uniunii, cu respectarea principiului subsidiaritatii, fara a extinde domeniul de aplicare a dreptului Uniunii in afara competentei acesteia, fara a-i modifica competentele si sarcinile si fara a crea competente si sarcini noi. Se prevede posibilitatea unor restrictii in exercitarea drepturilor fundamentale cu respectarea principiului proportionalitatii, daca sunt necesare si numai daca raspund efectiv unor obiective de interes general recunoscute de Uniune sau necesitatii protejarii drepturilor si libertatilor celorlalti. Pentru asigurarea coerentei necesare intre Carta drepturilor fundamentale si Conventia europeana din 1950, se prevede ca, in masura in care unele drepturi corespund celor garantate prin Conventia europeana, intelesul si sfera lor de aplicare, ca si restrictiile admise, sunt identice cu cele din Conventia europeana; mai ales in ceea ce priveste restrictiile, legiuitorul trebuie sa respecte normele instituite in aplicarea Conventiei europene a drepturilor omului, care devin aplicabile automat, fara a se aduce atingere autonomiei dreptului Uniunii. Se prevede in mod expres ca nivelul protectiei asigurate de Carta nu poate fi niciodata inferior celui garantat prin Conventia europeana.

Pentru aprofundare, a se vedea capitolul IX din lucrarea mentionata.

Subiecte pentru pregatirea in vederea evaluarii finale -cum vor fi puse in aplicare perevederile Cartei fundamentale a drepturilor omului -raportul dintre Carta drepturilor fundamentala le i Conventia europeana din 1950 privind drepturile si obligatiile fundamentale Tema de casa : in ce masura institutiile comunitare au dobandit noi competente prin adoptarea Cartei fundamentale a drepturilor omului

Lectia a 9-a- Mecanisme pentru protectia drepturilor omului Obiective :-cunoasterea mecanismelor, a modului lor de functionare -cunoasterea obligatiilor statelor si a raporturilor care se creeaza cu aceste mecanisme Concepte cheie : rapoarte,comunicari, plangeri, diferende Rezumat : In paralel cu reglementarile privind drepturile substantiale ale omului, s-a pus si problema unor mecanisme pentru urmarirea si promovarea respectarii angajamentelor asumate. In primul rand, in conceptia documentelor internationale, respectarea si punerea in aplicare a drepturilor omului sunt strans legate de legile si institutiile nationale. Statele au obligatia de a adopta legi care sa prevada aceste drepturi si sa reglementeze conditiile exercitarii lor, inclusiv obligatiile corelative si raspunderile institutiilor competente. De asemenea, statele s-au angajat sa asigure fiecarei persoane caile de recurs eficiente, daca ea considera ca drepturile sale au fost incalcate, in fata unei autoritati judiciare, administrative sau a altei autoritati competente. De altfel, procedurile si mecanismele internationale care permit examinarea plangerilor individuale ale persoanelor conditioneaza admisibilitaea plangerilor de epuizarea recursurilor interne in statele in cauza. In plan international, avand in vedere vocatia de universalitate a

tratatelor privind drepturilor omului, de la inceput s-a pus problema asigurarii unei interpretari cat mai uniforme si a unei aplicari cat mai extinse a acestor tratate.In acest scop s-a prevazut recurgerea la mai multe tipuri de maecanisme. a)Unele tratate au prevazut crearea unor comitete formate din experti, cu scopul de a sintetiza si promova cele ma adecvate modalitati de aplicare a tratatelor, a semnala neajunsuri si a adresa statelor recomandari, pornind de la prevederile tratatelor si de la experienta statelor parti. Functioneaza 6 asemenea comitete: Comitetul drepturilor omului(pentru drepturile civile si politice), Comitetul pentru drepturile economice, sociale si culturale, Comitetul pentru eliminarea discriminarii rasiale, Comitetul pentru eliminarea discriminarii fata de femei,Comitetul pentru drepturile copilului, Comitetul impotriva torturii si Comitetul pentru protectia muncitorilor migranti si a membrilor familiilor lor. In plan regional, de asemenea, au fost create asemenea comitete prin unele conventii; de exemplu, in cadrul Consiliului Europei, comitetul de experti pentru promovarea aplicarii Cartei sociale europene si comitetul consultativ pentru supravegherea aplicarii Conventiei cadru privind protectia minoritatilor. Principala misiune a acestor comitete este examinarea rapoartelor periodice ale statelor parti cu privire la masurile adoptate pentru realizarea drepturilor si libertatilor prevazute. Pe baza acestei examinari, cu participarea reprezentantilor statelor, ele adreseaza statelor observatii, sugestii si recomandari, care sunt inscrise in rapoarte anuale ale comitetelor, impreuna cu eventuale comentarii ale statelor, si pot cere informatii sau rapoarte suplimentare. Se stabileste astfel un dialog constant, in cadrul caruia se revine periodic asupra problemelor care pot exista sau apare in aplicarea tratatelor, irmarindu-se clarificarea sau solutionarea lor.De asemenea, comitetele elaboreaza si adopta comentarii sau recomandari generale, care constituie atat interpretari ale tratatelor date de organele chemate sa promoveze aplicarea lor, cat si sinteze ale practicii pozitive si ale cailor de urmat in aplicarea tratatelor. Unele tratate au dat acestor comitete si competenta de a examina comunicari individuale din partea persoanelor aflate sub jurisdictia statelor care accepta in mod expres aceste proceduri, privind pretinse incalcari ale

drepturilor si libertatilor inscrise in tratat. Procedura de examinare a acestor plangeri este confidentiala; ea se incheie cu elaborarea unei opinii a comitetului, care poate sa adreseze statului recomandari cu privire la masurile pe care trebuie sa le ia. Comitetele respective au primit si competenta de a examina comunicari ale statelor parti care considera ca un alt stat parte nu aplica prevederile tratatului, in esenta o procedura de examinare a unui diferend intre doua state parti. Unele tratate prevad si posibiltatea ca un stat parte sa supuna un asemenea diferend Curtii Internationale de Justitie. Niciuna din aceste proceduri de reglementare a diferendelor cu privire la respectarea tratatelor privind drepturile omului nu a fost folosita pana in prezent. Unele din aceste comitete au creat si proceduri de urgenta, in caz de incalcari grave si masive ale drepturilor omului, constand in solicitarea de informatii si rapoarte din partea statului in cauza si examinarea acestora la prima sesiune.Comitetul adreseaza statului recomandari, dar poate sa aduca situatia creata in fata organelor ONU, poate crea un mecanism propriu de urmarire a situatiei, poate oferi consultatii sau alt sprijin statului. De asemenea, unele comitete au primit competenta de a efectua vizite sau anchete pe teritoriul statelor parti, desigur cu acordul acestora, daca se considera necesare constatari la fata locului in lumina informatiilor credibile primite. b)In statutele unor organizatii internationale au fost prevazute proceduri si mecanisme de promovare a respectarii drepturilor omului din domeniul respectiv. In cadrul Organizatiei Internationale a Muncii (OIM), care a elaborat peste 170 conventii in domeniul sau de activitate, functioneaza un comitet de experti pentru aplicarea conventiilor si recomandarilor Organizatiei, care examineaza anual rapoartele guvernelor cu privire la masurile luate de ele in aplicarea acestor conventii si recomandari. Raportul comitetului de experti este supus anual Conferintei internationale a muncii. O procedura similara este aplicata de comitetul comitetul pentru libertatea de asociere,cu un mandat limitat, care supune rapoarte si recomandari Consiliului de Administratie al Organizatiei.Tot de libertatea de asociere se ocupa si o comisie de ancheta si conciliere, stabilita printr-un acord intre

ONU si OIM in 1950, avand ca obiectiv stabilirea faptelor intr-un caz si cautarea unei solutii amiabile. De asemenea, Consiliul Guvernatorilor al OIM poate numi comisii de ancheta ad-hoc, pentru a examina o plangere a unui stat contra altuia privind o pretinsa incalcare a unei conventii acceptata de ambele state. In cadrul UNESCO functioneaza un comitet pentru conventii si recomandari, care are competenta de a examina rapoarte ale statelor membre, dar si comunicari provenind de la persoane, grupuri de persoane si organizatii neguvernamentale, privind incalcari ale drepturilor omului in domenii de competenta UNESCO,in cadru unei proceduri confidentiale cu caracter diplomatic si administrativ.Comitetul prezinta un raport confidential Consiliului Executiv al UNESCO, care poate cere statului sa ia masuri pentru a restabili drepturile incalcate. Tot in cadrul UNESCO, prin Conventia impotriva discriminarilor in domeniul educatiei din 1960 a fost creata o comisie de conciliere si bune oficii care are ca misiune cautarea unor solutii amiabile diferendelor intre state parti cu privire la aplicarea si interpretarea Conventiei. c)In plan regional, functioneaza de asemenea curti ale drepturilor omului, care adopta decizii obligatorii pentru state. In cadrul Consiliului Europei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a fost creata prin Conventia din 1950, iar din 1994 este singurul organ cu misiunea de a asigura respectarea angajamentelor inscrise in aceasta conventie si in protocoalele aditionale. Curtea examineaza pretentii supuse de orice stat parte la Conventie impotriva altui stat parte, ca si de persoane, organizatii neguvernamentale sau grupuri de persoane care pretind ca sunt victime ale unei incalcari de catre un stat parte a Conventiei sau a protocoalelor. Curtea incearca intr-o prima etapa sa rezolve cazul intr-o procedura confidentiala, cu reprezentantii partilor; daca nu reuseste si constata o incalcare a Conventiei, Curtea poate decide asupra acordarii unei satisfactii juste partii pagubite. Statele parti s-au angajat sa respecte deciziile Curtii ca obligatorii. Curtea poate da avize consultative cu privire la

interpretarea Conventiei si protocoalelor, la cererea Comitetului ministrilor al Consiliului Europei. Curtea interamericana a drepturilor omului judeca numai cazuri supuse de Comisia interamericana sau de statele parti la Conventia interamericana a drepturilor omului.Plangerile individuale de la persoane, grupuri sau organizatii neguvernamentale sunt supuse Comisiei, care incearca sa le rezolve pe cale amiabila, iar daca nu reuseste adopta propriile sale concluzii si recomandari. Curtea africana a drepturilor omului si popoarelor, creata in 1998, primeste si examineaza plangeri de la Comisia africana a drepturilor omului si de la state; ea poate examina si plangeri de la persoane si organizatii neguvernamentale, cu conditia ca statul in cauza sa fi acceptat competenta Curtii de a primi asemenea comunicari. d)In cadrul ONU exista o procedura de examinare a comunicarilor primite de la persoane sau organizatii internationale, in cadrul Comisiei drepturilor omului(nlocuit din 2006 prin Consiliul Drepturilor Omului). Un grup de experti examineaza comunicarile si supune unui grup de lucru al Consiliului, format din reprezenanti ai grupurilor regionale, situatiile care par sa releve existenta unui ansamblu de incalcari flagrante ale drepturilor omului, despre care exista dovezi de incredere. Consiliul examineaza raportul in sedinta inchisa, invitand statele in cauza sa-si prezinte punctul de vedere; el poate decide sa inchida cazul, sa-l mentina in atentie cerand noi informatii, sa numeasca un expert independent ori sa treaca situatia in procedura de examinare publica. Consiliul Drepturilor Omului reprezinta el insasi principalul for al ONU in care sunt examinate cele mai diverse probleme privind respectarea si promovarea drepturilor omului. In acest scop, el are grupuri de lucru, unele permanente(grupul pentru minoritati, cel pentru popoarele indigene) altele ad-hoc, numeste raportori tematici care examineaza situatia drepturilor omului in lume in diferite domenii, sau raportori pentru cate o tara daca apreciaza ca situatia intr-o tara sau alta impune o asemenea abordare. Principalul organ al Consiliului este un Comitet consultativ, care a nlocuit Subcomisia pentru prevenirea discriminarii si protectia minoritatilor. In plan european, Conferinta pentru Securitate si Cooperare in

Europa a examinat si examineaza situatia drepturilor omului in statele participante si a adoptat documente de substanta in acest domeniu. Inaltul Comisar pentru minoritati , in limitele mandatului acordat, joaca un rol important in promovarea unor solutii constructive, pe baza respectarii drepturilor persoanelor care fac parte din minoritati. Un rol tot mai important il joaca, in plan european, Consiliul Europei, care include aproape toate statele continentului, atat prin documentele juridice adoptate, cat si prin activitatea Curtii Europene a Drepturilor Omului si a altor organe create in cadrul Consiliului. Pentru aprofundare, a se vedea Capitolul X din lucrarea mentionata, p.221-239. Subiect de pregatit in vederea evaluarii finale : -efecte ale examinarii rapoartelor periodice ale statelor parti la tratate -conditii de admisibilitate a comunicarilor si a plangerilor Tema de casa : enumerati etape posibile ale actiunii ONU in cazul unor incalcari grave ale drepturilor omului Lectia a 10-a-Evolutii in viata internationala si efectul lor asupra drepturilor omului Obiectivul :- cunoasterea efectelor pe care pot sa le aiba asupra drepturilor omului noile tehnologii, globalizarea si traditiile culturale -intelegerea modului de actiune pentru a evita consecintele lor negative - Concepte cheie : globalizare, cultura, religie - Rezumat :

Revolutia tehnologica si drepturile omului Intr-o prima perioada, documentele privind drepturile omului au abordat problemele stiintei si tehnicii numai in sens pozitiv, prin prisma

contributiei acestora la promovarea drepturilor omului, in sensul ca orice persoana are dreptul de a lua parte la progresul stiintific si la beneficiile lui. Pentru prima data, Conferinta de la Teheran asupra drepturilor omului din 1968 a recomandat organelor ONU sa examineze, intre altele: respectarea vietii private in contextul tehnicilor de inregistrare; protectia personalitatii omului si a integritatii sale fizice si intelectuale, avand in vedere progresele in biologie,medicina si biochimie; folosirea electronicii si limitele ei intr-o societate democratica;echilibrul care trebuie stabilit intre progresul stiintific si tehnologic si progresul intelectual, spiritual, cultural si moral al omenirii. Adunarea generala a ONU a adoptat in 1975 Declaratia asupra folosirii progreselor stiintei si tehnicii in interesul pacii si in beneficiul umanitatii, prin care proclama ca toate statele trebuie sa ia masurile corespunzatoare pentru a impiedica folosirea acestor progrese cu scopul de a limita sau impiedica exercitarea drepturilor omului.Alte documente cu caracter declarativ au fost adoptate de-a lungul anilor de unele institutii specializate, mai ales Organizatia Mondiala a Sanatatii si UNESCO. In plan european, in cadrul Consiliului Europei a fost adoptata in 1996 Conventia pentru protectia drepturilor omului si a demnitatii fiintei umane in legatura cu aplicatiile biologiei si medicinei. Dreptul international nu contine in prezent norme generale care raspunda amenintarilor pe care folosirea noilor tehnologii le poate crea pentru drepturile omului. In plan intern exista de asemenea deficiente in ceea ce priveste atat legislatiile,cat mai ales structurile si procedurile judiciare menite sa solutioneze diferite cazuri. In unele state nu exista legislatie specifica, ramanand sa se aplice legile generale privind protectia vietii, a integritatii si demnitatii persoanei, care nu raspund intotdeauna noilor situatii.Pe de alta parte, tribunalele si juriile nu stapanesc problemele stiintifice complexe pe care le ridica asemenea cazuri. Este notabil, de asemenea, accesul inegal la noile cuceriri ale stiintei si tehnologiei. Marea majoritate a omenirii a ramas in general in afara revolutiei tehnice, chiar daca in unele tari in curs de dezvoltare s-au dezvoltat o serie de industrii de baza, ca siderurgia, extractia si prelucrarea petrolului. Progresul tehnologic numai intr-o parte a omenirii si mentinerea

multor tari in afara revolutiei tehnice au dus la inegalitati grave in schimburile internationale. 1.In domeniul biotehnologiei si transformarilor genetice, dezvoltarile rapide legate mai ales de transplantul de organe si tesuturi si de tehnologiile reproductive, ca si ingineria genetica, au un impact profund asupra drepturilor omului. Transplantul de organe, de la persoane in viata sau decedate, ridica probleme privind: consimtamantul pentru donarea de organe, ca si pentru transplant; respectul pentru morti; conservarea organelor si tesuturilor; stabilirea momentului in care poate avea loc recoltarea organelor sau tesuturilor de la persoane. Tehnologiile reproductive (inseminarea artificiala, folosirea de mame de substitutie, fertilizarea in vitro) ridica probleme juridice deosebite, intre care calitatea de parinti, identitatea juridica a persoanei, drepturile copiilor nascuti in acest mod, drepturile parintilor, fara a uita traditiile culturale si religioase diferite. Transformarile genetice, ca metode de modificare a trasaturilor mostenite de un organism prin alterarea materialului sau genetic, ofera posibilitati pentru corectarea unor stari genetice anormale sau vindecarea unor boli; in acelasi timp, alterarea genelor si a celulelor germinative poate duce la schimbarea genetica permanenta a organismului si a generatiilor viitoare. Progresele la care s-a ajuns prin clonarea unor organisme pe baza unei gene individuale creeaza pericolul de a se trece la crearea de hibrizi umani, problema care afecteaza insasi esenta fiintei umane, demnitatea si integritatea ei. Progresele in biologie, medicina si genetica au pus problema stabilirii unor norme juridice si de etica in aceste domenii, pentru a preveni abuzuri si incalcari ale dreptului omului. In cadrul OMS au fost adoptate norme orientative privind cercetarea biomedicala asupra persoanelor si privind transplantul de organe. Comisia ONU pentru drepturile omului a adoptat, de asemenea, in 1995, o rezolutie privind drepturile omului si bioeticile. Conventia adoptata in cadrul Consiliului Europei in 1997 pentru protectia drepturilor omului si a demnitatii persoanei in legatura cu aplicatiile biologiei si medicinei enumera si dezvolta ca principii ale bioeticii intre altele: cerinta consimtamantului liber si constient al persoanei in cauza

, in legatura cu orice interventie asupra ei; dreptul la respectarea vietii private; prelevarea de organe sau tesuturi de la o persoana in viata in scopuri de transplant numai in beneficiul terapeutic al primitorului; interzicerea castigului financiar pe seama corpului uman si a unor parti ale sale. Protocolul aditional din 1998 la aceasta Conventie,cu privire la interzicerea clonarii fiintelor umane, declara ca instrumentalizarea fiintei umane, prin crearea deliberata de fiinte umane genetic identice, este contrara demnitatii omului si constituie o folosire inadecvata a biologiei si medicinei. De asemenea, in cadrul UNESCO a fost adoptata in 1997 o Declaratie universala asupra genomului uman si drepturilor omului, care prevede limite pentru interventiile in mostenirea genetica a umanitatii si a persoanelor si reia unele din principiile enuntate, adaugand interzicerea oricarei discriminari bazata pe caracteristici genetice,confidentialitatea datelor genetice ale unei persoane si dreptul la reparatii pentru orice daune suferite ca rezultat al unei interventii care afecteaza genomul sau. Fara a nega libertatea de cercetare, ca parte a libertatii de gandire, Declaratia adopta o pozitie echilibrata, afirmand ca nici o cercetare sau aplicatie privind genomul uman nu trebuie sa primeze asupra respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului si demnitatii umane. 2.Tehnologiile care afecteaza mediul constituie un alt subiect de preocupare, datorita efectelor lor distrugatoare: reducerea stratului de ozon, distrugerea florei si faunei, caderea ploilor acide, desertificarea, poluarea atmosferei, apelor si solului. Asemenea efecte reprezinta, totodata, incalcari ale drepturilor omului, in multe cazuri ale tuturor oamenilor, la viata, la integritate fizica, la sanatate, ca si a multor drepturi economice, sociale si culturale, cum sunt dreptul la un nivel de viata decent, la hrana, la o dezvoltare fizica si intelectuala normala.In acelasi timp, se creeaza consecinte grave, uneori ireversibile, pentru generatiile viitoare. Mai multe conferinte internationale au atras atentia asupra acestor pericole si au subliniat legatura dintre respectarea drepturilor omului si protectia mediului, incepand cu Conferinta de la Stockholm din 1972 pana la cea de la Rio din 1992; numeroase conventii internationale prevad obligatii ale statelor de a reduce si elimina poluarea in diferite domenii; este insa o arie de actiune in care raman inca multe de facut pentru ca cooperarea

internationala sa raspunda cerintelor respectarii drepturilor omului pe Pamant. 3.Tehnologia informatiilor, telecomunicatiile, televiziunea si internetul au, desigur, unele efecte pozitive pentru drepturile omului: dreptul la educatie poate fi mai bine promovat prin accesul mai larg la informatie; dreptul de a participa la viata culturala dobandeste noi dimensiuni prin posibilitatea de a avea acces la mostenirea culturala universala; se deschid noi oportunitati de a beneficia de progresele stiintei si tehnicii. O prima problema care apare este cea a accesului la informatii; inegalitatea de acces creeaza o situatie de discriminare , de excludere, ceea ce este evident pentru majoritatea tarilor. Noile tehnologii au insa si efecte negative in sfera drepturilor omului: ele pun in pericol dreptul la viata privata,ca urmare a tendintei de centralizare a datelor cu privire la circulatia persoanelor, la plata impozitelor, serviciile de sanatate si altele, care ofera un vast dosar de informatii despre fiecare persoana; se creeaza pericolul abuzului de informatie, al folosirii acestei informatii contra drepturilor persoanei, ca si al transferului datelor peste frontiera, deci in afara controlului statului sub jurisdictia caruia se afla persoanele. Omul poate fi supus unei supravegheri crescande prin datele de pe computer, prin ascultarile telefonice si alte mijloace, intrand sub puterea unor forte pe care nu le cunoaste decat dupa ce sunt folosite impotriva lui. Cea mai grava problema creata prin noile tehnologii informationale este folosirea internetului, acum si a telefonului, pentru difuzarea pornografiei, pentru promovarea rasismului, a ideilor de superioritate rasiala, a xenofobiei si violentei.Aceasta ridica problema limitelor libertatii de expresie si de informare. In multe tari exista legi impotriva promovarii rasismului si pedofiliei; nu toate statele au adoptat asemenea legi, si ca urmare transmisiunile respective peste frontiere nu pot fi combatute in mod eficient. Pe de alta parte, exista pericolul monopolizarii mijloacelor de informare de catre guverne sau de grupuri de interese, ceea ce permite falsificarea informatiei, incalcand astfel dreptul persoanelor la o informare libera si completa privind problemele care le afecteaza; aceasta pune in pericol exercitarea multor drepturi ale omului, in primul rand a drepturilor politice legate de participarea la viata publica.

4.Alte progrese stiintifice pot fi, de asemenea, folosite in detrimentul drepturilor omului: perfectionarea drogurilor, inclusiv a celor sintetice, perfectionarea metodelor de tortura fizica si psihica, folosirea noilor tehnologii de catre retelele teroriste si criminale si altele. Desigur, noile tehnologii au adus intotdeauna schimbari si tulburari in viata oamenilor; sunt cunoscute efectele trecerii la industria manufacturiera asupra micilor meseriasi, ale industriilor moderne asupra siderurgiei si mineritului in tarile dezvoltate. Societatea a asimilat fiecare din aceste evolutii, realizand un nou echilibru intre punerea lor in aplicare si interese fundamentale ale omului. In realitate, nu tehnologia insasi a creat dificultati omului, ci folosirea ei in scopuri contrare drepturilor omului sau peste limite acceptabile. Problema care se pune nu este de a opri revolutia tehnologica, ci de a cauta caile si metodele si a lua masurile pentru ca noile tehnologii sa nu fie folosite in scopul periclitarii vietii, sanatatii, al oprimarii , persecutiei, poluarii, al producerii altor atingeri ale drepturilor omului. In principiu, nici una din noile tehnologii-energia nucleara, informatica, biotehnologia si altele-nu este contrara drepturilor omului. Este insa necesara o preocupare constanta si conjugata pentru ca ele sa fie folosite in beneficiul omului si nu in detrimentul lui, pentru ca drepturile omului sa nu fie puse in pericol prin practici sau cercetari noi, bazate pe noile tehnologii. Aceasta cere un efort continuu de reglementare si adaptare in raporturile dintre state, ca si de reglementare in plan intern, pentru a asigura respectarea drepturilor omului in aplicarea oricarei noi cercetari sau tehnologii. Globalizarea si drepturile omului In sens larg, globalizarea inseamna crearea unei piete mondiale unice prin universalizarea economiei, prin reducerea barierelor nationale fata de comert si investitii, dezvoltarea sistemelor de telecomunicatii si informatie si accesul tot mai larg la acestea, universalizarea pietelor financiare, cresterea rolului companiilor multinationale si extinderea acestora in alte tari prin achizitii, aliante si retele de intreprinderi. Sunt procese ale interdependentei crescande , generata de cooperarea economica extinsa si de nevoia de a raspunde impreuna la

probleme globale. Ele sunt insotite de o mobilitate crescanda a persoanelor, a capitalurilor, a tehnologiilor. Desi aceasta evolutie poate duce la dezvoltarea economiei mondiale in ansamblu si la progrese reale, se constata ca unele probleme economice si sociale grave persista si chiar se adancesc; o serie de tari raman inca in stadiu de subdezvoltare completa, iar altele au realizat numai un inceput de dezvoltare, decalajul dintre ele si tarile dezvoltate crescand continuu; chiar si in unele tari dezvoltate se mentin zone de saracie si de marginalizare a unor grupuri umane, mai extinse sau mai restranse. Beneficiile procesului globalizarii revin astfel unui numar redus de state, populatii numeroase ramanand in afara lui. In aceste conditii, se constata in multe tari neglijarea standardelor umanitare minime, ceea ce duce la tulburari sociale, la conflicte interne si la cresterea insecuritatii generale. Actiunea companiilor multinationale nu tine seama intotdeauna de problemele sociale ale tarilor gazda, iar circulatia libera a informatiei, ca rezultat al noilor tehnologii, nu are numai efecte pozitive. Se apreciaza de asemenea ca rolul statului ar fi in declin, ceea ce poate afecta indeplinirea misiunii sale primordiale de realizare a drepturilor omului, mai ales a celor economice, sociale si culturale. Se apreciaza ca globalizarea este un factor contributiv la incalcari ale dreptului la viata, la sanatate, ale libertatii de asociere, ale dreptului la conditii de munca sigure, ale drepturilor persoanelor care fac parte din minoritati. Competitia acerba intr-o economie globalizata obliga tarile in curs de dezvoltare sa mentina salarii mici si conditii de munca reduse, acesta fiind singurul lor avantaj competitiv. Procesele economice legate de globalizare au afectat grav drepturile popoarelor indigene, mai ales in legatura cu folosirea pamanturilor pe care le detineau sau le foloseau in mod traditional. Se apreciaza totodata ca procesul globalizarii nu raspunde, din multe puncte de vedere, standardelor de baza ale nediscriminarii rasiale; in multe locuri in Africa globalizarea ar fi generat rasism, diferentiere etnica si discriminare; in tarile dezvoltate au crescut xenofobia si practicile rasiste care au dus la reducerea protectiei juridice a refugiatilor si muncitorilor migranti, la gheto-uri si marginalizare. Globalizarea a dus si la extinderea poluarii , reducand posibilitatea de actiune a statelor fata de societatile multinationale care controleaza procesele de productie; are loc in mod crescand depozitarea deseurilor poluante in tari sau zone sarace.

Monopolizarea si controlul asupra mijloacelor de informare peste frontiere, ca urmare a globalizarii, permite determinarea continutului informatiei difuzate si deci distorsionarea acesteia, aducand atingere multor drepturi ale omului. In ceea ce priveste schimburile culturale, se apreciaza ca tendinta de a liberaliza comertul cu lucrarile culturale creeaza un pericol real pentru pastrarea diversitatii culturale. In acest sens, Conferinta interguvernamentala a UNESCO din 1998 privind politicile culturale pentru dezvoltare a reafirmat importanta culturii pentru demnitatea umana si necesitatea de a proteja identitatea si diversitatea culturala si a exprimat preocuparea sa crescanda ca , desi leaga culturile si intareste interactiunea dintre ele, globalizarea ameninta sa submineze diversitatea creatoare si poate duce la uniformizare. Pentru a evita asemenea consecinte negative, se impune tot mai mult cerinta ca orice activitate economica importanta sa fie evaluata prin prisma respectarii drepturilor omului. In acest sens, Conferinta mondiala de la Viena asupra drepturilor omului din 1993 a cerut, pentru orice proiect, o evaluare de impact asupra drepturilor omului, avand in vedere consecintele negative posibile, temporare sau pe termen lung, ale activitatii propuse asupra drepturilor omului de orice sector al societatii nationale si stabilirea unor mecanisme participative de supraveghere si evaluare. Aceasta cerinta, a evaluarii impactului asupra drepturilor omului, vizeaza atat agentiile internationale de dezvoltare, cat si guvernele individuale, donatoare sau receptoare. O alta cale de actiune preconizata este includerea problematicii drepturilor omului pe agenda companiilor, a firmelor nationale sau multinationale. In esenta, datorita globalizarii, care a devenit un proces obiectiv, este necesar sa existe un set armonios de regimuri juridice privind comertul, drepturile omului si protectia mediului, care sa asigure atat dezvoltarea productiei valorilor materiale, cat si mentinerea conditiei umane pentru toti locuitorii planetei. Deoarece este imposibil a opri procesul globalizarii, este necesar sa se asigure un echilibru adecvat care sa garanteze ca dezvoltarea economica indusa prin globalizare contribuie la respectarea drepturilor si libertatilor omului, prin masuri care sa reduca si sa elimine efectele sale negative.

Pentru aprofundare, a se vedea capitolul XIII din lucrarea mentionata, p.280-305 Subiecte de pregatit in vederea evaluarii finale : -ce drepturi ale omului pot fi afectate de noile tehnologii -ce efecte are globalizarea asupra drepturilor politice Tema de casa : puneti in paralel noi tehnologii in medicinei si drepturi ale omului care pot fi afectate Lectia a 11-a-Diversitatea culturala si efecte asupra drepturilor omului Obiectivul : -intelegerea relatiei dintre cultura si drepturile omului -cunoasterea modalitatilor de actiune pentru a evita consecintele negative ale traditiilor asupra drepturilor omului Concepte cheie : cultura, traditie, relativismul cultural Rezumat : In diferite parti ale lumii se constata disparitati in ceea ce priveste respectarea drepturilor omului; unele din aceste disparitati isi au radacina in diferente de cultura si in traditii vechi, anterioare adoptarii documentelor internationale. Relativismul cultural este conceptia conform careia traditiile culturale locale (inclusiv practicile religioase, politice si juridice) ar determina existenta si intinderea drepturilor omului intr-o societate anumita. Aceasta ar insemna ca nu exista standarde juridice internationale dupa care sa evaluam modul de respectare a drepturilor omului intr-o tara sau alta. Relativistii pretind ca standardele drepturilor omului difera in functie de cultura, ca ceea ce reprezinta intr-o tara o incalcare a drepturilor omului poate fi legal intr-o alta tara; admitand existenta unui set de norme conventionale sau cutumiare general-acceptate in domeniul drepturilor omului, ei sustin ca

sensul acestora difera de la cultura la cultura si deci se aplica diferit. Exista si opinii radicale, care neaga insasi universalitatea drepturilor omului; la latura opusa, universalistii radicali sustin ca exista un singur set de norme privind drepturile omului, care se aplica la fel peste tot, fara a fi influentate de diferente culturale sau istorice. 1.Statele din diferite regiuni geografice au subliniat, in documente oficiale adoptate de ele, universalitatea drepturilor omului; in acelasi timp, statele asiatice au adaugat ca ele trebuie sa fie considerate in contextul unui proces dinamic si evolutiv de stabilire a normelor internationale, tinand seama de particularitatile nationale si regionale si de fundalul istoric, cultural si religios diferit; delegatiile unor state islamice au cerut ca normele privind drepturile omului sa fie completate cu bogatia si experienta diferitelor culturi. Declaratia adoptata de Conferinta mondiala de la Viena din 1993 a afirmat ca toate drepturile omului sun universale, indivizibile si interdependente intre ele; daca particularitatile mentionate trebuie luate in considerare, este indatorirea statelor, indiferent de sistemele lor politice, economice si culturale, de a promova si a proteja toate drepturile si libertatile fundamentale ale omului. In ceea ce priveste referirile la valorile asiatice in acest domeniu, sa facut referire la respectul pentru traditii, legaturile de familie puternice si respectul pentru batrani, comunitarism, accentul pe obligatii si raspunderi. Asemenea sisteme de valori se regasesc si in unele tari din Europa Centrala si de Est si in tari arabe si africane. Ele nu sunt insa in principiu incompatibile cu drepturi sau libertati fundamentale ale omului; ele pot implica unele modalitati diferite de exercitare a unor drepturi, fara a afecta esenta acestora. Ceea ce se atribuie tarilor occidentale ca fenomene pe care tarile asiatice au declarat ca nu le considera ca parte a conceptului universal al drepturilor omului-individualismul, consumerismul, consumul de droguri si criminalitatea-nu pot fi considerate ca valori pe care drepturi sau libertati ale omului le-ar impune ca universale. Adunarea generala a ONU a evidentiat compatibilitatea diversitatii culturale, etnice si religioase, a pluralismului cultural, cu drepturile omului, afirmand ca respectarea diversitatii culturale favorizeaza beneficiul drepturilor omului universal acceptate.

Nici unul din documentele internationale privind drepturile omului, nici cele regionale, nici cele cu vocatie de universalitate, nu prevede posibilitatea unor derogari sau exceptii decurgand din culturile si traditiile locale si nu confera statelor dreptul de a le invoca pentru a nu-si respecta obligatiile asumate. Toate aceste documente contin clauze de nediscriminare pe baza de rasa, sex, religie sau alte criterii. 2.Prin universalism nu intelegem o lume uniforma, un model stabilit intr-o parte a lumii, la care toti trebuie sa adere fara discutie.Trebuie sa acceptam ca societatile umane au cunoscut dezvoltari diferite, in functie de mediul lor propriu, ca si de interactiunea cu cel din jurul lor; ca urmare, exista mari disparitati in ceea ce priveste organizarea sociala, relatiile interumane, locul religiei in viata omului, nivelul si tipul de educatie. In acelasi timp, este general recunoscut ca nu se pot admite abateri de la demnitatea si integritatea fizica a persoanei, nici de la condamnarea crimelor contra pacii si securitatii umanitatii, deoarece acestea sunt valori fundamentale, legate de insasi existenta persoanei si a societatii umane. Se apreciaza ca aceste valori sunt protejate prin norme imperative, de la care statele nu pot deroga sub nici un motiv. Normele care le protejeaza ar constitui nucleul dur al drepturilor omului. In ceea ce priveste islamul, se considera ca unele aspecte ale traditiilor acestuia sunt incompatibile cu drepturile omului, intre care: -ideea de superioritate juridica, politica, economica si sociala a oamenilor liberi fata de sclavi, a musulmanilor fata de ceilalti, a barbatilor fata de femei; din acestea au ramas unele inegalitati fata de femei; -pedepsele corporale, pentru unele infractiuni; -atingeri ale unor libertati individuale si colective, inclusiv asentimentul si uneori participarea activa a unei parti a populatiei, in cazul a ceea ce se considera a fi infractiuni religioase. In multe tari islamice a avut loc o evolutie semnificativa a legislatiei (au fost eliminate pedepsele corporale, ca si contestarea religioasa ca infractiune, a fost in mare masura eliminata inegalitatea femeilor), chiar daca sunt cunoscute reculuri si abordari fragmentare. Consideram ca in abordarea acestor probleme trebuie sa se renunte la conceptia unei pretinse superioritati culturale a traditiei occidentale a drepturilor omului, in spiritul careia ar trebui educate alte popoare. Trebuie

recunoscut ca toate culturile au valoarea lor si pot contribui la dezvoltarea conceptelor legate de drepturile omului. In acelasi timp, nu putem adopta o atitudine de neutralitate fata de orice traditii culturale; existenta diferentelor culturale si a traditiilor diferite nu trebuie sa duca la respingerea nici unei parti a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Unele drepturi ale omului, ca dreptul la viata sub toate aspectele, dreptul de a nu fi supus torturii si alte drepturi la integritate fizica, sunt absolute, in sensul ca nu le pot fi opuse culturi traditionale. Exista un nucleu intangibil al fiecarui drept si al ansamblului drepturilor omului. De aceea, daca orice cultura si traditie trebuie respectate in functie de valorile pozitive pe care le poarta, nici o traditie nu poate fi invocata pentru a justifica incalcari ale acestor drepturi. In acelasi timp, practica a demonstrat necesitatea unui dialog intercultural constant pentru a confrunta sistemele de valori, a intelege diferentele si a inlatura neintelegerea si suspiciunea, dar si acele traditii contrare unor drepturi ale omului.Punctul de plecare il reprezinta documentele internationale care consacra aceste drepturi, acceptate de marea majoritate a statelor si care nu dau posibilitatea unor derogari. In numeroase documente internationale, Adunarea generala a ONU s-a pronuntat, de exemplu, pentru eliminarea practicilor traditionale sau cutumiare care afecteaza sanatatea femeilor si fetelor, pentru asigurarea egalitatii in drepturi prin aplicarea legilor si crearea institutiilor, ca si prin educatie si schimbarea moravurilor. Pentru aprofundare, a se vedea capitolul XIII, seciunea a doua din lucrarea menionat, p.292-298 Subiect de pregatit in vederea evaluarii finale : -traditii culturale si drepturi ale omului pe care ele le pot incalca Tema de casa : cum pot actiona statele pentru a eradica traditiile culturale care incalca drepturi ale omului

Lectia a 12-a- Protectia drepturilor omului in Romania Obiectivul : -cunoasterea principalelor reglementari si institutii romanesti care asigura protectia drepturilor omului Concepte cheie : primatul reglementarilor internationale, nediscriminarea, sistemul de recursuri multiple Rezumat : Protectia drepturilor in Romania este asigurata in primul rand prin dispozitiile Constitutiei si ale legilor in vigoare.Constitutia Romaniei, adoptata in 1991, cu modificarile aduse in urma referendumului din 2003, stabileste baza juridica a drepturilor omului in tara noastra.Ea prevede de la inceput ca Romania este un stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea, pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate. Constitutia enunta, in titlul II denumit Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale numeroase drepturi si libertati, conform documentelor internationale acceptate anterior de statul roman. Intr-un capitol de dispozitii comune, Constitutia prevede universalitatea drepturilor si libertatilor, principiul neretroactivitatii legilor, egalitatea in drepturi a cetatenilor, protectia cetatenilor aflati in strainatate, accesul liber la justitie si Include dispozitii referitoare la cetatenie,regimul strainilor si apatrizilor. Prezinta o importanta deosebita prevederile art. 20 din Constitutie, potrivit caruia Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia universala a drepturilor omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte. Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privind drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile. Acceptand primatul normelor dreptului international privind drepturile omului fata de legile interne, aceste dispozitii dau expresie unei conceptii moderne, conform careia drepturile omului depasesc cadrul legislatiilor

nationale si trebuie aplicate in toate statele lumii, intr-un mod cat mai uniform. Numeroase alte legi transpun in norme precise aceste drepturi si libertati, incepand cu codurile civil, penal, al familiei si altele si continuand cu legea electorala, legile privind administratia publica, privind activitatile economice si altele. Aplicarea acestor prevederi trebuie asigurata de un cadru institutional corespunzator, creat prin Consttutie si legile in vigoare si adaptat in mod constant la necesitati.Un rol important revine Curtii Constitutionale, institutie noua, menita sa asigure controlul constitutionalitatii legilor; cum drepturile si libertatile sunt enuntate in Constitutie, Curtea Constitutionala, ca organism independent, se poate pronunta cu privire la orice prevedere cuprinsa intr-un act normativ si decizia ei este definitiva, nefiind supusa nici unui recurs. In ceea ce priveste aplicarea legilor, ansamblul organelor statului are obligatia de a asigura organizarea societatii si desfasurarea vietii politice, economice, sociale si culturale pe teritoriul tarii astfel incat sa fie respectate drepturile omului. Un rol deosebit revine organelor din sistemul de jurisdictie, chemate sa judece litigiile in care persoanele isi valorifica drepturi si libertati impotriva oricaror incalcari sau limitari, inclusiv in cadrul contenciosului administrativ, impotriva actelor organelor de stat prin care ar putea fi incalcate. In scopul garantarii indeplinirii acestei misiuni, se prevad independenta si inamovibilitatea judecatorilor, precum si trei grade de jurisdictie: judecatoriile, tribunalele si curtile de apel, precum si existenta Curtii supreme de justitie. Constitutia reglementeaza, de asemenea, institutia Avocatului Poporului, caruia ii revin atributii importante in apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor in raporturile cu autoritatile publice. El primeste plangeri privind incalcari ale drepturilor si libertatilor si urmareste rezolvarea lor, solicitand autoritatilor sau functionarilor administratiei publice in cauza incetarea incalcarilor,repunerea in drepturi a persoanelor si repararea pagubelor. El actioneaza la cererea persoanelor vatamate, dar si a organizatiilor neguvernamentale actionand in numele membrilor lor. Pentru respectarea drepturilor si libertatilor omului actioneaza de asemenea partidele politice, parlamentul, diferitele institutii de drept public si organizatiile neguvernamentale. De asemenea, Romania este parte la principalele documente

internationale in domeniul drepturilor omului-cele doua pacte,conventiile privind eliminarea discriminarii rasiale si fata de femei, privind drepturile copilului si impotriva torturii, iar in plan regional la Conventia din 1950 a Consiliului Europei privind drepturile si libertatile fundamentale si protocoalele sale aditionale, la Conventia cadru privind protectia minoritatilor nationale din 1995 si la alte documente adoptate in acest cadru. Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana va adauga noi reglementari, inclusiv cele cuprinse in Carta drepturilor fundamentale. Majoritatea acestor documente au creat mecanisme de supraveghere a aplicarii lor, iar in plan european functioneaza Curtea Europeana a Drepturilor Omului si Curtea Europeana de Justitie a Uniunii Europene, competente sa adopte decizii obligatorii pentru statele membre. Pentru aprofundare, a se vedea Victor Duculescu,lucrarea mentionata, capitolele IV si V, p.141-236 ; I.Diaconu, lucrarea menionat, p.240-254 Subiecte de pregatit in vederea evaluarii finale : -ce natura au legile care reglementeaza in Romania drepturile omului si cum sunt adoptate -ce norme va aplica un judecator roman cand i se supune o plangere privind o a drepturilor omului Tema de casa : numiti in ordine logica si juridica caile pe care le are la dispozitie o persoana pentru a-si valorifica un drept in Romania

Lectia a 13-a- Drepturile omului si relatia drept intern-drept international Obiective :- intelegerea raporturilor intre cele doua ordini juridice si a consecintelor acestora -intelegerea intrepatrunderilor care se creeaza si a rolului tuturor factorilor implicati Concepte cheie : problema interna-problema internationala, subiect de drept, tipuri de protectie

Rezumat : Numeroase conventii internationale-cu caracter universal sau regionale-reglementeaza deci raporturile dintre state in domeniul drepturilor omului, mai precis obligatiile statelor in acest domeniu.In acelasi timp, garantarea, exercitarea si respectarea acestor drepturi sunt strans legate de organizarea vietii politice si de stat, de ansamblul masurilor luate de un stat pe teritoriul sau pentru reglementarea raporturilor umane. Documentele internationale mentionate pun la baza realizarii drepturilor omului pe care le prevad masuri pe care fiecare stat parte este obligat sa le ia in plan legislativ si administrativ. In consecinta, respectarea drepturilor omului ramane o problema de drept intern, de competenta fiecarui stat, el fiind singurul care poate lua masurile respective pentru a garanta prin lege si a asigura exercitarea efectiva a acestor drepturi.In acelasi timp, statele si-au asumat angajamente unul fata de toate celelalte de a respecta aceste drepturi si de a coopera in acest scop.Acestea sunt angajamente de drept international. Problema drepturilor omului a devenit in acest fel si o problema de drept international, in sensul ca fiecare stat si-a asumat angajamente fata de alte state in acest domeniu si fiecare stat poate cere altui stat sa-si respecte aceste angajamente, inclusiv fata de cetatenii proprii.O asemenea solicitare nu constituie amestec in treburile interne ale altui stat. Documentele internationale creeaza drepturi si obligatii directe numai intre statele parti; pentru fiecare stat parte ele creeaza obligatia de a le transpune in ordinea juridica interna (ceea ce are loc prin adoptarea unor legi care preiau continutul lor sau prin insusi actul de ratificare); drepturile persoanelor decurg din aceste legi interne si pot fi reclamate in justitie, in fata tribunalelor interne, pe baza acestor legi.Numai in mod exceptional persoanele pot initia proceduri in plan international pentru apararea drepturilor lor, daca statele au acceptat in prealabil asemenea proceduri. Protectia drepturilor omului se desfasoara in primul rand la nivel national, prin organele de stat, dar si prin actiunea organizatiilor nrguvernamentale si a societatii civile. Este vorba in primul rand de instantele de judecata, de intregul aparat judiciar, dar si de organisme parlamentare, organe executive, de ombudsman (avocatul poporului) si organizatii neguvernamentale.

In plan international, protectia drepturilor omului se realizeaza in primul rand prin supravegherea aplicarii angajamentelor asumate de state de catre organisme create in acest scop, prin examinarea rapoartelor periodice ale statelor si examinarea de plangeri individuale ale persoanelor in cazul in care asemenea proceduri au fost acceptate de state, prin luari de pozitie in cadrul organismelor internationale. In plan regional, curti de justitie specializate examineaza plangeri ale persoanelor si adopta decizii obligatorii pentru state. In al doilea rand, statele au adoptat numeroase conventii prin care s-au angajat sa incrimineze si sa pedepseasca anumite fapte si sa coopereze in acest scop (conventii pentru abolirea sclavajului, a comertului cu sclavi si a institutiilor si practicilor analoge, a traficului ilicit de stupefiante si substante psihotrope, pentru interzicerea si pedepsirea traficului de femei si copii, a terorismului si altor acte de violenta). Protectia drepturilor omului se realizeaza si prin pedepsirea in plan international a unor incalcari deosebit de grave ale drepturilor omului, cum sunt actele de genocid,crimele contra umanitatii si crimele de razboi; astfel de fapte, pentru care sunt pedepsite persoanele vinovate indiferent de functia pe care o ocupa in stat, pot fi judecate de tribunale internationale stabilite in acest scop (Tribunalul international pentru fosta Jugoslavie, Tribunalul international pentru Rwanda, Curtea Penala Internationala). Totodata, in cazul in care incalcari grave si sistematice ale drepturilor omului pun in pericol pacea si securitatea internationala, Carta ONU prevede posibilitatea actiunii Consiliului de Securitate prin masuri de constrangere impotriva statului care le comite, mergand pana la folosirea fortei. Pentru aprofundare, a se vedea Capitolul III din lucrarea mentionata Respectarea drepturilor omului problema interna sau internationala,p.7992. Subiecte de pregatit in vederea evaluarii finale : -cum se aplica in dreptul intern norme ale dreptului international privind drepturile omului -ce drepturi au alte state in legatura cu respectarea drepturilor omului in dreptul intern

Tema de casa : cum procedeaza un judecator atunci intr-un caz este invocata neconstitutionalitatea unei legi, ca fiind contrara unui tratat din domeniul drepturilor omului

Lectia a 14-a Natura si contextul exercitarii drepturilor omului Obiective : -intelegerea locului care revine drepturilor persoanei in raport de drepturile altora si de interesele societatii in ansamblu -intelegerea contextului social in care se exercita drepturile omului, a sensului restrictiilor care pot fi aplicate Rezumat : Drepturile si libertatile fundamentale ale omului formeaza un tot.Fiecare din ele trebuie interpretat si aplicat in contextul celorlalte.Ele sunt indivizibile. Nici unul din drepturi nu poate fi opus altor drepturi si libertati. De exemplu, dreptul unei persoane la exprimare libera nu poate fi opus dreptului alte persoane la reputatie sau la viata privata; si unele si altele sunt valori protejate si legea sanctioneaza incalcari ale lor. Mai mult, exercitarea unui drept nu justifica incalcarea drepturilor altor persoane sau contestarea acestora. De asemenea, drepturile si libertatile trebuie intelese si aplicate tinand seama de obligatiile fiecarei persoane fata de semenii sai.Numeroase documente privind drepturile omului prevad obligatia fiecarei persoane careia i se atribuie drepturi si libertati obligatia de a respecta legislatia nationala si drepturile si libertatile altor persoane.De exemplu, dreptul de a studia limba materna sau de a primi instructie in aceasta limba al persoanelor care fac parte din minoritati este insotit de obligatia acestor persoane de a studia limba oficiala a statului. Exista obligatii ale fiecarei persoane si fata de comunitatea din care face parte, fata de societate in intregul ei, caci drepturile si libertatile omului presupun un climat de securitate si de ordine publica, de sanatate

publica, de moralitate, iar in plan economic si social eforturi de dezvoltare in cadrul unor programe administrate de stat, dar la care trebuie sa contribuie toate persoanele in forme stabilite prin lege. Pentru realizarea si mentinerea acestui climat, statele pot sa ia masurile necesare, inclusiv de restrangere a exercitarii unora din drepturi si libertati. Drepturile omului nu sunt deci absolute, nu trebuie confundate cu libertatea de actiune arbtrara, ci se exercita in contextul drepturilor similare ale altor persoane si al obligatiilor fata de fiecare persoana si fata de societate in intregul ei. Drepturile si libertatile omului revin fiecarei persoane , sunt drepturi individuale. Este conceptia care sta la baza tuturor documentelor privind drepturile omului, care enunta drepturi ale oricarei persoane; referiri la grupuri, mai precis la minoritati, apar numai sub aspectul protectiei, existentei si identitatii lor. Raportul explicativ la Conventia cadru privind protectia minoritatilor din 1995 a Consiliului Europei precizeaza insa ca nu sunt avute in vedere drepturi colective. Procedurile de supunere a plangerilor individuale in fata organismelor internationale, judiciare sau altele, prevad prezentarea comunicarilor respective de regula de catre persoanele care pretind ca sunt victime ale incalcarilor, si nu de grupuri sau asociatii in numele lor. Nu trebuie confundata exercitarea in comun a unor drepturi ale omului cu drepturile colective.Numeroase drepturi si libertati sunt exercitate in comun cu alte persoane: dreptul de asociere si de intrunire, drepturile culturale, participarea la viata publica.Omul ramane insa titularul individual al acestor drepturi; el le poate exercita cand si cum doreste si drepturile sale nu pot fi preluate de un grup si exercitate independent de vointa sa; chiar in cazul minoritatilor documentele precizeaza ca drepturile specifice in domeniile culturii, educatiei si religiei pot fi exercitate in mod individual sau in comun cu membrii grupului respectiv. Pentru aprofundare, a se vedea in lucrarea mentionata Capitole II, III i IV. Subiect de pregatit in vederea evaluarii finale : -ce obligatii revin statului pentru protectia drepturilor omului ale

unei persoane si ale societatii in ansamblu Tema de casa : ce motive pot invoca statele pentru a aplica restrictii la exercitarea unor drepturi politice si civile si ce conditii trebuie sa respecte Exemple de teste de autoevaluare din toata materia : 1.In ce consta universalitatea drepturilor omului. Raspuns: in Lectia 1. 2.Drepturile care protejeaza libertatea personala. Raspuns: in Lectia a 3-a. 3.Drepturile care protejeaza viata si integritatea fizica. Raspuns: in Lectia a 3-a. 4.Enuntati drepturile omului de la care statele nu pot deroga nici in caz de pericol pentru existenta natiunii. Raspuns: in Lectia a 3-a. 5.Enumerati documentele universale privind drepturile omului. Raspuns: in Lectia 1. 6.Enumerati documente europene privind drepturile omului. Raspuns: in Lectia 1. 7.Prin ce mijloace se realizeaza un raport armonios intre drepturile omului si societate. Raspuns: in Lectia a 2-a si in Lectia a 14-a. 8.Analizati deosebirile intre nediscriminare si egalitatea in drepturi. Raspuns: in Lectia a 2-a. 9.Enumerati drepturile legate de dreptul la munca. Raspuns: in Lectia a 3-a. 10.Ce deosebiri exista intre cetateni si straini in domeniul drepturilor omului. Raspuns: in Lectia a 4-a. 11.Drepturile refugiatilor in raport cu cetatenii si alti straini. Raspuns: in Lectia a 4-a. 12.Drepturile specifice cetateniei Uniunii Europene. Raspuns: in Lectia a 4-a. 13.Drepturi specifice persoanelor care fac parte din minoritati in domeniul culturii. Raspuns: in Lectia a 5-a.

14.Drepturi specifice persoanelor care fac parte din minoritati in domeniul lingvistic. Raspuns: in Lectia a 5-a. 15.Drepturi specifice persoanelor care fac parte din minoritati in domeniul libertatilor religioase. Raspuns: in Lectia a 5-a. 16.Cum se poate asigura persoanelor care fac parte din minoritati dreptul de a lua parte la viata publica. Raspuns: in Lectia a 5-a. 17.Persoane protejate in timpul conflictelor armate. Raspuns: in Lectia a 6-a. 18.Bunuri protejate in timpul conflictelor armate. Raspuns: in Lectia a 6-a. 19.Raportul dintre drepturile omului si dreptul la un mediu sanatos. Raspuns: in Lectia a 7-a. 20.Elemente noi in domeniul drepturilor omului in Uniunea decurgand din Tratatul constitutional din 2004. Raspuns: in Lectia a 8-a. 21.Raportul dintre Carta fundamentala a drepturilor omului a Uniunii Europene si Conventia europeana a drepturilor omului din 1950. Raspuns: in Lectia a 8-a. 22.Posibilitati de actiune in plan international in caz de incalcare a drepturilor omului. Raspuns: in Lectia a 9-a. 23.Posibilitati de actiune in Romania in cazul incalcarii drepturilor omului. Raspuns: in Lectia a 12-a. 24.Respectarea drepturilor omului-problema de drept intern sau de drept international. Raspuns: in Lectia a 13-a. 25.Aplicarea de restrictii in ce priveste exercitarea unor drepturi ale omului : motive, conditii.Raspuns: in Lectia a 3-a si in Lectia a 14-a.