JOACHIM

JEREMIAS
Parabolele
, lui
lSUS
ANASTASIA
Doina DUMITRESCU
Editor: Sorin DUM1TRESCU
Traducerea s-a efectuat
JOACHIM JEREMIAS
THE PARABLES OF JESUS
Revised Edilion.
Charles Scribner's Sons,
New York, 1963
O ANASTASIA
Str. Venerei 13, sector Z, tel.lfax: Z116745; 2108549
ISBN: 973-9374-58-1
I
I
JOACHIM JEREMIAS
PARABOLElE LUI llSUS
Traducere din limba de
P. S. CALINIC DUMITRlU,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei
Pr. Praf Dr. VASILE MIHOC
Dr. MATEI
Cuvnt introductiv de
GALERIU
CUVNT INTRODUCnV
Prima ntlnire - prin opera - cu
chim Jeremias, teolog luteran, profesor de Noul Testament,
am ca pe o Joachim Jeremias a
cercetat ca exeget, a ajuns la adnc
al acestui cuvnt fundamental din Noul Testament:
cel de Avva.
Precum se acest cuvnt l prezent n
toarele trei locuri sacre: nti in Mntuitorului din
Ghetsimani nainte de jertfa Sa: zicea: Avva.
rinte, toate sunt cu paharul acesta de
la Mine. Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce Tu" (Marcu
14,36). AI doilea moment loc l n Epistola Srantului
Apostol Pavel Romani, scriindu-le: "Pentru pri-
mit un duh al robiei, spre temere, ci primit Duhul n-
fierii, prin care Avva! (Romani 8, 15). n
o asemenea invocare o tot prin
Apostol Pavel, n Epistola Galateni; ;,Pentru
fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului n inimile noastre,
care Avva, (Galateni 4, 6).
Cu totul semnificativ este faptul de fiecare n aceas-
invocare, se Dumnezeu, numin-
du-l Avva, n fond, Persoana este una, a
dar n limbi diferite: Awa, din limba
Pater din limba semnificnd Ca-
re este tlcul, acestei ndoite numiri?
Dintre Bisericii, Sf. Ioan de Aur a observat
adnc sensul acestei Ocupndu-se numai de exegeza,
tlcul dat de Se. Apostol Pavel n cele epistole evocate
(Romani Galateni), Hrisostom aici tocmai prin
cuvntul Awa darul divin n plenitudine al noastre
v
GAlERI U
divine n Har, prin venirea n lume a Fiului ceresc
Anume, Sf. Ioan de Aur "Cei
adncimea acestui cuvnt - Avva,
rinte}} - , ei, care trebuie pe primul loc n
nea lor nu vedea pe iudei dnd acest
nume de cnd se Dar, n ce ne pe noi, cre-
- sau simpli mai de sus, sau mai de
jos -, se cuvine ne rugam, chemnduL pe Dumnezeu cu
acest nume". adncind ideea, mai departe: "Pentru
a el - Sfntul Pavel- acest nume de n
ntreaga a cuvntului. Apostolul
limba el nu zice numai meu, ci Avva,
meu; cuvnt care nu se dect pe buzele
copii adresndu-se lor (Sf. Ioan de
Aur, Omilia a XIVa - Epistola Romani, n ed. Saint
Jean Chrisostome, trad. par L'abbe J. Bareille, Paris, 1871,
pp. 36-37). Exegeza, cu ei din comentariul Sf. Ioan
de Aur, ni se de-a dreptul revelatoare.
Hrisostom ca numai prin botez l nu-
mesc pe ceresc cu numele n - de Avva,
cum l-a numit Mntuitorul (Marcu 14,36) - prin
aceasta, devenim, fii prin n har mai
precis, cu Hristos.
el vine cu spunnd: nu
vedea iudeii dnd lui Dumnezeu acest nume de
Avva 1 se roage cu acest nume". Hrisostom pune astfel n
unicitatea numelui de Avva n acest timp, Iudeii, n
absolute a lui Dumnezeu a
niei Lui, nu cutezau numele. De aceea,
Sf. Evanghelist Matei, n Evanghelia Evreilor, va fo-
losi n loc de lui Dumnezeu" - ceruri-
lor". precum s-a citat mai sus, n predica
lui Hrisostom, cuvntul Avva apare, curge att de pe
VI
CUVNT INTRODucnv
buzele unor prunci, care se n chip firesc,
tului lor trup (gnesion -
Or, aceasta a fost sesizarea am zice,
a profesorului Jeremias, anume: "Mntuitorul, n
'din Ghetsimani: Avva, ... , cuvntul
din al pruncilor prin care El se
ceresc. Altfel spus, se ceresc intr-un
chip unic, propriu numai Lui. Cercetnd din me-
diul iudaic - siro-aramaic din acea vreme -, cum sesizase
Hrisostom, n nici una din aceste nu era invocat
Dumnezeu prin Avva. cuvntul e rostit numai de
. Iisus, aidoma, am spune, cu acel cuvnt pe care l foloseau
pruncii adresndu-se lor fire.sc. De faptul,
constatat de asemenea, al celor cuvinte: Avva Ima prin
care pruncii chemau fie pe fie pe mama lor.
Arunci se n invocarea ,,Avva" un semn cu totul
clar, drept vocea absolut a lui Iisus - ipsissima vox Jesu-
ntruct invocarea este nici o analogie n ansamblul lite-
raturii iudaice (1. Jeremias, Le message central de
Nouveaux Testament, Paris, Cerf, "Foi vivante", 175, 1976,
cap. "Abba", p. 59).
Aceasta este a lui 1. Jeremias ca rod al unei
munci consacrate urmnd cuvintelor Mntuitoru-
lui: " ... afla ... "; - care prin
a ntrat luminos n a Biseri-
cii, revelnd pe Iisus Hristos drept Fiul unic absolut al
rintelui ceresc. Dar, prin EI, posibilitatea ca noi
devenim fii prin Har ai ceresc. n acest sens, Mn-
tuitorul ne drept "Ta-
nostru". precum se de neomis: Mntuitorul, preci-
znd Lui de pune n
"discontinuitat,a att cu mentalitatea a epo-
cii", dar cu ucenicii cu noi rostind n timp:
VII
GAlERI U
Meu vostru, Dumnezeul Meu Dumnezeul
vostru". a omite n Har ca unii
care suntem, din voia ceresc, n Duhul Sant,
tenirea Lui, precum ncheie Liturghia: Doam-
ne, poporul Ta".
Am evocat toate acestea ca un omagiu adus profesorului
Jeremias cu prilejul de Parabolele lui
Iisus. Privind a mun-
cii sale teologice, se cuvine aici preocuparea de
a privi, contempla pe Iisus Hristos - Fiutiui Dumnezeu - n
unicitatea, originalitatea slujirii Lui mesianice. Fiecare para-
este ca o a misiunii divine pentru ade-
omului.
Galeriu
"Pilda celor zece fecioare"
Gravuri n lemn de Teodosie Monahul,
Mlnlstirea e a m 1826
I
CUPRINS
Cuvnt introductiv Galeriu) V
Cuvnt nainte (Joachim Jeremias) 5
Abrevieri 7
1. PROBLEMA 9
Note 20
II. NTOARCEREA DE LA BISERICA
LA IISUS 27
1. Traducerea parabolelor in limba 28
2. de prezentare 31
3.lnfrumuselarea 31
4. temelor din Vechiul Testament
din povestirile populare 35
5. Schimbarea auditoriului 38
6. Utilizarea ca a parabolelor de 48
7. Bisericii 53
a) ntrzierea Parusiei 53
b) Biserica 69
c) pentru conducerea Bisericii 72
8. Alegorizarea 73
9. Colectarea compilarea paraboleler 93
a) Parabole duble 93
b) de parabole 96
c) Fuziunea parabolelor 98
10. Cadrul 100
a) Context secundar 100
b) create de redactor 101
c) Fonnule introductive 104
d) Concluzia parabolelor 107
Nole 119
2
CUPRINS
1II. MESAJUL PARABOLELOR LUIIISUS 153
1. Acum este ziua mntuirii 153
2. ndurarea lui Dumnezeu pentru cei 161
3. Marea certitudine 184
4. catastrofei 198
5. Poate fi prea trziu 208
6. momentului 219
7. Ucenicie 237
8. Via d%rasa Fiului 259
9. 260
10. parabolice 266
Note 268
IV. CONCLUZIE 315
Indice de autori 317
Indice de parabole sinoptice 321
CUVNT [NAINTE
traducere are la a ger-
mana (J 962). In cu prima (1954),
care avea la a treia (1954), cartea afosl re-
cu considerabil A/osi atribuit un
mai larg exegezei diferitelor parabole, dndu-se de-
acestora n contextul/or local palestinian.
a/osi o discutare a parabole/or din Evanghelia
lui Toma, n limba de o. Hofius. A/osI pentru
mine o ncurajare constat ele n
rezulta/ele la care am ajuns in a doua a
mele. Vreau exprim gratitudinea mea profesorului S. H.
Hooke, care pus la marea sa pricepere ca tra-
al ambelor edilii ale acestei D-rei K.
Downham, editor asistent la SCM Press, profesorului B. Ger-
rish de la Seminarul Teologic McCormick, care m-a ajutat la
corectarea manuscrisului a
Ct de mult este lucrare stimulului in-
de o a lui C. H. Dodd,
The Parables of the Kingdom, ed. a II-a, London, J 936, se va
vedea din multe indicii. Cartea profesorului Dodd a deschis o
n studierea parabole/or; pot exista de
opinie n ce unele detalii, e de necugetat vor
putea fi abateri de la liniile trasate de Dodd
pentru interpretarea parabo/e/or lui Iisus. mea pro-
prie n ncercarea de a ajunge laforma cea mai timpurie
pe care o putem atinge n ce a lui
Iisus. cititorul va da seama scopul anali-
zei critice din a doua parte a acestei nu este altul dect o
rentoarcere, ct mai posibil, la chiar cuvintele lui
/isus. Numai Fiul Omului cuvntul pot investi mesajul
nostru cu autoritate
G6ttingen, februarie 1962 Ioachim IEREMIAS
5
-
BilI.
BZNW
Dodd
Hawkins
JThS,
Jo.licher 1, II
Manson,
Teaching
Manson,
Sayings
NTS
RAC
RB
B. T. D. Smith
ThLZ
ThWBNT
ZDPV
ZNW
ABREVIERI
H. L. Strack - P. Billerbeck, Kommentar zum N. T.
aus Talmud und Midrasch, I-VI, Miinchen, 1922-
1961
Beihefte zur ZeitschriftjUr die neutestamentliche
Wissenschaft
C. H. Dodd, The Parables ofthe Kingdom, Lon-
don, 1935; 1936 (eu am folosit re-
din 1938). London, 1961
(de asemenea, Fontana Books, 571 R Glasgow,
1961), a fost n cteva locuri, dar nu schim-

J. C. Hawkins, Horae Synopticae, ed. a II-a, Oxford,
1909
Joumal ofTheological Studies
A. Jiilicher, Die Gleichnisreden Jesu, I. Tiibingen,
1888; ed. a Il-a, 1899 (1910); Il, 1899 (1910)
T. W. Manson, The Teaching of Jesus, ed. a II-a,
Cambrige, 1935, 1948; este
T. W. Manson, The Sayings of Jesus, London,
1937, 1949, 1950; este ultima men-

New Testament Studies
Reallexikon jUr Antike und Christentum, Stuttgart,
1950 ss.
Revue Biblique
B. T. D. Smith, The Parables ofthe Synoptic Gos-
pe(s, Cambridge, 1937
Theologische Literaturzeitung
G. Kittel, Theologisches Wiirterbuch zum Neuen
Testament, Stuttgart, 1933 ss.
Zeitschrijt des Deutschen Vereins
Zeitschrijt jUr die neutestamentliche W"lSsenschaj
7
1. PROBLEMA
Cel ce parabolele lui Iisus, cwn ne-au fost ele
transmise n primele trei Evanghelii, poate fi se
pe un fundament istoric deosebit de ferm.
Parabolele sunt un fragment din stnca a
Este un fapt general acceptat imaginile o impresie mai
dect Printre caracteristicile deosebi-
te ale parabolelor lui Iisus este faptul pas cu pas, ele re-
cu o claritate caracterul Evangheliei Sale,
natura a predicii Sale, intensitatea apelurilor
Sale la conflictul cu fariseismul
1
Peste tot n
spatele textului grecesc se intrevede limba a lui Iisus
1

De asemenea, elementul pictural al parabole lor este extras
din de zi cu zi a Palestinei. Este demn de notat, de
dinMc. 4,3-8 cu atta
cie, nct o mare parte se ne-am fi la descri-
erea modului de a de fapt, tocmai o astfel
de descriere avem aici. Aceasta se cu cnd ne
amintim n Palestina preceda aratuP. De aceea,
n este aruncnd peste
acest fapt ne de ce
el pe 4. El pe
pe care au peste deoarece are de
gnd ca, arnd acopere cu
tot cu printre de pe
mntui peste ei va trece plugului. nu
ne nici faptul unele boabe cad pe teren pietros;
calcaml de dedesubt, acoperit cu un strat de
abia se vede cnd plugul l va scoate la
9
I'ARABOLELE LUI IISUS
Ceea ce occidentale i pare drept un mod de
a face este pur simplu o modalitate n
conditiile dificile ale Palestinei.
Pe deasupra, cnd rezultatul parabolelor sinop-
tice cu literatura de tip, cum ar fi
pauline sau parabolele rabinice, la un caracter
foarte personal, o claritate o simplitate o neasemu-
a se impune concluzia citind pa-
rabolele, avem de-a face cu o de ncrede-
rea prin ea, suntem n cu Iisus.
Nu numai parabolele lui Iisus privite ca un ntreg repre-
o de ncredere, ci ele, de asemenea, par a
fi lipsite de orice element problematic. se
sesc intr-un cadru familiar, n care totul este att de simplu
de limpede nct un copil poate att de explicit n-
ct cei ce pot zice: "Da, este!".
Cu toate acestea, parabolele ne pun n unei probleme
dificile, anume cea a reconstituirii sens ului lor originar.
de la primele nceputuri (ale
chiar n prima de moartea lui Iisus, parabolele au
suferit o oarecare reinterpretare. dintr-un stadiu foate
timpuriu s-a procesul parabolelor ca alego-
rii, proces care, timp de secole, a sensul parabolelor
sub un strat gros de praf. Multe au contribuit la
acest rezultat. n primul rnd, va fi fost o
de a descoperi un sens mai adnc n acele cuvinte simple ale
lui Iisus.
n lumea se ca miturile fie interpre-
tate ca vehicule ale esoterice, iar n iudaismul ele-
nistic exegeza se bucura de o era deci
de ca la
n perioada a fost de
faptul existau patru parabole evanghelice care suferi o
interpretare a elementelor lor particula-
10
PRo m.EMA
re (Mc. 4, 14-20; MI. 13, 37-43; 49-50; In. 10,7-18). Dar, mai
presus de toate, teoria "mpietririi inimilor", care considera
parabolele ca avnd menirea in fata celor din
taina lui Dumnezeu, a dus la meto-
dei de interpretare
Vom discuta interpretarea a parabolelor mai tr-
ziu; aici, avnd n vedere a pe-
ricopei, trebuie 'Spun ceva despre tema "mpietririi inimi-
lor", care apare n Mc. 4, 10-12.
Pentru a acest text este necesar recu-
gruparea parabolelor n Mc. 4, 1-34 este artificia-
Aceasta din: (1) contradictorii n de-
scrierea potrivit v. 1, Iisus stnd pe
corabie, iar v. 36 reia acest - ucenicii vslind l
pe lacului cum era, n corabie". n v. 10
acest a fost uitat demult. (2) Paralel cu rup-
a apare o schimbare a auditorului; n vv. 1 ss.
Iisus se ca n v. 33, cf v. 36; dar
aceasta nu se cu v. 10, n care l pe Iisus dnd
ntr-un cerc mai restrns de (oi 1tSpl au'tov
cr"v 'toie; OIDOEKa). Astfel, v. 10 cuprinde un adaos n
(3) Acest adaos din v. 10 se prin faptu-
lui pe temeiuri lingvistice decisive (vezi pp. 77 ss.), inter-
pretarea parabolei (4, 14-20) trebuie
unui stadiu al mai trziu dect parabola. (4)
Dar faptului Mc. 4, 10-20 nu celui
mai vechi strat al nu problemele literar-cri-
tice pe care le ridica Mc. 4, 10-12. Trebuie mai
ntrebarea care I se pune lui Iisus n v. 10 ("ei l ntrebau
despre pilde") un ndoit cu fonnule
introductive diferite; in vv. Il sS., Iisus spune de ce
n pilde, iar n vv. 13 ss., El parabola
rului. Nimic, n v. 10, nu Iisus a fost ntrebat de
ce n mod n pilde. Mai
11
)
PARABOLELE LUI IISUS
din v. 13, cu care n mod corect este n conexiune inter-
pretarea, la nceput ntrebarea din v. 10 era lega-
de parabolei Astfel, v. 11 a rupt le-
dintre v. 10 vv. 13 ss.
Punctul de vedere vv. Il ss. sunt in realitate o
ntr-un context mai vechi este confirmat de expresia introduc-
leat Ae:yev ai>'to; (4, 11), care este una dintre expresii-
le de tipice ale lui Marcu (2, 27; 4, 2, 21, 24; 6, 10; 7,
9; 8, 21; 9,1)' . Aceasta de asemenea,

de
descriere a auditoriului (oi. 1tEpt airtov auv tot;
8<h8eKa); ea ar putea fi o adaptare a vv. II ss.,
provenind din ntrunirea a grupe diferite de


De aici vv. II ss. constituie un loghion
unei cu totul independente, care a fost de
Marcu) la cuvntul1tapallo).Tt (vv. 10-11), iar de aceea trebuie
interpretat la contextul actual ".
Putem afmna cu certitudine Mc. 4, 11-12 este un loghi-
on foarte timpuriu. EI dinainte de Marcu Il provine
dintr-o Paralelismul antitetic (v. ll)ll ,
demonstrativul ExEivOLC; (v. 11)1. folosi-
de trei ori spre a indica lucrarea sunt tipic
palestiniene. Mai presus de toate, trebuie avem n ve-
dere citatul liber din Is. 6,9 S., n Mc. 4, 12 se
mult de textul ebraic de Septuaginta, fiind conform cu
Targumul.
(1) n timp ce n textul ebraic n Septuaginta, n Is. 6, ex-
primarea este la persoana a Il-a, n oratio recta, Mc. 4,
I2a (iva etc.) Targumul au persoana
a III_a
l
6. . Mai mult, numai n Targum participiile
CXKOOOvtE; (Mc. 4, 12 a) au un echivalent participial (hazan,
sam' 'in). (2) mai izbitor este faptul remarcat de Man-
son, dar care al acordului dintre Mc. 14,
12b Targumu/la Is. 6, 10. Textul din Mc. Kal. CUpE8n au-
tot ; se cu totul de textul ebraic (wrapha'lo),
12
PROBLEMA
precum de Septuaginta Kal iao"Ql.lat au'toix; de Symma-
chus Kal ia8fl, dar, pe de parte, este n acord cu Pesilta
(wneJfbheq leh) chiar mai strns cu Targumul (wyiStebheq
NlOn). Acest acord dintre Mc. Targum merge la
nunte; (a) n locul verbului "a vindeca" (ls.6, 10 ebr., Septua-
ginta, Sym.) Mc. Targumul au "a ierta"l1; (b) n loc de sin-
gularulle (Is. 6, 10 ebr.) amndoi pluralul "; (c)
amndoi utilizarea numelui divin prin intennediul pasi-
vului. Deci, Mc. parafraza textului din Is. 6, 9 S'o uti-
n mod curent n iar cunoscutul acord
o n favoarea loghionului
nostrul
9
, fiind de o pentru exegeza
textului din Mc. 14, Il s.
n v. Il o ntre ucenicii lui Iisus
cei ce sunt (ll;ro), el zicnd: v-a dat Dumne-
zeu
10
taina lui Dumnezeu". Aceasta
nu este, desigur, dect un de bucurie! Darul lui Deus
este pentru ucenici. Mai mult "taina lui Dum-
nezeu", care constituie darul lui DW1Ulezeu, nu trebuie fie
ca implicnd generale despre lui
Deus care va veni, cum singularul. o anu-
me, ei n lume
l'
. recu-
este pe de-a ntregul rezultatul harului lui Dumne-
zeu. n v. 11, se' un contrast net ntre ucenici cei care
sunt n OE 'to; EJ;ro EV '1t<Xp<X(3oAa; 'ta rtCtV'tD:
rlVE'tal. Aici trebuie se ia n considerare puncte lingvis-
tice. (1) Paralelismul antitetic dintre cele clauze, v. l1a
v. 11 b, cere ca Il UO''t tllOV 1tapa/30A il Dar
,
aceasta nu se 1tapal}oA il este tradus prin "para-
numai 1t<XpalX>Al i se sensul uzual
al echivalentului ebraic masal al celui aramaic mathla, cu
alte cuvinte, cel de Aceasta ne tocmai antiteza
este taina, pe cnd cei din se
izbesc de enigme. (2) n textul nostru, rlVEu9al "a se ntm-
,
13
PARABOLELE LUI IISUS
pla", folosit ca verb impersonal la dativ, nu este din idiomul
grecesc, ci constituie un semitism. El un tennen aramaic,
It'wa /<: "a cuiva", "a se ntmpla cuiva", "a fi atribuit
cuiva". Este unnat de b" (Mc. 4, Il), de exemplu n Fac. 15, 1:
"Fost-a cuvntul Domnului Avraam ... , n vis". Deci, Mc.
4, II b trebuie tradus astfel: "Dar celor care sunt toate le
sunt comunicate n enigme"lJ. ceea ce vrea
obscure pentru ei. Pentru a clauza cu Lva din Mc. 4, 12
care este imperios necesar ca acele cuvinte ce vin
iva fie considerate citate libere din Is. 6, 9 ss. ca
cum ar fi puse ntre ghilimele. De aici ca: iva nu expri-
scopul lui Is., ci pe cel al lui Dumnezeu; de fapt, aproape
ajunge fie o abreviere a lui Lva 1tAllpo>9fi a fi
tradus prin "pentru ca", "n cazul
scopul plinirea sunt Astfel, versetul
"pentru ca cum este scris) uitndu-se, au-
zind, nu
n n ceea ce clauza prin 1l11tO"tE
din Mc. 4, 12, 1l11tO"tE E1tlO"tpe.'VCOOLV xalac:pE9fi aU'toC;, ca
aramaicul dWma. care la baza sa, este ambiguu; amn-
cuvintele pot sti. nsemne: (1) "pentru ca nu" (2)
"poate ca nu cumva"lJ, n timp ce dilema mai poate semnifica
(3) 1l11tO'tE din Septuaginta din Is. 6, to ca reda-
re a ebraiculuipiin. este mai bine n primul sens ("pen-
tru ca sti. nu"); sensul lui dil-ma din Targumulla Is. 6, lOb este
diferit. Oricum l-ar fi targumistul. exegeza l-a
luat n sensul de nu", cum se poate deduce din fap-
tul aceastti. a considerat concluzia din Is. 6, 10 n
mod absolut ca o promisiune Dumnezeu l va ierta pe po-
porul acesta se va pocii.i.
l6
interpretare a lui Is. 6, tob ca o
promisiune a trebuie de asemenea, pen-
tru Mc. 4, 12b, deoarece exprimarea de la versetului
Mc. 4, 12, cum s-a la p. 15, un acord p-
14
PROBLEMA
la cu traducerea a lui ls. 6, 10b. Acel
dinMc. 4, 12 este, deci, o redare a targumicului dirma
trebuie redat prin nu". De aici, Mc. 4, Il
ss. trebuie tradus astfel: .. este dat taine-
le lui Dumnezeu; dar pentru noi, cei de totul
este obscur, pentru ca ei (precum este scris), uitndu-se, nu
auzind, nu nu se vor intoarce
Dumnezeul? i va ierta pe ei". De unde tragem concluzia
loghionul nu parabolele lui lisus, ci se la pre-
dica Sa, in generaP'
Taina prezente este dar
pentru cei de cuvintele lui Iisus obscure, deoare-
ce ei nu recunosc misiunea Lui nici nu se De aceea,
cu ei se teribila proorocie din Is. 6, 9 ss.
mai o se Dumnezeu ii va
ierta". Ultimele cuvinte permit se mila lui Dum-
nezeu cea
Pe temeiul contrastului net intre ucenici cei din
pe care l loghionul despre a vechime s-a
la pagina 12 nu poate fie mai timpuriu dect
turisirea lui Petru, acea a tainice a
lui Iisus; el rezultatul ntotdeauna indoit al
evanghelice: oferta milei inevi-
tabilei de ea, eliberare mntu-
ire nimicire, moarte.:MI
Marcu, de cuvntul il, pe ca-
re n mod eronat l-a ca a inserat loghionul
nostru in capitolul parabolelor.
l '
Mc. 4, 11 ss. nu se refem nicidecum la parabolele lui
Iisus, atunci acest text nu nici un criteriu pentru inter-
pretarea parabolelor nici o n incercarea de a
n ele, printr-o e vreun tainic, as-
cuns celor din D Mc. 4, Il ss. parabo-
lele, ca toate cuvintel ui Iisus, nu vestesc "taine" speciale, ci
15
PARABOLELE LUI IISUS
numai unica a lui Dumnezeu", taina
contemporane n cuvntul n lucrarea lui lisus.
n
Este bine cunoscut lui A. Jiilicher definitiva nde-
a metodei de interpretare alegorice. Este cum se poate
mai a sa History of the Interpretation of
the Parables of Jesus
JJ
(Istoria Parabole/ar lui
Iisus), istoria a secole de distorsiune sufe-
de parabole prin interpretarea Numai pe un
fond ca acesta este cu se aprecieze vastitatea dega-
care s-a realizat atunci cnd Jiilicher nu numai a dove-
dit n mod incontestabil, prin sute de cazuri, alegorizarea
duce la eroare, ci, de asemenea, a fundamen-
ea este cu totul parabolelor lui Iisus. Cu toate
accentul se poate fi fost unilateral (apocaliptica
de la Daniil ncoace alegoria in scopul de pre-
zenta ntr-o greu de re-
cunoscut; iar ntr-o mai literatura face
lucru)l4, lucrarea sa reve-
nirile izolate la metoda n studii mai recente, nu fac
dect confmne judecat!.
Dar cum nimeni altul nu a mai bine dect C. H.
Dodd, Jiilicher a lucrul numai pe

Efortul
de a elibera parabolele de alegorice fantastice
arbitrare ale l-au mpins pe Jiilicher ntr-o
eroare Din punctul de vedere, cea mai pozi-
contra unui tratament att de arbitrar n a considera
parabolele un fragment din in a extrage din fie-
care dintre ele o idee, de cea mai genetalitate
(n aceasta eroarea). Aplicarea cea mai
se va dovedi cea "Parabola bogatului a
bucurii ntr-o de
de de (Le. 16, 19-31)36. para-
bolei cu bogatul nebun este cel mai bogat dintre
16
PROBLEMA
nebuni este n orice moment cu totul dependent de puterea
ndurarea lui Dumnezeu"(Le. 12, 16 ss, ).37
folosire a prezentului ca o a unui vii-
tor fericit" este parabolei iconomului necinstit (Le. 16,
8)31. Forma a textului di n Mt. 24, 45-5 1 era
stimuleze pe ucenici spre "o ct mai ndeplinire a
ndatoririi lor de Dumnezeu" 39. se nu-
mai prin este ideea a parabolei
lor (MI. 25, 14 Ni se spune parabolele prevestesc o
umanitate ele sunt despuiate de
tura lor Pe Iisus este transformat ntr-
un "apostol al progresului" (Jiilicher II, p. 483), un
de care expune o o teologie simplifi-
cate, prin mijlocirea unor metafore povestiri atractive. Dar
nimic nu poate i se asemene mai dect aceste
turi. Jiilicher - vai ! - s-a oprit la drumului. EI
a parabolele de grosul strat de praf cu care le acoperi-
se interpretarea dar ce a ndeplinit
nu a mers mai departe. principala
de ndeplinit: trebuie se ncerce a se
originar al parabolelor. Cum se poate face aceasta?
Efectul operei lui JUlicher a fost att de nct
vreme n-au studii speciale importante asupra pa-
rabolelor. n cele din a formelor (Form-
criticism sehoof) a ncercat nainteze pe linia unei clasifi-
a parabolelor pe categorii. S-a stabilit o ntre
alegorie, ilustra-
o cele din deoarece
ebraicul maSal aramaicul mathla toate aceste ca-
tegorii , multe altele, deosebire. Acest cuvnt poa-
te nsemna n vorbirea a iudaismului postbiblic,
a recurge la o clarificare tot felul de forme figurate
de vorbire: "alegorie"\ "fabu-
"proverb'"', "revelatie
PARADQLELE LUI IISUS
"pseudonimie"49, "exemplu"J',
"argument"", "analogie"S4, "combatere"" , "snoa-
La fel, 7tapalW)..Tt are n Noul Testament nu numai sen-
sul de ci pe cel de (Le. 5, 36; Mc.
3, 23) "simbol" (Ev. 9, 9; II, 19); (cf Me. 13, 28); n Le. 4,
23 el ar trebui fie redat prin "proverb" sau "loc comun"; n
6,39 prin "proverb"; n Mc. 7, 17 el iar
n Lc. 14,7 - pur simplu De asemenea, sensul de
1tapoql\a ntre (In. 10,6), "proverb" (2
Pl. 2,22) "ghicitoare" (In. 16,25,29).
Cuvntul este utilizat n acest studiu, cum
dori subliniez, n sensul larg al lui maSal sau mathla. A
impune parabolelor lui Iisus se ncadreze n categoriile re-
toricii a le asculte de o lege
10r.
51
nu s-a realizat nici lUl progres mergndu-se
pe linie. Rezultatele foarte importante pe care le dato-
critice a formelor nu acum o apli-
care n domeniul studiului parabolelor. S9
Punctul de vedere care a deschis unor noi progrese a
fost prezentat pentru prima nu de A. T.
Cadoux
6G
, care a stabilit principiul parabolele trebuie fie
plasate n cadrul lui Iisus. Din nefericire, modul n care
Cadoux a ncercat. dezvolte n cartea sa idee corec-
a deschis astfel valoarea sale
s-a limitat la comentarii asupra amnuntelor. B.
T. D. Smith
61
a mers cu mai pe linie
a ca pentru multe texte elucideze fondul istoric al pa-
rabolelor; cu att mai regretabil este faptul el s-a
la factice ale parabolelor nu s-a ocupat de inter-
pretarea lor Dar cea care a realizat o adncire n di-
pentru prima de Cadoux a fost cartea lui
C. H. Dodd.
61
n carte extraordinar de a
fost pentru prima ncercarea, realmente de
a plasa parabolele n cadrul lui Iisus, inaugurndu-se
18
PRonlF.MA
astfel o n interpretarea parabolelor. Dodd
limitat preocuparea numai la parabolele despre ce-
rurilor, iar natura a sale despre
(Dodd accentund cu putere punctul de vedere acum, n
a intrat n istorie prin lui Iisus) a
dus la o restrngere a eshatologiei, care a continuat ex.erci-
te o asupra sale, de altfel, magistrale.
Avem de-a face cu o care, n im-
importante. Anume parabolele lui Iisus nu
sunt n nici un caz, n primul rnd, literare, nici nu
au ca obiect stabilirea unor maxime cu caracter general ("ni-
meni n-ar fi pe un care folosea povestiri
spre a O moralitate prudent")6\ ci fiecare dintre
ele a fost ntr-o a lui Iisus, ntr-un
moment anume adeseori Mai mult, cum
vom vedea, ele priveau cu conflictuale. Ele
n cea mai mare parte, nu n
mod exclusiv, parabolele sunt arme de Fiecare dintre
ele cere un imediat.
acestui fapt ne natura sarcinii pe ca-
re o avem de ndeplinit. Iisus a vorbit unor oameni in carne
oase; EI s-a adresat de moment. Fiecare dintre para-
bolele Sale are un cadru istoric definit. A-I descoperi este sar-
cina ce ne n Ce vrea Iisus n momentul
acesta sau n alt moment anume? Care trebuie fi fost efec-
tul cuvntului asupra Acestea sunt in-
la care trebuie pentru ca, n n
care este posibil, redescoperim sensul originar al parabole-
lor lui Iisus, auzim din nou vocea Sa
Note
1. H. D. Wendland, "Van den Gleichnissen Jesu und ihrer Bot-
schaft", n Die Theologien, Il, 1941, pp. 17-29.
2. Din multele exemple, unul poate fi anwne: frec-
cu care articolul este folosit acolo unde noi il tradu-
cem prin cel mai ales n parabole (Mc. 4, 3,
4, 5,7,8,15, 16,18, 20,21 , 26; MI. 5, 15; 7, 6, 24-27 altele). n-
aceasta este pentru exprimarea
la care s-a ajuns. din Vechiul Testament utilizarea artico-
lului cu un adesea n parabolele
oile n asemeoea cazuri, semitul in mod pitoresc
are n minte imaginea unui moment concret, chiar s-ar referi
la un fenomen general.
3. G. Dalmao, "Viererlei Acker", n 22,
1926, pp. 120-132. b Shab 73b: "n Palestina aratul vine se-
se face (G. Dalman, Arbeit und Sitte in
n, Giilerslob, 1932, p. 179 ss.). Tos. Her. 7, 2
11 procese succesive care conduc la produsul finit: "el sea-
snopi, ... "; Shab. 7,2:
arnd ... " n unele texte rabinice acestea sunt redate n ordine
el Dalman, 0p. cit., p. 195). Un exemplu relevant este cilat
de W. G. Essame in "Sowing aud Ploughing", in Exp. T. , 72, 1960-
1961, p. 54b: Mastema a trimis corbii devore-
ze care a fost n inainte ca ei
ngropa n corbii au cules-o de pe solu-
lui" (Jub. I l, Il ). CI, de asemenea, Jer. 4, 3: nu semeni printre

4. 1tapa 'tl,v 6Mv (Mc. 4, 4; Mt. 13,4; Le. 8,5) este ntocmai ca
aramaicul 'al 'orha, ambiguu poate nsemna: (a) "pe sau
(b) de Cootextul destul de clar (a) a fost in-
mai ales lCa1:E1ta1:nen (Le. 8, 5); el c. C. Torrey,
The Four Gospe/s, Londra, 1933, p. 298: Evanghelia lui Toma 9 n-
expresia io sens: "cteva au pe
5. G. Dalman, n Paliistina-Jahrbuch, 22, 1926, pp. 121-123.
6. C. H. Dodd, The Parables ofthe Kingdom, 1935,
1936- 1938, p. 15 (de aici inainte va fi citat: Dodd).
20
NOTE
7. Pluralul 'tac; (v. 10) nu este, cum se pare,
nici o la v. 2, (Jeal EoiScun:ev a\)'touc; ev
1tOAAa), nici unul din pluralele generalizatoare comune n Evan-
ghelii (pentru acest semitism, ci p. 68, n. 75), ci trebuie privit ca o
alterare de Marcu vv. Il s.
8. Fonnula de al lui Marcu Kal EAEyev cr:iJto"i<; trebuie
fie de !Cal A.qEV care apare n Evanghelia de la Marcu
numai n 4, 9, 26, 30 poate fi lui Marcu; o va
fi n introducerea la zicerile rabinice prin cuvintele
nu haya 'omer (de ex. n Pirqe 'Abhoth).
9. Singura analogie de un gen diferit) va fi n Mc. 8,34.
J O. G. Masson, Les Parabo/es de Mare IV, Neuchtel-Paris.
1945, p. 29, nr. 1 oool)E:1CCl este lui Marcu
II. Avnd n vedere cele ce s-au spus mai sus, se poate presupu-
ne au existat trei stadii de dezvoltare a materialului din Mc. 4, 1
ss.: (1) a mpreunat cele trei parabole ale lui Iisus cunoscute:
cea a a care de la sine a
de ele sunt legate prin "ai eAE)'Ev. (2) Marcat! de
deja (v. 10), a fost o ntrebare ca
la ea, interpretarea parabolei (vv. 10, 13-20);
v. 33 de asemenea, acestui stadiu al cum o arat!
a lui 6 A6ye<; (cI p. 83). (3) Cu fonnula "ai
H.eyEv (vv. 11,21, 24), Marcu a introdus n vv. Il s., prin
intennediul termenului n:apafXlAai, un al doilea la ntreba-
rea din v. 10 de asemenea, a mai parabole (cea de-
spre n vv. 21-23, cea despre n vv. 24 s.). Mai
mult, el a lucrat asupra cadrului: 1ta).,\v. cruvaYE'tal (pre-
zent istoric), "at eEyev 8\8aX'" (vv. I s.) sunt caracteris-
tici lingvistice ale lui Marcu; el a extns detaliile asupra auditorului
din v. 10, prin vv. II ss.; v. 34, de asemenea, trebue fi
venit de la el, expresia xoplcr 8E mxpafk>).,fic; este o referire la
v. llb. Cele trei stadii ale (Iisus, Biserica Marcu)
se pot pe parcursul ntregii Evanghelii de la Marcu,
att de clar ca n capitolul 4.
12. acest lucru foarte repede, J.l.\)(J'tftplOV, SE-
So'ta\ ca referitoare la lucrarea oi
21
PROBLEMA
tcX ttO:v-ta, E1ttO'tpeqlEtV folosit pentru convertire, toate aces-
tea apar numai in Mc. 4, 11. Mai mult, textul nostru pe
Is. 6, 9 ss. ca insumnd numai ot in timp ce Marcu ex-
tinde acest text la ucenici, cum o 8, 14-21.
13. C. F. Bumey, The Poetry ofOur Lord, Oxford, 1925, p. 20
ss., p. 71 ss.
14. J. Jeremias, The Eucharistic Words of Jesus, Oxford, 1955,
p. 126, n. 2, 3.
15. V. 11: 5Eaotat. yivetat; v. 12: Ctqle9il.
16. T. W. Manson, The Teaching of Jesus, Cambridge, 1948
(1935), p. 77 (n viitor citat ca: T. W. Manson, Teaching).
17. Targ. il pe rapha ' (Is. 6, 10, cu aleph final,
"a vindeca"), din raphah (cu he final "a ierta"), cum face
Pesh. Marcu.
18. mai nainte: Mc.: btO'-rpbl'OlO'lV, Targ.: withubhun
(ls.6, 10 ebr. are singularul).
19. T. W. Manson, Teaching, p. 77.
20. Pasivul5eootcu este folosit ca o pentru nu-
mele divin.
21. A. JUlicber, Die Gleichnisreden Jesu 1, ed. a II-a, Tiibingen,
1899 (19lO), pp. 123 s. (n viitor citat: JUlicher, 1); J. Schniewind n
Dos Neue Testament Deutsch, 1, la Mc. 4, Il ; G. Bomkamm,
ThWBNT, IV, pp. 824 s.; M. Hennaniuk, La parabole evangelique,
Bruges-Paris-Louvain, 1947, p. 282.
22. Exemple: MaSa/ este sinonim (precum deja n Vechiul Tes-
tament: lez. 17, 2 Hab. 2, 6; Ps. 49, 5; 78, 2; Prov. 1,6), in Sirah
(47, 17, posibil n 39, 2, 3) n 4 Ezdra, (4, 3), cu hidha (ghici-
toare, n Cartea a fui Enoh, mesaf are sensul de
secret apocaliptic (37, 5; 38, 1; 45, 1; 57, 3; 68, 1; 69, 29), la fel
n Num. , v. 14, la 7, 89: "Cu Moise Dumnezeu a vorbit
dar cu Balaam numai n m'salim (vedenii)"; Targ.la 2 Cron. 9,
1 ebraicul hidhoth prin mithlawan d'hidhin. tennen
pentru n:apajk)A.il. Sir. 47, 17 red! hidha prin n:apc$o:l,
47, 15, are aivl)'llCt-rOlV, 39, 3 are aivlYllcXta
n:apapoA.rov. n Mc. 7, 17, are de ob-
scur''', "ghicitoare", de asemenea, Baruh 6, 10; 17, 2
22
NOTE
ocazional n Pdstorullui Hermas (ci O. Eissfeldt, Der Maschal im
A/ten Testament, Giessen, 1913, pp. 17-19; JUlicher, 1, pp. 40, 204
55.). In In. 16,25,29 1[cxpolJ.!i.a, ca opus lui rrlXpplloia,
(cI 1. A.T. Robinson, "The Parable of John 10, I-
l", n ZNW, 46, 19l1, pp. 233 s.).
23. La fel, Ch. Masson, Les Paraboles de Mare IV, NeucbAtel,
Paris, 1945, p. 28: "Dar pentru cei care sunt n toate se petrec
n simboluri,"
24. W. Bauer. Wrterbuch zum N. r., ed. a V-a, Berlin, 1958,
col. 747. Este, de asemenea, posibil cA aramaicul d', care stA la baza
lui lva, ca n Targ. Ia Is. 6, 9, unui pronume relativ:
"Pentru cei care sunt n totul obscur, care privesc
nu (T. W. Manson, Teaching, pp. 76 55.). ntelesul este

25. J.!11tO'tE are frecvent ambele sensuri n Septuaginta.
26. H. L. Strack, P. Billerbeck, Kommentar zum Neuen
ment aus Talmud und Midrasch, 6 volume, Miinchen, 1922-1961
(in viitor citat ca Bill.), n 1, pp. 662 s., patru exemple de
rabinicA la Is. 6, IOb; ele sunt toate de acord in a Is. 6, 10b
nu ca pe o a mpietririi finale, ci ca pe o
27. Pasivul arpe8i1 este un alt caz (ca oMo'tcu din Mc. 4, Il)
de evitare a folosirii numelui dumnezeiesc prin mijlocirea pasivului.
28. CI In. 16, 25a, unde Iisus desemneazA ansamblul propo-
vlduirii ca vorbire EV 7tapol}llmc; (c! Mc. 4, II b: EV
29. Pentru contrast, dar ntr-o altA el MI. 11,
25 s. par.
30. J. Schniewind, nDas Neue Testament Deutsch, 1, nMc. 4, 12.
31. Mc. 4, 10 era urmat origine de v. 13.
32. Vezi 1. Horst n ThWBNT, V, p. 553, n. 102.
33. Jiilicher, 1, pp. 203-322.
34. 1. Heinemann, Altjiid. Allegoristik, Breslau, 1936; BilI., m,
pp. 388-399.
3l. Dodd, pp. 24 ss.
36. A. Jiilicher, Vie Gleichnisreden Jesu, II, Tiibingen, 1899
(1910), p. 638 (n viitor citat: Jiilicher TI). (,
37. JUlicher II, p. 616.
23
PROBLEMA
38. Op. cit. , p. 511.
39. Op. cit., p. 16l.
40. Op. cit., p. 495.
41 . Numeroase exemple.
42. b. Pes. 49a.
43. Mech. Ex. 21, 19 par., el Bill., OI, p. 391.
44.4 Ezd. 4, 13 (armean); b. Ber. 61b; b. Sukka 28a; b. Sanh. 38b.
45. Echa rabb. Prooemium 24, ci w. Bacher, Die exegetische Ter-
minologie der jiidischen Traditionsfiteraluy, II, Leipzig, 1905, p. 121.
46. Vezi mai sus, n. 22.
47./bidem.
48. b. Sanh. 92b.
49. Nidda 2, 5.
50. b. B.B. 15a; b. 'ET. 63a.
51.Ex.r.40Ia31, 1 s.
52. b. Keth. 22ab.
53.j. Yoma3,41d.
54. j . Keth. 2,26c.
55. Git. 9, 9; b. Git. 88b, 89ab.
56. b. Pes. 114a.
57. Vezi mai sus, n. 22.
58. J. Wellhausen. Das Evangelium Marci, ed. a II-a, Berlin,
1909, p. 29.
59. Pentru analiza a parabolelor, vezi mai jos pp.
28 ss., mai ales pp. 93 ss.
60. The Parables of Jesus. their Ari and Use. New York, 1931.
61. The Parables ofthe Synoptic Gospels. Cambridge, 1937 (n
viitor citat ca B.T.D. Smith).
62. The Parables ofthe Kingdom. Londra, 1935,
1936. Am utilizat din 1938.
63. C. W. F. Smith, The Jesus of Ihe Parables, Philadephia,
1948,p. 17.
64. ,,Poate este cu ca, avnd n vedere de pa-
rabole din MI. 13, problema astfel: e ca cum tot ceea
ce ne-ar fi din predica unui predicator celebru din timpul
nostru ar fi o de povestiri ilustrative" (F. C. Grant, ,,A New
24
NOTE
Book in the Parables", Anglican Theological Review, 30, 1948, p.
119). O atare ne ar putea da o idee despre ntreaga ei valoa
re numai am n fiecare caz n parte, ce idei anume
ona predi catorul ilustreze prin fiecare exemplu individual.
De asemenea, vom indi vi dual fiecare din co-
lec1ia din Mr. 13 numai vom putea ne reconstituim
n care a rostit-o Ji sus.
II. NTOARCEREA DE LA BISERICA LA IIsus
cum au ajuns la noi, parabolele lui Iisus au un
dublu cadru istorici, Cadrul istoric original al parabolelor, ca
al tuturor ziselor Lui, l constituie o pe
parcursul lui Iisus.
Multe dintre parabole sunt spuse att de viu nct este fi-
resc li se atribuie se accepte au izvort dintr-o n-
tmplare reaW. Dar aceea, nainte ca ele o
ele "au n Biserica ale pro-
aveau drept cuvinte-
le lui Iisus, n activitatea a Bisericii, n ei
ori n ei catehetic. Ea a adunat a aranjat spusele
lui Iisus pe teme, a creat un cadru pentru ele, modificnd ade-
sea fonna lor, cnd cnd alegoriznd, totdeauna in re-
cu propria-i intre Cruce Parusie.
n studiul nostru asupra parabolelor lui Iisus este impor-
tant fim de dintre lui Iisus
cea a Bisericii primare.
n multe cazuri, va fi necesar spusele pa-
rabole lui Iisus din cadrul de gndire al Bisericii pri-
mare, n ncercarea de a restabili cadrul lor originar din
lui Iisus
l
, vrem auzim, o mai mult, ori-
ginare ale rostirilor Sale din nou
vitale de conflict autoritate din evenimentele istorice.
De ce facem ncercarea ne de cadrul isto-
ric originar al parabolelor, ne ntlnim cu anumite principii
bine definite de transformare.
27
NTOARCF.REA DE LA mSER1CA LA J1SUS
Faptul Evanghelia lui Toma" ne o in-
pentru unsprezece dintre parabolele sinoptice,
ne este de un mare ajutor n ncercare.
Acestea sunt
9 (cf p. 9)
20 de (cf p. 185)
21b 103 Furul (cf pp. 91 , 99)
57 Parabola neghinelor (cf p. 263)
63 Bogatul nebun (cf p. 203, n. 62)
64 Cina cea mare (ci p. 215)
Loghionul
Loghionul
Loghionul
Loghionul
Loghionul
Loghionul
Loghionul
Loghionul
Loghionul
Loghionul
Loghionul
65 cei ai viei (ci pp. 76 ss.)
76 (cf pp. 238 s.)
96 Aluatul (cf p. 185)
107 Oaia cea (ci p. 170)
109 Comoara (cf p.37)
n evangheliile Evanghelia
Mc.
Material comun lui Mt. Lc.
Special n MI.
Special n Lc.
sinoptice lui Toma
6
9
10
15
3
4
3
l
1. Traducerea parabole/or n limba
Iisus vorbea n aramaica

Sarcina de a traduce
spusele Sale n care a fost la o timpu-
rie, a implicat n mod necesar, uneori ntr-o conside-
n general ntr-un grad redus,
28
TRADUCEREA PARABQLELQI{ IN LI MBA
n De aici retraducerea parabolelor n
limba a lui Iisus este poate cel mai important sprijin
n recuperarea sensului lor originar.
numeroasele exemple prezentate n
carte vor stabili acestei mai bine dect
jecturile teoretice.
Orice om inteligent va da seama de caracterul experi-
mental al unor atari retraduceri. nu se poate nega fap-
tul ele se pe O ntr-o
numeroasele variatii n traducere, care apar n
demne de ncredere referitoare
la vocabularul aramaic, care la baza acestei traduceri.
Din nefericire, acestui valoros sprijin este cu
greu mai n mod sistema-
tic. Parabola locurilor la "cina cea mare" poate servi ca
plu pentru a demonstra cum versiuni , mult diferite n
limba ne conduc napoi la una din ara-

Variantele sunt subliniate.
Le. 44, 8-10
UOtav K).n9Uc; {m6 "ttvoc; tk

Wr1Ka1gJe).,l9fjc; Ei, tDv
zrpwtOlCA\qiay,
IlTFt01E EynuOtEpOr; qou TI
{Hi autau,
Kat Ef"SWy Q cre ICCd. qUt9v
E.pE 001
00<; toimq t01tQV,
Kal. tOtE (ioEn "EtC! aiq
xVvn, tOv qxa1:0V 61tOV
KalbElV.
MI. 20, 28 (D. it. , sy.)
Eiopx611VOl OE Ka\.
K).u9EY1Er; OEtzryfiqcu
IIi) avaKAivEq9 Ei, IOV,
t61touS;,
1ll"t1tOtE EvOOi6tf;p6!; qou
Eri:Mn
Kal. zrOOQE).a9Jy b OEllWO-
KAirtwp e\ltU 001
En !CalOO XWOE1,
Kat KalalqXvvenq1J.
29
TNTQARCF:RF..A OF. LA Ill SEIUCA LA [[SUS
'A"t.."t..' Olay
1tOpeuBeb; 4Yel1teqE elC; lOV
EQXqtpy t6nov,
\va lhav E"t..Bn 6 Kp;"t..DKW,
su. Epe 0'0\:
tpl"t..E, npoqqYelBneL
Q,vWtEPOY'
t6tE EO''tal 0'01 EvWm-
ov 1tClvnOV 'toov ouvava-
KelJlEvOlV 001.
'Eay 5!
gYaltEqnc Ete; tOV Duoyq
t61tOV KCll enUSn O'ou
ll't'tOlV,
Epe OOl 6 SEl1tYOK)..DtCop
Qllvaxe !Il
Kal EO'tat OOt 'tO\)tO XpUQl-
lIQY.
Trebuie se seama de puncte: (a) Ara-
maicul miStutha are dublul de: (1) "banchet", (2)
variantele 'YCq.lOL, SEl1tVfjOal (r. 1) provin din miJ-
tutha, care are de "banchet". (b) Remarcabilele vari-
anle MI;", (r. 18) se aramai-
eului Jibha care (1) "onoare", (2)
"parte". n pasajul nostru este cel de .. onorat".
variate fonne compuse: r. 1: 1CaEv. 1tapCX1caEv; r. 3:
KataKI.VEOSal, ava1CI.VEOSat; r. 7: epXEOeal. 7tpoO"epXEo-
eat; r. 17: auvayuv.
Aceste variante se faptului aramaica nu for-
cuvinte compuse; de unde n toate aceste
exemple baza este o d) lu-
crarea lui M. Black, An Aramaic Approach to the Gospels
and Acts, Oxford, 1934, pp. 129-133, ar fi n considera-
re, acolo unde e stabilit atunci cnd este n ara-
cteva exemple de
paranomasie, se iau n traducerile Evan-
ghe1iilor n n (unde, tre-
buie se seama de dialectale), un
mijloc n plus pentru a controla procesul de retraducere; im-
30
DF. l'RF.ZEt\'TAH.E
presia de toate acestea trebuie fie aceea acum exis-
o probabilitate mult de a ajunge napoi la textul
originar cu ajutorul variantelor de traducere.
2. de prezentare
Era inevitabil ca, n procesul de traducere in nu nu-
mai vocabularul, ci prezentarea materialului fi suferit o
"traducere" n termenii mediului elenistic. Astfel de modifi-
apar n parabolele lucanice, ca de exemplu substituirea
tehnicii de constructie elenistice
9
, a procedurii de drept ro-
manlO, a horticulturii
ll
a scenariului
l2
, nepalestiniene; n Le.
7, 32, ElCAauaa1e poate fi utilizat cu de a evita pate-
ticul gest palestinian allovirii pieptului (par. Mt. Il , 17 ElC6-
'l'a'te) ca semn de doliu, La Marcu, ntlnim diviziunea
a n patru (Mc. 13, 35, el 6, 48), pe regula-
mentul serviciului militar roman (cf. Fapt. 12,4), in locul di-
viziunii palestiniene" in trei (Le. 12, 30); una dintre nu-
meroasele ce cea de-a doua Evanghelie a
fost n Roma, n astfel de cazuri, suntem
descrierii palestiniene a
trebuie cu Vom vedea, de
exemplu, Iisus repetat prin mijlo-
cirea metode mediteraneene de privite
de evrei ca deosebit de nemiloase', De unde modu-
rile nepalestiniene de reprezentare nu totdeauna o in-
sau o de autenticitate. Numai atunci
putem ajunge la o ntr-un anumit grad de n-
credere, cnd apare
3.
n parabola slugilor li s-au bani, forma
despre trei slugi, dintre care prima a primit
31
lNTQAlICEREA DE LA I3lSERtCA LA IISUS
cinci a doua, doi, iar a treia, unul, respectiv
50.000, 20.000, 10.000 de dinari (MI. 25, 15); n forma luca-
avem zece slugi care n-au primit dect cte o de di-
nari fiecare (Le. 19, 13). Continuarea istorisirii, n Le. 19, 16-21 ,
mai ales articolul dinaintea lui Etepo<;, 19-20,
rul slugilor (trei) dat de Matei este originar; lucru cu
privire la sume: suma cea mai (precum la Luca) trebuie
fie cea deoarece la ambii se
n mod expres, swna este (Mt. 25, 21, 23, 6Ai:ya; Lc.
19, 17, O .. .xuj'[ov); or 10.000-50.000 de dinari cu greu con-
cu aceasta. Apoi Luca a slugilor, n timp
ce Matei a crescut n mod imens sumele implicate.
pe care o resimte povestitorul oriental atunci
cnd sume mari a dus la o a am-
belor versiuni ale istorisirii
l6

. de a a jucat un rol n expansiunea
prin de pe care a
suferit-o parabola cinei celei mari la Matei.
n Lc. 14, 16 n Evanghelia lui Toma (64), gazda este un
individ particular, pe cnd n MI. 22, 2, ea este un rege, ceea
ce nu se cu istorisirii (vezi p. 215).
Schimbarea "gazdei" cu "regele" trebuie drept
fel de comutare n ca cea pe care o ntlnim in lite-
ratura unde parabolele despre cea de toate zile-
le sunt modificate n parabole n care un rege,



n n versiunea din Evanghelia lui Toma a acestei
parabole, scenele- sunt relatate mult mai viu, iar mediul rural
se ntr-unul urbaniI. Parabola cum
apare n Evanghelia lui Toma (9), aduce un exemplu de
Iisus a zis: a um-
plut mna a aruncat Unele au pe
drum; au venit le-au adunat. Altele au pe pia-
32
.....
nu nfipt n nici nu
spic spre cer. Iar altele au ntre ei au
iar viermii au mncat-o. Iar altele au pe
mnt bun au adus spre cer; ele au
dat 60 la o 120 la o Aici, ca adaosuri la
forma a parabolei, avem antiteza: "nu infipt
n nici n-au spic spre cer",
unea viermilor (120).
Uneori este cum nu se poate mai
de exemplu, metafora ce se la ndoita slujire (MI. 6,24;
Le. 16, 13) apare in Evanghelia lui Toma (47a) astfel: "Este cu
ca un singur om ncalece doi cai sau
arcuri precum este cu ca O
la doi
Incluse n cazuri le de avem de-a face cu fo-
losirea unor stilistice care la realis-
mului Un exemplu este inserarea a cuvinte:
AEyOUOW au't41, n Mt. 21,41, care lipsesc din Me. 12,9
Le. 20, 16. Prin introducerea lor, lui [isus sunt
asupra lor da seama de
aceasta - o care poate fi att n Vechiul Testa-
ment (de exemplu, parabola profetului Natban, 2 Sam. 14,8 ss.,
sau parabola unuia dintre fiii Rg. 20,40), ct n
alte parabole ale lui Iisus (MI. 21, 31; Le. 7, 43)19. '
Chiar foarte nensemnate adaosuri pot produce o schimba-
re de accent. n introducerea la parabola smochinului, in rela-
tarea lui Luca, cnd ni se spune privim smochinul
copacii" (Le. 21, 29), cuvintele copacii", care lipsesc
n Me. 13, 28 Mt. 24,32, infidele naturii, ne dis-
trag de la aspectul deosebit de al smochinului n
timpul iernii, care face din el un simbol foarte potrivit pentru
misterul al O ntre Le. 5, 36 Me.
2, 2 1, scoate n relief o schimbare de accent
33
NTOARCEREA DE IA BISERICA I.A IISUS
prin n ambele texte este vorba de
crpirea unei haine vechi, dezvoltarea este dife-
Marcu zice: "Nimeni nu coase la veche petec din-
tr-o de altfel petecul nou va trage din haina
veche se face o mai rea"; accentul cade asupra
rupturii , de reparatie. Luca zice: "Nimeni nu
pune petec de la la veche, altfel se rupe
haina cea iar petecul luat din ea nu se la cea
veche". Aici, n timp ce pitorescul povestirii prin in-
troducerea distrugeri i hainei noi, se pierde accentuarea faptu-
lui ruptura tocmai prin se
cercetarea cere Este o spe-
a folosirii parabolelor de Iisus faptul
ele sunt luate din de toate zilele, n unele cazuri ele
expun aspecte comune, avnd ca scop atragerea
asupra se pune, n general, un accent
deosebit
20

Este o ntmplare cu totul ca
refuze cu o

ca casei (regale)
fie obligat cheme la masa sa pe cei mai buni pe care-i
poate pe (MI. 22, 9; Le. 14,21-23); sau ca fecioare-
le, care l pe mire, toate (Mt. 25, 5); sau
ca mirele refuze intrarea la nunta a celor (MI. 25,
12, el Le. 13,25); sau ca un invitat se prezinte la nunta fiu-
lui regelui ntr-un murdar (MI, 22, Il ss.);
este ca un bob de gru nsutit (Me. 4,
8; ci 26, 12)" .
Asemenea extravagante sunt caracterist ice
modului oriental de a povest i
ll
, iar cu care ele apar
n parabole Iisus a adoptat n mod intentionat accst
stil. Elementul surprizei pe care ele l avea n intentie
arate unde trebuia Aceasta apare cum nu se
poate mai izbitor n parabola slugii viclene. Cnd "sluga" 24
34
TF.MELOR DIN VECHIUL TF$TAMF..NT I'OVES1lJULE POPUlARE
din parabola slugii necredincioase este ca datornd
suma de 10.000 de 100 milioane dinari)lS, natu-
ra a acestei sume fantastice devine da-
ne amintim tributul anual al Galileei al Pereei , n anul
4 . Hr., se ridica la sute de talan\i (Iosif, Anr. 17. 318),
a cincizecea parte din acea
Dar imensitatea sumei este Ea este
imprime n "prin tactica ideea omul
nu poate datoria Dumnezeu,
puternic n relief contrast cu banala datorie de o
de dinari a celuilalt slujitor. De aici nu nicidecum
se poate apela la.D respingere n a tuturor aspectelor ne-
din parabolele lui Ii sus; cnd cnd,
Iisus pare fi pennis ca sensul unei parabole
textul, introducnd astfel elemente paradoxale ntr-o istorisire
altfel Oricum, fonnelor paralele in care
parabolele ne-au parvenit ct de corect este
punctul de vedere n unele cazuri, parabolele au suferit
prefaceri versiunea cea mai originalul.
4. teme/or din Vechiul Testament din povestirile
populare
n unele texte ale parabole lor, apar din
(Me. 4, 29, 32; 12, 9a, 10 s. par.; MI. 25, 31,46; el Le. 13, 27,
29). remarcabi l de mic al exemplelor este redus prin
faptului dintre cele patru la care ne-am refe-
rit din Mt. Le., cel trei, nu toate patru, sunt secun-
dare
17
De unde avnd n vedere variantele din Evan-
ghelia lui Toma, restul (cazurilor) cer o examinare

Versiunea parabolei viei n Evanghelia lui Toma (65), ca
fonna (20, 9), nu descrierea a ame-
35
iNTOARCEREA DE LA BISERICA LA IISUS
viei din Is. 5, 1 (Mc. 12, 1 par. Mt. 21 , 33),
nici nu ntrebarea din ncheiere, pe Is. 5, 5 (Mc. 12,
9 par.), iar citatul final din Ps. 118, 22 s. apare ca un loghion
independent (66). Astfel, deoarece, precum
acest loghion, Evanghelia lui Toma nu opune nici o
ne de principiu la citatele din mai presus de
te, deoarece n Evangheliile sinoptice (Is. 5, I S., 5; Ps. 11 8,
22 ss.) nu sunt citate textul ebraic, ci cel grecesd
8
,
aceste scripturi stice nu trebuie privite ca
formei originare a
Concluzia parabolei de din Evanghelia lui
Toma (20) precum ..... ea ntinde o lun-
devine (01ce1tll) pentru cerului". S-ar pu-
tea ca aceasta fie o aluzie la Dan. 4, 9, 18; lez. 17,23;
31, 6; n Me. (4, 32) este la lez. 17, 23 Dan.
4,9, n timp ce n Mt. (13, 32) Le. (13, 19) este un citat liber
din Dan. 4, 18.
Descrierea a de ca un arbore,
care apare numai n Mt. Le., dar nu n Me. n Evanghe-
lia lui Toma, este tot din Dan. 4, 17. n n pa-
rabola aluatului, imensa cantitate (n de trei
(se 'a) de faioi (MI. 13,33; Lc.13, 21) dioEvanghe/ia
lui Toma (96); ea ar putea din Facere 18,6 (textul
masoretic). Deci, iese n o
de a elucida prin - sau de a introduce - din
aceasta nu exclude posibilitatea ca
Iisus se fi referit din cnd n cnd la n vreo para-
Aceasta este extrem de probabil n cel ca-
zuri: la parabolei de (vezi mai sus)
la parabolei care (Mc. 4, 29,
cit. loil4, 13, textul ebraic).
de astfel de din se pare din
cnd n cnd loc n parabole teme din povestirile
36
II\'fLUFJ\'TA TFJ>1ELOlt DIN VECHIUL TISTAMENT POVESTIRILE POPUlARE
populare. Vom vedea n mod repetat Iisus a uz
de astfel de teme; dar cel n cazuri se poate de-
monstra acestea sunt secundare.
Versiunea parabolei comorii ascunse n din Evan-
ghelia lui Toma (109), este total Ea despre
un om care a un ogor, iar aceea a descoperit
din ntmplare, n proprietatea sa, o care l-a
Aceasta de-abia are ceva comun cu versiunea
care, cu este cea Pe de parte, noua
versiune corespunde unei povestiri rabinic!?
Evallgheli.a
lui Toma (109)
este ca un om
care avea o ascun-
in ogorul despre ca-
re el nu nimic. mu-
rind, el a ogorul fiului
Fiul, de asemenea, n-a
nimic despre comoa-
el a vndut acest ogor.
Iar a
are a comoara.
el a nceput mpru-
mute bani cu ori-
cui voia.

Cntarea 12)
EI (vezi citatul din Cn-
tarea 12) este
ntocmai ca omul care a
un loc plin de gu-
nOi.
era
l-a vndut pentru o
ridicol de
a
acolo cu harnicie a
in el o
El a construit deci un
mare palat trecea prin el
cu alai de sclavi pe care-i
din
Cnd a
aceasta, mai se sufoce
(de rea).
37
NTOARCEREA DE lA I3lSERlC.'" lA llSUS
n timp ce, n Matei , parabola comorii din descrie
bucurie a (vezi pp. 239 ss.), n
ghelia lui Toma, sub povestirii rabinice, este
n ntregime; acwn parabola descrie turbarea unui
om care a o ocazie
Al doilea exemplu, n care o din povestirile populare
a fost ca un element secundar apare
n Evanghelia de la Matei. n parabola cinei celei mari, el a
inserat descrierea unei puniti ve: regele, mniat de
abuzul de uciderea slujitori lor trimite garda


cu porunca de omor pe de a da foc lor
(MI. 22, 7). Acest episod, care rupe care
din Le. din Ev. lui Toma, face uz de o din
Orientul vechi care este n iudaismul trziu, care n
Mt. 22, 7 distrugerea Ierusalimului.
5. Schimbarea auditoriului
Parabola viei un bun exemplu cu privire
la schimbarea de auditoriu (Mt. 20, 1-16). Pentru a
variatele care au fost date acestei
le, trebuie napoi n timp.
a) BISERICA BISERICA (ca-
re a urmat citesc Evanghelie n
minica Septuagesima
J1
, la inceputul postului clerului
lJ
,
la inceputul Postului Mare, de dinainte de Patimi. Epistola
este 1 Cor. 9,24-27, cu ndemnul de a alerga
n intrecerea Ce Biserica la nceputul
Postului Mare? Chemarea la via Domnului. din
le cele mai vechi, aceasta a fost pentru
re; din timpul lui lrineu
l4
, cele cinci ceasuri ale chemarii
au fost luate ca simboliznd perioade din istori a mntuirii, de
la Adam nainte; de pe timpul lui Origen, ele au' simbolizat
38
SCHIMBAREA AUDlTORlULUI
feritele stadii ale umane n care oamenii devin
aceste fie ca perioade ale istoriei, fie
ca perioade ale umane, sunt adesea legate una de alta.
Dar, cu totul deoparte aceste alegorice, pa-
rabola nu sensul unei spre via
O astfel de interpretare concluziei parabolei, ca-
re accentul nu cade pe o chemare spre vie, ci pe dis-
tribuirea la zilei de lucru.
b) ntorcndu-ne n timp, toate manuscrisele Nou-
lui Testament, n de MBLZ, 085 sa bo, au, ca
a parabolei, v. 16b: rap Elmv
Of Cum parabola
mul\i
l6
sunt dar deci numai
ajung la mntuire?
Primii, cei care au fost sunt pre-
aici ca un avertisment; ei au fost ei, de-
oarece crtesc, se cu meritele lor, se contra
rrii lui Dumnezeu, pe scurt, resping darul lui Dumnezeu
l
1, se
exclud de la mntuire. Lor li se cuvntul ')1t()"(E (v.
14). in interpretare, parabola este ca o
a mpiedica mntuirea prin crtire,
autojustificare sau respingere. Dar aici, interpretare
nu parabolei. ceea ce ei primesc n pri-
mul rnd nu este condamnarea, ci plata cu care au de
acord. Nu este v. 16b n manuscrisele
egiptene timpurii n versiuni (vezi mai sus). Ceea ce avem
aici este una dintre acele concluzii comune generalizatoare,
n cazul de din Mt. 22, 14 probabil nainte
de primului secol.
c) De aici, mergem mai napoi, ajungem la evan-
ghelistul Matei EI a inserat ntr-un context marea para-
despre "cei dinti" (Mt. 20, 8, 10) "cei de pe
(Mt. 20, 8, 12, 14), n scopul de a ilustra zicerea din Mc. 10,
39
lmuARCEREA DE LA BISERICA LA IISUS
31 (par. Mt. 19, 30): 1tOAAOl oe O"oV"tat 1tpiihot eO"xa'tot
Kal. oi. O"XCl'tot 1tp(not, cu care Marcu ncheie comunica-
rea de mai nainte Petru. Transpunnd ordinea expresii-
lor "cei dinti" "cei de pe el a utilizat zicerea drept
concluzie a parabolei (Mt. 20, 16) n feluri , prin cuvn-
tul yap (20, 1) prin cuvntul oU'tmc; (20, 16) , a pus-o n
mod expres n cu 19,30.)8
in contextul ei marcan, ceea ce zicere este
n veacul vi itor ntreaga de ranguri va fi
este nesigur ea are confirme pro-
misiunile pe care Ii sus tocmai le-a lacut ucenicilor sau
contra
n ambele cazuri, parabola reprezenta pentru Ma-
tei rangurilor, care se va ntmpla n ziua cea de
pe El va fi tras concluzie din
slujitorului, v. 8b: KaAEO"ov 't0Uc; Epya'tac; Kal cm6ooc; 'tov
l-u0"96v, a1[o 'trov EO"xa'toov Emc; 'trov 1tpoJ'tmv.
mpotriva punctului de vedere parabola
ilustreze modul n care, n ziua cea de pe cei dinti vor
deveni cei de pe iar cei de pe - cei dinti, nu este
nu este vorba numai de ci de
cinci grupuri, deoarece, de la v. 8 nainte, numai primul ul-
timul grup scena; celelalte trei grupuri in-
termediare sunt uitate; ele au fost introduse numai pentru a
ilustra care au dus la tocmirea
mai ales urgenta nevoie de muncitori. Dar este posibil ridi-
O contra parabola ilus-
treze a ordini i n ziua cea de pe Ea
este cum am mai spus, pe v. 8b:
arto 'trov EO"xa'twv eooc; 'trov rtponmv. Dar este clar acesta
este un n parabolei.
Ordinea nu are mare cu greu s-ar putea
spune minute mai sau mai trziu ar atri-
40
SCHIMBAREA AUDITORIULUI
bui prioritate vreunuia sau l-ar lipsi de ea
l 9
De fapt, nu apare
nici o plngere n continuare n ordini i care,
n contextul ei, ar trcbui sublinieze doar egali-
tatea dintre primii ultimii. Poate ea, pur simplu,
arate cum "cei dinti au fost fie martori la pla-
ta celor cu Dar poate este mai simplu
prin ixp!;uJl-evcx; ixrco, cwn se face adesea, "ne-
"incluznd" OI, astfel v. 8 nu se referea la origi-
ne, n primul rnd, la succesiunea ci semnifica mai de-
tuturor simbria, la ultimul". in orice
caz, este sigur parabola nu constituie o despre
narea ordini i la deoarece primesc simbrie
cu exactitate.
d) Acum, cum se vede din Mc., contextul mateian ac-
tual nu cel originar. De aceea, trebuie trecem dincolo
de Mt. studiem parabola vreo la contextul
ei. Este posibil ca de ncheiere din v. 16 un
cu totul diferit de cel pe care l cere cadrul ei ma-
teian actual.
din Ezdra este preocupat de intrebarea ge-
precedente vor fi dezavantajate n cu cele
care vor El "EI
mi-a zis: Voi face Judecata Mea precum un dans n cerc
l
; ast-
fel, nici cel de pe nu va fi n nici cel dinti nu va
fi n frunte" (4 Ezd. 5, 42l
1
. Cei dinti cei de pe cei
di n cei dinti - nu este nici o sunt egal i.
interpretare a parabolei este in mod general
aceea ea egalitatea
n lui Dumnezeu; unii ar EI
ne este pe de-a ntregul din har, dar acest
punct de vedere este deoarece cei dinti urmat pla-
ta, cum ar zice Pavel, Ka'ta OcpeiflIla nu Ka'ta xupw
(Rom. 4, 4). Dar, de o parte aceasta, punctul culminant
41
NTOARCEREA DE IA mSER1CA IA IlSUS
al istorisirii, care aici auditori ul, a fost
cu nu pentru ci "cu att mai
pentru cei de pe
e) ncepe se omitem v. 16 (ohtO><; eO"ov-
'[al oi. eO"xa'[ol 1tPOO'[Ol KOt. oi. 1tPOO'[Ol eO"xa,[ol). cum
putem vedea din Mc. 10, 31; Lc. 13, 30 (c[ Lc. 9, 35)"5, acest
verset a fost la origine un Ioghion independent<6, poate nimic
mai mult dect o

care a fost parabolei noas-
tre ca o concluzie generalizatoare, dar nu cu
sul ei" . Se pot aduce numeroase exemple de a unor
astfel de concl uzii generali zatoare-w. Dar, parabola origi-
se tennina cu ntrebarea din v. 15, a oferi vreo expli-
ca\ie, ea avea un caracter asupra lor. o
istorisire despre o nedreptate Dubla plngere (v. 12) nu
este, dect foarte bine fiecare
trebuie fi fost silit ntrebarea:
"De ce casei de a se da tutu-
ror Cum de pennite el ca cel de pe pri-
plata pentru o zi cnd a lucrat numai o
fie vorba aici, pur simplu, de o nedreptate De
un capriciu? De o Departe de aceasta! Nici
nu poate fi de o generozitate deoarece cu
primesc numai o care n
un salariu de mizerie. Nici unul nu mai mult
SG
Chiar
n cazul ultimilor este vina lor tocmai n
timpul cnd culesul viilor cerea de lucru, ei
n trziu

chiar
scuza lor nimeni nu i-a angajat (v. 7) este o de
pentru (ca cea a servitorului din MI. 25,24 s.),
o acoperire pentru tipica lor ei
inima El vede practic, ei nu vor avea ni-
mic plata pentru o de nu va
o familie; copii i lor vor va veni
42
SCHIMBAREA AUDITORI ULUI
cu minile goale. Tocmai din cauza milei sale de
lor, permite ca ei fie cu simbria un-
ei zile ntregi . n acest caz, parabola nu un act ar-
bitrar, ci comportamentul unui om cu care este
plin de si mpatic pentru cei

Acesta
este felul n care, zice Ii sus, Dumnezeu i pe oameni.
este Dumnezeu, plin de ndurare.
EI le un loc nemeritat n Sa,
nti de toate este Sa. ntregul accent cade pe ulti-
mele cuvinte: ou eyoo Ctya86c; (v. 15).
De ce a spus Iisus parabola? Avea EI drept scop
rea milei lui Dumnezeu pentru cei De-ar fi fost ar
fi putut omite partea a doua a parabolei (v. II ss.). Dar tocmai
pe cea de-a doua parte cade accentul principal, deoarece para-
bola este una dintre cele cu Ea descrie
episoade: (1) angajarea muncitorilor nvoiala privi-
toare la plata lor (vezi vv. I-8); (2) indignarea celor
de (vv. 9-15). n toate parabolele cu
accentul cade pe a doua parte (vezi Lc. 15, II ss.; Lc. 16,
19 ss.; MI. 22, 1-14). Atunci, ce vrea cea de-a doua
parte, episodul n care se se re-
primind umilitoarea ge-
pentru Eu sunt bun?" (v. 15)? Parabola este limpede
celor care se cu crtitorii, celor care
se opun bunei vestiri, de exemplu, farisei lor. lui
Iisus era aceea de a le ct de de
de iubire era critica lor. Astfel, zice EI,
este lui Dumnezeu; pentru Dumnezeu este att
de bun, sunt Eu. El Evanghelia contra criticilorM.
Aici, n mod limpede, am redobndit cadrul istoric origi-
nal. Suntem dintr-o ntr-o
din lui Iisus, precum, adesea, o Evanghe-
liile. auzim nvinuirea lui Iisus este prie-
43
il\'TOARCERF..A DE LA IllSERlCA LA llSUS
tenul celor al marginalilor ni se de-
spre oameni pentru care Evanghelia este n mod repe-
tat, Iisus este constrns justifice conduita Sa protejeze
vestea cea aici, El spune: este Dumne-
zeu, att de bun, att de plin de milostivire pentru cei
cum de
cum contextul din Mt. (ntrebarea lui Petru in 19,
27), Biserica lega parabola de ucenicii lui Iisus,
tnd astfel utilizarea sa n Mo-
tivul lor de a fi procedat este de deoarece erau
n ca Biserica din zilele noastre, care face
uz de cu fariseii din Evanghelii ca materiale pentru
ea este pentru co-
cuvinte care erau adresate adversarilor.
Astfel am dobndit o de studiu a parabolelor care
este de o un principiu suplimentar de
transformare, anume: a suferit o schimbare sau O
restrngere a auditoriului. Multe parabole pe care Biserica
le lega de ucenicii lui Iisus la origine adresa-
te unui auditoriu cu totul diferit, fariseilor,
sau
un exemplu - dintr-un mare de cazuri similare -
poate ti Lc. 13,3-7 par. Mt. 18,12-14. Lc.,
parabola cu oaia cea a fost de indignata n-
trebare a fariseilor: "De ce (o'tt='t\ on) i admite la comuniu-
nea mesei Sale" (Lc. 15, 2), se ncheie in Lc. cu cuvintele:
"Astfel Dumnezeu
lS
(la va avea mai
bucurie pentru un care se dect pen-
tru de (&.KCllOl) care D-au nevoie de
(15, 7). Cu scopul de a justifica Evanghelia mpo-
triva critici lor ei, Iisus a argumentat, prin mijlocirea unei pa-
rabole, ntocmai cum un tunna n
se de oaia pe care a tot Dumne-
44
SCH1MBAnf.A AUDITORI ULUI
zeu se de care se EI se din
poate ierta. De aceea, spune Iisus, i primesc Eu pe

Parabola are un auditoriu cu totul diferit n relatarea lui
Matei. Ea nu se ca n cea a lui Luca,
lui Iisus, ci ucenicilor cum din MI. 18, 1. De
aceea, din MI. are un accent diferit
Ea "Astfel, nu este vrerea
S7
lui
zeus, ca chiar
9
unul 60 din cei 61 mai de pe fie pierduW'
(18, 14). Cnd ea este n contextul de a nu
pe vreunul din cei din (v. 10) al
privind ndreptarea unui frate (vv. 15-17), fraza de
cheiere un mod limpede: Este voia lui Dumnezeu
ca tu te duci fratele cel tot att de insistent
precum din oaia
Astfel, n Mt., parabola este ucenicilor, o chemare
de a exercita o
de

accentul nu cade ca n Le., pe
curia ci pe exemplul sale
marea pentru
n MI. 18 aceasta este capitolului; in-
terpretarea a lui drept o pentru comunitate
este n contextul se parabola mateia-
este o cu totul
de cuvinte izolate, o expansiune a
marcane din Me. 9, Astfel, contextul
mateian nu ne din
lui Iisus care a dat parabolei cu oaia cea Nu
ncape nici o Luca a Ca
n attea alte l vedem pe Iisus vestea
cea contra criticilor ei declarnd lui
zeu, lui Dumnezeu ntru iertare, ca motiv al
ei Sale de Putem acest
45
- -----------------
NTOARCEREA DE L\ BISERICA LA IISUS
punct de vedere cu cea mai mare ncredere, deoarece n limba
fraza de ncheiere din Mt. (18, 14) la fel ca
fraza din Le. (15,7): Aceasta inima
lui Dumnezeu! n Mt. (18, 14), (1) negativul n
mod real a doua a frazei
66
(2) cuvntul roava (vezi
p. 123, n. 57) are sensul de Deci originar
din MI. 18, 14 se a fi acesta: "Este bucurie n inima lui
Dwnnczeu cnd unul dintre cei mai de pe este mntuit",
Aceasta corespunde exact cu Le. 15, 7a.
Astfel , suntem cu ca n
MI. 20, 1-16; o la origine contra adversa-
rilor lui Iisus (n Le.) s-a transformat n una ucenici-
lor (n MI.). Schimbarea a dus la o mutare a accentu-
lui : o asumat un caracter parenetic.
asupra auditoriului fac parte din cadrul para-
bolelor de aceea, au fost expuse la o mai manevrare
dect parabolele nsele. De aici, ele cer o
deosebit de punct de vcdere din faptul
Evangheliile sunt uneori discordante n ceea ce ase-
menea detalii. Poate nu trebuie se insiste prea mult asu-
pra faptului n Me. (3, 22) parabola despre Beelzebul este
n MI. (12,24) - fariseilor, iar n Le. (Il,
14) - Aici, cnd Marcu (I l , 27) parabola
viei ca fiind arhiereilor,
Matei o arhiereilor lor (21,23)
sau arhiereilor fariseilor (21 , 45), iar Luca, pe de parte,
(20, 9) sau arhiereilor (20, 19) .
De mai mare este exemplul privitor la or-
bul care pe orb, care, n Mt. (15, 14), este ndreptat
ca o far isei, dar n Le. (6,39), pe de parte,
este adresat ca un avertisment

cnd n MI.
parabola oii pierdute (18, 12-14), iar n Mc. proverbul despre
sare (9, 50) sunt adresate ucenicilor, n timp ce, pe de par-
46
SCH!MI3AHEA AUD!TORIULU!
le, Lc. o pe cea dinti adversarilor lui Iisus (15, 2),
iar pe cea de-a doua (14, 25), suntem
cu o care cu greu poate fi prin metode
armonizatoarc.
Un caz extrem intervine atunci cnd unul evan-
ghel ist se contrazice pe sine de exemplu, cnd Matei
cuvntul despre pomul roada sa, ntr-un loc ca fi ind
adresat sau ucenicilor (7, 16-20), iar n altul - fari-
seilor ( 12,33-37); n mod similar, Luca parabola cu
n o (8, 16) ca fiind ucenicilor, iar
(11 ,33) ca fiind ar fi posibil
se explice aceste exemple prin presupunerea Iisus a
rostit aceste parabole de ori unor
nu n cazul lui Mc. 4, unde autorul,
n 4, 10, face ca parabolcle
69
din 4, 21-32 fie adresate cer-
cului mai restrns al "celor eare erau n jurul cu
cei 12" (MI. 13, 10, ucenici), n timp ce, pe de parte,
n 4, 33-34 (par. Mi. 13, 34 s), ele sunt adresate
Analiza a cclor parabole, pc care am ra-
cut-o la pp. 38 ss., n transmiterea materia-
lului Evangheliilor, o spre a trans-
fo rma parabolele pe care Iisus le adresa
adversarilor n parabole destinate ucenici lor: o care
este tuturor celor trei Evangheli i (sinoptice). n
cele ce o de exemple pri vind acest
proces: Mc. 9, 10; 13,33 ss.; MI. 5,25; 6, 22 s.; 27; 7, 3-5; 9-
II ; 13 S.; 16-18; 13,47 S.; 18, 12-14; 20, I SS.; 24, 43 S.; 24,
45 SS.; 25, I SS.; Le. 6, 39; 41 S.; 11 , 11-1 3; 12, 25; 35 SS.; 12,
39 s.; 12, 41 ss.; 13, 23 s.; 16, 1 ss.; 17, 7 ss.; Evanghelia lui
Toma 20. Un examen al exemplelor de mai sus va demonstra
de a transforma parabolele adresate n
parabole adresate ucenicilor este n toate straturile
sinoptice trebuie fi fost n la o mult
mai timpurie
70

47
iNTQAnCEREA DE lA BlSER1CA LA JlSUS
Acest proces ncheierea n Evanghelia lui Toma;
aici ntreaga de parabole raportate a ajuns fie pri-
ca pentru gnostiei
11

cte nu nici un eaz demonstratibil de pro-
ces invers, prin care o la origine pentru ucc-
nici fi fost n una
De unde trebuie ntotdeauna ne cine
au fost originari ce poate nsemne o
o ca adversarilor sau
6. Utilizarea ca a parabole/or de
Studiind parabola oii celei pierdute, am ntrebuin-
sa de Iisus a fost ca o a Evanghe-
liei contra adversarilor ea a fost de Matei n-
tr-un context referitor la ordinea a ca
un ndemn pentru exercite o
torire de Cu alte cuvinte, parabola pierdut
Sitz im Leben-ul ei original a fost de Bi-
ntr-un material de ndemnare, fenomen des ntlnit.
Mica privind mergerea n


ne-a fost in Mt. (5,25 s.) n Lc. (12,58 s.) cu o
n n pofida unor minore dife-
de formulare
ll
.
Dar plasat fiecare ntr-un ca-
dru foarte diferit.
La Matei, ea este de prima din Predica de
pe Munte, urii (5, 21 s.). Este mai bine te impaci
- este sfatul din 5, 23 s. -, altfel nchinarea ta este o
torie; ce nu te vei fi Dumnezeu nu va accepta
darul ta de iertare
14

Dar disputa a ajuns la stadiul unor proceduri le-
gale, implicnd poate suma unui creditor, n acest
caz - forma a parabolei - trebuie faci tot
48
mlUUIlliA CA ALE PARADOLELOR DE cATRE
ce se poate pentru a ajunge la un acord cu partea Tre-
buie faci primul pas, n ntmpinare;
de nu, pericolul n cale. Cel ce se ncrede n presupusa
dreptate a sale acela ar putea
sufere sub Astfel, n Mi., parabola
este ca ndrumar de nu se nicide-
cum pentru astfel de apare periculos de
de trivialitate.
n Le., parabola a fost ntr-un context cu to-
tul diferit. Ea este (de la 12,35 n continuare) de o
serie de ziceri care vorbesc cu seriozitate de criza pre-
de semnele vremuri lor. Iisus cu severitate no-
rodul pentru incapacitatea sa de a da seama de gravita-
tea momentului (12, 56-57). n cu aceasta, parabola
datornicului are un accent diferit de cel din Mt. n Le., n-
tregul accent e pus pe de n care se
prtuL Acestuia i se spune: "n curnd te vei
torului n primejdie de osndire ntemnitare. n orice
fii arestat; deci vreme slo-
bod, lucrurile ct mai este cu Nu nca-
pe nici o Luca are dreptate. Aceasta este o parabo-
o a crizei. Criza este o criza
a istoriei. Nu trebuie ocazia, nu este prea
trziu.
dintre cei doi scoate n relief o
mutare a accentului, o de la
punctul de vedere esbatologic la cel exortativ
7S
Luca sublini-
a lui Dumnezeu, iar Matei conduita
ucenicilor. Iisus n marii catastrofe, a ulti -
mei 1tElpaOJ.lOr; (Me. 14,33), a crizei de pe a istoriei, pe
care o va introduce moartea Sa
16

Cu trecerea timpului, Biserica s-a din ce n
ce mai mult ca aflndu-se la drumului dintre
49
lt\'TOAHCI'.HI'.A OF. IA flISEll lCA I' HIMAR IA II SUS
crize: una de trecut, iar de viitor. Stnd astfel,
ntre Cruce Parusie, Biserica, lui Iisus, a
fost de modificate, interpreteze acele para-
bole ale lui Ii sus, care la o
a momentului, ca directive pentru conduita
mutnd astfel accentul de pe interpreta-
rea pe cea dc ndcmn
17

aceasta nu a dus la completa eliminare a
lui eshatologic al spuselor lui Iisus, ci a "actualizat" acest
prin sublinierea reconcilierii
u
.
Parabola cinei celei mari, din Evanghelia lui Toma 64, se
cu fraza: nu vor intra n
locuril e Meu." Chiar se face aluzie, n primul
rnd, la cei prosperi care termenii cu ca-
racter general duc la ideca unui atac contra celor
atitudine de de este, ntr-o oa-
recare paralela cu cea a lui Luca din
(14, 16-24), pe care el o ca o a avertis-
mcntului de a nu invita pe cei prosperi, ci pe
pe pe pe orbi (14,12- 14). Prin repeta-
rea acestei liste n 14,21, el parabola a fi o ilus-
trare a ndemnului din 14, 12-14; ar trebui ne comportam
ntocmai ca gazda din care n mod simbolic
pe saraci la masa sa, pe pe orbi pe
Dar cu nu aceasta este a para-
bolei: cum vom vedca
79
, n ea, Iisus trcbuic privit mai de-
ca n criticilor
tii celei bune cei EI zice: "n timp ce
voi mntuirea, Dumnezeu i pe cei
participe la mntuirea poporului lui Dumnezeu". n Le., isto-
risirea a fost dintr-o ntr-un avertisment.
O mai mult, acccntui a trecut de pc eshatologie pe exor-
Exemple de astfel de a accentului sunt nume-
50
UTlllZAI!I'.A CA EXOIITAll l ALE I' ARAUOlEWH DE
roase: un caz tipi c l n parabola cu iconomul nedrept
(Le. 16, 1 s.), care, din motive lesne de a suferit o ex-
pansiune Este o chestiune cine tre-
buie prin KUptO" din v. 8 (KCX. E1tTIvecrev o "tov
ohcovoJ..lov tii" aOtKla,,). Schimbarea subiectului (KCX. j'oo
UJ..llV AEyW) la nccputul v. 9 pare n mod decisiv la
concl uzia este avut n vedere din Acesta
va fi fost cum ea n lui Luca,
n al stil este expresia UJ..llV Hj'w (cu UJ..llV
nainte)w. Potrivit acestui punct de vedere, parabolei
apare n v. 9: deoarece iconomul necinstit a anulat datoriile,
urmnd ca debitorii n casele lor" (v. 4), uce-
nicii lui Iisus trebuie uz de mamona al n
fel nct ngerii" n corturile cele
este ndoielnic acesta este originar al
parabolei. Este greu credem KUPlD<; din v. 8 se la
din cam ar fi putut fi pe viclea-
nul iconom? Trebuie pe deasupra
rea a lui KUPlO" n unele locuri din Evanghelia de la
Luca, se la Oumnezeu, iar n celelalte locuri (cu excep-
lui 12, 37, 42b; 14, 23) se ntotdeauna (de 18 ori) la
Iisus. n analogia cu 18, 6 KUPLO" este
Iisus; este clar aici, cu cuvintele e'mv oE {) KUPLO",
judecata lui Iisus este ntr-o (unde figura


este, de asemenea, prin genitivul
"tilc; aOtK1.ac;) apare aici, n 18, 8, un H j'w UJ..llV a
lui Ii sus. Dar KUptOC; din 16, 8 se referea la origine la
Iisus, putem presupunem intre vv. 8 9 o
care este prin faptul vreo cteva ziceri (vv. 9-
13), marcate prin termenul J..lClJ..lOlV" (vv. 9, Il , 13), au fost
parabolei.
acestui fapt ne facem
toarea a din Lc. 16, 1-1 3: (1) Parabola (vv. 1-
51
l'ITOARCERF.A DE lA BISEIUCA PRIMARA l.A IISUS
7) descrie pe un nelegiuit care, fie demascat, ia
lipsite de scrupule, dar pentru asigura vi-
itorul. n v. 8a avem aplicarea parabolei de Iisus: a
pe iconomul cel nedrept, a lucrat
Comportamentul inteligent al omului, atunci
cnd este de o trebuie fie un exemplu
pentru lui IiSUS
8l
. (in v. 8b, acest elo
gi u a lui Iisus este explicat: n mod just, el este limitat
la prudenta fiilor veacului acestuia n afacerile dintre
nu se la lor cu Dumnezeu.) (2) in v. 9, avem o
apl icare cu totul a parabolei de cea care este
n v. 8a: din mamona al pen-
tru ca atunci cnd ea trece
86
, Dumnezeu n
corturile cele u. (Zicerea, care a fost n
cu parabola prin asociere trebuie fi fost
sau altor categorii de persoane necinstite
90
.)
Chiar n interpretare, iconomul este dat drept exem-
plu nu din cauza prudentei sale atunci cnd era ame-
de dezastru, n scopul de face un nou nceput, ci
pe care a dat-o banilor
ilegal: el i-a folosit pentru a-i ajuta pe (Este indiscu-
tabil acesta este, parabolei.) (3) Dar
este ndoielnic omul a fost, dat drept exem-
plu. n vv. 10-12, legate de v. 9 prin cuvintele-cheie
(v. 10) (v.ll), avem o a treia interpretare
a parabolei, sub forma unui proverb compus din doi membri
antitetici (v. 10), care despre fidelitate infidelitate
n chestiunile importante, iar n vv. 11- 12 este aplicat la
mamona la "n a treia interpreta-
re, iconomul nu este un exemplu, ci un avertisment
tor - parabola fiind pe dos. (4) Un loghion la origine
izolat (v. 13), cum 6,24, cuvntului Jlll-
a ncheiat cu un puternic contrast ntre slu
jirea lui Dumnezeu slujirea lui mamona, ndemnndu-i pc
52
trr!L1ZAREA CA ALE PARABOLEWR DE cATRE 6ISEmcA
oameni ntre Dumnezeu mamona. F. C. Grant fa-
ce o zicnd aceste fraze ca notele
unui predicator sau al Bisericii primare, care utiliza
parabolele pentru indoctrinare 91 .
Astfel, interpretarea parabolei trebuie, pur simplu, fie
din v. 8a. cum v. 8a, ea este un
ndemn la n timp de e greu de crezut
ar fi putut fie adresat ucenicilor, ci mai celor
92, Dar tre-
buie li se despre criza ei trebuie in-
s-o nfrunte cu curaj, cu cu
miznd totul pe viitor. Biserica a aplicat parabola co-
(Le. 16, 1: v. 9:
UJllv)94 a scos din ea o ndnunare pentru dreapta folosire a
un avertisment mpotriva a
mutat accentul de pe aplicarea pe cea
Ar fi, se afirme prin aplicarea ei exorta-
Biserica a introdus un element cu totul n
este deja in forma a
parabolei, deoarece porunca lui Iisus de a fi de a fa-
ce un nou nceput generozitatea din v. 9, fideli-
tatea din vv. 10-1 2 de mamona din v. 13. Astfel,
prin aplicarea parabola nu este
"ci 96. ar fi la fel de tragem conclu-
zia Biserica a eliminat cu totul elementul eshatolo-
gic din deoarece tocmai a Bi-
sericii a fost cea care a dat greutate ei. Nu este
vorba de a sau de a scoate, ci de o a accentu-
lui ce dintr-o schimbare a auditoriului.
7. Bisericii
a) ntrzierea Parosiei. faptului Biserica
a pus parabolele n cu ei
53
i l\'fOARCEREA DE LA I3lSERICA LA IISUS
astfel, a produs o mutare a accentului, este,
cum Dodd a pe dreptate
97
, de o
pcntru n\elcgerea celor cinci parabole despre Parusie.
mica a furului care vine noaptea (MI.
24, 43 s;n Mc. 12,39 s.): aceea
casei la ce din noapte (Lc. spune: "ceas"r
vine fund, el (Mt. "ar fi supravegheat fi
sat
'
i se casa. De aceea, voi galal, n ceasul
(vezi p. 127, n. 99) n care nu gndi Fiul Omului va
veni". n sine, parabolei este limpcdc; cum
foarte sigur aoristul (Le., a<pfjKev; MI., EYPllyopilcrev,
etacrev), Ii sus extrage parabola dintr-o ntmplare vreo
spargere recent, despre care tot satul; EI
alarmantul eveniment ca pe un avertisment de
calamitatea pe care EI o vede apropiindu-se.
aminte, zice El, ca nu cumva pe ca
acest gospodar i s-a spart casa. Dar aplicarea parabolei
la ntoarcerea Fiului Omului este stranie; subiectul
discursului este o spargere El se la un eveni-
ment dezastruos alarmant, pe cnd Parusia, cel pentru
ucenicii lui Iisus, este marea zi de bucurie. De fapt,
din Evanghelia lui Toma. Aici parabola
furului care vine noaptea a fost n Cea
din loghionul 21b este versiunii mateieneS, n
timp ce aceea care apare ca n loghionul 103 pare a fi o
foarte sub forma unei fericiri, o
oarecare afinitate cu Lc. 12,35 SS. 6
versiunile n faptul nici una dintre
ele nu furu lui cu ntoarcerea Fiului Omu-
lui. nu n la Fiul Omului, pa-
ralelele cele mai apropiate trcbuie n parabola potopu-
lui (MI. 24, 37-39; Lc. 17,26 s-y n distrugerea Sodomei
(Lc. 17,28-32). Aici, de asemenea, evenimentele, de O
54
llJ5ERlCJI
extrema antichitate, care au o omenire
SWlt utilizate de Li sus ca un avert isment cu privire la grozavii-
le ce vor veni. EI vcde Destinul apropiindu-se, dezastrul la
prin venirea Sa, accsta a venit, cei din jurul sunt
tot att de ca accl al casei, n umbra
ca cei de dinainte de potop de ploaia de foc,
de n-ar fi fost nici un pericol. Iisus vrea
le ochii asupra in care se se
apropie, tot att de ca fund, la fcl de
toare ca Potopul. n curnd fi-va prea trziu!
Astfel vor fi lui Iisus parabola cu furul ca-
re sparge casa: ca pe un de adresat n
vederea catastrofei eshatologice care vinei.
Biserica a aplicat parabola la membrii ei (Le. 12,
22, MI. 24, 3). Mai mult, Luca accentu-
n mod expres faptul se numai la Apostoli, con-
responsabi li ai deoarece la ntrebarea
de Petru: "Doamne, noi spui pilda aceasta sau
(Le. 12, 41), este dat n sensul dinti de para-
bola iconomului care este pus la ncercare prin amnarea n-
toarcerii (Le. 12,42-48): "Ea e
asupra o raspundere Astfel, parabola
devine un ndemn destinat conducatorilor Biseri cii, n per-
spectiva Parusiei amnate, anume nu iar furul,
prin mijlocirea hristologice, devine o ntruchipare
a Fiului Omului.
Din fericire, suntem n stabilim corectitudinea
a noastre. Simbolul furului este adesea
utilizat n literatura timpurie deoarece el este
imagisticii eshatologice a literaturii iudaice trzii, putem tra-
ge concluzia pasajele n care apare acest simbol sunt fun-
damentate pe parabola lui Iisus. Acum, puncte se des-
prind din aceste pasaje: (1) n J Tes. 5, 2, 4; 11 Pt. 3, 10, furul
55
lNTOARCEREA DE LA BISERICA LA ll SUS
este un simbol al irumperii dintr-o a zi le de pe
""piou, 1 Tes. 5, 2; 2 Pl. 3, I O; 1 Tes. 5,4).
Expresia TulEpc1 !CUPlOU (J Tes. 5, 2; 2
Pl. 3, 10), care nu poate fi dect ca un semitism, es-
te n mod clar o aluzie la lom lahweh din Amos
ll
.
ambele texte Ziua Domnului va veni ca
unfur. Prima a lui Iisus cu un fur se
n (3,3; 16, 15). (2) n toate aceste pasaje,
nici o n special n J Tes. 5,4 in Apoc. 3,3, zi-
ua cea de pe este ca venind ntocmai ca un
fur pentru cei care nu se dar capii
luminii sunt nu vor fi prin surprindere.
interpretarea cea mai timpurie punctul de vedere
a lui Iisus a fost la origine
ilor, iar spargerea casei era o ntruchipare a iminentei cata-
strofe. Parabola nu este, deci, nimic altceva dect una
dintre numeroasele parabole ale crizei.
Pentru a ncheia, deci, putem spune parabola furului a
fost de propriei sale schimbate
- care era prin amnarea Parusiei - a rezul-
tat o accentuare caracterul ei esha-
tologic a fost conservat, avertismentul dat a
devenit un ndemn pentru comunitatea pentru con-
ei; proclamarea viitoarei catastrofe a devenit o di-
privind conduita n vederea Parusiei amnate, iar prin
intermediul unei alegorice parabola a primit o

aici, este necesar ne cu de o
gere. Faptul Iisus a legat parabola furului de iminenta cata-
nu nseamna Parusia este n afara perspecti-
vei sale. Pe de alta parte, faptul Biserica a legat
parabola de Parusie nu faptul ea nu era
de catastrofa care trebuia acesteia. Dimpotri-
56
SITUAnEI BISERICII
n ce nu nici o de-
osebire ntre Iisus Biserica care,
tau ca primul stadiu al crizei esbatologice fie marcat de
brusca irumpere a vremii de revelarea puterii sata-
nice asupra ntregului att Iisus, ct Biserica pri-
erau ncercare se va
cu triumful lui Dumnezeu, cu Parusia. consta nu-
mai in faptul Iisus, adresndu-se a subliniat apa-
a necazului necazul va cuprinde
la fel de pe ca furului!), n timp ce aten-
Bisericii primare era spre curmarea
nu nicidecum privegherea a doua venire
a Domnului va fi tot att de ca spargerea casei
de un fur).
de Matei a parabolei celor zece fecioare
(25, 1-13), care face parte din materialul special, este
att de context (4,32-25,46, sunt n mod limpede para-
bole ale Parusiei), ct de vv. 1 13. n v. 1, 't6-tE se
la Parusie, n 24, 44 50, despre care de
asemenea v. 13: "Drept aceea, nu ziua,
nici ceasul". Deci Matei vedea n o alegorie a Paru-
siei lui Hristos, Mirele ceresc; cele IO fecioare co-
munitatea n mirelui (v. 5) este
amnarea Parusiei ; subita sa sosire (v. 6) este
eveniment al Parusiei; aspra respingere a fecioarelor nebune
(v. II ) este judecata cea de pe Mai mult, se va vedea
ntr-un stadiu foarte timpuriu, fecioarele nebune au fost inter-
pretate ca referindu-se la Israel, iar cele ca referin-
du-se la neamuri; se pare a con-
damnarea lui Israel la judecata din ca refuz al
celor care au prea trziu la (Le. 13,25). Dar, oare,
acesta a fost sensul originar al parabolei? Pentru a la
ntrebare va trebui trecem cu vederea contextul
57
lNTOARCERFA DE LA LA IISU.s
mateian, precum pe acel 'tO'tE, din v. 1, care este una dintre
particulele de favorite caracteristice lui Matei. Mai
trebuie trecem cu vederea v. 13, acest ndemn fina l
la priveghere sensul parabolei. Toate dormeau, att
cele ct cele nebune. Nu faptul donncau este
incr iminabil, ci fecioarelor nebune de a
untdelemn pentru candelele lor. Astfel ndemnul la pri ve-
ghere, din v. 13, este unul dintre acele adaosuri parenetice pe
care unii erau att de le parabolelor
'l
; el
la origine parabol ei (Mc. 13, 35).
De unde referirile la Parusie nu de forma origi-
a parabolelor, ceea ce ne face ne indoim Mt. 25, 1-
12 era la origine o alegorie, deoarece reprezentarea
a luj Mesia ca mire este cu totul ntregului Vechi Tes-
tament, precum literaturii iudaismului trziu
'
\ face
pentru prima n scrierile paul ine (2 Cor. 11 , 2).
Auditoriullui Iisus cu greu ar fi putut aplice chipul mirelui ,
din Mt. 25, 1 ss., la Mesia. Deoarece alegoria n chestiune nu
apare nici n restul lui lisus
'
\ trebuie conchi-
dem Mt. 25, 1-13 nu este o alegorie a lui Hri stos, Mirele
ceresc, ci Ii sus a istorisit o sau mai
ceea ce preceda nceputul unei ceremonii reale
'S
in
cea mai mare parte, parabola ascunde un limbaj mesianic al
lui Iisus, pe care numai ucenici i puteau
Atunci, cum trebuie fi parabola auditoriul
mai ales socotim acest auditoriu l constituie
mea, cum pare sugereze Le. 13, 22-30? so-
sire a mirelui (v. 6) paralele n
a potopului , n a furu lui sau n SUf-
ntoarcere a casei , fi e de la petrecere,
fie din

Elementul comun al surprizei este o ntru-
chipare a a catastrofei. Criza bate la
Ea va veni tot att de ca de la mie-
58
INFLUEt<fA BISERI CII
zul din mirele vine!". aduce mexora-
bila dezbinare, chiar acolo unde ochii muritori nu nici o
deosebire (ef Mt. 24, 40 S.; Le. 17,34 s.; Evanghelia lui Toma
6Ia). Vai celor pe care ceasul i va prinde Ceea ce
exprima Iisus n era deci ca un de avertizare
pri vitor la iminenta iar au
les-o ca atare.
Biserica a interpretat pe mire ca fiind Hri stos, iar
venirea Sa n miez de noapte ca reprezentare a Parusiei. Ea nu
a deviat de la originar, deoarece, cum am
deja, catastrofa Parusia sunt pur
simplu aspecte ale eveni ment; cu toate acestea,
interpretarea a mirelui, precum viitoarea sepa-
rare a fccioarclor de cele nebune au continuat fi e
punctul central al textului. n pofida acestui fapt, a
avut loc o schimbare a accentului: de aver-
ti zare ce din somn a devenit
un ndemn pentru ceata ucenicilor, iar parabola a devenit o
alegorie a lui Hristos, Mirele ceresc, a Bisericii n
Cea de-a treia dintre parabolele despre Parusie care trebuie
este parabola (Me. 13,33-37; Le. 12,35-
38; cf. Mt. 24, 42). Ea de largi la
cei trei sinoptici; a fost foarte mult
sub motivului Parusiei,
ct era de important pentru Biserica ndemnul la pri-
veghere. ncepnd cu Le. 12,35-38, avem mai nti
rea slujitorilor zic casei
se va ncinge i va pune la venind ei , le va
sluji" (1 2, 37b). Nici un nu ar astfel
(cf. Le. 17, 7), lisus a (Le. 22,27; In. 13, 4-5).
va face din nou astfel la ntoarcerea Sa. Deci, v. 37b este un
alcgorizant
l1
, care aranjamentul parabolei,
rupnd dintre v. 37a v. 38, se la banchetul
59
INTOARCEREA DF. LA BI SERICA p,RIMARA lA IISUS
mesianic al Parusiei ". Un al doilea din Le. este demn
de luat n n timp ce n Mc. numai cum se
serviciului este cel ce porunca ve-
gheze la ntoarcerea n Le., cei ce trebuie
vegheze sunt mai evident ntregul grup de slujitori
'9
;
aplicarea parabolei la ntreaga comunitate
pus aici amprenta asupra textului. Versiunea
a parabolei (13, 33-37) este numai prin
aceea porunca de a veghea este doar (v.
34b). Dar ea aspecte secundare din locuri, ca
rezultat al influentei parabolelor nrudite. Cuvintele ror;
(v. 34) trebuie din parabola
(MI. 25, 14), deoarece porunca de a ve-
ghea in timpul cu o pentru
nul casei de a lua parte la un banchet
W
(Le. 12,36), care poate
dureze trziu noaptea, nu se pe de par-
te, cu o mai din care nu se cnd se
va ntoarce din care, avnd n vedere evitarea de orien-
tali a nocturne, o ntoarcere n timpul este
Ca in cazul expresiei cm65TlI..lOr;,
tot astfel, n al doilea loc, transferul de autoritate servi-
tori (oour; 'toir; OOUA-Otr; au'tou 'tilv t.l;oucriav, Me. 13, 34)
are loc n parabola Ea este din para-
bola slujitorului i s-a supravegherea (Mt. 24,
45; Le. 12,42), care administrarea a ceea
ce i s-a pe timpul indelungatei absente a
lui; nu este nicidecum necesar ca un care unei
atribuie mputemiciri speciale servitori lor
n n Mt . parabola a doar aplica-
ei: deci, nu n care zi vine Domnul
vostru" (24, 42, cf 25, 13). cu Mc. 13, 35,
dar, nu cnd va veni casei; seara,
ori la miezul ori la cntatul ori
60
BISERICII
vedem casei" a devenit "Domnul vostru"
"veghea de noapte" a devenit "ziua", interpretarea hristologi-
fiind Ea apare nu numai n Mt. 24,42 n Le. 12,
37 b, ci n Apoe. 3, 20, ceea ce s-a cu
repeziciune n ntreaga
Ne deci, un miez care din parabola
lui care a primit porunca stea de veghe (Me. 13, 34b)
de ce ntorcndu-se de la petre-
cere, ar bate la (Le. 12,36). Va fi bine pentru el
pnul l va afla priveghind la orice a s-ar ntoarce
(Le. 12, 37a, 38; Mc. 13, 35 s.). Ce avea n gnd Ii sus
auditoriu se adresa ndemnul la priveghere? Iisus
rostit parabola ucenici, atunci o putem compara cu
apelul la priveghere din Ghetsimani:
ca nu n (Mc. 14, 38), unde El se
gndea la peirasmos-ul final, la nceputul es-
hatologice, la atacul lui satan contra lui Dumnezeu, a
urma cu patima Sau. Iisus
vorbea atunci putem o cu parabola
despre potop: calamitatea este tot att de imprevi-
ca ntoarcerea casei; deci, priveghe-
tori! Mi se pare cel mai probabil parabola a fost
celor care pretindeau cheile ce-
rurilor (Mt. 23, 13; Le. 11 ,52), deci aminte
ca nu cumva dormind atunci cnd va veni mo-
mentul crizei! Oricare vor fi fost originari, este
limpede avem aici O a crizei; iar ea O
exprimare a lui Iisus despre Sine atunci este
vorba, cel mult, de una Biserica a aplicat pa-
rabola propriei sale ea atlndu-se ntre crize, n
Parusiei care ntrzia. De aceea, Biserica a
parabola, o serie de aspecte noi , alegorizante:
acum casei ntr-o (Me.) , el
61
INTOARCEREA DE LA BI SERICA LA llSUS
porunca de a veghea tuturor slujitorilor (Le.), el
autoritate slujitorilor nainte de a pleca (Me.), ziua nu stra-
ja de noapte) ntoarceri i sale este (MI.), pe
care el o este propria-i slujire a alor la banchetul mesi-
anic (Lc.).
De o cu totul a avut parte strns nru-
dita a sluj itorului i s-a privegbe-
rea, trebuie o parabola vorbind de unul,
iar nu de doi slujitori
lJ
(Mt. 24,45-51; Le. 12,41-46).
Acest slujitor a fost pus ntr-un post de ncredere, iar
teptata intoarcere a din va
el a fost demn de ncredere sau a fost tentat, n-
trziatei ntoarceri a abuzeze de puterea sa,
terorizndu-i pe
mult prea multe. n Mt. Le., precum o con-
textul (MI. 24,44; Le. 12,40) pedepsirii cu ia-
dul n MI. 24, 51bc; Le. 24, 46c, KVPLOC; din a fost
' interpretat ca Fiul Omului ntors judece lumea, iar parabo-
la a fost ca o ucenicilor lui Iisus: ca
nu cumva ncrederea din cauza ntrzieri i
Parusiei
24
care la baza lui din Le. a mers
cu un pas mai departe; de de autoritate atri-
acelui slujitor de slujitorii cei cu eps, ea a
interpretat-o ca referindu-se la Apostol i (Le. 12,41) a limi-
tat la ei aplicarea parabolei. Textul din 12,47, specific lui Lu-
ca, lor le-a fost o mare responsabilita-
te; ei cunosc voia mai bine dect mai mult
datu-li-s-a lor dect altora; deci o mai li se va
cere, de vor ca ntrzierea Parusiei determine
abuzeze de lor. Cu toate acestea, cu greu putem
discerne a parabolei din aceste ale
ei de Matei Luca.
nainte de toate, trebuie nu deloc n considerare
contextul, att n MI., ct n Le., parabola apare ntr-un
62
SI11JAnEl BlSEI{ICll
grup de parabole despre Parusie (Mt. 24, 32-23, 46; Le. 12,
35-59) n Evangheliile, cadrul parabolei evi-
a ntrebarea introducti-
(Le. 12,41), care n MI., ntr-un mod
foarte complet literare ale sursei lucanice
l6
,
iar n Le. concluzia este din loghia la origine in-
dependente (12, 47 S.)27; n Mt. parabola se cu una
dintre expresiile sale caracteristice (21,24, 51 C)ll , iar parabo-
la este de ea prin tOtE, care este una dintre
particulele sale favorite
29
. Mai mult pedep-
sei cu iadul, iotroducnd un element care limitele
parabolei, trebuie, cum au recunoscut, n mod indepen-
dent,

la o traducere a
formei aramaice originare a parabolejl'. La origine,
mntui cadrul Mai presus de toate,
n relatare nu s-a pus nici un accent pe ntrzierea ntoarcerii


cuvintele f.lou 6 KUptO<; (MI. 24, 48;
Le. 12, 45) serveau la origine, pur simplu, pentru a reliefa
mprejurarea n care s-a aflat slujitorul (" Domnul meu
ntrziat sosirea"). Scopul lor era mai acela de a
sublinia ncercarea i-a fost purtarea sa.
dorim stabilim sensul originar al parabolei, trebu-
ie din nou ne n ce mod imaginea sluj itorului dis-
tins printr-o de ncercare o
pus dintr-o la ncercare prin ntoar-
cere a i-ar fi afectat pe lui Iisus.
din Vechiul Testament acestora le era desemna-
rea a a lor a persoane-
lor sacre ca "slujitori ai lui Dumnezeu"Jl ; pentru
erau supraveghetori de Dumnezeu
le cheile cerurilor (Mt. 23,
13); (Le. II , 52}M. Deci ei vor fi n slujitorul responsa-
bil din pe din timpul lor. Cnd
63
NTO.o\IlCEREA Of. LA I.IISEIlICA LA
se aceasta, parabola n cu
alia lui Iisus. Ea este ca unul dintre multele
cuvinte aspre de avertisment adresate poporu-
lui, mai ales cum ziua socotel ilor era aproape,
acea zi n care Dumnezeu va ei au fost credin-
de lor, sau au abuzat de ea.
Este de Biserica trebui e fi interpretat
casci ca amnare a Parusiei; pentru
a devenit Fiul Omului care a plecat la ccruri
se va intoarce judece lumea; slujitorul a fost interpre-
tat ca fiind dintre membrii sau (n Le.) dintre co-
care erau nu se lase n
n timpul perioadei de a Parusiei.
O mai a parabolei slujitorului
cit ca supraveghetor, mai sus, se poate n
boia lor. Ea parvenit n trei versiuni : MI. 25, 14-
30; Le. 19, 12-27; n Evanghelia Nazarillenilor!. facem
o pornind de la acea versiune care s-a
tut cel mai mult de la n Evanghelia Nazarinenilor,
pe sluga care banii ei cea ca-
re ascuns talantul, mai apare o a treia care risi-
pit banii pe desfrnate pe primul este al doi-
lea este mustrat, iar al treilea este aruncat n
versiune, care cu infidelitatea (cf.
Le. 15, 30; 12,45), este o pe care pa-
rabola a suferit-o n Biserica n Le., compara-
tiv cu Mt . parabola are un aspect foarte diferit. Negustorul
din MI. este nlocuit in Le. cu un om de neam mare, care s-a
dus ntr-o ca ia domnie se
(v. 12); dar lui l urau au trimis soli e n urma lui.
zicnd: "Nu voim ca acesta peste noi" (v. 14);
dar el se ntoarce ca rege (v. 15a; cf. de asemenea,
din v. 17 v. 19) pune ca fie n
64
INFLUENTA
lui (v. 27). n aceste poate o a doua pa-
la origine, despre un pretendent la tron,
care din anul 4 . Hr. Atunci
Arhelau a la Roma spre a confirmarea domni-
ei sale ca rege alludeei; n timp, O solie de 50
de persoane se dusese ea la Roma pentru a se opune numirii
sale
l6
pe care a suferit-o poporul, du-
ce Arhelau s-a ntors, n-a fost se pare
Iisus a acest incident n cadrul unei parabole de-
spre ca un avertisment adresat mpo-
triva unui fals de precum
ntoarcere a lui Arhelau i-a surprins pe oponen-
tot att de va surprinde nimicirea pe voi.
Traditia va fi contopit deja cu
parabola

Contopirea este destul de n v. 24
S.; att primului slujitor cu o ( 1000 de
dinari), ct celor de primul slujitor pri-
mise deja 10 mine (l0000 de dinari), n-au nici un sens
ll
,
ce el a fost numit peste 10 Pentru a procura
un cadru pentru parabola a fost o sentin-
(19, II), care un de caracteris-
tici literare ale lui Luca nu e necesar ca ele fi provenit
de la LucaY9; ea parabola a fost pentru a
respinge false1e unna se arate imediat.
Putem, deci, vedea cum a interpretat Luca parabola n ca-
Iisus, seama de unei
a Parusiei , ntrzierea acestui eveniment de
aceea, le face cunoscut ucenici lor perioada
va fi un timp de ncercare pentru ei. Luca, deci, s-ar
a interpretat pe "omul de neam mare", care a primit domnia
a cerut slujitoril or la ntoarcere, ca fiind Fiul
Omului, care la ceruri se ntoarce la
cu Luca e greu de conceput Iisus
65
INTOARCEREA DE LA mSElUCA LA IISUS
s-ar fi comparat pe Sine, fie cu un om "care ia ce nu a pus
unde nu a (Le. 19,21), un om
sndu-i dect de propriu-i profit, fi e cu un despot oriental
brutal, care se la
n fa\a ochilor (v. 27:
Este limpede, din Matei a
trat versiunea cea mai timpurie, aici, trebuie observate
aspecte secundare
4 1
. Matei, de asemenea, a interpretat parabo-
la ca pe una despre Parusie (precum am mai sus
face Luca, n mod incorect), deoarece a plasat-o printre pa-
rabolele despre Parusie: 24, 32; 25, 13 25, 31-46.
cum rp din introducere, ea trebuie fi avut scopul de a
ndemnul la priveghere, avnd n vedere ceasul
al Parusiei (25, 13). Matei a fost de interpretarea
n locuri ale parabolei: n expresia n-
tru bucuri a Domnului (25, 21 , 23) n porunca de a
arunca pe sluga "ntru intunericul cel mai din afa-
(25, 30). n ambele expresii, cel ce nu este un ne-
gustor ci Hristosul Parusie , ce cte o
parte n noua la osnda

Nici unul
dintre aceste aspecte nu se cu
acest fapt este stabilit pentru 25, 21-25, pri n cu
Luca, in care ntr-un cadru cu-
vintele din Mt. 25, 30 (absente din Le.), care
limitele cadrului ale parabolei, se dove-
desc a fi un produs al interven\iei editoriale, prin faptul ele
stilistice ale lui Matei", ca prin
faptul ele pedeapsa, la cea
(v. 28) pedeapsa iadului.
la o parte aceste extensiuni etice alegorizante,
n ramn istorisirea despre un om bogal, temui de
slugile sale ca fiind un patron care,
nainte de a pomi ntr-o
66
[IiSEIUCII
ia dintre cei trei> slujitori suma dc o dinari46 spre a o ne-
fie doar pentru a capitalul n
timpul sale" fi e cu de a-i pune la ncercare
pe sluj itori
48
, care le cerc la ntoarcerea sa. Cei
doi sluj itori sunt prin
sporitc!9 Accentul cade pc cu cel de-al treilea sluji-
tor', care vine cu scuza dintr-un exces de
Il-a dat nici o banilor lui ,
deoarece rapacitatea s-a temut ca
nu cumva, dnd n afacerii sale,
cea mai mare mnie din partea sau, care
vedea banii astfel. Potrivit lui Luca, al trei lea
slujitor s-a purtat cu o de n timp
ce, MI. 25, 18, el luat cel de a ngro-
pa banii lui , Le. 19,20, i-a nveli t ntr-un
neglijnd astfel cea mai de sigu-



Oare cum vor fi lui Iisus parabola? Mai
ales ce vor fi gndit ei despre sluga care ngropat talan-
tul? Vor fi crezut ei este vorba de poporul iudeu, i
fusese att de mult, dar care n-a folosit deloc n-
crederea Se vor fi gndit ei la farisei , care au
tat asigure mntuirea printr-o ct mai scrupu-
respectare a li terei Legii, dar care, prin egoista lor
exclusivitate, fi reli gia valoare?H Am
deja lui Jisus se vor fi gndit, n primul rnd, la
lor mai ales la
Deoarece Iisus, n Le. II , 52, le acestora
de la lor partea din darul lui Dumne-
zeuS<, putem la origine, Iisus a adresat
rilor
ss
a Mult li s-a
acestora: Cuvntul lui Dumnezeu;s6 dar, ca slugi le din para-
ei vor avea n curnd dea de felul n care au
67
i NTOARCEREA DE IA BlSElUCA IA !ISUS
folosit ceea ce le fusese dat pe a se vedea
au folosit cele date lor potrivit voii lui Dumnezeu sau
ntocmai ca cea de-a treia au lucrarea
cuvntului di vin prin grija de ei de
darul lui Dumnezeu.
Din nou Biserica a aplicat para-
n fe l chip51 la propria sa nceputul acestei
poate fi distins n faptul porunca: de la el
mina celui care are zece mine" (Le. 19,24; cf. MI.
25, 28), este de comentari ul explicativ generali za-
tor: celui ce are, Dumnezeu i va da
i9
; dar celui ce nu
are, EI i va lua>8 ceea ce are"60.
Zisa aceasta este o pe a
poruncii: slugii harnice este pe
cnd slugii nememice i se ia ceea ce are. Cu toate acestea,
comentariului explicativ perspectiva ntre-
gii parabole, deoarece inserarea comentariului imediat nain-
tea finale face din el o interpretare a intregii parabole,
n loc de cea a unui singur verset (Mt. 25,28 par.). Accentul
principal este aCmTI transferat asupra unui aspect seclmdar (v.
28) n ntreaga caracterul unei
a a divine. Parc ne-
drept ca omul bogat fie racut mai bogat, iar omului
i se ia ultimul ban: Luca face ca auditoriul exprime
deschis uluirea de o astfel de "Doamne, acela
are zece mine!" (Le. 19,25).
astfel este dreptatea lui Dumnezeu, deci cu att mai
este nevoia de a evita n Evanghelia Naza-
rinenilor accentul este pus mai evident asupra elemen-
tul ui parenetic, astfel parabola a devenit un avertisment
adresat mpotriva
cu a parabolei racut
o la amnarea Parusiei
68
BISERICII
alegorzarea negustorului, amin
la origine numai pentru a explica de ce slugile aveau n n-
banii devi ne, din ce n ce mai mult, punc-
tul central al istorisirii. n Mt., negustorul a devenit o alegorie
a lui Hristos, sa a devenit iar revenirea sa
1tOA uv Xp6vov (MI. 25, 19) a devenit Parusia, care i in-
troduce pe ai la masa i pe n
ntunericul cel mai din Luca duce procesul
mai departe: negustorul devine rege, iar ntreaga para
o o confirmare a Parusiei.
Cele cinci parabole despre Parusie, pe care le-am discutat,
erau la origine un grup de parabole ale cri zei. Ele aveau drept
scop un popor pe lui la o
a ngrozitoarei a momentului. Catastrofa
va veni ntrun mod tot att de ca din
noapte, ca mirele care vine la miezul ca casei
ce se ntoarce trziu de la ca nobilul care revine din n-
sa nu pe
Biserica este cea care a interpretat mai nti cele
cinci parabole n sens hristologic, ca adresate
pe membrii acesteia nu priveghe-
rea din cauza Parusiei amna te.
b) Biserica Parabola cinei celei mari ne-a par-
venit ntr-o de la Matei respectiv de la Luca:
Mt. 22, 1- 14; Le. 14, 16,24. Ea apare, de asemenea, n Evan-
ghelia lui Toma, ca loghionul 64, a versiune este la
p. 215. O a celor trei versiuni este refuzul
de nlocuirea lor prin ce s-a
mai bun. ntlnim aici una dintre numeroasele parabole
care, ca parabola viei cea a oii pierdute - pe
care le-am discutat mai nainte - erau aplicate de Iisus critici
lor cu scopul de a vestea cea con-
tra lor. "Voi - le zice EI- ntocmai ca care
69
TNTQAHCF.HF..A DF. LA BlSEHI CA LA Il SUS
au desconsiderat vrut o drept aceea,
Dumnezeu i-a chemat pe pe lor le-a ofe-
rit mntuirea pe care voi in picioare".
Cnd n considerare dintre cele
versiuni, ne seama n Mt. parabola a primit un puter-
nic tratament alegoric a fost o a doua
(22, 11-13), cu o concluzie generalizatoare (22,
14). n Le., parabola ca o istorisire ce n-
demnul din 14, 12-14, de a invita pe cei mai ea a fost
apoi cu o a doua celor ini-
{l4, 22 S.)62. ne mai nti asupra ex-
tinderii din Le. 14,22 s. ce slujitorul a invitat de pe
zile ulicioarele pe pc schilozi, pe orbi pe
(v. 21), au mai locuri n sala cinei (v. 22).
Atunci i se mai cheme de pe "drumurile
(de din (de vie)"6', se dincolo
de cheme, pe din pe
hoinarii (v. 21). Deoarece Mt. (22, 9 s.) Evanghelia lui
Toma (64) se doar la O a celor
repetarea este o extindere a parabolei.
dezvoltare din sursa desigur, nu
dect ilustreze gazdei de a vedea ocupate, cu orice
toate locurile din casa sa.
Pe de parte, e posibil ca Luca fi citit mai mult n
acea Se poate ca el fi prima invi-
cei care se limita doar la cei din cetate,
desemneze doar pe din Israel, n timp
ce celor din afara indice pe
era cum o cu Mt. 21,43 (parabola
imediat se pare Matei deja cei
erau n Le., dublarea a dat tabloului un
sens mai nalt; pentru el, introducerea in
lui Dwnnezeu era de Biserica se afla ntr-o
70
INFlUENTA SITIJAnEI mSERICIi
care cerea activitate care interpreta para-
bola ca pe o acordul dintre MI. Lc.
aceasta s-a ntmplat foarte de timpuriu, cu greu ar fi
putut fi sensul ei originar. Aceasta nu trebuie ne sugereze
participarea la lui Dumnezeu nu
parte din perspectiva lui Iisus, ci EI privea participarea
gnilor ntr-un mod diferit, nu sub forma misiunii ci
ca O a in ora acum att de imi-
(MI. 8, J I s.t'.
De aici conchidem Biserica a interpretat a
extins a lui Iisus in acord cu propria sa situa-

Versiunea a parabolei ne o
foarte Concluzia ei (22, 11-13) a constituit
vreme o dificultate pentru comentatori, deoarece s-au
n ncurcatei probleme: de ce era de ca un
om invitat de pe haine de fa-
era ca li se dea haine de nun-
(cc. 2 Rg. 10, 22), nu n cazul acesta, deoarece nu
nici un exemplu despre unui astfel de obicei
pe timpul lui lisus
61
versetelor din Lc.
din Evanghelia lui Toma, ca remarcabila schimbare a lui
OOUAOl (vv. 3, 4, 6, 8, 10) n OleUCOV01. (v. 13), vv. 11-
13 sunt o extindere, iar cu o
duce la concluzia episodul cu omul
de e o cu totul nceputul acestei
a doua parabole poate fi n 22, 2 poate fi fost cauza
a ceea ce era la origine o referitoare la
cina unui om de rnd (Le. 14, 16) n cea a unui rege (MI. 22,2).
De ce oare Matei (sau sursa sa) a inserat a doua
Este trebuie aminte, o
gere care s-ar putea se din
a celor (vv. 8 55.), cu alte cuvinte atitudinea oa-
71
INTOARCEREA DE LA mSF.H1CA lA IISUS
menitor care erau nu avea nici o Iisus nu
se temea de cum o celelalte pa-
rabole despre vestea cca (ca, de parabola fiului ri-
sipitor); aceasta nu ne surprinde ne amintim parabole-
le despre vestea cea cum vom vedea chiar acum, erau
adresate adversarilor criticilor. mai sus
trebuia de ce pa-
rabola era atunci v. 10 a devenit un
cuvnt despre botez: el (botezul) a deschis spre sala festi-
celor buni, celor Dar nu era, oare, afir-
despre botez n decursul ac-
ei misionare, Biserica a fost cu pericolul
ca Evanghelia harului gratuit al lui Dumnezeu fie interpre-
ca eliberndu-i pe .cei de lor
morale (Rom. 3, 8; 6,1,15; Iuda 4).
n scopul de a orice fundament pentru o atare
parabola cu haina de a fost n pa-
rabola cinei celei mari, introducnd principiul meritului
subliniind necesitatea ca o a la Ju-
decata de apoi. Astfel, vedem din nou cum Biserica a pus pa-
rabola n cu propria sa a spre a
ntmpina o necesitate care s-a ivit din acti vitatea sa misionarn.
n forma a cu lumina din se
spune aceasta tuturor celor din (Mt. 5,
15). n Lc., pe de parte, ea zice: " cei ce
lumina" ( II , 33). Versiunea arhitectura ele-
precum a Bisericii
6l
Aspectul
misionar este exprimat, de asemenea, n Mt. 13, 38 (6 SE &:y-
p6<; eO'ttv 6 1C60"Ilo<;r.
c) pentru conducerea Bisericii. Pe parcursul
celor spuse aici, am avut in repetate rnduri ocazia
procesul prin care parabolele adresate con-
ai lui Israel
7G
, sau lui Iisus
J '
,
72
ALF.GOHl ZAREA
au fost aplicate de activitatea Biseri-
cii. Aceste au fost facilitat e de simbolurile uti li zate
(slujitor, dar, de asemenea, ele s-au datorat, n primul
rnd, nevoii de a oarecare n zisele lui Iisus la
Bisericii. Cuvntarea din MI. 18, care a fost
avndu-se n vedere necesitate, ct de
acut era ea

Acest factor a de asemenea,
interpretarea a parabolelor.
8. A legorizarea
n (pp. 53 ss.), am
Biserica a aplicat multe parabole la propria
prin ntrzierea Parusiei misiunea n rndul
Unul dintre expedientele de care a uz n pro-
cesul parabolelor a fost metoda n
primul rnd, alegorizarea furul , mirele,
casei, negustorul, regele au fost ca de-
semnndu-L pe Hristos, n timp ce, la origine, autorevelarea
lui Hristos era n cea mai mare parte nu-
mai n cteva dintre parabole. Dar, de asemenea, acolo unde
era vorba de exista o cum
am de a se recurge la interpetarea cina mn-
tuirii (Mt. 25,21,23; Lc. 13, 37b); ntunericul cel mai din afa-
(Mt. 22, 13; 25, 30). alegorice se-
cundare este mult mai mare. trei sinopticii
n a n parabole cuvinte obscure, ce sunt de ne-
pentru cei din (Mc. 4, 10-12 par. , n aranja-
mentul lor prezent). Deoarece variatele straturi ale
n utilizarea de ele a alegorice, s-ar
este de dorit ca cele patru straturi ale care
constituie sursa Evangheliilor sinoptice fie tratate separat.
Vom ncepe cu studiui materialului comun IU Matei Luca
73
DE LA BI$EII.lCA LA [[SUS
(A). trecnd apoi la materialul marcan (8), la materialul spe-
cial al lui Matei (C), la Evanghelia de la Ioan (O), la materia-
lul special al lui Lllea (E) la Ellanghelia lui Toma (F).
A. Mai nti de toate, n ceea ce materialul comun
pentru Mt. Le., s-a stabili t deja Mt. Le. n
aplicarea parabolelor furului (Mt. 24,43 s.; Le. 12,39 s.), a
slugii i s-a supravegherea (MI. 24, 45-51;
Le. 12, 41-46) a lor (MI. 25, 14-30; Le. 19, 12-27) la
Hri stos la Parusia Sa, n dezacord cu nlclesul originar al
parabolelor. Acordul dintre MI. Le., n toate cele trei cazuri ,
concluzia aceste alegorice nu
se celor doi ci care
le premergea.
Un alt exemplu de interpretare reiese din materia-
lul comun lui MI. Le. din parabola cinei celei mari (MI. 22,
1-14; Le. 14, 16-24); Evanghelia lui Toma 64
73
Forma mate-
a acestei parabole, n comparalie cu cea lucanica cu
vers iunea din Evanghelia lui Toma, pe extinderea (22,
11-14), deja a etorva simple variante narative,
o serie de care din ale-
Faptul n Mt. "Omul" (Le. 14, 16; Ev. lili Toma
64) a devenit (MI. 22, 2), iar Senvov (Ev. lui Toma)
sau Senvov (Le. 14, 16) a devenit o a fiului rege-
lui (Mt. 22,2), ar putea fi explicat prin presupunerea aceas-
ta era introducerea la cea de-a doua (Mt. 22,
11 -13), n care era vorba de O de un rege. Dar
mai multe de explicat. eum v. 61, nu putem
atribui doar faptul slujitorul cel unic din
Lllca (14, 17, 21, 22 ss.) din Evanghelia lui Toma este nlo-
cuit n Matei printr-un de slujitori, dintre care primii
nu fac dect la festi vitate (22, 3)7', n timp ee
grupul al doilea (22, 4, SOUAOt><;) transmite mesajul
petrecerea este gata, nici deja n
Mt. primul grup a fost respins. este limpede amndo-
74
ALEGORIZARF.A
aceste versete (22, 6-7), cu cuvintelor 6 oE
AEl>C; ropyi.cr9Tj (cf. Le. 14,21), sunt o extindere, deoarece ele
lipsesc din Le. din Evanghelia lui Toma, rup origi-
ntre vv. 5 8, distrugnd ntreg cadrul istorisirii. Ni se
spune, de exemplu, n v. 6, grupul al doilea de slujitori nu
numai a fost respins, dar a fost maltratat nici un mo-
ti v de Aomoi (oricine vor fi fost ei), dintre cei
chiar mai este descrierea antici-
a mniei regelui care, nainte ca lumea ia parte la
festivitatea de deja trimite garda
pentru a- i executa pe acei (care sunt locuitori ai
unei singure pentru a da foc lor" (v. 7). Este
evident v. 7, utiliznd o veche care descrie
o de

se la distrugerea Ierusalimu-
lui, de unde vom deduce Matei prezinte
prin primul grup de slujitori (v. 3) pe respingerea
mesajului lor; prin al doilea grup (v. 4), pe apostoli pe misi-
onarii Israel (Ierusalim), precum
mart iriul (v. 6) ndurate de unii dintre ei; trimiterea pe
(v. 9 s.) misiunea la intrarea n sala
(v. IOb) este botezul.1n tabloul pentru care pro-
aduc a este de apostoli
care este cu de festivitate la
care iau parte cei la care nu au acces dect cei m-
n de Matei mn-
tuirii; cercetarea (v. Il) este Judecata de
apoi; "ntunericul ccl mai din (v. 13) este iadul (ef. Mt.
8, 12; 25, 30). Astfel, prin interpretarea sa Matei a
transformat parabola ntr-o conturare a planului de
de la lor, cuprinznd Ie-
rusalimului, la Judecata cea din
a istoriei planul ui de transferul
misiunii la Israelul a respins-o.
75
OF. LA JlISF. RICA LA IISUS
Luca este mai n utilizarea alegoriei. n versiunea
a parabolei desigur, unele alegorice,
ele nu sunt duse att de departe ca la Matei. Este
clar. din introducere. din 14, 15 din expresia "cina mea".
din v. 24
71
, el a privit cina ca pe mntuirii.
Mai mult am pentru el 1t6Au; este Israelul
parabola chemarea neamurilor
79

aici, se ntrebarea Luca ar fi putut
fie de aceste alegorice. n orice
caz, reprezentarea a lui ca fiind Israelul, a
cinei ca fiind mntuirii, nu este opera sa, ci, pre
cum o cu Matei, este mai veche dect
amndoi. Cadrul al istorisirii interzice presupune-
rea Iisus ar fi putut o prezinte ca pe o alegorie a
mntuirii, dar se poate foarte bine ca EI fi avut n
gnd acest lucru, ca respingerea de Israel.
Uneori numai Matei (nu Luca) parabolele
din materialul de loghia. Astfel, n Le., parabola oii pierdute
o activitate din (15, 47), n timp ce
n Mt., pe de parte, ea a devenit o alegorie
(18,12-14); pe
iar oaia pe un membru al
B. Ne ntoarcem, n continuare, la materialul marcan, cu
privire la care am putea, inainte de toate, amintim am
deja o a mirelui (n Me. 2, 19b, 20)
a casei (n Me. 13,33,37) la Hristos. ulti-
mul exemplu se n Le. (12, 35-38) n Mt. (24, 42),
Luca probabil Matei sursa lor
se poate deduce el are izvorul deja n care la
baza textului din Me.
Un alt exemplu de interpretare este parabola lu
ai viei (Mc. 12, 111; par. MI. 21,33 34; Le. 20,
9- I 8; Ev. lui Toma 65). de cntarea
76
ALFGOHlZAIIF.A
viei din /s. 5, 1-7, un caracter alegoric ce este unic
ntre parabolele lui Iisus. Este limpede via este Israelul ,
sunt legiuitorii lui Israel, proprie-
tarul viei este Dumnezeu, sunt fiul este Hri s-
tos, pedeapsa ruina lui Israel , iar
popor" (Mt. 21,43) Biserica neamurilor.
ntreaga este, evident, pur Cu toate aces-
tea, cnd diferitele versiuni sunt comparate ntre ele,
impresie o modifi care
n primele (ale lui Jeremias - n. ed.), compara-
a dus la concluzia alegorice care apar n Mc.,
dar mai cu n Mt., sunt secundare. Acest rezultat a fost
amplu confirmat de Evanghelia lui Toma.
(1) Cu privire la introducerea la trebuie obser-
descri erea pline de a viei, din Mc. 12,
1 Mt. 21, 33, este n eu entarea viei
din Is. 5, 1-7. mprejmuirea, teascul turnul sunt elemente
preluate din Is. 5, 10.
De la prima privire, se vede aceste aluzii la
din primele fraze se nu la un proprietar al
unei vii la via sa, ci la Dumnezeu la Israel deci,
avem n o alegorie. aluzie la /s. 5 este n
Lc. 20, 9. mai semnificativ este faptul ea din
Evanghelia lui Toma, unde nceputul parabolei astfel:
"Un om avea o vie. EI o unor ca s-a lucreze
ca el rodul ci de la Cel mai semnificativ
este faptul a fost Septuaginta
80
cu l s. 5
trebuie se datoreze unei editoriale secundare.
(2) n trimiterea slujitorilor se poate cu mai
mare limpezime caracterul "secundar" al alegori-
ce. n Evanghelia lui Toma, introducerea mai sus conti-
"EI trimis slujitorul pentru ca dea rodul viei. Ei
l-au prins pe sluji torul lui, l-au l-ar fi ucis. Slu-
77
lNTOARCF.RF_" OF. IA BISERICA I>!tIMAIv" IA IISUS
j itorul a venit a spus aceasta
zise: Poate pe acesta nu-I A trimi s Uil alt
sluj itor; l-au pc aceasta".
nu trece dincolo de limitele unei povestiri directe; nu se
n ea nici o a unui alegoric mai adnc.
Este de notat, n mod deosebit, n Evanghelia lui Toma
cste trimis numai cte lill slujitor. Acest aspect reapare n Mc.
- cel la nceput (12, 2-5a) -, acolo tdmi-
teri lor la trei. De trei ori este trimis cte un slujitor; pri-
mul este al doi lea este maltrata! n mod cu
lovituri peste iar al treil ea este ucis. Astfel , Marcu aran-
succesiunea insultelor ntr-o ordine pentru a
tennina ntr-un punct culminant; dispunnd de ordine
astfel ca cel de-al treilea setvitor fie ucis, el o pre-
pentru un punct culminant (climax), ceea ce
n cazul acesta nu o deoarece, anli-
cipnd soarta pe care o va avea fiu l, el
povestirii
82
Acest aspect nu are nici o
v. Sb, forma a abandonat acea for-
deoarece o dare de su-
despre o de sluj itori, dintre care unii sunt
uni i Nu ncape nici o aici avem de-a face
cu o referire la profel'i la soarta lor. alegori e, ntune-
cnd tabloul originar, nu poate fi altceva dect o extindere
8J

Este caracteristic lui Luca (12, 10- 12) faptul el nu a pre-
luat uciderea celui de-al treilea slujitor nici concluzia ale-
a lui Marcu. EI sa limitat la ntreita trimitere maltra-
tare a dintre slujitori, aducnd cele trei incidente la o
simetri e Nu mai suntem n de a spune
sobra sa se doar stil istic sau
orale. Modu l n care Matei este cu totul dife-
rit (21 ,3436). EI a un nat metoda cu consecven-
la Punctul culminant, cum l n Mc.
78
AlF.GOI1Jl.AHF.A
Le., este complet deteri orat. EI cu trimiterea unui
de servitori, dintre care unii sunt
iar cu pietre. Apoi o misiune (trimite-
re), mai dect prima, a este n
aceste trimiteri, Matei vede pe mai timpurii
pe cei mai tnii , iar constituie o
la soarta lor (2 Paralip. 24, 2 1; EVI: II , 37;
Mt. 23,37; Lc. 13,34). Nu mai nimic din povestirea
originarJ., cum O citim n Evanghelia lui Toma n
Evanghelia de la Luca. precum o putem deduce din Evan-
ghelia de la Marcu, o istorisire n care c vorba doar de un sin-
gur mesager ce este, n mod repetat, al ungat de cu
minile goale goni t cu sudalme
(3) Cu privire la trimiterea fiului , trebui e se noteze
povestirea a fiului se ncheie n mod abrupt cu uci-
derea sa. La fel este n Evanghelia lui Toma care
precum "Atunci vici l-a trimis pe fiul
El zice: Poate l vor respecta pe Fiul meu)}. Deoarece acei
el era viei, mna pe el
Cine are urechi de auzit con-
cluzie face n a unei alegorii pe
care Biseri ca ar fi pus-o n gura lui Iisus, deoarece n-
vierea lui Iisus avea o att de pentru Bise-
rica nct ea ar fi trebuit fie n istorisi-
re'!. Darin lui (isus, la carc ne-am referit astfel, trebuie
facem deosebire ntre ceea ce a Iisus modul
n care L-a auditoriul Nu ncape nici o
vorbind despre trimiterea fiului , Iisus se gndea la
propria Sa trimitere, pentru masa sem-
a fiulu i nu putea fi drept de-
oarece nu nici o pentru aplicarea titlului de
" Fiul lui Dumnezeu" lui Mesia n iudaismul palesti nian pre-


"Nici unui evreu, care ar fi auzit n parabola
79
tNTOAIl.Cf:Il.EA DE LA BISERICA LA !ISUS
istoria trimiterii ucideri i Fiului)), nu i-ar fi putul trece prin
minte o aplice la trimiterea lui Mesia"u.
Este semnificativ n parabola a ce-
lor fiul este luat drept patriarhul Iacov (ca reprezentnd
poporul lui Israel). De unde aspectul hristologic
al parabolei n-ar fi putut fi sesizat de
Biserica n-a mult in
acest fapc Potrivit fonnei marcane a istorisirii, fiu l este ucis
n incinta viei trupul a fost apoi aruncat din ea (v.
8). Acest aspect al istorisirij pur simplu, ntrea-
ga ntindere a ei ajung reverse asu-
pra cadavrului cea din profanare, aruncndu-l peste zid
contestndu-i celui ucis monnntul; nimic nu
aici lui Iisus. Nu tot se n
Mt. 21, 39 n Le. 20, 15: dimpotriva, ei l pe fiul ca
fiind mai nti scos din vie, apoi, ucis n afara ei - o referi-
re la uciderea lui [isus n afara (In. 19, 17; Evr. 13, 12 s.).
Astfel, n MI. n Le., ne ntlnim cu o hristologi-
a parabolei, ale prime urme se pot n Mc.,
mai nti n cuvintele uiov aya1tlltaV (12, 6), un ecou al gla-
sului din cer din 1, 11 9, 7"19, iar apoi n vv. 10, 11 , unde, sul,>
fonna simbolului din Vechiul Testament al pietrei n
din care Dumnezeu9(l a piatra
(Ps. 11 8, 22 s.), este introdus unul dintre textele favorite ale
Bisericii primare pentru dovedirea nvierii lui
Hristos cel respins!n. Aceasta care este o
redare Septunginta, a fost probabil atunci
cnd parabola a fost n mod alegoric lui Hri stos, cu
de a temeiuri scripturistice pentru destinul Fiului
de a nvierii care lipsea (din
Dar toate aceste hristologice lipsesc din Evanghe-
lia lui Toma94.
(4) Cu privire la intrebarea care apare n cei trei
sinoplic! (Mc. 12,9 par.), din Evanghelia lui To-
80

ma, ea se ret rospectiv la Is. 5, 5 nu la textul ebraic
(care nu este formulat ea intrebare), potrivit Sepruaginlei .
ntrebarea este n locul ei Evanghelia lui
Toma chemarea la ascultare a atitudinii
a gali lecnj de latifundiarii o atitudine care
fusese de mi!$carca ce avea cartierul
general n Galileea. Este necesar se nu nwnai
valea a Iordanului n nt regime, ei probabil
mrn-i le de NV ale Lacului Ghenizarct!16 de asemenea, o
mare parte a platoului gali lcean aveau pe timpul acela carac-
ter de lat ifundii erau in mini le unor

n
scopul de a parabola, este se evi-
deJlt n (Mc. 12, 1: Kal. CotE-
poate este privit ca un
pot ia astfel de de numai
n e atunci, du
ce au fost cu insulte, el trebuie
un trimi s pe care rebelii respecte. el
ntr-o avem atunci cea mai ex-
a presupunerii - de altfel , incredibil de - a
anume unicului
ei vor fi n mna pe proprietate nici
o (Mc. 12, 7); este ei au n minte acea lege
care, n speciale, o poate fi pri-
ca proprietate care poate fi de ori-
cine
99
, cu conditia ca dreptul prioritar acelui pre
tendent care se primuP
oo
. Sosirea Fiului i face
proprietarul este mort fiul a venit spre
lua n primire

l via
proprietar, ei o pot pretinde ca fiind primii la locului.
se poate pune ntrebarea uciderea fiului nu este un
aspect prea crud pentru o povestire din Tre
buie n considerare faptul impresia pe care istorisi
rea o intensificarea
81
INTOARCI::REA DE LA BlSEHlCA LA IISUS
astfel nct ea nu-i scape nici unuia dintre as-
Perversiunea lor trebuia ct se' pu-
tea mai tare. Introducerea figurii fiului mic nu este rezultatul
unor teologice, ci a logicii inerente a istorisiriP.
Aceasta nu exclude, ci mai cere ca, prin asas inarea
fiului proprietarului, parabola indica
respingerea mesajului ultim al lui Dumnezeu.
Astfel, ne concluzia Mc. 12, 1 s. nu este o alegorie,
ci o care o
Suntem acum n de a privind
originar al parabolei. Ca multe alte parabole ale lui
Iisus, ea adresarea Evangheliei cei .. ,Voi,
ai viei - spune ca -, voi, ai poporului, .
opus mpotriva lui Dumnezeu! Pa-
harul vostru s-a umplut! De aceea fi-va via lui Dumnezeu da-
altora" (Mc. 12,9). Deoarece nici Marcu. nici Luca nu mai
dau vreo cu privire la cine pot fi acei suntem
dnd curs analogiei cu parabolele inrudite (pp. 162
ss.), pe cu 1t'troxoi.
Putem rezuma rezultatul noastre precum ur-
viei este un element alegoric
"Dar via Domnului Savaot este casa lui Israel" (ls. 5, 5),
un verset care era familiar auditoriului . Aceasta n
mod necesar i pe lui Is-
rael (Mc. 12, 12b;Lc. 20, 19b). a dus mai
departe procesul prin slujito-
rilor ca fiind (Mc. 12, 5b), iar prin prezicerii
nvierii, ea a aspectul hristologic al parabolei (12, 10 s.)S.
Matei a mers mult mai departe pe cale. n versiu-
nea sa, o ca de exemplu a cinei celei mari, a devenit
o a istoriei mntuirii, ncepnd de la
tul de pe Muntele Sinai se poate fi el e:!;t-
Bo'to n v. 21 , 33), cuprinznd distrugerea Ierusalimului (21 ,
41 , ci 22, 7), ntemeierea Bisericii (21, 43)'
82
ALEGORI2.'\REA
trecnd apoi la Judecata din (21, 44)1. Luca de
mari n ceea ce alegorizarea, dar n-o cu
totul (20, 13, 15, 17 s.). Evanghelia lui Toma nu are nici o
cu unei singu.re aluzii n context (vezi
p. 135, n. 94). C. H. Oodd emisese deja ipoteza parabola,
departe de a fi o alegorie, urma modelul popular comun, la
origine vorbea despre o serie de trei mesageri,
doi servitori fiul. Tocmai aceasta este ceea ce citim acum n
Evanghelia lui Toma.
n n ceea ce materialul marcan, trebuie
interpretarea parabolei din Mc. 4, 13-
20 (parabolele din Mt. 13,18-23 Le. 8, 11-15 sunt depen-
dente de Me., cum o contextul). Mult timp rn-am
opus conc1uziei interpretare trebuie fie
Bisericii primare, dar numai pe baze lingvistice acest fapt
este inevitabil.
(1) Util izarea lui 6 n stare este un termen
tehnic pentru Evanghelie, creat utilizat constant de Biserica
utilizare a lui 6 de
Iisus apare numai n interpretarea parabolei
(de 8 ori n Me., de 5 ori in MI. de 3 ori in Le.) al-
tundeva. Aceasta pcntru n acest scurt pasaj sunt cuprinse
un de despre "Cuvnt" care nu apar
n parte n lui Iisus, dar, de pe parte, sunt
comune n epoca

predicatorul cuvntuPO;
Cuvntul este primit
ll
, cu bucuriei!; se stmesc perse-
pe seama Cuvntului
'J
; Cuvntul este de poticnire'\
Cuvntul IJ; Cuvntul aduce (2) n Me. 4,13-20
un de cuvinte care nu apar n parte n sinop-
tice, pe de parte, sunt comune n restul scrierilor Nou-
lui Testament, mai ales la Pavel l1: 07teiPElV cu sensul de "a
predica""; nsemnnd "stabi litate xpO(}1COt-
pa<; (un elenism, pentru care nu nici un adjectiv cores-
n a1tCr:'tT\21; "/ta-
83
NTOARCEIW.'\ OF. LI.. fIISF.ItlCA L\ IISUS
paOEXE09at
14
; K"Up1to<popdv n sens metaforic
1s
. n Le.
Ern9Ullta apare o dar cu un o utilizare di-


Alte cuvinte care sunt tol numai n sinoptici
sunt: OtroYIl6<;l7; Expresia atllf:ptj.lVal'tou
apare numai o (3) Interpretarea in sensul
de (Me. 4, 14) nu este caracteri stic felului de a vorbi
JG
al lui Iisus, deoarece EI compare predicarea cu sc-
(4) Acestor rezultate lingvistice trebuie le
importanta parabolei
torului i sensul eshatologic al acesteia (pp. 188 ss).
Accentul a fost transferat de pe aspectul esahatologic al
parabolei pe cel psihologie
l1
in interpretare, parabola a de-
venit un indemn pentru de a se examina pe ei
de evalua astfel sinceritatea convertirii Jl . (5) Faptul
Evanghelia lui Toma parabola (9) nici o interpretare
aceste conjecturi critice.
Trebuie deci conchidem interpelarea parabolei
este un produs al Bisericii primare, care privea para-
bola ca pe o alegorie, interpretnd n mod alegoric fiecare de-
taliu al ei. Mai nti, este drept Cuvntul, apoi
ca un fel de descriere a este intcr-
ca reprezentnd patru categorii de persoane. Aceasta a
rezultat din contopirea a pe de-a ntregul difc-
rite, ambele putnd fi n 4 Ezdra: pe de o parte compa-
cuvntului sfnt cu lui Dumnezeul<l, iar pe de al-
ta parte oamenilor cu

lui Dumnezeu.
Interpretarea este mai veche dect Marcu, deoarece dovada
precum analiza nu este opera sa.
seama de toate acestea, ar rezulta avnd n ve-
dere relativ redusa cantitate de material parabolic in Me., me-
toda de interpretare aici un teren conside-
rabil. Ct sa n care la baza
Evangheliei de la Marcu
J6
, nu mai ncape nici o
84
ALF.GO JUZAREA
C. Revenim acum la cel treilea strat al traditiei
tre, la materialul mateian special. n lumina rezultatelor
precedente, nu va fi ni ci un motiv de faptul
ind elementul parabolic n acest materiaP\ vom n el o
mare de interpretare Am deja
J8

rabala celor 10 fec ioare ajunsese a fi ca o
alegori c despre Mirele ceresc, Hristos. n mod la
micii parabole a omului de (Mt. 22,
care de asemenea, materialului mateian
special, o interpretare caracteristi-
lui Matei eare ti parele istori sirii , prin aruncarea
n "ntuncri cul ccl mai din unde este "plngcrea
rea din\ ilor"-IO, iadul.
Parabola celor doi fii (Mi. 21, 28-32) n v. 32 o
aplicare la Ioan el a su-
ferit o ncercare cu cea de care a avut parte
din EI a neascultare la cei care prin profesiu-
nea lor erau slujitori ai lui Dumnezeu supunere la cei al
ror mod de era lipsit de pietate. aplicare
nu cste Poate putem trece cu vederea sugestia
versetul32 ar fi incompatibil cu parabola, prin aceea nu se
nimi c despre vreo schimbare a at itudinii din cele
grupe de oameni opuse n raport cu acest
fapt n sine nu este decisiv; o atare ar putea fi
n "ntrebare chinuitoare" 41. O de
mai mare pondere se poate n faptului
n Le. 7,29 S. , v. 32 apare ca un loghion independent; versetul
a ajuns fie legat de Mi. 21,31 prin asociere (legatu-
ra este oi. 't'EArovat KaL ai. n:6pvat); mai mult concluzia
a parabolei se de gol in v. 31 b prin for-
mula AEYOO \JlllV care, n mai multe cazuri , marcheaza
unei parabole
2
Din nou suntem cu faptul
O al scop ori ginar era apere vestea cea
de Dumnezeu de voi, dar ac-
85
imoARCEREA DE LA mSERICA lA IISUS
de cei (de aici promisiunea pentru ei!), a
primit n Mt., prin sa cu o aplicare sotcrio-
care este cum nu se poate mai stranie este cu
interpretarea a parabolei lucratorilor celor ai
viei a cinei cele mari din relatarea lui Matei. apliea-
rea la nu se lui Matei, ei trebuie fi fost
n mai timpurie. Deoarece Matei a inserat
parabola n Evanghelia sa n conexiune cu cuvntul 'lroavvll<;
(21, 25/21 , 32), este probabil el a parabola cuprin-
znd deja v. 32 ea pe o concluzie a sa.
a examinare a parabolei neghinelor (Mt. 13,
36-43), care ea materialului special mateian, este
de o pentru subiectul nostru. Aceas-
interpretare din mult diferite: n vv. 37-39,
cele categorii mai importante sunt interpretate n serie,
in mod alegoric, oferindu-ni-se un mic "lcxicon" de interpre-
alegorice; pe de parte, vv. 40-43 se la a in-
terpreta destinele contrare ale neghinei grului, descrise n
v. 30, ca destinul celor al celor la Judecata
de apoi, dndu-ni-se astfel o
n interpretare, puncte a fi
luate n ( 1) ea trece sub motivul evident
al parabolei, ndemnul la ratnd astfel
parabolei'6. (2) anumite expresii care, avnd n vedere
bazele lingvistice, Iisus cu greu le-ar fi putut uti liza, de exem-
plu: 6 1COO"IlO<; cu de'"lumea" (v. 38), deoarece studi-
ile atente ale lui Dalman asupra li ngvist ice au lrezit
indoiala asupra lui cu sensul de " lume" n
epoca

o ltOVllP6<; cu n\elesul de "diavolul" (v.

38; cf v. 19), deoarece bja n lucru este va-
labil pentru hara' n este cunoscut ca
o desemnare a diavolului; it calificare cu n\e-
les de lui Dumnezeu" (v. 38), deoarece malkuth
cal ificativ ntotdeauna con-
86
AlEGORIZAIl.EA
Aceasta cu faptul 6 ouxpo;l..oC; (v. 39)
unui strat mai tardiv din Evanghelie: mai
timpurii ale l numesc pe diavol cratave;, sa-
tana
49
(3) Apoi interpretarea parabolei neghinelor
anumite care locul n cadrul predi-
cii lui Iisus. n primul rnd, expresia oi. 'OtOl tilc; paO'tAEi.ac;
(v. 38) este ca fiind o desemnare a
ai lui Dumnezeu, deoarece unicul exem-
plu din Noul Testamcnt al folosirii accstei expresii este n Mt.
8, 10, unde ea are un cu totul diferit se la acei
iudei care dreptul la lui Dumnezeu;
de aceea avem n 13, 38 o aplicare a expresiei . Apoi,
este remarcabil n v. 41 e vorba de ngerii Fiului Omului,
deoarece expresie nu mai apare altundeva n Noul
Testament, cu a locuri de la Mt. (1 6,27; 24,
31). Cel mai fapt este ngerii vor aduna "din m-
Lui (a Fiului Omului)" pe toate false pe
cei ce le (v. 41), deoarece expresia 'il pacnAEla
uiov tOV av9pomou este lui MI. (n N. T. ea apare
numai in MI. 13,41; 16,28), iar lui Hri s-
tos este celui mai vechi strat al

n textele
noastre, Fiului Omului" (v. 41 ), care la Parusia (v.
40) este prin lui Dumnezeu (v. 43), nu es-
te dect o desemnare a Biserici i
J '
o expresie n Evan-
gheli i. (4) de li mbaj de
de mai sus n faptul Mt. 13,36-43 expune, pur sim-
plu, o de caracteristici lingvistice ale evanghe-
li stului Matei: v. 36, 'tOtE,l, a<pEie;H, oi. OXAOt' \1iA9EV
J
\ de;
t'ilv obciav
S6
, rr poofjAOov
J1
, autip oi lla911taL aU'toi)s" AE-
ymv
J9
, <ppaoov
60
, lillLV tilv 1tCXpapOATlV
6I
, li 1tcxpapoAiI tWV
1;l1;avlmv tOV aypov
6
\ 'tOU aypov
6l
; v. 37, 6 OE 1tOKpl9de;
E'tltEV(04; v. 38, 6 1(OO).tOC;6S, OUtOt (casus pendensY'''. 'il paol-
AEia calificat iv)"!, oi uioL 'tfle; 6 1tOVl1pOe;
(nsenmnd "diavolul")69, oi. uioL tOU 1tOVl1POV
10
; v. 39, ouv-
87
NTOARCERE." DE lA Bl smuCA f' KI,\I ARA IA
'tEA.la v. 40, ooeHtEp1l , DUV
71
, EO""taL
7
\ li
O"uv'tEAEla "tau v. 4 1, oi liYYACl a\nou (sc. "tau
uiou "tau av9pel:l1touY\ it ainou (sc. 'tou ulou "tou
av9po:m:ouY\ "to O"Kuvoaov'8, ii avoJlla'9; v. 42, li
"tOU EXEl EO"'tal 6 IC-au9Jloc; Kal. o 'trov
6&6V'tOOV
11
; v. 43, oi. EKaJl1tEl v
lW
, roc; 6 TAl-
OC;IS, li j3ClO"lA.Cl "tau 1tCl'tpOC;36, o 1ta"t1lP atmov
l
1, 6 exrov
cO"ta O.ICOUEtro>lll .
Avnd n vcdere acest impresionant de 37 exemple,
nu se poate evita concluzia interpretarea parabolei neghi-
nelor este opera lui Matei


concluzie este de Evanghelia fui To-
ma, care a parabola (57), dar nu interpretarea alego-
concluzie este pentru interpretarea
parabolei (MI. 13,49 s.), care nu estc dect o repli-
a textului din 13, 40b - 43; v. 49, o\nwc; EO"'ta t,
"ti O"UVtEAEta 'tau airovoc;, u<papi1;ElV 90, oi OlKaLOl; v. 50, "ti
"tau 1tUPOC;, EKEl EO"'taL K'tA. Transfernd interpreta-
rea neghinelor la cea a s-a t rccut cu vederea
El;EAEUO"OV'tCll (v. 49) este la dar nu la
pescari, "ti KUJllVOC; "tou 1tup6; poate descrie soarta buru-
ienilor a paiclor, dar nu pe cea a 91.
Avem astfel, n Mi. 13, 36-43 49-50,
alegorice ale parabolelor de mna lui Matei
n
. pere-
che de parabole, al scop era la origine insuflarea n cel
a nevoii de insistnd nu a ven it
timpul dar DlUnnezeu o va aduce la timpul ho-
de El, a fost de Matei, spre utilizare pa-
ntr-o descriere a de apoi , un
avertisment contra falsulu i sentiment de Aceste do-
scot n relief cu o limpezime
a lui Matei interpretarea Avnd n ve-
dere alt material de este imposi-
bil se spuna n ce a contribuit ntregul corp al tradi-
88
ALEGORIZAHFA
primare la elementului alegoric n materialul
specific. Dar el a lacut o faptul att apli-
carea parabolei celor doi fii la la activitatea sa
(MI. 2 1,32). ct referirea lui iiAOl (MI. 21,43) la
n parabola celor ai viei, sunt mai vechi dect
text ulmateian.
D. inainte de a trece la materialul [ucanic, este recomanda-
bi l, n interesul ne atentia asupra
pasaje dil\ Evanghelia de la loal/. n Evanghelia
a patra ntlnim parabole: parabola bunului pa-
rabola a (1 0, [- 10). Parabola bunului
exact ca cele trei parabole sinopti-
ce, [i s-a o interpretare anume: se-
(Mc. 4, 1-9, 14-20 par.), ncghinele n mijlocul gru-
lui (MI. 13,24-30,36-43) (MI. 13, 47-50); net
distinsa de (In. 10, 1-6), o mult mai
interpretare (vv. 7-1 8) Pe de parte, metafora
vitei a intro.iuce dintr-o o interpretare ale-
(EYci> EiJ..ll" "aATJ9lvl, KUI. 6 ltu'tlP JlO\) (,
EO"'ttV) , care a absl}rbit complet n sine parabola in-
sau metafora. Din aceasta se poate vedea
preemincntei pe care Evanghe!ia a patra a dat-o
alegorice. Cu toale acestea, 10an de asemenea,
metafore vreo fII. 3, 8 (vntul); 8,
35 (robul fiul , unde 'tov utffiva nu "etern", ci
"pentru totdeauna"Y'; 11 , 9 s. 12,35 s. (cel ce n in-
tuneric); 12, 24 (bobul de gru); 3, 16 (robi soli); 16, 21
(femeia n durerile Mai aproape de alegorie este me-
tafora prietenului mirelui (3, 29), grupul de ziceri despre se-
(4, 35-38), precum numeroasele expresii metaforice
pe care le-au nleles (3, 3; 4, 32; 6, 27; 7,
33; 8, 21; 13,33; 14, 4, a.).
E. ntorcndu-ne la Luca la materialul specific, ne
ntlnim cu o de Trebuie se
89
l NTOt\I,CEREA OF. LA BISERI CA PRIMAR}. LA II SUS
n acele parabole pe care le are n comun cu Marcu
Matei sau numai cu Matei, el o serie de
alegorice, mai exti nse, dect cele ale lui Marcu,
mai dect cele ale lui Matei. cum am
zut, el alegorice ale parabolelor
rului (Le. 8, 11-15), slugilor pe care prive-
ghind le (12, 35-38, p. 53 ss), furului (12, 30 . ),
slugii cu (12, 41-46), cinei celei mari,
cu ndoita ei chemare a (14, 16-24), ta-
lan lor (19, 11 -27) ai viei (20, 9-18). Dar
aceste nici un O nu sunt opera lui
Luca, ci dintr-o lui, deoarece
aproape toate pot fi la sinoptiei.
Mai mult expresii le versetele alegorizante dau foarte
n vileag lingvistice ale lui Luca. Dar,
mai presus de toate, materialul specific lucanic din bogata sa
de parabole
9S
nu pe ct pot dau seama,
nici un exemplu de interpretare

ma-
terialul parabol ic specific din Luca, n n care a fost
prelucrat, a fost mai extins interpretat cu un scop
diferit, anume acela al unei parenetice directc
91
.
Astfel Luca a preluat alegorice dintr-o
mai timpuri e, el nu prelucrat materialul avnd
n vedere finalitate.
F. Un examen final al formei n care parabolele sinoptice
au fost n Evanghelia Ilii Toma clar faptul
alegorice din ea apar n prima din cele versi-
uni ale parabolei "furului " (2Ib). "De aceea zic:
nul casei vine el va sta treaz nainte ca acesta
nu-I va n casa sa sa
pentru bunurile sale. Deci voi trebuie
pentru lume". Aici, aceste expresii, sa"
"pentru lume" , sunt alegorice gnostice, care inter-
"bunurile" ca yvoocru; gnosticului identi-
90
ALEGOIUZARf.A
cu pacrtAEia, cere nu se lase de lume
de Cu acestor adaosuri, n
parabola furului lipsesc cu elementele alegorice.
alegorice din Evanghelia lui Toma
9s
este
extrem de deoarece editorul gnostic al
ei de "loghia" a parabolele ntr- un sens cu totul alego-
ric a ca ele fie astfel. Aceasta reiese
cu claritate, de exemplu, din avertismentul: "cel ce are urechi
(de auzit) w, editorial de cinci ori la o
avnd ca obiectiv apelul la cititor, ca acesta
lesul secret al acestor parabolei. Astfel vor fi gnosticii,
de exemplu, din parabola (76),
ca o pentru yvoocru;, cum "bu-
nurile" pe care le fure n parabola furului
(2Ib) .
Deoarece formularea parabolelor n-a fost n
interesul (cu celor adaosuri din pa-
rabola furului), ci intacta,
n EVGllghelja lui Toma are o mare valoare. Parabolele din ca
sunt tot att de lipsite de alegorizare ct materialul specific
al lui Luca.
Ajungem astfel la un straniu rezultat; materialul discursiv
(din MI. Le.), materialul marcan, materialul special mate-
ian, Evanghelia cum O avem in MI., Mc., Le., ca n III.,
toate acestea alegorice, n timp ce materia-
lul special lucan, precum Evanghelia lui Toma nu au nici
una. Din faptul alegorice pot fi recunoscute
ca aproape pe de-a-ntregul secundare s-ar decurge
ntregul material parabolic era la origine tot att de lipsit de
alegorice pe ct erau materialul specifi c lucanic
Evanghelia lui Toma. n Sa, iisus s-a limitat la
metaforele comune, luate aproape n exclusivitate din Vechiul
Testament, pe vremea aceea de uz curent: rege, jude-
al casei, proprietar al unei vii sunt me-
91
'lW,\UCFUF.,\ UE LA mSFRICA I'Hl MAI1t\ L \
tafore pentru Dumnezeu; pentru oamen;; n eu EI
avcm: copii , sluj itori, datornici , pentru poponi! lui
Dumnezcu avem (metaforele) via lunna; bincle sunt
albul negru (ef. Mi. 25, 32); Judecata de apoi este
iadul este foc intuneric; marca cin re
prezinta mntuirea - mai departe. Uneori EI a
metafore noi, precum un al doilea potop pentru lu
mii
1
. Se poate remarca n mod repetat clim o astfel de compa-
este metafora din care o
cum am deja (pp. 17 ss.), este sigur
IIct ntre alcgoric nu cstc pales-
tiniana n particular, de la mctafonlla alcgorie sc
face Cll Dar este suficient se compare accle ale-
gori i animaliere indubitabil di n Enoh etiop. 85-
90, care, cu obositoare lungimi , istoria lumii. n-
ccpnd de la utiliznd ca simboluri tauri , oi
cu parabolele pline de ale lui ii sus, pentru a se
ct de departe era EI de acest mod de a alegoriza. Concluziile
noastre sunt ferm prin faptul n utilizarea ra-
a masa/u/lli, cea mai este de departe
parabola care elemente metaforice

O oarecare a timpurii a interpretarii ale-
gori ce a unor izolate ale parabolelor poate fi n
faptul cum am n studiul materialului specific al
lui Matei , ea este mai veche dect Evanghel iile si noptice; ori-
ginile sale a fi cu pe sol ul palestini-
an
4
. Dintre Matei este cel mai nclinat spre util i-
zarea al egoriei; n MI. 13,37-39 ci un
"Iexicon" de alegorice Cll puncte. Cea mai
este Evanghelia lui Toma. Imediat de a
atinge un mai profund, motivul parencti c cel mai
mare rol. O li mpede despre aceasta se poate n
reinterpretarea parabolei ca un ndemn pentru
ca cei se examineze pe ei n referirea para-
92
ALEGOIU7..,\ REA
bolelor "crizei", la P<lll.lsie n folos irea parabolei
iconomului nedrept ea un ndemn spre dreapta folosire a avu-
Mai mul! soteriologice pe care le
sim n Mt. 21, 28 ss., 33 ss., 22, 2 ss., trebui..:: sil fi
scopurilor predici i parenet ce, iar date
solului, n Le. 14. 22 s., ar spre intensificarea zelului mi-
sionar. Am vorbit deja despre alegoriei clenistice,
care va fi operat ca un motiv n plus n cercurile elenizantc.
Rezultatul acestei a studiului nostru este cele
mai multe dinlre alegorice care att de
proeminent n torma a parabolelor nu sunt origina-
re
s
. Cu alte cuvinte, numai dnd la o parte aceste
secundare, putem ajungem la o ntelegere
a sCllsului originar al parabolelor lui Iisus.
9. Colectarea compilarea parabolelol"
a) Parabole duble. neepcm cu in prime-
le trei Evanghelii, un mare de parabole mpere-
cheate n care idei sunt expri mate prin
simboluri asociate petece burdufuri cu vin
(Mc. 2, 21 s.; Mi. 9, 16 s.; Lc. 5, Ev. lui Toma 47b, o
ordine o o
(Mc. 3, 24 s.; MI. 12,25); (Mc. 4, 2 1-25); sa-
rea lumina (MI. 5, 14a); o cetate pe vrf de mun-
te o (Mt. 5, 14b-16; Ev. lui Toma 32, 33b, aici se-
parate de loghionul despre predica pe
flori (MI. 6, 26-30; Le. 12,24-28); cini porci (MI. 7, 6; E"
lui Tomo 93); (MI. 7, 9 s.; cf Le. II, II s.); stru-
guri smochine (MI. 7, 16; Le. 6,44; Ev. lui Toma 45a); vulpi
(MI. 8, 20; Le. 9, 58; Ev. lui Tomo 86); po-
rumbei (MI. 10, 16; Ev. lui lama 39b); fete (MI. 11 ,
27; Lc. 7,32); feluri de pomi feluri de
(MI. 12,33-35; Le. 6,43-45); neghina in gru (MI.
93
iNTOARCERF ..... DE lA. BlSf:RK ..... L... IISUS
13, 24-30, 47 s.); de aluatul (Mt. 13, 31-
33; Le. 13, 18-21)1; comoara (Mt. 13, 44-46);
fulgerul vulturul (MI. 24,27 s.); furul casei ce se
ntoarce pe (MI. 24, 43-51; Le. 12, 39-46); zidito-
rul unui turn regele (Le. 14,28-32); oaia drabma
(Le. 15,4-10); sluga solul (III . 13, 16); profetul
medicul (Ox. pop. 1, n. 6 = Ev. lui Toma 31). n aceste
cazuri dublarea este aceasta este o chestiune care
trebuie pentru fiecare caz n parte.
n cele parabole, cea a comorii din cea a
(MI. 13,44-46), schimbarea de timp gramati-
cal nt rebarea la origine ele erau mbinate; ntr-
Evanghelia lui Toma parabolele, dar se-
parate (comoara din loghionul 109;
loghionul 76). Acesta nu este un caz izolat;
dovezi cele mai multe dintre parabolele metaforele du-
ble enumerate mai sus erau transmise fie izolate,
membru al perechii, fie separate de acesta prin alt material.
Cele ce au fost n mod independent:
(Le. 11 ,33), (MI. 7,2; Le. 6,38), sarea (Me. 9, 50; Le.
14,37), ucenicul (Le. 6, 40), cele soiuri de pomi (Mt. 7,
17 s.), cele fe luri de comoara (Ev. lui Toma 45b), neghi-
na n mijlocul grului (Ev. lui Toma 57), de
(Me. 4, 30-32; Ev. lui Toma 20), aluatul (Ev. lui Toma 96), co-
moara (Ev. lui Toma 109), (Ev. lui Toma 76), ful-
gerul (Le. 17,24), vulturul (Le. 17,34), furul (Ev. lui Tomo
21b, 103), oaia cea (Mt. 18, 12-14; Ev. lui Toma
107), profetul (Le. 4,24). Ar fi intempestiv conside-
mperecherea n toate aceste cazuri drept
abandonarea unui membru al perechii poate fi avut loc pe o
mai timpurie a De exemplu, nu nici un
motiv parabola oii pierdute de cea a drahmei pier-
dute (Le. 14,4-10), prima din ele a fost de ase-
menea, n mod independent.
94
COLECfAREA COMPILAREA PARAUOLELOR
Mc. 4.21-25 poate fi citat drept un exemplu de combinare
a metafore pentru a face o
Din analiza acestor versete (a) precum este
tat de Mt. 5, 15 de Le. 11 , 13, metafora, la origine
n mod independent , despre care nu este sub
obroc, ci ntr-un (Me. 4, 21), a atras spre sine, ca pe un
comentariu explicati v, loghionul transmis, tot independent, n
Mc. 4, 22 (cf. MI: 10, 26; Le. 12,2); (b) un proces similar a
fost repetat n cazul cuvntului despre (Me. 4, 24, cf
MI. 7,2; Le. 6,38), care, ca rezultat al verbale ltpoa-
"rE9";crE'tat -lioe";crE"rCU, a atras spre sine, prin moralitatea co-
mentariului expli cativ, pe Me. 4, 25 (cf. MI. 25,29; Le. 19,
26); (c) cuvntul (4, 21 4, 24 a de-
terminat cele metafore despre despre
astfel nct se combine ca o (d) n
Marcu a inserat 4,21-25 n capitolul
de p.arabole, ca pe o nu ca pe o
de ziceri' , cum o arata de ori repetatul avertis-
ment de a lua aminte: n v. 23 (ef v. 9) n v. 24 a (el v. 3a).
ntlnim, de asemenea, cazul n care una meta-
este cu parteneri de exemplu, metafo-
ra celor feluri de pomi cu fructele lor este cnd de
zicerea despre care nu pot da rod bun (Mt. 7, 16-
18), cnd de metafora despre cele feluri de comori (MI.
12,33-35), n timp ce Evanghelia lui Toma combina metafo-
ra comorii cu zicerea despre (45b); n n Le.
6, 43-45 sunt combinate toate aceste trei metafore. Metafora
este in mod similar; n Me. 4, 21-25, ea este
cu zicerea despre pe cnd n MI. 15, 14b-
16, ea este cu despre cetatea de pe munte, iar n
Le. 11,33-36 cu zicerea despre ochi ca al trupului;
n MI. 13, 31 -33 Le. 13, 18-21 , parabola aluatului este
pereche cu cea a de n timp ce n Evan-
95
lNTOAKCEKEA OF. LA HISEIliCA I'RI\IARA LA IISUS
ghelia lUt Toma ea eSle de parabola despre femeia ne-
(96-97).
Singurele parabole care ali fost transmise ex-
clusiv ca perechi sunt: petecul burduful de vin;
casa; florile; cinii porcii; piatra Slru-
gurii smochi nele; vulpile porumbeii ; zi-
di torul turnului regele; sclavul solul.
Din aceast5 va Ii sus favoriza rcdu-
plicarea ca mijloc de ilustrare, din
mai ales din lumea animalelor, perechile sale de Idei
nrudite. Pe de parle. doar o pereche de pa-
rabole n cea despre zidi torul turnului cea
despre rege. De unde ca, oric.1t de familiare ne-ar fi
cele mai multe parabole avnd n vedere
acest fapt, trebuie ca n fi ecare caz se la
origine ele serveau la exprimarea idei. Chiar la
ntrebare se poate afinnativ, ca n cazul ce-
lor parabole despre oaia despre drahma pier-
trebuie cel fi e n considerare posibi li tatea
ca, avnd n vedere tabloul general, parabolele duble fi fost
rostite n mod independent, in ocazii diferite, legarea lor lao-
fiind
(b) de parabole. Biserica ncepuse
de parabole de la o timpurie. n Mc. pe
capitolul.de parabole 4, 1-34, un gmp de trei metafore
eshatologice
9
n 2, 18-22 vin). n al capi-
tol de parabole 13, Matei a adunat parabole. El a preluat
de la Marcu parabola cu interpretarea sa (vv.
1-13), i-a un grup de trei parabole, introdus prin
CtAllV 1tapa.j3oTtv (vv. 24-33), apoi un alt grup de trei intro-
dus prin (1tCxtv) 6lloi.a ea-ti.v (vv. 44-48) 10. Mai mult, el are
capitolul 18, eu parabole referi-
toare la indatoririle capitolele 21, 28-22, 14, cu trei
parabole capitolele 24, 32-25, 46, cu pa-
%
COLECTAREA COMPILAREA PARABOI.EI.OR
rabole despre Parusie. n Luca, avem capitolul 6, 39-49, cu un
grup de parabole ce partea a treia a predicii de pe
munte
ll
; capitolul 12, 35-59, cu o serie de parabole despre Pa-
rusie; capitolul 14, 7-24, cu supraparabole; capitolul 15,
trei parabole privitoare la ceea ce a fost pierdut; ca-
pitolul 16, cu parabole ce despre
falsa utilizare a capitolul 18, 1- 14, cu parabole
despre modul corect de-a te ruga: trebuie fie



ne oprim pentru o asupra ultimului exemplu men-
pentru a obscrva nici 18, 9-14 probabil nici 18, 1-8
nu au n realitate de a formula privitoare
la modul corect de parabolele par mai
arate lui Iisus mila
Domnului pentru cel umil obidit
ll
. Deci, n de-a
descoperi parabolelor, am face bine nu ne
de sensul parabolelor adiacente. Ct de
n din faptul toate ce-
le parabole, cu ultimei, care au fost adunate n
MI. 14, reapar n Evanghelia lui Toma, n mod independent
distri buite n cuprinsul ntregii (9, 57, 20, 96, 76, 109)" .
Ocazional , putem observa o de parabole n procesul
de parabolelor despre cele trei (Mc.
4,3-9,26-29,30-32) este Ea a fost att de
Marcu, ct de Matei: primul a parabolele
nate, a Tactiei a (4, 21-25), n timp ce al doilea a
ugat alte cinci parabole, a omis parabola care
de la sine. Mai mult, Matei a concluzia
marcane, care acum n mijlocul propriului capitol de
parabole (MI. 13,34), unde ea propria sa concluzie
(13, 51 s.) - Ull exemplu deosebit de semnificativ de expansi-
une a unui corp de material mai timpuriu. Cele parabole,
a furului care sparge casa a slujitorului pus in
(Mt. 24, 42-51; Le. 12,39-46), un exemplu n plus. Ele
97

iN10AI(CF.ItEA DF. LA BI SERICA LA IISUS
deja legate nainte de Matei Luca, dar
amndoi le-au inserat ntr-o colec\'ie mai
de parabole despre Parusie (MI. 24, 32; 25, 46; Le. 12,35-59).
(c) Fuziunea parabolelor. de a forma n
mod ocazional de parabol e a dus la contopirea a
parabole exemplul cel mai limpede al unei
atari contopiri l aduce fonna a parabolei despre ci-
na cea mare (22, 1-14). Am deja n acest caz,
parabole n care este vorba despre o festivitate la
origine separate, parabola despre chemarea oaspc\i lor neinvi-
(22,1- [0) parabola despre oaspetele de nun-
(22, 11 - 13), au fost cuplate ntr-o pereche de parabole
atunci, prin omisiunea introducerii celei de-a doua, ele au fost
contopite ntr-o Un al doilea exemplu de
atare fuziune 11 n celor soiuri de pomi
a celor soiuri de celor so-
iuri de pomi, de care Matci facc uz de ori, apare in Pre-
dica de pe Munte (MI. 7, 17 s.; 12,33) ca o inde-
prin zicerea despre pomului (MI. 7,
19; 3, 10). Atunci ea a fost cu celor
feluri de pentru a fonna o (Le. 6,43-
45). n cele din n MI. 12,33-37, prin v. 34, cele
au fost contopite ntr-o unitate, ntr-un
mod pri n care compara\ia celor feluri de este
de sa se ntr-o interpretare
a ei a celor soiuri de pomi
17
Un ultim exem-
plu apare n Le. II , 33-36: metafora, la origine
(cf. MI. 6, 22 s.), despre ochi ca al trupului (vv. 34-
36) pare fi devenit o interpretare a metaforei despre
(v. 33)".
Adesea, contopirea de parabole se petrece nlr-un mod
prin care una sau ale unei parabole sunt transfe-
rate celeilalte. de exemplu, n forma a para-
98
COLF.crARFA I'ARAllOLELOll
bolei (13, 33-37), di ntr-o parabo-
ntr-o (we; iiv9pomoe;
a:n:oornlOc;;, 13,34) provine di n parabola iar punerea
n a slujitorilor provine din parabola servitorului
i s-a supravegherea
l9
Mai mult, n forma
a parabole (12, 35-38), cu
nul eare- i la pe sluji torii ( 12, 37) deri-
din cu Mntuitorul care (Le. 22,27)
sau poate din din Ioan 13, I ss. lO n
n Evanghelia. fui Toma. parabola sluj itorilor priveghetori (cr.
Le. 12, 35-38) a fost cu parabola fu rului. n a doua
versiune (103) a celei din apare: " Iisus zice: Binecu-
vnta! este omul (er. Le. 12,35-38) care la ce (a
(cr. Le. 12, vor vcni furii, astfel nct se va scula
va aduna (...) va ncinge mij locul (e! 12,35) nainte
ca ei Desigur nu este accidental faptul cele do-
parabole astfel sunt plasate de Luca una
alta (Le. 12,35-40). Este doar o una bine fun-
fonna pe care parabola minelor o ia n Le. ( 19,
12-27), att de de forma poate fi ca
fiind rezultatul unei eontopiri cu o a doua

aceasta
va fi tratat despre un pretendent la tron, care,
tcrea sale, revine ca rege mparte priete-
ni lor
nt r-un caz putem chiar obsetva procesul pri n eare s-a
eul o din contopirea concluzici unei parabole
cu cteva Acesta se n Le. 13,24-30, un
pasaj care, precum o EKE din v. 28, s-a
fi e luat ca unitate. Iisus i pc oameni intre pri n
poarta cea (v. 24), nainte ca casei se scoa-
le (din o (v. 25a). El i pe
cei nu vrea nimic de-a face cu cei
ei trebuie din
99
11\'TQARCF.RF..A DE I..A Ul SERlCA I..A lJSUS
n timp ce privesc la patriarhi la la
rea mntuirii, la la cu ei (v.
28 s.). Concluzia reiese din prezicerea despre
cei din care vor deveni cei dinti, despre cei dinti,
care vor deveni cei de pe (v. 30). Este suficient ne
ochii asupra parabolelor mateiene pentru a
avem dea face cu un mozaic: prin contopirea unei parabo-
le (MI. 25, 10-12) cu trei comparatii care sunt nrudite cu ca
prin ilustrativ (Mt. 7, 13 S., 22 S.; 8, II s.) a luat fi -
o parabola celei nchise.
vrem n ncercarea de-a descoperi sensul
originar al parabolelor, atunci trebuie la o parte toate
aceste conex.iuni secundare.
10. Cadrul
Suntem rezultatelor criticii fonnale pentru cu-
faptului structura evanghelice este n
mare ceea ce este pentru para-
bole. elementul simbolic a fost
transmis cu mai mare fidelitate dect introducerea, interpreta-
rea contextuPl. Acest lucru este de mare pentru
dreapta a parabolelor lui Iisus.
(a) Context secundar. Parabola pe drum spre ju-
(Mt. 5,25 s; Le. 12, 58 s.) face parte, precum am va-
zut
24
, dintre parabolele de mesajul ei este: ta
este disperata; cu fratele tau nainte de-a fi prea tr-
ziu". Deci ea este una dintre parabolele eshatologice care n-
catastrofei. La Matei accentul este deviat
de la scopul eshatologic la cel parenetic; acolo ea
cu "darului" (Mi. 5,23 5.)" ca o ilustra-
re a sau va fi de tinc!".
Astfel, la Matei, parabola a fost ntr-un cadru secun
100
CADRUL
dar aparent apropiat. proces poate fi observat n mod
frecvent.
La Luca. dar nu la Matei, parabola cinei celei mari (Le.
14, 16-24) a fost n cadrul de la prin
care Iisus se mai nti celor ( 14,7), apoi
gazdei (14, 12), iar apoi unuia dintre (14,15 s.); va fi
potrivit se plaseze parabola despre o ntr-
un cadru de la De unde reiese parabola, n
prezentul ei cadru laconic, ndemnul de a invita pe
pe schilod, pe pe orb (14, 12-14 cf v. 21), n
timp ce, la origine, ea era una dintre numeroasele parabole ce
mesajul scop l avea la
origine parabola oii pierdute (MI. 18, 12- 14), care, n cadrul
mateian prezent, avertismentul de a nu
pe vreunul dintre cei micj27. Parabola iconomului celui
acum ndemnul precedent la iertare limite (1 8,
21 s.), care cu greu poate fi fost scopul ei originar, deoare-
ce .chiar n nu se spune nimic despre iertarea repeta-
Vom trata mai trziu chestiunea Le. Il, 5-8 este un
indemn la (cf 11 ,9 SS.)29, Toate aceste
exemple, care ar putea fi necesitatea de a
elimina intotdeauna n mod critic contextul n care ne-a par-
venit o astfel nct vedem el este n concor-
cu cel originar al parabolei , n n care este posi-
acestui sens. Chestiunea
devine deosebit de deoarece Evanghelia lui Toma
a transmis toate parabolele context.
(b) create de redactor, n cazurile
mai sus, este necesar se ntre ce-
le n care o a fost ntr-un cadru aparent
adecvat cele n care, n cursul transmiterii, s-a creat o situa-
pentru o sau pentru interpretarea ei. Astfel,
n mod repetat n Evanghelii cnd Iisus o
cuvntare publicului, iar aceea sensul mai
101
i NTOAltCEREA DE lA IlISE!UCA P/UMA!{,\ LA IISUS
adnc al cuv'intclor Sale cercului de ncredere al ucenicilor
Mc. 4, I ss., 10 sS.; 7, 14 S. , 17 sS. ; 10, 1 ss.; Mi. 13, 24
S5.; In. 6, 22 55., 60 ss. ntr-un articol instructiv)(l, D. Daube a
demonstrat aici avem de-a face cu un care poate fi
n naraliunile rabi ni ce, ncepnd cu pri mul secol al erei
a fost ntrebuin\at mai ales n controversele din-
tre iudei)l : un este ntrebat cu pole-
de un sau de Li n anonim, un iar
cnd interlocutorul a plecat, le discipolilor
sensul mai adnc al problemei. Nu incape nici o
adeseori, n mod o rostire Iisus
fi dat aprofundate cercului mai restrns al ucenici-
lor. probabilitatea ca pasajele mai sus im-
plice acest IlU prezinte istorice este
prin faptul versetul introductiv al unei atare
turi ucenici frecvent stilistice
ale evanghelistului
ll
, precum prin faptul noi am reCunos-
cut deja ca secundare parabolei
(Mc. 4, 13 ss.) a neghinelor (Mt. 13, 36 ss.), care sunt intro-
duse n La fel, in Evanghelia l/li Toma (20) ,
o introducere la parabola de "Uce-
nicii au zis lui Iisus: spune-ne noua cu ce se
cerurilor", este n cu MI. 4, 30, un-
de Iisus pune ntrebarea, deoarece astfel de din
partea ucenicilor sunt caracteristice Evangheliei lui Toma
H

Mai mult, introduceri le la parabole ele un
de stilist ice ale
evangheli st
H
. Trebuie, deci , seama de
multe se sti lului editorial. De exemplu, nu este
faptul n parabolele neghinei (MI. 13, 24-30), a
celor doi fii (21, 28-32) a fiului de (22, 1-
14), care sunt inserate de Matei ntr-un cadru marcan,
tocmai introduceri le sunt cele care mna lui Mateil'i.
n Evanghelia lui Toma, o are loc doar n loghionul
102
CADRUL
21 b, unde parabola furului are ca introducere fraza: "De
aceea, zic .. . " 37.
Deci, trebuie n care este fi eca-
rc pentru a se vedea semne de prelu-
crare Putem ca exemplu Le. 12, 41. La
parabolei [urului , n Le., se spune: a zis Petru:
Doamne, noi spui pilda aceasta sau - o n-
trebare i se n primul sens prin parabola ce
imediat, cea a slujitorului pus n
Deja omisiunea versetului care cu paralela
(Ah 24, 43-5 1) de Matei probleme. Dar factorul
decisiv es te ca ntrebare a lui Petru, mai ales
punsul dat ci, contrazic sensul originar al ambelor parabole,
deoarece, cum am la pp. 53 ss. 60 S8. , nici una
dintre ele nu era un imbold adresat cercului strmt al apostol i-
lor de a nu deveni ca urmare a ntrzierii Parusiei,
ci o de avertisment esbatologic (pa-
rabola fumlui) sau (parabola slujitorului pus n
Astfel, n Le. 12, 41 , suntem cu un
caz de uzajul lingvistic el figura deja
n sursa

promovarea slujitorului din Lc. 12, 42 ss.
peste slujitori a dus la limitarea sensului parabo-
lei la n special la Luca, exem-
ple frecvente de situatii care au fost deduse din pa-
rabolelor care, la o examinare mai ndeaproape, se
dovedesc a fi secundare. Am mai nainte parabola
minelor nu este, cum Lc. 19, ti , o a am-
Parusiei, nu este deloc n acest verset
c acumulare de stilistice
lucanice
4ll
Vom vedea (pp. 194 ss.) definirea scopului
prestabilit al parabolei nedrept din Le. 18, 1:
"EA-eYEv SE TtapapoAT)v 1tp0<; 'to oe:iv TtCt.V'tO'tE TtpO-
O"EuXEoQat Kai. eYKcxKEv , cu greu poate fi o iu-
despre Mai mult, dialogul ce
103
irrroARCEREA DE IA BISERICA I'R1MARA IA !ISUS
la introducerea parabolei bogatului nebun (Lc. 12,
13-15) pare a fi fost legat n mod secundar de deoa-
rece el este n mod independent n Evanghelia lui To-
ma v. 15). Cu toate acestea, cazurile pot diferi n mod
considerabil: de n Lc. 15, 1-2 nu se
pot ridica nici faptice, nici lingvistice'l, iar Lc. 18,
9, de asemenea, se cu parabola ce
(c) Formule introductive. Parabolele lui Iisus, ca para-
bolele contemporane, au forme fundamentale' l. Avem:
(1) parabola care ncepe cu un substantiv la nominativ (o na-
ratiune nici o Mc. 4, 3
par. ; 12, 1 par.; Le. 7,41; 10, 30; 12, 16; 13,6; 14, 16; 15, 11;
16, 1, 19; 18, 2,10; 19,21 ; Ev. lui Toma 9 63
(bogatul cel nebun); 64 (cina cea mare); 65 cei
aceasta este forma cea mai des la Luca; (2) parabola
care ncepe cu un dativ (aramaicul J"). Cele mai multe dintre
parabolele rabinice ncep cu cuvintele: masall" (de exemplu,
o este maSal. f< ... ,,0 ntoc-
mai ca un rege, care ... ")" . este o abrevie-
re a lui : J"kha masal. rma haddabhar I-...
voi spune O Cu ce se va problema? Este
cazul cu ea ca cu ... ... , Deci, ocazional, toate acestea pot fi
nlocuite printr-un simplu dativ (1.)06.
n parabolele lui Iisus, corespunznd dativului introductiv cu
ntrebare avem n Mc. 4, 30 s., II&c; OJlOlWcrOOjlEV
'filv 1Xx00lu1.av tOU Beou; ft v t1.Vl a"in11v 9&JlEV;
. 47, sau n Lc. 13,20 s., t1.Vl OJlOlWO'OO ,",v 'tou
GEou; oJloia EO''tiv ...... Corespunznd formei prescurtate, n-
cepnd cu dativul avem: ori, ntr-o mai
ojloloo9i]crual'\ eOjlOlOO9r!S2, EO''tLV''. Echiva-
lentul aramaic J' la baza tuturor acestor cinci fonne. Acest
este, cum am o abreviere nu trebuie tradus prin
"este ca , ci "este cazul cu ... ntocmai ca cu ..... "'. n mul-
te cazuri, parabolei impune noastre
104
CADRUL
mutarea punctului real de fapt care este determi
nat de ambiguitate din fonnula introductiv
SS

n MI. 13, 45, lui Dumnezeu este, desigur, nu
"ca un negustor", ci ca un n Mt. 25, 1, ea nu es
te ca "cele zece fecioare", ci ca nunta; n 22, 2, ea nu este
"ca un rege", ci ca n 20,1 , ea nu este "ca
un al casei", ci ca o a n 13,24,
ea nu este "ca un om care a ci ca re
coIta; n 18, 23, ea nu este ca un "rege ci ca o in-
cheiere a socotelilor. n toate aceste cazuri vom evita eroarea
amintindune n spatele grotescului EO'UV ara
maieul 1", care trebuie tradus: "este cazul cu ... ca cu ... ".
lucru se pentru restul exemplelor n care am
biguitatea formulelor introductive este cu vederea
5li

cele spuse mai nainte, n MI. 13, 31 nu va trebui tra
ducem formula prin: lui Dumnezeu
este ca un de ci prin "cu lui
Dumnezeu este cazul ca cu un de
lui Dumnezeu nu este cu un de
ci cu inaltul arbust intre ale ramuri
fac cuiburi. La fel, nMt. 13,33: lui Dumnezeu nu
este ca aluatul", ci ca coca (cf. Rom.
11 , 16 - n. tr.: prga de iar n MI. 13, 47,
cerurilor nu este cu un ci la ve
nirea ei este cu alegerea prins n
n parabole, dativul introductiv apare cu variabi
n diferitele Evanghelii. n Mc. apare de trei ori (4, 26-31;
13, 34: totdeauna ""). n Le. de 6 ori (6, 48, 49; 7, 32; 12,36;
13, 19, 21: totdeauna OIlOt6t; ton v, sau, Ullelt;
de 11 , 16; 13,31,33,
44,45, 47, 52; 20, 1: ea'''; 7, 24, 26; 25, 1:
OE'tQl; 13,24; 18,23; 22, 2: cOJlotOO8TD, de 9 ori n Evanghelia
lui Toma
n
. n timp ce Luca in mod predominant in
eeputul cu nominativ, Matei o pentru
105
..rrOARCF.RE.-\ l)E LA lIlSEklCA tA IISUS
incepulul CU dativ. ASlfel, numai expresia 61l0Lo. icr'tlV (sau
wllOtro91l, 6f.1.0l(09rl(le"tat) pacrlAE.a 't&v ovpav&v apare
n Mr. de nu mai putin de zece ori: n parabolele neghinelor, a
lui de a aluatului , a comorii din a
a a sluj itorului celui a
rilor din vie, a a celor zece fecioare; opt exemple apar
n Evanghelia lui Toma"; n Mc., ea apare de ori
care n de Ia fel n
Le. de aluatul); n materialul specific lu-
canic ea nu se deloc. Astfel, avem de-a face cu for-
pc care Mt. Ev. lui Toma tre-
buie admitem pos ibilitatea ca ea fie fost n
variate cazuri, de ex., Mt. 22,2 (altfel n Le. 14, 16 Ev. lui
Toma de asemenea, n EV.lui Toma 107, unde parabola
oii pierdute (MI. 18,12- 14; Le. 15, 4-7) a devenit o
despre pamAELa: este ca un ... ".
Parabola sau metafora sub fonna wlei este un caz
special de ncepUI nominatival: iuv ...
6IJ
, Jl" ... 61, Jlr\'n ...
61
, ... 6\
Vf.1wv
60
ntrebarea la Uf.1oov,
prin adresa sa pe adop-
te o atitudine Orice om s-ar pune ntrebarea:
"Cine este omul acela ntre voi care, de va cerc fiul pine,
el i va da (Mt. 7, 9), ar negativ, cu indigna-
re. Acest 'tit; el; Uf.1wv este remarcabil pentru faptul se pare
nu deloc paralele contemporane
6S
EI aparc numai n
(Is. 42, 23; 50, 10; Hag. 2, 3) '>6, dar nu ca introducere
la o Deci, aici, ne "ct mai aproape cu
de ipsissima verba Domini" 67. I.isus utilizeze aceste
emfatice n disputele cu sau adresndu-se
Acest fapt este n mod expres n Mi. 12, Il (par.
Le. 14,5, Le. 15,4 oponenti) 14,21
ca este o n Mt. 7, 9 (par. Le. Il , Il)
poate fi ca posibilitate n Mt. 6, 27 (par. Le. 12,25)
Le. 17,7.
106
CADRUl
d) Concluzia parabolelor. Ce parabolele? Ce
mesaj au ele pcntru comunitate? Ce direclive practice, ce
mngiere, ce dat Domnul n parabolele
le? Asemenea preocupau gndirea membrilor
ricii primare atunci cnd relalau parabolele lui Iisus
tau asupra lor. Aceasta ne permite n\degem cum se face
cele mai importante expansiuni ale parabole-
lor apar acolo unde este vorba de sensul aplicarea
lor, la Parabolel e nc-au fost transmise cu cele
mai variate tinalu!"i. Unele se la matcrialul simbolic,
altele o comparalie o interpretare
iar altele o ntrebare sau
o In care din asemenea cazuri trebuie vedem o
expansiune? n ncercarea de a la aceasta, ne vom
distingem ct mai bine expansiunile materialului
parabolic propriu-zis de cele care privesc aplicarea sa.
1. Nu este deloc ci mai cu
ceea ce spus mai sus, faptul sunt rare cazuri le n care a
avut loc o expansiune cu materialul parabolei, al
numitei simbolice. n unel e dintre aceste cazuri , cauza
expansiunii este eu totul Micii parabole despre vinul
cel nou, care nu trebuie pus n burdufri vechi (Le. 5, 37 s.),
i-a fraza: nimeni, bnd vin vechi, nu vo-
de cel nou, zice: E mai bun cel vechi!" <>'l (Le. 5, 39;
Ev. lui Toma 47b, cu nainte). Adaosul
acesta nu este prea fericit ales, deoarece, n timp ce parabola
incompatibilitatea dintre vinul nou vinul cel vechi
(vinul cel nou fiind un simbol al noii ere), adaosul accentuea-
superioritatea celui vechi.
Este evident adaosul se unei cauze cu totul
exterioare, anume expresiei veoc; 10. Un caz similar, nu-
mai nu att de evident, apare n Le. 12,42-46, n parabola
slujitorului pus n Acesteia, Luca i-a un
loghion cu un paralelism antitetic, exprimnd gradele diferite
107
l'ITOARCF. REA OF. LA BISERICA LA IISUS
de slujitorilor cum ei au cu-
noscut sau nu voia Domnului (vv. 47-48a.). Logbionul care
n MI. nu cu parabolei, deoarece
aceasta din nu se la sau ignorarea
vaii Domnului, ci la uzul sau abuzul de autoritate
Descri erea pedepsirii slujitorului necredincios (12, 46) a
atras spre sine loghionul ce despre variatele grade de
Alte exemple de expansiune a concluziei
simbolice a parabolei pot fi n Mc. 2, 19b-
20; MI. 21, 41 b (ef. Me. 12,9); MI. 22, 11-13; Le. 12, 37b; Le.
19,27; n Matei in trei rnduri a ncheiat cte o para-
cu a sa (MI. de trei 3 ori, Le. o formu-
de ncheiere: EKE fO"tat. 6 Klau8llo<; Kai. 6I3pu'Y1l0r; tWV
oo6vnov (MI. 22, 13; 24, 5; Le. 25, 30); in cazuri, el a
pus naintea acestei formul e de ncheiere expresia, de aseme-
nea lui: de; tO O"K6toc; tO (care apa-
re n Noul Testament numai la Mt. 22, 13 25, 30). "Plnge-
rea este acolo un simbol al
disperare a celui care pierdut dreptul la mntuire prin
propria-i
2. Cu mult mai numeroase dect asemenea concluzii ex-
tinse ale simbolice ale parabolei sunt cazurile n care
expansiunea se de aplicarea parabolei, fie o
aplicare unei parabole care nu are interpretare, fie extinznd o
aplicare mai timpurie.
Vom trata mai nti cazuri n care interpre-
tare au fost nzestrate n mod secundar cu o aplicare. Opt pa-
rabole se ncheie n mod abrupt o aplicare Mc.
4, 26-29 (gospodarul 4, 30-32 de
tar) ; MI. 13,33 par. Le. 13,20 s. (aluatul); MI. 13, 44 (comoa-
ra din 13,45 s. 24, 45-51 par. Le. 12,
42-46 (slujitorul credincios cel necredincios); Lc. 13,6-9
(smochinul neroditor); 15, 11-32 (iubirea
origine, acestor parabole, n care Iisus i-a pe as-
108
CADItUL
ei concluziile, era considerabil mai
mare. Aceasta se poate vedea n Evanghelia lui Toma, unde
toate parabolele, cu celei a furului (2Ib), a cinei ce-
lei mari (64) a (76), se vreo in-
terpretare. Este de o de a nzestra cu o
aplicare acele parabole care nu aveau nici o interpretare va fi
la o timpurie. Cel mai clar exemplu ne este
de cele trei parabole li s-a dat, n mod secundar, o
interpretare: Me. 4, 13-20; Mt. 13,36-43,49-50.
aceste trei cazuri nu singulare.
Grupul de loghia din Le. Il , 9-13, de Mt. ca o uni-
tate (7, 7-11), a fost utilizat de Le. drept aplica-
re a parabolei prietenului stingherit (Le. I l , 5-8); deoarece
(1 1,9) Karei> uJ.lv AEYro cu uJ.lv nainte este o parti -
cularitate a sursei lucanice
71
- mai apare o de idei
la v. 5 v. 9 s.) -, cuplarea celor pasaje n
unul este parabolei a fost de
omisiune. La origine (c! pp. 195 ss.), punctul focal al
istorisirii era prietenul ce sare n ajutor (Dumnezeu tot
ca prietenul din interpretarea
l pe prietenul n centrul tabloului (se
cuvine ca oamenii se roage totdeauna cu-
rajul). Parabola din vie devine
deoparte interpretarea din Mi. 16.
Loghionul ce constituie interpretarea parabolei cinei din Mt.:
1toOI. yap K1l10l, OlYOl OE ElCAElCl0l (22, 14) nu con-
cu istorisirea; doar un mic vor fi
nu-i nici n Alt. 22, 1-10 (camera
este de nici n 22, 11-13 (numai un singur oas-
pete nevrednic a fost de De asemenea, Le.
14,33 nu este de acord cu parabolele despre ziditorul turnului
despre ce la (14, 28-32), ntruct n
ambele parabole este o chestiune de autoexaminare nu de
sacrificiu de sine. din Mi. 12, 45c:
109
iNTOARCEnl'.A OF. LA BISERICA IA II SUS
E(}"'t CXl (O a parabolei) KCXl tn
talJtll tfi 1tOVllPC;X, care parabola despre ntoarcerea
duhului celui care a fost alungat la poporul iudeu,
din Le.; acest lucru este cum nu se poate mai remarcabil , de-
oarece Mt. 12,43-45 Lc. 24,26, cu unor nCnsem-
nale verbale, sunt n acord. ndemnul la priveghere
(MI. 25, 13), care la interpretarea parabolei despre
cele zece fecioare, poate fi cu recunoscut ca o expan-
siune, deoarece ci nu cu parabola. De asemenea,
de nchidere din parabola cu bogatul nebun: (de


se cel ce strnge comori nu se m-


n Dunmezeu" (Lc. r 2, 21), trebuie fie un adaos
7
' ;
ca din Evanghelia lui Toma (53) un sens morali-
zator parabolei , care al avertismentului
ei. Avertismentul eshatologic (nebun obsedat de agoniseala
lui de sabia lui DamocJes ce deasupra ca-
pului a fost transformat ntr-un avertisment mpotri va
a (nebunul ce pentnl
sine, n loc o [adune] lui Dumnezeu). Maxima
din MI. 25, 29, la Lc. 19,26, a fost altundeva
ca un loghion independent (vezi n. 60). Lc. 12, 47 n
textul lui Matei. n Evanghelia IU Toma, parabola
rului se cu aplicare
voi, comoara lui (a negustorului) ce nu ci
acolo unde nici o mol ie nu se apropie s-o mannce
unde viermele nu o 75.
O o cazurile n care
sau a fost cu divergen-
te. Astfel, sub obroc este n MI.
ucenicilor lui Ii sus (5, 16), n timp ce n Me. n Ev. lui Toma
(33b) ea este aparent Evangheliei (4, 22).
cu sarea, Matei i interpretarea la nceput (5, l3a: "Voi
sarea n timp ce Marcu i o
la (9. SOb) . n exact mod, Luca a plasat
110
CADHUL
aplicarea parabolei cinei la nceput n forma unui loghion (14,
12-14), n timp ce in textul lui Matei o aplicare vine la
parabolei (22, 14). Mai mult, parabolci in-
i s-a pus nainte o aplicarc n versiunea de la MI. 20, 28:
"Dar, tu cauti ca din mic devii mare, iar din
mare le faci mic" 76.
Pe de parte, n Le. 14, 11 vine la o aplicare nru-
oricine se pe sine se va smeri,
iar cel ce se va fi de Dumnezeu"). in Le. 18,
14b, interpretarea pe care tocmai am citat-o revine ca o con-
cluzie a parabolei fariseului a n timp ce n MI.
23,12 (e! 18, 4) ca se ca un loghion independent, iar
din aceasta deducem n Le. 14, 11 ea este sccundara. O ata-
re ar fi - un avertisment de a fi prudent, deoa-
rece n Lev. r. 1, 5 (Ia 1, 1) avem o pri-
vi ud la de la Simeon b. (pe la 110 d.
Hr.): cu sau trei locuri mai jos dect Jocul vostru
(cuvenit) pna ce va vor spune: aici}}" etc.,
prin cuvinte, nrudite indeaproape cu Le.
14, Il. a zis HiIlcl (20 . Hr.): Smerenia mea este
mea, iar mea este smerenia mea>}". (Pe de
parte, nu este tot att de sigur fraza este n
Le. 18, 14b; ea estc destul de n ceea ce COIl-
dar obiectat ea parabolei "un aer de morali-
tate care este eu totul nepl'trivit cu formularea sa.'<n)
In ceea ce asemenea cazuri de divergente,
adeseori se poate nesigur Iisus a utili-
zat n ocazii diferite, cu o aplicare
sau nUlllai una dintre est e ori
a fost transmisa o intcrprctare toate
riie sunt secundare.
3. Foarte adesea (, interpretare a fost
sau Parabola iconolllului nedrept un exemplu
tipic n ne amintim n acest caz vechea
111
iNTOARCEREA DE 1A IllSER1CA L\ lISUS
interpretare, din Le. 16, 8a, a fost
ri e de suplimentare (16, 8b-13). n parabola
torilor ai viei (Me. 12, 1-9 paralele) se pot observa trei
stadii ale llaintc de Marcu a fost un text do-
veditor (din V. T) secundar (vv. 10 5.); Marcu luca au
gat acestui text un comentariu expozitiv, sub foona unei de-
scrieri a distructive a pietrei n pasaj ul
din Vechiul Testament (Mt. 21,44 'n; Le. 20, 18), iar Matei a
aplicat parabola la Israel la neamuri (MI. 21,43) 1'1, ceea ce
constituie cel de-al trei lea stadiu care rupe dintre
textul doveditor (v. 42) interpretarea sa (v. 44). Astfel , cele
trei stadii ale sunt: (1) Mc. 12,10 s. = Mt. 21,42; (2)
MI. 21,44 par Le. 20, 18; (3) MI. 21,43.lnMI. 21,32 putem
interpretarea lui Iisus a parabolei din 21, 31 b, ca
fi ind secundar (21, 32). Porunca con-
di n Mc. 13,37 n Le. 12,35-38; Matei a pus
(YPllYOPE'tE) naintea parabolei furului (24,
42), astfel el (dar nu Luca) a cuprins parabolele ntre do-
avertismente n Evanghelia lui Toma, con-
trar lui Mt. Le. , porunca din concluzia la parabola furului
este prin avertismentul "cu coapsele ncinse" (2 1 b.)
Spusa despre "semnul lui Iona" este
de Le. Il , 30 ca legitimarea de Dumnezeu a trimi-
sului prin din moarte; n MI. 12,40, in-
terpretare este accentul este mutat: subiectul ase-
este acum perioada de trei zile trei (Iona 2, 1)1".
in special , demn de notat este modul n care cu
cele feluri de pomi o interpretare se-
ea este cu cu cele feluri
de astfel nct sa din cea de-a doua o interpre-
tare a celei dinti (MI. 12, 33-35)11. Dubla a
de pe vrf de munte a (Mt. 5, 14b- 15; Ev.lui Toma
32) este de Toma, prin loghionului despre
predica de pe (33a), ca referindu-se la
112
CADRUL
ire; n MI. ea are una la nceput (v. 14a)
una la (v. 16); ultima era, poate, la origine, o
Un exemplu despre modul n care O interpretare
poate modifica nici o schimbare n
formularea ei poate fi n Mt. 18, 35: o\:rrro<; lCai. 6 1tClnl
IlO\) 6 OUpaVlOC; 1tOltlofl ujliv, eav J.l.i1 aq:rij'tE. EJCa(J'ta<; 'tq,
aSE.Aqxp au'to\) ano 'tWV lCaplitwv Ujlwv. Cuvintele ElCa<J'ta<;
'ti!> aSEAcpq, au'to\) sunt o traducere a aramaicului
g'bhar /"ahuhi, prin care Targumul, in cu ebrai-
cuI 'ii }I ahiw, lipsa pronumelui de reciprocitate; deci
expresia are un sens cu totul general (fiecare celuilalt, unul al-
tuia), cum se continn! n,MI. 6, 15 ('toiC; av9pomOlC;). Ma-
tei, pe de parte, a limitat cuvntulaSEAcp6c;, din 18, 33, la
fratele dnd astfel aplicare parabolei;
el face din 18,35 concluzia marelui cod comunitar din capi-
toiul 18
11
de avertisment, "Cel ce are urechi (de au-o
zit) o de tinaluri de para-
bole. n toate cele trei Evangbelii sinoptice, el apare numai
parabola (Me. 4, 9; Mt. 13,9; Le. 8,8),
cu numai n Me. 4, 23, iar ase-
cu sarea numai n Le. 14,35; n el apare n
Mt. zicerea despre Ilie (Il, 15) drept concluzie a inter-
date de el parabolei neghinelor (l3, 43). Pe de
parte, Evanghelia lui Toma de avertisment drept
concluzie la nu mai de cinci parabole
aJ
, ca
un apel gnostici ca dea sens ului secret al
parabolelor. cercetare de avertis-
ment este
4. Cea mai care din studiul
acestor secundare este a existat o pu-
de a se parabolelor concluzii sub for-
de loghia generalizatoare" , Acolo unde se aseme-
nea ele sunt n mod predominant secundare n
contextul lor actual
S6
; trebuie subliniem faptul secundar
113
INTOARCEREA DE IA BlSERlCA IA JlSUS
este locul lor actual n context nu punem nicidecum n
chestiune autenticitatea acestor /oghia n sine, ci doar insis-
asupra faptului la origine ele nu au fost rostite drept
concluzii ale vreunei parabole" . Acest lucru este de
faptul ele lipsesc cu totul din Evanghelia lui Toma. Utili-
zndu-Ie n acest mod, se se dea parabolelor cea
mai aplicare cu Un exemplu tipic despre
se poate vedea n faptul parabola din
vie succesive printr-un loghion generali-
zator (Mt. 20, 16a, 16b) de asemenea, parabola
a celei nchi se (Le. 13, 22-30) a fost n versetul
30 cu o concluzie generali zatoare. Ca rezultat al
noastre, parabole par fi dobndit
o concluzie generalizatoare


(Mc. 4, 32): ou yap ECl'tl.V tt Kpu1tt6v, eav ,.111 lva
cpavEpro9u' OUOE eyEvE'tO a1t6'Kpucpov, a).) .' lva EA9n
cpaVEpav.
(Mc. 4, 25)'9: OC; yap EXEt, SoeitaEtat autl$' Kal
&; oine EXet, 'Ka1. o Exet, ap9itaEtal. (m' autou.
(Mc, 13, 37): o oe UJlv eyro, YPllYOPEtE.
din vie (Mt. 20, 16 a, 16 b): EaOVtat oi
EaXat'tOl1tp6)tOl Ka1. oi 7tpWtOt EoXatOl' ; 1tOAAOl yap ela1V
KAT)"tOI., 6iY01 oe Ed.E'KtOl.
cei ai viei (Mt. 21,44
90
, Le. 20, 18): Kat (AK.
mxc;) 6 rtEaoov Ertt 'tov 11.90v tOUtov (AK. ert' EKEivOV 'tov
'Ai90v), auv91aa9itaE'tad:cp' OV oE v 1tean, luCj.111aE1
aUt6v.
(MI. 22,14): 1tolol yap Eiolv KT1tO\.,
61iyOl oe EKEKtOI..
Cele 10 fecioare (Mt. 25, 13): YPllyoPei-tE ouv, O"tl OU'K
olOatE 't"Tv T,JlEpaV ouBE tilv ropav.
Talanlii minele) (Mt. 25, 29 par. Le. 19,26): '<il rap
ExOV"tL 1taVtl B09itaEtat Kat 1tEP1ooEu9itaEtat.tOU oe Jl"T
ExOV'tOC; Kai OhEL ap9itaE't<X1 ax' aUto1>.
114
CAOllUl
Vinul cel nou (Le. 5, 39): "aL ouoe:l.e; 1tuilv 1taAatOV
BUl VEOV' A.Eye: l yap' /) naAal6c; XPllO''tCx; Ecrnv.
Prietcnul care cere ajutor (Le. 11, 10): 1te; yap 6 ai'tffiv

Bogatul ncbun (Le. 12, 2 1): oihroe; /) aim9
KaLlltl e:ie; 8e:ov 1tAou'tmv.
Slujitorul pus n (Le. 12, 48b): 7tav'tl of: <T> eoo811
7to.u, no.\:) STj'tTjBTjO'nat nap' au'tou, Kal. <T> 7tapE8Ev'tO
nOAu, ne:ptO'O'o"Ce:pov aitflO'oucrlV au'tov.
(Le. 13, 30): "aL ioo\:) EiO'1.v EO'xa'tOl, ol
EO' OV'tat np&'tot, "aL iO'LV npoo'tot, oi EO'OV'tat O'xa'tol.
Iconomul necinst it (Le. 16, 10): 6 7tlO''tOe; Ev EAaXlO''t!!)
"aL EV 1tOAA<91ttO''tCx; EO''tlV, KaL6 Ev E.axlO''t!!) IWL
Ev 1tOA.A.<9 EO''tlV.
( 16, 13): ouoe:l.e; obcEtTjC; ouvo'tal oUO't Kupiou; OOUA.e:
U1v ....
Fariseul (Le. 18, 14b): on ne; 6 inl'OOV
EOU'tOV 'ta1t1vro9tlO'e:'tat, 6 of: 'ta1te:lVa,v Eau'tov inl'oo8Tj.
0'e:'t01.
91
O cercetare a acestor concluzii generalizatoare demon
cle se numai sporadi c cu pentru
cea de toate zilele, dar majoritatea constau din
eshatologice, avertismente.
rca faptului aceste concluzii generalizatoare un loc
secundar n contextul lor este de cea mai mare
pentru parabolelor n deoarece accentul
lor, ca rezultat al noii concluzii, a fost aproape n
fiecare caz, adeseori n mod fundamental. Dar chiar cnd ge
nerali zarea cu sensul parabolei (Le. 18, 14b), sau
cel nu este cu el de exemplu, Le. 12,
21), naturii sale secundare este
deoarece, prin unor astfel de parabo-
lele n au dobndit un sens moralizator care
sensul conflictului,
115
iI'ITOARCF.REA m: W\ BlSEIUC'J\ U\ IISUS
ios al avertismentului eshatologic asprimea Pa-
rabola din vie, care ntr-o
apere vestea cea n critici lor ei, afinne
tea lui Dumnezeu, a fost printr-o concluzie ge-
neralizatoare (cei de pe vor fi cei dinti, iar cei dinti
vor fi cei de pe ntr-o asupra gra-
delor de n Cerurilor, sau asupra naturii
a harului dumnezeiesc
9l
Parabola iconomului
necinstit, care este o chemare cei ce se la
o pornire n vederea crize prin
frazei: "cel ce este e nedrept n foarte n mult este ne-
drept", s-a transfonnat ntr-o de Recu-
caracterului secundar al acestor concluzii generali-
zatoare este. de asemenea, pentru
a parabolelor. ceea ce auzim prin insertia conclu-
ziilor generalizatoare este tocmai glasul
sau al care se mesa-
jului Domnului
9l
. Vedem in ele ct de devreme s-a trezit ten-
de a face parabolele lui lisus utile n acest fel pentru co-
munitatea dndu-Ie astfel un sens general pentru
sau Aceasta este care, n cele
din a transfonne pe Iisus ntr-un
de care, cum am n cap. 1, cele-
brat cel mai mare triumf al ei la veacului trecut, prin
interpretarea parabolelor de Jiilicher. Aceasta de
a facilita aplicarea parabolc1or la ndemnul bisericesc a fost n
mod special de Luca (sau cel de sursele sale).
n timp ce Matei a prin metoda in-
alegorice. Deci nu putem spera sensul
originar al parabolelor lui iisus dect printr-o interpretare ca-
re seama n mod riguros de nu o pierde
din vedere.
deci rezultatele noastre. Parabolele
au un dublu context istoric. Mai nti, contextul istoric origi-
116
CADRUL
nar, nu numai al parabole lor, ci al tuturor cuvintelor lui Iisus,
este lor n activitatea lui Iisus. Apoi, n al
doilea rnd, ele au continuat n Biserica
Noi nu parabolele dect n forma n care ele au
primit-o de la Biserica suntem, deci, cu
sarcina de a recupera forma lor n in care ne
este cu Respectarea legi de transforma-
re ne vor fi de ajutor n
1. Traducerea parabolelor n a implicat o
schimbare a lor.
2. Pentru motiv, materialul este
ocazional .. tradus".
3. de a parabolele se la
o timpurie.
4. Uneori, pasaje din teme din povestirile po-
pulare au materialului.
5. Parabole care erau la origine adresate sau
au fost aplicate n multe cazuri de Biserica

6. Aceasta a dus la o a accentului asupra aspectu-
lui parenctic, n special de la accentul eshatologic la cel pare-
neti c.
7. Biserica a pus parabolele n cu propria
sa ale principale aspecte erau motivul mi-
sionar amnarea Parusiei; ea le-a interpretat le-a
avnd n vedere factori.
8. Biseri ca a interpretat tot mai mult parabolele n
mod alegoric, avnd n vedere utilizarea lor
9. Biserica a racut de parabole au avut
loc contopiri de parabole.
10. Biserica a dotat parabolele cu cte un cadru
adesea, aceasta a produs o schimbare de n special
pri n unor concluzii generalizatoare, multe para-
bole au dobndit un universal.
117
NTOARCEREA DE lA III SERlCA PRIMAIV. lA lI SUS
Analiza parabole lor cu ajutorul acestor zeee legi de trans-
formare s-a limitat n primele cinci ale acestei la
materialul sinoptic. ntre timp a fost Evanghelia
lui Toma. Faptul ea a confirmat ntr-un grad
rezultatele anal izei noastre aceasta a unnat
cele drepte.
Aceste zecc legi de transformare sunt zece ajutoare ntru
recuperarea originar al parabolelor lui Jisus. Ele ne
vor ajuta ca, ntr-o oarecare ici colo
lui uneori alteori aproape de care a
peste parabolele lui Iisus. Misiunea este o ntoarcere
la voce vie a lui Iisus. Ce mare victorie ar fi
am descoperim ici colo, dincolo de
Fiului Omului! Numai ntlnirea cu El poate ne dea putere
n
Note
L Dodd, p. II I.
2. Iconomul necinstit (Le. 16, I 5S., el p. 182), neghinelcn gru
(MI. 13,24 ss.), furul (Mt. 24, 43 s.), de asemenea, poate, bogatul
nebun (Le. 12, 16 ss.) samarineanul mil ostiv (Le. 10,30 ss.); ci
M. Mt!inertz, Die Gleichnisse Jeslt, ed. a IV-a, Munster, 1948, p. 64.
3. Dodd, p. 111.
4. Numerotarea pentru loghia o pe cea n Tlle Gos-
pel aeeording fo Tlzomas, textul copt editat tradus de A. Guillau-
mont, H.-Ch. Puech, G. Quispel, W. Till tYassah 'Abd al Masih,
Leiden, 1959.
5. Literatura referitoare la parabolele din Evanghelia lui Toma:
L. Cerfaux - G. Garitte, "Les paraboles du Royaume dans l'Evan-
gile de Thomas", n Le Museoll, 70,1957, pp. 307-327; A. I. B.
Higgins, "Non-Gnostic Sayings in the Oospel ofThomas" n No-
vum Testamentum, 4, 1960, pp. 292-306; C.H. Hunzinger, "Unbe-
kannte Glcichnisse Iesu aus dem Thomas-Evangelium", n
turII. Urehristellfum. Kirche (BZNW, 26) Berlin, 1960, pp.
H. Montefiore, "A Comparison of lhe Parables ofthe Gospel accor-
ding to Thomas and of the Synoptic Gospels, n NTS, 7, 1960-61,
pp. 220-248.
6. Evanghelia I//i Toma de asemenea, patru para-
bole ce nu se n N. T.: Loghionul 8 - cel mare; Loghio-
nul 2a - Copiii cei mici n Loghionul 97 - Femeia cea
de Loghionul 98 -
7. Acest lucru a fost stabilit mai ales prin lui G. Oal-
man. H. Birkeland, in Tlle Language of Jesus, Oslo, 1954, a pretins
de curnd 1 is us vorbea n deoarece aceasta era limba
claselor inferioare, numai clasele educate vorbind aramaica. Un
atare punct de vedere este exact opusul
8. Pentru studiile care au pus bazele suntem lui Oal-
mao, Wellhausen, Bumey, Iouon, Torrey, Odeberg mai recent,
Black.
9. Le. 6,47 S.; 11,33: case cu comune n Palesti-
na); 8, 16; 11,33: o cu o din care lumina bate asupra ce-
lor care
119
INTOARCEREA DE LA BISERICA PRIMARA LA IISUS
10. Le. 12, 58: npalC'tcop, (altfel n Mt. 5, 25,
imT\pEt'JtC;, " al sinagogii").
II. Le. 6, 48: rul care se peste maluri (astfel n Mt. 7,
25: "rupere de nori").
12. Le. 13, 19: n Le., de este EiS
"llnov; acesta cu Theophrastus, Historia plantarum, VII,
1, I S., unde este inclus ntre plantele de (XTl'tEOO-
J.lEV<X). Pe de parte, n Palestina era
rutui n straturi n (KiI. 3, 2; Tos. KiI. 2,8, el Bill. , 1. p.
669). Le. 14,35: nu nici o n Palestina sarea ar fi
fost ca natural.
13. Jud. 7, 19;/ov49, 10, 12.
14. Vezi pp. 220, 252 s.
15. Vezi p. 250,n. 6.
16. Chiar numerele nensemnate pot fi crescute. Evanghelia
lui Toma ne n parabola "cinei celei mari" patru ca-
re (64), iar n parabola cel
bun aduce de 60 de ori de 120 ori mai mult.
17. n parabola slugii nemilostive (Mt. 18,23-35) titlul de "re-
ge" apare numai n introducere (v. 23), n timp ce n restul parabolei
e vorba doar de un de slugile sale. De aceea, trebuie
deducem termenul "rege" este secundar, fiind introdus n urma
cu ceresc n v. 35.
concluzie este deoarece istorisirii nu se potri-
dect unui rege.
18. Vezi p. 215.
19. M. Meinertz (vezi n. 2, p. 119), p. 38.
20.1. K. Madsen a o referire la aceste aspecte ca-
racteristice in cartea sa Die Parabeln der Evangelien und die heutige
Psyehologie, Copenhaga, 1936; el este urmat de M. Brouwer, De
Gelijkenissen, Leiden, 1946, pp. 71-79.
21. Vezi pp. 217 ss.
22. Vezi n. 84, p. 312.
23. Cf, de asemenea, M. Meinertz, op. cit., p. 46, n. 6: "cu refe-
rire la aceasta, trebuie povestirile orientale sunl carac-
120
Nar,
terizate printr-un nalt al cu totul aparte de inter-
minuni lor - o care, nu
24. Vezi p. 250.
25. Vezi p. 250, n. 6.
26. J. J. Vincent, "The Parables of Jesus as Self-Reve latian", n
Studia Evangelica (Texte und Untersuchungen 73), Berli n, 1959, p. 80.
2? Le. 13,27,29, sunt la origine loghia independente, iar nu
ale unei parabole. din Mt. 25, 31 este
lucru se poate pentru MI. 25,46.
28. Vezi pp. 77, 80.
29. Pentru prima de L. Cerfaux, "Les Paraboles
du Royaume dans l'EvangiJe de Thomas", in Le Museon, 70, 1957,
p.314.
30. Vezi p. 75, n. 75.
3 1. K. H. Rengstorf, "Die Stadt der Morder (Mt. 22, 7)" n Ju-
dentum. Urchristentum. Kirche (BZNW, 26), Berlin, 1960, pp. 106-
129, a adunat o din acest material.
32. nainte de introducerea Septuagintei n Roma, n sec. VI sau
VII, pericopa era acestei duminici; ea deci
la origine ciclului Duminicilor Epifanei; cI 1. Dupont, "La parabo-
le des ouvriers de la vigne (MI. 20, 1-16)", n Nouvelle Revue Theo-
logique, 79, 1957, pp. 786 s.
33. postul ncepe n Miercurea (Mier-
curea Mare).
34. Adv. haer., IV, 36, 7 (ed. A. Stieren, 1853,1, pp. 690 Ori-
gen, Commenl. la MI., tomul 15, 32 (Klostermann, pp. 446 s.).
35. Origen, op. cit., XV, 36 (Klostennatm, pp. 456 s.).
36. nOOl are aici un sens inclusiv, nsemnnd el 4
Ezdra 8, 3: .. multi quidem. creati sunl, pauci autem salvabulltur" (1.
leremias, ZNW, 42, 1949, p. 193, n. 64 art. :n:oOI. n ThWBNT,
VI, pp. 539-542).
37. De exempl u, G. de Raucourt, "Les ouvriers de la onzieme
heure", n Reeh. dese. reI., 15, 1925, pp. 492 ss.
38. OUtCilC; din Mc. 10,31; MI. 19,30; Lc. 13, 30. El va
fi fost de Matei, deoarece oUtroc; EOOvtat este una dintre
caracteristicile acestuia (vezi p. 88, n. 74).
121
NTOARCEI{F.A DE I.A. III SEIUo. I.A. IISUS
39. Jiilicher, II, p. 462.
40. Ibid.
41. Passow, Halldbuch der griechischen Sprache, ed. a V-a, 1,
Leipzig, 1841. p. 409:1; Liddell Scou, A Greek-Englislz LexicOII,
1, new ed. Oxford, 1925, p. 254a. n N. T. acest poate. de
asemenea, fie n III . 8, 9 poate, n Le. 23, 5. CI Iosif .
Flaviu, Ant. , 7, 255: cmo aou leal "twv awv O:p;6:J.l.EVOl "tEleVOlV,
pe voi pe copii i 6, 133: O:ltO
lUVCXtK"<i)v lea\. V"I11ttWV, "incluznd femei copii mici". Cu )lEXpt:
Platon, Legile, 77Ic., toate numerele )lEXPl "tmv SeilSEIeCX O:lta
"de la I la 12". en de asemenea, "ncepnd
cu" poate nsemna "incluznd", nici O subliniere a succesiunii.)
42. Lat. c(lrona; sir. , arab. (ed. Ewald), "co-
etip ... inel". Derivat de Violet de la ebr. hugh, "cerc", ex-
plicat plauzibil de Gunkel ca un dans n cerc.
43. Cf. Syr. Bar. 30, 2 (despre nvierea tuturor celor
cei dinti se vor bucura cei din nu se vor ntrista".
44. W. Pesch, "Der Lohngedanke in der Lehre Jesu", Munclle-
lIel" Tlzeologisehe Srudien 1, 7, Munchen, 1955, pp. Il s.
45. Mc. 9, 35 este o la Me. 10, 31, forma
este ca un viitor (iar nu ca un pasiv).
46. R Bultmann, Die Gesehichte der SYllopliehen Tradition, ed.
a 3-a, G6ttingen, 1958, p. 191.
47. Ceva ca "ct de se norocul peste noapte", ci
J. Schniewind in Das Neue Testament Deulsch, 1, la Mc. 10, 31.
loghionul este tmpuru din: a) dubla a articol ului
sensul este general, b) din paralelismul autentic ob-
prin inversare.
48. R. Bultmann, ibid.
49. Vezi pp 11 3 ss.
50. A. T. Cadoux, The ParabJes of Jesus, New York, 1931, p. 101.
51. Vezip. 1745s.
52. M. Meinertz, Theol. Revue, 46, 1950, coL 92.
53. Dodd, p. 122.
54. Dodd, p. 123.
122
NOTE
55. 'Ev -eC!) o"bpav<il este o peri pentru numele divin. Atribui-
rea a lui Dumnezeu se ca inad-

56. De obicei se trece cu vederea faptul se la
viitor: xapa EV oUpavep e<J-e CXl.
57. "E<Jn v eEAllllCl E}lrepoOeV, echivalentul ex.presiei targumice
ra"'va miII q"dham (de ex.emplu, Targ. la Is. 53, 6, 10); cf. Mt. 11,26
par.; I Cor. 16, 12.
58. O ocolire a numelui divin: (1) EllrepooeEv, "ingerii care
stau in Domnului "; (2) nostru Cel din ceruri". Atribuirea
a unui act de lui Dumnezeu a fost
59. Este o a vorbi rii scmite aceea termenul "nu-
mai", obligatoriu de exprimat n este adesea omis (un exem-
plu al acestei frecvente omisi uni este irrmul Dayyenu din fiagga-
dah-ul de Mt. 5, 18 s., 28, 43,46; 10, 6; II , 13; 17, 1; 18,6,
20,28; 20,12; 24, 8; Me. 1,8; 9, 2, 41, 42; 10,5; 13,8; 14,51; Le.
6,32,33,34; 7, 7; 9, 28; 12, 41; 13,23; 15, 16; 16, 16, 17,21,24;
17, 10, 22; In. 10,33; 12,35 Deci lui }l6vc.p, n Mt. 4 ,
10 n Le. 4, 8, la citatul din Deut. 6, 13 (Sepluaginta) este, de
fapt, este pentru Rom. 3, 28 (unde
trebuie solafide) Gal. 5,6b.
60. Neuzualul neutru (EV) a fi explicat prin faptul l
pe aramaicu1 hadh, care ar fi trebuit fie redat prin fo-
losirea neutrului este lui rep6jkt-eov (18, 12) au-eo ( 18, 13).
6 1. Tou-eoov este un demonstrativ superfl uu care in
mne netradus; cf. Mt. 25, 40. Asupra acestui semitism, ef J. Jere-
mias, The Eueharistic Words of Jeslis, Oxford, 1955, p. 126, n. 23.
62. Limbi le semite nu au superlative; IllKpoi::: EJ...O:XlO-eOl (Mt.
25,40,45).
63. K. Stendahl , Tlle Sc/roo/ of SI. Malhew and ifs use ofthe Old
Testament (Acta Seminarii Neotestamentici Upsaliensis, 20), Uppsa-
la, 1954, p. 27.
64. ef. ThWBNT, III, p. 751,729-731.
65. Trebuie, de asemenea, se ia aminte parabola a
este adversarilor (In. 10, 6; cf 9, 40; 10, 19
ss.), un fapt care in general este trecut cu vederea.
123
NTOAIKEMEA DE IA BISERICA LA II SUS
66. P. louon, L 'Evangile de Notre Seigneur Jesfls-Christ, Paris,
1930, pp. 114 ss.
67. T. W. MansoD, The Sayings of Jesus, London, 1950, p. 288
de acum: T. W. Manson Sayings). Ra "va poate nsemna: ( 1)
"voie", (2) (ebr. ra(:on). a alterat
oarecum prin redarea 9EATUJ.a; redarea ar trebui
fie e:uoOld.a.
68. La nici unul dintre cei doi conexi unea nu este
MI. 15, 12- 14 este o de catre Mt. n n
contradictoriu din Me. 7, 1-23, iar Le. 6,39 s. este o luca-
in Predica de pe munte, cum din ntre Le. 6,
37-42 MI. 7, 1-5 din stilistice lucanice din Le.
6, 39a (drrEv OE Kal rrcxpcxl3oATtV). n Evanghelia lui Toma (34) 10-
ghionul singur, indicarea
69. Se pare Marcu a plasat loghia din 4, 21-25 n capitolul
de parabole, deoarece el le privea pe acestea ca parabole
(cea a vv. 21-23, cea a VV. 24 s.).
70. T.W. Manson n: Gottg. Gel. Anzeigen, 207, 1955, pp. 143 s.
O dintre Predica de la Predica de pe munte ne ara-
proces n Predica de la este ca fiind
descrise n Le. 6, 17- 19, cum se poate vedea din
6,24 ss. 7, I [6, 20a este doaro introducere la Fericiri 6, 20b-23].
Matei, pe de parte, i considera pe ucenici ca fiind auditori ul
i este adresata Predica de pe munte; Mt. 5, la (i&.Ov of:
'tOl.x; OXou<; ,vel311 E.r; 'to cum 8, 18 (iowv of:
o OX.ov rrEpl IXU'tOV EKEAE\lO'EV ,rrE.9ElV E.r; 'to rrEpc.lV),
Iisus s-a retras din pe cnd 7,28, n
cu aceasta, drept auditoriu, faptul datorndu-se
din Mc. 1, 22 (cf H. W. Bartsch, "Feldrede tind Bergpre-
digt", ThZ, 16, 1960, pp. 6-8). Deci aici avem un exemplu de-
spre procesul prin care un discurs care se adresa in primul rnd mul-
(Le.), este transferat spre ucenici (MI.).
71. H. Montefiore, "A Comparison of the Parables of the Oospel
according to Thomas and of the Synoptic Gospels", n NTS, 7,
1960-61 , pp. 229 s.
72. Cf Dodd, pp. 136- 139.
124
NOTI
73. Ele sunt detennnate mai ales de faptul Matei se
la procedura iar Luca la cea
Jtpcuctoop). Vezi p. 31, n. 10.
74. Asupra acestei a lui Mc., 5, 23 S., cf. ZNW, 36,
1937, pp. 150-154. Zicerea nu are nici o inten\ ie de a deprecia val-
oarea cultului este mai important dim-
scopul ei este accentueze gravitatea lui este o
pentru ca jertfa fie
75. Puternicul ton imperativ al parabolei n mod efec-
tiv schimbarea de accent (e! R. Bultmann, Die Geschichte der synop-
tischen TraditiQn, ed. a III -a, G6tt ingen, 1958, p. 197).
76 Dodd, pp. 67 S5.; J. Jeremias, "Eine ncuc Schau der Zukunft-
saussagen Jesu", n Theol. Bliitter, 20, 1941, col. 216222.
77. Dodd, p. 134 s., Dodd descrie a accentului
ca motiv "omilelic" sau "parenetic".
78. sugestie a fost de A. Vogtle, Freiburg.
79. Vezi pp. 215 ss.
80. 'Yl!lV AEyro,Lc. 6, 27; 11,9; 12,22; v. 1, 16,9.
81. Vezi p. 52, n. 85.
82. DU (vezi p. 195).
83. <bp6Vl1!0t; este ca n MI. 7,24; 24, 45 = Le. 12,42;
Me. 25, 2, 4, 8, 9, cel care "a sesizat (H.
Preisker, n ThLZ, 74, 1949, col. 89).
84. Cuvintele 'ttlV ye.ve.av ttlV eau'toov sunt emfatice prin
lor. Reflexivul ele se de subiect (oi uloi.
tOU -coinou). Expresia "fiii luminii" a fost acum confir
din plin de textele de la Qumran, iar caracterul ei palestinian a
fost stabili t.
85. ,,Prietenii" ar putea fie ingerii, Dumnezeu (o presu
punere care este de v. 9b, unde persoana a 3a pl. face o
aluzie la ingeri ca o pentru Dumnezeu; pro-
babil ea "fapte bune" interpretate de texte, ca Pirke
AM. 4, II : "Cel ce o un mijloci
tor"; Tos. Pea, 4, 21: "Unde (se zice) milostenia faptele de iu
bire sunt un puternic mi luitor!". in ambele cazuri Dumne-
zeu nu "prietenii") este subiectul firesc al lui SeSrov'tcu din v. 9b:
125
lNTOARCF.Rf.A OF. LA BISERICA P1U/IIAK..i. LA IISUS
un mijloci tor, astfel ca Dumnezeu
astfel de ale subiectului sunt tipic semite.
86. Probabil trebuie eshatologic, cf. Safonie 1, 18: ,,Nici
aurul, nici argintul nu vor putea n ziua mniei Dom-
nului".
87. Vezi mai sus, n. 85.
88. in corturi (ca in pustiu) este o
a eshatologic: Mc. 9, 5; Fapt. 15, 16; Apac. '7, 15; 21 , 3.
CI E. Lohmeyer, in ZNW, 21,1922, pp. 191 ss.; H. Bornhauscr,
Sukka, Berl in, 1935, pp. 126-128; H. Riesenfeld, Jsus transJigure,
Copenhaga, 1947, pp. 181 ss.
89. V. 4: Il E de; este o la expresia din v. 9:
St;WVtCXt uJle; Eie;.
90. Expresia JlcxJlwve; '[fjc; aSlId.o:e;, mamon diS'gar (BHL, II, p.
220): "bani prin mijloace nedrepte, bani murdari" ar suge-
ra parabola a fost unui asemenea auditoriu. CI J.
Lightfoot, Opera omnia, II, Roterodami, 1686, p. 544; A. Merx,
Die Evangelien des Markus und Lukas, Berl in, 1905, p. 328; G.
Schrenk in ThWBNT, 1, p. 157. concluzie se poate trage
privitor la Le. 16, 11.
91. Anglican Theologieal Review, 30, 1948, p. 120. nu se
aceste loghia inserate sunt secundare.
92. B. T. D. Smith, p. 110; el Dodd, p. 30; H. Preisker, in Th LZ,
74, 1949, col. 89.
93. Cf. Le. 16, 14, unde fariseii sunt n mod expres
ca parte din audi toriul parabolelor. Este posibil ca iilCOOOV
fie redat prin .. a ajuns la urechile loc".
94. n Le. 16, 1, EeyEv SE lCcxl1tp&; este o folosire n
v. 9, uJlv e:yw (cu Ullv inainte) este caracteristic sursei lucanice.
95. Un caz similar este Le. 12,21 (vezi p. 110).
96. A. Vogtle, "Das Gleichnis vom ungetreuen Verwaltec", n
Oberrheinisches Pastora/b/att , 53, 1952 separat, pp. 14 s.
97. Pentru cele ce el Dodd, pp. 154174.
98. V. 42, care este absent din Le., la origine parabolei
(cf. Me. 13,35).
126
NOTE
99. = sa --(ha, cu sensul de "un punct al limpului", ,,0 cii
de ochi" (ef. MI. 26,45; Mc. 14, 41; J Cor. 4, 11 ; Gal. 2, 5).
1. Cu privire la OUl( (Xv (XOEV otOpuX9ilvcu "[ilv oh:lav au
'tou, MI. 24, 43, la OUIC frv CUPTlKV olopux9ilv 'tov O'tlCOV au-
'tau, Le. 12,39, trebuie notate puncte: 1. O\)!( Eav este
o de traducere a lui OUIC o.q>LEVal "a parveni";
2. OlOpOOcrE1V, .. 3 prin" nu trebuie ne credem fu-
rul, evitnd din motive superstilioase (T. W. Manson, Sayings,
p. 117) a spart zidul casei. Este mai un exemplu de traduce-
re a aramaicului h-thar, care (a) .,a
punge" (b) "a n" (Bill., 1, p. 967). La fel n Mt. 6, 19,
OlOPUO"O"ElV trebuie fie redat prin "a cu
2. Mt. 24,44, cu lui oul: 1:0\:"0 (o particularitate
a lui Matei).
3. Dodd, pp. 168 s.
4. ,,Aplicarea este, mea,
bolei tot astfel E. Fuchs, Hermeneutik, Bad Cannstadt,
1954, p. 223.
5. Pentru text, vezi mai jos, p. 90.
6. Vezi p. 99.
7. Dodd, p. 169. Trebuie se de asemenea cu a
doua a (MI. 7, Le. 6, 47-49).
8. Dodd, pp. 169 s.
9. Vezi p. 45, n. 59.
10. Aceasta conjectura Iisus se gndea la O
jurare
I l. Amos 5, 18; /s., 2, 12
12. Vezi pp. 113 ss.
13. Am citit dovezile in ThWBNT, IV, pp. 1094 s., a.d.
CI J. Gnilka,
kat", in Trierer Theol. Z., 69, 1960, pp. 298-301 (Ia 1 Q /s. 61,10).
De atunci am mai un exemplu n literatura
tul n care Dumnezeu l va ntr-o zi pe Mesia va cu
mai de la un la altul al lumii"; cf. /s. 61, 10: "Ca
unui mi re mi-a pus mie (Pesiq. 149a). Acest exemplu izo-
lat foarte trziu nu tabloul general.
127
lmoARCEHEA OF. L\ BI SERICA PRIMARA L\ IISUS
14. Nci n Me. 2, 19 nu poate fi alegoria mirelui
lui Mesia (Mr. 2, 15 a; Le. 5, 34), propozitia V q,
6 VUllrpio<; !lEt' autrov tanv poate nu fi fost la origine dect o
pentru "n timpul La ntrebarea: "De ce
ucenicii nu postesc?", Iisus a replicat cu o intrebare: "Oare pot
in timpul Tot att de lipsit de sens ar
fi ucenicii care sunt n bucurie a veacului celui
nou. Alegoria mirelui ca Mesia apare mai nti n Me. 2, 20 (MI. 9,
15b; Le. 5, 35). Dar versetul acesta care, spre deosebire de Me. 2,
19a, va veni un timp cnd ucenicii vor posti, este pe
alte temeiuri, el ThWBNT, IV, p. 1096 ss.) un produs al Bisericii pri-
mare.
15. ntrebarea parabola este o alegorie sau istorisirea unei
reale este mai pe larg mai jos (vezi pp. 110 ss.).
16. Cf Dodd, p. I n.
17. Dodd, p. 171, n. 1; B. T. D. Smith, p. 107.
18. V. 37b este probabil secundar, prelucanic, cum o
cuvntul c.q.l tlV, rar utilizat de Luca (de 6 ori), cuvntul pleo-
nastic semitizant 1tCtpeMwv.
19. Dodd, p. 163.
20. r6:I.lOl (Le. 7, 36; 14,8), mistutha, care (1) "ban-
chet"; (2) (G. Dalman, Vie Worte Jesu, 1, ed. a lI-a, Leipzig,
1930, pp. 96, 376.)
21. Persoana a doua din YV. 35-36 trebuie, de asemenea, fie
n Mc. (Le. 12, 37a, 38 are persoana a treia); aici aplica-
rea parabolei calea n
22. Dodd, p. 166, n. l (n acord cu, n de M. Di-
belius).
23. Aceasta o cuvntul h:Evoc; din Le. 12, 45. Bine atesta-
tul ElCEvo<; trebuie fie citit n Mt. 24, 48; 6 KCtKO<;
thCElVO<; din Mt. 24,48 "acel sl uj itor, fiind" (w. Mic-
haelis, Die Gleichl1isse Jesu, Hamburg, 1956, pp. 71,76).
24. Vezi p. 103, n. 39.
25. n Le., de autoritate este prin util i-
zarea cuvntului ohc:ovoJ.l<X; (12, 42); dar acesta nu este originar,
cum o parabola (24, 45: Le. YV.
128
NOTE
43,45,46,47), unde este utilizat n toate cazurile. Mai mult
el nu este de acord cu parabolelor: ser-
vitorului n-ar cuprinde nimic nou sau deosebit, el avea deja
de iconom. Motivul pentru schimbarea lui Soi)).0'i n ollco-
v6j.J.o'i a fost faptul cli Luca, cum 12, 41, limiteazlt aplica-
rea parabolei la apostoli (w. Michaelis, op. cit., pp. 72, 74).
26. Vezi p. 103, n. 39.
27. n Le. 12,42-46 este o chestiune de ncredere legitimlt, dar
de care se pe de parte, in vv. 47-48a (o pereche de
antitetice), ni se gradele diferite de severitate cu care
vor fi att cei care au cunoscut, ct cei care nu au cu-
noscut voia lui Dumnezeu; v. 48b, o pereche de
ne pe ct de mare este darul divin, tot pe att de mare este
responsabilitatea.
28. Vezi p. 66, n. 44.
29. Vezi p. 87, n. 52.
30. A. Mingana, C. C. Torrey, T. W. Manson, K. A. Offermann
(cu variate sugestii pentru echivalentul aramaic al lui S1.XOfOIlTtoEl,
nici una dintre ele nu este pe deplin
31. Le. 12, 46: !Cat SlxotOIlTt0E1. ailtov Kal. tO IlSpot; ailtou
IlEter. trov o'7ttatrov(Mt. 24, 51: il1tOKPltroV) 9TtOEl (Mt. 24, 51:
EKE 6 K).au91l0'i Kat 'trov 686vtOlV ). Cu privire
la aceasta trebuie se noteze cli: ( 1) strania de la pedeap-
sa natural! la cea poate fi prin
Toate versiunile siriene redau 3lXO'tOj.J.Etv, "a diviza" prinpallegh,
"mparte", "distribuie". Se poate presupune textul
aramaic original yphllegh leh pentru cu l' (e! J.
Levy, Worterbueh aber die Targumim, Leipzig, 1831,
II, 265b). Aceasta este ambiguu pentru leh poate fi att acuzativ,
ct dativ. l-a ca acuzativ: "el l va (il
va n timp ce sensul originar era la dativ: "el i va da lui (lo-
vituri)", K. A. Offermann, Aramaie Origin ofthe New Testament,
n.d., Downers Grove, Illinois, particular, pp. 22 s., sau:
"el i va da lui partea sa"; (b) Enigmatica a
'trov \mOKpl 'toov n Mt. 24, SI se probabil lui Matei n-
deoarece il1tOKPltTt'i face parte din vocabularul specific
129
tNTOARCF.JtEA DE LA mSf,RlCA LA IISUS
(in MI. de paisprezece ori, in Mc. o dat!, in Le. de trei ori); (c) Ta
'tlgevCtt .. este un semitism, insemnnd "a trata
pe oricine ca". II vom reda deci astfel: "el ii va da lovituri l va
trata ca pe un nemernic".
32. Dodd, p. 159.
33. Dodd, p. 160.
34. Bill., 1, p. 741c; Th WBNT, 1I1, p. 747, n. 42; p. 749, sub b.
35. B. Klostermann, Apocrypha, II, ed. a III-a (Kleine Texte fUr
Vorlesungen und Obungen, herausgegeben von H. Lietzmann, 8),
Bonn-Berlin, 1929, p. 9, Fragm. 15.
36, IosifFlaviu, BeII, Jud" 2, 80; Ani., 17.299 s.
37, Pentru contopirea parabolelor, vezi mai sus, Deoarece v, 11
este lucanic, contopirea trebuie sA fie timpurie, mai ales cA Luca nu
sA efectueze astfel de contopiri.
38, W. Foerster, ,,Das Gleichnis von den anvertrauten Pfunden",
in Verbum Del manet in aeternum (Festschrift fUr O. Schmitz), Wit-
ten, 1953, p. 39.
39. Vezi p, 103, n. 40.
40. a o\>.:: vocabularului bancar; expre-
sia este o denumire popularA pentru o persoanA hrApAreatA (ci
Brightman, Joum. of Th. SI., 29, 1928, p. 158).
41. n MI . slugilor li se sume foarte mari de
aceea pot fi drept un fel de guvernatori; in Le., ei sunt
astfel dupA ce dau socotealil.. Este evident cA suma mai modest! de
o sutA de dinari de Le. este original! (vezi p. 32).
42. Xcxpa inseamnA: (1) "bucurie", (2) "o petrecere"
(O. Dalman, Die WorleJesu, 1, ed. a II-a, Leipzig, 1930, p. 96; BilI.,
1, pp. 972 s.); in cele douA texte ale noastre este de preferat al doilea
sens din cauza simbolicului elmpxea9Ctl, avnd .. a intra"
in lui Dumnezeu; cI J. Schneider n ThWNBT, II, pp. 674
s. Cei doi slujitori au fost la o masA. A mnca impreunA im-
plic! o egalitate de stare.
43. CI B. T. D. Smith, p. 166.
44. tO 0.6to, 'o din v. 30. (cf. MI. 8, 12; 22, 13)
hei 6 )Cat 6 'tcov 6S6V't(l)v din v. 30b
(cf. MI. 8, 12; 13,42,50; 22, 13; 24, SI), sunt expresii pe care
130
NOTE
Matei le drept concluzii; vezi mai ales combinarea
a celor expresii n 8,12 22,13.
45. n Le. 19, 13, s-ar are zece servitori, continuarea
(ci in special 6 n 19,20) era de trei.
46. Vezi p. 66, n. 41.
47. W. Michaelis, Die Gleichnisses Jesu, Hamburg, 1956, pp.
107 s.
48. Astfel, T. W. Manson, Sayings, p. 315, cu referire la felul
slujitorilor (cI nota
49. T. W. Manson, ibid. , p. 247, se la frumoasa din
Pirqe Abh. 4, 2: datoriei ndeplinite este o datorie (de n-
deplinit)". Potrivit lui Le. 19, 17-19 uhul a fost guvernator al
unui Decapolis, altul al unui Pentapolis.
50. Dodd, p. 150.
51. ngroparea (MI. 25, 18), potrivit legii rabinice, era ca
fiind cea mai asigurare contra furtului . Oricine ngropa un
amanet sau o depunere imediat la primirea lor, era absolvit de
pundere (b.B.M. 42a). Pe de parte, cineva lega banii
el devenea responsabil trebuia dea
teal! de orice pierdere care ar fi intervenit prin grija
pentru depunerea (B.M. 3, 10 s.). se observe att
Mt. ct Le. presupun palestiniene.
52. M. Dibelius, Jesus, Berlin,1939, p. 107.
53. Dodd, pp. 151 s.
54. Cf. ThWBNT, III, pp. 746 s.
55. B. T. D. Smith, p. 168.
56. Pentru cuvntului divin cu o depunere de bani
de Dumnezeu, ci de asemenea J Tim. 6, 20; 2 Tim. 1,
12, 14.
57. Dodd, pp. 152 s.
58. Pasivele li09flcetal-ape"aetal sunt
tru numele divin.
59. Numai Matei a la 25, 29 la 13, 12, cuvintele leal.
JtEPlO'O'Eu9t)O'Etal; ad!ugarea unei este un fenomen
ficient.
131
INTQAIl.CEREA DE LA BrSfRICA Pll.lf,IAIl.A lJI. IISUS
60. V. 29 (par. cu Lc. 19,26) rupe dintre vv. 28 30;
versetul este la origine un loghion izolat (Mc. 4, 25; Mt. 13, 12; Lc.
8, 18; Ev. lui Toma 41), care a fost parabolelor ca o conclu-
zie generalizatoare poate, cum acordul dintre Mt.
Le., putea fi deja n de la baza celor dou! Evanghelii.
Poate loghionul era la origine un proverb:
61. Iisus s-a desemnat pe Sine n public, n mod explicit,
ca Mesia, numai o (Mc. 14,62 par.).
62. (v. 24) poate fi ea (vezi p. 217).
63. W. Michae1is, n ThWBNT, V, p. 69.
64. J. Jeremias, Jesus ' Promise to the Nations, London, 1958,
pp. 55. SS.
65. ceremonial! la p. 130 nu este un
exemplu despre un obicei frecvent , ci un semn deosebit de
cinstire.
66. b. Shab. 153a (par. Midr. Qoh. 9, 8; Midr. Prov. , 16, 11); vezi
mai jos.
67. tE (v. 10) cum aratli
MI. S, 45, lipsa
68. T. W. Manson, Sayings, p. 93.
69. Cf. p. 86.
70. P. 58 (parabola p. 62 (parabola slujitorului
i s-a supravegherea); pp. 64 s. (parabola
71. Vezi p. 44 (parabola oii pierdute).
72. Vezi p. 45.
73. Pentru textul din Evanghelia lui Toma, vezi p. 215.
74. Despre acest prim grup, ni se spune: KCtI. Ct7Ceo'tEAELV
(Xu'tou K(XAE.OCtl
(22, 3). Participiul perfect pare implice
fusese deja deci n vv. 3-4 am avea de-a face cu un
total de trei (Jiilicber, II, p. 419; E. Klostermann, Das Mat-
thausevangelium, ed. a II-a, Tubingen, 1927, p. 175, la Mt. 22, 4).
n realitate avem aici un semitism. n vorbirea participiul
pasiv are adesea sensul unui gerunziu (Gesenius-Kautzscb-Berg-
Hebriiische Grammatik, 00. a 29-a, Leipzig, 1926, 13d, p.
69; K. Albrecht, Neuhebriiische Grammatik, Munchen, 1913,
132
NOTF.
I07m., p. 120), al KEKA"'UIEVOl "ce care a fi invi-
Este altfel n Mt. 22,4,8; Le. 14, 17,24.
75. Ta Op<X'teU!.u:mx au'tou este un plural generalizator, "armata
sa" (pentru acest semitism, P. launa, L 'Evangile de Norre-Seigneur
Jesus-Christ, Paris, 1930, p. 135; J. Jeremias, "Beobachtungen zu
neutestamentlichen Stellen an Hand neugefundenen gri echischen
Henoch-Textes", n ZNW, 38, 1939, pp. 115 s.) ca
n IV Macc. 5, 1; Mech. Ex. 15,2; Le. 23, 11 , "garda ci
K. H. Rengslorf, "Oie Stadt der M6rder (Mt. 22, 7)", n BZNW,
Berlin, 26, 1960, p. 108.
76. Vezi p. 38, n. 31.
77. Aici poate fie o oarecare de MI. 21, 33
55.; 6:XEO"'tUAEV 'toUc; OOU).OU<; au'tou (22, 3) este, din punct de ve-
dere li terar, identic cu 21, 34; Cl1tE<ltetev Oououe;
(22,4) este din punct de vedere literar identic cu 21, 36; uciderea
slujitorilor din 22, 6 are replica n 21, 35 s.; cu (mroe<lEV tobe;
(pOVEle; EKE1.VOUe; el 21, 41 Ct1tOAE<lEl ailtoue;. tratament ne
motivat al slujitorilor din MI. 22, 6 (de fapt, ei sunt unei
are un motiv n 21, 35 s., unde ei sunt lUlei cereri.
78. Despre Le. 14, 24, vezi mai jos, p. 217.
79. Luca ar fi putut interpreteze pe slujitor (v. 17, 21 ,22
s.) ca referindu-se la Iisus (Jiilicher, n, p. 416; E. K.lostermann, Das
Lukasevange/ium, ed. a II-a, Tubingen, 1929, p. 151) este o presu
punere care nu este de utilizarea singularului care este
de vv. 22 s. Ar fi putul Luca imagineze pe Iisus
ca o misiune la
80. Folosirea Sepfuagintei se foarte clar n expresia
TtEPlter,KEV q1paW6v (Me. 12, 1); textul ebraic din ls. 5, 2 care "el
a ceea ce este incorect tradus de Septuaginta prin
q1paWov 1tEplteTJKa, "am mprejmui t-o".
81. Literal: "Poate el nu i-a cunoscut pe
82. Evanghelia lui Toma este mult mai atunci cnd spu-
ne despre primul slujitor care a fost trimis l-ar fi ucis".
n Le. 20, 12, cel de-al treilea slujitor este numai
83. V. 5b dist ruge frazei, un verb (poate
ExCr.Krocrav, Jiilicher, II, p. 389) ar trebui urmeze lui 1tooUc;
133
INTQAItCEltf-A DE LA BISERICA PHlMAlt LA IISUS
n timp ce oepovn; nu cu verbul principal
inttK:'tElvav din v. 5a (fapt de Emst Haenchen - Mtins-
ter). se poate ca Marcu fi versetul 5b in izvorul
deoarece IlEV- oE, pe care el o rareori, a fost, n
mod evident, de el in alte pasaje n care ea apare (14, 21,
38); cI. w. G. Klimmel, n Aux sources de la Iradi/ion chretienne,
Goguel Festschrift, Neuchtel - Paris, 1950, p. 122, n. 12).
84. dovezile aduse de studiile lingvistice stilistice, im-
pecabila simetrie a textului din Lc. 20, 10-12 este opera lui Luca,
deoarece n aceste versete caracteristicile stilistice lucanice (cf.lsta
la J.c. Hawkins, Horae Synopticae, ed. a II-a, Oxford, 1909, pp. 16
ss.) apar frecvent: v. 10 v. Il (ttpOO'u9EYal pen-
tru xCx.lv, Mc. 12, 4, E'tEpOC;, of: leexl, v. 12
(ttpoo'tletvexl, oe leat. 'tou'tov "pe el"). Nu este o fap-
tul un caz absolut in parabola cinei celei mari
(Le. 14, 15-24), unde vv. 18-20, cu scuzele construite simetric, evi-
semnele stilului lucanic.
85. V. Taylor, Jesus and his Sacrifice, London, 1937, p. 107; A.
M. Brouwer, De Gelijkenissen, Leiden, 1946, p. 68. Notat prima
de F. C. Burkitt.
86. Papirusul Chester-Beatty (ed. C. Bonner, The lasI Chapters
ofEnoch in Greek, London, 1937, pp. 76 s.), a demonstrat Enoh
etiop., 105.2 este o interpolare; n 4 Ezdra 7, 28 s.; 13,32,37, 52;
14,9, filius meus din versiunea ne conduce la grecesulxexi;
Jlou, .. sluga mea" (ThWBNT, V, p. 680, n. 196). Cteva mai
rare ale lui Mesia ca Fiul lui Dumnezeu se pen-
tru prima n literatura trzie, n acord cu Ps. 2, 7 (BHI.,
1lI, pp. 19 s.).
87. W.G. Ktimmel, op. cit., p. 130.
88. Si{", Dt. 32.9, 312 (Bill., 1, p. 874).
89.W. G. Kfurunel, op. cit., p. 123.
90. 'EyeviteT] (Mc. 12, 10): pasivul este utilizat ca o circumlocu-
pentru numele divin.
91. YOlvlex; (Luther: "piatra este cheia de
a cI. J. Jeremias, "Der Eckstein", n Angelos, 1,1925,
pp. 65 SS.; ZNW, 29, 1930, p. 264 SS.; ThWBNT, 1, pp. 792 s.; K. H.
134
Schelkle, ,,Akrogoniaios", in RAC, 1, 1950, col. 233 s. Cel mai im-
portant exemplu este n Test. Sol. 22, 7 ss. (ed. McCown, pp. 66 s.).
92. Fapt., 4, 11; J Pet. 2, 7.
93. B. T. D. Smith, p. 224, citatului din V. r., impli-
cnd identificarea a fiului cu Hristos, este mai timpurie
dect Marcu, deoarece absenta textelor doveditoare este o caracte-
a acestuia; n cazuri n care el face uz de ele, unnea-
o mai timpurie.
94. Este interesant sA se remarce Evanghelia lui Toma nu face
dect la un punct de plecare al procesului de in-
terpretare descris mai sus, n nct permite ca
despre piatra din capul unghiului si fie ca un loghion inde-
pendent (66) la parabola deja ntregit! (65).
95. pp. 161 ss.
96. A. Alt, "Die des Wirkens Jesu in n ZDPV,
68, 1949, pp. 67 s.
97. Astfel, n timpul marii revolte (66 d. Hr.), auzim despre gr-
ne ca venitului imperial din satele Galileei superioare,
depozitate n Gishala (ed-Dshish, IosifFlavia, Vita, 71); deci
aceste sate domeniilor imperiale. In
Berenice stocase mari de grne in Besara, pe fron-
tiera lui Ptolemais (Akko) ( 119). La o mai timpurie unul din-
tre papirusurile Zeno dau despre faptul Apollonius, care
a fost ministrul de al regatului p'tolemaic, intre 261 246 t.
Hr., poseda o proprietate (x"tfUJ.a) in Baitianata din Galileea, de un-
de i se trimitea vin n Egipt (Pubblicazioni delIa Societa Italiana,
Papiri Greci e Latini, 6, 1920, ar. 594); loc este
n papirusurile Zeno, ca o statiune de comisariat care aproviziona
pe egipteni cu mncare in lor prin
(Cata/ogue general du Musee du Caire, 79, nr. 59004, 59011); de
asemenea, n epoca Beth'ana era privit!!. ca o "cetate
pierdut!!.", adie!!. o cetate neiudaic!!. pe teritoriul iudaic (Tos.
Kil. 2, 16; j. 'Orla 3, 63b); cj. A. Alt, in 22,
1926, p. 56; 1. Herz, ibid., 24, 1928, p. 109. Caracterullatifundiar al
unei vaste regiuni din deluros galileean se explic!!. prin fap-
tul c!!. ea a fost la origine teritoriu regal (A. Alt, ibid., 33,1937, pp.
135
lNTOARCERF.A DE LA mSERlCA LA lISUS
87 s.); Ned. 5, 5, tratnd despre atribuirea de
zice: "Oamenii din Galileea nu au nevoie
deoarece lor au pentru ei" (H. Danby, Mishnah,
1933, p. 271).
98. (Mc. 12, 6) are aici de "singurul"
deci, n mod special el c. H. Tumer, J.Th.St., 27, 1926,
pp. 120 s.j Dodd, p. 130, n. 1. Astfel, el este unicul
99. Un astfel de caz apare, de atunci cnd o nu
este n cuprinsul unei anumite perioade de timp. CI E.
Banunel, "Oas Gleichnis von den bosen Winzem (Mc. 12, 1-9) und
das jildische Erbrecht", n Revue internationale des Droits de
l 'Antiquite, 3-eme serie, 6, 1959, pp. 11-17.
1. J. Jeremias, Jerusalem zur Zeii Jesu, ed. a II-a, G6ttingen,
1958, p. 200. O bucatA de putea fi ca n
posesiune n mod legal, o orict de din ea a fost
.. sau prevAzutA cu o intrare" (B.B. , 3. 3);
despre un caz concret n care o care unui
prozelit care a murit a IAsa un testament, a fost cu
succes prin unei picturi", adicA prin marcarea ei cu un
semn (b.B.B., 54 . ).
2. Bammel, op. cit., p. 13, oferA fiul de-
venise deja proprietarul viei, avnd-o ca dar de la fi-
ind acesta n (vezi p. 166 despre Le. 15, 12), murise
copii, astfel a devenit Dar, n acest caz, nu
fiul ar fi ci
3. Dodd, p. 130.
4. Cf. MI. 5, 5; 1tpaet<; KAT1POV0l-l:tlO"OtlOW 'tt)v Yi\v.
5. Vezi p. 80, n. 93.
6. Interpretarea lui lH.Ol ca (numai nMt. 21,43), este mai
timpurie dect Mt., deoarece iJ 1kr-00lA.t1.a 'toi.) etO\} (numai de 4 ori n
Mt.) nu este una dintre expresiile sale caracteristice; propria sa uzan-
este it 'toov oupav6)v (de 32 de ori, expresie care apare
n parte n Noul Testament numai ca o la In. 3, 5).
7. V. 44, foarte bine atestat, nu trebuie omis (vezi p. 112).
8. Mc. 1,45 (un rezumat marcan); 2, 2 (o introducere
la relatarea despre paralitic de 1,45 prin similitudini
136
NOTE
verbale); 4, 33 (un rezumat); 8, 32 (7); Ps.; Mc. 16,20; Le. 1,2;
Fapl.4,4;6,4;8,4; 10,36, 44; II , 19; 14,25; 16,6; 17, II; 18,5;
Gal. 6,6; Col. 4, 3; 1 Tes. 1,6; 2 Tim. 4, 2; lac. 1,21; I Tes. 2, 8; 3,
1; J In. 2, 7.
9. J. Schniewind n Das Neue Testament Deutsch, 1, la Mc. 4, 14 SS.
10. Mc. 1, 45, 'tov 'A.6yov (Iisus este subiectul n v.
45a, ca n v. 45b, deoarece este un pleonasm aramaizant
care ar fi trebuit neintrodus); ci Fapt. 8, 4; 2 Tim. 4, 2
11./ Tes. 1,6; 2,13; Fapt. 17, Il; 2 Cor. 11 , 4; lac. 1,21.
12. I Tes. 1,6
13. J Tes. 1,6; 2 Tim. 1,8; 2, 9.
14. J Tes. 2, 8.
IS. Fapt. 6, 7; 12,24; 19,20; Col. 1,6.
16. Col. 1,6, to.
17. Dodd, p.I3 s.
18. tn parte n Noul Testament numai in 1 Cor. 9, Il ; cf.
In. 4, 36 s. Asupra lui MI. 13,37, vezi mai jos.
19. tn parte n N. T, numai n Col. 2,7 EI 3, 17:

20. P. Jauan, L 'Evangile de Nolre Seigneur Jesus-Chrisl, Paris,
1930, p. 87; G. Dalman, 22, 1926, pp. 125 s.
n parte n N. T. numai n 2 Cor. 4, 18, Evr. Il, 25.
21. n parte n N. T. numai n EI 4, 22; Col. 2, 8; 2 Pel. 2,
13, cu genitivul (ca n Me. 4, 19) 2 Tes. 2, 10; Evr. 3, 13, cu sen-
sul de (care trebuie fie sensul din Me. 4, 19),
numai n 2 Pel. 2, 13.
22. Nu apare altundeva n Evanghelii. n restul N. T. apare de
noulsprezece ori, din care de cinsprezece ori n Epistolele pauline.
23. n parte numai n ICar. 14, 14; EI 5, 11; Tit 3,14; 2
Pel. 1,8; Iuda 12.
24. n parte numai n Fapt. 15,4; 16,21; 22, 18; J Tim. 5,
19; Evr. 12,6.
25. n parte numai n Rom. 7,4 s; Col. 1,6,10.
26. Le. 22, 15, n sens pozitiv la singular.
27.Me. 10, 30 (lipsind din Mt. 18, 30, poate secundar).
137
fNTOAltCEHF.A DE LA BISERICA LA IISUS
28. Lc. 21, 34 (n Lc. 21, 34-36, o tardivA, care este
ns! realizat! prin prelucrarea unui material timpuriu).
29. Izbitoarea utilizarea absolutA a lui 6 aliliv n loc de 6 althv
OUtO!; se n N. T. numai n expresia (il) aUVteA.Ela (tau)
al&voc;, care este proprie lui Matei (vezi p. 88, n. 71).
30. Asupra lui Mt. 13, 37, vezi p. 87 ss.
31. MI. 9, 37 S.; Le. 10,2; In. 4, 35, 38, cf Dodd, p. 187.
32. F. Hauck, Das Evangelium des Markus, Leipzig, 1931, p. 51.
33. S. T. D. Smith, p. 59.
34. 4 Ezd. 9, 31: mi semAn legea n inima voastrA, care
va aduce rod n voi" (cI 8, 6). Compararea mesajului divin cu o
este n V. T. E posibil ca ea se fi fonnat sub
elenistice a lui M'"foC; o1tEPllatlk6c;; el K. H.
Rengstorf, Das Evangelium nach Lukas. (NTD, 3), ed. a IX-a, Gt-
tingen, 1962, p. 106.
35. Ezd. 8,41: ntocmai cum gospodarul
pe copaci nu tot ce este
seminat va la vremea sa, nici tot ceea ce este pus n
nu va prinde tot cei care sunt n lumea aceas-
ta nu vor fi cu Compararea cu
tura lui Dumnezeu poate fi n V. T., n Is. 61,3, el
Ph.Vielhauer, Oikodome, Diss. Heidelberg, 1939, pp, 12 s, tn scrie-
rile intertestametare, Enoh etiop. 62, 8: "Comunitatea a
celor va fi Ps. Sol. 14,3 ss.; Jub. 1, 16; 21, 24; 36,
6; adesea n manuscrisele de la Marea n scrierile rabinice:
r. 16 (SilI., 1, p. 666; cf, de asemenea, 721, III, p. 290). In N. T.: MI.
15,13; 1 Cor. 3, 6 s.; Evr. 12, 15.
36. Asupra luiMc. 13,33, vezi p. 76; pentru 12, 1- 12, vezip. 80,
n. 93; pentru 4, 13-20, vezi mai sus.
37. 13,24-30 (eu 36-43), 44, 45 S., 47-50; 18,23-35; 20, 1-15;
21,28-32; 22,11-14; 25, 1-13,31-46.
38. Vezi p. 57 ss.
39. Vezi p. 70 s.
40. Asupra acestei expresii caracteristice mateiene, vezi p. 66, n.
44; pp. 108.
41. W. Salm, zur Gleichnisjorschtmg, Diss. Gttingen,
1953, p. 152.
138
NOTE
42. MI. 5.26, ci Le. 14,24; 15,7, 10; 18, 14.
43. Vezi pp. 76 SS.
44. Vezi pp. 69 ss.
45. M. de Goedt, "L'explication de la parable de J'ivraie (Mt.
13,36-43)", n RB, 66,1959, pp. 32-54. Apoi, J. Jeremias, "Oie
Deutung des Gleichnisses vom Unkraut unter dem Weizen (Mt. 13,
36-43)", in Neoteslementica el Patristica (O. Cullmann -
Festschrift), Leiden, 1962, pp. 59-63.
46. R. Bultmann, Die Geschichte der synoptischen Tradition,
ed. a lII-a, Gttingen, 1958, p. 203.
47. G. Dalman, Die Worte Jesu, It ed. a II-a, Leipzig, 1930, pp.
132-136.
48. Ibid. pp. 78 s.
49. n Evanghelii, tennenul oUlpoAoc; apare n istorisiri le despre
ispitire (MI. 4, 1,5,8, Il ; Le. 4, 2, 3, 6, 13) n MI. 13,39; 25, 41;
Le. S, 12; In. 6, 70; 8,44; 13,2. Este un totul absent din Mc., care,
in relatarea ispitirii, are O'QtQv<; (1, 13). rn interpretarea parabolei
el are de asemenea O'QtQv<;(4, 15). Luca traduce
cuvntul aramaic cu (8, 12). n mod 0'0>
tQv<; n Mc. 8, 33 in Lc. 22, 3 este mai originar dect BUXj30AD<;
in In. 6,70; 13,2.
50. Mt. 16,20 cu Mc. 9, 1 Lc. 9,27; de asemenea,
Lc. 22, 30 cuMt. 19,28; n Mt. 20, 21, cuMc. 10,37. Mi
lenarismul nu este de n cea mai timpurie.
SI. E. Klostennann, Das Matthiiusevangelium, ed. a IIa, TIi
bingen, 1927; Dodd, p. 183.
52. EI apare de 90 de ori n MI. este una dintre caracteristicile
sale principale. n (ca n pasajul nostru), el apare de 60 de
ori n MI., n Mc. de 2 ori n Lc. Utilizarea cuvntului ca
o de (t6tE, aceea") este un aramaism o
de uzanla (t6n, "atunci").
53. Utilizarea unei participiale introductive, pentru a
se lega de fraza este o (E. Klos-
tennann, ibM., p. 10).
54. n N. T. pluralul apare laMt. de treizeci de ori, la Mc.
o n Le. de cinsprezece ori, la In. o in Fapt. de 7 ori in
Apoc. o
139
INTQAltCERFA OF. LA BlSF.RlCA LA [[SUS
55. Aoristul indicativ urmnd un aorist participiu pentru a de-
scrie o ce unei alte (precedente) este o par-
ticularitate (A. Schlatter, Der EvangeJisl Mat-
lhiius, Stuttgart, 1929, p. 23).
56. 't,;v oildav cu "n apare n N. T. numai la
MI. (9, 28; 13,36; 17,25).
57. Un cuvnt favorit al lui Matei (n Mt. de cincizeci de
ori, n Mc. de cinci ori, n Le. de zece ori).
58. Expresia este o particularitate a lui Matei (5,1 ; 13,36; 14,
15; 24, 3; el 24, 1; 26, 17).
59. O particularitate a lui MI. (A. Schlatter, Der Evan-
gelist Stuttgart, 1929, pp. 16 s.), pe care el o de
112 ori. Tot n acord cu stilul lui Matei este faptul interpretarea
parabolei este prin vorbire in celelalte pa-
saje n care lui Iisus i se pun cu privire la vorbi-
rea a lui Mc. (4, 10: t1PW1'oov au'tov ... 'tO:<; 7,
17: be"p<l>'toov au'tov ... lC'tA.) a fost de fiecare de MI.
n vorbire (MI. 13, 10; 15, 15).
60. tn N. T. cuvntul apare numai n MI. (13,36; 15, 15). Vari-
anta n ciuda bunei sale (BM Spc it sy n con-
trast cu <ppO'ov CDW trebuie drept o alterare
timpurie, deoarece ea pe nedeterminatul
printr-un verb cu un mai precis (el Jlilicher, 1, p.
47: mea, datorat corecturii"). n alte locuri, lh-
apare numai n MI. 13,36, vih; 18,31, n Fapt. 10,25.
61. Expresia fu,llv 'tllv se cuvnt cu
cuvnt in MI. 15, 15, iar cu Mc. 7, 17 o ca fi-
ind aici o
62. Deserrmarea parabolelorprin nume apare doar in MI. 13, 18,36.
63.6 o:yp6<; la singular apare n Mr. de 15 ori, n Mc. de 2 ori
n Le. de 6 ori, dar faptul in sine nu este semnificativ, deoarece 6
ayp6<; in cazul acesta este un dat al parabolei (MI. 13,24, 27). Este
demn de notat: ( 1) Matei a schimbat cuvintele bel 'tfi<; yi\<;
(Mc. 4, 31), n 1'0 6:ypC!> (Mt. 13,31); (2) el este unicul autor
neotestamentar care genitivul adjectival 'tau aypeu; n 6,
28, el are 'ta ICpivct 'tau aypou (Le. 12,27: 'ta ICPlvct); n 6, 30 are
140
NOTE
tOV X6ptOV tOU arpou (Lc. 12,28: EV aYPQ> tOv X6ptov); in 13,36
are trov tOU aypou.
64. ElltEV este un ebraism sau mai precis un septua-
gintism, tipic lui MI. (44 ori) Lc. (30 ori); Mc., care alte
fonne de expresie, are numai zece exemple; In. nu are nici unul.
Expresia o Of. E'tltEV apare in N. T. numai in sinoPlice:
Mt. de 17 ori, Mc. de 2 ori, Lc. de 3 ori.
65. Un cuvnt favorit al lui Matei (MI. de 9 ori , Mc. de 2 ori, Le.
de 3 ori), mai frecvent utilizate mai trziu in Evanghelia de la Ioan.
66. Casus pendens apare in MI. de 13 ori, in Mc. de 4 ori, n Lc.
de 8-9 ori. Matei l-a inserat in textul lui Marcu n cinci pasaje n
toate cele cinci cazuri l-a utilizat pe (chiar in MI. 13,38).
67. Izbitoarea utilizare (vezi pp. 87 s.) apare n Mt. de 6 ori, iar
n parte in N. T. numai n Le. 12,32.
68. Numai in MI. 8, 12; 13,38. in ambele pasaje,
deoarece in 8, 12 avem interpretarea referindu-se la Is-
rael (ci paralelei lucanice din 13, 28), n timp ce aplicarea
a ideii, ce apare n Mt. 13,38, trebuie ca o caracteris-
lui Matei.
69. tOU ltOV1lPOU in expresia 01 viOL tou ltOVllPOU trebuie
ca fiind un masculin (diavolul), deoarece nu vreun exem-
plu de bar, ben, \lt&;, t:lCVOV unnat de un adj. substantivalla neu-
tru, n schimb ui6r; 8taP6)"ou (Fapt. 13, 10); ttJeva tOU
(lIn. 3, 10). 'O ltOVllp6r;, diavolul, apare numai n si-
noptice, la Mt. 13, 19 (pt. 6 Mc. 4, 18).
70. Numai aici n N. T. De asemenea, nu nici un exemplu
n N. T. Se pare este o lui oi vioi
de Matei
71. O expresie care apare doar n Mt. (de 5 ori) cu genitivul plu-
ral t6Jv aioovc.ov este, de asemenea, n Evr. 9,26. Omisiunea artico-
lului la analogia cu statut de este un semitism
la Matei.
72. Un cuvnt favorit al lui Matei (n MI. de 10 ori, n Mc. nicio-
n Lc. de 2 ori); ci J. C. Hawkins, Horae Synopticae, ed. a
II-a, Oxford, 1909, p. 8 (citat de aici ncolo simplu: Hawkins).
141
INTOAltcEItEA DE LA mSEltlCA PRIMARA LA IISUS
73. ouv n conexiune cu alte particole: MI. de II ori, Me. nicio
Le. de 5 ori.
74. EGtiv nv tOtal, n Mt. de 12 ori, n Me. de 2 ori, n
Le. de 3 ori. Cf. p. 40, n. 38.
75. Vezi mai sus, n. 71.
76. Vezi p. 88.
77. Vezi p. 88.
78. n MI. de 5 ori, n Me. in Le. o l:KavSaov
pentru cei care un rol tntrun O'KavSetov apare numai n MI.
(13, 41 16,23). Deoarece oKaVSetov e't fJ.10U, din MI. 16, 23,
este un adaos mateian la Me. 8, 33, el poate fi privit ca o expresie

79. n Evanghelii numai n Mt. (7,23; 13,41,23,28; 24, 12).
80. In N. T. apare numai n Mt. 13,42,50;
genitivul pleonastic 'tou 1t'UJXx; este un semitism.
81. O expresie lui Mt. n N. T.: Mt. de 6 ori, Me.
Le. o
82. Vezi p. 87, n. 52.
83. in cu judecata de apoi cu aluzie la Dan.
12,2 s., apare numai in Mt. 13,43, cu ecou in v. 49; 25, 46.
84. Cuvnt ce apare numai n MI. (un hapaxlegomenon n N. T.),
o aluzie la Dan. 12, 3. Imprejurarea oi 5iKetlOl b:aj.1\j1ooow
nu provin din textul ebraic, ci urmeazA pe un al
versiunii lui Teodotion, poate fi atribuit lui Matei.
85. Compara1ia cu Soarele apare in Evanghelii numai la Mt. 13,
43; 17,2.
86. apare n N. T. numai n MI. 13,43; 26,
29, de ori in Evanghelia lui Toma (57; 76; 96; 98; 99 ( .. a Ta
meu"]; 113). Altundeva n N. T. numai cu un pronume: MI. 6.
10 par. cu cuvinte; Le. 11,2 Ta"); Le. 12.31
Sa").
87. TIati}p oou. llJ.1cov, UJ.1&v, etil'tcov este o circumloculiune ca-
racteristic pentru numele divin (n Mt. de 20 de ori, in Me.
o in Le. de 3 ori, numai in 20, 17); ci Hawkins, pp. 7, 31 . Cu
pron. Ia pers. a 3a, numai aici in N. T.
142
NOTF.
88. Chemarea la ascultare apare de ori n sinoptice,
fonna o lXrov c01:a f.uCO'uE-tro firA infinitivul a1Coue1:ro c01:a)
cu pluralul cOta se numai in MI. Il, 15; 13,9,43.
89. de lingvistice la
pp. 87-88 nu se la materialul special al lui Matei, ci este
caracteristic Evangheliei nti in ansamblul eL aces-
tui fapt referirea din MI. 13,36-43 la o ma-

90. Cu referire la de la ludecata de apoi, apare in N.
T. numai la Mt. cu acest sens n toate cele trei locuri: 13,49; 25,
32 de doul ori.
91. A. T. Cadoux, TheParables ofJesw, New York, 1931, p. 28.
92. S-ar putea ca interpretarea parabolei pe care
el a n Mc. 4, 14-20, fi servit drept model (C. W. F.
Smith, The Jesus of the Parables, Philadelphia, 1948, p. 89).
93.1. A. T. "The Parable of lohn 10, 1-5", in ZNW,
46, 1955, pp. 233-240; 1. Jeremias, Art. JtOljlllv, n ThWBNT, VI,
pp. 484-498, mai ales pp. 493 ss.
94. CI M. Meinertz, Die Gleichnisse Jesu, ed. a IV-a, Miinster,
1948, p. 47.
95. Le. 7, 41-43; 10, 30-47; II, 5-8; 12, 16-21; 13,6-9; 14,7-11,
28-32; 15,8-10,11-32; 16, 1-8; 19-3 1; 17,7-10; 18, 1-8,9-14. Do-
vezile lingvistice ne si atribuim toate aceste parabole
unei prelucanice; a se compara, de exemplu, remarca asupra
prezentului istoric in parabolele lucanice de la pp. 222 s.
96. J. A. T. Robinson a atras asupra unei para-
bola cu cea (Le. 13,24-30) este, de fapt, alegoric!. To-
aceastl secundari (vezi p. 100), care poate fi
parabol! numai intr-un sens limitat, poate fi Ilsat! deoparte.
97. Le. 11,5 ss, vezi pp. 194 ss.; 12,21, vezi p. 110; 14,28 S5.,
vezi p. 115, n. 91; 16, 1 ss., vezi pp. 51 S5.; 18, 1 5S., vezi pp. 194s.;
18, 9 ss., vezi pp. 97 5.
98. CI C. H. Hunzinger, ,.Aussersynoptisches Traditionsgut im
Thomas Evangelium", n ThLZ, 85, 1960, col. 843-846, aici col.
844 s.; H. Montefiore, "AComparison ofthe Parable5 ofthe Oospel
143
lNTOA"RCF.REA DF. L\ BlSER!CA L\ I! SUS
According to Thomas and ofthe Synoptic Gospels", n NTS, 7,
1960-61 , pp. 220-248.
99. Vezi p. 113.
1. CI prologului loghionului 1 al Evangheliei lui Toma:
"Acestea sunt cuvintele secrete pe care le-a rostit Iisus cel viu [ ... ].
Oricine (tPllllvEi.CX) acestor cuvinte nu va gusta
moartea."
2. MI. 24,37-39 (Le. 17,26 s.); MI. 7, 24-27 (Le. 6, 47-49). q,
Is. 28, 15.
3. Aceasta este descoperirea primei principale a lungului
studiu al lui M. Hermaniuk, La Parabole Evangelique, Bruges-
Paris-Louvain, 1947, p. 169.
4. T. W. Manson, Gottig. Gel. Anzeigen, 207, 1953, p. 145.
5. T. W. Manson, Sayings, p. 35, ajunge la rezultat pe al-
cale: parabolele din Evangheliile sinoptice sunt "n cea mai mare
parte, parabole"; alegorii sunt tnii
"a ceea ce era la origine o
6. Ceea ce este este n simboluri. Mt. 7,24-25
par. Le. 6, 47-49 (casa pe pe nisip), MI. 7, 13 s. (poar-
ta cea cea MI. 7, 16-18 par. Le. 6,43 (pomul bun
cel MI. 12, 35 par. Le. 6,45 (comoara cea cea rea), Mt.
24,45 par. , Le. 12,42-46 (fidelitatea infidelitatea slujitorului) nu
sunt parabole duble, ci parabole singulare aranjate n forma unui
paralelism antitetic, de aceea au locul aici. CI W. Salm,
zur Gleiehnisjorschung, Diss., G6ttingen, 1953, p. 97.
7. Ce. Rom. Il, 16: ramurile.
8. de exemplu, A. Huck-H. Lietzmann, Synopse der drei
ersten Evangelien, ed. a IX-a, Tiibingen, 1936, p. 74; E. Lohmeyer,
Das Evangelium des Markus, Gottingen, 1937, p. 85.
9. Vezi 155 ss.
10. La grup Matei a o interpretare (vv.
36-43, 49 s.). CI 1. W. Doeve, Jewish Hemeneutics in the Synoptie
Gospels and Aets, Assen, 1954, pp. 101 s.
Il . Predica de la se imparte in trei una (6,
20-26), una (6, 27-38) una (6, 39-49); G.
Heinrici. zur Gesehiehte und des N. T., II,
1900, p. 43.
144
NOTE
12. Evanghelia lui Toma a legat parabolele in patru ocazii: para-
bola celui mare (8) este cu parabola
(9); parabola la de (20) cu parabola copiilor din
(2Ia) cea a furului (2Ib); n loghia 63-65, trei parabole ca-
re ncep cu "un om avea" (bogatul nebun, cina cea mare, lucratorii
cei ai viei) au fost combinate; n loghia 96-98, parabolele aluatu-
lui, a femeii cea a sunt adunate la un loc.
13. Introducerile la amndoua parabole
caracteristice ale stilului lucanie (18, 1 S" n.qEv Se 1tapalkl),:qv,
Sdv, AE)'WV; 18,9, e'lltEV xp6l;, Se: !Ccxi, 'tJiv xapc43o).:llv tClUt'lV);
conexiunea lor este mai timpurie dect Luca, deoarece in v. 1,
Ttav'tou nu este lucanic, iar restul versetului 9 nu cu stilul
Trebuie, de asemenea, se noteze HYE1V/Eitttlv
tlV (18,1 , 9), este tot lucanic (Le. 5,36; 20, 9; 21, 29),
probabil la izvorullucanc (Le. 6, 39; 12, 16,41; 13,6; 14,7;
15,3; 18, 1,9; 19, 11).
14. CI R. McL. Wi lson, Studies in the Gospel of Thomas, Lon-
dan, 1960, pp. 53 s.
15. Vezi 69 ss.
16. l. Sickenberger, "Die Zusammenarbeit verschiedener Para-
beln im Matthiius Evangelium 22, 1-14", n Byzantinische ZeU-
schrijt, 30, 1930, pp. 253-261; D. Buzy, "Ya-t-iI fusion de paraboles
evangeliques?", n Revue biblique, 41,1932, pp. 31-49; M. Meinertz,
Die Gleichnisse Jesu, ed. a IV-a, Munster, 1948, p. 52.
17. CI M. Albertz, Die Botschaft des N.T., 1, 1, Zurich, 1947,
pp. 89 s.
18. CI l. Duponl, Les Beatitudes, Louvain, 1954, p. 52, l . A. T.
Robinson, "The Parable of lohn 10, 1-5", ZNW, 46, 1955, pp. 233
ss., de asemenea, o contopire a parabole n In. 10: n
prima, Robinson, este vorba de (vv. 1-3a avolYEt), n a
doua de (vv. 3b-5).
19. Vezi 59 ss.
20. Mai sunt exemple din Mt. 22, 2 ss.: cu O:OUC;,
Mt. 22, 4, el 21, 36; cu Uj3plO"av Jeal O:ttE:Je'tetv<lv, Mt. 22, 6; el
21-35 (vezi mai sus, pp. 78 s., 82 s.).
21. n ce acest adaos, l unnez pe TiU; Quecke: "n
ce loc".
145
TNTOARCERF.A DE LA BI SERICA LA IISUS
22. Vezi mai sus, p. 64.
23. CI N. A. Dah1, R.G.G., 11, ,d. am-a, 1958, col. 1618 (art.
"Gleichnis und Parabel").
24. Vezi pp. 48-49.
25. A se observa lingvistice lucanice din vv. in-
troductive 14, 7 (U.eYEv Se, H,eYEv ruxpal3o'1v de ori A.tYE1V
en!XElV, b::A.tyea9cu) 14, 12 S'e Kal).
26. Vezi pp. 50, 215 ss.
27. Vezi pp. 45, 169 ss.
28. Luca nu conexiunea dintre 17, 3 s. In
plus, Sux 10'\)tO, Mt. 18,23, indicind dintre Mt. 18,21
parabola slugii nemilos ti ve, este o particularitate a lui
Matei.
29. Vezi pp. 196 ss.
30. ,,Public Pronouncement and Private Explanation in the Gos-
pels", lnExp. T. 57, 1945-46, pp.175-177. Reprodus ln D. Daube, The
New Testament and Rabbinic Judaism, London, 1956, pp. 141-150.
31.j. Sanh, 1, 19b; Pesiq., 40ab; b. HulI, 27b; Lev. r 4 (Ia 4, ls.).
32.). iJ'r. 9, 12d-13a.
33. Me. 7,17 s.:: ol1cov (aflat numai n Me., n N. T., acolo
ntotdeauna n introducerea 1talv, enepo'tv, Kat
Akyet (prezent istoric).
34. CI, de loghia 18, 21a, 24, 37, 51, 53.
35. CI tabelelor de lingvistice ale primilor trei
la Hawkins, pp. 4 ss. Faptul lingvis-
tice stilistice ale apar cel mai adesea in introduce-
riie parabolelor, se poate observa deopotrlvl la fiecare din cei trei
sinoptici.
36 .... A11V 1tapctf301)v tyCllV (Mt. 13,24), ti. S! ulltv SOKet
(21, 28), ,1tOKp1gelr; ehtEv HyCllV (21 , 1) sunt
lingvistice ale lui Matei.
37. Vezi mai sus, p. 91.
38. Vezi mai sus, p. 45, n. 59.
39. E'l1tEV ailt41, KUptE (v. 49) 6 folosite cu privire la
Iisus in relatare (v. 42) sunt caracteristice sursei lucanice.
40. Caracteristicile lucanice sunt: exprimarea l:ncooov'tCllV
S! autmv ta-uta (el Le. 20, 48), 1tpoO''t19tvat (n Le. de 7 ori, in
146
NOTE
Fapt. de 6 ori, in alte locuri ale N. T. de 5 ori), el1tEV 1tap<xJXl.'l v
(Hawkins, p. 39), 8uI '[6 cu infinitivul (n Mt. de 2 ori, n Mc. de 3
ori, n In. o n Le. Fapt. de cte 7 ori fiecare) o
articol (Hawkins, p. 39), elVCtl (Le. Fapt. de 63 de ori, Mt.
de 2 ori, niciodatA n Mc.), (n N. T. , cu lui
MI. 21, 19 S'O numai n Le. n Fapt. de 16 ori), (nu-
mai n Le. n Fapt., n N.T.). se noteze avcupalveo6-
t<Xl,npoo,tl6evcn, e\nE.v cu infmitivul sunt, de aseme-
nea, de sursa Le. 19, 11 a fost remaniat de
Luca. el ar putea ca in si!. urce la
41. Stillucanic n 18, 1; vezi mai sus, p. 97, n. 13.
42. F. Hauck, Das EvangeJium des Lukas. Leipzig, 1934, p. 195,
a notat trei lucanice in 15, 2, dar n mod eronat: (a)
olayoyyU1;elv (in N. T., numai in Le. 15, 2 19, 7) este o particula
ritate a sursei lucanice nu a lui Luca (b) Se pretinde 'tE
este o pe temeiul el apare de 140 de ori in
Fapte. Ind, n Evanghelie este Acolo doar
opt ale lui 'te, dintre ele n sursa lucanid, numai
(ambele n 21, Il) ntrun pasaj luat din Me. n Le. nu
avea deprinderea de al introduce pe 'te in ale sale Vorlagen ,
avea din plin ocazii (c) 'ItpOO'Ot:xe.09a\ apare de 5 ori n
Le. (n Me. o dar acesta este singurul loc unde el "a
primi
43. P. Fiebig, Rabbinisehe Gleiehnisse, Leipzig, 1929, p. 3, n. 4.
44. Exemple n Bill., II, p. 8 in P. Fiebig, op. cit., p. 3, r. 4; p.
94, r. 12; p. 9, r. 7; p. 10, r. 15; p. 14 r. 5 s.; p. 17, r. 6, 20 s.; p. 21, r.
11 ; p. 22, r. 7; p. 23, r. 7
45. Exemple n BilI. , II, pp. 8 s.; Fiebig, op. cit. , p. 27, r. 3 s.; p.
32, r. ls.; p. 34; r. ls., r. 3s.,
46. Bill., II, pp. 7 s.; Fiebig, op. cit., p. 20, r. 7; p. 38, r. 6, 14, 17;
p. 39, r. 5, 8
47. De asemenea, cu membre paralele n Le. 7, 31 s.; 13, 18 s.
48. De asemenea, membre paralele in Mt. 11, 16 (n loc de
o ntrebare Le. 6,47 are o intrebare indirectA).
49. Me. 13,34; el 4, 31. Cu tO''tlv cu prefix, 4, 26 (arne
liorare a limbii
147
"'TIJAIKEREA DE lA BlSElllCA W\ IISUS
50. Mt. 25, 14.
51. MI. 7, 24,26;25,1.
52. MI. 13,24; 18,23; 22, 2.
53. Mt. 13,3 1,33,44,45, 47, 52; 26, 1; Le. 6, 49; 12,36. 0110t -
oo8i}O"e"tO.t, &1101008" este mai grecizat. "OJim6c; eO""tl v se
la un subiect antecendent pe punctul de a fi descris,
EO""tlV adesea impresia a unei
54. Un exemplu rabinic se poate n). /J"r. 2, 5c fune
la mormntul lui Rabbi Bun) : "Cu cine se va compara Rabbi
Bun bar Rabbi Hijja? care a tocmi t ... "
(Rabbi Bun fiind un deosebit de harnic, motiv pentru care
Dumnezeu i-a rnduit Nu trebuie traducem: " El
este ca un rege care a tocmit muncitori", ci, mai
"Cazul este ca acela al unui rege care a tocmit
55. P. Fiebig, Die Gleiehnisreden Jesu, Tiibingen, 1912, p. 12, 131.
56. Aceasta s-a ntmplat deja n Evanghelia lui Toma, unde (cu
parabolei de !3aO"lAEalla este ntotdea-
una cu o chiar in parabola aluatului (96,
este asemenea unei femei, care ... "), a comorii as-
cunse n ( 109, este asemenea unui om, care ..... ),
cea a celui mare (8 [conjectural] este asemenea
unui pescar care ... "); cI H.W. Montefiore, ,,A comparison
of the Parables of the Gospel According to Thomas and of the
Synoptic Gospels"; in NTS, 7, 1960-61, pp. 246 s.
57. de (20); n (2Ia); neghinele
(57); (76); aluatul (96); femeia (97); ata-
cantul (98); oaia cea (107); comoara (109).
58. Vezi n. 57, cu loghionului 21a.
59. Vezi pp. 69 ss. n mod n literatura un
rege devi ne subi ectul unor parabole secundare, de in Sifr. Dt.
26, la 3, 23, regele n textele paral ele din roma 86b; Num.
19, la 20, 12, el G. Kitt el, Sifre zu Deuteronomium, Stuttgart, 1922,
p. 36, nr. 5. La pp. 138 S., este interesant se observe o
din N. T., in care e vorba de un al casei", n forma sa tai
a devenit o despre un rege.
60. Me. 9,50; Mt. 18,12.
148
NOTE
61. Mc. 2, 19 par.
62. Mc. 4, 21; Le. 6, 39.
63. MI. 24,45 (paL Le. 12, 42); Le. 14,31; 15, 8,ej MI. 17,25
(Ct'/to tlvrov).
64. MI. 6, 27 (par. Le. 12, 25); MI. 7, 9 (par. Le. 11 , II ); MI. 12,
11 (par. Le. 14,5);Lc. 11 ,5; 12,28; 15,4; 17, 7.
65. H. Greeven, "Wer unter euch ... ?", n Wort unt Dienst, Jahr-
buch der TheoJogischen Schule Bethel, N.S., 3, 1952, p. 100.
66. Op. cit., p. 100, n. 14.
67. Op. cit., p. JOI.
68. Singura este probabil Le. Il , 5 (vezi p. 195).
69. "ma bun", Vorbirea nu are comparativ.
70. Este dificil se cum a Luca fie
contextul actual. A. T. Cadoux, The Parables of Jesus, New
York, 1931, pp. 128 s.t prin vinul cel vechi Luca
legea V. T. , iar prin cel nou, Halacha.
71. Vezi p. 51, n. 80.
n. q: p. 52, n. 83.
73. n Aoutev are aici activ ca paralela e,.,crcxu-
"a se (P. Jouoa, Recherches de sCence relgieuse,
29, 1939, p. 487). Ca in Mt. 6, 19,21, se pune ntrebarea unde a
fost comoara: nebunul adunat-o pe
a lui Dumnezeu.
74. CI D. Buzy, "Les sentences finales des paraboles evange-
liques", n Revue biblique, 40, 1931, pp. 321-344; M. Dibelius, Die
Formgeschichte des Evangeliums, ed. a II-a, Tiibingen, 1933, p. 258.
75. Cj MI. 6, 19 S.; Le. 12,33.
76. Asupra acestui agrafon, el J. Jeremias, Unknown Sayings of
Jesus, London, 1957, pp. 6 s.
77. M. Dibelius, Die Formgeschichte des EvangeJiums, ed.
a II-a, Tiibingen, 1933, p. 254, oarecum prea dogmatic neobser-
vnd posibilitatea ca timpuri le la viitor se refere la lui
Dumnezeu, la Judecata de apoi.
78. Faptul n O it sy'"' nicidecum
omisiunea sa, el J. Jeremias, The Eucharistic Words of Jesus, Ox-
ford, 1955, pp. 91 -99, asupra textului prescurtat din O it vet.-syr.
149
lNTOA!\CF.MEA nE U. mSF.N.I CA u. l1SUS
79. Vezi p. 77.
80. CI ThWBNT. IlI, pp. 412- 432 ss.
81. Vezi p. 98.
82. AceastA limitare a lui O:5EA<p6C; este caracteristici
lui Matei. Unnnd bine stabilita folosire in primar, el
pare cuvntul numai pentru un frate cu ex-
cazului cnd se la un frate de snge.
merge napoi pn! la Iisus (Mc. 3, 33-35 par.). n cele
mai multe cazuri este clar precum in Mt. 18,35, limitarea impli-
mai largi a cuvntului se unei
secundare, astfel: n MI. 5,22; 18, 15, 21 (n aceste pasaje Iisus se
referi la Lev. 19, 17: "SA nu pe fratele in inima ta,
dar mustri pe aproapele tAu, ca nu pAcatul lui"); n 5, 23
s. (in care paralela din Mc. 11 , 25 are 'tlC; n loc de 47
(unde cea de-a doua a versetului spune mir-
ginesc la lor);.in v. 7, 3-5 n 25, 40. S-
ar picea ci n toate aceste pasaje MeA.rp6c; avea la nceput sensul
mai larg de vecin compatriot. lui Matei de a cu-
vntul este de din Mt. 12,49 (hi 'tobe; jla911-
'tac; av'toi.i) cu Mc. 3, 34 ('tobe; nep\ av'to" K{IICAC{l Ka9'l)lEvouc;).
a lui O:5eAcp6c; apare la Luca nu-
mai in locuri (6, 41 S.; 17,3 s.) la Marcu. Evan-
ghelia Nazarenilor concordl cu Mc. in prezentarea lui Iisus ca utili-
znd cuvntul "frate", in sensul mai larg de .. aproape", doar daci
nu frate de snge (1. Jeremis, Unknown Sayings of Jesus,
Landon, 1957, pp. 33 ss., 82-85): un semn de veche
83. cel mare (8), bogatul nebun (63), cei eli ai
viei (65), aluatul (96), la unui conglomerat parabolic (21).
84. CI, de exemplu, asupra lui Mt. 13,43, p. 88, n. 88.
85. B. T. D. Smith, p. 179.
86. Cu nu totdeauna. CI, pentru Le. 14, Il, p. 111.
87. Un fapt recunoscut de cltre exegeza catolicA; cf D. Buzy,
op. cit., p. 106, n. 74; M. Hennaniuk, La Parabole evange/ique,
Bruges-Paris-Louvain, 1947, passim.
88. Expresiile generalizatoare sunt redate n listl cu caractere
italice.
150
NOTE
89. Vezi p. 95.
90. Asupra versetului, vezi p. 112, n. 78.
91. La aceste exemple ar fi trebuit adAugat Le. 14, 33
ouv U}lwv), cum comentatori, loghio-
nul nu a la origine dublei parabole a ziditorului turnului
a regelui ce pune la cale un rAzboi. Dubla parabolA este un ndemn
la autoexaminare, nu la autonegare.
92. Vezi pp. 40 ss.
93. F. C. Grant, Angliean Theological Review, 30, 1948, p. 120.
III. MESAJUL PARABOLELOR LUI Iisus
n considerare legile de transformare expuse n
capitolul al doilea al acestei ncercnd cu ajutorul lor
sensul originar al parabolelo! lui Iisus, vom
reproducerea a parabolelor a fost imens
Vom descoperi multe parabole una idee,
prin mijlocirea unor simboluri variate. care sunt
banale pentru noi, sunt privite acum ca secundare. n con-
doar cteva idei simple, cu o im-

Este limpede Iisus nu prididea exprime
ideile centrale ale mesajului prin imagini de-a pururi
Parabolele par se grupeze n
mod firesc se poate face sugestia din studiul nostru asu-
pra lor, apar zece grupe.
Ca ntreg, aceste grupe o
a mesajului lui Iisus. nainte de a pomi la expunerea lor,
trebuie asupra faptului de-a lungul acestei
termenul de va fi n sensul larg al
aramaicului mathla (vezi p. 13)1.
1. Acum este ziua mntuirii
"Orbii se surzii aud,
li se acesta, potrivit
lui Lc. 7, 22 lui Mt. I l , 5, a fost dat de Iisus ntre-
puse Lui de aflat n nchisoare.
Aceasta nu toate acele minuni se n
ochilor astfel nct, ei
153
MESNUL I'ARAUOLF.LOH LUI IISUS
fie n stare relateze lor faptele la care ei n-
au fost martori (astfel, n Le. 7,21 s.)l. Obiectivul princi-
pal al pasajului nu este acela de a enumera minunile lui Iisus
l
,
ci aici Ii sus preia o descriere a erei mesianice:
"Atunci se vor deschide ochii celor orbi, urechil e celor
surzi vor auzi. Atunci va ca cerbul limpede va
fi limba gngavilor; izvoare de vor curge n pustiu
praie n nsetat" (ls. 35, 5-6t. Zisa lui Iisus nu este
dect un citat liber al acestui pasaj combinat cu ls. 61 , l (bine-
vestirea cei faptul a
merge mai departe dect ls. 35, 5 presupune m-
plinirea toate
lei. Este de bucurie: "Ceasul a sosit, orbii
iar vie se peste
insetat - mntuirea a venit, blestemul s-a dus, paradisul s-a
intors, veacului este deasupra
cum Duhul totdeauna face) n feluri, prin prin
cuvnt. Acesta este mesajul Meu Ioan, iar cnd il
spune, Fericit este acela care nu se va sminti n-
tru Mine (Mt. 11,6; Le. 7, 23). Fericit este cel ce crede, in ciu-
da tuturor din prezent"6.
un alt cuvnt al lui Iisus strns legat de acesta, care
preia un alt pasaj din ls. 61, 1 s.: "Duhul Domnului peste Mi-
ne, pentru M-a uns sl binevestesc M-a trimis
vindec pe cei la robilor dez-
robirea, celor orbi, vederea; sl slobozesc pe cei
sl vestesc anul milei Domnului" (Le. 4, 18 s.)'. A venit ceasul.
"Astlzi s-a implinit Scriptura aceasta in urechile voastre"
(Le. 4, 21). Duhul creator, pe care oamenilor il alun-
in exil cu ultimul dintre pla-
din nou peste insetat; o a ince-
put. Cei aud vestea cea se
deschid, cei din nou aerul pelerinii
orbi lumina, ziua mntuirii a sosit.
154
ACUM ESTE ZIUA MANTl,J1R1I
"Eshatologie Y este, de asemenea, lui
Mc. 2, 19. Cnd este ntrebat de ce ucenicii nu postesc,
Iisus "Pot oare fiii ct timp este
mirele cu ei?" 10. n limbajul simbolic al Orientului nunta este
simbolul zilei mntuirii, cum aduce mntuire n limbajul
Apocalipsei: "Nunta Mirelui s-a (Apoc. 19,7, cf v. 9;
21 ,2, 9; 22, 17). Ziua a sosit, cntecele de Nu
este loc aici pentru bocet. A venit timpul de
deci, cum ucenicii Mei?
Cuvintele ce despre cel nou vinul
cel nou se poate fi fost rostite cu o ocazie (Mc. 2, 21 s.
par., MI. 9, 16 s.; Le. 5, 36-38; Ev. lui Toma 47b); dar, de fapt,
cei trei sinoptici le-au legat pe dreptate de imaginea
Ei, de asemenea, descriu fapte (utilizarea de
petec nou la veche"; turnarea vinului nou n fer-
n burdufuri stricate uzate) metafore
pentru Veacul cel nou. Nu este necesar n
considerare abundentul material furnizat de istoria religiilor,
care cosmosul este comparat cu

n
scopul de a ilustra simbolic al va fi su-
ficient doar exemple din N. T. n Evr. 1, 10-12,
unnnd Ps. 102, 26-28, se descrie cum, n momentul Parusi-
ei, Hristos Cosmosul ca pe un vechi des-
noul Cosmos. mai importante sunt textele din
Fapt. 10, 11 s., Il, 5 s., n care Petru contemplA noul Cosmos
sub simbolul legat la cele patru
nnd toate felurile de creaturi vii, restaurat declarat curat de
Dumnezeu. Cort, sunt simboluri co-
mune pentru Cosmos. Acestui context i Mc. 2,21:
veacul lumii celei vechi s-a scurs; el este comparat cu
tul cel vechi, a crpire cu un petec nou nu mai are nici
un rost; Veacul cel nou a sosit
lJ
interpretare ar
atunci pot fi amintite numeroasele exemple
n care vinul, subiectul versetulu paralel din Mc. 2, 22, este
155
PARABO LELOR LUI IISUS
utilizat ca simbol al timpului mntuirii. Pentru aceasta ar fi,
de asemenea, suficient se citeze cteva exemple biblice;
exemplele extrabiblice sunt potop, Noe
un butuc de n redobndit (Fac. 9,
20). asinul de un butuc de vie,
n vin, ochii Lui vor scnteia ca vinul din-
vor fi albi ca laptele (Fac. 49, 11-12). Iscoadele aduc
un ciorchine de strugure din (Num. 13, 23-
24 s.). n relatarea minunii din Cana Galileei, n /11. 2, II, ni
se spune Iisus slava Sa, cu vinul
este simbolul Veacului celui nou; n din
a vinului, Iisus se pe Sine drept Cel ce aduce
timpul mntuirii. cel vechi vinul cel nou ne spun
vechiul a trecut veacul cel nou a fost introdusI.,.
ca vinul, este un simbol bine de-
tenninat al Veacului celui nou. este marele moment
de bucurie: "Tu vei poporul vei spori bucuria lui. EI
se va veseli naintea Ta, cum se oamenii n timpul se-
se veselesc la (/s. 9, 2). "Cel
ce plngnd, cnd se ntoarce cu vese-
lie cnd strnge snopii" (Ps. 125,6).
culesul viei Judecata de apoi, cu
care ncepe Veacul cel nou. Avnd n vedere Judecata tuturor
neamurilor, loi/4, 13 seceri , holda
este teascul este plin, albiile
dau peste margini; lor o-au
l pe Cel ce vine ca avnd lopata n adu-
nnd grul (Mt. 3, 12; Le. 3, 17). Sf. Apostol Pa-
vel Judecata de apoi cu (Gal. 6,7 s.). n ul-
tima carte a 8ibliei (Apoc. 14-15), de pe templul lui Dumnezeu
ngerul "Trimite secera a venit ceasul de
secerat, s-a copt ngerul cu
putere asupra focului replica: "Trimite secera ta cea ascu-
culege ciorchinii viei strugurii ei s-au
156
ACUM ZIUA
copt" (Apoe. 14, 18). Ceasul a venit, zice Iisus, atunci cnd
trimite ucenicii, nu semene, ci secere
15
Holdele sunt al-
be pentru (In. 4, 35); merg m-
n (In. 4, 36). este mult, dar sunt
deci, pe Domnul ca lu-
la (Mt. 9,37 s.; Le. 10, 2; Ev. lui Toma
73). Mica a smochinului , ale frunze
sunt solii ale verii, este o zicere privind momentul sece-
de la smochin pi lda: Cnd lui se face
vara este aproape.
voi, cnd vedea mplinindu-se acestea ('muta),
El este aproape, (Me. 13,28 s. par. Mt. 24,32 s.;
Le. 21, 29-31 )16. Dar cine Nimeni altul dect
Mesia".
care este semnul apropiatei Sale veniri? n contextul de
este: prevestire, care
este ndoielnic acesta a fost ntelesul origi-
nar, deoarece contextul de (cuvntarea despre semnele
este O iar simbolul smochi-
nului este ndreptat n smochinul care
te venirea (/oi/2, 22). Prin
Iisus ndrepte gndirea ucenicilor
nu spre ororile veacului, ci spre semnele timpului
mntuirii. Smochinul se de arbori din Pa-
lestina, ca de stejarul de sau
prin faptul frunzele. Astfel ramurile
spinoase, care i dau este mort de-a binelea, dau
posibilitatea se observe, cu o claritate, revenirea
sevei celei noi II. sale, izbucnind pline de din
moarte, simbol al marelui mister al al preves-
tese vara. n fel, spune Iisus, trimite Mesia pre-
vestitorii. semnele: smochinul uscat este n
verde, cele tinere n iarna a trecut,
vara e-n prag, cei mntuirii se trezesc la (Mt.
157
MESAJUL PAKABOLELOR LUI IISUS
11 , 5), venit-a ceasul, nceput-a plinirea cea de pe Me-
sia bate la (Apoc. 3, 20).
Este ziua mntuirii deoarece Mntuitorul este aici. Lumina
este
Din nefericire, noi nu ce a dat Iisus
ti1cliei al loc este n (Me. 4, 21; Mt. 5, 15; Le. 8,
16; J 1,33; Evanghelia lui Toma 33b). Potrivit contex.tului (4,
22), Marcu Toma o pun n cu Evanghelia, Matei cu
ucenicii (c! 5, 16), iar Luca cu lumina (c! 11,34-
36). Din se poate risca o despre ceea ce era
originar. Ce se ntelege prin: ,,nici nu pun sub
obroc"? un obroc de

ar fi fost pus peste
un mic opait, l-ar fi stins
20
n mici, fe-
restre cu o lipsite de hogeag
11
, se poate
prea bine ca aceasta fi fost metoda de a stinge un
opait; deoarece a sufla n el ar fi cauzat un fum un miros ne-
precum riscul unui 'incendiu, din cauza scnteilor
(cf Shab. 3, 6). O redare ar fi: "Nu aprind fliclia numai
pentru a o stinge din nou imediat. Nu! Locul este n
inct s!\ lumineze tuturor celor din (pe tot timpul
cum se printre felahii palestinieni)" (cf.
MI. 5, 15).
contrast ntre a aprinde a stinge, care cores-
punde contrastului din metafora (a - a
arunca (cf. Mt. 5, 13), ar fi cum nu se poate mai inteli-
gibil zisa a fost rostitA de Iisus cu referire la propria Sa
minune, poate chiar n mprejurarea n care El fusese averti-
zat despre pericol ndemnat sii se la (cf. Le.
13, 31). Dar nu era El Acela care se la Lam-
pa a fost lumina dar nu pentru a fi
din nou! Nu, ci pentru a da
Lui Iisus i despre misiunea Sa prin
imagini simboluri variate, care l
drept Un fir de sens esbatologic trece de-a lun-
158
ACUM f$TE ZIUA
gul tuturor imaginilor care acestei categorii.
este trimis la turma de asuprit!, "oaia cea
a casei lui Israel" (MI. 15,24; el 10,6; In. !O, 1 s.);
EI oaia cea o duce (Le. 19, 10)1'. El
adun! mica turm! in jurul (Le. 12, 32); EI
pentru tunna Sa (Mc. 14, 27; In. 10, Il ss.); EI desparte oile
de capre (MI. 25, 32), iar, marea va merge din nou
in fruntea alor ca al lor (Mc. 14,28) 16. Doctorul a
venit la cei bolnavi (Me. 2, 17).
larii cu privire la voia lui Dumnezeu (Mt. 10, 24; Le. 6,40).
Solul aduce la mntuirii (Me. 2, 17) 17. Gos-
podarul familia lui Dumnezeu injur (Mt. 10,25; Me. 3,
35; Ev. lui Toma 99) pe la (Le. 22,29
s.), ntocmai ca un servitor, le (Le.
22, 27). Pescarul pescari de oameni n slujba Sa
(Me. 1, 17). Arhitectul Templul Veacului celui nou (Mc.
14, 38; Mt. 16, 18). Regele face intrarea n mijlo-
cul de bucurie (Mc. Il , 1-10 par.): chiar pietrele
vor glasuri acuzatoare
11
contra ce vor
(Le. 19,40). nu trebuie se cu vederea
n toate aceste metafore sensul este numai pentru cre-
n timp ce pentru cei din ele secretul
Fiului Omului ascuns nedezv!luit
19

Darurile ale mntuirii aduc despre
sunt iar moartea
pierdut teribila sa putere, ea nu mai este acum dect un
somn (Me. 5,39). Evanghelia este cu ei
despre iertarea supremul dar al erei mesianice
l
".
"Dumnezeu
ll
voastre" (Mc. 2, 5). Printre
multele binefaceri ale erei celei noi, zugrvite n mod simbo-
lic, mai ales una se distinge cu anume
asupra lui satano Iisus l vede pe satan ca pe un fulger arun-
cat)2 din cer pe (Le. !O, 18)1l, duhurile cele necurate
159
l' ARAIJOl F.LOH LUI IISUS
dau ascultare Duhului lui Dumnezeu (Mt. 12, 26); cei
de satana sunt (Le. 13, 16). Omul cel puternic este le-
gat, iar cele furate de el i sunt smulse napoi (Me. 3, 27 par.
MI. 12,29; EV.lui Toma 35); El, Cel ce vine, este aici. El,
care va "despuia pe ce-i puternici de lor", El, Sluga Dom-
nului, Este evident legarea omului celui pu-
ternic trebuie ca referindu-se la o
deci, n mod clar, la ispitirea lui Iisus. Dintr-o a
rilor ispitirii lui Iisus (Me. 1, 12 S.; Mt. 4, 1, li ; Le. 4, 1- 13),
reiese cele trei episoade ale ispitirii din Mt. Le. au exis-
tat la origine ntr-o Mc. 1, 12 s.
ispitirea din pustiu a fost la origine separat, iar
Evanghelia Evreilor face o
pentru ispitirea de pe munte
l
' . Este, deci, preferabil se vor-
mai de trei versiuni ale ispitirii dect
de trei ispitiri. Subiectul tuturor celor trei (pustia, poarta tem-
plului)6 muntele) biruirea ispitei de a ntretine o
Deoarece are Sitz
im Leben-ul n perioada de dinainte de Vinerea Mare, iar ten-
n-a existat pentru Biserica nu este legi-
tim se atribuie despre ispitire imagina-
poetice a primare. este avnd n
vedere Le. 22, 31 s., unde Iisus le ucenicilor de-
spre un conflict cu satan, se poate presupune la baza diferi-
telor versiuni ale despre ispitire se cuvintele
lui Iisus, n care, n forma unui maSal, EI le-a vorbi t ucenici-
lor despre Sa asupra ispitei de a se prezenta pe Si-
ne drept un Mesia politic, poate n scopul de a-i avertiza m-
potriva unei ispite

Putem, deci, trage
concluzia diferitele variante ale scenariului ispitirii ar tre-
bui fie strns asociate cu Mc. 3, 27; prin ele, sub fonna un-
ui masaJ, 1 isus ucenicii despre
ca cea pe care, n Mc. 3, 27, o mpotriva
160
iNDURAREA LUI DUMNF.zF.U PENTRU CEI
acum, n ceasul acesta, satan este nvins, Hristos
este mai mare dect
Atunci cnd materialul, toate zice-
riie care mntuirea este aici sunt Nu
este faptul nici una dintre parabolele elaborate
nu acestci categori i. va
demonstra astfel de istorisiri parabolice erau utilizate de
lisus, n primul rnd, ca arme de iar n al doi lea
rnd, pentru a materializa o sau un de aver-
tisment pentru ilustra Aici, din contra, unde
obiectul era mai cu vcstirca, I pe Ii sus n
acord cu Vechiului Testament, n special cu Isaia, pre-
fernd scurtele
2. ndurarea lui Dumnezeu pentru cei
Ajungem acum la un al doilea grup de parabole. Ele sunt
cele care Vestea cea Evanghelia, n sensul
al cuvntului , nu spune numai s-au ivit zorii mn-
tuirii aduse de Dumnezeu, noua a sosit, dar
a de asemenea, mntuirea este
celui lisus a venit ca un Mntuitor pentru
Parabolele din grupul acesta, care sunt cele mai familiare
cele mai importante, au o specifi-
o pe care le vom cnd vom
observa cui sunt adresate. Parabolele despre oaia cea
despre drahma cea sunt adresate crti-
tori farisei lor (Le. 15, 2); parabola celor doi datornici este
lui Simon fariseul (Le. 7,40); cuvntul despre cei
bolnavi este ndreptat mpotriva criticilor lui Iisus din grupa-
rea teologi lor partidei fariseice (Me. 2, 16); para-
bola fariseului este fariseilor (Le. 18, 9)1(1;
parabola celor doi fii este pentru membrii Sinedriului
161
MF$AJUL I' ARAlJOLELOR LUI IISUS
(Mt. 21 , 23). Parabolele care au drept subiect mesajul evan-
ghelic, n sensul mai restrns, sunt, ct se pare,
adresate nu celor ci

Aceasta
este nota lor Sitz im Leben-ullor: obiectivul lor
principal nu este prezentarea Evangheliei, ci pro-
ei; ele sunt anne de ndreptate contra criti-
cilor Evangheliei, care se Iisus
poate declare Dumnezeu de unor
al atac specific este ndreptat contra practicii lui Iisus
de-a mnca cu cei n timp, para-
bolele pe Cum Iisus
Evanghelia contra cri ticilor ei? EI face aceasta n trei moduri:
1. n primul rnd, ntr-o serie de parabole EI
criticilor cei EI le
Vestea cea Cu vioiciune
lor cu doctorul bolnavii: "Cei bolnavi
oll
au nevoie
de doctor" (Mc. 2. 17) ... Nu de ce ii adun pe cei dis-
n jurul Meu? Ei sunt bolnavi au nevoie de ajutor!".
Parabola celor doi fii (Mt. 21, merge chiar mai departe
prin cuvintele ei de ncheiere: zic vame-

desfrnatele<16 vor intra la Judecata din inaintea

n lui Dumnezeu". a peni-
voi o aproape ca

sunt mai aproape

de Dumnezeu dect voi ! ei poate n-au dat ascultare
lui Dumnezeu, au manifestat de
De aceea, ei sunt primiti n lui Durnnezeu
nu voi
41
Dar mai un motiv pentru caie ei se
mai aproape de Dumnezeu dect care nu iubirea
lui Iisus pentru iar acesta este dezvoltat n mica pa-
a celor doi datornici (Le. 7, 41-43).
Pentru a textul din Le. 7, 41-42, trebuie se
seama de anumite observatii exegetice din care reiese faptul
episodul relatat n Le. 36-50 are o preistorie.
162
l NDURAltEA LUI DUMNEZEU PENTRU CEI
1) Masa la care fariseul l-a invitat pe Iisus este evident un
banchet (Kcx'tEKAi8Tl, v. 36)9; acesta este dat n cinstea lui
Iisus, deoarece Simon posibilitatea ca Iisus fie
un profet ca prin El Duhul lui Dumnezeu, care se
se, fi revenit, aducnd Veacul cel nou. Deoarece este un act
meritoriu fie mai ales atunci
cnd ei n la o de sabat (e! de exem-
plu, Mc, 1, 30 s.), SI putem deducem nainte ca epi-
sodul pe care textul l fi avut loc, Iisus o
care i impresionase pe - pe pe
pe un oaspete neinyitat, femeia.
2) Desemnarea femeii ca Cxllcxp'tO>A6<; (v. 37) ea
era sau o sau unui angajat ntr-o ocu-
Avnd n vedere v, 49, este de preferat
primul

Chestiunea trebuie ne-
nu ni se spune care era cauza lacrimilor femei i
s4
. Tot
ceea ce se este o margini; a
genunchiul sau piciorul unei persoane (v, 38) este sem-
nul gratitudinii celei mai adnc ntocmai celei pe care
un om ar putea o arate celui care i-a salvat Ct de
complet a fost femeia de pentru Mntui-
torul ei se vede din faptul ea, dea seama
S6
, le-
broboada despletit pentru a picioare-
le lui Iisus, era cea mai mare pentru o femeie
n este ea
a fost att de de a fi nrourat pe Iisus cu lacrimile ei,
nct a uitat cu totul unde se afla. Faptul vv. 37 ss. descriu
un gest de cea mai (pentru iertarea
cum vedem din vv, 41-43, 47) este confirmat de o
ebraica, aramaica siriana
nu au un cuvnt pentru Aceas-
este de alegerea unui cuvnt care, n context,
poate implica ca de exemplu berekh, "a
163
MESAJUL I'AKAUOLHo n LUI IISUS
binecuvnta" (ca n acest caz: a.ya.rc.v. Din
aceasta ntrebarea lui Iisus a interpretat (n vv. 44-
46) actele femeii ca semne de gratiludine n cele din
n v. 47, a.ya1teiv poate de asemenea, sensul de grati-
tudine. Deci , n concluzie, este stabilit n mult discutata
din v. 47a, mai inti vine iertarea, precum o ta-
echivoc v. 47b, parabola aceasta faptul O'tu
din v. 47a dovada "De aceea zic
Dumnezeu
S9
trebuie fi iertat ci orict de multe
erau deoarece ea o att de (o
iubire de cel Dumnezeu
59
i
(iubire De
aceea, relatarea de n predica Sa, Iisus oferise
iertare. Pe un astfel de fond trebuie fie parabola
celor doi datornici. n ea, Iisus a dat replica neexprimatei cri-
tici a lui Simon a explicat de ce a pennis unei femei , care era
o De ce a El se ntmple aceasta?
Astfel El contrastul net dintre datoria cea mare cea
dintre cea Nu-
mai poate adncul al lui
Dumnezeu. "Au nu Simone, n ciuda sale
pline de femeie estc mai aproape de Dumne-
zeu dect tine? dai seama ceea ce are ea,
o pe care ea Mi-a
este Dumnezeu?" (vezi nota 59).
2. Iisus criticilor celei bune nu nu-
mai cei ci ei n parabolele din
Evangheliei este de cea mai
mustrare. Voi, zice EI, ntocmai ca fiul care a
promis dea ascultare poruncii dar aceea a
nesocotit ndeplinirea promisiunii (MI. 21, 28-3 1). in-
care an de an au refuzat dea domnului lor partea
lui, din produsul nelegiui-
164
lNDUHARf'.A LUI DUMNF.ZEU PEJ\'11!U CF. 1
re peste nelegiuire asupra lui (Mc. 12, 1-9 par.; Ev. lui Toma
65)62 . Voi ca acei respectabili care (cu groso-
au respins la Ce drept voi re-
batjocura asupra mizerabilei gloate ce
la masa mea (Mt. 22, 1-10; Le. 14, 16-24; Ev. lui Toma 64)?
3. Dar nu am vorbit despre cea de-a treia linie de atac,
de departe cea mai prin care Ii sus procla-
marea celei bune cei Ea
apare cum nu se poate mai li mpede n parabola fiului risipi-
tor, care ar putea fi mai corect, parabola despre iubi-
rea

(Le. 15, 11-32Y"' .
Parabola nu este o alegorie, ci o din
cum o vv. 18, 21, unde Dumnezeu este numit ntr-un
mod parafrastic: am la cer lui Dumnezeu)
naintea ta". Astfel, nu este Dumnezeu, ci un
mntesc; unele dintre expresiile utilizate
prin iubirea sa, el este o imagine a lui Dumne-
zeu
6S
n v. 12, fiul mai cere "partea care i se cade" lui,
Deut. 21, 17 (primul de ori mai
mult dect fii), o treime din proprietate.
era cum erau moduri prin care averea
putea trece de la la fiu: printr-un testament sau printr-o
din timpul n cazul din regula era
beneficiarul intra imediat n posesia capitalului, do-
bnda de la acesta devenea numai cu moar-
tea


Aceasta (a) n cazul unei din timpul
fiul dreptul de posesiune in ca-
nu poate fi vndut de (b) dar el nu drep-
tul de a dispune fiul vinde proprietatea,
nu poate intra n posesia ei dect la moartea (c) el
nu contractul, care n posesia restric-
a la moartea sa. este zu-
165
PAHAl3OlF.LOH LUI iiSUS
corect n atunci cnd fratele cel mai in vr-
este prezumtiv indicat ca unic (v. 31), dar to-
se bucure de contract (vv. 22 s. , 29). n v.
12, fiul cel mai nu numai dreptul de posesiune,
ci dreptul de el o reglementare, deoarece
propune o

V. 13: Luva-
yayrov 1tCxv't'a: schimbarea n bani lichizi
69

xropav = el
Diasporei, care a fost la peste patru milioane n com-
cu o de cel mult o
tate de milion
10
, ne poate da o idee despre extensiunea
tierii (iudaice), care a fost de de
mai favorabile din marile comerciale ale Levantu-
lui de frecventa a foametei n Palestina
11
Fiul mai
este

ceea ce ne pennite tragem conclu-
zia asupra vrstei sale; etatea pentru a unui
era ntre 18-20 de ani
1l
V. 15: neindicarea
de subiect este un semitism el a fost
se afle n contact cu animale necurate (Lev. Il , 7)
nu va fi putut sabatul. Deci trebuie fi fost redus la
cel mai jos nivel de degradare silit la practicarea
a religiei sale
14
V. 16 ntrebarea de ce n-a
luat din mncarea porcilor. este adus din redarea
a versetului : el n-ar fi fost dect prea bucuros
15

umple pntecele1
6
cu cu care erau porcii (dar
era prea dezgustat ca aceasta) , nimeni nu-i
(ceva de mncare)"". Deci, va fi furat ce mncare va fi

V. eau't'ov of: E9rov, "el a venit napoi la sine",
venit n sine", este n n

o expresie pen-
tru V. 18: 1tOpEOOOJlal, n "qum
w 'ezel, Targ. la 2 Sam. 3, 21 voi duce de nda-
V. 19: Eva 1mv l.l109i.OlV oou: reglementarea le-
el nu mai are vreo nici la nici la
166
lNDURAII.FA LUI DUMNEZEU I'ENTUU CEI
minte. Cere i se le pe (prin
V. 20: Spajloov: o cum nu se poate mai ne-
pentru un oriental adult, chiar se
att de tare
u
. KatEcpil1O'EV ai)'C6v: este (pre-
cum n 2 Sam. 14, ) un semn de iertare. V. 21 = 18 S., cu ex-
cuvintelor finale 1toll1CJ6v 00<; Eva 'tmv jll0'9irov
O'ou: nu-i permite le cuvintele
nerostite n opusul lor; el l pe cel ce s-a ntors, nu ca
pe un argat, ci ca pe un oaspete de onoare. n vv. 22 s.,
trei porunci cu care se poate compara Fac. 41 , 42; cnd Iosif
a fost desemnat el a primit de la Faraon un inel,
o de in un de aur: (1) nti vine roba cere-
care n Orient este un semn de Nu
are loc nici o acordare de medalii, cnd regele
onoreze pe un merituos, i o
investirea cu o este deci un simbol al
noii Ere" . Fiul ce se intoarce este tratat ca un oaspete de
onoare. (2) Inelul arheologice au
dovedit inelul trebuie considerat drept un sigiliu; a
un inel avea unei (er. 1 Mac.
6, 15). este un lux, fiind numai de oa-
meni liberi; aici ea fiul nu mai trebuie umble
ca un sclav. (3) De carne se mnca numai rar.
Pentru ocazii speciale se un Sacrificarea
lui o pentru familie pentru servitori
o primire pentru fiul ce se rentoarce la masa familiei.
Celei trei porunci date de sunt semnele manifeste de ier-
tare de restaurare, evidente tuturor. n v. 24 avem ima-
gini extrem de vii n paralelism sinonimic; descriu
schimbarea: nvierea din oii pierdute. V. 25:
vine muzica (cntece zgomotoase
din palme) dansuri ale

V. 28, 1tapEKcl.El (rn-
perfectul, aoristele precedente): "i vorbea cu
167
MF.5AJUL PARABQlEWR LUI IISUS
OI i s-a adresat V. 29: Fiul mai n omite
adresarea face cu V. 30: EI
frale pe risipitorul ce s-a ntors
oiho<; este utilizat aici n mod ca n MI. 20, 12;
Le. 18, II ; Fapt. 17, 18. V. 31: Cuvntul este deosebit
de afectuos, 'tEKVOV, "dragul meu copil". V. 32, Eoel: nu
prezentnd scuze, "trebuie ci cu re-
"s-ar cuveni te bucuri te cel ntors
este fratele
Parabola ne descrie, cu o simplitate, cum este
Dumnezeu, Sa, ndurarea Sa, Sa
Sa iubire. El se de ntoarcerea celui pier-
dut, precum care a de bun venit. n-
acesta este doar primei a parabolei (vv. Il ,
24); pentru aceasta are ea descrie nu numai
ntoarcerea fiului celui mai ci protestul fiului mai
mare, iar este de faptul fiecare
tate a parabolei se ncheie cu loghion (vv. 24, 32). De-
oarece prima este prin ea partea a
doua, pare, la prima vedere, de prisos. Dar este a consi-
dera din acest motiv partea a doua ca un adaos. Att lingvis-
tic, ct faptic, ea se n sCgema istorisirii, a o
alegoriza sau a o deforma; ea are o fundamentare n v. Il , iar
contrastul dintre cei doi fii o analogie n Mt. 21,
28-3 1. De ce a iisus? Nu poate fi dect un singur
din cauza reale. Parabola era unor
oameni fratelui mai mare, oameni care se sim-
de Evanghelie. lor trebuie i se adre-
seze un apel. Iisus le zice: ct de mare este iubirea lui
Dumnezeu pentru copiii cei cu
pr-opriile voastre lipsite de bucurie, de
pline de de sine. deci, de a merge pe
voastre lipsite de iubire milostivi! Cei se
168
iNDURARF..A LUI DU/l.INEZEU PENTHU CEI
la o cei pierdu\'i se ntorc
cu ci!". Vedem, deci , ntocmai ca n celelalte
trei parabole cu accentul cade pe partea a doua
84

Parabola fiului risipitor nu este, n primul rnd, o procla-
mare a celei bWle cei ci o a acesteia
de criticii ei. Justificarea lui Iisus n
iubire a lui Dumnezeu. Ii sus nu in pa-
rabola se ntrerupe brusc, iar chestiunea In-
dubitabi l aceasta este un refl ex al cu care era con-
fruntat lisus
u
. erau n fiului mai mare,
care urma va accepta
va bucuria. Iisus nu
EI are de a-i detennina abandoneze rezis-
de Evanghelie; El ci vor da seama
ct de mult i desparte de Dumnezeu lor de sine
lipsa de iubire, vor ajunge marea bucurie pe ca-
re O aduce Vestea cea (v. 32a). celei bune
ia forma unui a unui apel inimi le criticilor
faptului Lc. 15, 1 t -22 este n primul
rnd o n care Iisus mpotriva
criticilor la cu (ci v. 1 s.),
o foarte cum am
Ii sus conduita Sa proclamnd "dra-
gostea lui Dumnezeu pentru ce se ntoarce nu cu-
margini. Ceea ce fac Eu natura lui
Dumnezeu". Astfel, Iisus pretinde prin Sale iubi-
rea lui Dumnezeu de ce se devine
Astfel, parabola, a face nici un fel de
se releva ca o de autoritate:
Iisus pentru Sine n locul lui Dumne-
zeu, EI este reprezentantul lui Dumnezeu.
Parabolele

a oii celei pierdute (Lc. 15, 47;

Mt. 18,12-14) a drahmei pierdute (Le. 15, 8- 10)88, sunt
169
MESAJUL PARABOlELOII. LUI IISUS
strns legate de parabola fiului risipitor. n Le. 15,2, ni se
spune Iisus a primit (7tPOOStXEtat) 19
a mncat cu ei. Termenul nseam-
(1) oameni care duceau o (de ex. adulteri,
Le. 18, Il); (2) oameni care urmau o chemare dezor-
o care implica n mod notoriu imorali-
tate sau de onestitate), iar din acest motiv erau de
drepturi civile, cum ar fi de sau depunerea de
n proceduri le legale, de exemplu perceptorii,
fiscali, cei ce mnau marcbitanii
rii
90
Cnd fariseii ntrebau de ce Iisus ast-
fel de oameni drept comeseni, ei exprimau surpriza, ci
dezaprobarea; a se EI era un necredincios
avertizau pe cei ce-L urmau nu se asocieze cu El. Vv.
4-10: Parabolele care replica lui Iisus fac
uz de contrastul dintre Mrbat femeie, Rrecum poate, din-
tre bogat Este proprietarul n,umei nu era
un om foarte bogat. PentrU beduini unei turme vari-
de la la sute de capete de cornute mici
91
; n
legea se trei sute de capete constituie o
destul de mare
91
Deci, cu o de oi, omul o
de medie; de ea se el (ca
omul din In. 10, 12), deoarece poate un To-
el este destul de bogat n cu cea
n Evanghelia lui Toma (107), parabola oii pierdute
precum este ca care are o
de oi. Una dintre ele s-a era cea mai mare. El a
n pe celelalte a pe aceea
una, ce a Plin de el i-a zis oii: "Te iu-
besc pe tine mai mult dect pe celelalte n
Luca, parabola n v. 6 este o ntrebare. ver-
ntre Le. 15,4-7 Mt. 18, 12-14 cteva variante
de traducere; de exemplu: ev til epfuJ.c.p, n Le. 15, 4, ii cores-
170
INDURAItF.A LUI DUMNEZEU I'ENllIU CEI
punde lui En1. 'ta din MI. 18, 12, ca traducere a lui b"tura,
"n deluros"9l. V. 4: 'tiC; ee; UIlWV;
sunt printre O:llap'tOOOl, pe motiv sunt
turmele n prefac produ-
sul turmelor 10f'1'l; aceasta nu- l pe Iisus utili-
zeze termenul de ca o imagine a actului de iubire al lui
Dumnezeu. Ka1. cmoAEcrac; ee; au'toov ev: palestini
M
an turma nainte de aduna-o n tarc pentru
noapte, spre a se asigura nici unul dintre dobitoace nu s-a
pierdut. presupune
rea tocmai a avut loc
9l
Ka'tahbtE1. 'ta EvEV"leOV 'ta evvEa:
expertii n palestiniene sunt de acord
nu poate nicidecum lase turma


trebuie caute un animal care s-a piedut, el le pe celelal-
te pe seama care mpart cu el (Le. 2. 8; In. 10,
4 s.), sau le ntr-o de capre Mu-
hammad ed-Dib, care a descoperit grota 1 de la Qwnran, a
cut turmei sale la orii 11 a. m., de-
oarece omisese n rnduri le numere seara; nainte de
a pomi n caprei pe care o pierduse, el a cerut celor
doi ai sa de turma sa (55 de capete)91.
'Ev 'tft eplllCfl: fi epfijJ.OC; este aici din dezolantul
deluros. nOpEuE'ta1. E1tl 'to ct1toro6c; (n Ev. lui Toma): mo-
tivul ostenitoarei a este prezentat ca fiind
pierderea oii celei mai mari mai valoroase, la care el
mai mult dect la celelalte. O cu Mt. Le., ca
cu a mesajului lui Iisus, cii aceasta este
o total a parabolei. expresia
de Matei (v. 14), "unul dintre mai mici", precum
fondul parabolei din Le. , cu versetul 5, tind arate este
mai probabil ca oaia fi fost ca una deo-
sebit de slabii. Nu valoarea animalului l-a determinat pe
tor n lui, ci, pur simplu, faptul i
171
MESAJUL l'ARABOLELOH LUI IISUS
iar ajutorul oaia nu fi putut dru-
mul spre din v. 5 din MI.),
rul pune oaa pe umeri , cnd a n-ar trebui
la a atribui asupra lui Luca
a lui Hermes Kriophoros, deoarece acest act este
un fapt cotidian n Orient. Cnd o oaie s-a de de
obicei, zace jos nici nu se ni ci nu se ridi-
n picioare, nici nu fuge. Deci nu are atceva de
cut dect s-o ia s-o care, iar este vorba de o
el nu poate face altfel dect o pe umeri,
njurul gtului
9l
, apucndu-i cu cte o picioarele de dina-
inte pe cele de dinapoi, sau, arc nevoie o
pentru bta el toate
cele patru membre ferm cu o pe
pieptul

V. 6: O"U'P:OAE (6, 9) unei
V. 8: n parabola drahmei pierdute, care la v.
9 de asemenea, fie ca o ntrebare, cele zece
drahme i vor aminti, oricui i este Palestina
de acea a capului, la femei , cu monedele
care sunt parte din zestrea lor, care nu poate fi deo-
parte nici in somn
1
; obiceiul de a purta dinari de aur
este de asemenea de Tosejta
J
cele zece drahme
ale femeii erau pe broboada ei, atunci, ea era o ti-
foarte avnd n vedere multe femei se
lesc cu broboade mpodobite cu sute de monede de aur ar-
ginr. "Ea aprinde o nu pentru este noapte, ci pentru
intre doar foarte lumina n mizera-
bila ferestre' ;. ea casa" cu o de
palmier deoarece, n ntuneric, ar putea face
ca moneda pe pardoseala de V. 9:
O"UYKOAE a fi aici ca unei
tori, atunci n cazul femei i expresia ar putea ti interpre-
ca o petrecere cu pri etenii vecinii ei.
172
NOUll.\rtf.A LUI DUMNEZEU l'EI\'Tl!U CEI
parabole se cu o care
o pentru numele divin, deoarece lui Dumnezeu nu I
se pot atribui Deci trebuie traducem Mc. 15, 7:
Dumnezeu, la Judecata de pe se va bucura mai mult
pentru un

care s-a dect pentru
de persoane respectabile (511catm), care n-au
nici un greu" 9 MI. 18, 14: "Astfel se Dum-
nezeu cnd unul dintre cei mai este mntuit")IO;
n mod adecvat, Le. 15, 10 ar trebui fie tradus: "Deci,
zic Dumnezeu
ll
se va bucura
ll
de un singur
care se Acel tertium comparatiollis din Lc. 15, 4-7
nu este dintre (ca n /tI . 10, n-
aceasta nu se cu Lc. 15, 8-10), nici nu este neo-
bosita (ca n MI. 18, 12- 14, n contextul actual)ll, ci
pur simplu bucuria. produce bucurie
. cum se de mielul adus iar fe-
meia de drahma se va bucura Dumne-
zeu. Timpul vii tor din Lc. 15,7 trebuie ntr-un sens
eshatologic: la Judecata de apoi , Dumnezeu se va bucura
cnd printre va afla un asupra
EI iertarea, ba mai mult, acesta i va
face chiar mai mare bucurie. Astfel este caracterul lui Dum-
nezeu; este buna Sa ca cei fie
deoarece ei ,sunt ai lor I-au produs durere,
Se de ntoarcerea lor Despre "bucuria
a lui Dumnezeu Iisus, bucuria n-
tru iertare.
n ce mod Iisus Evanghelia: "Deoarece ndura-
rea lui Dumnezeu este att de nct suprema Sa bu-
curi e n a ierta, misiunea Mea ca Mntuitor este smulg
lui satan prada sa aduc pe cei O mai
mult, Iisus se ca reprezentantul lui Dumnezeu.
cum am deja la pp. 38 ss., parabola

lor la vie (MI. 20, 1-15)'6 de asemenea,
173
MESAJUL PARABOLF.LOR LUI IISUS
Evangheliei de criticii ei. V. 1: Avem n o
cu un nceput n dativ: ,,Astfel este cu lui
Dumnezeu"I? nu este nici cu
casei, nici cu la vie ci, ca adeseori, venirea
ei este cu o Dar n Mt. 20, 1, ca peste tot
n predica lui Iisus, lui Dumnezeu a fi n-
ntr-un sens eshatologic: ltprof: "n zori". V. 2:
Un este plata pe zi pentru un V.
3: .. Pe la ceasul al treilea", pe la 8-9 p. m.
ll
.
v 'tfi are aici sensul atenuat de a fi prezent,
ca n In. 1, 26; 18,28; MI. 13,2. Nici un oriental nu vrea
stea cu orele n

dar ei stau degeaba
prin V. 4, Abcol.Ov, "ceea ce e drept cinstit": ei vor in-
prin aceasta plata lor va fi o de dinar. V. 6:
Faptul ntre orele 4 5 p.m. casei mai
lucrarea era c;le
Culesul viei tescuirea strugurilor trebuiau fie tenninate
naintea ploilor de cu o cursa contra
timpului devenea ntrebarea din v. 6b nu exprima o
ci un V. 7: Slaba lor carac-
teristica

V. 8: plata simbriilor seara

este o att de (Lev. 19, 13; Deut. 24, 14 s.), n-
ct emiterea unui ordin special un oarecare scop bi-
ne definit n mintea proprietarului.
cu nu era cum ar fi putut la prima ve-
dere, ca cei din fie primii care plata,
ci ca salariile pe ziua ntrea-
'tov salariile (pe in-
treaga zi)", iar Ct1t6 poate are sensul atenuat de
"incluznd"ls. V. Il, Ko'tCt 'tau obeoSeO'1t6'tou: Cu greu se
poate presupune casei este prezent; deci zgomo-
toasele lor plngeri trebuie se fi ndreptat spre casa lui
26
V.
12, o1hot: ei i pe lor pe nedrept
privilegiati, cu

n indignarea lor, ei omit adre-
174
INDURAREA LUI DUMNEZEU PENTRU CEI
sarea(cf. Le. 15,29). Ei au suferit o nedreptate: (1) au
fost din greu timp de ore,
pe cnd au lucrat numai" o (2) au lucrat
n a amiezii, iar in serii.
Deci ei durata asprimea muncii lor le drep-
tulla o mai V. 13, 'Evi = hadh = 'tt vi.: el l ia deo-
parte pe principalul protestatar
9
'E'tape:: Ei cu ve-
derea adresarea: casei i face se prin felul
de a li se adresa (cf. Le. 15, 31). Cuvntul E'tape: este un
mod de adresare cineva cu nume necunoscut
lO
; el impli-
o atitudine care este de re-
.. "camarade". In toate cele trei locuri din
Noul Testament n care apare acest termen (Mt. 20, 13; 22,
12; 26, 50), persoana i se este n OUlC
aStlCOO oe: (cf. Le. 18, Il , unde &SLKOL
"eu nu te V. 14, Kat {mare:: "Nu mai ai nici o
aici". eew: "Aceasta este mea V. 15: 'Ev
este redat n mod prin "cu ceea ce este al
meu" (v = If instrumental); n acest caz ar fi fost de
h: 'toov ll. este "n propria mea avere" (v = b"
local) ". "invidie" (Me. 7, 22).
V. 16: asupra acestui verset, vezi pp. 39 ss. Ct despre prezen-
tul istoriei din vv. 6, 7 (de ori), 8, vezi p. 238, n. 34.
Limpezimea simplitatea cu care parabola pre-
Vestea cea iese puternic n relief prin
cu o care s-a n Talmudul ierusalimi-
tean. Un distins Rabbi Bun bar Hiiia, a murit de
pe la anul 325 d. Hr., n zi n care s-a propriul
fiu omonim, ulterior cunoscut ca Rabbi Bun al II-lea.
care colegii lui, s-au adunat
ultimele onoruri, iar unul dintre ei, Rabbi Ze'ra, a rostit
sub forma unei parabole. El a nceput prin a zi-
ce era ntocmai aceleia a unui rege care a tocmit un
mare de ore ce lucrul ncepuse,
175
(
,\l F.5AJ Ul l UI
regele i pe EI unul dintre ei i de-
pe n n ndemnare. EI il de
se cu dnsul seara. Cnd
pl ata, fiecare dintre ei primi ca
toti Atunci ei "Noi am lucrat
ziua iar omul acesta numai ore l-ai
ca pentru ziua Iar regele "Nu v-am
acest a n ore mai mult
dect voi ziua". Tot astfel se ncheia fune-
a lui Rabbi Bun bar Hijja care a mai multe n scurta
sa de 28 ani dect mul1i cu plete n 100
de ani (de aceea, o de Dumnezeu l-a
luat de l-a adus la
di ntre versiunea parabolei n Noul Testament
cea este att de izbitoare nct cu greu poate fi
Ea nt rebarea nu cumva Iisus
a uz de o reeditnd-o, sau nu
cumva Rabbi Z" ra a utilizat o a lui [isus, poate
dea seama de sursa ei. Putem afirma, cu o probabili tate
cu certitudinea, prioritatea i lui Iisus,
deoparte faptul rabinul a cu 300 de ani
Iisus. Motivele sunt versiunea
secundare (de ex, proprietarul viei a devenit rege) lS are un
caracter artificial (regele se cu harnicul de la
8 a. m., la 6 p. m., 10 ore); cea mai
este numai la Iisus ne-
este se n mod firesc din rea-
pe care o parabola. Deci transformarea pe care
parabola a suferi t-o n gura rabin este cu att
mai n timp ce, n alte isto-
risirii n ambele versiuni este ele n
mod esen\ial ntr-un punct. n versiunea
care a muncit doar pentru scurt timp a mai mult dect
176
NDURARF.A LUI DUMNEZEU PENTRU CEI
el este prezentat ca pe deplin
ta, iar scopul parabolei este de a-i n para-
bola lui Iisus, care au fost la nu dau
nicidecum ar putea plata pentru o zi n-
faptul ei o primesc se ce-
lui care i-a angajat. Astfel n aceste aparent ba-
nale dintre lumi: lumea meritului
lumea harului, Legea n contrast cu Evanghelia.
Parabola este ntr-o n care
spectrul La origine, cum am

para-
bola, n unor oameni care se
crtitori , se ncheia cu ntrebarea de (v. 15): "Oa-
re pentru eu sunt bun?". Dumnezeu este
ntocmai ca un patron care are compasiune
pentru familiile lor. El
lor o participare cu totul la Sa. se va
purta EI cu n ziua cea de apoi. Astfel este El, zice
Iisus; este El, sunt Eu; apoi Eu lucrez du-
poruncile Sale n locul Oare crti impotriva bu-
lui Dumnezeu? Acesta este miezul Evangheli-
ei de Iisus; cum este Dumnezeu: numai
Mai cteva parabole nchinate acestei idei centrale,
la care Iisus n-a obosit Parabola fariseu-
lui (Le. 18,9-14) este, potrivit versetului 9, adre-
unii care se ncredeau n ei (n Joc de Dum-
nezeu) sunt priveau pe cu li,
fariseilor. lor le era parabola, se prin
ei.
Asindetele semitizante (vv. 11, 12, 13) nu mai apar n
profunzime n nici o mai mult, alte
detalii de limbaj de pun n faptul para-
bola unei palestiniene timpurii. V. 10: Cei doi
se duc la templu la ceasul pe la 9
177
MESNUL PARAOOLELOIt LUI II SUS
R.m. sau 3 p. m, V. t 1, eam6v: ordinea cuvintelor nu este
certA; ele au fost puse in fie cu 7tPOOTlUXf'tO (B9A),
fie cu o1'aeei.C; (Ad [leae'J Din acestea numai cel
de-al doilea aranjament (o'taeElC; 7tpOC; eau1'ov 'ta;)1'a 7tpO-
011UXf'tO) corespunde stilului semitic de vorbire .... . rrpOC; eau-
1'6v redA un reflexiv aramaic (Jeh), care pune un accent apAsat
pe Astfel expresia ar avea cam urmAtor:
"EI se ntr-o rosti
nea". n V. 11 b de la care fariseul s-a
nfrnat, iar n V. 12 faptele sale bune. "Ap7ta; spre deosebire
de "un iar 6.a1."OC; (ca J Cor. 6,
9) inseamnA "escroc". V. 12 este din punct de vedere gramati-
cala logic ea depinde de euxaplo-
1'& 00l41, deci ar ttebui o prin ... ",
care el fapte ale sale: (1) In timp ce
Legea prescria numai un singur post anual, anume cel din Zi-
ua el postea de voie de ori pe
mnh, lunea joia, n drept mijlocire pentru pAcate-
le poporului'2. Oricine c!ruia Orientul ii este familiar
seama din cauza de la este ele-
mentul cel mai aspru al unui post. (2) El zeciuialh din tot
ceea ce a prin aceasta asigurndu-se nu s-a folo-
sit de nimic din care nu fi dat din gru, vin
untdelemn ar fi trebuit sA dea zeciuialA

Acesta
era, deci, un act meritoriu remarcabil de de sine vo-
la ofranda sa el zeciuiala
V. 13: n timp ce impozitele, precum impozitul capital cel
funciar erau colectate de de stat, taxele unui dis-
trict erau arendate, ct se pare, celui care licita mai mult.
Deci acestor taxe profituri particulare
din tarifele erau stabilite de stat,
colectorii nu duceau lipsa. de pentru a spolia po-
Dupa. ei erau de teapA cu
178
lNDURAREA LUI DUMNEZEU I'ENTRU CEI
tlharii j ei nu posedau drepturi erau de toate
persoanele respectabile. MaKp6gev n contrast cu fa-
riseul (v. Il), el a la O\)1C "el nu se n-
cumeta
45
; lovirea pieptului sau, mai exact, a inimii, ca al
este o manifestare a celei mai adnci V.
14a: El s-a dus (tit. ,jos", deoarece templul este situat
pe un deal inconjurat de cu de nord). SElh-
KatOl jlEvo;: StKaLO'.'la901. (pasiv) n iudaismul tr-
ziu "a dreptate", "a fi achitat", "a afla dreptate", "fa-
voare", ,,har' ''1. O deosebit de la Le. 18, 14a
este oferitA de 4 Ezd. 12,7 (latin), unde se spune ntr-o
ciune: Dominator domine si inveni graliam anle acu/os tuos
el si iustijicatus sum apud te prae nullis el si eertum ascendit
deprecatio mea antejaciem luam [ .. .]. Aici paralelismul inve-
ni gratiam iustificatus sum "a afla
Cu pasivul utilizat ca o pentru numele divin,
SeStKatOljlEvO; ar trebui deci fie redat prin ,,(el s-a dus
ca unul Dumnezeu i acordase Sa",
Pasajul nostru este unicul, n Evanghelii, n care verbul S1.lca-
to'.'lv este utilizat intr-un sens similar celui n care l
n general Sf. Pavel. nu poate fi
n considerare aici, deoarece ea este prin
a lui StKato'.'lv cu 1tapa sau cu pe ca-
re o vom discuta n continuare. Textul nostru aratA, pe de
parte, doctrina despre indreptAri are
n lui Iisus
q
, Ilap' t:KEivov (.-aL) sau f) eKeivoc;
(We) sunt tentative de a traduce un aramaic min (gramatica
nu are comparativ nici superlativ, ci le exprima. pe
prin minr, am putea traduce prin
"mai ndreptat dect acest comparativ min
este foarte adesea utilizat cu un sens exclusiv (de ex,: 2 Sam.
19,44: bdwd [citit: b-khor] 'ni mimm' kha, in Septuagint;Jt-----
1tpOlt6tOKO; EYOO f) au, "Eu sunt primul nu tu"; Ps,
179
MESAJUL PARAIJOlELOll LUI II SUS
45 (Septuaginta 44), 8: ... n
Septuaginta exptO"E:v O"E ... H.atov ... 7tapix IlEtOX0tx; O"OU,
"EI te-a uns pe tine cu untdelemn nu pe Rom.
1,25: "Ei s-au ncbinat n locul (7tap.)
de notat, n special, ollcatOu0"9at il, ci Sep-
luagiflta, Fac. 38, 26: OEOtlcaLonat eO:llap il e:yro ("Tamar
este nu eu")" . Sensul frecvent exclusiv trebuie ac-
ceptat pentru Lc. 18, 14a: "Dumnezeu
el nu Astfel o este
n 7tap' EKElVOV: Dumnezeu n-a primit
far iseului. V. 14b. o concluzie generalizatoare, care
o anume inversarea eshato-
a existentell. Ea este n forma unui
paralelism antitetic, care conduita lui Dumnezeu
la Judecata de apoi
54
: EI l va smeri pe cel mndru va
pe cel smerit.
Celor dinti ai ei, parabola trebuie li se fi
rut izbitoare de necrezut. O foarte
cu fariseului ne-a parvenit din secolul nti
Hristos, n Talmud: Doamne, Dumnezeul
meu mi-ai dat partea mea la un loc cu cei ce stau tn scaunul
nu eu cei ce stau la eu
duc devreme la ei tot devreme sunt la eu
zoresc lucrez asupra cuvintelor Torei, iar ei se zoresc lu-
creze la lucruri de O Eu ostenesc, se ostenesc ei;
eu ostenesc prin aceasta pe cnd ei se ostenesc
nici un Eu alerg ei; eu alerg spre
Veacului ce va fie, iar ei spre nimicirii"
(b. Ber. 28b)Ss. De aici putem vedea fariseului
din Le. 18, Il s. este din avem n ru-
din b. Ber. 28b un comentariu la eUxaptotoo din Lc.
18, I l. n realitate, el aduce pentru dum-
El eu al acel eu
180
iNDUHAltEA LUI DUMNEZEU I'ENTHU CEI
mai bun, "Dumnezeului care "i-a parte" printre cei
care iau ndatoririle religioase n serios. EI nu schim-
ba cu nici un locul cu un alt om, chiar acesta ar fi cu
mult mai bun dect el, calea sa, orict ar fi de istovitoare,
are Veacului ce va fie". Oare nu are o
de motive pentru se observe
sa nu cuprinde nici o cerere, ci numai
lui i s-a garantat "cea mai mare binecuvntare pe care
poate dori vreun om, o pregustare a lumii ce va
Ce se poate in sa?
de asemenea, trebuie privit din punctul de vedere al timpului
EI nu "nici ridice ochii spre cer",
ca nu mai vorbim despre minile sale trebuie com-
noi descrierea), deoarece ridicarea mnilor parte
din gestul uzual al el cu capul plecat
cu minile pe Ceea ce nu face
parte din atitudinea de ea este o expresie a


se cu pumnii n uitnd cu
totul unde se de amarnicul al
sale de Dumnezeu. El familia sa sunt ntr-o
deoarece pentru el nu numai aban-
donarea modului de a sale,
ci restituirea ntregului fraudulos, plus un adaos
de o cincime. Cwn el pe cu care a avut de-a face?
Nu numai sa este ci
ndurare. atunci vine fraza ,.zic ca
acesta s-a cobort mai ndreptat la casa sa, dect acela" (Le.
18, 14a). Dumnezeu l-a iertat pe acesta, dar nu l-a iertat pe ce-
O atare concluzie trebuie fi cu totul pe cei
care au auzit-o. Ea capacitatea de a
ruia dintre ei. ce fariseul, iar
ce pe calea la o parte v. l 4b
62
, lisus
nu se de ntrebare. EI spune pur simplu:
181
PAKAUOLELOR LUI IISUS
aceasta este lui Dumnezeu. El ne o expli-
a aparentei a lui Dumnezeu.
ciunea este un citat. El se de cuvintele in-
troductive ale Ps. 51
6l
, doar (cu un sens adversativ)
'tCfl CtIlCXP'tw)."Cfl, "Dumnezeul meu,6oI ai de mine, sunt
att de (v. 13). Dar n Psalm: "Jertfa
lui Dumnezeu: duhul umilit, inima Dum-
nezeu nu o va urgisi" (v. 19). Caracterul lui Dumnezeu, zice
Iisus, este cum e descris n Ps. 51 (Septuaginta, Ps. 50).
El cu deschise pe cel disperat, pe
l respinge pe cel El este Dumnezeul
celor n disperare, iar pentru cei cu inima ndurarea
Sa este de margini. Astfel este Dumnezeu n acest fel
EI prin
Este, de asemenea, posibil ca de-
spre fiul (MI. 7, 9-11; Le. Il, 11-13) in ve-
dere Evangheliei. A. T. Cadoux's a (a) Iisus
a adresat condamnarea TtOVllpol 6v'te; n parte, nu uceni-
cilor ci fariseilor (MI. 12,34), (b) in MI. 7, 11b, schim-
barea de la persoana a doua la cea de-a treia este izbitoare (EI
nu zice, cum ne-am fi din conexiunea ei "El
va da ci "va da cele bune celor care cer de la EI
U
).
Deci, cei care-i cer lui Dumnezeu sunt n contrast cu vJlec;
7tOVllPoi 6v'tec;. De aici Cadoux trage concluzia ne
n unei polemice a lui Iisus. El se n fa-
voarea formei lucanice a acestei rostiri (Il, 13: 600-
Ttveujla pe care sugestia situatia
care a cauzat acest loghion a fost controversa referitoare la
Beelzebul. se zice: precum voi daruri
bune copiilor tot Dumnezeu le celor ce
cer de la El acel Duh prin care scot Eu demonii". Conjectura
n Mt. 7, 8-11 par. o a lui Iisus
o confirmare n Mt. 12, 34 n schimbarea
182
TNDURAllEA LUI DUMNF.lW IlF.NTKU CEI PAcATOSI
de la persoana a Ii-a la a IIi-a, n MI. 7, 8- Il. La aceasta tre-
buie si se adauge faptul intrebarea: 't\.<; el; u}lmv introduce
n general cuvinte ale lui Iisus, adresate (MI. 12,
II ; el par. Le. 14, 5; 15,4; de asemenea, Il , 5. preferinta
lui Cadoux pentru versiunea nu este
'AraBa (Mt. 7, 11) are ca
1tVeOlla &rlOV (Le. Il , 13), deoarece 'ta araBa (vorbirii se-
mite i superlativul) desemneazA n mod frecvent da-
rurile Epocii mesianice (Rom. 3,8; 10, 15 citat dinls. 52, 7
66
;
EVI: 9, 11; 10, 1, ef. Le. 1,53). Deci am putea foarte bine
MI. 7, 9-11 par. drept un cuvnt al lui Iisus n-
dreptat impotriva a cuvintelor a faptelor
Sale. atac al adversarilor lui Iisus, in pro-
clamArii de cAtre El a Evangheliei cei poate
fi sugerat, in modul cel mai firesc, drept prilej pentru rostirea
acestui cuvnt. se roagA lui Dumnezeu (Le. 18, 13a),
iar El i ascultA. Nemaipomenit! insA Iisus "Ochii
sunt n fata bunAtAtii a lui Dumnezeu.
numai cum voi cu copiii cu
toate sunteti rAi, sA daruri bune copiilor de
ce nu Dumnezeu va da darurile Veacului
celui nou celor care le cer de la El?".
n reamintim parabola celor doi datornici, unul
datornd mult, iar celAlalt amndoi de. credi-
torullor (Le. 7,41-43). Desigur, o rara avis 67 printre credi-
tari! Unde se mai ceva? Este clar Iisus vorbea de-
spre Dwnnezeu, despre nenchipuita Sa bunAtate. ,,Nu intelegi,
Simone? Dragostea acestei femei pe care tu o
este expresia nemArginitei ei pentru de
neconceput a lui Dumnezeu. ludecndu-ne pe ea
pe Mine, scapi cel mai bun dar al lui Dumnezeu!".
Toate parabolele din Evanghelie sunt o apArare a ce-
lei bune. Proclamatia a celei bune a
183
l\!ESAJUL PARABQLELQR LUI IISUS
luat o n oferirea n de
Iisus celor guste din ospitalitatea Sa, n chemarea
Sa de a fi urmat. Nu a adresat EI parabolele
ghelice, ci criticilor celor care au condamnat
pentru i aduna n jurul pe cei Adversarii
erau deoarece ei o zi a mniei ; ei
inimile n celei bune, deoarece se
umble voia lui Dumnezeu, cu o
evlavie astfel o prea
despre ei Pentru oameni Evanghelia
era o se noteze n cuprinsul ei nu era vorba
de sminteala Crucii (l Cor. 1, 23), ci un motiv de
care premerge Crucii: a mesianice
- un punct de oarecare n cu chestiunea
ei "De ce te cu le-
acestea ocolite de oamenii?". Iar EI
"Pentru ei sunt bolnavi au nevoie de Mine, pentru ei
se pentru ei simt gratitudinea copiilor
de Dumnezeu. Pe de parte, pentru voi, cu
le voastre lipsite de iubire, pline de trufie nesupuse, res-
pins Evanghelia. mai presus de toate, pentru Eu
cum este DUIlUlezeu, Cel att de bun de cei Cel
att de bucuros cnd cei sunt Cel de o
dragoste la ntoarcerea fiului Cel att de n-
de cei de cei de de
cei n nevoie. De aceea!".
3. Marea certitudine
Acest grup de parabole, de care pe de o parte cele patru
parabole contrastante de aluatul,
gospodarul iar pe de parte de
le nedrept omului care cere ajutor n timpul
184
MAREA CERTI11JDlNE
unul dintre elementele centrale ale predicii lui
Iisus.
Parabolele de (Me. 4, 30-32; Mt. 13,
31 s.; Le. 13, 18 s.; Ev. lui Toma 20) parabola aluatului (MI.
13,33; Le. 13,20 s.; Ev. lui Toma 96) sunt att de strns
legate prin lor nct apare ca o necesitate fie dis-
cutate e probabil ele vor fi fost rostite n
ocazii diferite.
in Evanghelia lui Toma, cele parabole apar cum
"Ucenicii I-au zis lui Iisus: Spune-ne cu ce se
Cerurilor. EI le-a zis lor: Ea este ca un
de mai mic dect toate cnd
cade pe arat, din el o devine
pentru cerului" (Ev. lui Toma 20). "Iisus a
zis: este ca o femeie. Ea a luat aluat, l-a
pus n a lacut pini mari. Cel ce are urechi de
auzit (Ev. lui Toma 96). parabolele mani-
o Pentru a le
corect, este traducerea
Cerurilor este ca un de sau "ca aluat",
induce n eroare; n realitate avem aici parabole cu o in-
troducere n dativ, ce corespunde unui aramic /', care ar trebui
fie redate prin: "Cu lui Dwnnezeu este cazul ca
cu un de sau "ca cu aluat". Scopul
parabolei este acela de a compara lui Dumnezeu cu
stadiul final al procesului descris acolo, cu naltul arbust care
cu masa de pe de-a n-
tregul de aluat; copacul care es-
te o pentru o pro-
vasalii
69
, iar aluatul este o pentru poporul lui
Dumnezeu.
Caracterul eshatologic al metaforei despre copac sau despre
arbust este stabilit prin faptul KCXtCXaK1lvOUV (Mc. 4, 32;
185
MESAJUL PARAOOLELOR LUI IISUS
Le. 13, 19) este in realitate un tennen tehnic eshatologic pen-
tru incorporarea n poporul lui Dumnezeu; cf. Iosif
Asenetha 15
70
: "Kat OUxE'tl 6,7t6 v)v K':nEh,on 'Aoevee,
6,1..1..' lO'tcX1. 'to lSvoj.lel. eOl> xa'talp'U'Yiio, !v O'ot
levn 1toa K'al imo oo'u
xataoK'TlVmoo'Uol, K'at CJK'E1ta0'9i!O'ov'tal ala 19v11
1tOa, xal E7tl ta 'tEiXl1 CJOU Slalpuax9i!O'ovt<Xl oi
7tpoO'Ketj.leVOt 'tq> geql tq; Sta
Mai mult Matei Luca au tr4slturi de cu-
loare n ambele parabole. n parabola
de ei au din planta un copac (Me. 4, 32;
Ev. lui Toma 20: vezi p. 36); n parabola aluatului ei
vesc n mod radical masa de aluat, mprumutnd
din Fac. 18, 6 (vezi p. 36) de 3 se 'a (39, 4 litri); 3
se 'a sunt cam 50 de livre de iarpinea din
cantitate ar da de mncare la mai mult de o de persoane'l .
Acele aspecte din parabole care transcend limitele
BevBpov (MI. 13, 32; Le. 13, nu este un copac), aata
tpi.a (nici o n-ar coace o cantitate att de mare de
pine), vor si ne spunl avem face cu divine.
parabolele un contrast puternic.
in a fost motivul pentru care att
MI. 13, 31-33, Lc. 13, 18-21 le-au ca o
Astfel ni se de lucrul cel mai
mi1runt pe care ochiul omului il poate percepe
72
, "cea mai mi
dintre toate ce se pe (Mc. 4, 31);
fiecare cuvnt i accentueazl micimea: cnd el este
cel mai mare ntre toate legumele face ramuri mari, inct
sub umbra lui pot cerului" (v. 32); fie-
care cuvnt arbustului care, pe La-
cul Ghenizaret, ajunge pniila 8-10 picioare
7l

ni se o de aluat (cf. 1 Co, 5,6; Gal. 5,
9), absurd de micii n cu marea de mai mult
186
MAREA CERTITUDINE
de o de Gospodina o o cu un
stea peste noapte cnd se n-
toarce la ea ntreaga de aluat este


Scopul ambelor parabole nu este pur simplu de a descrie un
procesj acesta ar fi fost procedeul unei occidenta-
le. Mentalitatea include n perspectiva ei att ince-
putul, ct cuprinznd in ambele cazuri elementul
paradoxal, cele succesive fundamental
diferite". Nu este o n Talmud (b. Sanh.
90b), la Pavel (J Cor. 15,35-38), la Ioan (12, 24), n 1 Cle-
ment (24, 4-5), este imaginea invierii, simbolul tai-
nei prin moarte. Mentalitatea vede situa-
cu totul diferite: pe de o parte, moartl, pe de
parte, holda in valuri, aici moarte, dincolo, prin puterea divi-
creatoare,
"Sl1lu11m fructele! Cum n ce fel A
a aruncat n pe fiecare din
acestea, n uscate goale, putrezesc; apoi
de a le din
ne; dintr-o cresc mai multe fac rod" (l Clement,
24, 4-5; n. tr.: trad. de Pr. D. Fecioru, scriitori bise-
1, 1979, p. 59). Omul modern, trecnd
printr-un ogor arat gndindu-se la ceea se petrece n subsol,
ntrevede o dezvoltare biologicii. Oamenii 8ibliei, trecnd
prin ogor arat, privesc minune peste minune, ni-
mic mai dect nviere din moarte. Astfel au as-
lui Iisus parabolele de a alua-
tului ca parabole de contrast. Sensul este din cele mai
neinsem.nate nceputuri, invizibile pentru ochiul omenesc,
Dwnnezeu puternica Sa care
toate popoarele lumii.
acest lucru este ocazia rostirii celor
parabole se poate crede a fost o oarecare expresie de indo-
187
MESAJ UL I'AllAHOlF.lOR LUI llSUS
CU privire la misiunea lui Iisus
71
. Ct de deosebite
nceputurile erei mesianice de Iisus de ceea ce
se Cum ar putea
cuprinznd att de multe persoane famate, fie
de ai a lui Dumnezeu? "Da,
zice Ii sus. ea este acest lucru. Cu certitudine
care face ca dintr-o de se un
falnic arbust sau ca dintr-o de aluat se o
cantitate mare de minunata putere a lui Dumne-
zeu va face ca mica Mea puterni-
ca a poporului lui Dumnezeu, n epoca cu-
prinznd pe "Necunoscnd puterea lui Dumnezeu"
(Mc. 12,24), "voi mult (v. 27).
Pentru a impactul acestei a lui Ijsus, este
necesar se asupra unui punct final. Auditoriul
lui Iisus pilda despre copacul cel nalt din
(Jez. 31; Dan. 4), unde el puterea iar
mica de aluat, care o de
i era din haggada de ca un simbol al
al

Iisus este destul de pentru a ntre-
aceste n sensul opus. Ele le apli-
nu puterilor ci a lui Dumnezeu.
Pentru a parabola (Mc. 4, 3-8; Mt.
13,3-8; Lc. 8,5-8; Ev. lui Toma 9; vezi p. 32)!O, n ceea ce
poate este sensul ei originar, este necesar in-
terpretarea care aspectul ei eshatologic, transfernd
accentul de pe acesta pe cel psihologic parenetic, trans-
fonnnd-o ntr-un avertisment cei de a fi tari
n vreme de mpotriva
(vezi p. 83 s.)". parabolei depinde de
rea faptului nceputul ei descrie un moment diferit de cel al
concluziei sale. La nceput avem descrierea a
tului, in ultimul verset este deja timpul
188
lui Dumnezeu este cu (vezi p.
156). Din nou ne n unei parabole de contrast.
Pe de o parte, avem o descri ere a multiplelor la care le
este munca

Acesta este singurul mo-
tiv pentru care este descris ogorul nearat (vezi
pp. 9 ss.); Iisus ar fi putut mai departe, descriind
vntul prjoli tor (sirocco), a ai semi-
dintre care Evanghelia lui Toma (9) doar
viermele
8J
n contrast cu aceasta, parabola tabloul
ogorului n prg, de darurile sale pentru
nu trebuie v. 8 ca fiind descri erea unei
deosebit de rodi toare a ogorului, ci ca un alt moment n timp,
anume ntregul ogor n momentul recoltei.
tripl are, moda a rodului recoltat (treizeci,
o a pleru-
tudinii divine, orice (v. 8). Pentru
ochii o mare parte din lucrare pare in-
rezultnd n repetate; Iisus
este plin de o ncredere de bucurie. El Dumnezeu
a un nceput, aducnd cu acest nceput o
de ce tot ceea ce se poate cere sau imagi-
na. in ciuda sau de la nceputurile
cele de Dumnezeu aduce finalul pe
care l promisese'?
O mai mult, este se vizualizeze care
L-a determinat pe li sus parabola" . Ea este strns
de aceea care a determinat rostirea parabolei
de a celei a aluatului - ndoiala. ele nu au
fost provocate, ca acolo, de celor care-L urmau pe
[i sus, ci de aparenta a (Mc. 6,5 ss.),
de ostilitatea (Mc. 3, 6) de crescn-
de (III. 6, 60). Oare toate acestea nu contraziceau
misiunii Sale? ne gndim la gospodar, zice Iisus; el ar pu-
189
MF.'iNUL PARABOLELOlt LUI II SUS
tea prea bine dispere avnd in vedere factorilor
care i distrug i Cu toate
acestea, el nezdruncinat n ncrederea sa, un bogat
ii va munca. Vai,
"Cum de nu (Mc. 4, 40).
n cele din dintre parabolele de contrast face parte
parabola care n care poate fi
mai exact parabola gospodarului (Mc. 4,26-29). O
datA mai mult, venirea lui Dumnezeu este compa-
ratA cu

ni se pune in un contrast puter-
nic: inactivitatea ce aruncat
este in mod viu; sa cursul ei de
somn veghe, de noapte zi'l ; ca el se gndeascA cu
ngrijorare (du; o\:n( o'tSev sau ia efective
din n spic, din spic la
bobul copt - fiecArui stadiu de dezvoltare descri-
ind nencetatul proces al Apoi, cli-
pa ce Grnele sunt coapte,
secerile se avnt! in veselul "A venit se-
se cu lui Dumnezeu; cu
certitudine cu care vine ora pentru gospo-
dar, ndelunga sa Dumnezeu
atunci cnd a venit ceasul cnd termenul eshatologic (v.
29; cf.loi/3, 13)91 s-a mplinit, aducnd Judecata de apoi


Omul nu poate face nimic in el
nu poate dect cu gospodarului (ls. 3, 7).
S-a presupus adesea avea ca un
contrast la eforturile de a aduce eliberarea
prin cu a jugului aici se cuvine
sA amintim din cercul ucenicilor" parte
De ce nu a Iisus, cnd tocmai actiunea era
de acel moment? De ce nu a luat energice de a-i
pe cei de a ntemeia comunitatea purifi-
190
MAItEA CElmTUDl NF. (
(Mt. 13, 24-30; vezi p. 265)1 De ce nu a dat EI semnalu
de eliberare a lui Israel de sub jugul (Mc. 12, 14 par. ;
In. 8, 5 5.)1\16 Oare acest refuz al lui lisus nu era o negare a
misiunii Sale? O mai mult, Iisus la iada-
ielile cu privire la misiunea Sa la frustrate printr-o
de contrast. la gospodar, spune Iisus, care
cu timpul Tot astfel, ceasul lui
Dumnezeu vine El a flcut nceputul decisiv,
a fost El nu nimic neilcut (cf. Filip. 1, 6).
Ceea ce a inceput se la mplinire. atunci
se cuvine ca omul cu nu incerce
pe Dumnezeu, ci cu ncredere lase totul
n grija Lui.
TrlsAtura comuni tuturor celor patru parabole este con-
trastul dintre nceput - ncl ce contrast! Nensem-
nltatea nceputului triumful nsii contrastul nu
este ntregul adevr'1. Fructul este rezultatul
tul este implicit n nceput. Ceea ce este infinit de mare este
deja activ n ceea ce este infinit de mic. n prezent ntr-ade-
viir, in tainl, evenimentul este deja in AceastA nedez-
a mplrlliei (Dasi/eia) este o probleml de cre-
ntr-o lume clreia insi nimic nu este cunoscut Cei
le-a fost dat sii taina (Mc. 4, 11)
deja, in ascunsele nensemnatele sale incepu-
turi, venirea lui Dumnezeu.
ceasul Domnului se apropie
este un element in predica lui Iisus. Ceasul lui Dum-
nezeu vine; mai mult, el deja a nceput. n nceputul slu este
deja implicit Nici ndoielile cu privire la misiunea
Sa, nici nici lipsa de nici neIibdarea nu-l
pot zdruncina pe Iisus din certitudinea Sa ci din nimic, tre-
cnd peste orice insucces, Dumnezeu duce cele ncepute de
El implinire. Nu e nevoie de nimic altceva dect sl -Llu-

191
MESAJUL PARABOlElOH lUi IISUS
pe Dumnezeu n serios, seama de El, n ciuda tu-
turor exterioare.
Pe ce temeiuri se ncredere?
la intrebare poate fi n para-
bole strns legate ntre ele. Prima este parabola
nedrept (Le. 18,2-8). Asupra v. 1, vezi pp. 194 s. V. 2: Descri-
erea o ICpttftl; 'tilr; aOlICiar; (v. 6) pare a avea de a-I ca-
racteriza pe ca fiind corupt; v. 2 va fi conform
acestei "A v8pro1tov Jltl lui nu-i
ce spune lumea despre el. V. 3: Nu e nevoie ca
fie drept o femeie Ca rezultat al vrstei
timpurii de (ntre 13-14 ani)9s, erau adesea
foarte tinere
99
Deoarece cazul unui singur
nu inaintea unui tribunal, s-ar este vor-
ba de o afacere o datorie, un amanet, o parte de
care i-a fost Ea este prea pentru a-I
mitui pe (n Vechiul Testament orfanii
sunt deja tipuri constante de oponen-
tul ei, n cazul de se presupune a fi un bogat in-
fluene; deci este unica ei

V. 4: OUIC fj9EAEv -
are ca n Mc. 6, 26 Le. 18, 13, un timp nu
a voit" (avnd n vedere influenta a oponentului ei)!.
V. 5: n cele din el 5Ul rE to 1tapEXElv JlOl
X:61tOV ttlV xitpav, "din (taUtllV im-
un accent depreciativ, ca n 15,30)
te mereu". u 1va Jltl si<; tE:AO<; ePXOJlE:vll n-ar fi
trebuit tradus cum a Luther, ea nu
n cele din "a lovi
sub ochi", trebuie mai n mod figurat, ca n
traducerile siriene georgiene, ca la majoritatea comenta-
torilor modemi (cf. 1 Cor. 9,27): nct ea nu do-
boare cu totul (sir; t:Aoc;) prin ei (i::PX;oJl:Vf1)' '6.
Ceea ce-l face cedeze este nu frica n unei izbucniri de
192
MAREA CERllTIJDINE
nimic din partea femeii, ci ei. EI este obosit de ne-
ncetata ei fie n pace
7
Aceasta,
cum vom vedea, este unica redare care face
aplicarea din vv. 7-8a. V. 7: 6 &e 8eor; ou JlflnOlftO'n tflV
tK&i.KT'lO'tV tmv tK.EKtmV aUto'\) 'tIDV Ilarovtrov autq:, nJl:-
par; Kal. VUK'tOr;, Kal JlaKp08uJlE ert' au'totr;; versetul pre-
o dificultate din cauza de la subjonctiv (1[0-
tfton) la indicativ schimbare a
modului face din v. 7b o literal, ea
astfel: oare nu se va Dumnezeu spre

care EI zi noapte? EI este ncet pen-
tru ei". Avem aici o Expresia inde-
gramatical Kal jlaKpo8u)lEt En' au'totr;
o

care trebuie ntr-un sens

concesiv
'o
. De aceea s-ar cuveni fie astfel : "chiar
EI i Prin urmare, ar trebui
versetul astfel: "Oare nu se va Dumnezeu sa-i
pe cei ai care El zi noapte, chiar da-
Elle pune la ncercare?".
este o a vechimii V. 8a: 'Ev taXEt
pe (CL Septuaginta, Deut. 11, 17; Iosua
8, 18 s.; Ps. 2, 12; lez. 29, 3; Is. Sir. 27, 3)'1 EI i va elibera. V.
8b: Parabola se ncheie cu o de o
gravitate: "Dar, (1t.ftv), cnd va veni Fiul Omu-
lui, va oare, pe Presupunerea avansa-
n anterioare, versetul 8b a fost inserat ca o n-
cheiere a parabolelor de Luca, este de


Bultmann a rezumat n mod concis dubiile scoase n evi-
de privind originalitatea vv. 6-8: "aplica-
rea din v. 8 este, desigur, (c! Jlilicher); ea este se-
de cea de E1.1tEV SE () KUptOr;
din parabola din 11 ,5-8. Pe deasupra, ea a primit un
adaos secundar n v. 8b"'4. Referirea la Jiilicher trebuie
193
l'ARABOLELOI{ lUI IISUS
el opinia pe vv. 6-8
"un cadru de gndire" care era "tot att de improba-
bil pentru Iisus, pe ct era de curent n Biserica
Acesta este un argument psihologic extras din ideea de
nare, despre care Jiili cher crede pe nedrept este
prin tilv EKBlK110"tV 1tou:iv (vv. 7 s.). Pentru a fi consecvent,
el ar fi trebuit ntreaga nu este autenti-
pentru el de n exBL-
KelV (vv. 3, 5), n mod Bultmann are
dreptate atunci cnd n Le. Il, 5-8, unei parabole
strns legate de cea a nedrept ii o apli-
care trebuie ne reamintim Le. II , 5-8 se
putea referi la Dumnezeu nici o dificultate, in timp ce
alegerea din partea lui Iisus a acestui brutal, pentru
a ilustra solicitudinea lui Dumnezeu, trebuie fi pe
n nct a devenit o
interpretare. n orice caz, cum am vv. 6-8 (inclu-
siv v. 8b) se dovedesc a fi prelucanice palestiniene pe teme-
iuri lingvistice.
n mod clar, Luca de cea a fari seu-
lui dea referi-
toare la modul corect de a ne ruga (ci 18, 1): tre-
buie fie umilA. Dar parabola fariseului a
este foarte departe de a fi o despre
ne, iar lucru se poate spune despre parabola n dis-
n ciuda versetului introductiv (18, 1), care
lucanice
'6
La interpretare, figura cen-
din este n timp ce interpretarea lui
Iisus (vv. 6-8 a) El ndrepte spre


De ce a spus Iisus istorisire? El
in VV. 7-8 a; El se ca
concluzia din ceea ce a cu privi-
re la modul de a lucra al lui Dumnezeu. acest om lipsit
194
CF.R11TlJDlN"F.
de de care refuzase asculte plngerea
n cele din urechea la nenorocirea ei,
aceasta o ntrziere, numai n scopul de a
de neincetata a reclamantei, cu ct mai mult o va face
Dumnezeu! Dumnezeu plnsul cu o
ei sunt Lui, El este de compasiune
pentru nevoile lor (v 'tIXXEt) EI intervine pentru
acestora.
parabola, cum v. 8b, este uceni-
cilor
1ij
, ea a fost desigur de ntristarea anxietatea
lor, di n pricina vremi i de pe care Ii sus le-a
cu o claritate de menajamente: injuri i, de-
procese, martirii, o a la
lui satan. Cine poate ndure la toate
acestea? Nu n zice Iisus. Voi sun-
lui Dumnezeu. El va auzi vostru. Pri n in-
sfi ntei Sale El va scurta vremea de necaz
(Mc. 13,20). nu fie nici o cu privire la puterea,
ajutorul Aceasta este certitudinea n-
grijorarea trebuie se ndrepte n cnd
va veni Fiul Omului va mai oare, pe
Aproape o a parabolei nedrept este
parabola prietenului trezit n timpul de o cerere de aju-
tor (Le. I l, 3_8)19.
Parabola o descriere vie a dintr-un sat pales-
tinian. V. 5: Nu nainte de soarelui,
gospodina coace cantitatea de pine zilnic familiei;
dar n general n sat se cine a mai ceva pine de cu
Chiar trei felii sunt considerate suficiente
pentru prnzul unei persoane. El are intentia numai le m-
prumute le restituie de V. 6: Este o datorie impe-
n Orient tratezi bine oaspetele. V. 7:
vecinului de a fi tulburat deja expresia in faptul
195
I-IESAJUl I'ARAl lOll':lOR LUI IISUS
el omite fonnula de adresare (altfel n v. 5)1' . "HOl1
"de mult" (ca n Le. 14, 17; III. 19,28); ori entalul se de-
vreme. Seara casa este n ntuneric; mi cul opail cu ulei care
arde n timpul nu dect o a fost
demult", este un
drug de lemn sau de fier care prin belciuge n
tocul

a trage este un gest obositor face mult
zgomot. copiii sunt in pat cu mine (JlE't' E}!OU)" :
trebui e ne o cu o came-
n care ntreaga famili e donnea pe o saltea, n partea mai
a camerei. Deci ar fi ar trebui
se scoale Oi> ouvaJ.lat, ,,nu pot"
ca de attea alte ori, "nu vreau"ll. V. 8: ,,Desigur (.E'W Uf..I.lV)26,
chiar el nu-i va da ceea ce cere pe baza prieteniei,
ii va da Sul. rE 'ti}v avaioElav au'tou (fie din pricina oportu-
cererii lui , fie ca nu se de
treze n chestiune
17
) att ct are nevoie"
(nu doar mprumutul specificat pe care l-a cerut)18.
Luca a transmis parabola n contextul despre
din Il , 1-13, de aceea a ca fiind un in-
demn la cum o clar n II , 9-
13; dar acest context este secundar deci nu trebuie fie lu-
at punct de plecare pentru o ncercare de a demonstra sensul
originar al parabolei . parabolei ar trebui mai
n faptului 'tic; Uf..I.&v (Il , 5) in-
troduce de n Noul Testament care
fenn: "Nimeni! Cu sau "Oricine, desi-
gur" n acest 'tiC; el; UJlwv s-ar putea reda mai bine
prin: "CaII you imagine (hal any ofyou would ... " (n. lr. :
nchipui cineva dintre voi ar ... "; (Mt. 6, 27 par. Le.
12, 25; MI. 7, 9 par. Le. Il , Il ; MI. 12, Il par. Le. 14, 5; Le.
14,28; 15,4; 17,7). Darin acest caz ntrebarea nu mai poate
se ncheie cu v. 6, acest verset nu face dect de-
196
I-IAHEA CF.HTI1lJDl NF.
scrie nu cere n mod insistent o Deci vv. 5-
7 ar trebui considerate mai ca o ntrebare retorica,


puteti nchipui cineva dintre voi ar
avea un prieten care ar veni la miezul ar zice: Prie-
tene, trei pini , un prieten a venit
la mine nu am nimic pun nainte , ar striga: Nu ma de-
ranja ... ? nchipui ceva?". ar fi: "De
nenchipuit!". in nici o mprej urare nu ar el
cererea prietenului. Deci numai n cazul n care v. 7
nu ca descri ind un rcfuz al cererii, ci mai ca o absolu-
ta imposibilitate a unui atare refuz, parabola cu
obiceiul orientale, iar sensul sau real de-
vine clar i. Ca rezultat al considerarii vv. 5-7 drept o
ntrebare este faptul v. 8 nu mai este considerat a
se referi la repetata cerere a vecinului, ci exclusiv la motivul
care l pune n pe prietenul de la care el cere ajutor;
el nu va onora cererea n baza prieteniei, o va face cel
pentru a de cererea sa

Deci v. 8 pur
simplu din nou inimagi nabila a sugesti-
ei, astfel nct fi gura nu este cel care cere (ca n con-
textullucanic), ci prietenul care este sculat din somn. Parabola
nu se de inoportunitatea solicitatorului, ci de certitudi-
nea cererea va fi Astfel, devine limpede para-
bola, ntocmai celei a nedrept, ca ascul-
O concluzie de la mai mi c la mai mare.
prietenul din somn n miezul se
un moment de ntrziere, cererii unui vecin aflat
la nevoie, chiar ntreaga familie trebuie fie
de tragerea cu ct mai mult va face aceasta Dum-
nezeu. EI este un Dumnezeu care urechea la
tul celor n nevoie le vine n ajutor. El face mai mult dect
cer ei. Deci, puteli totul n mna Lui, cu n-
credere.
197
MF-"AJUL I'ARA!JOLF:LOR LU! IISUS
Acestor parabole, a a prietenului ca
re cere ajutor n mi ezul noptii - exprimnd ncrc
derea Dumnezeu va auzi apelul alor cnd ei
tre EI n nevoia lor -, ar trebui le scurtulloghion 1tC;
yer.p 6 ai'tmv AallPavEt (MI. 7, 8 par. Le. 11 , 10).

din
lui-'\ el nu are dect ins iste, nu nici un refuz,
nu se sperie de insulte va primi un dar. Orice vizitator al
Orientului poate istorisi despre insistenta orien
tai ilS. Iisus la ucenici .
respins cu asprime la nceput, apelurile
insistente vor deschide minile semeni lor cu inima mpie
cu ct mai siguri ar trebui fiti voi
n va deschide minile vostru ceresc.
Cele patru parabole de contrast, precum cele de ca
re tocmai neam ocupat, au fost cerute de ocazii diferite,
interpretarea poate fi n timp ce parabolele
de contrast ncrederea lui Ii sus n ndoielii cu
privire la misiunea Sa, parabola cea a priete-
nului pe ucen ici de certitudinea
Dumnezeu i va eli bera din ce va Nu e mai
cele grupe de parabole sunt strns n-
rudite. n se nezdruncinat ncre-
dere; n amndou I auzim pe Iisus zicnd: pe Dum-
nezeu n seri os; EI face minuni nimic nu este mai sigur
dect ndurarea Sa pentru ai
4. Iminenla catastrofei
Mesajul lui Iisus nu doar n proclamarea mntuirii
ci este un de avertisment, o
chemare la avnd n vedere teribila a crizei.
parabolelor din categorie este foarte mare.
198
1,\HNFNfA CATA!,TROFEI
Iisus ridicat glasul avertiznd, silindu-Se
ochii unui popor orb.
mica a copiilor din (Mt. 11,6 s. par. Le.
7,31 s.) stadiului timpuriu al este dovedit
deja prin aprecierea excesiv de la adresa lui Iisus pe ca-
re o v. 19a. Denigrarea lui Iisus ca !pa:roc;
KUI. oivo1t6tnc; este din Deut. 2, 20 I stigmatizea-
din pricina acestei conexiuni, ca pe "un fiu refractar
care fie lapidar' . Replicnd, Iisus zice: "Voi
ca copiii de pe carc lor de
zicnd: Ei, voi, care ne V-am cntat
din fluier jucat! V-am cntat de jale nu tngu-
it" (Mt. 11, 17; Le. 7,32). ,,Am vrut ne de-a nunta",
lor de (Ia dansul n
cerc este dansul "dar voi voit". "Am vrut
ne de-a nmonnntarea (ti b. Yeb. 121 b: copiii se joa-
astfeHngropnd o voi vrut
fetele lor de (bocetul este ndeletni-
cire a femeilor) J9. astfel, certuri zgomotoase pun
cului. Orict de ar fi descrierea acestei scene coti-
diene de pe aplicarea ei Ia batjocura pe care poporul o
arunca asupra a lui Iisus a fost cauza
unei mari nedumeriri (Mt. Il , 18c; Le. 7, 33, s.), metafo-
ra este Oare copiii, ale cuvinte le Iisus,
se din o parte dintre ei vor
un joc vesel, pe cnd unul trist evident, n
Le. 7, 32, <'x1OlC;), sau se pe copii pentru
nu doresc intre n joc evident, n MI. 11, 16,
toiC; etepotc; )? ntrebarea nu este de fiind-
aplicarea metaforei felul n care i se
de. O privire asupra comentariilor va dovedi s-au nu-
meroase tentative de a da un a se un
rezultat complet mea, totul devino
11)1)
MESAJUL PARAOOLELOH. LUI IISUS
clar ascultare sugestiei cuiva i sunt familiare
datinile palestiniene, anume de a da cuvntului l(a911-
IlEVOU; (Mt. J 1, 16; Le. 7, 32), din care se poate deduce
acei copii de Iisus asumat rolul de spectatori pa-
sivi , prefernd manifestarea mai de sau
bocitoare pe seama lor de "exerci-
tiile mai energice" 00 din nu se vor supune
prin urmare, sunt cu (ttpoocprovEv MI.
l i , i6; Le. 7, 32). Astfel, disputa nu se produce ntre
fete, n jocului pe care joace n mod clar, n
Le. 7, 32, aAAtlAOu;), ci fetele, stnd pe marginea
drumului, vina asupra altor copii, ntruct nu
se nvoiesc cu sugestiile lor n mod corect, MI. II , 16,
'[oir; E:tEpOlr;). voi - zice Iisus - intocmai acelor
copii dominatori care de
le deoarete nu vor joace cum le
ei. Dumnezeu trimite mesagerii pe ultimii mesa-
geri, la ultima dinaintea catastrofei. Dar tot ce
voi este porunci n ochii
torul este un nebun pentru n timp ce voi
Mie mi cu n timp
ce voi insistati asupra unei stricte de cei Voi
proclamarea Evangheliei.
voi un joc cu (Domnului) lui
Dumnezeu n timp ce Roma arde!41 Nu
Dumnezeu (i] ooq>ia) este justificat 42 de

Sale
44
(Mt. I l, 19), acele, EP'Ya., semne, care momentul
decisiva sosit, sunt justificarea lui Dumnezeu? 4J . chema-
rea la predicarea celei bune sunt cu
avertismentele ultime finale ale lui Domnului?".
"Ct de orbi! citi semnele cerului, dar nu
n stare semnele timpului" (Le. 12,54-
56). unde va fi sttvul, acolo se vor aduna vulturii" (Mt. 24,
200
CATASTROFEI
28 par. Le. 17,37)46. Ei nu dau trcoale acolo unde nu se
Ei prada. Nu seama ceva
n aer? Acum voi precum aceea ale
sunt ntunecate, deoarece sursa lor de pute-
rea. orbi (cf. MI. 6, 22; Le. 11 ,34-36).
Asemanarea cu ochiul ca al trupului, din MI. 6,
22, se ucenicilor; n Le. 11 ,34-36, ea constituie o
mustrare Mai mult, Matei a ca pe
o alegorie, cum o contextul; ce, n 6,
19-21, a zis: comori la Dumnezeu!",
gnd: cu bucurie! rautate!" (ocp9aAJ.l0<; 1t0V11-
p6<;, "invidie", interpretare al-
aplicarea din 6, 23b, care se numai
din 6, 22-23 este ca referindu-se la o
trupului este ochiul. Deci,
de va fi ochiul tot trupul va fi luminat. Cnd
ochiul este bolnav sa, tot trupul va fi ntunecat";
6, 23b deci ca aplicare a (fapt confirmat
de imperativul cnc61tEl OU\I, Le. Il , 35): "Deci, lumina
care e n tine este ntuneric atunci cu ct mai mult
va fi ntunericul orbirea este teri-
atunci cum trebuie fie orbirea (Referitor la
ideea de ce din omu-
lui, cf. Ev. lui Toma 24: omului luminii este lumi-
ea Iwnea idee
constituie fondul regulei rabinice de a nu-i privi pe n
timp ce binecuvntarea ei
trebuiau minile n fata ochilor, cu degetele msfirate
n chip de ecran, deoarece, cum se spunea, slava dumne-
printre [Canto 2, Mt. 6,
22 s. par. Le. Il , 34-36 nu este un avertisment mpotriva pof-
tei, ci mpotriva orbirii atunci Luca are dreptate n-
registrnd spusa ca fiind cu referire la
201
1\IF.SAjUl l'AltABOLf.lon LUI U.sUS
lui lisus
Jl
. A fi orb a fi mpietrit
M
Voi sun-
Ce ntunericime ('to
1toaov, MI. 6, 23)!
Voi pe vulcanul care poate n
orice Teribi la a Sodomei Gomorci va avea
loc (Le. 17,29 s.). Potopul este aproape (Mt. 24,
37-39; Le. 17,26 s.). mbinarea potopului de foc cu cel de
de asemenea, n spatele dublei metafore din Le. 12, 49 s.:
"Foc am venit aprind
S6
pe ct vrea fie aprins
acum! am a boteza cu un botez, sunt de
minte contrare ce aceasta se va n
avem un ecou al acelui tragic conflict, a inten-
sitate pereche n Biblie, dect n ceea ce
ne spune despre el profetulleremia, de conflic-
tul dintre chemarea a misiunii sale lupta mpo-
triva afectelor este Veacului celui nou.
Dar calea spre noua creatie drumul prin dezastru
distrugere, prin purificare prin potop de foc de
"Cel ce este aproape de Mine este aproape de foc; cel ce
este departe de Mine este departe de
Blestcmul lui Dumnezeu cade asupra smochinului nerodi-
tor (Le. 13,7). Pomul care nu face se taie se n
foc (Mt. 7, 19). Soarta pomului uscat va fi cu mult mai groaz-
dect a celui verde (Le. 23, 31). Calamitatea va sur-
prinde pe voi tot att de ca care prinde
rea (Le. 21, 34 s.). cu
aduce avertismentul nu sunt dect ceasuri in-
tr-o zi. Amai numai a zilei nainte de
derea cnd se pe
se n ntuneric (In. 12,35, el 11 ,9 s.).
aminte la acel gospodar care zace adncit n somn greu, n
timp ce casa i este (MI. 24,43, Le. 12,39 s.; Ev. lui
Toma 2 Ib) .61 istorisirea despre bogatul nebun (Le.
202
CATASTROFEI
12, 16-20; Ev. lui Toma)6J., care un bogat face
pentru unul mai a sigu-
de si ne Dumnezeu o intr-o noapte.
In Luca, un dialog introductiv (vv. 13- 15) ocazia
pentru

este pentru
legerea parabolei. Cel mai dintre cei doi se plnge
cel mai n dea partea de fap-
tul a apelat la !.isus, EI era un laic (nu era om al Legii),
marele prestigiu de care se bucura Iisus in popor (v. 13).
Ii sus refuzul de a da o decizie doar pe
faptul EI nu are nici o autoritate de a o face (v. 14), ci, in
primul rnd, pe temeiul posesiunea de bunuri nu are nici o
pentru ce va (v. 15). Parabola
de ce Iisus ca fiind cu totul nein-
semnate. Acest dialog (vv. 13-1 4), loghionul din v. 15,
este conservat n Evanghelia lui Toma 72, ca un fragment in-
dependent; de aici la origine el nu va fi
parabolei. V. 16, 'AvSpomou "tlv6c;: "mare latifundiar". V. 18,
'[0:<; "nu hambare n care grnele pot fi
la ci depozite sau magazii n care poate
fi pus grul aceea" 65. V. 20, E't1tEV l)k aU"tC!l 6 Seoe;:
Dumnezeu i-a trimis lui un mesaj (de n vis, prin nge-
rul T"v \jIUx"Tiv crou Ct.1tCXl'[OU<JlV (persoana a III-a,
pl., Dumnezeu) Ct.7C0 crou: este un mprumut,
Dumnezeu a dat-o restituirea ei i va fi
chiar n noaptea aceea. Asupra versetului 21, vezi p. 110. n
Evanghelia lui Toma parabola este mult
Bogatul agricultor care crede nu are de ce se
de recolte pentru ani (v. 19) este un nebun (v.
20), potrivit biblice a termenului, un om ca-
re, de fapt, lui Dumnezeu (Ps. 14, 1). EI nu
ne de Dumnezeu nu sabia lui Da-
mocles - - atmnd deasupra capului
203
MF.5A)UL PARABOLf.LOR LUI IISUS
Aici este necesar se evite o concluzie prea Nu
trebuie credem Iisus imprime n urechile
lor vechea "Moartea vine asupra omului
pe Mai toate aceste apeluri parabole
de avertisment luate Iisus nu se
pericolul iminent este moartea individului, ci are
n vedere catastrofa Judecata ce va
Astfel , n Le. 12, 16-20 avem tot o
Iisus se ca aplice concluzia la pro-
pria lor suntem la fel de nebuni ca bogatul cel ne-
bun aflat sub bunuri
tocmai cnd potopul ne
Care este ordinea evenimentelor? n primul rnd, vine ata-
cul preliminar: care se din cadavre, de-
vorarea atace pe Fiul Omului (Le.
13, 32)66. Apoi vine marele ceas al asaltul final al
celui apoi distrugerea templului nenorocirea cea mare
(Le. 23, 29), iar aceea judecata lui Dumnezeu. Vine cea-
sul Deosebirea dintre fecioarele cele
cele nebune, dintre slujitorii cei cei necredin-
se va da pe va avea loc ntre
mplinitorii cuvntului, oile vor fi de capre; doi
vor fi pe ogor, doi la aici, femeile dincolo, pe
la fel, de nedeosebit pentru ochiul omenesc;
momentul va da pe teribi la dintre cele
cete: una a copiilor lui Dumnezeu, a fiilor
(MI. 24, 40 s.).
O a numeroaselor parabole care se la
judecata de apoi este multe dintre ele dau un avertisment
unor grupuri de persoane clar definite. mpotriva adversarilor
lui Iisus este parabola pretendentului la tron
6
1, care
19,12, 14 s., 17,19, 27.Parabolaser-
vitorului pus n (MI. 24, 45-5Ia; Le. 12,42-46)63,
204
lfo,lINENTA CATASTROfEI
parabola (MI. 25, 14-30; Lc. 19, a
lui (Mc. 13, 33-37; Le. 12, 35_38)7<1 se pare sunt adresate,
cum am poporului, n special
rarilor. Dumnezeu le-a lor multe: conducerea spi-
a voii Lui, cheile lui
Dumnezeu 11. Acum judecata lui Dumnezeu este pe punctul de
a se da pe acum se va decide teologii au meritat sau
au abuzat de marea incredere a lui Dumnezeu; au ntre-
bine darul lui Dwnnezeu sau l-au ntors nspre propriul
lor folos spre cu sarcini a semenilor lor; ei
au deschis lui Dumnezeu sau nchis. Ju-
decata lor va fi deosebit de n pilda celor doi slujitori
(Lc. 12, 47-48a), Iisus le zice cel care voia Dom-
nului va fi mai aspru pedepsit dect oamenii de rnd, care nu
cunosc Legea. ne spun parabola
celor ai viei (Mc. 12, 1 ss. par.y: a fost membrilor
Sinedriului (11,27 par.); ceea ce trebuie fie corect. n cn-
tarea de dragoste pentru vie (ls. 5, 1, ss.) la care se
Dumnezeu este comparat cu via, de atunci
A
a a fost simbolul uzual al lui Israel
71
Se poate afinna de-
oarece Iisus nu despre vie, ci despre ei, El
nu despre popor n totalitatea lui, ci despre
torii acestuia. Mai mult, este foarte posibil ca parabola fi
fost n cu templului, precum o
contextul actual. n acest caz, teribila a para-
bolei s-ar referi la templului, in special la preo-
care erau membri ai SinedriuluP. Casa Domnului a fost
de tlhari. Dumnezeu, Care a cu o
de nenchipuit, este acum pe punctul de a cere cele ce
1 se cuvin, iar ultima trebuie vina acu-
MI. 15, 12, cuvntul despre oarbe ale
orbilor, care cad in cu cei pe care-i conduc.
se fariseiIqr (MI. 15, 14; Lc. 6, 39; Ev. lui Toma 34),
lO\
LUI IISUS
Mai mult, metafora a paiului a bmei (Mt. 7,35;
Le. 6, 4 1 s., Ev. lui Toma 26), era la origine lor
n
, iar
MI. 12, 33, cuvntul despre pomul cel bun cel
(par. MI. 7, 1620; Le. 6, 43-44), metafora comori i ce-
lei bune a celei rele (MI. 12,35; Le. 6, 45; Ev.lui Toma 45b)
i un apendice contrastant era de ase-
menea mpotriva lor: "Faptele cuvintele voastre
sub judecata lui Dumnezeu" 7'; .
n mod similar, 111.9, 40 (e! 10, 6, 19-21), parabola
torului a fost far iseilor
77
Ea i pe
poporului au pustiit turma lui Dumnezeu ca furi
tlhari . Venirea celui bun a dat pe lucrarea lor
nimicitoare. n asupra capitalei (Ierusalimului) este
tnguirea din Mt. 23,37 par. Lc. 13,34, acel cu-
vnt despre puii ei. Este o referire la Is. 31, 5: "Ca
care Domnul Savaot va ocroti Ierusali-
mul, l va acoperi, l va mntui, l va l va elibera". Prin-
tr-o vie, Dumnezeu este comparat aici cu ce
bat din aripi puii. Ii sus
asupra Sa, ca reprezentant al lui Dumnezeu. nainte de distru-
gerea care Ierusalimul ntocmai ca avntul
unei de asupra unui cuib cu pui, Iisus a vegheat,
dorind acopere, apere". " Dar
nu voit". Acum Dunmezeu a templul pe care voi
v-a pe el pe voi, (MI. 23, 38; Le.
13,35).
Parabola smochinului (Le. 13, 6-9) impli-
n cuvntul despre sarea care a devenit nefolositoare
care este n drum n picioare ( MI. 5, 13;
Le. 14,34 s.; Mc. 9, 50) sunt ndreptate contra Israelului ca
ntreg. poporului lui Dumnezeu nu va ajuta ca
contra lui Dumnezeu. Strania
sarea devine (MI. 5,13 Le;. 14,34 s.) se ba-
206
lM1NE/'I.'TA CATASTHOFEI
pe o traducere n potrivit dovezii
din loghionul nostru, n tpl are un dublu
(1) "a fi ", (Aquila lezec., 13, 10, 15; 22, 28); (2) "a
vorbi Jocul de cuvinte care la in taphel
mi/ha, lfma y'thab b<lun
71
certitudinea originalul aramaic
avea, de fapt, taphel. Marcu l-a tradus corect: sarea
pierde puterea )'Evll'tCll)" (9, 50); Matei Luca, tra-
ducnd sarea devine au anticipat n mod clar
interpretarea zicerii ca referindu- se la ucenici i nebuni sau la
Israelul nebun. Trebuie credem ii sus, utiliznd expresia
"sarea care a devenit preia o care
ceva nefolositor sau sens
79
Ei. (MI. 5, 13) nu
o ci este mai n sens ad-
versativ ef. Le. 4,26, 27; MI. 12, 4; Gal. 1, 19): sarea
care a devenit nu mai este de nimic va fi
n drum. La ntrebarea celor care l ascultau pe Ii sus:
"n ce ale de zi cu zi s-ar fi putut ca sarea
fie n drum?", este dat de
obicei brutarii arabi uneori podeaua
cuptoarelor lor cu lespezi de sare, ale efect catalitic asu-
pra combustibilului (de ex. , de us-
cat) ar putea favorizeze combustia; vreo 15 ani, efec-
tul catalitic al se atunci ea este n
drum
80
Dar trece cu vederea zicerea se
n mod clar la sarea n bucate (vezi mai sus).
De unde trebuie la mai sim-
pe care de faptul
sarea nu era artificial, ci era din bazinul de
evaporare de pe Moarte sau din micile lacuri din
marginea sirian, care secau n timpul verii".
de sare de la solului nu este
Qi (magneziu, res-
turi vegetale) cnd sarea este prin u::;
MESAJUL l'ARAlJOLELOR LUI II SUS
zire, ca un reziduu inutil
S2
n timp ce Matei Marcu
zicerea despre sare ca fiind ucenicilor,
Luca o ca pe o (14, 25).
EI are dreptate, b. Bech. 8b, iudaismul a zi-
cerea despre sare ca un avertisment adresat lui Israel'l.
Ultima a poporului ales, cea a lui Mesia, este ge-
asupra va decizia ea ori va purta
povara comune (MI. 23, 35; Le. II, 50; ci Me.
12,9), ori va deveni primitoarea depline (Le. 19,42).
cel mai sever avertisment al lui iisus cu privire la dezas-
tru a fost adresat mesianice, n snul trebu-
ia se efectueze, de asemenea, Doi
ai lui Iisus construiesc cte o pe nu se vede
nici o deosebire ntre ele. Dar potopul necazurilor de pe
pe faptul unul construi t casa pe iar
pe nisip (MI. 7, 24-27; Lc. 6,47-49).
Parabolele care despre apropiata
rostite fiecare n cte o - fapt care
este pentru lor. Scopul lor nu este de a
propune precepte morale, ci de a de a face poporul
dea seama de pericolul goanei sale spre propria-i pieire n
special, de a-i pe teologi Dar,
mai presus de toate, ele sunt o chemare la
5. Poate fi prea trziu
Este ceasul cel din Potopul este aproape (MI. 7,24-27;
24,37-39), securea se la smochinului neroditor.
Dumnezeu, suspendnd n chip minunat ndeplinirea
sfmtei Sale a mai un pentru
(parabola smochinului, Le. 13, 6-9), chiar El poate ia-
la cel de pe suspende ndeplinirea Sfin-
tei Sale iar de dragul scurteze ti mpul
puterii lui antihrist (Me. 13, 20).
208
POATF. FI I'REA TAIt21U
Le. 13, 6, 'Ev 'tep Cr.jl1tEroVt: n Palestina, n de
legume n vii, se pomi fructiferi. V. 7, Tpia EtTl:
Primii trei ani ai unui smochin erau
nainte ca fructele sale curate (Lev. 19,23), deci tre-
deja ani de cnd fusese plantat. El este, deci, sterp
de rod. Ka'tapye: Un smochin absoarbe o
cantitate deosebit de mare de astfel, viile
de necesare lor. V. 8, AEYEt; asu-
pra prezentului istoric din Le., ca indiciu de timpurie,
vezi mai jos, p. 222. Kat. j3aro ,,6npta: fertilizarea viei nu
este n nici un text din Vechiul Testament
l 4
; n
plus, ct ngrijirile, smochinul cel deloc nu
ceva. De unde propune
ceva ia ultimele posibile. V. 9,
Ei<; 'to jlEOV (se. E't<><;): acest singur an este ultima
n anecdota lui Ahiqar (nainte de sec. V . Hr.) apar cuvin-
tele: "Fiule, ca un pom care nu a dat roade, a stat
era obligat taie. (pomul) i-a
zis: de aici nici atunci nu voi da roade, sl
tah>. Dar proprietarul i-a zis: nici atWlci cnd ai stat
nu ai dat rod, cum atunci vei rodi stnd n loc?" " .
Iisus poveste (care circula, probabil, in
diferite versiuni), dar i un alt final : cererea nu este refuza-
ci o a devine o chemare la
ndurarea lui Dumnezeu merge acolo nct
aprobe o amnare a deja Mijlocitorul
(Ctjl1tEA.oupy6C;) este un nou element pe care Iisus l-a
istorisirii. Introducerea acestei figuri trebuie, oare,
doar de a spori vioiciunea tabloului? Sau n spatele ei
un mai adnc? Nu cumva figura care
pentru amnarea deja ascunde
figura lui Iisus n acest context, trebuie amintit
faptul parabola a fost de ucenici ntr-un
209
MESNUL PARA80LF.LOR LUI IISUS
mod diferit dect de sau de adversari. Ct
modul n care ucenicii au cea de-a doua alter-
(cf. Le. 22,31), se poate foarte bine ca ea fie ceajus-
oprire a
este limita a ajuns la atunci
cnd ultima dies poenitentiae trece n Cnd
de Dumnezeu pentru s-a terminat,
nici o putere nu-l mai poate prelungi.
Acesta trebuie fi fost originar al lui MI. 6,27
(par. Le. 12,25): ti, S' SUVottlXt ltpOae.-
tVctl E1tt 'tT)v au"toi) 1tfixuv ha. Acest loghion
croit calea n contextul actual prin cuvntul cheie l1EPll1VroV.
La origine, va fi fost o zicere se poate presu-
pune din expresia 'tiC; Se e; ullmv a fost adre-
sat publicului (vezi p. 106). nfixuc; nu poate nsemne o
este mult prea mare (un cot = O, 52
m.). Dar se o atun-
ci loghionul poate o n ceasul
marii catastrofe, chiar grija cea mai mare (asupra lui l1ep-
1llvv, vezi p. 254) nu va mai fi de vreun folos pentru prelun-
girea
Atunci se vor nchide festive se va auzi cuvn-
tul: "Prea trziu!". parabole strns unite descriu ce n-
a fi prea trziu; despre
a camerei de pline cu Ele sunt: parabola celor
zece fecioare (Mt. 25, 1-12, cf. Le. 13,25-27) parabola ci-
nei celei mari (Le. 14, 15-24 par. MI. 22, 1-10).
Parabola celor zece fecioare are nevoie de o preli-
Am deja, la pp. 57-58, argumente de o
pondere n favoarea punctului de vedere parabola nu
era la origine o alegorie, ci chiar descrierea unei reale,
prin care Iisus alerteze in vederea apro-
piatei crize eshatologice. Dar mpotriva parabo-
210
POATE fi I'Rf.A TRZIU
lei s-a ridicat ea O de
la care sursele mbinice nu nici tm fel de paralele; de exem-
plu, plasarea nceputului ceremoniei noaptea, intmpi-
narea mirelui cu amnarea sosirii sale la miezul
Deci, deoarece aceste care nu pot apar-
tabloului unei o cu
teptarea Parusiei de Biserica parabola ar trebui
fie ca o alegorie ulterior lui Iisus de
Biserica cu scopul de a indemna comunitatea,
n ciuda Parusiei, nu neglijeze pentru
Cu privire la trebuie spus afir-
potrivit obiceiurile de la care s-a alu-
zie nu s-ar putea n literatura este
idee s-a din nu nici
o descriere a tmei ceremonii de din timpul lui Iisus, ci
doar culegeri de materiale moderne, care constru-
un mozaic din aluzii ce pot fi n litera-
tura dovezi aceste de materiale
sunt incomplete. Faptul nu este deloc avnd n
vedere referitoare la surse; materialul este nelimitat
foarte iar tabloul este extraordinar de variat.
Atunci, ca acum, datinile de erau diverse n diferitele
districte; n plus, distrugerea templului , sub repetatele
lovituri ale dezastrelor ele au suferit mari


dar, mai presus de orice, ocazionale pe care le
sunt larg n in timp; n
ele vin din Palestina din Babilonia, iar n timp, ele se ntind
de-a lungul mai multor secole. De aceea, o de
nunte au acum neinregistrate. Printre acele datini
neinregistrate acum se intmpinarea mi-
relui cu ntrziere a sosirii sale. in-
trarea mirelui cu aprinse n noapte nu era necu-
iudaismului trziu, o Mech. Ex. 19, 17,
211
PARAJIOLF.WR LUI II SUS
unde Deut. 33, 2: Domnul din Sinai (avnd la
ta foc este interpretat cu cuvintele: "ca un mire ce
merge mireasa". n mod se putea
ntmpla - evident, in mod - ca sosirea mi-
relui fie la miezul avea loc o n-
asupra aranjamentului nainte ca
acesta fie semnat
91
,
Concluzia att ntmpinarea mirelui cu ct n-
trzierea sosirii sale noaptea trziu nu sunt doar fic-
ale ci fapte culese din este de
datinile palestiniene moderne. n cu aceasta,
din diferite ale

ne dau un tablou foarte
variat
9l
, deosehindu-se in detaliile de la sat la sat, dar
aproape tuturor9< este punctul culminant inche-
ierea in intrarea a mirelui
in casa

exemple. rurale
care n toate punctele ne sunt descrise de
bine ale Palestinei: F. A. Klein
(1883) L. Bauer (1903)96. ce ziua a fost n
dans n alte ceremonia are loc la
n momentul acela, mireasa este cu la
casa mirelui. n cele din un crainic sosirea mire-
lui, care trebuie din femeile o pe
se duc cu ntmpine pe mirele ce
apare n fruntea cetei de prieteni ai O descriere a unei
n Ierusalim (1906) n citadine a fost
de meu n 1909
97
Seara tr-
ziu, se distrau n casa miresei. ore petrecute in
mirelui, a sosire era in mod repetat
de mesageri, n a venit cu o de na-
inte de miezul pentru lua mireasa; el era de
prietenii la lumina a fost primit de ie-
n ntmpinarea lui. Adunarea a pornit apoi n-
212
I'DATE FI PHF.A TRZIU
tr-un potop de ntr-o procesiune spre casa
lui mirelui , unde au avut loc ceremonia noi dis-
Att ntmpinarea mirelui cu ct de
ore ntregi a sosirii mirelui sunt frecvent n infor-
contemporane asupra arabilor din Palestina.
Chiar n zilele noastre, pentru ntrziere
este faptul nu se poate ajunge la un acord asupra darurilor
cuvenite rudelor miresei
9l
A neglija adesea
foarte s-ar putea interpreta ca o consi-
de neamurile miresei; pe de parte, trebuie in-
terpretat ca un compliment adus mirelui faptul viitoarele
sale rude n acest mod o pe numai cu
cea mai mare mpotrivire
99

Vedem, deci, nu se poate spune nicidecum parabola
celor zece fecioare "descrie o cu ntm-
cotidiene"l. n plus, lund n considerare faptul
comparare a mesianice cu fecioarele
este pe linia imaginilor folosite de [isus, n timp ce
de la o alegorie ar fi fost de o com-
parare cu mireasa
2
, trebuie n a vedea n
"un produs trziu al Bisericii, cu alegori-
ce"l. Biserica a interpretat cu parabolele n
mod alegoric, dar e cu totul de necrezut ca ea fi produs un
tablou artistic al unei care n toate detali-
ile ca o
Parabola celor zece fecioare este una dintre acelea care n-
cep cu un dativ; lui Dumnezeu nu este
cu fecio.arele, ci cu nunta'. V. 1 S.: Am n Palestina
ceremonia se ncheie cu in-
trarea a mirelui in casa Acele AOll1ta-
Bec;, cu care tinerele femei se duc ntmpine procesiunea,
sunt protejate de un abajur. De unde: V. 3: OUK
lle8' EOU'tIDV EAO\OV; n lor oare, uitat va-
213
MESAJUL PARABOLELOR LUI IISUS
sele CU untdelemn (aYYEcx)? Epitetul "nebune" aplicat lor
o Ele au fost att de nesocotite nct
au trecut cu vederea posibilitatea ntrzierii mirelui au uitat
vor avea nevoie de untdelemn pentru umple can-
delele. V. 4: Ta aYYEcx: "mici ulcioare cu mner"6. V. 5:
'tou VUJ.1CP\.OU: pentru ntrzierii vezi
mai jos. 'Evuc1'tcxc;av (aorist ingresiv), 1tO'cx1. lCat !K':cX9EUOOV
(imperfectul durativ); "toate ntr-o (cf.
b. Pes. 120)'. V. 7: Ele cu candelele aprinse (cf v. 8:
ct3evvuv'ta1.), mirele vine pe nu-i
aprinzi candelele n 'EIC60'j.lT}O'av 'taC; Aaj.l1teXocxc;
ECXU'tIDV: Ele n candele, fiti lui ars le
umplu cu ulei , astfel nct din nou cu V. 10:
ElC; 'toile; ycX).lo"O<;: "la V. 11: Asupra n-
prezentului istoric (epxov'tat) ca de
timpurie, vezi p. 238, n. 34. V. 12: OUl( oioa uj.le;
este formula pentru (porunca de a in-
terzice elevului accesul la el vreme de zile)', deci fraza
este cu sensul "nu voi avea nimic de-a face cu voi".
Severitatea refuzului ar putea fi mai de s-ar
presupune fecioarele din erau servitoarele (n
din casa a miresepo. Asupra v. 13,
vezi mai sus, pp. 57, 110, 114.
Parabola celor zece fecioare este una dintre parabolele de
Venit-a ziua e gata. "Domnul Dumne-
zeul nostru, este ne ne
veselim a venit nunta [ .. .]. sunt
cei la cina (Apac. 19, 7, 9). Numai cel ce
notei de veselie cu care ncepe parabola (v. 1) este n
stare sesizeze severul avertisment pe care ea l vehiculea-
cu att mai mult pentru ceasul de
ncercare care va premerge plinirii. Acest ceas vi-
ne tot att de pe ca mirele. Vai celor ce sunt ca
214
PO ... TE FI PREA TRZIU
fecioarele cele nebune, ale candele s-au stins, care
sesc apoi casei de n lor! Pentru ei este
prea trziu. cum parabola nchise, Le.
13,24-30, o la concluzia din MI. 25, 1-12, apelul lor
la faptul s-au bucurat de cu Iisus nu le ni-
mic, faptele lor au fost rele (Le. 13,27)12.
"Poate fi prea trziu" este, de asemenea, mesajul parabolei
cinei celei mari (MI. 22,1-10; Le. 14, 15-24).lnEvanghelia
lui Toma (64) citim: ,.Iisus a zis: Un om a avut oaspeti
ce a mncarea, l-a trimis pe slujitorul invite pe
El (slujitorul) s-a dus la primul i-a spus: Domnul
meu te Acesta zise: <<Am bani (de strns) de la ne-
Ei vor veni in seara aceasta eu voi
duce le dau imi cer scuze nu vin la
Slujitorul se duse la un altul spuse: Domnul meu te invi-
tb. Acesta i zise: Am o aceasta mi cere
grija unei zile ntregi; nu voi avea timp. El se duse la un al-
tul spuse: Domnul meu te El i-a zis: Prietenul
meu se eu voi supraveghea Nu voi
putea vin; rog fiu scuzat de la masb. El se duse la altul
zise lui: Domnul meu te Acesta i zise: Am
un sat trebuie sl duc adun renta. Nu voi pu-
tea vin; rog fiu scuzab). Slujitorul s-a intors i-a spus
Cei pe care tu i-ai chemat la cerut
scuze). i-a spus slujitorului Du-te pe
adu pe cine vei ca sl ia parte la meu.
torii nu vor intra in meu)".
Am deja parabola cinei celei mari a fost prelucra-
att de drastic de Matei, nct ea s-a transfonnat, nu
mai dect ntr-o alegorie a planului de mntuire". Pe de
parte, n Le. n Evanghelia lui Toma la o parte
cteva prelungiri, cum sunt dublarea flcute celor
n Le.
I
., extinderea scuzelor, n Ev. lui Toma
l
',
215
MESAJUL PARAOOLF.LOR LUI IISUS
forma a parabolei a in
V. 16: Persoana care are numai un slujitor este mai
timpurie dect (Mt. 22, 2).
sunt oameni cu dare de mari latifundiari (vezi
mai departe, v. 19). V. 17: este gata ilS", de
mult" (Le. 11 , 7). Repetarea in momentul
este o curtoazie n cercurile inalte din
Ierusalim
'6
V. 18: Hepaxlegomenonul altO I . .a:<; este o
ducere a expresiei min h-dha,
cte unul"' 7. V. 19: ZEUYll pentru arabii din Palestina,
este cea mai unitate de a
lui; de obicei, ea este drept de
care poate fi zi de o pereche de boi. Pe
aceasta, care corespunde muncii de un
an de zile a unei perechi de boi, n medie, pentru
un bun, de la 9 la 9, 45 hectare
"
. n general, un
fermier att de mult teren ct pot are una la
perechi de boi
'9
, circa hectare. Scrisoarea
lui Aristeas (c. i. Hr.) ntinderea medie a
ei posesiuni de la ceva mai mult la
sa n Palestina, fiecare israelit a primit cte 100 de
arurae (= 27, 56 hectare, 116). Omul din tocmai
cinci perechi de boi. El poseda, deci, cel 45
de hectare, probabil mult mai mult, fiind, prin urmare, un
mare proprietar de V. 20, ruvalCa ErTUia: Perfectul
semitic ce la baza aoristului EYlllla descrie o
recent: "Tocmai La un erau
numai or acesta recent nu
vrea lase

V. 21: orbul
schilodul" sunt n Orient ipso laeta Ei nu sunt
din compasiune sau din vreun motiv religios (ca in v. 13),
ci din V. 23: Pe slujitorul
pe cei de "la drumuri de pe
216
POATE FI PKEA TRZIU
duri"" . 'AVelr1Cacrov: chiar cel mai cu modes-
tie unei la petrecere, cu acea
ce este luat de cu intre n rto-
1..l1.09fl: este de cea mai mare penuu ca
ultimul loc fie ocupat. V. 24: La cine se "eu" din
Le. 14, 24 ("Eu zic "cina mea") este o chestiune
Pluralul din AErOO rap ujJ.v nu cu ceea
ce s-a spus mai nainte de care se n v.
23, numai unui singur slujitor. Deci, el pare, ca n Il, 8; 15,7,
10; 16, 9; 18, 8, 14; 19, 26, a fi introducerea la fi-
a lui Iisus, iar prin cuvintele jJ.Oll 'tou BebtvOll, "cina
mea", El se va fi referit la mesianic (cf. Le. 22, 30).
s-ar putea fi Luca parabola, ca o alegorie la os-
mesianic. De asemenea, n Evanghelia lui Toma 64, fra-
za este ca un cuvnt al lui Iisus de os-
ceresc: nu vor intra n
Me.u". la origine, v. 24 va fi fost ros-
tit de deoarece: (1) rap se retroactiv la or-
dinul din v. 23, (2) jJ.Oll 'toi,) Sebtvo'U (v. 24) corespunde lui
jJ.0'U 6 (v. 23). Dar, chiar v. 24 ar fi considerat ca
rostit de el iese din schema istorisirii; el este o amenin-
doar se la mesianic
1l

povestire n-ar fi att de irealitatea
ei ne-ar izbi mai viguros, n ea aspecte
deosebite, care n ar absurde: (1) oame-
nii de ar fi "unul cte
unul", (2) gazda n mod deliberat n locul lor pe cer-
pe cei

. Concluzia totul este o alego-
rie pare numai o astfel de concluzie ar fi erona-
Un studiu recent
1S
a demonstrat in mod
Iisus uz de un material narativ bine cunoscut
6
, de
povestirea despre bogatul perceptor Bar Ma'jan un
(rabin) care apare n n Talmudul Pa
217
MF.SAJUL PAMAIIOLF.LOM LUI IISUS
lestinian
l1
. Iisus povestire se
prin faptul El a mai uz de ea; n parabola bogatului
a EI a folosit concluzia ei, cum vom ve-
dea mai trziu
ll
. Ni se spune bogatul perceptor Ma'jan a
murit i s-a o nmormntare lucrul a ncetat
n cetatea, dorea pe
dnsulla ultimul loc de n timp a murit
un nimeni nu i-a luat n ngropAciu-
nea. Cum a putut Dumnezeu fie att de nedrept nct n-
aceasta? este Bar Ma' jan
nu dusese nicidecum o el a o
a fost surprins de moarte n timpul
ei. Deoarece momentul sale a ca fapta sa
cea nu fi de vreo rea, era necesar
ca ea sii fie de Dumnezeu, iar aceasta s-a
prin splendidele sale funeralii. Dar care a fost fapta cea
a lui Bar Ma'jan? "EI un C-riston =
pentru consilierii (bulbutayya = lJouEu'tcxi), dar
tia nu au venit, el (miskene)
ca astfel, mncarea nu se strice"l9. In lumi-
na acestei povestiri ni se acum misterio-
sului comportament al n Le. 14, 18_29
10

Gazda trebuie fie ca fiind un perceptor -
n.tr.) care s-a a trimis n n
acest fel, el ar putea fie pe deplin acceptat n cercurile cele
mai nalte. Dar de ar fi fost i n-
torc spatele i cu cele mai scuze.
Atunci, n mnia sa, el invitA n casa sa pe pentru a
nici nu- de ei nici nu vrea '
mai de-a face cu ei. ntocmai cum Iisus nu
ilustreze prin comportamentul slugii celei viclene necesitatea
decisive (pp. 52, 220), sau prin conduita
lui necinstit (pp. 192 s.), a (p. 16955.)
218

a femeii celei (ibid.), ndurare a lui Dum-
nezeu, tot EI nu are nici cea mai ezitare n cazul
acesta, cnd alege purtarea unui perceptor pentru a ilustra att
mnia, ct mila lui Dumnezeu. Faptul motivul omului a
fost la fel egoist de josnic ca cel al care a
cedat reclamantei doar pentru a fi n pace
(p. 192), nu l-a tulburat de pe Iisus, ci mai
i-a dat imbold drept exemple tocmai aceste per-
soane. Incredibila seriozitate a concluziei (v. 24) n-ar putea fi
mai bine)' . Trebuie ne cum va fi zm-
bit auditoriullui Iisus la descrierea cu care a fost
tratat parvenitul a furiei sale ca urmare a acestui trata-
ment, trebuie ni-l pe acesta izbucnind n rsete
sonore la celor zece pndind cu priviri
de la ferestrele lor straniul de
ndreptndu-se spre casa cea vesel m-
Ct de trebuie fi fost ei cnd Iisus,
casei, a declarat cu "Casa este
este complet, ultimul loc este ocupat;
de aici nainte nimeni nu mai poate fi admis".
de asemenea, nu poate fi pe
deplin nu se ia n nota de bucurie care prin
"Toate sunt gata" (v. 17). acum este vremea
acum este ziua mntuirii" (2 Cor. 6, 2). Dum-
nezeu iese nainte din


"fiii teologii cercurile pioase nu
iau n chemarea Sa, va fi luat de cei dis-
iar nu vor primi altceva dect un
"Prea trziu!", rostit din nchise ale de
6. momentului
.. Poate fi prea trziu!". n aceste cu-
vinte despre momentului. Ea la
219
MESAJUL PARAIIOLf.LQM. LUI IISUS
une Acesta este mesajul parabolei datornicului (MI.
5, 23 s; Le. 12, 58 S.)ll. MI. 5, 25: TC!> avu&i.K<p: care sa dus
la curte (Ia ca recupereze o datorie. Mi}X01E (erE
xapa541 o 141 KPl1W nu trebuie redat prin "de tea
ca nu cumva ntro zi" (Luther), aceasta implicnd
unea sar putea ntmpla cndva n viitor, ci prin "ca nu cum
va (nainte ca voi ce se Kai. de; qro).,aKftv
condamnarea la nchisoare pentru datorii ntem
nitarea ca n general, nu sunt cunoscute n legea iu
De aici trebuie conchidem Iisus se n mod
deliberat la practici juridice neiudaice, pe care auditoriul
le considera inumane lucru este valabil despre Ka
Mc. 9,42, vinderea sotiei cuiva, MI. 18, 25, tor-
tura, MI. 18,34). V. 26, Oi> ,,nu vei de acolo"
(evitarea a pasivului). Tov EO'Xa10v 1COOp6:V't11V: un
sfert de "as" (n Palestina 1/ 100 dintr-un dinar; ci BiI!., 1, p.
291) era cea mai subdiviziune a monedei romane. Nici o
nu va fi napoi; corectitudinea n
calcul pentru a ilustra cu rigoare va fi
Voi, spune Iisus, n acuzatului care n
curnd trebuie n care poate fi are
stat n orice moment care adversarul n drum
spre tribuna!. Entuziasmat de pe care o
Iisus pe un ton de implorare:l4: ct mai este
timp! datoriile! potrivnicilor in
(cf. MI. 18,26, 29)! nu succes
astfel, vi se poate ntmpla tot ce este mai ru!
este strns de parabola conomu
lui necinstit (Le. 16, }8). V. 1 , "A
ct se pare, se presupun galileene; acel1t).,ouO'loC;
probabil trebuie considerat drept proprietarul unei ntinse
care n fiind reprezentat de un ico
nom
H
Orientul nu nimic despre contabilitate
220
CERIr-rrA M01-1ENl1JLUI
V. 3: E't1tEV SE. Ev ECX'O'tQ), "el a considerat" (semita
nu are cuvnt pentru "a gndi", "a .. a considera").
LKa1tu:lv: el nu este "lucreze n V. 4,
"Eyvrov (aor.): "mi s-a ntmplat mie". V. 5-7: El
(v. 1) falsificnd socotelile. Da-
tornicii (xpeO<pt1.AE'tT)C;) sunt fie care trebuie livreze
o (o o treime sau un sfert) din
colta terenurilor n locul rentei, fie negustori cu ridicata, care
au dat cambii pentru bunurile primite. 100 = cca 800 ga-
loni (1 bath = 38 1., n.t.) de ulei corespund recoltei de la 146
de

unei datorii de circa 1000 de dinari; 100 de kori
(= cca 120 quarteri)l1, ( 1 kor = 388 1, n.t.) de gru, echivalea-
cu 550 cwt corespunde recoltei a circa 100 de acri
ll
(n./.:
1 acru = 2046, 7838 m
2
) unei datorii de cca 2500 dinari.
Deci era vorba de grele. Scutirea (400 galoni de ulei
24 quarteri = 69, 6 hl de gru) este aproximativ n ce-
le cazuri, deoarece uleiul este mult mai scump dect
grul
w
; valoarea sa n ar fi n jur de 500 de dinari4/). n
parabola Iisus preferinta povestitorului ori-
ental pentru cifre mari'l. V. 6 s., .6.e1;cxl 00'0 ta YPixl .. II..1.cx'ta:
zapisul lconomul are polita n sa. El i la-
pe datornici spernd frauda fiind
de va trece n sau i
noi. V. 7. Aeyu: asupra prezentului is-
toric, vezi pp. 222 s. lconomul a tratat n mod similar pe
restul datornicilor (eva h:aatov, v. V. 8, Kat E1tTIVeaev 6
""PlOC; 'tov ohcov6J.loV 'tfic; cum se pare, lC"-
plOC; se referea la origine la Iisus mai sus, pp. 51 s).
Mult discutatul produs n mod firesc de o
care pare prezinte pe un delicvent ca pe un model
41
dispare
atunci cnd parabola n fonna sa (vv. 1-
8) trecem cu vederea digresiuni le (vv. 9-13). Ca n para-
bola casei sparte in noapte". se pare lisus un caz
22 1
MESAJUL PARABOlELOll LUI IISUS
real, care i fusese adus la cu indignare. n mod de-
liberat, El l-a preluat ca pe un exemplu, ii va asigura
o att timp ct nu inci-
dentul. Ei s-ar fi ca Iisus istorisirea, ex-
dezaprobarea, dar, n loc de aceasta, spre surpriza
lor, Iisus il pe delicvent. "Este foarte bine indig-
trebuie aceasta Voi
n ca acest iconom care a cum
un dezastru iminent l cu ruina, dar criza care
pe voi n care, este
incomparabil mai ngrozitoare. Acest om a fost (v.
8a), a recunoscut natura a

El n-a
ca lucrurile urmeze cursul, ci a desigur
scrupule ('tflr; 6:5t1Ctar;, v. 8); Iisus nu-i nu
aceasta ne aici, ci pru-
denta cu care scopul de o
pentru voi, de asemenea, semnul vremii cere de
totul este njoc!".
n acestei a vremii, evaziunea este imposi-
Acesta este mesajul parabolei bogatului nemilostiv a
lui (Le. 16, 19-31).
Foarte din punct de vedere lingvistic este inci-
n Le. a prezentului istoric repetat de ori (v. 23:
6p(X; v. 29: AE'YEt). Din cele de exemple de prezent
istoric care apar n materialul marcan preluat de el, Luca
4S
n-a
dect unul singur (Le. 8,49: epXE-rat), iar pe celelalte
optzeci le-a respins. De unde cele cinci ca-
zuri de prezent istoric care apar n parabolele lucanice (13, 8;
16,7,23,29; 19,22) n introducerea la o (7, 40)
constituie o despre unei de
prelucanice. n scopul de a parabola n ca
un ntreg este prima parte din
binecunoscutul material popular privitor la inversarea sortitar
222
MOMENTIJLUI
n viata de apoi. povestirea despre
lui Si-Osiris, fiul lui Setme Chamois, in lumea sub-
care se ncheie cu cuvintele: "Cel care a fost bun pe
va fi binecuvntat n iar cel care a
fost pe va suferi n Iudeii
alexandrini au adus povestire n Palestina, unde ea a
devenit foarte ca istorisirea despre cel
bogatul Bar Ma'jan; lui Iisus i era
istorisire faptul EI a flcut uz de ea n
parabola cinei celei mari (vezi pp. 215 ss.). Acolo am relatat
deja inceputul istorisirii, cum la nmonnntarea n-a
participat nimeni, n timp ce a fost nmormntat cu
mare acum, istorisirii. Unui coleg al
turarului i-a fost dat ntr-un vis soarta celor doi
oameni pe lumea cealaltA: "Cteva zile nmonnntare.
acel colegul n de o parad.i-
udate de praie lin El il pe Dar
Ma'jan care pe malul unui pru, ncercnd
apa, dar nu putea aceasta"'. V. 19: Omul
bogat, care nu era nevoit chefuind n fiecare zi,
ntr-o costisitoare mantie de purpurie care purta
pe dedesubt de in egiptean fin
49

sale, cu toate cum soarta sa,
el este reprezentat ca un chefliu necuviincios, se prin
faptul Iisus recurgea la un material binecunoscut
rilor V. 20: este unicul personaj din Ptb01e
i se un nume; numele ("Dumnezeu are o semnifica-
este un olog (tf3el3A.l1to = e = "aruncat
pe jos" , care de o de 21 b); ca
(7ttroX6;, cf. In. 13, 29), el are
la poarta conacului celui bogat, unde obolul de la tre-
V. 21: E1tl9u).lEv cu infinitivul n Luca "totdea-
una"su o "bucuros ar fi putut) s-ar
223
Mf.'iAjUI. PARAlIOLF.WII LUI IISUS
fi indestulat"" . 'AnO t&v 1tutt6vtoov CUlC. tftt; tOU
7tAOUcrlOU: 1tl1ttElV "" nephal, semitica evitare a pasivului "a
fi aruncat"Sl . Deci ar fi trebuit se astfel: "ceea ce
era aruncat pe de cei ce la masa
lui". Nu trebuie ne gndim la "cele ce de la masa
celui bogat" ca la .. firimituri", ci ca la de pine pe
care le muiau n sos, sau cu care minile,
apoi le aruncau sub

Ct de bucuros fi
rat foamea cu acele de pine! Cinii sunt
cinii ce pe care nu se pot de
a-i adulmeca pe ologii cei
Potrivit conceptiei din iudaismul trziu, '5a
ar fi indicat el era un pedepsit de Dumnezeu. Astfel,
unnarea trebuie fi fost cu totul pentru
tori. V. 22: Ele; tOV K6A1tOV este o denumire a locului
de onoare de la ceresc, la dreapta Avraam
(cf.In. 13, 23); acest loc de onoare, cel mai inalt la care se
tea spera, pe locul cel mai inalt n adunarea
celor 1 ntmplat o a soartei:
pe el l vedea pe bogat la masa sa, acum el
este stea la masa pe el era
desconsiderat, pe cnd acum se de onorurile cele mai
nalte. El a descoperit Dumnezeu este Dumnezeul celor
mai al celor mai mizeri. 'A1tt9avev SE Kal. 6 1tAoOOlOe;
Kal. EtCUPl1: funerariile bogatului au fost, cum
rialul folcloric mai sus, ceva magnific. Vv.
nu se la soarta ci la starea imediat de
teSl. Aceasta reiese dintr-o cu povestirea
de Iisus se prin utilizarea cuvntului
(v. 23), deoarece Noul Testament face o deosebire
ntre starea din c).Sl1e; cea din ytEvva
Sj
aici
este n chestiune starea

V. 23: n
a iudaismului trziu, cei cei se pot vedea
224
MOMEI'<I1JLUI
unii pe n starea

V. 24: Bogatul face apel
la nrudirea sa cu Avraam, la partea sa (prin dreptul de
Ia meritele prisositoare ale lui Avraam. Modes-
ta sa cerere ct de teribil era chinul doar un
singur strop de pe luat din praiele ce curgeau prin
celor ar fi adus o alinare a sale. V.
25: nrudirea sa cu Avraam a fost ('tf.JCVOV)SI, dar
nu ca o a lui la mntuire
s9
Potrivit din
v. 25, s-ar putea doctrina recompensei, care este n-
aici, nu are dect o pur (pe
n de dincolo, chin; pe n
viitoare, indestulare). Dar independent de contradictia din
context (vv. 14 s.), unde a dat Iisus a se c; n
sine iadul n sine este cu raiul?
Ceea ce spune in realitate v. 25 este lipsa de
iubire sunt pedepsite pietatea sunt
acestea sunt clar demonstrate de ce se face cu ma-
terialul popular utilizat de Iisus. Deoarece acest materi-
al era bine cunoscut, Iisus nu face altceva dect sugereze,
a dezvolta tabloul, conditia celor doi oameni; pe de o par-
te utiliznd numele care "DWlUlezeu aju-
(v. 20), pe de parte, prin din vv. 27 sS., n
care bogatul starea sa de

V. 26:
tia" irevocabilitatea lui Dumnezeu; deci
Iisus nu nici o a purgatoriului. V. 27: ne-
IJ.'V1l<; o a mortului "poate ntr-un vis,
sau ntr-o viziune'<6I. V. 28: Ll.lajlap'tupEcr9at, nsemnnd "a
conjura" (cu referire la de moarte). V. 31:
'Avcxcr't'fi introduce punctul culminant. acum a fost nu-
mai o chestiune de a mortului "poate ntr-un
vis, sau intr-o viziune", acum apare ideea invierii sale
corporale. Q att de mare minune, care toate
dovezile cotidiene ale puterii lui Dumnezeu, nu face aici o
225
MF.SAj UL PARABQlF.LOH LUI IISUS
impresie asupra acelor oameni care nu vor asculte pe
Moise pe prooroci", nu vor li se
la "Moise prooroci", ca a revelatiei (vv, 29-31),
este (ceea ce este, de asemenea, valabil pentru
Le. 13, 28); expresia nu exclude obedienta de revelatia
ci, mai cum este demonstrat de Le.
24,27,44, o include, deoarece aceasta aduce din Le-
ge din prooroci la mplinirea ei (Mt. 5, 17),
Parabola este una dintre cele patru parabole cu


Primul punct se la inversarea soartei in de
apoi (vv, 19,26), iar cel de-al doilea (vv. 27-31) la cererea bo-
gatului ca Avraam a-I trimite pe la cei
cinci Deoarece prima parte este dintr-un prea bi-
ne cunoscut material popular, accentul se pune pe noul "epi-
10g'<6) pe care Iisus l-a primei Ca n toate cele-
lalte parabole cu n aceasta accentul cade pe
punctul al doilea, Aceasta Iisus nu co-
menteze o nici nu are de gnd dea n-
despre de apoi, ci parabola pentru a da
un avertisment despre iminentul pericol acelor oameni care
cu bogatului. Astfel, cel este doar o
aici pentru contrast. De fapt, pa-
rabola se la cei cinci n-ar trebui fie
parabola bogatului a lui ci parabola celor frati.
Fratii care n oame-
nii potopului, ducnd o de griji,
dea zgomotului al potopului ce se apropie
(Mt. 24, 37-39 par.), sunt oamenii acestei huni, la fel ca fra-
tele lor cel mort. ntocmai ca el, in lux egoist, surzi
la cuvntul lui Dumnezeu cu moartea,
totul se (v. 28). Cu sceptici oameni de
lume i-au cerut lui Iisus o despre de
moarte, voia ca ei dea avertismentului
226
CEHI NTA
Iisus voia le ochii, dar a le satisface cererea nu era
calea cea De ce a refuzat Iisus o Pentru sa-
tisfacerea cererilor nu ar fi avut nici un sens; cea mai
mare minune - o nviere - ar fi fost

cel ce nu
se va supune Cuvntului lui Dumnezeu nu va fi convertit de
nici o minune. Auditu salvamur, non apparitionibus (Bengel),
"ne vom mntui prin ascultare nu prin vedenii". Cererea de
a se da un semn este o evaziune o de im-
Astfel, este "Dumnezeu nu va da
semn acestui neam" (Mc. 8, 12)65 .
Ce este de Iisus a prin mereu
noi: (Me. 13,35), mijloacele
66
,
aprinse!" (Le. 12, 35), n haine
de (Mt. 22, 11-13). acestor metafore al al-
tora este ilustrat cel mai bine prin mica parabo-
a oaspetelui de (Mt. 22, 11-13 )61. V. Il:
EtaeA9rov oE o geaaaa9al
La banchetele fonnale, un semn de este
acela ca gazda nu participe la (vezi, de exerrlplu, Lev.
r. 28, la 23, 10); el i pe ntre ei apa-
re doar n timpul "Evouj.la yaj.lou: acea de
care (v. Il ) nu trebuie ca un
special, purtat n ocazii festive, ci ca o
(cf. Apoe. 22, 14; 19, 8)6'. O
este o pentru V. 12: Pentru modul de adresare
hape, vezi Mt. 20, 13. IT6X; "cu ce drept
(nu "prin ce mijloace") ai intrat aici?". "Dar el ast-
fel nu ni se spune cum a ajuns el
se fi strecurat fi fost invitat i era fusese
descoperit? Sau sa fi fost o in-
gazdei, iar sa - un gest de sfi-
dare? Paralela pe care o mai jos, un
alt El a fost invitat, era un neghiob; poftirea la
227
MESAJUL PARAUOLELOR LUI IISUS
a venit mai dect se l-
a De unde reiese parabola este una dintre
numeroasele parabole de

Poftirea poate veni n orice
moment. Vai de cel
Ce anume a voit Iisus prin curat
care constituie pentru primirea la
rea Aici trebuie alegem ntre rabinic
cel al Evangheliei. va fi n b. Shab. 153a, pre-
cum Un teolog palestinian de la secolului I
d. Hr., R. Eli ezer, a zis: cu o zi naintea
voastre. Elevii l-au ntrebat: Cum poate un om zi-
ua sale?)). Iar el le-a Deoarece el poate
mine, este cu att mai necesar se
de-a lungul ntregii sale el se va afla ntr-o stare de
n plus, Solomon, n sa, a zis:
ta fie mereu iar capului nu-i
ungerea))" (Eccl. 9, 8). n explicarea acestei ziceri, o
a lui Rabban Iohanan ben Zakkai (ce. 80 . Hr.}HI, de-
spre un rege care a trimis la un banchet a spe-
cifica ora. n timp ce s-au nebunii au venit n
straie de lucru. a venit chemarea, iar cei care nu erau
n haine curate n-au fost la banchet. Aici im-
plicarea este echivoc: festiv este


Pune-I pe tine n ziua dinaintea tale, n ziua dinaintea
potopului , pune-I chiar crizei este
converti rea. Dar o interpretare a metaforei hainei
de are originea n Vechiul Testament este clar
din general al lui Iisus EI a avut n
a doua intrepretare, citim n Is. 61, 10 (un capitol
Iisus i-a acordat o MI. 5,3 s; Il ,
S par. Le. 7,22; Le. 4, 18 s.): m-a cu haina mn-
tuirii I cu m-a acoperit; I ca unui mire mi-
a pus Mie I ca pe o fi-a mpodobit cu

228
MOMF.N'f1JLUI
Dumnezeu i pe cei cu haina
de a mntuirii. Literatura in mod
frecvent despre Cartea a lui Elloh
62, 15 descrie cu care vor fi cei
cei precum aceasta va fi m-
! un al de la Domnul Duhurilor. !
vostru nu se va nvechi , ! nu
va pieri de la Domnului Duhurilor" n.
n mod repetat, Apocalipsa despre es-
hatologic ca despre haina (3, 4, 5, 18), roba din in
fm ( 19, 8) pe care o va da Dumnezeu. Pistis Sophia 8
73
zice:
fie ca bucuria se adune la bu-
curie, mplinitu-s-a mie vremea spre a-mi pune
(EVOUf.!CX) care a fost pentru mine dintru inceput".
n toate aceste pasaje, roba sau al
Slavei, este un simbol al acordate de Dumnezeu (c!
mai ales Is. 61, 10), iar a fi cu este
un simbol al dobndirii de membru al
ne amintim Iisus a vorbit despre epoca
ca despre un nou (Mc. 2, 21 par.; vezi pp.
155 s.) a comparat iertarea cu haina cea mai cu care
l-a pe fiul risipitor. (Le. 15,22; vezi p. 169);
deci nu ne putem ndoi la baza lui
MI. 22, 1I-l3. Dumnezeu curat al
al virtuoase. Pune-I pe tine cu o zi mai inainte de
sosirea potopului, cu o zi mai nainte de
chiar
Ceea ce Iisus prin convertire a fost subliniat pen-
tru noi in mod repetat de J. Schniewind
7
.: ea este bine
haina de (MI. 5, 16), este cu untde-
lemn (6, 17), este cntec joc (Le. 15, 25), deoarece ea n-
bucurie - bucuria copi lului ce se ntoarce bu
curia lui Dumnezeu ce se la intoarcerea unuia, mai
MESAJUL I' AltAlIOLELOR LUI IISUS
mult dect pentru de oameni
numai atunci ntoarcerea este cnd ea aduce
o nnoire a
Primul pas n spre este te faci

ca
pruncii" (MI. 18, 3Y6. lui "precum pruncii" este o
bine i s-au dat multe
n orice caz, trebuie se considere ca lucru cert prin
"copii" trebuie copiii "mici"; ex-
presia din Evanghelia lui Toma 22: (copii) ce
sunt sunt ntocmai ca cei ce n
Trebuie trecem cu vederea precum cele ce pro-
vin din modul de a gndi accidental care nu sunt
de uzajul oriental, n special de cel biblic. De exemplu, co-
pilul este gata el este prin natura sa urnit"
Astfel posibile trei Mai nti, n terminolo-
gia este o bine a se compa-
ra prozelitul cu un "copil deoarece la botez Dum-
nezeu i-a iertat

Aici copilul foarte este un tip

al n MI. 18,3, ar avea
nu devii curat (prin iertarea lui Dumnezeu)
precum copiii nu se va permite intrjl'J n
lui Dumnezeu". a doua interpretare, mai probabi-
este de Matei n context. El expresia
"a devenit ca un copil" prin: ta1tEWOUV saut6v (MI.
18,4), "a te umili pe tine a te smeri este actul de
turisire a vinei
BO
, este o autonjosire n lui Dumnezeu;
n MI. 18, 4: "Oricine se va smeri pe sine (n lui
Dumnezeu), (astfel nct ca pruncul acesta"ll. n
interpretare, n micimea co-
pilului, iar "a se face ca un copil" "a deveni
mic", n lui Dumnezeu. compararea lui
MI. 18,3 cu parabola cu cea demonstrea-
loghionul a fost transmis la origine n mod izolat; numai
230
MOMF.NTULUI
intr-un stadiu mai trziu al v. 4, poate o altera-
a lui Mt. 23, 13b, a fost pus in contextul prezent. Astfel,
trebuie o a treia interpretare a lui "a te face
ca un copil". Utilizarea de Iisus a cuvntului Abba (Mc.
14, 36), adresndu-se lui Dumnezeu, este n n-
treaga acestui fapt izbitor tre-
buie n antiohieni-sireni: Hrisos-
tom, Teodor Teodorot, Abba (sub fonna yaba este folosit
azi in limba era cuvntul de copilul mic
de

era un cuvnt familiar, de ziua, pe ca-
re nimeni nu a utilizeze ntr-o de adre-
sare Dumnezeu. Dar Iisus a !lcut aceasta: El a vorbit
ceresc ntr-un mod att de de
tor de intim ca un prunc Poate aici
avem cheia lui MI. 18,3" ; copiii sunt cei care zic Abba. "Da-
nu Abba, nu intra in
lui Dumnezeu". n favoarea acestei a expresiei .. a
te face ca un copil" simplitatea ei, precum
faptul ea are n inima Evangheliei. Deci pri-
mul pas pe calea convertirii a celei noi este aceea de a
pe Dumnezeu Abba cu o ncredere copi-
sigur de Lui de
Lui iubire.
Dar cu a te face ca un cum
n MI, 18, 4, miirturisirea vinei (cf, Le, 15, 18),
smerenie, autoinjosire a te face mic din nou n lui Dum-
nezeu. Acestea le avea Iisus n minte in acea 1tupaI3oA'; de-
spre alegerea locurilorla (Le, 14,7-11 par, MI, 20,28 D
it sy). n acest loghion, transmis in versiuni,
are forma unui "cuplet ritmic" in paralelism antitetic" . ArnAn-
versiunile, concordnd n ce contextul struc-
tura, dar cu complet diferite, un exemplu cla-
sic de variante de traducere n Noul Testament (vezi mai sus,
231
MF.SAJUL l'ARAIlOLF.LOR LUI IISUS
p. 29 s.). faJiOl (Le. 14,8), corespunznd lui OEl1tv11crat (Mt.
20,28 s), are sensul general de "banchet"lI6. cei mai
care se disting pe temeiul vrstei sau a so-
ciale'\ sosesc de obicei ultimii. Oaspetele cel mai umi l este
obligat ia locul cel mai de jos, deoarece toate locurile inter-
mediare au fost deja ocupate. ndemnul de a lua de voie
locurile cele mai joase are echivalentul n Prov. 25, 6 s.:
"Nu te naintea crmuitorului nu sta in locul
pentru cei mari; mai se Vino aici!
dect te n n literatura
o este lui R. Simeon ben Azzai (cc. 110
d. Hr.)88; paralela ei cea mai apare n Mc. 12,39 par.
Lc. 20, 46, unde Ii sus cu asprime pe pentru
modul n care aleg cele mai de frunte locuri la
mese. lisus o pentru comportarea la
iar cuvntul1tapaj3oAft trebuie tradus n acest
1
sens
l 9

Referitor la ntrebarea ce fraza de ncheiere din v. 11
(o'tllt<; /) uWt:lv Eat)'tOV 'ta1tEtvro9r,crEtat, leat /) taltEtvt:lv
EaUtOV uwro9ftaEtat), se poate presupune mai nti ne
n unei concluzii generalizatoare secundare (vezi
mai sus, p. 114 s.), de o pondere contra acestei
presupuneri este faptul paralela con-
chide cu o a lui Hillel (cc. 20 . Hr.), de un cu to-
tul "Smerenia mea este mea, iar
rea'mea este smerenia mea", Din aceasta putem deduce v,
II este un proverb pe care Iisus l-a n uz ca-
re n literatura era asociat cu o recomandare referi-
toare la comportamentul la mese, Problema este numai
fraza de ncheiere avea sens pentru Iisus, ca pentru
HiIlel. Pentru cel din ea este o de
"Mndria va avea o smerenia va fi
Oare Lc. 14, Il a fi, n mod
o de o de
232

Cu nu. cu 14, Il , ca cu Le. 14, 14
b\lO, cu 18, 14 cu MI. 23, 12, Le. 14, II
spre activtatea a lui Dumnezeu, despre umilirea
celor mndri despre celor n ziua cea de
pe Astfel, ndrumarea din Le. 14, II despre doritul
comportament modest al devine introducerea la un
"avertisment eshatologic"92 care are n vedere banchetul cel
ceresc este o chemare de a la de dreptate
prin noi de a ne smeri naintea lui Dumnezeu.
n fel, slugii din Le. 17,
este un ndemn de la orice fel de
Nu este sigur zisa a fost la origine
ucenici lor cum contextul prezent, dar care este
marcat de un puternic caracter lucanic Y
'
, deoarece este
ielnic grupul de Cxn60""tOA.OUl (17, 5) includea agricultori
care posedau vite robi - chiar descrierea nu
unei mari -, gospodarul care
este subiectul putea permite dect un singur
rob, i revenea att munca cmpului,
ct treburile de Deci, deoarece utilizarea expresiei
El; UJ..l&v (17, 7) introduce n general ziceri adresate
sau se poate presupune lucru este
valabil pentru nchipui
9
', zice
Iisus, cineva dintre voi i-ar zice slugii sale, cnd aceasta s-
ar ntoarce de la arat sau de la
Nu, ci probabil i-ar zice:
masa ca cnez ncingndu-te,
ce voi mnca voi bea, aceea vei mnca vei bea
tuh). Va el , oare, slugii sale a racut cele poruncite?
voi, cnd fi tot ceea ce (Dumnezeu) v-a p0-
runcit Dumnezeu
96
, ar trebui

Nu suntem de-
ct biete
911
slugi nu ne-am racut dect!/\! datoria". N-am
nimic pentru a merita aprobarea lui Dumnezeu, toa-
233
MESAJUL I'ARAIIOLF.LOM. LUI IISUS
te faptele noastre cele bune nu ne la nici o pre-
de EI.
Dar convertirea merge mai departe; ea se in acte,
n la in refuzul de a sluji la doi domni (Mt.
6,24; Le. 16, 13; EI,!. lui Toma 47 a)I, n ascultarea de porunca
lui Dumnezeu (Le. 16,29-31), n ascultarea de cuvntul lui
Iisus. precum omul ce o jugul pe
pe umeri, astfel ca fie de lan-
or de frnghii la fiecare al juguluP, tot astfel ar tre-
bui ucenicii lui Iisus ia jugul lor pe umeri,
spre a sarcina
l
; sarcina lui Iisus este mai dect
cea , 28-30). Totul
depinde de acesta este mesajul parabolei celor
case (MI. 7,24-27; Le. 6, 47-49). Intocmai precum ploile to-
de

de pun la ncercare teme-
liile caselor, tot astfel brusca irupere a potopului pune la in-
cercare voastre. Predica de pe Munte se incheie cu
Judecata din Cine-i va Cel f.Pp6v\I .
omul care a recunoscut Scriptura
a zis numai casa cea pe sigura de temelie
n Sion va suporta izbirea potopului (Is. 28, 15): "Cel ce
se va bizui pe ea nu se va (Is. 28, 16). Contemporanii
lui Iisus omul care Tora de ea
nu poate fi Iisus ii ntoarce inapoi la Scripturi,
i un nou, extras din propria Sa
de autoritate: "Oricine aude cuvintele Mele se
supune lor" . Numai simpla auzire a cuvntului lui Iisus poate
duce la pierzare', totul depinde de ascultare (supunere).
Dar supunerea trebuie fie camerei
festive care a fi scena mntuirii este strm-
cel ce va vrea intre trebuie se pentru
aceasta ct mai este timp; vor intre, dar nu
vor efortul necesar (Le. 13, 23 s.)9. Este indeosebi
234
CERI NTA MOME1\'TULUI
greu pentru bogat, acel bogat brutal din Orient la care se gn-
Iisus, cnd zice mai este pentru o (cel
mai mare animal cunoscut n Palestina)' o prin ure-
chea acului, dect pentru un bogat intre n lui
Dumnezeu (Mc. 10,25 par.}II. Iisus pretinde din partea
celor ce-I Lui fie gata a se preda cu totul. Criza
cere o cu trecutul chiar - da-
este necesar - ruptura de cele mai apropiate rude (Le. 14,
26 s. par.). Aceasta este metaforei despre
ngroape pe lor (Mt. 8,21 s.; Le. 9,61,62 s.)
despre plugarul ce trebuie drept inaintea sa.
Plugul palestinian, foarte este condus cu O


Acea de obicei stnga
lJ
, trebuie ca in ace-
timp plugul n sus, regleze adncimea
turii prin ridice peste stncile pietrele din ca-
lea sa
lO
Plugarul pentru a mna boii


cu ajutorul unei vergi lungi de aproape doi
metri cu un vrf de fier
l6
n timp,
el trebuie ntr-una printre boilor spre a
brazda. Acest tip primitiv de arat dexteritate
plugarul imprejur, brazda
cea devine Astfel, oricine urmeze pe
[isus trebuie fie orice cu trecutul
ochii numai spre lui Dumnezeu, ca-
re vine. n mod repetat, Iisus l cel entuziast,
amintindu-i uceniciei: acesta este obiectul zicerii n
Mt. 10, 37 s. par. Le. 14,26 s., a ce lip-
sa de a Fiului Omului (Mt. 8, 19, s.; Le. 9, 57; Ev. lui
Toma 86, aici introducere) a agrafonului despre foc,
n Evanghelia lui Toma 82 la Origen
l1
: .. Cel ce este
Mine, I Este foc; I Cel ce este departe de Mine, I
Este departe de
235
I'ARAnOI.F.LOH LUI !ISUS
A fi Iisus este periculos. nu
nici o perspectiva dc fericire ci,
focul necazului ncercarea nsa,
oricine, cednd fricii , ntoarce spatele lui Iisus,
trebuie n minte se exclude el de la
lui Dumnezeu. Numai prin foc se poate ajunge la
n mod, ca aceste cuvinte descurajatoare, parabola
celui ce un "turn" cea a regelui ce pune la cale un
sunt spre autoncercare (Le. 14, Prin
exemplul mai al gospodarului ale din
netenninate, l fac obiect de ct prin
cazul mai important al regelui care, o campanie, a
subestimat inamicului trebuind de aceea se supu-
de pace impuse de acesta
10
, Iisus ajunge la n-
demnul: Nu

un lucru
pe este mai dect un lucru pe care nici
car nu l-ai nceput
de aceste parabole n virtutea
este parabola din Evanghelia lui Toma 98, o pa-
din aspra realitate a

"Iisus a
zis: este ca un om care a vrut pe
un om tare. El scos spada n casa sa a nfipt-o n perete
spre a mna sa va apoi, el l ucide pe omul cel
tare". precum acest asasin politic puterea na-
inte de a se arunca n periculoasa sa tot astfel trebu-
ie voi la ncercare spre a vedea
aventura la capat<l.
Parabola ntoarceri i duhului necurat (MI. 12, 43-45b
14
; Le.
Il , 24-26) avertisment. Att limbajul, ct
parabolei sunt palestiniene. V. 43: Un
"duh necurat" este un sinonim iudaic pentru "demon"25;
este un aramaism (evitarea pasivului) trebuie redat
prin (cuvintele): "cnd un demon a fost gonit n de-
236
UCENICIE iMf'Ll NIT
natural al el
deoarece nu poate fie dect acolo unde poate pro-
voca distrugere. V. 44: Compararea unei persoane posedate
cu "casa" unui demon este de actualitate in Orient
27
Ca-
sa este pen-
tru ceremonioasa primire a unui oaspete. V. 45: "EI ia cu dn-
sul demoni"; victima sa este O
este cele duhuri rele
fiecare de de
Parabola o mare dificultate: ea pare
nici o ca un fapt de univer-
n acest caz, alungarea de Iisus a demonilor ar
fi fost de sens! Dificultatea dispare
tem
21
v. 44b este n realitate, n se-
o

ar trebui ast-
fel: la ntoarcerea sa el (demonul) casa
atunci ia cu dnsul alte
duhuri, mai rele dect el cu se
acolo, iar starea de pe a acelui om este mai rea dect cea
dinti" (MI. 12, 44b-45a). Deci nu este ceva prede-
terminat inevitabil, ci un lucru pentru care omul este
Casa nu trebuie atunci cnd spi-
ritul ostil lui Dumnezeu a fost expulzat. Un nou trebu-
ie acolo, cuvntul lui Iisus trebuie fie regu-
de iar bucuria lui Dumnezeu trebuie o
pe ea. Ea trebuie o Katol1CTl'tllPlOV 'tou
eEOU Ev (Ef 2, 22)lO.
7. Ucenicie
parte a subiectului nostru trebuie drept in-
troducere parabolele gemene ale comorii din (Mt. 13,
44; Eli. lui Toma 109) a (MI. 13,45 s.; Ev.lui
237
MF.5NUL PARAOOLELQR LUI IISUS
Toma 76). Acestea sunt strns legate ntre ele, vor fi fost
rostite n ocazii diferite (vezi mai sus, p. 94).
Versiunea complet a parabolei comorii din
n Evanghelia lui Toma, este la p. 37. V. 44: O pa-
cu o introducere datival (vezi mai sus, p. 104 ss.):
.. Acesta este cazul cu lui Dumnezeu". 911oaup@
1Ct1CPUIlIlEvq>: Iisus se va fi gndit la un vas de
nnd monede de argint sau bijuterii. Nwneroasele invazii ca-
re s-au perindat peste Palestina n cursul secolelor, ca o con-
a ei intre Mesopotamia Egipt, n
repetate rnduri la ngroparea obiectelor de valoare n
Comoara este o fa-
n folclorul oriental. Despre una dintre ele se
in sulul de cupru de la Qumran. 'Ev tep elrpQl: n arti-
colului, vezi p. 9, v. 2. uOv EUp<i>v lxv6pro1tCX;: Este evident
omul este un biet zilier; boul (ca n j . Hor. 3, 48a) se scu-
ntr-o n timp ce trage la plug. "'E1CPU'VEV: vor-
birea nu are deloc fonne compuse prin unnare, nu
repetarea unei n cazuri in care noi am
el ar fi necesar, deci ar trebui expresia prin "el a as-
cuns-o din nou" n-a spus nimic despre ea
nui"). astfel, el a atins scopuri: comoara a
ca parte a iar ei a fost (ngroparea
era una dintre cele mai bune fOmle de asigurare
contra furtului - vezi p. 67, n. 51). Moralitatea sale
nu este in considerare. se noteze
fapta sa a fost din punct de vedere fonnaPl. Timpuri-
le prezente istorice, \Ut(Xytl, 1tIDAt, for-
ma a parabolei i precede lui Matei"'.
n Evanghelia lui Toma 76, parabola
precum "Iisus a zis: este ca un
om, un negustor care avea a gAsit o Acest ne-
gustor era prudent. El vndu acea
238
UCENICIE
pentru el MI. 13,45: llaw 6jloia Ea'tl.v:
cu o introducere (vezi mai sus, pp. 104
ss.), dar de data aceasta cu Wl aorist. 'Ejl1Wpq:I: este
(n contrast cu "un comerciant") Wl negustor cu ri-
dicata, un mare om de afaceri. Zl1'tO\lVU jlapyapi-
n loc de aceasta, Evanghelia lui Toma are: "care avea
(cpop'tiov), ntrebarea despre felul
acelor (Fapt. 27, 10 pe Q'opt"iovpentru a
desenma navei). Matei l face pe acest ne-
gustor un comerciant de perle, aceasta este desigur o
ea anticipnd Perlele s-au bu-
curat de o de-a lungul ntregii perioade a anti-
Pescuitullor se practica n special n Marea n
Golful Persic n Oceanul Indian, de
erau utilizate ca sub de coliere
l
!. Auzim de-
spre perle valornd milioane, Cezar i-a mamei viitoru-
lui siiu Brutus, o n valoare de 6 milioane
(ntre 50.000 100.000 lire sterline)". Se spune Cleopatra
posedase o in valoare de 100 milioane (1 ,5 mili-
oane de lire sterline)17. V. 46: "Eva (1toUUjlOV jlapyapi'tllv)
este, ca att de adeseori, o redare a aramaicului hadh,
care propriu-zis ar trebui redat prin 'tlva; deci nu este vorba
despre "acea ci despre "o de
astfel este ea de Evanghelia lui
Toma ("el a o llE1tpaKEV 1ttlv'ta ooa din
nou Evanghelia lui Toma originalul: "el vndut
Aceasta este Wlica interpretare a
Matei a exagerat sensul sub lui 13, 44
l9

dintre metoda descoperirii n fiecare caz (n v.
44, plugarul peste comoara din pe in
timp ce, n v. 45, perla este o anevo-
nu are nici o deoarece negustoru}
nu era expert n domeniul perlelor. n ambele parabole, desca-
r
239
MESAJ UL PARAOOLELOn LUI IISUS
perirea este o iar dublarea parabolei nu are n vedere
modul de descoperire, ci contrastul dintre bogat.
parabolele fac uz de o n
le orientaleCI.I . se ca povestirea despre co-
moara din fie cea despre un splendid palat pe care
ci l-a sau despre o de sclavi cu care el
se prin bazar (vezi p. 37), sau despre decizia unui ju-
care fiul trebuia se
cu fii ca proprietarului

n povestirea despre
auditoriul s-ar fi ca descoperirea perlei
fie unei deosebite, sau ca perla salveze
unui ce n minile tlharilor
2
Dar, ca ntot-
deauna, iisus prin interpretarea acelor
binecunoscute povestiri n fel nct accentueze un as-
pect cu totul de ntrebarea
este: care aspect anume?
n general, dubla este de
lui Iisus privind o de sine. n reali-
tate, ea este "cu totul este ca
un apel imperios spre Cuvintele cheie sunt
mai cmo 'tf}l; xap.c; (v. 44; ele nu sunt n mod expres
intrepretate n cazul negustorului, i se lui tot att
de bine). Cnd marea bucurie, orice l cu-
prinde pe un om, ea l n cea mai
parte a lui gndirea. Orice altceva
i pare lipsit de valoare n cu acest bun
Nici un nu i se pare prea mare pentru el. Predarea re-
zerve a celor mai scumpe valori devine ceva de la sine
Faptul n parabola pereche nu este ceea ce dau cei
doi oameni, ci motivul pentru care ei fac acest lucru;
enta a splendorii descoperirii lor. este cu
lui Dumnezeu. Efectul pline de bucurie este
zdrobitor; ea umple inimile de rezerve; ea face ca intregul
240
UCf. NIClf.
scop al realizarea comuni unii cu divinitatea
deci cel mai devotat sacrificiu de sine
4l

cugetare expresia n parabola
celui mare, n Evanghelia lui Toma 8: El a zis:
este ca un pescar care aruncat mreaja
n mare apoi a scos-o: (ea era) de mici. Printre ei
acest pescar a un mare bun. El a
aruncat cei mici (napoi) in mare a ales ezita-
re cel mare. Cel ce are urechi de auzit
Cantitatea de prins Cnd pescarul
mreaja, cu de plumb pe margini, n apa
de ea cade n ca un clopot. Plasa
adesea de mai multe ori la rnd. Un observator
modem a 20-25 de pe$ti la o prindere". in
cnd pescarul tras mreaja la (c! p. 264), a un
mare de mici n ea, dar printre ei un mare
frumos. poate a dintre
cei mici in traista sa, n bucuria sa pentru JCaAA\-
X9UC;41, el la o parte orice astfel de tot
napoi n lac. se atunci cnd un
om este de bucuria celei Bune: toate celelalte
lucruri pierd valoarea n cu valoare su-

Care este calitatea unei care a fost de
mare bucurie? Este aceea de a-I urma lui Iisus. Caracteristica
ei este iubirea, al model trebuie aflat n care a
devenit (Le. 22,27; Mc. 10,45; In. 13, 15 s.). O astfel
de iubire expresia ntr-o trm-
(Mt. 6. 2); ea comori pe ci
n minile demne de ncredere ale lui
Dumnezeu$(>. Este o iubire margini, cum este
de parabola bunului samarinean (Le. 10,25-37). Vv. 25-28:
Punctul de vedere cum versetele introductive 25-
241
I-IF.5AJUL PARAOOLELQR LUI IISUS
28 sunt doar o la ntrebarea despre cea mai mare po-
(Mc. 12,28-34 par. MI. 22, 34-40), a fost de curnd pus
sub semnul pe temeiuri de mare greutat&l. De fapt,
singura este dubla a iubirii; tot restul este
complet diferit este foarte probabil ca Iisus fi exprimat
adesea o gndire att de precum cea n
dubla Am deja (p. 153) "marii n-
se ntruna"!2 este cu privire la
Iisus. se conjectura de lege, repe-
tnd porunca iubirii, cita un cuvnt al lui Iisus, atunci al
9Erov SlIculrooal eau'C6v (v. 29) devine inteligibil; el se
pentru faptul pe Iisus, ce
Iisus. V. 25: ca un teolog ntrebe pe un laic despre
calea spre era un fapt tot att de pe
atunci, pe ct ar fi n zilele noastre.
este aceea omul fusese turburat n de
duirea lui Iisus. V. 28: Cnd, n mod Iisus i
spune era drumul spre ('Cou'to 1tOiEl leal.
directiva Sa trebuie ca dintr-o
a anchetatorului nu are nici un
rost sa nu este de iubirea pentru Dumne-
zeu aproapele

V. 29: Contra-ntrebarea referitoare la
ceea ce Scriptura prin termenul "aproapele" apare
deoarece era n n general, exis-
ta un acord termenul desemna incluznd pe
deplini, exista un dezacord n ceea ce
fariseii erau pe nefarisei ('am
Esenienii cereau ca omul pe toti fiii n-
tunericului"ss; o ca ereticii, informatorii
fie (n nu fie
iar o larg excepta pe inamicii per-
sonali auzit Dumnezeu
57
a zis: pe aproapele
dar- nu este nevoie
59


pe MI.
242
UCF-NICIE MPLINITA
5, 43). Deci lui Ii sus nu i s-a cerut o defini\ie a termenului
"aproape", ci o cu privire la trasarea, n cadrul co-
a limitelor datoriei de a iubi. unde se ntinde
responsabilitatea mea? Acesta este sensul V. 30:
Povestirea care cel n contex-
tul local, probabil a luat dintr-o mprejurare rea-


rreptE:1tcrev: singuratec de la Ierusa-
lim spre Ierihon, lung de 17 mile, este notoriu
pentru ntmplate acol0
6l
. nATJya<; E1n8tv-ce<;:
le (v. 34) victima se

V. 31 s.: S-a pus
intrebarea nu cumva Iisus n realitate de-
scrie pe preot pe levit ca pe oameni de
sau nu cumva este mai probabil ca EI fi avut n
vedere ce interzicea cu
lor de a se spurca prin "atingerea" unui om mort pe cale (meth
Atunci trebuie se preotul levitul
l-au considerat pe omul (10, 30: ca mort
au evitat pe temeiuri levitice. interpreta-
re o foarte mare trebuie se re-
pe care ea le potrivit tex-
tului din Lev. 21, 1 ss. preotului i era interzis chiar n de
toate zilele se de un cadavru (cu rudelor sa-
le cele mai apropiate), levitului nu i se cerea observe puri-
tatea dect n decursul sale cultice.
levitul, ca preotul din Le. 10,31, de la Ierusalim
spre Ierihon, nimic nu le-ar fi interzis "un trup mort
de drum". Trebuie se a fost deter-
minat de considerente rituale, el era n drum spre Ierusalim,
pentru ndeplini acolo ndatoririle sale oficiale. Textul (v.
32) nu exclude presupunere. Dar atunci se
dificultate: cetele de laici care
serviciul la templu, spre Ie-
rusalim n grupuri strnse. fi fost levitul din n n-
243
(
MF$AJUL PARAUOLF.LOIl: LUI II SUS
trziere? Era el, oare, dintre acei de care ser-
veau pennanent n templu? Pc scurt, este dificil privim pe
levit ca fiind condus de considerente rituale. V. 33: Potrivit
formei triadice a povestirilor populare", s-ar fi
teptat acum la aparitia unui al treilea personaj, anume,
preot levit, a unui israelit laic; deci ci s-ar fi ca pa-
rabola o

Va fi fost cu totul
deconcertant pentru ei cel de-al treilea
personaj, care a ndeplinit datoria iubirii, era un samarinean.
dintre iudei populatiile amestecate, care
considerabile, se foarte mult pe tim-
pul lui [isus, ce samarinenii, ntre anii 6-9 d. Hr., la mie-
zul in timpul unui curtea templului,
prin ea oase de oameni

de aici a rezultat o
ostilitate ntre cele

Astfel este clar
Iisus a ales dinadins un exemplu extrem; comparnd dezer-
tarea lui Dumnezeu cu lipsa de egoism a acelui sa-
marinean lui trebuiau fie n stare a
natura a datoriei de a iubi. V.
34: Ka'CEST/GEY 'Ca -rpaUJ.lcua aV'foil: e greu de crezut va
fi avut cu el un pansament probabil folosit broboada
1O
,
sau rupt o din sa de in. "EAeXlo\, )CCXl oi vov:
untdelemnul nmuia (/s, 1,6), iar vinul dezinfecta
11
(ne-am fi
la ordinea 'E1ti 'to rB1.o\, 1C'tl}VOI;: cu-
vntulrBlOv nu pur simplu pronumele posesiv
EClU'tOU ar fi trebuit se omul era un negustor
care pe un asin ori pe un catr, iar el
un al doilea animar
n
, omul era un negustor care
adesea pe drumul acela, reiese din faptul se cu-
cu acel1tcxvooxe\x;, ,,hangiu", precum din promisiu-
nea sa de a se ntoarce n curnd. V. 35: 6:00 BTlvcq>tcx:
pentru o zi ar fi n jur de a 12-a parte dintr-un di-
nar
1J
, Deoarece este improbabil ca samariteanul se fi aflat
244
UCf.NICIf.
pe calea spre de la Qumran, de Marea
se poate presupune sale era
de la de Iordan
14
V. 36: Un subiect mult este
forma pe care a luat-o ntrebarea lui Iisus: "Care dintre
tia trei se pare s-a dovedit a fi aproapele celui care
n minile tlharilor?" n timp ce ntrebarea de
Lege (v. 29) se referea la obiectul iubirii (pe cine trebuie
tratez ca pe aproapele meu?), Iisus, n v. 36, despre
subiectul iubirii (cine a ca un aproape?).
de Lege se la el cnd Care este limita
mele? (v. 29). Iisus i zice: la cel
in pune-te n locul cine are nevoie
de ajutorul meu? (v. 36). Atunci vei vedea iubirii
nu cunosc hotare. e necesar aici ne de ceea ce
se eisegesis. Modificarea formei ascunde
cu greu o Este pur simplu o compatibi-
litate in care nu nimic ce
sunt datele filologice; cuvntul rea' o
ntocmai ca vocabula "cam arad" . Cnd
un om l pe un altul camaradul el res-
ponsabilitatea de a-l trata ca pe un camarad
7S
. Astfel, att Iisus
ct de Lege lucru: ei nu o
ci ntinderea conceptului de rea '; singura
ntre ei este de Lege lucrurile din punct
de vedere teoretic, n timp ce Iisus problema printr-un
exemplu practic. V. 37a: 'O 1tOlTrrar; "to n .EDr; I-lE't'au'tou: El
utilizeze urciosul termen de "samaritean" (kuthi). V.
37b v. 28 n mod accentuat.
n Iisus i spune de Lege
n timp ce "aproapele" este in primul rnd
termenului nu se numai la aces.l
ta. Exemplul acestei corcituri trebuie
nici O nu era dincolo de cuprinsul iubirii
24\
MESAJUL PARAllOLF.LOR LUI IISUS
Legea iubirii il chema fie gata dea pentru nevoia
altuia.
Natura a iubirii expresia in faptul
urmnd exemplul lui Iisus, ea se
spre oamenii cei (Le. 14, 1214) 16, neaju
(Me. 9, 37) (MI. 18, 10). Valoarea pc ca
re Iisus o iubirii pentru cei n nevoie npstu
reiese din descrierea la Judecata de
apoi (Mt. 25, 31-46)11. V. 31: ayyeA-Ol IlU"tOU. 9p6voc;
au"tou articol = starea sunt atribute
ale Fiului Omului (Enoh etiop.). Tronul mesianic
n Sion. (lzbitoarea schimbare ntre 6 ui6c; 'tau Ctv9pomu,
v. 31 6 flacrtA-EUc; [vv. 34 40J poate se
de Matei a introducerii, deoarece ea este strns de
Mt. 16,27, iar Fiului Omului pe tronul
este numai n Mt. 25, 31; 19, 28). V. 32,
I:uvax9naov'tat: este un termen tehnic utilizarea
pasivului care este aici de
ngeri (cf. Mc. 13, 27; MI. 24, 31). Adunarea turmei ce-
lei este o a epocii mesianice (cf./n. 10,
16; 11,52). rUxv'tll 'tCt e9vTl: pasajul care descrie
judecarea neamurilor lumii o clar cuvntul1tCtv'tll o
descrierea unei analoage n 'A.Z. 2a
19
'Aqx>
pi.aEl: acesta este, de asemenea, un termen tehnic
Mntuitorul este (vezi p. 159). "QCJ1tEP 6 1tOlIlTtV
cpop1l;u ta 7tp6l3ata CxnO trov epicprov: palestinian
nu oile de berbeci femelele de masculi), ci oile
de capre. n Palestina sunt turmele mixte; seara
torul oile de capre
80
, deoarece caprele au nevoie fie
la cald peste noapte, frigul le face n timp ce
oile stea n aer liber peste noapte
ll
. V. 33, 'EK
rov: Oile sunt cele mai valoroase animale" ; mai mult, culoa
rea lor (spre deosebire de negrul caprelor) face ca ele
246
UCENICIE IMI'UNITA
fie simbolul celor Separarea este Judecata din
Tot ce vine v. 34 descrie promulgarea V. 34:
certitudinea
V. 35 s.: n ce faptele de iubire Noul Testament,
cf. ZNW, 35, 1936, p. 77 s.; o de astfel de fapte este
ca exemplu, ae a fi Cu privire la
cea de-a treia IuvaYElv (absolut), nsemnnd "a se n-
tretine ospitalitatea", este o traducere aceasta este o
redare a aramaicului Knas, care a aduna", "a
ta ospitalitate,". Cu privire la cea de-a cincea de iubire,
cei bolnavi sunt oameni neglijati, de care nu se ngri-
nimeni. Cea de-a de mentionat, vizitarea ce-
lor locul n listele iudaice de fapte bune.
Vv. 37-39: Pasajul este, ca 7, 22, un protest contra
care a fost ei nu o pot ei nu cnd ar
fi putut arate iubirea de imparat. V. 40 le explica-
Nu este vorba de faptele de iubire pe care le-am lui
Iisus n ... ci prin ei, Lui Cf.
Mid. Tan. 15,9, unde Dumnezeu i spune lui Israel: "Copiii
Mei, cnd dat celor Eu am socotit fapta de
fi dat Mie"; n Mt. 25-31 sS., Iisus este reprezen-
tantul lui Dumnezeu. ' EVl (nvi)'" 'tou'C(J)v 'tmv tmv
EaXio'trov, ,.oricui (nu cuiva anume) din cei mai nensem-
dintre Mei". cu v. 45
din acest text nu sunt ucenicii, ci toti cei nevo-
Acest 'tou'toov (v. 4045), care aparent contra-
riul, este de fapt un demonstrativ de prisos
u
. n plus, a limita
pe aoe<poi la ucenici, avnd n vedere v. 32 (Jtav'ta ta
E9Vll), ar nsemna se o misiune
la cele mai neamuri, o ce nu corespun-
de vederilor lui Iisus
l1
. Pentru timpurie, mai ales n
Mt. , a cuvntului SE<p6<;, vezi p. 113, n. 82. V.
41: To 1tUP 'to atrovtov este Gheena din Valea Hinnon, din
247
MF.5AJUL PAKAOOlELQR LUI IISUS
jos de muntele templului. V. 44 este (ca vv. 37-39) obiec-
la ei n-au pe la
necaz, nu li s-a cerut nici un ajutor pentru el. V. 45, 'Evi.
'tou'toov: vezi v. 40. Vina lor nu n comiterea de
grele, ci n omisiunea de a face fapte bune (cf. Le. 16, 19-31).
Cu privire la problema apar unele tr-
zii: (1) reprezentarea lui Hristos ca (v. 32) nu apar-
stratului celui mai vechi al traditiei (potrivit acesteia, la
Judecata de apoi, EI este martor: cf. Mt. 10, 32 s.; Mc. 8,38;
Le. 9,26; 12,8 s.). Dar este Hristos, luat dreptJu-
Ceea ce se descrie nu este un proces, ci doar pronun-
unei iar potrivit v. 34 (oi EUO-YTU.l.Ev01. 'tOU
1ta'tp6c; IlO"\) Hristos Judecata ce va fi de Ta-
(2) n parte n Evangheliile sinoptice Iisus
nu se pe Sine ca rege (vv. 34-40); trebuie
Mc. 15,2 par., In. 18,37; mai mult, trebuie notat
faptul n a lui Iisus se includea con-
este Se poate presupune dubla repetare a
lui 6 jXxOlA.eUt; este o interpretare a
pentru neiudei (cf. Fapt. 1,7). (3) unui
strat mai vechi al dect oa'tavc; 19. nici una
dintre aceste remarci nu pericopei din Mt.
25.31-46, ci doar prelucrarea a materialului
pe parcursul transmiterii lui, fapt ce este dovedit, de aseme-
nea, prin anumitor caracteristici lingvistice mateiene
('t6tE, vv. 31, 34, 37, 41 , 44 s.; E1tl 9p6vo"O auto;), v.
31; tOU v. 34 altele)!IO. Dar (4) paralele egip-
tene
91
rabinice
91
care trebuie luate n considerare n
cu pasaj ului nostru. Acestea, de asemenea, stabilesc
principiul factorul decisiv l vor constitui fapte-
le de milostenie. Dar ce Att in Cartea a
ct n mortul se plin de ncredere
n sine, cu faptele sale bune. (,,Am dat lui Dumne-
248
UCF. NICIE
zeu ceea ce-i place Lui; am dat pine celui
celui nsetat; am pe cel gol [ ... ]"; astfel
te Cartea a morlilorr. Ct de deosebit ntre-
barea, cu ton de a n vv. 37-39 din pasajul
nostru, care n-au de a fi adus vreun serviciu cuiva,
ca nu mai vorbim despre care n persoana
a mizerabilului. oamenii sunt cu Me-
sia cel ascuns. Dar tocmai este cea
drept lui Iisus ca tradi-
timpurii, prin cuvinte ca cele pe care le in Mc. 9,
34,41
94
Pericopa ar putea nu fie n
toate detaliile, de fapt de o originalitate att
de nct este dificil le atribui altcuiva dect

MI. 25, 31-46 se de o foarte
anume: pe baza criterii vor fi (v. 32)?
Iisus a intotdeauna o ntre justificarea
cea n timpul de acum El
te
96
iertarea lui Dumnezeu eliberarea de povara vinei pentru
care se intorc, pentru pentru
lui Dumnezeu" (MI. 5.3). Pe de parte, EI pro-
mite ndreptarea din partea lui Dumnezeu, la Judecata de
apoi, pentru ceata ucenicilor, se vor fi dovedit demni de
aceasta, prin a Lui (Mt. 10,32 s. par.).
prin ascultare (MI. 7,21,22 S., par.), prin dispozitia
de a ierta (MI. 6, 14 s.), prin dragoste (Mt. 5, 7) !fi
prin la (Mc. 13,13 par.); la Judecata de
apoi, Dumnezeu va lua n considerare vie (gelebter
Glaube). Dar chiar justificare a vii
doar un act al liberei a lui Dumnezeu nu are ni-
mic de-a face cu meritul; vina este prea mare pentru aceasta.
Ca unnare a unor cuvinte precum cele din MI. 10,32 S., unde
Iisus zice va mijloci la pentru aceia
249
MF.SAJUl PAKAOOLF:WR lUI IISUS
dintre ucenicii care L-au inaintea oamenilor,
se va fi pus ntrebarea: "Atunci, ce criterii vor
fi care nu Te-au cunoscut Sunt ei
aceasta era, n general, opinia contempora-
Miezul replicii lui Iisus este M-au
ntlnit n Mei;

sunt Mei; cel ce s-a
iubitor de ei, s-a iubitor de Mine,
Mntuitorul De aceea, la Judecata de apoi,
vor fi cu privire la faptele de milostenie pe care Mi
le-au Mie n chipul celor li se va asigura
darul unui loc n au implinit legea lui Mesia
(lac. 2, 8), datoria iubirii" 99. Astfel, pentru ei justificarea este
pe temeiul iubirii, deoarece a fost
pentru ei (Mc. 10,45: v"ti 1tOAA.WV; vezi p. 259, n. 62)1.
Dar cea mai a acestei iubiri, ce
ucenicia este ei au cum ierte. Ei pre-
lungesc spre iertarea pe care au experimentat-o, o
iertare care trece dincolo de orice Despre aceasta
este vorba in parabola slugii nemilostive (MI. 18, 23-35).
Asupra contextului, vezi p. 101. V. 23: Avem aici o para-
cu introducere ( .. este cazul cu lui Dum-
nezeu - venirea ei")!. Venirea lui Dumnezeu este
cu o incheiere a socotelilof. BaeJtA.e:'l>I;: vezi
p. 32, n. 17. ME'tel 'tmv oourov auto\): n Biblie n Orient,
.,slugile regelui" este denumirea celor mai ai
V. 24: ,,1 s-a dus unul (dC;, hadh, tic;)5 care i datora 10.000
de 100 milioane de dinari
6
sumei ara-
"sluga" trebuie a fi un satrap, care era responsa-
bil de veniturile din provincia sa (vezi mai jos, asupra v. 31);
de in Egiptul ptolemaic vistieriei
erau personal responsabili de ntregul venit al provinciei lor
7

Dar chiar suma orice ea poate
fi numai ne seama att lJ.upta, ct
250
UCF.NICIF. MPLINITA
'telAClV'tCl sunt cele mai nalte n uz (10.000 este
cel mai mare utilizat n calcul)9, iar talantul este cea
mai mare unitate n ntregul Orient Apropiat.
de neconceput a datoriei im-
presia asupra auditoriului, prin contrastul ei cu o
datorie de 100 dinari (v. 28). Interpretarea este
n in spatele regelui vedem pe Dumnezeu, iar n
spatele datornicului, pe omul i me-
sajul de iertare. IIpoaTlEX911: pasivul datornicul este
scos din nchisoare
'o
V. 25: 'EKEAEUOEV ... ltpa9iivat: nti
trebuie vndute sale de de case. A iyt"av
Kal 'tT)v yuvalKa: legea nu permitea vnzarea unui
israelit n cazul n care comisese un furt, dect nu
putea restitui ceea ce furase; vnzarea unei era absolut
sub

De aceea, regele "slugile"
sale sunt ca fiind Kal. 'ta 'tEKva: o
descrie felul n care regele a ajuns pe fiii
pe fiicele debitorului "deci era limpede nimic nu-i
mai n posesiune"' 2; ceea ce progenitu-
rile erau ultimul bun pe care un om l mai avea de vnzare.
Dar are vreun rost vnzarea familiei? ntruct valoarea medie
a unui sclav era n jur de 500-2000 de dinari
lJ
, suma
prin vnzarca familiei nu avea nici o cu monstruoasa
datorie de 100 milioane de dinari. Deci porunca regelui din v.
25 trebuie n principal ca o expresie a mniei sale. V.
26, IIEcrrov ouv o 1tpOOEKUVE1: Prostemarea sa, prin
care el se cu totul pe sine sub milostivirea
pnului, este cea mai de cerere de ndurare care
poate exista. 'Altoomcro: el promite achite datoria. V. 27: 'II
Ta oavElov, "mprumutul". Acesta nu are nici un sens aici.
Versiunile siriene redau 'ta SavElov prin hwbt',
"datoria". Putem presupune acest cuvnt a fost utilizat n
forma a parabolei apoi tradus prea prin
251
PARABOLELOII: LUI nsus
'tO oo.velov. "ndurarea regelui cu mult
de iertare a slugii sale"". V. 28: Eupev, "n
"Eva {= 'ttva) IJ 'trov auvoouACOV Cr:l)'tou: unul dintre
narii lui (vezi la v. 31). 'ElC(X'tOV Ol1VaPl(X,
"numai"'6 (un semitism). bevlyev: ci B.B.lO, 8; cine
va l pe altul (carei bani) de grumaz n
el 'tl desigur el 'tl nu
vreun dubiu aceasta este o traducere a lui madh' ,
"ce". Scopul lui manus iniectio este de a face orice
de a debitorului
l1
. nu pe loc,
atunci va fi aruncat n nchisoare sau va fi emis un mandat de
arestare a lui (cf. MI. 5, 25a). V. 29: El este un
runt pentru care chiar plata unei sume mici va fi
doaria sa pentru amnarea este literal (cu ex-
lui 1tav'ta, v. 26) cu cea a datornicului
o ntre ele: promisiunea din v. 26 este cu ne
de mplinit, pe cnd cea din v. 29 poate fi V.
30, t.puAm;:llv: nu se pune n acest caz problema
debitorii (ca n v. 25), deoarece (cel potrivit legii iudai-
ce" care, desigur, se mentinea in mod ferm peste tot) era per-
numai atunci cnd datoria suma cear fi rezultat
din vnzarea debitului, ceea ce nu era cazul atunci cnd dato-
ria nu era mai mare de o de dinari. n astfel de
cazuri, in Levantului 19, se o de seches-
tru, astfel ca debitorul absolve datoria sau ca rudele sale
eliberarea datoria sa. n legea nu se
o atare sechestrare a debitorului (vezi p.
220). V. 31: oi O"UVOOUAOL: expresia apare n Septuaginta nu-
mai in 2 Ezdra = Ezdra, 4, 7, 9, 17,23; 5, 3, 6; 6, 6, 13, de
in aceste texte, pe din subordinea gu-
vematorilor Palestinei Siriei. Astfel, ideea "slugile" nu
sunt sclavi de rnd se ' E)..u1t1l9110aV, ca n
Septuaginta, Neem. 5,6; Iona 4, 4, 9, "ei au fost
252
UCENICIE
lEOCtQlTJO'av: "a raporta" este termenul uzual pentru raportul
unui inferior superior. V. 32: pentru prezentul istoric
(E"fEl), vezi p. 238, n. 34. V. 34, I}cxO'aV\O''talC;: pedeap-
sa cu tortura nu era n Israel. Din nou este
(vezi v. 25, 30) aici sunt descrise nepalestiniene,
doar parabola nu se cumva la Irod cel Mare, care
a uzat din plin de nelund in legea -
dar, oare, i s-ar fi putut atribui lui generozitatea din v. 27?
Tortura se aplica n mod regulat n Orient contra unui guver-
nator neloial, ori contra cuiva care ntrzia im-
pozitele, n scopul de a afla unde au ascuns banii, sau pentru a
smulge suma de la rudele sau prietenii lor
l
Proce-
deele neiudaice n practica considerate de iudei
ca inumane (vezi p. 220, asupra lui MI. 5, 25), sunt prezentate
spre a intensifica pedepsei. "Em<; ou 1tooq, nv 'ta
avnd n vedere datoriei, nu poate in-
semna dect pedeapsa va fi o dat mai mult
(vezi la v. 24) parabola interpretarea sa. V. 35: "Tot
Meu cel ceresc va face nu
ierta unul pe altup2, ano 'tmv !CapSu'i::lV Iertarea din
este n contrast cu o iertare numai din buze
(cf. Mc. 15,8; Is. 29, 13). Totul depinde de sinceritatea
Aceasta este o despre Judecata din ea com-
un ndemn cu un avertisment: "n Evanghelie, Dumne-
zeu a ntins spre voi, prin oferta de iertare, un dar generos de
neconceput
lJ
, Dumnezeu va revoca iertarea da-
nu din inima iertarea de care bu-
curat mpietri inimile de fratele vostru
lol
Aici to-
tul n Vai de incerca pe
drepturile voastre, atunci Dumnezeu se va bizui pe ale
Sale va veghea ca Sa fie cu asprime".
Ca n alte locuri
25
, Iisus face uz de doctrina a celor


EI O cu totul. (Nu este ntm-
253
I' ARAIJQlF.WN LUI IISl1S
tO "ndurarea regelui cu mult
de iertare a slugii sale"I . V. 28: EUPEV, "n
"Eva (= 'tlva)1S tIDV (JUVl)OVAIDV a\)'tou: unul dintre
narii lui (vezi la v. 31). 'EKatOv OTjvapla,
''''' ( ")" iBBI08D-'
"numai un semltlsm . E1tVlYEV: c. . . , ;" aca cme-
va l pe altul (care-i bani) de grumaz n
'A1tMe<; Ei: tl O!pELAElC;; desigur El tl nu
vreun dubiu ( .. aceasta este o traducere a lui madl,..
"ce". Scopul lui manus iniectio este de a face orice
de a debitorului
l1
. nu pe loc,
atunci va fi aruncat n inchisoare sau va fi emis un mandat de
arestare a lui (cc. Mt. 5, 25a). V. 29: El este un
runt pentru care chiar plata unei swne mici va fi Ple-
doaria sa pentru amnarea este literal (cu ex-
lui JtCxvta, v. 26) cu cea a datornicului
o ntre ele: promisiunea din v. 26 este cu ne-
de mplinit, pe cnd cea din v. 29 poate fi V.
30, EiC; IpUAaK-r,v: nu se pune n acest caz problema
debitorii (ca n v. 25), deoarece (cel putin potrivit legii iudai-
ce" care, desigur, se mentinea n mod fenn peste tot) era per-
nwnai atunci cnd datoria suma ce-ar fi rezultat
din vnzarea debitului, ceea ce nu era cazul atunci cnd dato-
ria nu era mai mare de o de dinari. n astfel de
cazuri, in Levantului 19, se o de seches-
tru, astfel ca debitorul absolve datoria sau ca rudele sale
eliberarea datoria sa. n legea nu se
o atare sechestrare a debitorului (vezi p.
220). V. 31: oi ouvl)ouAm: expresia apare n Septuaginta nu-
maiin2 Ezdra =Ezdra,4, 7, 9,17, 23; 5,3, 6; 6,6,13, de-
n aceste texte, pe din subordinea gu-
vematorilor Palestinei Siriei. Astfel, ideea "slugile" nu
sunt sclavi de rnd se 'EAU1t-r,aTJOQV, ca n
Septuaginta, Neem. 5, 6; Iona 4, 4, 9, "ei au fost
252
UCF. NICIE
.1.tEcracpTlcrQv: "a raporta" este tennenul uzual pentru raportul
unui inferior superior. V. 32: pentru prezentul istoric
(At'YEt), vezi p. 238, n. 34. V. 34, to\:<; pacrQvtcrta<;: pedeap-
sa cu tortura nu era n Israel. Din nou este
(vezi v. 25, 30) aici sunt descrise conditii nepalestiniene,
doar parabola nu se cumva la Irod cel Mare, care
a uzat din plin de nelund n legea
dar, oare, i s-ar fi putut atribui lui generozitatea din v. 27?
Tortura se aplica n mod regulat n Orient contra unui guver-
nator neloial, ori contra cuiva care ntrzia im-
pozitele, in scopul de a afla unde au ascuns banii, sau pentru a
smulge suma de la rudele sau prietenii lofl. Proce-
deele neiudaice in practica considerate de iudei
ca inwnane (vezi p. 220, asupra lui MI. 5,25), sunt prezentate
spre a intensifica pedepsei. "Ero<; ou CUto0411tv tO
6CPEtA.OjlEVOV, avnd in vedere datoriei, nu poate n-
semna dect pedeapsa va fi o mai mult
(vezi la v. 24) parabola interpretarea sa. V. 35: "Tot
Meu cel ceresc va face nu veti
ierta unul pe altul
ll
, ano tmv lCapStmV Ujl&v". Iertarea din
este n contrast cu o iertare numai din buze
(cf. Mc. 15,8; Is. 29, 13). Totul depinde de sinceritatea
Aceasta este o despre Judecata din ea com-
un indemn cu un avertisment: "n Evanghelie, Dunme-
zeu a intins spre voi, prin oferta de iertare, un dar generos de
neconceput
ll
, Dumnezeu va revoca iertarea da-
nu din inima iertarea de care bu-
curat veti mpietri inimile de fratele vostru
lA
Aici to-
tul n Vai de ncerca bizuiti pe
drepturile voastre, atunci Dumnezeu se va bizui pe ale
Sale va veghea ca sentinta Sa fie cu asprime".
Ca n alte locuri
2s
, Iisus face uz de doctrina a celor


EI o cu totul. (Nu este ntm-
253
Mf$."JUl PARAJlOlf.LOR LUI IISUS
nu deloc paralele iudaice la parabola noastr).
Iudaismul Dumnezeu conduce lumea prin
suri, a milei a dar la Judecata de apoi El nu folo-
dect "Iar Cel Prea nalt se va pe
tronul atunci vine ndurarea va
rea mila se va indelunga va nceta;
doar judecata va Pe de parte, Iisus la
Judecata de apoi milei va fi ea Chestiunea
este: cnd, la Judecata din va
Dumnezeu milei cnd pe cea a Iisus
punde: .,Cnd iertarea ce purcede de la Dumnezeu produce
disponibilitatea de a ierta, atunci mila lui Dumnezeu garan-
din nou iertarea datoriilor la
cel care

de darul lui Dumnezeu este confruntat cu
deplina severitate a ca cum n-ar fi primit nicioda-
iertare" (MI. 6, 14 s.).
O a doua a turmei celei mici, care este cum
nu se poate mai puternic n metaforele lui Iisus, es-
te absoluta securitate a ucenicilor Lui in minile lui Dumne-
zeu. cu robul cu fiul n In. 8,35 ii de
posesiunea a privilegiilor lor de fii n familia lui
Dumnezeu; ei acum familiei lui Dumnezeu (Mc. 3,
31,35; Ev. lui Toma 99). De acum ei nu mai sunt ca su-
ci ca fii ai regelui (Mt. 17, 24 s.). Ei sunt precum
cel ce a fost (In. 13, 10). Deplina lor securitate sub
purtarea de a lor este de Iisus n incom-
parabile imagini ale cerului (Mt. 6, 26; Le. 12,24)
florilor empului (MI. 6,28-30; Le. 12,27 s.). Deplina
a despre care vorbesc aceste imagini nu poate fi
dect prin contextului lor. Iisus interzice
J.u:p1.}.lvv. Acest cuvnt .,a se gndi cu ngrijora-
re",.,a face un efort". n MI. 6,25-34 par. se are n vedere
numai cel de-al doilea sens o schimbarea lui J.lepl}.l vv
254
UCENICIE IMPLINITA
CU sTl'ttiv
JO
cu :1tlSTltEVJ1, precum n MI. 6,27 par. Le.
12, 25, unde "a se gndi cu ngrijorare" nu are nici
un sens; dar mai presus de toate, o echivoc cele do-
metafore ale noastre, care nu vorbesc de ci despre
efort
Jl
Iisus, deci, le interzice ucenicilor
eforturile n de Dar cum este
cu o a muncii? Cuvintele prin care Iisus i
pe ucenicii lucreze lor pa-
n Mc. 6, 8, unde ele o parte a
care li se dau atunci cnd sunt in misiune. Cmpul este
ntins, timpul este scurt, deoarece ceasul crizei fina-
le este iminent. cere de la ucenici tot
ceea ce pot ei da; deci nu trebuie se lase de ni-
mic, nici de schimburi de binete n calea lor (Le. 10,
4b )Jl, cu att mai de risipirea eforturilor pentru
Dumnezeu le va da toate cele necesare. Deci
ceea ce Iisus nu este munca, ci duplicarea ei.
cu aceasta duce la posibilitatea de a nu mai avea
alimente nimic de de a pieri de foame de frig.
Astfel de n cele
cu cu florile, atinse de Iisus cu o sclipire de
umor . .,Ia - zice EI-, voi, la
fratele au el agonisea-
la in hambar? Dumnezeu ii din tot ce-i tre-
buie. gndi la sora floa-
rel!; au toarce ea purpura n
splendorii ei! Voi copiii lui Dumne-
zeu (MI. 6,32; Le. 12,30). ce trebuie. El nu va
Ei au, zice EI, un Care le de
ba mai mult, au un care-i pe nume,
cum face cu oile sale (In. 10,3 )1 care se
pentru ei. Marea este a fi
prin Patimile lui Iisus. Puterea intunericului este pe punctul
255
" 1E,'iAJUL PARABQLF.LQR LUI IISUS
de-a se n ceasul ultim al din care nu de-
ct o cale de
(Mc. 13, 14 ss.). Nici ucenicii lui Iisus nu vor fi
Satan, acuzatorul nimicitorul poporului lui Dumnezeu, i-a
cerut Lui Dumnezeu permisiunea n furtuna neca-
zului , ntocmai cum omul desparte pleava de gru cu o
(Lc. 22, 31 s.)l8, iar Dumnezeu i-a permis aceasta, es-
te voia Sa. Iisus s-a rugat pentru Petru ca nu se clatine
sa ca, n timpul eshatologic al cemerii, care este
iminent, el Petru este
Rugndu-se pentru el, Iisus S-a rugat pentru
Mijlocirea Sa i va Hristos este mai tare dect
satana.
O a treia a uceniciei este aceea darul lui
Dumnezeu chemarea lui Iisus la ntoc-
mai cum lui Iisus ii place propria misiune
de mntuire sub ntruchiparea unei ... , tot face El
cu privire la misiunea ucenicilor in istorisirea despre
chemarea lui Petru din Mc. 1, 17, Iisus, uz de o meta-
din de pescar, l ca viitor
pescar de oameni. un devine ucenic al
lui Dumnezeu, Iisus l cu un gospodar, care scoa-
te din vistieria sa (9T}CJaup(>;) lucruri noi vechi, lucrurile pe
care le mai nainte nou dobndite de
El (MI. 13, 52). este mult, dar sunt
(MI. 9, 37; Ev. lui Toma 73) 4 1. Ucenicii sunt oile
cele pierdute ale casei lui Israel (MI. 10, 6), probabil ca
tori, cel astfel a Mt. 18, 12-14 lor. Ca
iconom numit de Iisus, Petru cheile
lui Dumnezeu (MI. 16, 19). Ca ai Evangheliei,
el ucenici au autoritate de a lega dez-
lega, autoritatea de a proclama iertarea, iar acolo unde
256
UCENICIE
mesajul este respins, judecata; deci, ca mesageri ai
lui lisus, ei au autoritate (Mt. 18, 18; 16, 19t
1

Responsabilitatea este Timpul este scurt.
sau vaiul, mntuirea sau condamnarea, sunt in joc
pentru suflcte (Mr. 10, 12-15; Le. 10,5 s.; 10,
12). periculoasa misiune cere, o cu o
abandonare (vezi p. 232 ss), sinceritate de la
Dumnezeu. Iisus aceasta n strns
legate intre ele prin (lPp6vtj.tOt, vezi p.
52, n. 83) ca blnzi ca porumbei" (Mt. 10, 16; Ev. lui
Toma 39) sare ntru voi n pace
unii cu (Mc. 9, 50b)u. include o sobrietatc spi-
care la mult citatul agrafon: ca
de bani"4' . cum de
bani moneda dintr-o privire, tot astfel ar tre-
bui ca ucenicii lui Iisus nu fie de ca-
rc plac gloatei
4s
Fi-vor ei la misiunii lor? Tocmai
pentru a putca fi la Iisus nu va ca uceni-
cii fi e de adversari nici de propriei
lor cu cetatea pe munte
(Mt. 5, 14b), n Papirusul Oxyrhyaehus 1,7/ Ev.lui Toma 32,
astfel: "Iisus a zis: o cetate care este pe vrful
unui munte nalt pe o temclie nu poate fi
nici Zisa ncurajeze pe ucenicii lui
Iisus apere de descurajare. Ei sunt ai
toarei eshatologice a lui Dumnezeu (ls. 2, 2-4; Mih. 4,
1_3)46, o cetate pe care nici cutremur, nici
nici puterile iadului (MI. 16, 18)41 nu o vor a
se n noapte a avea nevoie de eforturil e
Avnd Evanghelia, ei au tot ceea ce le este necesar.
au fie ca ct un de cea mai
dintre nimic nu le va fi cu (Mt. 17,
20; Le. 17,6).
257
Mf$AJUL l'ARAUOLEI.QII LUI IISUS
ei pot fi siguri de un lucru nu vor fi de ura cu
care a fost ntmpinat Iisus. Iisus a experimentat
nici un prooroc nu-i cinstit n patria sa (MI. 6,4; MI. 13, 57;
Le. 4, 24; In. 4,44; Ev. lui Toma 31a), deoarece Evanghelia
este un motiv de Nu este ucenicul mai presus de n-
nici sluga mai presus de ei (MI. 10,24
S.; Le. 6, 40; 11l. 15,20). Misiunea lor chiar riscul vie-
Iisus i trimite ca pe oi in mijlocul lupi-
lor (MI. 10, 16; Le. 10, 3). Cel pUlin unii dintre ucenici vor
trebui bea paharul cu lisus
SG
(Me. 10,
38 s. el Mc. 9, 1); ucenicia a fi gata totdeauna
nchini

crucea (Me. 8, 34 par.). Cu
privire la expresia purta crucea", noi ne gndim, de obi-
cei, la crucii ca fiind unul care cu
orice trimite Dumnezeu asupra lui; dar nu nici un exem-
plu pentru acest al expresiei: atpEtv "tOV o'[<xup6v.
Cuvntul nu are nici sensul de pentru marti-
riu. expresie mai o con-
anume momentul n care omul ce a fost condamnat la
crucificare, cu partea a crucii (patibulum) pe wneri,
trebuie calea n mijlocul unei care-l hui-
acoperindu-l cu insulte blesteme. Supliciul
acestei n faptului de a fi azvrlit
din comunitate de a fi expus
Oricine mi va urma Mie, zice Iisus, trebuie
se la o tot att de precum este via dolorosa
a celui care este n drum spre locul

Dar chiar n
moarte, ei pot fi siguri se n mna Lui, a voie
nici chiar o vrabie!! nu cade pe (MI. 10, 29; Le. 12,6).
ei pot din pilda femeii ce cum fericirea care i
le va din amintire (In. 16,21 s.).
orict de mare ar fi sacrificiul succesul lor,
darului lui Dumnezeu i va va de n-
gmfarea (Le. 17, 7- 10).
258
VIA IJ()I.UIUJ..,A $1 l'ItF.-\"I. ... HlI!E.-\ FI ULUI O.\!ULUJ
8. Via dolorosa Fiullli Omului
lui Petru marea n aet-
vitatea lui Ii sus. perioada publice a umlat
perioada private privind Patima triumful Fiului
Omului
s
,. Deja, n activitatea Sa Ii sus folosise ase-
pentru a vorbi despre a Sa via dolorosa. El nu avea un
loc unde plece capul ; nea vnd El trebuia
la de care se bucurau vulpile (MI.
8,20; Le. 9,58; Ev. lui Toma 86) - o pentru res-
pingerea Lui de pretutindeni. ncepnd cu Cezareea lui Filip,
Patimi lor este pe deplin ucenicilor. n
autorcvelare Iisus a de asemenea, uz
de metafore. EI a vorbit despre paharul pe care trebuia
bea (Mc. ID, 38; 14,36) despre botezul cu care avea se
boteze (Mc. 10, 38). Murind, El va crea comunitatea
trebuie dea pentru oi
ss
; El tre-
buie fie lovit cu sabia (Mc. 14,27; Zah. 13,7), pentru a pu-
tea oi le cele purificate (Mc. 14, 28)S6; piatra
trebuie fie (Me. 8, 31: CxnOOOKl11CXo9iivcn; el 12,
10 = Ps. 118, 22), ca deveni astfel piatra

a templului lui Dumnezeu, bobul de gru trebuie
- trebuie - fie nviat din nou de Dumne-
zeu
SI
, ca aduce astfel roada a
lor lui Dumnezeu (In. 12, 24)S9. Att de este moartea
lui Iisus, ea este moartea substitutiv a celui de
pentru cel o (Mc. 10, 45; MI. 20, 28Y.o
o (Mc. 14, 24Y' pentru

a celor

Dar a Fiului Omului, care nce-
putul necazurilor de pe este doar preludiul ultimei mari
victorii a lui Dumnezeu (vezi p. 55). trei zile iisus va de-
noul Templu, al fundament a au
fost prin activitatea Sa (Mt. 18, 18)
259
I>IF_"AJUL I'ARABOLF.LOli LUI iiSUS
ruia El i este piatra cea din capul unghiului (Mc. 14,
58 par.). precum fu lgerul preface ntunericul n limpede
de o zi, tot astfel va fi Parusia Fiului Omului: dintr-o
pe totul va fi iluminat (Mt. 24, 27 par. Le.
17,24)6l.
9.
Cnd Ii sus despre El tot-
deauna simboluri. Dumnezeu este va fi adorat ntr-un
nou Templu (Mc. 14,53). Pe tron la dreapta Sa Fiul Omu-
lui (Mc. 14,62) inconjurat de ngeri (Me. 8,38). Lui 1
se va aduce cinste (Mt. 23, 39). Ca Bunul EI
turma cea (Me. 14, 28;6S Mt. 25, 32 s.).
este alungat, deoarece Templul cel profanat a fost
distrus (Mc. 13,2), lumea cea a pierit (Mt. 19,28;
Le. 17,26-30), judecata celor a celor vii (Mt. 12,41
s.) a avut loc, iar s-a (MI. 13, 30,
48). Satan a fost aruncat din ceruri (Le. 10, 18) azvr-
lit cu ngerii n focul cel (Mt. 25, 41). Moartea nu
mai este (Le. 20, 36), i s-a pus (Mt.
11 ,5), iar ntristarea a ncetat (cc. Mc. 2, 19).
sunt inversate; ce a fos t ascuns se pe
(MI. 10, 26)6\ devin (Le. 6, 20), cei de pe
sunt cei dinti (Mc. 10,31), cei mici devin mari (Mt. 18,4),
se (Le. 6,21), cei (Mi.
Il , 28), cei ce plng rd (Le. 6, 21), cei ce se jelesc sunt mn-
(Mt. 5,4), bolnavii se orbii vede-
rea, se surzii aud (Mt. Il ,
5), robii sunt cei sunt (Le. 4, 18), cei
sunt (Mt. 23, 12; Le. 14, Il ; 18,4), cei blnzi
vor (Mt. 5, 5), membrii turmei celei mici
devin regi (Le. 12, 32), iar (MI. J 1,5).
260

sunt (MI. 6, 14), Sluga Domnului a
rea pentru toate popoarele (Me. 10,45 par.), cei cu inima cu-
l pe Dumnezeu (MI. 3, 8), nou nume este (v.
9), cerescul de este (Mc. 12, 25).
Ei au (Me. 9, 43), ei pentru Dumnezeu
(Le. 20, 38).
Dumnezeu (Le. 14, 14), iar marea Sa recom-
este (MI. 5, 12) cu
cu vrf, n sn" (Le. 6, 38). este
(MI. 19,29), comoara n ceruri este
(MI. 6,20), tronuri le de autoritate sunt distribuite
(MI. 19,28). Comunitatea n tronului lui
Dumnezeu. ntocmai ca Noe Lot, ea a fost de nimi-
cire (Le. 17,27,29). Recolta este n eterne grnare
(MI. 13,30), noul Templu este (Me. 14,58), eei
sunt (Me. 13, 27), copiii lui Dumnezeu sunt n
casa Il?r (MI. 5, 9), nunta se (Me. 2, 17). Bu-
curia de chinuri a nceput (In. 16, 2I). Ei locuiesc
n corturile cele (Le. 16,9), se n ceta-
tea de pe munte petrec cu patriarhii (MI. 8, Il ), la masa Fiu-
lui Omului (Le. 22, 29 s.). EI frnge pentru ei pinea mntui-
rii (MI. 6, Il), le pune n mini cupa vinului erei celei noi
(Me. 14,25), foamea setea sunt rsul
voios al epocii mesianice (Le. 6, 21). Comuniunea dintre
Dumnezeu om, prin este
Nu cine au fost cei care L-au ntrebat pe Iisus, proba-
bil in mod provocator, de ce nu a instaurat El acea comunitate
prin separarea de n-ar fi
trebuit se ntrebarea a devenit numai
pentru comunitatea de mai trziu
61
; e cu totul altfel
6S
. Peste tot
n timpul lui Iisus ntlnim tentati ve de a comuni-
mesianice. Ar trebui mai nti fa-
Cuvntul p<risa, .. separatism", din care numele
261
Mf.sAJUl 1'.o\RAUOlF.LOI{ LUI IISUS
lor, este un sinonim al lui qaddisa, "cel Fariseii
pretindeau echivoc reprezentau Sfnta Comunitate,
popor al lui Dumnezeu, deosebit de masa poporu-
lui care, ignornd Legea (In. 7,49)69, zcea sub blestemul lui
Dumnezeu. Ei I pe Mesia care, fiind EI
de "va termina cu prin puternicul cu-
vnt" (Ps. Sol. 17,36/41). Apoi trebuie pe
esenieni acum prin propriile lor dovezi din
textele de la Qumran), care au tentativa de
a restaura comunitatea cea dat fonneze
"Comunitatea Noului care a emigrat din cetatea
"sanctuarului celui (CD 4.18) a autodesem-
nare deja ei aspirau fie ntruchiparea poporului
lui Dumnezeu n epoca n trebuie ne re-
ferim la Ioan a activitate a fost n-
spre ntrunirea mntuite care l procla-
ma pe Mesia drept Cel ce va aria Sa, pleava
de gru (MI. 3, 12).
Ceea ce Iisus a de fapt, a fost opusul tuturor acestor
tentative. EI a strnit mnia decla-
rnd fariseice adunnd n jurul toc-
mai pe oamenii care erau din nu
teau Legea" (III. 7, 49). Printre cei ce-L urmau se
oameni care nu numai de modelul fariseic, ci chiar potri-
vit Sale, nu aveau nici o n lui Dumne-
zeu. De ce permite EI aceasta se ntreabau ei? De ce nu cerea
EI separarea curate de Israel? Indignarea
d.e comportamentul lui Iisus a fost o mai mult prilej de
n parabole. Replica lui Iisus este n
parabole: cea a neghinei din gru (MI. 13, 24-30) cea a
vodului (MI. 13,47 s.).
Aceste parabole cu greu ar putea fi considerate ca o
pereche (vezi p. 90 ss.), ele sunt strns legate prin
262

nut. Prezentarea

a cadrului din v. 36 o-ar trebui
ne parabola ncghinci ca fiind mul-
(indicnd trebuie n
timp ce parabola este un ndemn pentru ucenici.
Aruncati voi pescarilor de oameni. a
doua interpretare este de introducerea
(vezi mai jos, asupra v. 47). Parabola neghinei din gru este
de Evanghelia lui Toma 57, astfel: "iisus a zis:
este ntocmai ca un om care avea
veni peste noapte printre se-
cele bune. Omul nu le pennise lor (slujitorilor
neghina, ci le zise: Poate smulgnd buruiana, o
cu ea gru!. n ziua buruie-
nile vor (sau vor la Iar ei le vor smulge
le vor arde". Se finalul este mai scurt dect in Mt.,
care. anticipnd interpretarea sa poate va fi ela-
borat oarecum peste (vezi pp. 86 s.) separarea grului
de (v. 30). V. 24, '!lJ.tOtW9r) il fXxen4i.a 'tmv OU1tavrov
"Este cu cerurilor ca cu un om". Com-
nu este cu omul, ci cu (vezi pp. 105 s.). De-
oarece este o ntmplare similari din Palestina mo-
parabola neghinci din gru poate originea
intr-un eveniment real. V. 25, () EX9p6<;: articolul este
un semitism
12
, deci trebuie prin "un al
(c! articolului n v. 28).
Zt!;avux: (/olium lemulenlum) este o
care, din punct de vedere botanic, este cu
grul iar n stadiul timpuriu al cu greu se deo-
de acesta
7l
. V. 26: Neghina se n ca-
re cu mult ceea ce ar fi fost de n mod nor-
mal. V 28: "Un om a f1cut aceasta". De aici reiese
versetele introductive (24-28a) n ntregime, pur
simplu clarifice nu proprietarul este vinovat pentru can-
263
MF.5AjUl PARABOLELOR tUI IISUS
titatea de

Problema este mai nti n
intrebarea slujitorilor (v. 28b), trebuie neghi-
na. a doua ntrebare nu este nicidecum
deoarece se plivirea chiar n mod repc-
taf
6
V. 29: casei este de fie
n pace11, evident din pricina ei
(pentru prezentul istoric din vv. 28 29, vezi p. 238, n. 34). Ca
urmare a neghinelor, lor s-au
cu cele ale gru lui. V. 30: "toe; gepto"tac;: in timpul
lui, la servitorii mai inainte se
1tp&'tov 'tCx sl!;;avla: Prin adunarea nu
trebuie ea era imediat inaintea
rii grului, ci n timp ce cu secera, el
neghina ea nu era n snopi
79

a\)'ta de; Legarea n snopi a negbinei nu
este un proces inutil; evident, ea era drept
combustibil. n Palestina sunt astfel lem-
nul de foc este rar (cf. Mt. 6, 30)so. Asupra parabolei
din vv. 36-43, vezi mai sus, p. 85 ss.
Pentru a parabola (Mt. 13,47 s.) este
aici avem una dintre parabo-
lele cu introducere datival (n; lui Dumnezeu nu
este cu o care prinde buni ci
formula de nceput, v. 47, trebuie astfel: "Este cazul
cu lui Dumnezeu ce va - la fel ca
cu sortarea

EoytivTJ este care este remorcat
ntre sau este lansat de o tras la
cu funii lungi
u
. 'Ele 1tav"tOc; yevouc; doar necesi-
tatea descrise n v. 48; "de tot
felul", comestibili necomestibili (deci nu nici o refe-
la misiunea n Lacul Ghenizaret
au fost patru de specii diferite de
V. Ta cro1tpa sunt (Lev. II, 10 s.;
264

solzi, ca de exemplu barbut-ul (clarias maraean-
thus), care are aproape unui (cr. Mt. 7, 10;
Le. Il , Il), precum aripioare; ma-
rine necomestibile" (precum crabii), care erau privite ca lipsi-
te de valoare
u
. nu n mod necesar
ei aruncau nefolositori napoi n mare, ci doar n
contrast cu etc; 'ta <inl1, i aruncau la o parte'6. Pentru inter-
pretarea vv. 49 S., vezi p. 88.
parabolele au UD caracter eshatologic, deoare-
ce se la Judecata din cu care se des-
chide lui Dumnezeu. Ea este cu o sepa-
n prima ntre gru iar n cea de-a
doua ntre comestibili cei nefolositori. n parabola
neghinei , ideea unei premature este n mod expres
se la De ce este
Iisus motive. nti, pentru
oamenii nu sunt n stare execute n mod efectiv o sepa-
(Mt. 13, 29). precum n stadiile timpurii ale dczvol-
lor grul se tot astfel poporul lui
Dumnezeu este, pentru El, Mesia cel ascuns, disimulat printre
Oamenii nu pot inimile;
o separare ei vor comite n mod ine-
vitabil erori de vor grul bun o
cu neghina
aT
n cel de-al doilea rnd, mai important,
Dumnezeu a stabilit momentul de timp de-
trebuie se (Mt. 13, 48: E1tA.l1Pro911)" ; se-
trebuie i se coacerea. Apoi vine


o cu el separarea dintre gru, alegerea
tilor, cu lor in buni Atunci, nu ca mai nainte,
n chip de comunitatea cea a lui Dumnezeu, pu-
de oamenii de de
torii se va n cele din Dar acel mo-
ment nu a sosit. Ultima ocazie pentru nu a
265
MESAJUL PA1MIIOLF.LOIl LUI IISUS
trecut (Le. 13, 6-9). atunci, orice zel fals trebuie n -
fru, ogorul trebuie cu se tre-
buie aruncat depaJ1e toate celelalte in voia lui Dum-
nezeu cu va veni ceasul
10. parabolice
Acest aspect al subiectului nostru poate fi tratat aici numai
pe scurt, sub fonna unui apendice. Iisus nu s-a nu-
mai la parabolele vorbite, ci a ndeplinit, de asemenea,
parabolice
91
Cea mai a Sa a
fost extinderea Sale cei (Lc. 19,5
s.), precum primirea lor n casa Sa (Le. 15, 1_1)91, ba chiar
n cercul ucenicilor (Mc. 2, 14 par.; MI. 10, 3). Aceste os-
pentru sunt semne profctice, mai importante de-
ct cuvintele, era era
a sosit?;. n noaptea dinaintea Sale, El a folosit prilejul
mesei comune pentru a ultimul act simbolic al vietii
Sale, oferind alor o din
toare a care l Iisus mereu noi modali-
de a proclama prin actele Sale sosirea erei mesianice: prin
prin respingerea postului ct timp este mirele cu
ei (Mc. 2, 19 s., par.), prin acordarea lui Simon bar Iona a nou-
lui nume de Chefa, descmnndu-l astfel ca de temelie a
templului eshatologic al lui Dumnezeu, a a in-
ceput deja (MI. 16, 17 s.). EI exprimat suveranitatea ca
Domn al poporului eshatologie al lui Dumnezeu (inclusiv al
celor pierdute) lIS prin sim-
bolic al ucenicilor EI a dat expresie
Sale prin intrarea Sa ca n ierusalim
prin templului, aceste acte ale Sale fiind
inseparabil legate ntre ele, ca un simbol al sosirii erei celei
noi
96
; EI a simbolizat scopul al misiunii Sale, alegnd
266
ACllUNI l'A!t;\I\OlICF.
intrarea in Icrusalim pe spinarea unui asin (cf. Zah.
9, 9). EI i-a mustrat pe ucenicii punnd n mij-
locul lor un copil
97
; EI le-a picioarele, ca a iubirii
ce se ntru sluj ire (III. 13, l s.). putem afirma
de adu/tera (111.7, 53 ss.) 911 se pe o tradi-
timpurie, atunci scrierea pe nisip este un alt exemplu de
ea ar fi amintit acuzatori lor ei, a-i ru-
n mod deschis, de locul din care zicea: "Cei ce
se de Mine vor fi pc pulbere" (IeI". 17, I3r,
iar fapta Sa le va fi "Voi cei despre care
acel loc din - o chemare la

Pln-
gerea lui Iisus asupra Ierusalimului poate fi , de asemenea, in-
ntre simbolice ca o a
pentru apropiata lui

al
simbolice ale lui Iisus la a proclama EO"-
xata s-a implinit"l. Era a sosit. Aceasta
simbolice sunt kerygmatice; ele
Iisus nu numai a proclamat mesajul parabolelor, ci EI l-a
l-a ntruchipat n propria Sa "Iisus nu nu-
mai mesajul lui Dumnezeu, ci El
este mesajul''' .
Note
1. conceplie mai a subiectului extinde In mare
cuprinsul materialului di sponibil pentru studiul elementelor
simbolice din cuvintele lui [isus. vor fi tratate exhausti v nu-
mai istorisiri le parabolice formale.
2. n mod, nu a relatat Matei, n prealabil,
vindecarea unui orb (9, 27-31), a unui (9, 18), a unui lepros
(8, 1-4), a unui mul (9, 32-34) o nviere din (9, 18-26).
3. Cf M. Dibelius, Jesus, Berlin, 1939.
4. Cf. de asemenea, conti nuarea 35, 7-10, precum 29, 18 a.
5. se nOleze Iisus omite lui Dumne-
zeu (/s. 35, 4); vezi mai jos, p. 241, n. 49.
6. J. Jeremias, Jesus als Weltvollender, Giitersloh, 1930, pp. 19
ss. ntrebarea cercetarea a a putut
loc nainte de lui Petru nu nici o impor-
n contextul nostru, deoarece pe noi nu ne dect
loghionullui Iisus.
7. Din nou Iisus (vezi p. 154, n. 5) omite prevestirea
lui Dumnezeu (15. 61,2), vezi mai jos, p. 241 ,.n. 49.
8. J. Jeremias, Jesus als Weltvollender, pp. 13 ss.; BilI., Il, pp.
128 ss.; G. Friedrich, n ThWBNT, VI, p. 841. 12 s.
9. Dodd, p. 198.
10. Mc. 2, 19 par. MI. 9, 15; Le. 5, 34. Traducerea sus este
la p. 58, n. 14.
II. Vezi p. 34.
12. R. Eisler, Weltenmantel und Himmelsze/t, Munchen, 1910;
A. Jeremias, Das Alte Testament im Lichte des A/ten Orients, ed. a
IV-a, Leipzig, 1930, index de teme Weltenmantel; J. Jeremias, Je-
sus a/s Weltvolfender, Giitersloh, 1930, pp. 25 ss.; H. Windisch, n
ZNW, 32, 1933, pp. 69 s.; W. Staerk, Die Er/osererwartung in den
ost/ichen Re/igionen, Stuttgan, 1938, pp. 18 s.
13. n nou! este un simbol al Veacului celui
nou (vezi p. 167).
14.1. Jeremias, Dos Evangelium nach Markus, ed. a II-a, Chem-
nitz, 1928, p. 46; J. Jeremias, Jesus als Weltvollender, Gutersloh,
268
NOTF.
1930, pp. 24 ss. Relatarea despre femeia ar trebui, de
asemenea, loc n acest context (Mc. 7,24-30; Mt. 15,
21-28). precum a R. Hennann, cheia cuvinte-
lor lui Iisus, femeia care a ajutorul n faptul
ea a Iisus vorbea despre mesianic. "Marea ei
(Mt. 15,28) a constat n faptul ea a recunoscut,
cum din spusele ei, despre pe care ar fi
nit le Iisus era Pinii vietii. 1. lere-
mias, Tlle Eucharistic Words of Jesus, Oxford, 1955, p. 156.
15. Dodd, p. 187. Vezi mai sus, p. 83.
16. Asupra versiunii lucanice, smochinul copacii"
(21,29).
17. Le. 21, 31: lui Dumnezeu.
18. L. Fonck, Die Parabeln des Herrn im Evangelium, ed. a TII-a,
Innsbruck, 1909, p. 456; M. Meinertz, Die Gleichnisse Jesus, ed. a
IV-a, Munster, 1948, pp. 67, 73.
19. MOOlO<;;, "un obroc" de 8, 75 litri, apoi o n general
(cI S. Krauss, Talmudische Il, Leipzig, 1911, p. 395
n. 561), aici.
20. Shab. 16, 7; Tam. 5, 6; b. Be{:Q 22a. CI A. Schlatter, Der
Evongelist Stuttgart, 1929, p. 149.
21. Luther <"rubba n Os. 13,3 pri n dar sensul
corect este de (n perete sau n
22. CI J. Jeremias, "Die Lampe unter dem ScheffeI", n ZNW,
39, 1940, pp. 237-240.
23. 1. Jeremias, Jesus als Weltvollender, Gutersloh, 1930, pp. 32 ss.
24. era deja un simbol pentru rege n Orientul antic; cf.
ThWBNT, VI, p. 485, 12-35.
25. Le. 19,10 presupune figura ,,(Xl
amom 'to a1l:oA.coA.Q<;;), se poate deduce din faptul este citat lez.
34, 16.
26. npoYElV din Mc. 14, 28 este un termen tehnic pentru mun-
ca astfel, v. 28 simbolismul v. 27 (vezi p. 260).
Antichitatea lui Mc. 14,27 faptul (1) citatul din Zah.
13,7 textul ebraic nu nici o a Septuagin-
269
PAI!AOOLF.LOR LUI lISUS
ncilor (ThWBNT, VI, p. 492).
27. in Lc. 5, 32, este prin lui
d<; llE'taVOlQv.
28. ThWBNT, IV, p. 273-331 ss. Cf Avac. 2, 11.
29. E. Sj6berg, Der verborgene Menschensollll in dell Evangelien,
Lund, 1955,passim.
30. J. Schniewind, n Das Neue Testament Deutscll, 1, laMc. 2, 12.
31. Pasivul din Mc. 2, 5 (cuP1EV"tcu) este o pen-
tm numele divin. acestui fapt este de o
vezi p. 209, n. 96.
32. Cf. Apoc. 12,9.
33. Un punct de vedere cu totul diferit este prezentat de M. van
Rhijn, Een blik in het ondenvijs van Jezus, ed. a II-a, Amsterdam,
1927 A. M. Brouwer, De Gelijkenissell, Leiden, 1946, p.
232). EI Le. 10, 18, ca fiind O a lui Iisus,
ar interpreta Lc. 10, 17-20, precum Ucenicii
plini de bucuri e, demonii li se supun at unci cnd sunt
de puterea lui Iisus (v 1:0 Dv6J.1cx1: O"ou), v. 17. Iisus
ntrevede pericolul ca ucenicii supraevalueze tentativele lor
de a alunga duhurile; satan nu poate fi chiar att de in-
vins. Astfel, EI cu o ironie: "Am (n entuzi-
asta dare de pe satan ca un fulger sub cer"
(v. 18). Elle desigur, putere ucenicilor, impotriva intregii
puteri a (v. 19); motiv de bucurie nu trebuie le
fie supunerea demonilor, ci cu totul al tceva, anume faptul
Dumnezeu (pasivul EyYEypa1tUXl este o pentru
numele divin) a scris numele lor n Cartea (v. 20). Potrivit
acestui punct de vedere, v. 18 pe ucenici
supraevalueze asupra demonilor, ceea ce face v.
20. Obiectiunea la interpretare n faptul
din v. 18 nu vreun n1eles ironic.
34. Versiunea a pasajului nostru (II, 22) este, poate, direct
de ls. 53, 12 W. Grundmann, n ThWBNT, III, p. 402 ss.).
35. Cf E. Lohmeyer, Zeilschr.f sySI. Theologie, 14, 1937, pp.
619-650.
270
NOTE
36. J. Jeremias, ,,oie Zinne des Tempels (Mt. 4, 5; Le. 4, 9)", n
ZDPV, 59, 1936, pp. 206-208.
37. J. Schniewind, n Das Neue Testament Deulseh, 2, la M,. 4,
1-11; F. Hauch, Das Evongelium des Lukas, 1934, pp. 60 S.; J. Jere-
mias, ibid.
38. Cf T. Manson, The Servent-Messiah, Cambridge, 1953, p.
55: relatarea ispitirilor este a lui Iisus
n pentru ucenicilor
39. Este doar o schimbare in nu n fapt, n Mc. 3,
27, satan este cel care este atacat, pe cnd in MI. 4, 1 ss. el este ata-
cantul; oricum, n ambele versiuni este vorba de infrngerea lui.
40. Asupra lui Le. 18,9, vezi p. 177.
41 . Astfel parabolelor, la pp. 33 ss., de a se
prezenta ca adresate ucenicilor, parabole care adresate ad-
versarilor lui Iisus nu a afectat parabolele
mai sus. Aceasta cu n favoarea detaliilor pe care ele
le dau despre
42. Strania redare "cei tari" (oi icrxoovfeo, Mc. 2, 17; Mt. 9, 12)
este o traducere a aramaicului b'ri'o, care "tare",
Luca l-a nlocuit n mod corect prin (oi UY1-
atVoYfe<;), 5, 31.
43. Dovezile textuale sunt divergente: unele pun mai
nti (a) pe fiul care a refuzat ("'CLZ ... syr-, Orig., Eus., Hrisosl.),
iar altele (b) pe fiul care a consimtit (B9sa, bo syrP1. de-
n (a) este ordinea cea refuzul po-
rUDcii de primul fiu face necesar ca se spre cel
de-al doilea. Astfel 1. Schmid, ,,Das textgeschichtliche Problem der
Parabel von den zwei S6hnen", n Vom Wort des Lebens (Festschrift
tUr M. Meinertz), Miinster, 1951, pp. 68-84. EI la
pe care o descrie Iisus: poporului crea-
Deci trebuie se ei sunt reprezentati de fiul care
a Acest punct de vedere poate fi, de asemenea, ntemeiat
pe Mi. 22, 1-14, n care este mai nti
torilor poporului. aceasta pur smplu, modul de
cugetare care a dus la situarea a fiului ce a pri-
mul; cei ce au au fost ca fiind iudeii, cei ce au'
271
MESo\JUL PARABOLELOK UJI IISUS
refuzat, ca fiind iar parabola a fost in ordinea is-

44. Asupra v. 32, vezi pp. 85 s.
45. Articolul are o nu este necesar
fie tradus. Este un aramaism.
46. npoa:youow un partici piu aramaic cu sens atemporal,
deci situarea n timp trebuie de conte"t de n
cazul acesta, participiul are sens de vi itor, deoarece toate zisele lui
Iisus privitoare la intrarea n lui Dumnezeu au un sens es-
hatologic (H. Windisch, .. Die Spriiche vom Ei ugehen in das Rcich
Gottes", n ZNW, 27,1928, pp. 163- 192). CI W. Michaelis, Taiifer,
JeSIlS. Urgemeinde, Gii tersloh, 1928, p. 66.
47. n restituirii (bunurilor luate pe nedrept -
n. tr.) , care era a n avari-
tiei vezi Bill., II, pp. 247 ss ..
48. lui 1tpO in xpoayouolv nu este temporal, ci exclu-
siv. Ca la lui W. G. Kiimmel, Verheissung U/ld
Erjiil/ung, ed. a Il-a, Ziirich, 1953, p. 71, n. 198, npoaYO\)OEtV
este utilizat numai intr-un sens temporal, nu nt r-un sens exclusiv,
trebuie spunem dovada limpede aramaicul 'aqdem (a
preceda), care sHi la baza lui 1tpoCt.YOUOEtV apare cu un ex-
clusiv de un temporal. CI, de exemplu, Targ. la lai'
41 , 3: man 'qtf<minnani bh<' obhadhe blz' reshjth, "Cine mi-a pre-
mers mie n lucrarea este, evident, nu temporal, ci exclu-
siv. Ori). Sanlz. 1, 18c, 43, 'aqd'mun leII hadh sabh b' 'jbbur, "ei au
preferat un la de intercalare".
49. La mesele el J. l ere-
mias, rIIe Eucharistc Words of Jesus, Oxford, 1955, pp. 208.
50. Vezi p. 154.
51. F. Hauck, Das Evangelium des Lukru, Leipzig, 1934, p. 102.
52. Vezi p. 166.
53. W. Michaelis, Vie GlechnisseJesu, Hamburg, 1956, p. 262,
n. 133.
54. A. Schl atter, Das Evange/ium des Lukas, Stuttgart, 1931, p.
259.
272
NOTE
55. b. SanII. 27b: un om acuzat de ucidere a picioarele
avocatului ii datora achitarea salvarea de la moarte.
56. Aoristul v. 38), in contrast cu imperfectul, expri
natura a
57. ros. 5, 9;j. 9, 5Od., era un motiv de
58. P. Jouon, .. Reconnaissance et action de grces dans le
Nouveau Testament", Recherches de sCence religieuse, 29, 1939,
pp.112-114.
59. 'AqlEOlV'tCll. Ctql l't<Xl (v. 47); pasivul este o
pentru lucrarea
60. Ai lto)..Cli este un 1COA:i.X; inclusiv, cI J. Jeremias, The Eu
charistic Words of Jesus, Oxford, 1955, pp. 123 ss.
61. AoristulllYO:1tT)OEV este aici echivalentul unui .. perfect stativ"
semitic care trebuie redat printr.un prezent (M. Black, An Aramaic
Approach to Ihe Gospels andActs, 00. a Ila, Oxford, 1945, p. 254).
62. Asupra textului, vezi, pp. 76 ss.
63. Nu fiul ce se ntoarce, ci este fi gura Au mai
n alte locuri denu.miri incorecte chiar derutante ale pa-
rabolelor lui Iisus (vezi p. 136, n. 16; p. 156, n. 17; 157, n. 19; p.
150, n. 81; p. 151, D. 89).
64. Bibliografie: K. Studien zum Sondergul des Lu
kas, GUlerslob, 1934, pp. 103137; 1. Schniewind, Das Gleichnis
von ver/orenen Soht!, G6ttingen, 1940, retiprit n Vie Freude der
Busse, G6ttingen, 1956, pp. 34 87; J. Jeremias, .. Zum Gleicbnis
vom verlorenen Sohn", in TII. Ztschr., 5,1949, pp. 228231 (o co
lec1ie de numeroase semitisme, avnduse in vedere problema au

65. Vv. 18,21: Ero1tl6v (el G. Dalman, Die WorteJesu, 1, ed. a
Ila, Leipzig, 1930, p. 174); v. 20: EO'ltA,Cl'YXvicr9Tl ; v. 29: EV'tOAl}.
66. Bill., m, p. 550.
67. b. B.B. 136 .
68. legale au avut loc n perioada talmudi c es-
te dovedit de D. Daube, .. Inheritance in two Lucas pericopes",
n Zejuchr. der Savigny-Stiftungfor Rechtsgeschichte, rom. Abt.,
72,1955, p. 334 cu ros. B.B., 2, 5; b.B-B. 47a.
273
PARAAOLELOR LUI IISUS
69. W. Bauer, Wiirterbuch zi/m NT, ed. a V.a, Berlin, 1958, col.
1549.
70. A.v. Hamack, Die Mission und Ausbreilung des Christen-
tums, 1, ed. a IV-a, Leipzig, 1924, p. 13; J. Jeremias, Jerusalem zur
Zeii Jesu, II B, Leipzig-Gottingen, 192937, pp. 67 s.
71. O la Jeremias, ibM., IlA, Leipzig, 1924, pp. 57-61.
72. K. Bomhiiuser, p. JOs.
73. BilI. , II, p. 374, n. a.
74. b.B.Q. 82b: "Blestemat fie omul care porci ".
75. ' EJtE8ulln cu infinitivul este particularitarea a
sei lucanice, unde apare de patru ori ( 15, 16; 16, 21; 17, 22; 22, 15).
n MI. 13,17 Le. 17,22, o nem
ca n celelalte trei locuri ; el p. 184 J. Jeremias, Die
Abendmahlsworte Jesu, ed. a III-a, Gottingen, 1960, p. 200.
76. Expresia a fost n multe manuscrise.
77. Adaosurile sunt o sugestie a lui A. Fridrichsen,
Uppsala.
78. J. Schniewind, p. 58.
79. BiII., il, p. 215, cf 1, pp. 261 ss.
80. L. Weatherhead, In Quest of a Kingdom, 1943, p. 90.
81. Vezi mai sus, p. 155.
82. CI "a din Le. 6, 23.
83. Ou.CX; n v. 32 (altfel n v. 30, vezi mai sus) este un pronume
superfluu.
84. Asupra lui MI. 20, 115, vezi p. 40; pentru 22, l - J4, vezi p.
66s.;pentruLe.16. 19-31,vezip.222.
85. Th Zahn. Das Eva!,gelium des Lueos, ed. a III-a a IV-a,
Leipzig-Erlangen, 1920, p. 564.
86. E. Fuchs, "Die Frage nach dem historischen Jesus". n Zeit
sehr.for Theol. und Kirche, 53, 1956, pp. 210229.
87. Vezi p. 94.
88. Asupra parabolei oii pierdute, vezi pp. 44 ss.
89. Vezi p. 266, n. 92.
90. J. Jeremias, Jerusalem zur Zeii Jesu, II B, Leipzig-Gonin
gen, 192937. pp. 174184.
274
NOTE
91. G. Dalman, Arbeit und Sitte, VI, Gutersloh, 1939, p. 246. CI
Fac. 32, 14: turme de cte 220 de capre respectiv oi .
92. To,. B.Q. 6, 20.
93. Pentru alte remarci asupra substanti vului aramaic de la baza
vezi pp. 38 SS.
94. J. Jeremias, ierI/salem zur ZeiI Jesu, ed. a II-a,
1958, II B., p. 177.
95. E. F. F. Bishop, "The Parable of Ihe Losi or Wandering
Sheep", in Anglican Theological Review, 44 ,1962, p. 50.
96. Bishop, op. cit., pp. 50; 52, n. 35; 57.
97. W. H. Brownlee, .. Muhammad ed-Deeb's Own Story ofHis
Scroll Discovery", n Journal o/Near Easlern Studies, 16,1957, p.
236.
98. A. M. Brouwer, De Gelijkenissen, Leiden, 1946, pp. 225 S.,
urmnd lui van Koetsveld.
99. Material abundent pentru perioada de la 1000 . Hr. la 400 .
H. poate fi la Th. Klauser, "Studien zur Entstehungsgescbichte
der christlichen Kunst 1", in JahrbuchjUr Anlike und Christentum,
1,1958, pp. 20-5 1 cu imagini; de asemenea, G. Dalman,
Arbeit und Sitte, VI, Giitersloh, 1939, ilustrata 39.
1. Cf. qara cu acuzativul, de ex., 1 Rg. 1, 9 s.
2. Brouwer, ibM., p. 226. E. F. F. Bishop, Jesus of Palestine,
London, 1955, p. 191.
3. ros. M. Sh. 1, 1.
4. G. Dalman, Arbeit und Sitte in V, Giitersloh, 1937,
p. 328, descrie un specimen; 244 monede, cu
boneta 2, 130 kg.
5. Vezi p. 158.
6. S. Krauss, Talmudische Archiiologie, 1, Leipzig, 1910, p. 77.
7. ar trebui astfel: hiidhwa, ("bucurie"), hadh,
("unu"), hafja, ci M. Black, An Aramaic Approach la
Ihe Gospels and Acu, ed. a II-a, Oxford, 1954, p. 141.
8. Participiul semitic este atemporal, tim-
pul de la verbul dominant. n acest caz (esbatologicul) E<J'tcn cere
ca participiul jlE'tClVOOUvtl fie tradus printr-un preterit (trecut).
9. Acesta este Olnvt<; ou XPEtClv EXOOOlV IlE'tClVOtCl<;.
275
l'AHAllOlELOK LUI II SUS
10. Pentru temeiurile pe care se aceste traduceri, vezi p. 44.
II . O fuziune a pentru numele divin a
avut loc n expresia 'l\'EtCtl Evoomov trov b.Y'fEAWV tOU
9Eou, ( 1) (2) EvWTtlOV taU 9EOU (ingerii stau "na-
intea"lui Dumnezeu).
12. La baza lui YlVEt<Xl un imperfect aramaic care, ca n
cazul lui EOtCXl din Le. 15,7, ar fi trebuit tradus printr-un vi itor.
13. Asupra vezi pp. 44 ss.
14. E. Linnemann, Gleiehnisse Jesu, Gottingen, 1961, p. 72.
15. E. G. Gulin, Die Freude im Neuen Testament, r, Helsinki ,
1932, p. 99.
16. Patronul este figura denumirea
rii din vie") acest fapt (el p. 165, n. 63).
17. Vezi pp. 105 ss.
18. Mt. 25, 14 ss. par. Le. 19, 12 ss.; Le. 16,2; ei MI. 6,2,5, 16;
24,45 ss. par Le. 12, 42 ss.; Mt. 18,23 ss.
19. C", n Mt. 27,7; Fapt. 1, 18, b.:: este o pentru ge-
nitivul
20. Bill., 1, p. 831.
21. Cu toate ziua ncepe cu (ei "luminarea" Sabatu-
lui vineri seara), orele zilei se socotesc de la soare-
lui. Evident, din nu aveau ceasuri. Noaptea, pe de par-
te, nu era n ore, ci n trei (Le. 12, 38) de noapte (ei
p.31).
22. P. Jouon, L 'Evangile de Notre-Seigneur Jesus-Christ, Paris,
1930,p. 122.
23. Vezi p. 37.
24. Ci Jlilicher, ll, p. 462.
26. Jiilicher, Il, p. 463.
27.lbid.
28. Privitor la omisiunea lui "numai", vezi p. 45, n. 59.
29. W. Michaelis, Die Gleiehnisse Jesu, Hamburg, 1956, p. 176.
30. W. Bauer, Wiirterbuch zum NT., ed. a V-a, Berlin, 1958, col.
622. 20, 13; 22, 12.
31. K. H. Rengstorf, in ThWBNT. Il, p. 698.
276
NOTE
32. P. Jouon, L 'Evangile de Notre Seigneur Jesus-Christ, Paris,
1930, p. 124.
33. W.H.P. Hatch, "A nOle on Matlew 20, 15", n Angl. Theol.
Rev_, 26, 1944, pp. 250-253.
34.). Bel: 2, 3c (par. Qoh. r. 5. II; CanI. 6, 2),
35. Vezi p. 106, n. 59.
36. Ca o ilustrare - completarea templul ui, n Ie-
rusalim au fost instituite (opere) de ajutorare, care au oferit
locuri de la 18.000 de (las. , Ant. , 20, 219 ss.). Cf.
Lc. 16,3.
37. Vezi p. 43.
38. np6t; 'toix;, :n:EltOla6'[(t.o O'tl elOlV O1.1(a-
lOl 1(al tOVc; nu doar: "care se
ncredeau n ei sunt priveau cu pe cei-
ci este mult mai sever. cum se poate vedea dintr-o com-
cu 2 Cor. 1,9, tobe; ltE1tOla6tCCO' Eql'E;CCU'toe; i
pe cei care se ncredeau n ei in contrast cu cei care se ncre-
deau n Dumnezeu; deci O-tl trebuie tradus "din "cei care
se ncredeau n ei (in loc de Dumnezeu), din erau
Fariseii erau nu numai aveau o
despre ci ci erau pentru penniteau ca auto-
increderea, care se baza pe pietatea lor, ia locul n
Dumnezeu (T. W. Manson, Sayings, p. 309).
39. M. Black, An Aramaie Approaclr to the Gospeis and Acts,
ed. a II-a, Oxford, 1954, pp. 41, 43.
40. Fr. Targ. la 20, 15;j.R.H. 2, 58b, 9.
41. JUlicher, Il, p. 603.
42. Bill., II, pp. 243 s.
43. Mai probabil (cu accentul pe ltll:vta): el mergea dincolo
de ce era prescris din toate, chiar din plantele de
ca: menta, izma. chimenul, (Mt. 23, 23) (Le. II,
42). Ori: el zece procente din venitul n scopuri caritabile. G.
Dalman, Arbeit und Sitte, 1, Giitersloh, 1928, p. 587, de asemenea,
din text ca fiind cea
44. J. Jeremias, Jerusaiem zur Zeit Jesu, ed. a Il-a, Gottingen,
1958, 11 B, p. 183 (b. Sanh. 25b Bac.).
277
MESAJUL PARAOOLELQM LUI IISUS
45. Cf. Me. 6, 26; Le. 18, 4; In. 7, 1. Semita nu are nici nu cu-
vnt pentru "a risca"; el P. 10uon, L 'Evallgile de Notre Seignellr
Jesus-Christ. Paris. 1930, p. 216.
46. Midr. Qoh. 7, 2.
47. Vezi dovezi laG. Schrenk, 5u(cuoo B 2a, ThWBNT, II, p. 217.
48. Pentru o similarul asupra lui 'tT]v 7ttO'tlV din Le.
18, 8b, vezi p. 193, n. 13.
49. Comparativul min este redat prin ii n Me. 9, 43,45, 47; Le.
15,7 prin Jt(XpO. cu acuzativul, in Le. 13,2, 4
50. Am dat numeroase exemple despre acest min excl usiv, va-
riatele sale n SepLUaginta, n Unknown Sayings of Jesus ,
London, 1957, p. 78, n. 1.
5 1. n de acestea, Origcn, III Jel: hom. 8, 7 (E. Kloster-
mann, Apocrypha, III, Kleine Texte, II. 2, Bonn, 1911 , p. 11 , nr.
53b): E5llC(XUo6T\, "tap CPT\Ol [Jez. 16,52] , Z65oj.L(X h oou ("mai
va fi Sodoma dect voi", .. nu voi"); Const. Ap.,
n, 60, 1 (ibid., nr. 53a): xroc; 5t o"X1!Ccd vuv tpE 't<il 'tOlO\)'t(.p (,
KUPlOC; (Dwnnezeu J - t5UCCXlro9l1 'ta EaVll \mEp u).1C;, ("s-au n-
dreptat mai mult dect voi"), OOO1tEP !Cal 'ti\v
OVEl5i
s
oov EA.ElEV (Iez. 16, 52) - E5lKCllW61l 1:000).1(1 h oou, ("nu
voi").
52. La fel G. Schrenck, n ThWBNT, II, p. 219, n. 16.
53. J. Jeremias, Jesus als Welvollender, Gitersloh, 1930, p. 73.
54. T(XXElvoo6iJOE't(Xl, pasivul este o ci rcumlocu-
pentru numele divin. iar vi itorul este eshatologic.
55. CI, de asemenea, IQH7, 34: "Te laud, Doamne, nu ai n-
ca partea mea fie cu adunarea celor netrebnici, ni ci nu mi-ai
parte n cerul celor
56. V. 12 el de (vezi mai sus).
57. JUlicher, fI , p. 604.
58. Asupra celor atitudini pentru (minile pri-
virea ridicate, capul nclinat minile el ilustratelor
Il 8 din cartea mea Die Passahfeier der Samaritaner, BZAW,
59, Giessen-Berlin, 1932.
59. este din foarte rarele ale lui
'tU7t'tElV i n expres ia "a bate pieptul". Spre deosebire de frecvent
278
NOTE
K61t'tEO"eCtl, " lovirea" pieptului, de fe-
mei la bocet (vezi p. 161). gestul diferit al lui tU:n:tEl v n piept, apa-
re cte eu, numai n Le. 18, 13; 23, 48; Iosif Asenetha,
10 (ed. P. Batiffol, "Le livre de la priere d' Aseneth". Studia Patris-
tica, 1, Paris, 1889, p. 50, 22, cu privire la prea disperata Asenetha:
)C.aiouO"Cl KCll 1ta"tCtoO"ouoa tfi XEt.pt 'to au'tTt<; 1[1.)Kv6x;;
52, 21: "cel EnCl'tCt:O'O'E tO 1t\)l(vrot; .ait; XEP0"l v
al.rtfj<; in Midr. Qoh. 7.2 (ed. prine. Pesaro, 1519: koth'jin 'al ha-
lebh, "ei izbeau inimile de ntristare").
60. Asenetha 10 (vezi nota
61. Cf. Midr. Qolr. 7.2 (vezi D. 59).
62. Este cu decidem cu certitudine v. 14b., fa-
ce parte di n
63. CI traducerea finalului lui Le. 18, 13 n Peshitta; 'elaha
hunnen cu Ps. 51,3: honneni "'Iohim.
64. 'O 8EDt;, aram. vlahi, ,.Dumnezeul meu".
65. The Parables of Jesus, New York, 1931, pp. 76 s.
66. Pentru aplicarea a lui Is. 52. 7 la era el
Bill., Ill, pp. 282 s.
67. E. Klostermann, Das Lukasevangelium, ed. a II-a, Tiibin-
gen, 1929, in loc.
68. Cnd se face retroversiunea n parabola
de cum a demonstrat M. Black, n An Aramaie Approaeh
to the Gospels and Acts, ed. a n -a, Oxford, 1954, p. 123, pune n
o unjce de cuvinte: Mc. 4, 31, di kadh z'ri ' (se-
'al 'ar 'a z"er (mic) hu min kullhon zar 'in (semin-
dibh< 'ar 'a (32) W'kllad z'ri' r<bha wah"wa rabba (ma-
re) ... 'anpin (ramuri) rabhr<bhin (mari) ... 'ophin Parabola
aluatului: cratov ( 13, 13 litri) este o
69. Dodd, p. 190, se la lez. 17,23; 31, 6; Dan. 4, 9, 11, 18:
T. W. Manson, Teaching, p. l33, n. 1, prin exemple
din literatura (Enoeh etiop. 90, 30, 33, 37) din cea
(Midr.la Ps. 104,12), pe
ce refugiu n snul lui Israel.
70. Ed. r. Batiffol, " Le livre de la priere d'Asenet h", Studia
Patristica, 1, Paris, 1889, p. 619 ss.
279
MESAJUL PARAOOLELQIt LUI llSUS
7 1. Pe 'a 8, 7: O pine din O, 675 litre de destul pentru
mese.
72. Lev. r. 31, la 24, 2.
73 . G. Oalman, Arbeit und SUte in Paliistina, II, Giitersloh,
1932, p. 293; K. E. Wil ken, Biblisehes Erleben im Heiligen Land, 1,
Lahr-Dinglingen, 1953, p. 108. sunt atrase de de
ibid., p. 109.
74. Cnd Evanghelia lui Toma pune n contrast de aluat
cu marile pini, contrastul parabolic poate se ac-
centul originar este ratat; el nu mai cade pe momentul cnd aluatul
pus la crescut este dezvelit (ef B. Giirtner, The Theology ofGospel
Aeeording ta Tllomas, New York, 1961, p. 231).
75. Cf modul caracteristic semiti c de-a insista numai pe incepu-
tul unei nici o referire la ce se n-
tre ele: de ex., n Mt. 27, 8 (se. "de aceea s-a numit astfe'''); 28,15
(se. in ziua de azi"); Le. 4, 14 ("Iisus s-a intors", sc. a
lucra!..."); In. 12,24 (vezi p. 259, n. 59); Fapt. 7,44 s. ("precum se
ornduise" ar trebui completat nainte Erot;); Apoe. 12, 5
sunt privite ca evenimente consecutive, iar
a lui Iisus este cu vederea; ef M. Rissi, Zeit und
Gesehiehte in der OIJb. d. Joh. , Ziirich, 1952, p. 44). La fel n MI.
13,33; Le. 13,21 a ar trebui fie inserat
inainte de e(i)t;).
76. Cf A. Schweilzer, Geschiehte der Leben-Jesu-Forscllung,
ed. a II-a, Tiibingen, 1913, pp. 402 s.
77.1. Jeremias, "Jesus' Promise to the Nations", (Studi i n Bibli-
cal Theology, 24), London, 1958, pp. 68 s.
78. N. A. Dabl, "The Parables of Growth", n Studia Teologica,
S,19S1 , p.140.
79. ICar. 5, 6, ef J. Jeremias, Die Abendmahlsworte Jesu, ed. a
II-a, Gottingen, 1960, pp. 53 s.
80. Ea are un caracter palestinian; ef numeroasele semitisme (n
Me. 4,8, 20 de trei ori, repetatele dt; sau v cum ar trebui fie
citit, iar nu .it; sau EV] este o traducere a semnului repetiti v
aramaic hadh) tehnica a (vezi pp. 9 s).
280
NOTE
81. Titlul "Cele patru feluri de ogoare" care reiese din interpre-
tarea sa induce n eroare; el p. 169, n. 84.
82. Dodd, pp. 19,24,182.
83. alte au ntre spini: ei au
viermi i le-au mncat" (vezi mai sus, p. 33).
84. G. Dalman, Arbeit und Sitte, ur, Giitersloh, 1933, pp. 153-
165: Der Ertrag. Abundentele stat istici ale lui Dalman demon-
un randament nzecit trece drept o iar un
randament de drept una mijlocie.
85. Cf./s. Sir. 41, 4: ,,Fie acum 1000 de ani, sau 100,
sau 10".
86. Randamentul anonnal al solul ui n Era este deja
n metaforele eshatologice din Vechiul Testament, ct
din literatura (Dahl, op. cit., p. 153; 1. Jeremias,
Unknown Sayings of Jesus, London, 1957, pp. 8 s.).
87. aceasta este interpretarea a parabolei, o
exegeza cea mai timpurie: Justin Martirul autorul Recu-
pseudo-Clementine nu parabola
ca un ndemn la autoexaminare adresat auditorului, ci ca O ncuraja-
re pentru predicatorul de a pierde ncrederea n lucra-
rea sa (lustin, Dial., 125; Rec. Clem. 3, 14). CI M. F. Wi les, "Early
Exegesis of the Parables", n Scotlish Journal of Theology, Il,
1958, p. 293. interpretare este cu att mai cu
ct ea merge dincolo de expunerea pe care Justin auto-
rul le-au in toate cele trei Evanghelii sinopti-
ce. Cu ea inapoi la o timpurie.
88. Dahl, op. cit., pp. 148 ss.
89. B. T. D. Smith, pp. 129 ss., Dahl, op. cit., p. 149.
90. Nu cu CI referirea n Mc. 4, 29b,c la loii
3, 13.
91. A se remarca cele timpuri prezente ICCtgeUOn ImlE"'(ei-
prltCtl aoristulj3an, care inactivitatea.
92. despre a timpului, care este
n N. T. , a fi Auzim despre pli-
nirea vremi i (Gal. 4,4), despre neamuri (Rom. 11,25), despre mar-
281
ME.<jAJ Ul l'AltAlK)lF.lOR LUI IISUS
tiri (Apoc. 6, II), despre cei in (Col. 1,24), despre perioada
de (Apoc. 11 ,37), despre (MI. 23,32; I Tes. 2, 16).
93. CII Mc. 4, 26-29 se poate compara 4 Ezdra, unde o femeie
este ca simboliznd ce va veni cu ab-
certitudine, poate, o (4, 33):
"Cnd se va ntmpla aceasta? ... (40). ntrebali-o pe fe-
meia pntecul ei va mai putea pe pruncul
ei, ce au trecut cele luni".
94. Mai ales C. A. Bugge, Die Hauptparabeln Jesu, 1, Giesscn,
1903, pp. 157 SS., acest punct de vedere.
95. Poate nu este acci dental faptul n Mc. 3, 8 s. par. MI.
10,4, Simon Zelotul cum se pare) Iuda Iscarioteanul sunt
numili ca un cuplu (cf. Mc. 6, 7).
96. Asupra lui In. 7,53 - 8, Il, vezi ZNW,43, 1950-51, pp. 148 s.
97. CI E. Lohse, "Die Gottesherrschaft in den Gleichnissen
Jesu", n Evallgelisc!Je Theologie, 18, 1958, p. 157.
98. Bi U., II, p. 374.
99. CI E. F. F. Bishop, Jesus ofPalestine, London, 1955, p. 229.
1. b. SanII. 4b (BaL): "Un autorizat poate decide cazuri-
le singur". (BiH., 1, p. 289); cf. Mt. 5,25.
2. T. W. Manson, Sayings, p. 306.
3. K. Studien zum Sondergut des Lukas, Giitersloh,
1934,pp.162s.
eSle un imperfect iterativ: "n mod repetat".
5. Cu privire ta Lc. 18, 13, vezi p. 183.
6. Corectitudinea acestei traduceri este de cele
timpuri prezente, epXOllEV'l U1[W1[UI!;n, care este vorba
de o CI P. Blass, A. Debrunner, A Greek Gram-
marofthe New Testament, Chicago, Illinois, 196 1, 207.3: "pentruca
ea nu de 101, ncetul cu ncetul (prez.
tot venind ntr-una (prez. !)". The New English Bible, Oxford-
Cambridge, 1961, are: "nainte ca ea prin insisten-
ta ei" (before she wears me out with heI' persislellce).
7. H. B. Tristram, Eastern Customs in Bible Lands, London,
1894, p. 228. de B. T. D. Smith, p. 150), ne o vie descriere
a unei din Nisibis n partea a
282
NOTE
cadiul pe ingropat n perne inconjurat de
secretari. n partea din a se nghesuiau oameni care mai
de care, cernd fie mai nti cauza sa. Cei mai
teau cu secretarii le strecurau afacerile lor erau
repede rezolvate. ntre timp o femeie ordinea proce-
durilor, cernd n gura mare dreptate. A fost aspru
i s-a tot venea n fiecare zi. am tot fac, excla-
ea tare, ce cadiul va asculta cazul meu". n cele din
la cadiul "Ce vrea femeia?". I
se spune povestea ei. Perceptorul i i cerea impozitul,
unicul ei fiu era n serviciul militar. Asupra cazului s-a luat rapid
astfel ei a fost ar fi avut bani
un avocat, ar fi de mult mai cu-
rnd. Aceasta este o analogie la Le. 18, 2 ss.
8. Aceasta este ceea ce 'ti)v hoiKT]<JtV n Tes/. Sol. 22,
4, probabil n Fapt. 7, 24. Cf EKolKElv .din parabola vv.
3, 5 devin: "a face n favoarea unei persoane".
9. K. Beyer, "Semitische Syntax im Neuen Testament", 1, 1
(Studien zur Umwelt des Nellell Testaments 1), Gottingen, 1962, p.
268, n. L
10. Clauza nu este nici Beyer, loc. cit.: cum
este el"), nici adversativ. H. Riesenfeld, "Zu IlO:Kp09u}lElV
(Le. 18,7)", n Neuetestamentliche (Festschrift J. Schmid),
Regensburg, 1963, pp. 214-217, aici pp. 216 s., el are in vedere
interpretarea deasupra. Caracterul concesiv al clauzei a
fost pentru prima recunoscut de K. H. Rengstorf, Das Evallge-
{jum des Lukas, (NTD3)' ad. loc.
Il. MO:Kp09u}lEl "el este ncet n lor, i
(pe cei care dnsul)". Acesta este, de aseme-
nea, lui I.l.O:KpoBu}lElll ntr-un text strns inrudit cu al nos-
tru, /s. Sir. 35, 19, Sepluaginta: KO:l O ou IlTI
OU6E Ili) IlO:Kpo9ul.l.tl<JTI en' ( .. Iar Domnul nu va
nu va fi cu n lor [a celor care El])".
Cf Reisenfeld, op. cit.
12. C. Spicq, in Revue Biblique, 68, 1961, pp. 8 1-85.
283
PARABOLF.LOR LUI IISIJS
13. Nu esle vorba de o 7tAtlV cu sensul
.. "cu toale acestea" apare in Lc. de 14 ori, dar nu in Fapt.;
el de asemenea, din materialul marcan prelucrat de Luca
deci, este caracteristic sursei lucanice, iar nu stilului propri u al
lui Luca. 1tAflv, nu poate fi reclamat ca lucanic (n N. T. el
apare numai in Lc. 18,8; Fapt. 8, 30; Gal. 2, 17; poate n Rom. 7,
25). Mai mult, accentul pus pe poate fi cu greu atribuit in-
pauline, art icolului (-tflv n:tO"tlV) este un
aramaism; in hemanutha este totdeauna ut ilizat n starea
(ci c. C. Torrey, The Four Gospels, London, 1933, p.
312; de asemenea, n Deul , 32, 20, starea este
n Targum Ierusalim; 1, iar starea n Targumullui On-
kelos). n 6 1.)lOc; "tov o.vep0)7[o1.) o taditie prelucani-
deoarece Luca nu expresia independent
(de 25 de ori in Evanghelie). Deci avem n Lc. 18, 8b o zicere tim-
purie a Fiului Omului.
14. R. Bullmann, Die Geschichte der synoptisclren Tradition,
ed. a In-a, Gottingen, 1958, p. 189.
15. Jiilicher, II, p. 286.
16. Vezi p. 97, n. 13.
17. Deci, desemnarea a parabolei ca parabola
este improprie.
18. G. Delli ng, ,,nas Gleichnis vom gottlosen Richter" , n ZNW,
53, 1962, pp. 1-25, crede Iisus a spus parabola pentru "anumite
cercuri pioase" (p. 22). Aceasta ar nsemna a spune n timpul lui
Iisus existau anumite grupuri care se considerau pe ele nsele ca
"alese" (v. 7), pe Fiul Omului (v. 8) chiar strigau n du-
rere disperare pentru a-L face (v. 7). Toate acestea s-ar
aplica, de fapt, care a produs discursurile parabolice ale
etiopiene a lui Enoh (cap. 37-71). oameni dau nu-
mele de pe Fiul Omului (cf.
Enoh 46-8, unde scri e, potrivit textului de mai sus: ei persecutau
casele lui pe care aderau la numele Dom-
nului duhurilor"; 47,1-4, sngeroase). Putem, oare, afi r-
ma acest grup exista din zilele lui Iisus era perse-
cutat? Sau Cartea lui Enoh, care este o lucrare a fos t
284
Non
chiar pe timpul acela? Dar unde, n Palestina acelor vremi,
ar trebui fie acel grup? pe cine i-am putea presupune
drept persecutori ai lor?
19. Denumirea a parabolei drept parabola prietenului in-
oportun este vezi p. 165, n. 63.
20. A. M. Brouwer, De Gelijkenjssen, Leiden, 1946, p. 211.
21. T. W. Manson, Sayings, p. 267.
22. G. Dalman. Arbeit und Sjne in Paliistine, VIl, Giitersloh.
1942, pp. 70-72.
23. de asemenea, n Mt. 5, 15.
24. K. H. Rengstorf, n Das Neue Testament Deutsch, 3, in loc.
25. T. W. Manson, Sayings, p. 267.
26. Jii licher, II, p. 269.
27. A. Fridrichsen, Symbolae Osloenses, 13, 1934, pp. 40
ss. Un exemplu izbitor privind posibilitatea n fe lul acesta
apare n b. Ta'an 25a, missum kissupha, "din pricina
"astfel nct fata
28. K. H. Rengstorf,op. cit., in loc.
29. Vezi p. 108.
30. A. Fridrichsen, op. cit.
31. Ibid.
32. Sau (vezi mai sus, la v. 8): "astfel nct nu nepoliticos".
33. J. Schniewind n NTD, 2, asupra acestui text.
34. K. H. Rengslorf, "Geben ist seliger denn Nehmen", n Die
Leibhaftigkeit des Wortes. Festgabe for A. Hamburg, 1958,
pp. 28 s.
35. Uneori tenace nu este doar o ca-
pacitate, ci are temeiuri mai profunde; pe de o parte, sunt
in mod special de legea au, deci, dreptul
garantat de Dumnezeu de a primi daruri, astfel nct "apelul" (sic)
nu poate fi nicidecum pe de parte, cer-
este att de tenace, deoarece el are nevoie de. dar, in scopul
ca el puterea de a face bine; "Chiar omul
care din poate fi milostiv" (b. Git. 7b; cI Mc. 12,
41 ss. par. Le. 21, I ss. el In. 13, 29 cuLc. 8,3). CI K. H. Reng-
storf,op. cit. , pp. 29, 32.
285
MF$AJUL PARAIIOLF.LOIl LUI IISUS
36./bid., p. 29.
37. Din punct de vedere lingvistic, variantele pe care le
versiuni le sunt demne de luat n (de exem-
plu, Mt. are EK6l.jfa0"ge, lovit pieptul", n timp ce n Le.
sim Ed.auO"Ct"tE, bocet de nmormntare", re-
prezentnd 'arqedhtun); a se nota, mai departe, jocul de cuvinte
rimat (raqqedhtun, "voi dansat" cu 'arqedhtun,
"voi plns") expuse de versiunile siriene, precum parale-
lisme autentice (Mt. II , 17acu 18 cu 19a). ziceri i,
n de critica lui Iisus, vechimea sa, deoarece Iisus se si-
pe Sine la egalitate cu Ioan, n timp ce Biserica prima-
ntotdeauna asupra subordonrii lui Ioan. n pofida folosi-
rii ei publice, expresia ,,Fiul Omului" nu mpotriva unei
date timpurii a versetului 19a, deoarece ea nu este ca un
termen apocaliptic, ci n sens ca ii\l9pron:o;, care i urmea-
imediat, reprezentnd pe aramaicul bar naS.
38. Bilt., r, p. 514 T. 1040; E. Baumann, "ZUT Hochzeit gela-
den", n Paliistina-Jahrbueh, 4, 1908, pp. 69-71 (cu melodi-
ilor de dans); ej G. Dalman, Paliistinischer Diwan, Leipzig, 1901,
Melodienanhang, pp. 354-363.
39. B;II. , 1, pp. 521-523.
40. E. F. F. Bishop, Jesus of Palestjna, London, 1955, p. 104.
41. Dodd, p. 29.
42. ' E5lKCtl OO9'l este un aorist atemporal (traducere
43.' An:o, min f/dham, "avnd in vedere"; el J. Wellhausen, Das
Evangelium Matthae, Berlin, 1904, p. 55.
44. Adesea s-a sugerat a1tO "t&v epyrov (Mt. II , 19)
axo "twv "texv{J)v au"tfk (Le. 7, 35) sunt variante de traducere care
la o expresie "ta epya au"tfK, este n aramai-
"bhadhaih; auzind n mod 'abhdhaih,
ar fi tradus aceasta prin oi. 1tCx5E<; au"tfK" iar mai trziu a corectat-o
n "ta d:KV<X au"t1\<; - un proces complicat, daT de
45. Dodd, p. 115, referitor la MI. I I, 19: ,,Faptele reale ale situa-
prezente [ .. . ] sunt ale Sale".
46. n loc de aE"tOi. (pajuri ) trebuie yimE<; (vulturi).
Numai vulturii se din cadavre, n timp ce paj urele
286
NOTE
vie. Este vorba de o traducere aramaicul nisra poate
Insemna att ct "vultur",
47. Episcopul Lilje ntr-o
48. O de bine Exemple la Bill., 1, pp.
833835.
49. aram. ?lim, "perfect", cf E. Sj6berg,
"Das LichI n dir. Zur Deutung von Matth. 6, 22 s. Par.", In Studia
Theologica, 5, 1951, pp. 89-105.
50. nOV11pO;, aram. bis, "bolnav", ci Sj6berg, ibid.
51. Aram. h"sakh (1) adj. "ntunecat" primul
din MI. 6, 23b, un caz de traducere corect ar fi meQ-
'tElv6v); (2) subst. "ntunecime" al doilea din MI. 6,23b).
52. Exemple la Si li., IV, pp. 239, 245 s.
53. de asemenea, C. Edlund, Das Auge der Einfalt. Copen-
hagen-Lund, 1952, p. 117.
54.Is. 6, 10; Mt. 15, 14; 23, 16 s., 19,26; Papirusul Oxyrh. 1
840, asupra acestuia J. Jeremias, Unknown Sayings of Jesus,
London, 1957, pp. 48, 73.
55. CI, de asemenea, Mt. 24, 27, par. Le. 6, 47-49.
56. nup este un semitism nu are de a "nu
arunca foc", ci de "a aprinde focul".
57. este utilizat, ca n Fii. 1,23, cu referire la sim-
conflictuale.
58. T. W. Manson, Sayings, p. 120.
59. Paralelismul contra uzuale a v. 50 la desti-
nul propriu al lui Iisus.
60. Un agrafon (Ev. lui Toma 82; Origen, In Jerem. horn. lat.,
3.3); el J. Jeremias, Unknown Sayings of Jesus, London, 1957, pp.
5456.
61. Vezi pp. 53 ss.
62. Iisus a zis: "Era un om bogat care avea multe bunuri. El zise:
imi voi folosi astfel nct, voi voi secera, voi
aduna recolta n hambare nimic nu-mi va lipsi mie. gndea el
n inima sa. n noaptea aceea a murit. Cine are urechi de auzit

63.1. W. Manson, Sayings, p. 271.
287
MESAJUL I'AIIAllOlF.lQII WI IISUS
64. Fratele mai i'n ar fi avut mai lase
nirea O astfel de este
de Psalmist (Ps. 132, 1: acum, ce este mai bun ce
este mai frumos dect numai a locui este presu-
de exemplu, n MI. 6, 24.
65. W. Michaelis, Die Gleiehnisse Jesu, Hamburg, 1956, p. 264,
n.154.
66. A. M. Brouwer, De Gelijkenissen, Leiden, 1946, pp. 221 s.
Aramaiculla ' "la att ct "vulpe"; la
latitudinea de a interpreta 6J .. ca referindu-se la viclenia de
vulpe (cI Sili., Il, pp. 200 s.) a lui Irod Antipa.
67. Vezi p. 62.
68. Vezi pp. 61 ss.
69. Vezi pp. 63 ss.
70 Vezi pp. 56 ss.
71. Cf. ThWBNT, III, p. 747.12 ss.
72. Vezi mai sus, p. 76 ss.
73.ls. 27,2-6; ler. 12,10; Ps. 80, 9-1 8.
74. E. Lohmeyer, KullUS und Evangelium, Gottingen, 1942, pp.
52 SS. Asupra colegiului marilor preoti ca a Sinedriului, cI
1. Jeremias, Jerusalim zur ZeiI Jesu, ed. a II-a, G6ttingen, 1958, U
B, pp. 17 ss.
75. Cuvntul {moKpltt,t; (MI. 7, 5 par. Le. 6,42; absent din Ev.
lui Toma) nu se ucenicilor in Evanghelii. Cf A.
Schlatter, Der Evangelist Stuttgart, 1929, p. 243: ,,Aceasta
i-a ofensat amarnic pe farisei".
76. Un aspect lingvistic de luat in n Le. 6, 44a (baO'tov
"fCxp OEV&POV EK tOU tOlO" Kap1tOU 1lvroaKEtal) este haO'toc;
aici nu "fiecare" (n care caz 6, 44a ar fi o
ci l pe EKcnEpot;, uterque (astfel: "in cazul
unui copac bun sau fiecare se roadele sale"); cI
H. Sahln, Symbolae Bib/icae Upsalienses, 4, Uppsala, 1945, p. 5.
77. Fapt accentuat cu de 1. A. T. Robinson, "The Parable of
John 10, 1-5", in ZNW, 46, 1955, pp. 233-240.
78. M. Black, An Aramaic Approaeh 10 the Gospels and ACIS,
ed. a U-a, Oxford, 1954, pp. 123 s.
288
NOTE
79. M. Black, ibM., p. 123.
80. a fost pentru prima de F.
Scholten, Hibel. Talmud, Koran, II, Stuttgart, 193 1, n
cu 114-117. El a fost urmat de L. n ZD-
PV, 59, 1936, pp. 133 s.; de autor in Kleine Lichter: 50 Bi-
belsfeJlen Ztirich, 1945, pp. 73-76; S. Bender, F. A. Paneth,
"Das Salz der Erde", n Deutsches Pfarrerblatt, 53, 1953, pp. 31 s.
81. A. Schlatter, Der Evangelisl Stuttgart, 1929, p.
147. mi amintesc, din mea n casa din
Ierusalim, beduinii ne ofere spre sare de
acest fel di n Marea
82. CI W. Bauer, Worlerbuch zum N. T., ed. a V-a, Berlin, 1958,
co!. 114.
83. Bil!., 1, p. 236.
84. G. Dalman, Arbeif u"nd Sitte, IV, Glitersloh, 1933, p. 325.
85. Arab. 8,30 (A. S. Lewis, in: R. H. Charles, TheApocrypha and
Pseudepigrapha ofthe Old Testament, Il, Oxford, 1913, p. 775) .
86. G. Bomkamm, "Die der Parusie", n In memo-
riam E. Lohmeyer, Stuttgart, 1951, pp. 119-126.
87. IbM., p. 122.
88. IbM., pp. 125 s.
89. Cea mai este la BilI., 1, pp. 504-517; de asemenea,
S. Krauss, II, Leipzig, 1911, pp. 37-43.
90. Sala 9, 14: anul 70 d. Hr. , cununii pentru
mire a labei; anul 11 7 d. Hr. , coroanei
anul 135 d. Hr., lecticei miresei.
91. Sunt ndatorat pentru colegului meu C. H.
Hunzinger.
92. F. A. Klein, "Mitteilungen liber Leben, Sitten und Gebriiu-
che der Fellachen in Paliistina", n ZDPV, 6, 1883, pp. 81-101; L.
Schneller, Kennst du das Land?, Jerusalem, 1889; G. Dalman,
Paliisfinischer Diwan, Leipzig, 1901 ; L. Bauer, Volksleben im lAn-
de der Bibe!, Leipzig, 1903; E. Baumann, "Zur Hochzeit geladen",
in Paliislina-Jahrbuch, 4, 1908, pp. 67-76; 1. Jeremias, "Eine Ho-
chzeil in Jerusalem", n Kiychl. Monatsblatt d. Limbach-Rabenstei-
ner Paslorellkonjerenz, IV, Jahrg. Nr. 4, Iulie, 1909; G. Rothstein,
289
MESAJUL I'ARAIIOLELOR LUI IISUS
"Mos!ermsche in Lifta bei Jerusalem", in Pa-
Jiistina-Jahrbuch,6 1910, pp. 102-136; H. Granqvist, Marriage
Conditions in a Palestinian Vil/age, II, Helsingfors, 1935.
93. Lucrarea a lui H. Granqvist (vezi nota de mai
sus) dovezi clare despre aceasta.
94. Alt fel n Betleem mprejurimi (L. Schneller, p. 140).
95. F. A. Klei n, p. 98; L. Schneller, p. 140; G. Dalman, p. 193,
(o ceremonie L. Bauer, p. 94; E. Baumann, p. 76; F.
Jeremias, pp. 3 s.; G. ROlhstein, p. 122; H. Granqvisl, p. I lS.
96. Vezi n. 92.
97. Ibid.
98. K. E. WJken, Biblisches Erleben im Heiligen Land, 1, Lam-
Dinglingen, 1953, pp. 243 s.
99. H. Granqvist, 0p. cit. , p. 73.
1. G. Bornkamm, op. cit., p. 125.
2. Mireasa nu este (n Mt. 25, I cuvintele
1Ccd 'tf}c; care apar numai n De). it vg syr, sunt un adaos,
cum vv. 5 6; ce. ThIVBNT, IV, p.l093-8 ss.). Pe ct de
este compararea cu mireasa n
literatura (2 Cor. 11,2; FIS, 31 s. [n cu
. Parusia - Ii sus sfera pentru a se uni cu Biserica1;
Apoc. 19,7 S.; 21, 2, 9; 22, 17; cf. In 3, 29), pe att de
este n ntreaga a lui Iisus. Obiceiul
lui Iisus este mai de a compara comunitatea cu
(Mc. 2, 19a; Mt. 22, 1 S5., Il ss.). La fel MI. 25, 1- 12; ast-
fel, trebuie vedem aici maniera a lui Iisus nu pe cea
a Bisericii primare.
3. G. Bomkamm, p. 125, urmndu-i lui R. Bultmann, Die Ge-
schichte der synoptischen Tradition, ed. a II-a, Gotlingen, 1931, pp.
190 s.
4. Vezi p. 105.
5. G. Dalman, Arbeit und Si/te in Paliistina, IV, Gutersloh,
1935, p. 27 1.
6. Ib;d. p. 253.
7. Bill., 1, p. 970.
8. G. Dalman, Arbeit und Sitte, IV, Glitersloh, 1935, p. 25.
290
NOn:
9. Bill., 1, p. 469; BilI., IV, p. 293.
10. E. F. F. Bishop, Jesus of Palestine, London, 1955, p. 238.
Il. Vezi mai sus, p. 57.
12. [de smilare sunt reflectate n parabola femeii care ducea un
ulcior s part plin cu a ajuns cu ulciorul gol (Ev. lui
Toma 97); se studieze ea la tiSllS. Este un
avert isment mpotriva falsei
13. Vezi pp. 69 ss.
14. Vezi p. 69.
15. Vezi mai sus.
16. Lam. rabba 4, 2 (BilI., 1, p. 881). CI Est. 6. 14.
17. M. Black, An Aramaic Approach to the Gospels and Ac/s,
ed. a lI-a, Oxford, 1954, p. 83), n acord cu J. Well hausen, Einleit-
ung in die drei ersten Evangelien, ed. a II-a, Berl in, 1911 , p. 201.
De exemplu, (1 Cor. 15,6), este tradus n siria-
na pal. prin min h"dha.
18. G. Dalman, Arbeit und Sitte, II, Giitersloh, 1932, pp. 47 s.
19. Jbid., p. 40.
20. W. Michaelis, Vie Gleichnisse Jesu, Hamburg, 1956, p. 156.
21. Vezi p. 69.
22. F. Hauck, Das Evangelium des Lukas, Leipzig, 1934, p. 192.
23. Un oaspete care nu are nu va fi impresionat de
nu va fi primit. E. Linnennann, Gleichnisse Jessu,
G6ttingen, 1961 , p. 95, a ncercat ncadreze v. 24 n istorisire, su-
gernd cei nu aveau de gnd, prin lor din vv.
18 s., refuze ci doar vor ntrzia. n acest
caz, v. 24 ar avea rostul unei reale:
ntrziati vor toate scaunele ocupate. cu greu i se poate
da dreptate d-rei Linnemann. Luate n ele insele, v. 18 s. nu dau n-
pe care ea ar fi dorit l dea; v. 20 este, n mod clar, un re-
fuz (pe care Linnemann simte interpreteze ca un
adaos); mai presus de toate, Evanghelia lui Toma, MI. 22, 6, pre-
cum paralela ce va fi imediat, toate acele
ca nsemnnd refuzuri
24. A primi o la n casa ta, ntr-o zi de
trece drept o (Tob. 2, 2 el Pes. 9, I I). n
291
f,IESAJUL I'ARAllOLELOR LUI IISUS
istorisirea o de petrecere este cu

25. W. Satm, zur Gleichnisforschung, Diss., Gottin-
gen, 1953, pp. 144-146.
26. Pentru alte exemple despre astfel de conexiuni, vezi p. 240.
27.j. Sanh. 6, 23c. par.j. Hagh. 2, 77d, a textului la
G. Dalman, Aram. Dialeklproben, Leipzig, 1927, pp. 33. s.
28. Vezi p. 223.
29. Dalman, op. cit., p. 34-36 s. Continuarea povestirii este
la p. 223.
30. Pentru urmare, cf W. Salm, op. CiI., pp. 144-146.
31. corect W. Satm, ibM. Ceea ce unneaza este ntr-o
n strns acord cu excelenta tratare a lui Salm.
32. O de E. Unnemann, op. cit., pp.
96-98.
33. Vezi pp. 48 s.
34. W. Salm, op. cit., p. 107.
35. W. Grundmann, Die Geschichte Jesu ehristi, Berlin, 1956,
p. l71.
36. Randamentul mediu al unui din Palestina se ridica la
PO kg de sau la 25 litri de untdelemn; cf J. Herz, "Gross-
grundbesitz in Palastina zur Zeii Jesu", n Jahrbuch, 24,
1928, p. IOD; G. Dalman, Arbeit und Si/te in Paliistina, IV, Giiters-
loh, 1935, p. 192. la 30 de litri: K. E. Wilken, Biblisches Ede-
ben im Hejfjgen Land, II, Lahr-Dinglingen, 1954, p. 89.
37. G. Dalman, ibid, III, 1933, p. 152.
38. G. Dalman, ibM., pp. 155, 159; L. Pinner, Wheat Cu/-
ture in Pafestine, 1930, p. 68, n Palestina randamentul
mediu al unui hectar pe o de opt ani s-a ridicat la 652, 4
kg. de gru.
39. K. H. Rengstorf, Das Neue Testament Deutsch, 3, ed. a 9-a,
Gottingen, 1962, in loc.
40. B.M. 5.1 pentru un kor de gru este de
un dinar de aur sau de 25 dinari de argint. Deci valoarea a 20 de kori
este de 500 de dinari. Referitor la grului, cf, de aseme-
292
NOTE
nea, J. Jeremias, Jerllsalem zur ZeU Jesu, ed. a II-a, G6ttingen,
1958, II A, p. 38.
41. Pentru alte exemple, vezi p. 32 s.
42. Diferitele de a-I scoate basma pe iconomul
necredincios au fosl lipsile de succes.
43. Cu privire la expansiunile textului, vezi pp. 49 ss.
44. Vezi pp. 54 s.
45. Vezi p. 52, n. 83.
46. Luca a inserat material marcan n blocuri n Proto-Luca. (1)
Mc. 1,21-39; (2) Mc. 1,40-3, 11;(3)Mc.4, 1-25;3,31 -35;4,35-6,
44; 8, 27-9, 40; (4) Mc. 10, 13-52; (5) Mc. II, 1-14, 16). n compo-
Faptelor Apostolilor, Luca a utilizat de a inse-
ra materialul n blocuri n sursa sa; el J. Jeremias, "unter-
suchungen zum Quellenproblem der Apostelgeschichte", in ZNW,
36,1937, pp. 205-221, mai ales p. 219.
47. H. Gressmann, Vom reichen Mann und armen Lazaros, Abh.
d. preuss. Akad. d.Wiss., 1918, phil.-hist. Klasse, no. 7. Ms.
din jurul anului 100 d. Hr.; povestirea este mai veche dect anul
331 . Hr. (vezi Morenz, n ThLZ, 78, 1953, col. 188).
48. j. Sanh., 6, 23c. par. j . Hash., 2, 27d, a textului
de G. Dalman, Aramiiische Dialekfaroben, a II-a, Leipzig,
1927, pp. 33 s. Citatul de mai sus este din Dalman, p. 34, rndurile
9-11.
49. R. Delbrueck, n ZNW, 41, 1942, p. 128. Mantiile de
erau foarte costisitoare; de asemenea, de in erau consi-
derate ca un lux deosebit.
50. Le. 15,16; 16,21; 17,22;22, 15; n mod similarMt.13, 17;
J Pet. 1, 12; Apoc. 9, 6. Astfel numai n Ev. 6, Il.
51. CI p. 166, n. 75 asupra lui E1tE9UIlEl din Le. 15-16. Acesta
este adaosului Kal oul)El<; El)il)ol) QU'tep vg<l.
52. CI Le. 10, 18, 1tEO'DV'tQ ("satan") cu In. 12, 31,
'tal Apoc. 12, 9, mai mult, In. 12,24, 1tEO'WV ("bobul de
gru"), "fiind
53. de pine ce zac pe podea trebuie
adunate; cel ce datorie, cade in mini le
(pe motivul risipei de pine pe' care o face), (b. Hul. 105b).
293
MF_"AJUL I'A!L\OOLF.LOR LU! IISUS
De aici proverbul : "Risipa de pine ntr-o aduce n ea"
(b. Pes. 1 t 1 b) . n casele lor, erau deosebit de grijulii. " Da-
un la el mici ct o
(Tos. Bel'. 6, 4; b. Bel'. 52b [Bar}). Dar in general, oamenii erau
foarte la aceasta. "Nu trebuie dintr-o de
pine (care a fost in sos) apoi o nmoi din nou, pe
motiv apare un pericol de moarte (prin infectioasa)" (Tos.
Bel'. 5, 8) - ci restul ei trebuie fie aruncat sub (S. Krauss,
lU, Leipzig, 191 2, pp. 5 1 s. ).
54. Cf ThWBNT, V, p. 767, n. 37, la nupSE\O'Dl;; W. Michaelis,
des Al/s. Gumlingen, 1950, pp. 65 s.
55. ThWBNT, 1, pp. 148 s, 655 s.
56. Chinurile fizice nu mpotriva acestui fapt. Ele
materialului au fost utilizate de iudaism pentru
a descrie starea stare este
57. n starea 4 Ezdra 7, 85, 93; Cartea a
lui Barull 51, 5 S.; exemple rabinice: BiII., lI, p. 228; IV, p. 1040. n
starea Le. 13, 28; Bi ll ., IV, pp. 1114 s.
58. K. Studien zum Sondergut des Lukas, Gulers-
loh, 1934, p. 155.
59. Cf. Mt. 3.9 par. ; In. 8,37 ss.
60. Nu trebuie se concluzi i din verbul Ct1teAupec; (16,
25), n ceea ce comportamentul celor doi din via\a pmn-
bogatul acumulat cu egoism
acceptat cu wnilin\ soarta cea grea, ef W. Michaelis, Die Gleieh-
nisse Jesu, Hamburg, 1956, p. 217). Cuvntul olloiroc; este n mod
clar contrar acestui punct de vedere. Este cu mult mai mult vorba de
o evitare a pasivului (a1to.ull!JQVElV, "a primi de la
Dumnezeu", ca n Gal. 4, 5; Col. 3, 24; 2 In. 8).
61 . W. Micbaelis, 0p. cit., p. 264, D. 151.
62. Vezi pp. 42 s.
63. T. W. Manson, Sayings, p. 298.
64. Cf. In. II, 46 ss.: nvierea lui a servit pentru a comple-
ta inimilor evreilor.
65. n orice caz, acesta este, de asemenea,
despre semnul lui Iona (forma este Le. 11,30
294
NOTE
cum [ona era un semn pentru oamenii din Ninive, tot va fi
Fiul Omului pentru neamul acesta") este forma mai veche, potri-
vit ntoarcerea din a mesagerului lui Dumnezeu este
subiectul Parusia este unicul semn pe care Dumnezeu
l va da, prea trziu pentru EI nu nici un alt semn.
Cf. ThWBNT, m, p. 413; A. Vogte, "Der Spruch vom Jonaszeichen",
u Festschr. f A. Wikenhauser, Munchen, 1954, pp. 230-277.
66. ncingerea n suflecarea poalelor lung
larg prinderea n astfel ca IlU mpie-
dice munca sau se (G. Dalman, Arbei( und Sitte, V,
Giitersloh, 1937, pp. 232-240).
67. Asupra contextului, vezi mai sus, p. 69 ss.
68. l. K. Madsen, ,,zur Erklarung dcr evangelischen Parabeln",
n ThStKr, 101, 1929, p. 301, n. 2. Ci. Ta 'an' 4.8 (despre festivalul
de dansuri ale fecioarelor din Ierusalim): "toate trebuie
fie
69. Vezi pp. 53 ss.
70. Paralela din Midr. Qoh. 9, 8 atribwe parabola lui R. Jebuda I
(mort n 217). cum pe drept, W. Backer, Agada
der Tallnailell, 1, ed. a li-a, Strassburg, 1903, p. 36, n. 1, R. Meir
(cc. 150) era deja familiarizat cu ea; astfel, R. Johanan ben Zakkai
trebuie preferat ca autor, cum o b. Shab. 153 s.
71. Paralela din Midr. Qoh. 9, 8 alb drept
ndeplinirea poruncilor, faptele bune studiul Torei. Aceasta nu di-
n mod este comentariul rabinic al cuvntului

72. Cf, de asemenea, Enoh slav. 9 (Col. A. Vai liant, Le Livre
des Secrets d 'Henoch, Paris, 1952, p. 24, 15 ss.): Domnul zise
lui Mihail: la-I pe Enoh scoate de pe dnsul
unge-l pe dnsul cu cel mai bun untdelemn mbra-
in
73. Ed. C. Schmidt, Koptisch-gnostische Schriften, 1, Leipzig,
19C5, pp. 9, 27-29.
74. De exemplu, Das Gleichnis vom verlorenen Sohn, G6ttin-
gen, 1940, pp. 8 s., n Die Freude der Busse, G6ttingen,
1956, pp. 40 s.
295
MESAJUL I'AHABOLELOH LUI IL';US
75. 'Eav J.lTl atpa<pTttE )Cal YEvna6E <il<; ta n:atota ... Ltp<ptaaal
cu greu ar putea nsemne aici "a fi convertit", deoarece acest cu
vnt numai rareori are acest (n N. T., doar n In. 12, 40). Cu-
vntul mai uzual pentru "a fi convertit" este ematpE<pE1V. Deci se
poate afirma O"tPE<pEO"6at din textul nostru este o redare a aramai-
cului tubh, h"phakh, cu de (C! P. Jouon, Recher-
ches de scienee religieuse, 18, 1928, pp. 347 s.)
76. Mt. 18,3 este mai puternic colorat de uzajul lingvistic semi-
tic dect paralele din Mc. 10, 15; Le. 18, 17; In. 3, 3, 5 (e! J. Jere-
mias, Infant Baptism in the First Four Centuries, London, 1960, p.
52, n. 1) de aceea, a fi drept cea mai veche
versiune a loghionului.
77. T. W. Manson, Sayings, p. 207: "n literatura nu exis-
nici o a ideii tipul este copilul".
78. Exemple la J. Jeremias, ibid., pp. 32 ss.; E. Sj6berg, "Wieder.
geburt und Neusch6pfung im palstinischen Judentum", n Studia
Theologiea, 4, 1950, pp. 44-85.
79. ElaEelltE: imperfectul aramaic de are o
("a putea") pasivul (literal: "nu vei putea intri").
80. Ta1tElVOuv i:aUtov, ebraicul hiSpil 'at;mo, aram. 'aSpel gar-
meh, vina" (A. Schlatter, Der Evangelist Mauhiius,
Stuttgart, 1929, p. 545).
81. Cu 00<; tO 1tatOlOV "tou"to (MI. 18,4) 00<; 1tatOtOV
(Me. 10, 15; Le. 18, 17), "de ar fi un copil".
82. J. Jeremias, "Kennzeichen der ipsissima vox Jesu", n Sy-
noptisehe Studien (Festsehrift A. Wikenhauser), Munchen, 1954,
pp. 86-89. CJ BiII ., 1, pp. 393-410; II, pp. 49 s.; printre materialele
colectate acolo privind modurile de adresare Dumnezeu ca
nu se poate Abba. Cu aceasta o
rostire a lui Iisus.
83. Th. Zahn, F. Hauck, Der Brief des Paulus an die Romer, ed.
a IIIa, Leipzig-Erlangen, 1925, p. 396, n. 93; G. Kittel, n
ThWBNT, 1, p. 5, n. 12.
84. T. W. Manson, Teaehing, p. 331.
85. M. Black, An Arama;e Approaeh ro the Gospels alld Aets,
ed. a IIa, Oxford, 1954, pp. 131, ss.
2%
NOTE
86. Vezi p. 30.
87. T.w. Manson, Sayings, p. 278.
88. Lev. r. 1, 5.
89. Vezi p. 17.
90. Textele din Le. 14, 8-1I 12-14 sunt dispuse n-
tr-un paralelism antitetic cu o concluzie
91. Verbele la forma din Le. 14, 11 sunt o
une pentru numele divin, iar cele la timpul viitor se la Jude-
cata de apoi.
92. M. Dibelius, Die Formgeschichtedes Evangeliums, ed. a II-a,
Tiibingen, 1933, p. 249.
93. Le. 17, 5: el eutOo'tOAOl, 1tPOO'tt9EVcn; 17, 6: dnEv 5E.
94. Vezi p. 106.
95. Vezi mai sus, p. 196.
96. nav'tcx 'ta oux'tCXxeEQ:ta: pasivul este o pentru nu-
mele divin; ci W. Pesch, Der Lohngedanke in der Lehre Jesu,
Miinchen, 1955, p. 21, n. 59.
97. AtYElV, ,,3 gndi" (eC. Mt. 9, 3 par.; 14,26). Semitica nu are
nici un echivalent precis pentru cuvntul "a gndi".
98. aici nu "nefolositor", ci "nevrednic".
Slugile nu spun ndeplinirea ndatoririlor lor nu are valoare
nici ele nsele sunt neglijente, ci este o expre-
sie a modestiei.
99. Vezi p. 45, n. 59.
1. Nu era ca un sclav la doi (de
exemplu, Fapt. 16, 16, 19), mai ales cnd unor li se o pro-
prietate moartea lor.
2. Pentru interpretare a lui (MI. Il, 29) i sunt n-
datorat lui K. Cf. ls. 10, 27: "Va ridica povara de pe
umerii jugul de pe grumajii (14, 25).
3. A lua jugul lui Iisus a deveni unui dintre cei ce-I ur-
Lui.
4. Matei. Luca se la un ru
ce se peste maluri - mprejurare cu totul n Pa-
lestina.
297
MESAJUL l'ARAOOlEWN LUI llSUS
5. G. Dalman, Arbeit U/ld SiUe in 1, Giitersloh, 1928,
p. 188; n Palestina, ploile sunt mai ntotdeauna de
6. Vezi p. 52, n. 83.
7. Bill., 1, pp. 469 s.
8. 'Hv 1t'tWcru; au'tou JlEYCXA.Tl (MI. 1,27) este o expresie pro-
cI JlE'fa 1t'troJ.l.a 1tl1t'tEIV (philo, mut. nom. 7.55; ebriet.
38. 156; migr. Abr. 13.80). Ea o (L.
Haefeli, Sprichworler und Redensarten aus der ZeiI Christi, Lucer-
na, 1934, p. 40).
9. n acest loghion, Matei pune accentul pe ideea uceni-
cii doresc fie ei trebuie curajul se
de masa poporului lor unneze (via dolorosa a tunnei celei mici _
7, 13 s.). Luca a contextul (the seuing) loghionului. Unele
persoane anonme au pus intrebarea: "Doamne, oare vor fi doar
cei ce vor fi mntui iar Iisus a cu ndemnul la
cea mai deoarece multora le va lipsi perseve-
(13,23 s.). Este un imbold de a deveni un (al lui
Iisus), accentul fiind pus integral pe naltul standard cerut
.
. 10. Ce. Mt. 23,24, unde, prin cuplul de contrast,
se dintre cea mai mare cea mai vieta-
te din mediul palestinian.
11. despre urechea acului i s-ar potrivi mai bine, slab
"odgon de corabie" (n loc de ICUf.l.nM><;,
mpotriva variantei din proverbul atestat de
literatura este: "Este limpede vii din Pumbeditha, unde
elefantul (cel mai mare animal cunoscut n Mesopotamia) poate tre-
ce prin urechea acului" (b.B.M. 38b).
12. E. F. F. Bishop, Jesus of Palestine, London, 1955, pp. 93 s.
13. G. Dalman, Arbeit und Sitte, Il, Gtitersloh, 1932,
25,28,31,34,35,36,38,39.
14.lbid. , p. 78.
15. Boii erau n general pentru tractarea plugarului (cf.
Le. 14, 19).
16. Fapr. 26,14.
298
NOTE
17. Origen, In Jerem. horn. laI. 3.3. Ori gen numai prima
n In Iib. Jesu Nave hom. , 4.3.
18. J. Jeremias, Unknown Sayillgs of Jesus, London, 1957, pp.
54-56.
19. ni:lP10<; ( 1) "turn"; (2) "acareturi
Accentul pus pe marele cost al temeliei o mai
re (8. T. D. Smith, p. 220).
20. 'Ep(j)t{i 'ta 1tpOCJ EipT)v1')v, n ebr. sa 'allfsalom, aram. ? 'el
biS'lam, "a saluta pe oponent", aduce omagiu", "a se preda ne-
conditionat" (ci W. Foerster, n Th WBNT, II, pp. 4 10, 422 ss.).
21. Vezi p. 115, n. 91.
22. Vezi mai sus, p. 81 s.
23. C. H. Hunzinger, " Unbekannte Gleichnisse Jesu aus dem
Thomas-Evangelium", n BZNW, 26, Berlin, 1960, pp. 209-220,
cele patru parabole, avnd introducerea tiC; el; UJ.l&v (Le.
15,455.,8 ss. [a doua numai 'tie; este repetat]; J 1,5 sS., Il ss.),
face apel ca la o concluzie privind modul de a
al lui Dumnezeu. Deoarece n Le. 14,28,30,31 S., ncep,
de asemenea, cu ti.C; e; uJ.l&v (a doua numai tiC; este repetat)
el cele parabole, cea a ziditorului turnului
cea a regelui care pune la cale un precum parabola uei-
gru,;ului trebuie intrepretate in mod ca un apel la n-
credere. oamenii pun la ncercare cu att de sta-
rea de cu att mai mult face aceasta Dumnezeu. El nu
nimic doar pe "Ceea ce Dumnezeu a inceput,
El duce la (p. 216). Dar n nu este vorba de a
duce la ndeplinire cu succes un plan care a fost doar pe ju-
ci de afinnatia nainte de transfonna inten-
\ia n se mna i este destul de ceea
ce nu se poate spune n cazul lui Dumnezeu (el E. Haenchen, Dje
Botsehaji des Thomas-EvangeUums, Berl in, 1961, p. 60, n. 85).
24. Asupra lui Mt. 12, 45c, vezi p. 109 s.
25. T. W. Manson, Sayjngs, p. 87.
26. Tob. 8, 3; MI. 4, 1 ss. par.; Mc. 5, 1. ss.
27. P. l ouon, L 'Evangile de Jesus-Chrisc, Paris,
1930, p. 83.
299
PAltAflOLELOlt LUI ltSUS
28. H. S. Nyberg, ,,zum grammatischen van MI. 12,
44 s.". in Arbeiten und Mitteilungen aus dem neutestament/ichen
Seminar zu Uppsala, IV, 1936, pp. 22-35, A. Fridrichsen, .,Nacht -
rage", ibid. , pp. 44 s.
29. Evangheliile aduc multe exemple de astfel de substituire a
unei cu o para Cele mai apropiate de pa-
sajul nostru sunt: Mt. 8, 9b; Mc. 4, 13. Pentru bune exemple, vezi
Beyer, op. cit., pp. 259-286.
30. T. W. Manson, Sayings, p. 88.
31. S. H. Hooke, Alpha und Omega, Nisbet, London, 1961, p. 178.
32. C[ MI. 21, 3 xltOO""tEAE, "i va trimite napoi Lc.
13, 27 (EpEi AEYrov, "el va repeta"); Lc. 18, 5 (EPXOIlEV"ll, "intorcn-
du-se"); Lc. 19, 13 (Ev c!> EPXOIlUl, ce intorc"). de ase-
menea, it ltupouo.u (Mt. 24,37,39), "ntoarcerea".
33. Cel mai semnificativ exemplu este Midr. Canto 4, 12, ci
B.B. 4, 9 (B;II ., r, p. 674).
34. Matei evi te prezentul istoric; in materialul mar-
can preluat de dnsul, l-a eliminat n 88 de cazuri din IlO (1. C.
Hawkins, Horae Synopticae, ed. a n-a, Oxford, 1909, pp. 144-149).
Luca a mers chiar mai departe n (vezi pp. 182 s.).
35. F. Hauck, n ThWBNT, IV, pp. 475 s.
36. Suetonius, De vita Caesarum. 50.
37. Plinius. Hut. nat., IX, 11 9 ss.
38. Cf. MI. 6, 27 (nu "un singur cot", ci,. cum parabo-
la din Lc. 12. 25,,,camct un cot", cj p. 171); 19, 16(dc;par.,Lc.
18, 18 "t\.C;) ; 26, 69 (Illupar. Lc. 22, 56 "t1<;); 27, 48 (d<;, par. Mc. 15,
36 "t1.<;). Exemple MI. 5, 18; 8, 19; 9, 18; 12, Il ; 16, 14
(par. Le. 9, 19,;,); 18,6,24,28; 20, 13; 21, 19,24; 22, 35; 23, 15;
25,40,45; 26, 51; 27,15; Me. 5,22: 6, 15 (cf. Le. 9, 8); 8, 28 (cf.
Le. 9, 19); 9, 17, 42; 10, 17 (cf. Le. 18, 18); 11 ,29; 12,28,42 (cf.
Le. 21,2); 13, 1; 14,66; 15,6; Le. 5, 3; 15,4, 15; 16, 17; 17,2, 15.
n cele mai multe din aceste pasaj e, d<;. jJ.lU, itv redau un aramaic
hadh, utilizat ca un articol
39. C. H. Hunzinger, 0p. cit., p. 220.
40. E. Hirsch, Friihgeschichte des Evangelium, II, Tubingen,
1941,p.315.
300
NOTE
41. SilI., 1, p. 674.
42. Ibid., p. 675.
43. E. G. Gulin, De Freude m N. T., 1, Helsinki, 1932, p. 37.
44. Gulin, ibid., pp. 37-40. Cf. Lc. 7,36 ss.; 19, 1 ss.
45. C. H. Hunzinger, op. cit. , pp. 217-220.
46. Vezi mai sus, p. 105, n. 56.
47. K. E. Wilken, Biblisches Erleben im Heiligen Land, 1, Lahr-
Dinglingen (Baden), 1953, p. 192.
48. Clem. Alex., Strom., 1, 16. 3, cu referire la parabola

49. CI J. Jeremias, UnbekalTnte Jesusworte, ed. a III-a, Guler-
, Ioh, 1963, pp. 84-86.
50. Mt. 6,19-21; Lc. 12,33 s. Nu este vorba de a pune n con-
trast comoara cu cea ci despre locul n care a
fost comoara.
51. T. W. Manson, Sayings, pp. 259 s.
52. Ibid., p. 260.
53. Sensul povestirii este eclipsat 1t"AflCJiov (rea') din Lc.
10, 29 este tradus prin "aproape". despre
"aproapele" nu este punctul de plecare al povestirii, ci acela pe care
povestirea creeze.
54. Bill., II, pp. 515 ss.
55. IQS 1, 10, ci 9,16,21,; 10,21.
56. b. 'A.Z. 26a (Bar.), ci Abh. R. Nathan 16,7.
57. 'Eppt9rj este pasivul utilizat ca pentru nu-
mele divin.
58. Vezi p. 45, n. 59.
59. n imperfectul are in general un sens modal; aici el
are un sens facultativ (cr. MI. 7, 4 :n:&c; ExEc;, "cum spune?").
60. MlO'Ev ca a lui etyet/tav foarte adesea n
a iubi mai (Mt. 6, 24; mai departe, Le. 14,
26 cu Mt. 10,37), sau "a nu iubi" (Rom. 9, 13), astfel n MI. 5,43.
61. Lc. 6, 27 s., i:x;9p&; un personal.
62. M. Meinerlz, De Gleiclwisse Jesu, ed. a IV-a, Mlinster,
1948, p. 64, E. F. F. Bishop, Jesus of Palesrine, London, 1955, p.
173.
301
l\!fSAJUL PARABOLEWR LUI lISUS
63. K. Dannenbauer a dat o relatare despre o drama
pe drumul d intre Ain Fara Jerusal im in
Der Bote aus Zivn, 70, 1955, pp. 15-21.
64. K. H. Rengstorf, Das EvangeJiufII nach Lukas (NTD 3), ed.
a IX-a, G6ttingen, 1962, p. 140.
65. J. Maon, "Jesus aod the Sadducean Priests, Le. 10,25-37",
n Jewi!ih Quarterly Review, N. S. 6, 1915-16, pp. 415-422. Fariseii
altfel.
66.Mt.25,1430par. ; Lc. 14, 1820;Lc.20, 1012.
67. B. T. D. Smith, p. 180.
68. losiff' laviu, Ant., 18,30.
69. J. Jeremias, Jerusalem zur Zeit Jesu, ed. a lIa, Goningen,
1958, II B. , p. 224 ss.: "Die Samaritaner".
70. E. F. F. Bishop,Jesus ofPalestine, London, 1955, p. 172.
71. Jbid.
72. Jbid.
73. J. Jeremias, Jerusalem zur Zeit Jesu, ed. a II-a, Gottingen,
1958, II A, p. 38.
74. de asemenea, Bishop, op. cit., p. 172.
75. B. Gerhardsson, "The Good Samaritan - the Good Shepherd?",
n Coniectanea Neotestamentica, XVI, Lund-Copenhagen, 1958, p. 7,
n acord cu J. Lindblom R. Gyllenberg.
76. Opusul exact al proverbul ui citat de Filon (De spee. leg., 1,
12,242): "rangul asupra gazdei", n-
semnnd ar trebui, de se invite
77. ntreaga este un maia!, "o
(ca m"salim [etip. mesal] din Cartea a lui Enoh, denu-
mite n mod eronat masa', este numai
despre separarea tunnei (vv. 32 s).
78. J. Jeremias, Jesus 'Promise 10 the Nations, London, 1958, p. 64.
79. Bill., IV, pp. 1203 s.
80. Prezentul (v. 32b) avem de-a face cu o

81. G. Dalman, Arbeit und Silte im Pa/as /in a, IV, Giitersloh,
1939, p. 99.
82./b;d. p. 99, 217.
302
NOTE
83. C. C. TOITey, The Four Gospe/s, Lonrlon, 1933, p. 296.
84. E. Klostermann, Das Matthiiusevange/ium, ed. a
bingen, 1927, in loc.
85. Vezi p. 239, n. 38.
86. Asupra acestui semitism, el p. 45, n. 61.
87. Vezi pp. 70, s.
88. Cf T. W. Manson, Sayings, p. 250.
89. Vezi p. 87, n. 49.
90. Comentariul mai pe larg la J. A. T. Robinson, "The Parable
ofthe Sheep and the Goats", in NTS, 2, pp. 228 ss.
91. E. Klostermann, Das Matthiiusevangelium, ed. a
bingen, 1927, pp. 205 S., H. Gressmann, Altorienta/ischen
Texte und Bi/der, 1, ed. a Berlin, 1926, p. 188.
92. Midr. Ps. 118, 17 (Bill., IV, p. 1212).
93. Vezi mai sus, n. 91.
94. Mc. 9,41: EV 6volla'tl ilO\), "pentru Mine"; cuvintele
toare: O'tl XPlO''tOU (anarthrie, deci trziu) EO''tE e o explicare, pen-
tru vorbitorii de a semitismului EV 6vollcX'tl ).l0\). Pri-
mitorul paharului de rece era la origine desemnat ca "unul
dintre cei mici", cum o parabola din MI. 10, 42
Mc. 9,42 (ntr-o conexi une de cuvnt-cheie), ntocmai ca in
MI. 25,40,45 n mod similar cu demonstrativul.pleonastic 'tQ'o"t(Ov.
95. T. W. Manson, Sayings, p. 249.
96. Iisus este mij locitorul n fel, de exemplu, n
Mc. 2, 5 n cele din Dumnezeu este Cel ce De aceea,
Iisus zice (pasivul fiind utilizat ca o pentru numele
divin): ,,Fiule, Dumnezeu tale".
97. 'EAErt9tlO'OV't<xt: viitorul este eshatologic, iar pasivul
numele divin: "Dumnezeu se va ndura de ei (la Judecata din

98. Vezi mai sus, la v. 40.
99. CI b.RB. lOb (Bar.): "Rabban Johannan ben Zak.kai (con-
temporan cu Apostolii), zis lor: precum jertfele pentru
cat pentru Israel, tot astfel milostenia (r;'dhaqa)
pentru
303
MESAJUL PARAUOLF.LOIl. Lur rrsus
1. Este uimitor se observe cum lui Iisus despre n-
dreptare corespunde n cu doctrina Pavel,
de asemenea, face ntre ndreptarea prin Botez
(1 Cor. 6, II ; Rom. 6, 7), numai prin (Rom. 3,28, ci p. 39,
n. 59), ndreptarea de la Judecata de pe prin
toare prin iubire (Gal. 5, 6). Pavel, de asemenea, o n-
dreptare a la Judecata de apoi , ei au mplinit acea
VOlloc; (Rom. 2,12-16).
2. Vezi, p. 104 ss.
3. Cf p. 174, n. 18. Strict vorbind, iertarea din v. 27 corespunde
fazei prezente, care conduce la numai judecata pro-
n v. 34 se din
4.1. Wellhausen, Das Evangelium Matthaei, Berlin, 1904, p. 95.
5. Vezi pp. 238 s.
6. Valoarea talantului a fluctuat. Noi am luat ca evaluarea
lui losifFlaviu care un talant este egal cu 10.000 dinari
(cf. AnI., 17.323 cu 190).
7. R. Sugranyes de Franck, Eludes sur le droit palestinien ci l'
epoque evangelique, Fribourg, 1946, pp. 39 ss., ne o
a juridice implicate n MI. 18,23.35. EI
analogiile nu trebuie n Palestina, ci n meditera-
neene, mai cu n Egipt; el merge la presupunerea,
care constituie sale, acele puteau fie
valabile n Palestina.
8. Pentru o estimare vezi, p. 32 s.
9. Le. 12,1; I Cor. 4,15; 14, 19.
10. Att npOOTJvEX8'l ct varianta npoO"'lvEX9'l (BD)
faptul a fost adus cu sila (cf W. Bauer, Wiirlerbuch zum N. r.,
ed. a V-a, Berlin, 1958, col. 1427,1410). Cf, de asemenea, v. 27:
"i-a dat drumul".
Il. SOIa 3, 8; ros. Solo 2, 9 (Bill., 1, 798).
12. Sifr. Dt. 26 la 3, 23 (P. Fiebig, Rabbinische Gleichnisse,
Leipzig, 1929, p. 10; Bill., 1, p. 798).
13. b. Qid. 18a (Bar.); 500-1000 dinari; B.Q. 4, 5 10.000 ca
cel mai mare Iosif Flaviu, Ant., 2, 33 20 minel2.000 dinari,
304
NOTE
ca lui IosifFlavi u (Fac. 37, 28). CI J. Jeremias, Jerusalem
zur leit Jesu, ed. a II-a, Gottingen, 1958, Il S, p. 220.
14. M. Doeme, Er kommt auch noch heute, ed. a IV-a, Berlin,
1955, p. 149.
15. Vezi pp. 239 s.
16. Vezi p. 45, n. 59.
17. Jiilicher, IJ, p. 307.
18. Mech. Exod, 22, 2, ci S ilI., IV, p. 700. s.
19. R. Sugranyes de Franch (vezi p. 250, n. 7), pp. 113 55., 18:
La prison pour dettes.
20. T. W. Manson, Sayings, p. 214.
21. 1. WeUhausen, Dos Evangelium Mat/haei, Berlin, 1904, p.
95. Asupra "marii porunci" de a pune n libertate pe deti nuti, ci
Sili., IV, pp. 568, 572 s.
22. Vezi p. 113.
23. E. Linnemann. G/eichnisse Jesu, GDuingen, 1961, p. 173
spune: "Ideea n realitate Iisus a transmis iertarea lui Dumnezeu
ucenici lor este o parte a Bisericii primare, nu tre-
buie se Iisus a exprimat o asemenea
precum aceasta, se nasc n mod necesar se
(lUptEVQt) se trece cu vederea faptul
Iisus, spre deosebire de Pavel, nu se exprime n limba-
jul teologiei, ci prin parabole parabolice, pe
scurt, n limbajul constituit de simboluri.
24. Vezi p.113.
25. Mt. 7, 1-2 par. Le. 6, 37 s.; Mt. 6, 14; lac. 2, 12 s.; cf MI. 5,
7; 25, 31 ss.
26. Pentru doctrina despre cele cf H.
Die Bergpredigt, Guters loh, 1923, pp. 161 ss.; Bill., IV, p. 1247, la
cuvntul Mass.
27.4 Ezdra 7, 33, cf 7, 74,105; Sib. 5,353,510; Cartea
a lui Baruh, 48, 27, 29; 85, 8-15. E. Linnemann, op. cit., p. 174,
este de "avnd in vedere data trzie a lui 4 Ezdra
tul secolului 1 d. Hr.) este problematic la ce punct ideea
aceasta poate fi ca o a rabinilor
din zilele lui Iisus". Ca temei, el un pasaj din Ex. r. 45, 1a 33,
305
MF$ AJUL PAKABOLF.LOR LUI IISUS
19, a nota acest ci tat, unei omilii), provine
lucrare n jurul anului 1100 d. Hr. (sic). Spre a
orice indoieli posibile asupra doctrinei epocii despre cele
suri, citez cteva dovezi care sunt Enoh
etiop. 38, 6: .. de atunci nainte ce va fi trecut ultimul temen
de nimeni nu va mai pentru sine ndurare de
la Domnul Duhurilor"; Enoh etiop. 50, 5: "de acum nainte
ce ultimul termen de va fi trecut) nu voi (mai) avea
de ei"; Enoh etiop. 60 5 s.: in ziua aceasta a durat ziua
tivirii Lui; El a fos t indelung de cei ce
locuiesc pe Iar cnd ziua, puterea, pedeapsa,
cata vin [ ... }, atunci toate acestea se vor opri" (traducere R. H.
Charles, The Apocrypha and Pseudepigrapha ofthe Old Testament,
II , Oxford, 191 3).
28. S. H. Hooke, The Kingdom of God in the Experience of
Jesus, London, 1949, p. 11 5.
29. ElC; 'tov airova, vezi p. 86.
30. Le. 12,29 (c! par. Mt. 6, 31); Lc. 12, 31; Mt. 6,33.
31. MI. 6,32; Le. 12,30.
32. cum a corect (vezi mai sus, n. 26), pp.
150 ss. A. Schlatter este de acord cu el, n Der EvangeJist
Stuttgart, 1929, pp. 225 ss.
33. Orientalul are timp liber cu nu-i place se
Pentru el, schimbul de saluturi impune ndelungate
salii. n 2 Regi (4 Regi) 4, 29, o descriere a ca-
re interzic orice salut politicos "De vei ntlni pe cineva,
dai ziua, iar vreunul
punzi!". n Sa, Iisus se la "de a se
unei caravane astfel, de a pierde timp)" (E. F. F. Bi shop, Jesus
of Palestina, London, 1955, p. 170).
34. n sunt de gen masculin, iar animalele de
gen feminin. Corbul, doar n Lc. 12,24 este o ne-
(Lev. 11, 15; Deut. 14, 14) Dwnnezeu de
"puilor de corb. cnd ei EI" (Ps. 147,9; Iov 38,41).
35. Vezi nola
306
NOTE
36. ct se pare la baza lui Mt. 6, 28 se un joc de cuvin-
te aramaic: ou J(01tlro/JlV ( '#mat) ouSe v,,9o\)/Jlv ( "'zat), ci T. W.
Mansoll, Sayngs, p. 112.
37. G. Dalman, Arbeil und Sitte in Paliislina, IV, Giitersloh,
1939, pp. 250 S., numeroase exemple din Palestina
Numele sunt distribuite culoare unele particulari -
iar numele dat mielului sau iedului este purtat de animalul
adult, i este familiar din Ct despre proprietar,
numele nu este doar un mijloc de a chema animalul, ci este
un semn de proprietate.
38. Separarea plevei de gru Judecata (Mt. 3, 12).
39. 'ExtO"'tPE\jICt<; (aici tuhh, h"phakh), nsemnnd"a repeta o
Acel 1to'tE care apare numai aici la sinoptici, care nu
este nc unde n N. T. legat de viitor, poate fi un adaos lacut de tra-
grec. Cu greu ar putea el un echi valent aramaic.
40. Vezi p. 158-159.
4 1. Vezi p. 156. Cf. P. Abh. 2, 15: ,,Rabi Tarfon (pe la anul 100
d. Hr.) a zis: Ziua este este mare;
sunt piara este din plin, iar casei este
42. Trebuie se acorde credi t lui A. Schlatter, Der Evangelist
Mauhiius, Stuttgart, 1929, pp. 51 1 s., faptului
"legarea dezlegarea" nu se nici la deciziile autoritare ale
nici la puterile disciplinare cum ar putea
n lumina li mbaj ului rabinic), ci la autoritatea de a
achi tarea sau condamnarea. Cea mai ilustrare poate fi
in MI. 10, 12-15, unde ucenicii lui Iisus aduc pace judecata.
43. sarea este clar cum
am W. Nauck, n "Salt as a Metaphor", n Studia TheoJogica, 6,
1952, p. 165-178), cum din cu tratatul extra-
canoni c Diiriikh zuta (A. Tawrogi, Der talmudische Traktat
Derech Erez Sutta, Koni gsberg, 1885, p. 1). n el se spune chiar de
la primele cuvinte: "Caracterul unui este umi l, blnd, har
nic, (m'mullah), la nedreptate, iubit de ( ... ] " . De
asemenea, el mai sus, .. nebun".
44. Omi/. elem. 2, 51; 3, 50; 18, 20; Apelles Epifaniu,
Haer. , 44, 2
307
I>IF_<j AJUl l'ARABOlELQR LUI IISUS
45. J. Jeremias, Unknown Sayings of Jesus, London, 1957, pp.
83-93.
46. G. van Rad, "Die stadl auf dem Berge", n Evang. Theol.,
1948-49, pp. 439-447.
47. CI asupra acestui pasaj, ThWBNT, IV, pp. 926 s.
48. Vezi pp. 185 ss.
49. di n Mc. 6, 3 faptul Evanghelia
este de poticnire, ceea ce este confinnat de Le. 4, 16-30: aco-
lo .j.l(lp"tupouv (lUt41 (4, 22) trebuie considerat drept un dativ de
dezavantaj ("contra lui"), iar cuvintele: Enl )..6-
"til<; XaPl ta<; trebuie cu K. Das
Wirkell des Christus, Gutersloh, 1921 , p. 59. ca insemnnd, oa-
menii din Nazaret au fost ca atunci cnd Iisus a citat Is.
61, 1-2, EI s-a doar la cuvintele de ndurare s-a ntrerupt
imediat naintea cuvintelor referitoare la zi ua Lui (Is. 61 ,
2). G. Bomkamm mi-a n Le. 7,22; MI. 11 ,5, unde Iisus
liber Is. 35,5 s., cu o sugestie din Is. 29, 18 s., o
ne din Is. 6 1, 1 , El, de asemenea, omite lui
Dumnezeu (35, 4). Mai mult, n Is. 29 pedepsirea opresori lor (v.
20), deschiderii ochilor orbilor a urechilor surzilor (v.
18), precum bucuriei (v. 19), tOI precum n Is. 61
lui Dumnezeu celei bune pentru cei
raci (v. 1). Aceasta faptul Le. 4, 22 nu descrie o
schimbare de sentimente contra lui Iisus din partea
ci mai erau lui Iisus din capul locului,
deoarece mesajul contrazicea lor Cf J.
Jeremiss, Jesus 'Promise to the Nations, London, 1958, pp. 44-46.
50. A paharul cu cineva a-i soarta,
fie sau rea (T. W. Manson, n Studies in the Gospels (Lightfoot
Festschrift), Oxford, 1955, p. 219, n. 1).
51. A. Fridrichsen, n Coniectanea Neotestamentica, II, Uppsala,
1936, pp. 1-37, a demonstrat in mod et1t(lpVEcrO(ll
Eo:\n6v n N. T. nu "autonegare", ci o autonegare".
Nu este vorba de o prin .. negarea de sine", ci de pre-
darea rezerve a propriei persoane.
308
NOTE
52. A. Fridrichsen, Gamle spor og T/ye veier, Christiania, 1922,
p. JO.
53. O de valoare (Bill., 1, p. 582).
Mt. 10, 29, un ban; potrivit paralelei
din Le. 12,6, cinci fac parale: "cu duzina" sunt mai iefti-
ne. Se poate remarca faptul negati vul se cu verbul: Ev
IXu"tmv ou :n:EO"E"tIXl E:n:i "ti]v "YTlv. ldiomul semit nu pron-
umele; la fel n Mt. 5, 18,36; 24, 22; Mc. 13,20; Le. 1, 37; 11 ,46.
54. Asupra problemei lui Iisus privind
patima Sa, el W. Zimmerli J. Jeremias, The Servant of God, Lon-
don, 1957, pp. 58-104. n timp ce anumite primit cu
formularea eveniment, pe de parte,
mea, o probabilitate mai mare se de punctul de vedere
Iisus se la o moarte violenta EI a necesitatea
Patimilor n ls. 53.
55. K. E. Wilken, Biblisches Erleben m Heiligen Land, II,
Lahr-Dinglingen, 1954, p. 162, relateaza ca a auzit de la po-
vest irea unui atac nocturn a mai mult de 30 de hiene, povestire n
care erau date numele prietenilor lui care n
56. n Mc. 14, 28, asemanarea este
(n:PoCl1ElV este un termen tehnic care de chemarea
iar prezicerea din Zah. 13,8 s. este n sensul
moartea tunDa va
57. Vezi p. 80, n. 91.
58. precum adeseori se in orientale, In.
12,24, in imaginea cu bobul de gru, ne doar spre
stadiul cel final al procesului, atunci cnd zice: "Iar
va muri, va aduce". Trebuie se completarea cu
importantul stadiu intermediar (nvierea). Alte exemple de semitis-
me de acest fel pot fi la p. 187, n. 75.
59.IT/. 12,24 este derivat dintr-o timpurie preioanic! (N.
A. Dahl, "The Parables of Growth", n Studia Theologiea, 5, 1951,
p. 155); dovada despre aceasta poate fi n stil (paralelism an-
titetic; vezi, de asemenea, nota 60) in limbaj (6 cu arti-
col, vezi p. 9, n. 2; ltI::csrov este o evitare semit! a pasivului, vezi p.
180, n. 52; asupra lui ICIXp:n:OV (pepEtV, cf. Septuaginta, loi/2, 22;
309
MF.5AJUL I'AI\ABOLF.LOI\ LUI IISUS
Osea 9, 16). Deci nu se poate ridica nici o contra auten-
zicerii (c! Dahl , ibid). Loghi onul nu doar misterul
prin moarte, ci despre mplini rea reali-
prin moartea bobului de gru (Dahl, ibM.).
60. Asupra problemelor lui Mc. 10,
45, vezi J. Jeremi as, "Das L6segeld fUr Viele", n Judaica, 3, 1947,
pp. 249-264. Ut ilizarea a simbolul ui pretului de
rare este iudaismului trziu.
61. n cuvi ntel e rostite la Cina cea de Iisus se pe
Sine cu mielul de vezi J. Jeremias, The Eueharistie Words of
Jesus,Ox.ford, 1955, pp. 142 ss.
62. Asupra indusive a lui noHot (aramaicul sag-
gi'ill ) n Mc. 10,45 par.; 14,24 par., cf. ThWBNT, VI , pp. 536 ss.
63. Asupra de apoi , vezi pp. 55 sS., 204 sS., 246 ss.
64. C! J. Jeremias, Jesus als Weltvoflender, Giilers loh, 1930,
pp. 69 ss.
65. Vezi p. 159, n. 26.
66. Loghionul din MI. 10,26, care ne-a parvenit printr-o
transmisiune in N. T. , a fost foarte diferi t interpretat de
Marcu (4, 22) il vede ca o asupra predi cii lui
Iisus (taina n 4, II , se va tuturor); Luca (12, 2)
il fi e ca pe un avert isment contra ipocriziei fariseilor (e!
12, 1: ipocrizia nu le va ajuta la nimi c, deoarece ceea ce este se va
da pe fi e ca pe o promisiune referitoare la uce-
ni cilor (e! 12,3, de asemenea, Le. 3, 17); n MI. (10,26), el este ba-
za unui ndemn la fricii (nici o ostilitate nu va fi n stare
Deci, nu mai
teau sensul original al loghionului ; lucru valabil
pentru cele din Evanghelia I!li Toma (5 6). Este cum
nu se poate mai clar deja la o timpurie (in Mt. poate, de
asemenea, n Le. 12, 12), ceea ce era la origi ne o zicere
deveni se un cuvnt de indemn. Poate este la origine un proverb -
totul iese la Se poate afinna pentru Iisus el are un
eshatologic; timpul viitor, precum forma a ziceri i, pre-
cum versiunea din Papirusllf Oxyrh. 2, nr. 5 (unde este
o "nu este nimic ngropat care nu nvie") suslin
310
NOTE
acest punct de vedere. Mai presus de toate, este clar din Mr. 6, 4,6,
18, Iisus a declarat, de asemenea, n alt loc, n Ziua cea de
apoi toate cele ascunse vor fi descoperite. Deci, oricare era aplica-
rea loghionul despre inversarea eshatologic a

67. Fiecare dintre aceste patru caractere distinctive
proprii . Chiar neguslorul de grne
ct de deplin umple el (T. W. Man-
son, Sayings, p. 56). grnelor este un proces care se exe-
potrivit unei proceduri bine stabilite. se
te pe sol, ntre picioare. Mai nti, el o umple de trei
sferturi o bine printr-o pentru a face ca
se apoi umple sus o mai o
aceea, el cu putere, cu ambele mini.
n cele din el face deasupra o
cu pentru a presa la un loc. Din cnd n cnd, el face
cte o n ceva ce nu
mai loc pentru nici un bob. n acest fel , are
unei absolut pline, ce nu poate cuprinde mai mult
(C. T. Wilson, Peasan! Life in the Holy Land, New York, 1906, p.
212, citat de E. F. F. Bishop, Jesus of Palestine, London, 1955, p.
80). Astfel, zice Iisus, va fi lui Dwnnezeu.
68. De exemplu, H. J. Holtzmann, Hand-Kommentar zum N.T.,
1, 1, Tiibingen-Leipzig, 1901, pp. 248 s.
69. J. Jeremias, "Der Gedanke des Heiligen Restes)} im Spat-
judentum und n der Verkiindigung Jesu", n ZNW, 42 , 1949, pp.
184-194.
70. J. Jeremias, Jerusafem zur Zei! Jesu. ed. a II-a, G6ttingen,
1958, Il B, pp. 11 5 ss.
7 1. Vez.i pp. 87 s.
72 H. Schmidt- P. Kahle, Volkserziihlungen aus Paliistilla, 1,
G6ttingen, 1918, p. 32, cu o coreC\iune de G. Dalman in Arbeit und
Sitte n Paliistina, U, Gutesioh, 1932, p. 308 s.
73. Vezi p. 9, n. 2
74. Dalman, op. cit. , p. 249 ilustratia 56.
75. N. A. DaM n Studia Theologica, 5, 1951 , p. 151.
311
MESAJUL LUI IISUS
76. Numeroase ex.emple bazale pe din Palestina pe
ale unor palestinieni sunt date in Sprenger, ,) esu
und Emtegleichnisse", n PaJiistina-Jahrbuch. 9. 1913. p. 92,
n Dalman, 0p. cit., pp. 324 s.
77. Sprenger, ibid.
78. Se de asemenea, n Palestina; ci Dalman, ibid., p.
325 p. 250.
79. W. Michaelis, Die Gleichnisse Jesu, Hamburg. 1956. p. 43.
80. Dalman, ibid., pp. 324-326.
81. sunt utilizate ca pentru (Dalman, op.
eit. pp. 250, 325.).
82. Vezi p. 105.
83. G. Dalman, Orte und Wege Jesu, ed. a III -a, Giitersloh,
1924, p. 145.
84. G. Dalman, Arbeit und Si/te. IV, Giitersloh, 1939, p. 351 (n
acord cu Bodenheimer).
85. B. T. D. Smith, op. cit. , p. 201 ; A. M. Brouwer, De Gelijke-
nissen, Leiden, 1946, p. 154; K.-E. Wilken, Biblisches Erleben im
Heiligen Land. 1, Lahr-Dinglingen, 1953, p. 127 s.
86. W. Michaelis, Die Gleichnisse Jesu. Hamburg, 1956, p. 68,
n.30.
87. Cf. J Cor. 4,5: ,,Nu ceva nainte de vreme".
88. Asupra despre vezi p. 190,
D.92.
89. Vezi pp. 154 s.
90. atitudine a lui Iisus este fenn n
El pune accent n mod repetat pe avertismentul ceata ucenicilor
nu este o comunitate la rndurile lor trebuie
sufere procesul de separare (MI. 7,21-23,24-27; 22, 11-14). EI,
de asemenea, la (Mc. 4, 26-29).
91. G. "Die Gleichnishandlungen Jesu", n Kosmos und
Ekklesia, Festschriftfiir W Kassel, 1953, pp. 9-22, contu-
sursele sensul aqiunilor simbolice ale lui Iisus.
92. Primirea n casa lui Iisus este, probabl, sensul original di n
Mc. 2, 15; versetul este legat de cel precedent printr-un cuvnt
cheie ('tEI..6."lVTJ<;) deci, s-ar putea ca la origine fi introdus o is-
312
NOTE
torisire in plus, au't'ov (2, 15) se la Levi
numele lui Iisus ar fi fost in mod stngaci in v.
ISb (E. Loh,meyer, Dos Evangelium des Markus. G6ttingen, 1937,
p.55.).
93.1. Schniewind, in Das Neue Testament Deutsch, 1, la Mc. 2, 5.
94. J. Jeremias, The Eucharistic Words of Jesus, Oxford, 1955,
pp. 13655.,164.
95. CI J. Jeremias, Jesus'Promise ta Ilie Nalions. London,
1958, p. 21.
96. Numeroase exemple n Jesus ols WeltvoJlender, Giitersloh.
1930, p. 35 55., Mt. (21, 12 55.) Le. (19, 45 55.) sunt corecte atunci
cnd templului imediat intrare; cf. Die
Abendmahlsworte Jesu, ed. a lll-a, G6ttingen, 1960: "Der Abend-
mahlsberichl ;m Zllssammenhang der Passionsgeschic!Jle !Ind als
selbstiindige (jberlieferung" (pp. 83 ss.).
97. M. Black, An Aramaic Approach /0 the Gospels and Ac/s,
ed. a II-a, Oxford, 1954, pp. 264-268, a dovedit n mod
cheia textului dn Mc. 9, 33-36, se n ambiguitatea cuvntu-
lui Iisus i pe ucenicii cel ce fie
cel mai mare, trebuie se ca un lalja
zisei parabolice o punnd in ucenicilor un
/a/ja (xcXlSiov, servulus).
98. Asupra acestei percope, ci J. Jeremias, n ZNW, 43, 1950-
51, pp. 148 s. (scena nu are loc n drum spre tribunal, ci
sirea lui); J. Blinzler, n N1Z, 4, 1957-58, pp. 32-47 ct se pa-
re nu este vorba, cum s-a afinnat adesea, de o ci de o
femeie
99. R. Eisler, n ZNW, 22, 1923, pp. 306 s.
1. Scrierea numelui pe nisip, astfel nc,it vntul
un avertisment o de distrugere. O interpre-
tare a scrierii pe nisip este aceea Iisus proceda ca un
roman care scria nainte de a o citi. lui Iisus a
fost: achitarea (T. W. Manson, n ZNW, 44, 1952-1953, pp. 255 s.).
2. W. Salm, Beitriige zur Gleichnis[orschung, Diss., Gottingen,
1953, p. 93. Este discutabil blestemarea smcchinului trebuie
n considerare n acest context. H. W. Bartsch, "Die Ver-
313
MESAJUL PAlt\OOLF.LOR LUI IISUS
fluchung des Feigenbaumes" n ZNW, 53,1962, pp. 256-260, a ar-
gumentat n mod plauzibil Mc. Il, 14 par. MI. 21, 19b are la ori-
gine o zicere ce ilustra apropierea
"Nimeni nu va mai mnca din fructele tale". Redarea a unui
imperfect aramaic prinrr-un optativ (Mc. 11,24), crede el, a
apoi ca zicerea fie ca un blestem fie
cu un fond apropriat.
3. op. cit. , p. 20.
4. C. Maurer, Judaica, 4, 1948,p. 147.
IV. CONCLUZIE
ncercnd regasim a parabolelor
lui Iisus, un lucru devine evident cu toate parabo-
lele lui Iisus i constrng pe la o de-
cizie asupra persoanei misiunii Salei, Deoarece ele sunt toa-
te pline de "taina lui Dumnezeu" (Mc. 4, 11)1,
de "unei eshatologii care este n curs de realiza-
re"l, Ceasul implinirii a sosit! Aceasta este nota de care
n toate aceste parabole. Omul cel tare este dezarmat,
bat n retragere, doctorul a venit la cei bolnavi,
sunt greaua a vinei este
oaia cea a fost adusa casei des-
sunt la un al
rui har e dat mai presus de merite simbriile ntregi, o
mare bucurie umple toate inimile. Anul milei lui Dumnezeu a
venit. S-a Cel a
prin fiecare cuvnt prin fiecare - MNTUITORUL.
1. E. Fuchs, "Bemerkungen zur Gleichnisauslegung", n ThLZ, 79,
1954, col. 345-348, faplul parabolele o auloalesta-
re Atunci cnd o lui Dumne-
zeu, acea bunatate este n Iisus. Cnd o despre
Iisus "Se ascunde pe Sine n spatele cuvntului
ca fiind ei tainic". Nu pot dect fiu de acord din
inima cu modul decisiv n care Fuchs n parabole auto-
atestare a lui Iisus cel istoric.
2. E. Hoskyns, R. N. Davey, The Riddleofthe New Testament, London,
1931,pp.126-135.
3. Dodd, [a p. 198, ca rezultat al studiului general (vezi mai sus, p. 18
ss.), de "eshatologie Fonna de exprimare de mai sus (n
"sich realisierende Eschatologie'') mi-a fost de Ems!
Haenchen ntr-o scri soare. Spre bucuria mea, C. H. Dodd a fost de acord cu
ca (Tlle Interpretation ofthe Fourth Gospel, Cambridge, 1953, p. 447, n. 1).
315
I
,
INDICE DE AUTORI
'Abd al Masih,Yassah, 118
Albertz, 145
Albrecht, 132
Alt, 135
Bacher,24
Bammcl,I36
Bartsh, 124,314
Batiffol, 279
Bauer, W., 23, 212, 274, 277,
289,290,305
Baumann, 286, 290
Scnder, 289
Bergstrasscr, 132
Beyer, 283, 300
Billerbeck, 7,23
Birkeland,119
Bishop, 274, 275, 282, 286,
291,299,302,303,307,312
BlaeI<, 30, 119,273,275,277,
279,289,291,297,314
Blinzler, 313
B0l'l;denheimer, 312
Sonner, 134
Bomhiiuser, K. 126,274.282,
295,298,306,307,308
Bomkamm, 22, 228, 290, 291,
309
Brightman, 130
Brouwer. 120, 134,270,275,
285,288,312
Brownlee, 274
Bugge, 282
Bultmann, 122, 125, 139, 193,
194,284,290
Burkitt, 134
Bumey, 22, 119
Buzy, 145, 149, 150
Cadoux, 18, 122, 143, 149,
182,183
Cerfaux, 119, 121
Charles, 289. 306
Dahl, 146,280,281, 309,310,
312
Dalman, 20, 86,119,128.130.
137,139,273,275,277,280,
28 1,285,286,289,290,291,
292,293,295,297,298,303,
307,31 1, 312
Danby, 136
Dannenbauer, 302
Daube. 102, 146,273
Davey, 315
Debrunner. 282
Delbrueck, 293
Delling, 284
317
PARAUOlF.LE LUI II SUS
Dibelius, M., 128, 13 1, 149,
268, 297
Dodd, 5, 7, 16,18,19, 20,23,
54, 83, 11 9, 122, 124, 125,
126, 127, 128, 130,131,136,
137, 138, 139,268,269, 279,
28 1.286
Docme, 305
Docve, 144
Dupont, 121, 145
Edlund,287
Eisler, 268, 313
Eissefeldt,23
Essame,20
Ewald,122
Ficbig, 147, 148, 304
Foerster, 130,299
Fonck.269
Fridrichsen, 279, 285, 300,
308,309
Friedrich.268
Fuchs, 127,274
G r t n e r 280
Garitte, 119
Gerhardsson. 302
Gesenius, 132
Gnilka, 127
de Goedt, 139
Granqvist, 290
Grant, F. C., 24, 53, 151
Greeven, 149
Grcssmann. 293. 303
318
Grundmann, 270, 292
Guil1aumolll, ) 19
Gulin, 276, 301
Gunkel, 122
Gyll enberg, 302
Haefeli , 298
Hacnchcn, 134,299
von Hamack, 274
Hatch, 272
Hauck, 138, 147, 272, 29 1,296,
300
Hawki ns, 17, 134, 141 , 142,
146, 147,300
Heinemann,23
Heinrici, 144
Hennaniuk, 22, 144, 150
Hennann, 269
Hen, 135,292
Higgins, 119
Hirsch,301
Holtzmann, 311
Hooke, 5, 300, 306
Horst, 23
Hoskyns, 315
Huck,l44
Hunzinger, 119, 143,289,299,
301
J eremias, Alfr., 268
Jeremias, Friedr., 290
Jeremias, Joh., 6, 22, 77, 121,
123,125,132,133, 134,136,
139,143,149,268,269,27 1,
272,273,274,275,277,278,
INDICE DF. AUTORI
280,281,287,288,289,293,
296,299,301,302,305,307,
309,310,311,313
JoGon, 119, 124, 133, 137, 149,
273,276,277,278,296,300
Jtilicher, 7,16,17,22,23,116,
122,132,133,140,193,194,
276,277,278,284,285,305
Kahle,3\1
Kautzsch, 132
Kittel, 8, 148,296
Klauser, 173
Klcin, 130,212,278,289,290
Klostcrmann, 121, 130, 132,
133,139,278,279,303
K6hler, L., 289
van Koetsveld, 275
269,275, 289,294
Kiimmel, 134,272
Levy, J. , 129
Lewis,289
Liddell, 122
Lietzmann, 130, 144
Lightfoot, 126, 308
Lilj ic,287
Lindblom, 302
Linnermann, 291
Lohmeyer, 126, 144,270,288,
289,313
Lohse, 282
120,295
Mann,302
Manson, T. W., 7,12,22,23,
124,127, 129,130,132, 144,
271,277,279,280,285,287,
294,296,297,299,300,301,
303,305,307,308,310,313
Masson, 21, 23
Maurcr, 314
McCown,135
Meinertz, 119, 120, 122, 143,
145,269,271,300
Merx, 126
Michaelis, 128, 129, 131, 132,
272,276,288,291,294,312
Mingana, 129
Montefiore, 119, 124, 143, 148
Morenz, 293
Nauck,307
Nyberg,300
Odeberg, 119
Offermann, 129
Paneth,289
Passow, 122
Pesch, 122,297
Pinner, 292
Preisker, 125, 126
Puech, 119
Quecke, 145
Quispel, 119
von Rad, 308
de Raucourt, 121
319
INDICE m: At.rrORI
Rengstorf, 121,133, 138,276,
283,285,292,302
van Rhijn, 270
Riesenfeld, 126, 283
Rissi,280
Robinson, 1. A. T., 23, 143,
145,288,303
Rothstein, 289, 290
Sablin, 288
Sahn, 138, 144, 182, 288, 292,
314
Schelkle, 135
Schlatter, 140,269,272,288,
289,296,306,307
Schmid, 271, 283, 295, 311
Schmidt, C., 295
Schmidt, H., 3) )
Scbneider, 130
Schneller, 289, 290
Schniewind, 22, 23, 122, 137,
229,270.271, 273,274,285,
313
Scboiten, 289
Scbrenk, 126, 278
Schweitzer, 280
SCOU, 122, 181
Sickenberger, 145
Sjoberg,270,287,296
Smith, B. T. O., 8, 18,24, 126,
128,130, 131 ,135,138, 150,
281,282,299,302,312
Smilh, C. F. W., 24,143
Spicq,283
Sprenger, 312
Stacrk, 268
Stiihlin, l 12,314
Stendahl, 123
Sticren, 121
Sugranyes de Franch, 304,
305
Tawrogi,307
Taylor, 134
Till, 119, 145
Torrey, 20, 119, 129,284,303
Tristram, 282
Tumer, 136
Vaillant, 295
Velhauer, 138
Vincent, 121
Violet, 122
Vogtle, 125, 126
Weatherhead, 274
Wellhausen, 24, 119,286, 291 ,
304,305
Wendland,20
Wi les, 281
Wilken, 280, 290, 292, 301,
309,312
Wilson, C. T., 311
Wilson, R. McL., 145
Windisch, 268, 272
Zahn, 274, 296
INDICE DE PARABOLE SINOPTICE
(numai principalele referinle, fiind ClIc:JUse metaforele le)
Aluatul (MI. 13,33; Le. 13,20 s.; Toma 96): 36 s., 185 SS. x
Bogatul nebun (Le. 12, 16-21; Toma 63): 202 S., x
Bogatui Laur (Le. 16, 19-31): 222 ss.
Cei doi datornici (Le. 7,41-43): 162, 183
Cei doi fii (Mt. 21,28-32): 85 S., 162 s.
Cele zece fecioare (MI. 25, 1-13): 57 S5., 210 SS.
Cina cea mare (MI. 22, 1-10; Le. 14-16-24; Toma 64): 69 S5., 71 SS.,
215 ss. x
Comoara (MI. 13,44; Toma 109): 37 s. x, 238 ss.
Copiiiin (MI. 11, 16-19; Le. 7, 31-35;): 199 ss.
Drahma cea (Le. 15, 810): 169 ss.
Fariseul (Le. 18, 9-14): 177 ss.
Furul (MI. 24,43; Le. 12,39 S.; Toma 21b, 103): 54 S5., 90 x, 99 x
Gospodarul (Mc. 4, 26-29): 190 s.
de (Mc. 4, 30-32; MI. 13,31 s.;Lc. 13, 18 s.;
Toma 20): 36, 185 ss. x
Iubirea (Fiul risipitor) (Le. 15,11-32): 165 ss.
Intoarcerea duhului necurat (MI. 12,43-45; Le. 11, 24-26): 236 s.
Judecata din (MI. 25, 31-46): 246 ss.
nedrept (Le. 18, 1-8): 192 ss.
cei ai viei (Me. 12, 1-11, Mt. 21, 33-44, Le. 20, 9-18,
Toma 65): 76 ss. x
(MI. 13, 4S s.; Toma 76.): 238 ss. x
Mergerea la judecliitor (MI. S, 2S s.; Le. 12,58 s.): 48 s., 220
(Mt. 13, 47 s): 264 ss.
Neghinele in gru (Mt. 13,24-30; Toma 57): 86 ss., 263 ss. x
Oaia cea (MI. 18, 12-14; Le. 15, 4-7; Toma 107): 44 ss.,
169 ss. x
Oaspetele de (MI. 22, 11-14): 71 sS., 227 s .
x '" citare literali a versiunii din Evanghelia lui Toma.
321
INDICE DE PARABOLE SINOPllCE
Patronul cel bun (MI. 20, 1-16): 36 S5., 173 ss.
Prietenul care cere ajutor la miezul noptii (Le. II, 5-8): 195 SS.
slugII (Le. 17,7-10)'.233
Samariteanul milostiv (Le. 10,25-37): 241 S5.
(Me. 4, 3-8; MI. 13,3-8; Le. 8,5-8; Toma 9): 32 x,
83 55., 188 S5.
Slujitorul incredintat cu supravegherea (Mt. 24, 45-51; Le. 12,
42-46), 62 ss.
Slujitorul necinstit (Le. 16, 1-8): 51 SS., 220 s.
Slujitorul nemilostiv (Mt. 18,23-35): 250 SS.
Smochinul care (Mc. 13,28 s.; MI. 24, 32 s.; Le. 21,
29-31),157,.
Smochinul neroditor (Le. 13.6-8): 206 s.
(Mt. 25, 14-30; Le. 19, 12-27): 64 SS.
cea inchisi (Le. 13,24-30): 99 5.
(Mc. 13,33-37; Le. 12,35-38): 59 SS.
Ziditorul turnului regele care un ri'fizboi (Le. 14,
28-32), 236
ANASTASlA
pune la titluri
COLECTIA
"ANASTASIA PENTRU
SFNTUL SERAflM DE SAROV
Sropul Corll.orlll'rea
CII MOIOIli/olJ
96 p:igini , 3.500 lei
Cbipul cel 'If!jdcui de mIJ,uf OImmeasai
(II Domn,,1I1i 'lOStTU Iisus HrislOS
64 pagini, 2.000 Ici
Via/a SfiPllet CuI/iQQse Teoaort4 do la
Sib/a
64 pagini, 2.000 lei
Cele mai/nmlDase rugtkil.t1l1 ale QT1o_
donef
316 pagini, 35.000 lei
O noul reedilare a celui mai dutat
besi se/fer al "Anastasiei". O carte
unici, ngrijit. filoloi ie
teologic de marele erudit
Acad. Virgil C.lndea. O carte de
bunmar de folos la!Oatl vremea,
aeas.i, la servici, n strAinltate,
la necaz, $i la bucurie.
CEZAR CRETU
f'm.Jc$liOare de cdpii"'l
64 pagini, 7.000 lei
Rusocilmlle Sjruaaruful
96 pagini, 3.500 lei
Sfnta Mucerti/o Ana.ttatiu
64 pagini , 7.000 lei
Rugdctuntle sdtetmu/ui dn?fJlC1Vdinclas
64 pagini, 2.000 lei
Izvoarele dreptei crediuje
64 p:iginl , 2.000 lei
COLECTIA
.. COMORiLE PUSTIE/"
INOCHEN11E AL ODESEI
CuLdmdrt la Sfntul # Mame PasI
m p:igini, 17.500 lei
' Anastasi:! ' publid. vestitele predici
la Duminicile Postului Mare a
posturilor de Vineri Miercuri.
Una din de ale prolvi
lei r:isirlenc:.
IGOR SMOLICI
1>1.' 'fiola # j"'l(i,tItum staretllor
305 pagini, 20.000 Ici
Cartea de Dt:1 nu este o istorie: a
din lumea onodorl rus1,
ci o incercu-e de a pentru
prima dat;!. in esen1a ei dimensiu
asce<tei
printr-un de mari chipuri <k: nt-li
st;!.t:1tori ai Ortodoxiei.
SF. VASILE CEL MARE,
CUV. PAISIE VELICIKOVSKI,
CUV. NICHIFOR nu:OTOKlS
S/aturllu IPIlmrea n numabism
183 pagini, 13.800 Iei
O cane de mare folos duhovnicesc,
s;1 atrag:l atentia celor care
dore5e monahismul asupra exi-
gen\elor acestei vocalil talnice.
Viala dJug1reasd este o de
excePlie, in care nu e bine se
1I1l!'C<Xl1'C oameni comuni, care nu
vor putea implini lucruri
care lin de oriwnrul unei vieli su-
perioare.
SFNTUL AFRAAT PERSANUL
Indrumdrl
197 pagini, 15.000 lei
Afr:lat C51e unul dintre cei mai renu-
miII p1rir\li orientali ai literaturi!
siriacc A fost supranumit
-mlelep(ul pernn' . Prerlicile sale,
rostile intre anii 337345, in timpul
peI'SCCUliilor lui Sapor al U-lea, apar
pentru prima oar:! in
IOASAF POPA
1imretllrl1e monaba1e
254 pagini, 15.000 lei
Acest volum studii asupr:!.
vieli i Sf. Antonie, sr. VlIIsile cel
Mare, S[ J>ahomie, Sf. Ioan CaMian,
Sf. Ioan Sclrarul , precum despre
tratatul SI. Augustin - "de opere
monachorum", $i loer:1ri care
au intlUCl'l\a! monahismul rorn.3nesc.
GABRJf:LA VIZJ NIUC
CbiPmi de[cmei-martirtlill ('(KJal per-
sec/lfiilor
95 pagini, 18,000 lei
Voluml1 l prezint:i o galerie de
portrete alese a femeilormanir din
perio:&da timpurie a
O superi03r:i, eare des-
ooper:1 jenfelnicia aparte a femei
lor in timpul marilor perseculii.
SFNTUL VASIU: Cf:L MARf:
-..""""-
lSS pagini, 36.000 lei
O expunere extrem de a
marelui Pilrinte eapadocian asuprJ
semniflCll iei a Tainei
SBntului n petSpect\"lI celei
"de doull a "poI1ii im-
cerul ui". O lucrJre funda-
meTlt:ll:l a sf.Inrului, care vede pen-
tru prima lumina tiparului in

CtllJOSlI1 loau cel SurIill
131 pagini, 23.800 lei
Publdm singurele documente ore
ne-au pan-enilleg;ue de biogI:Ifia
tic:erile omului sBnt in jul\ll dl\lia
s-a inchegat faimosul grup
ortodox "Rugul Aprins". Textele
c:btil un aOJl indoit inte-
res: duhovnicesc documentar.ln
Q(ldtmda, dou:'l enlO\ionante c\Ud,fi
ale C\J\"05ului Ioan cel sem
n:lle de P:lrintele Roman Btotga
de Alexandru Mironescu.
SFNTUL PETRU HRl SQLOGUL
Omilil lemalit;e
125 pagini, 24.500 lei
Volumul vcstitele predki
ale lui "I'etru cel cu vorbire de aur",
reprezentam de al patristicii
occidentale, coruider:u ' un Ioan
Gur::1 de aur al apusul re.
dieile abon.Iea.zii teme teologice
ner:.lle, :.propiinduse de formele
clasice ale retoricii eloclntei
O"e$tine .
SeIlStl/ fII mOl1ul)ism.
AlI/OIqjie
171 pagini, 3.900 lei
Texte OIdurute de monahul IgnatlC,
coordonatorul CI'-ului, in C"Jre
Starelii. monahii mirenii pot (,."on
templ a adev:1rJta Coan:'l a
modul in care pot f"i
indrcprare pe
C:llea cea f"ire'Jsc:l, a
Biserici i.

IUVENALIE
Gbeorp,be de la Certllca #
puisfu.ui
192 pagini , 42.000 Ici
Automl rd al;:' dintre
carea opern CuviO.'lolui
Gheorghe Cemicanul. "palsi anis
mul", "cemic:lnismul" C:l ma
nifest:lri unitate ale unice
inconfundabile spirituallclri 0110-
doxe
SFNTUL GRJGORlf: Df: NVSSA
Opl om/liIIa[,'riCin'
305 pagini, 20.000 lei
Marele !t!Olog poet al \'cacului al
IV lea inchin:I clte o predici fied
reia dintre cele Fericiri formu-
late de in Predica de pe
munte. O exegetii de o
profunzime. ca un mic tratat de
moralli de antropologie
tip1rit oar;} in Romnia.
EUGEN
31 pagini, 3.900 lei
O cut!: do:.r aparent ciudati, L'aTC
relateaz:1 biogr,J"iile din c0-
mun ale unor sfInte ft'mei care
schimbat paRul femeiesc penlru a
putea intra in mlin:l.stiri eli mon:.
hii, astfel idcmil:ltt':l
ZC<; 7.tel de: ani I
"DEBUT"
MARIUS LAZURCA
!m:ert/ia Irupl/flll
153 pagini, .01 .300 lei
" DOGMATICA "
CONSTANTIN C. PAVEL
lmrrxlllcenJ ill gm/irf!(l Fericim/tii
Augl/sti'l
m pagini, 22.000 Iei
Marde profe.o;or pledea7.l
sndirii Sf. August in,
a serviciilor pe c:m: le-a adus
aceasta credinlei culturii moderne,
ide-,1lului in rnport cu O\Jm-

PAVEL FI..ORENSKl
Dogmaticti dogmatism. St,ulii Si
est'l,ritoo!osice
30'1 pagini, 25.000 lei
O::a mai m:are personalitate a cultu-
rii 5Ia\'t:, supr.mumil "Leollardo da
Vinei al slavilor". Ucis de Stalin. O
suil:!. <it: de mare profunzi-
me despre purificarea mintII de
falsde premize dogme ale con-
temporaneitilfii, de falsa
de falsa filosofie.
MrrROPOUTl.IL
NICOLAE Al. BANATUUJI
Orfgell Si Ceniu.s
221 pagini, 50.000 lei
O Cllte savantol, extrem de rar.1, de
mare cul tul":! leologic:1, in care Mi-
lropolitul Nicolae comemeazil
actuallzea7.:l celebra dispul;'l. dintre
Origen, cea minte a
tinismului dupi Pavel, Celsu5 -
reprezemanlul gndiril filosoficc


"DREAPTA
ALAIN DE BENOIST
O perspectivei de dTMjXa. Antologie
eri/Ied o Ideiforeon/emportme
312 paginI, 29.000 lei
O dubl:!. critid. de inaJtol tinut:!. - o
oitic:1 deologic:1 a stngii o oi-
tic:1 metodologc;'i a dreptei. Un bi-
Innl al de idei din ulli-
mele decenii. O antologie unic:!. a
drcptei o sehi]:1 a chipului unei
dreptc posibile.
GUSTAVE THIBON
De la diu/n la politic.
Gmoorbiri Cfl Cbrisliml Clffiba./is
129 pagini, 10.500 Ici
Iconoclast inc:diflClbil, Thibon
propune modele "Ir:ldijionaliste'
exuem de originale de non-coo-
(ormiste. cultul":! , no-
teau autorul, trebuie :tib:'i drept
rezulmt "dilncirea ignor:an]el ', care
pennilll ra:epurea uoel noi lumi,
mai profunde.
G1AN PIO lUA TfOGNO
Mas<merlo Si fram;:ezd
128 JXlgini, 20.000 lei
Autorul dezvll tuie
rolul jucal de masonerie n Nevolu
lia Este pus:'l. in di seul ie
c:lloJicl asupra re-
,oIu\il: 1.10 complol un:it de maso-
nerie impotri"a Tronului a Alta-
rului.
KONSTANTIN LEON11EV
BizQJIf("ismuf $1 flllmm
175 pagini, 24.500 lei
K. Leontiev a fost marele contem-
pol1ln al lui Dostoievski ad'er-
al acestuia n ordinea politicu-
lui . Pn:7.cntul text ni-I de7.llluie ca
pe un cruciat al cuvflmului un
erudit cu inrui]ii profetice, ra]'- de
care Spenglet" nu face decilt figur:l
unui neamt redundant.
CODRESCU
Splrilul dreplel
200 pagini, 8.500 lei
Prima scriere a unui intelecn.:al ro-
m1n asupra spiritului drep(el; un
text care l-ar fi putul bucul1l pe Pe-
tre Tulea. E$eurile lui Codrescu in-
oomodeaz:1. lenea PlIilid
renec] ia. precum Adev:lrul
Un adevllr-,11 00$1 selleral dreptei.
R;\ZVAN CQDRESCU
De 10 Hminesclj fa Petro 7i*'"
276 pagini, 48.000 lei
Q int;llnire a citilo-
rulul cu personaJit::ili m:'irturisiloa-
re ale dreptei politice: Eminescu,
Pauleseu, Cl1Iinic, N. Ionescu,
Blaga, C.Z. Codreanu, P. TulC".L tn
(lddurlda, eseuri-eveniment:
"Fenomenul romnesc al ban<;ului '
"Galeea"a drncului cu lumea'.
ALDO FERRARI
A 7"rela /(Qmd. KImoaf1crea "0110,,,"1$-
mullji rus
114 pagini, 19.000 lei
Un srudiu de mare actU:tlitale im-
portant;], Clre inviJ:;] la o redefLilire a
nOliunilor (le "dreapta' '5I;1n8:1',
precum la o deli mitare realist;] :1
tl1ld i]ionalismului de
numilu[ "na] ional-comunSm". O
de.scriere a "P:tmiati ', a
n:I\ionalismului peodul;'1nd in-
tre "bizantinbm" "pan-slaviSm".
JOSEPH DE MAISTRE
IsuJrie prrwider1fti
226 pagini, 16.500 lei
COLECTIA "EIKONA"
NIKOLAI OZOLIN
Cbipul/1I1 DumnezeiI, cbipulomulul.
Sludii de IfX)IIo/ogle amiteellmi bise-
riceasca
187 pagini, 24.500 lei
Discipol al marelui iconolog Leo-
nid Uspensky doctorand excep-
\ional al Soroonei, N. 07.o1in oferl
pentru prima dati in ,'ersiune ro-
m5.neasel cele 12 studii de icono-
grafie arhileCIur.l care
l-au celebru.
EVEGHENI TRUBETKOJ
3 Esellri despre icoana
164 pagini, 44.000 lei
Nobilul rus de vastii. cuhucl, ucis
de n timpul luptelor din
1918, Trube\koi este unul din fon-
datori i reflexiei moderne asupra
icoanei. Te>( el este cel care a
turat primul ferecltura de argint
care acoperea
a icoarn::i. Cele trei abordea-
7.1 icoona secolului 15, epoc-J. de
a
Rusiei
COLECTIA
"ELITA
ALEXANDRU MIRONESCV
Cafea illimii. Eseuri dlalogllri
;11 dllbllf Rusului Aprins
273 pagini, 23.500 lei
Un document m:l; pUlin
n vremea noastcl. O culegere de
medita\;; minurisiri. Relatarea
sincem :l itinera", lui spiri-
tual plut:Urs de un uni ... tnilllr de eli-
al grupului "Rugul Aprins",
de la Antim.
IOAN GH. SA VIN
apostaft rolUem[JQmni
125 pagini, 5.400 lei
Un texi care nu trebuie s:11ipseascl
din casa nici unui romn credin-
cios. Carte-J celui mai mare dintre
romni ai epocii IlOIlSlre.
Ea ofecl argumente memorabile
mpotriva promotorilor necredinlei
sau aleismului, consoldeau
convingerile insului credincios.
Texte scurte, urgente, inegalabile
prin actualitatea tor
COLECTIA.
"ESEU-SERiA OCGDENTAU"
JULIUS EVOLA
rlldh;dlll devetllrlffllumii
190 pagini, 30.000 lei
Un eseu m.,i pulin cunoscut al unu-
ia dintre cei mai m:lri istorici ai reli-
giilor din lume. O perspecti'"l asu-
pro modului n care se depreciaz
decade lumea
de una dimre
le cele mai culte, dar mai inco-
mode ale epocii IlOIlstre.
RENE DE CHATEAUBRIAND
Geniul
283 pagini, 25.000 lei
La 150 de ani de la moartea lui
Chateaubriand, Edituro "AnastaSia"
ofecl publicului prima edilie ro-
a capodopere; marelui
poet francez.. Un manifest mpotri-
va lendinlelor ale
iluminismului. Marele Hugo
nuia Vreau fiu Cha-
te-Jubrland sau nimk".
"ESEU TEOLOGIC"
ANGE[.A MARiNESCU
wemgbeUa Toma
190 pagini, 30.000 lei
ANTHONY LANE, DANIEL
BULZAN, SILVIU ROGOBETE,
JOHN STQTT
Erezie logos.
157 pagini. 6.300 lei
IOVA flRCA
biblica
219 pagini, 19.500 lei

"FILOSOFIA
ALEXANDRU MIRONESCU
Kair6s. Eseu d4!spre leologiil istoriei
151 pagini, 6.000 lei
Un text absolut unic de teologie a
politicului, a unu;l din liderii grupu-
lui "Rugul Aprins".
ame:l decrip(atea 1ucr.1-
ril Providenlei in m:.I-
rilot en:nimente cutremure ldeo-
logice politice ale epocii noastre.
VASILE
Filosofia vIlrstelor
257 pagini, 11.000 lei
"Cu fIeCare p;\ln.ondem nlT-un
mister - emhlema
" ce stei lulburilmlre
dinlre fdooofii cei mai im-
portanti. Tema o problem:l
de eduCOIIit: de apropi-
erc de cooperare :l.ce5tOI'Ol, o
de m:.Ire efICacitate mo-
r,l.!;1 pedagogic:l pentru t:(oltul
comun de armoniurc a \lill'$telor.

" HOMO SYMBOUCUS"
ANTOINE GUiLLAUMONT
Origtrll/e mlmabale. Pe!llru o
fenomenologie II monabtsmlllui
325 pagini, UOOO lei
O c:l.l'le care nu trebuie s1lipseas-
al. din casa nici unul Car-
It:a celui mai mare n is-
toria timpuriu
Sludiul cel mai complex mai do-
_ cumenut asupr.t esenlel monahis-
mulul .
LOUlS DUMONT
Eseuri despre IndiVIdualism, O por-
S{JlIfJd asupra /deo/()-
glel moderne
308 16.000 lei
Cal'lell deZllOlti pauu leme de acul
interes: abordarea compar.ttiv-:m-
Iropologicol a modemit:llil , pune-
rea ntr'O perspectiv::l ier.tmic:l a
ideologiei indi\lidualil:lt iL Textul
istoria geneld del-
\lOlt:lril ideologiilor moot:me
compar.trea culturilor nat ionale
din Europa..
COSnON NICOLESCU
o Iilwgiai
187 pagini, 32.000 lei
Cititorul nu va psi in aCC2S1:1 c:ute
prelumlia deSll'l1lr,;irii, ci mai de-
gmbA lactul sf:ltos al unui eseist
excep'ional care se pe
sine, pentru a da glas tradiliC:i IU-
C\J 10l ce a z:lmi51i1 aceasta
mai lemeinic, de la aforismul ncp-
tic pin la unh'ersul tarc;:ovsklan.
SORA tLlANE POlROT
Sfl1t1llll 1116 pr-oorocul
261 p:lgini, 41.000 Ici
O ampl:1 unic:l monogr.d'ie a fJSU-
rii Sf. ilie TC$\'1eanul, scrido in lu-
mina Sfintilor P:lrinfi ar Bi-
soericii, dar la n;"elul aigenlelor
ale cercct:lrii antropologi-
co-rdigjoase. Cartea. descoperl \lr-
tUfile-cmblcmi ale Iliclii monarullt::
insingur,l.n::l, fecioria, l:lcerca, pos_
tul, ascultarea.

"lMPASURl SI SEMNE"
VLADlMJR ZIELlNSKV
Dim;olo de ecumenlsm, Un 0t10d0x
nispunde Ctmlinalului Ratzi"IIer
164 pagini, 15.000 iei
Un laic ortodox rus se adreseaz
cu dl,lA:roasl fraternitate in semn
de posibil:l50lidaritate unui fa imos
C:Il'dinal al Bisericii Romane, cardi-
naJul Ratzingcr, Convorbiri despre
crcdinfll de un mare cumi al sintt-
ril:Ilil.
CONSTANTIN C. PAVEL
Tragedia omuluj " t;u/lum rmxJern4
100 pagini, 8.500 lei
1mpotriva Sttp(lcls-
mulul contempomn, autorul pro-
pune actuali1.are3. faimosului pariu
asupra existenfei lui
Dumnezeu, "De
D:roal. pierdc\:I, nu pierdefl nimic",
Cartea pn:ie$Ol'Ului C. Pavel pivo-
lelIz:I in jurul criticii umanismului
alltropOCentric.
MAX PICARD
Fuga de Dumnezeu
157 p:p,gioi, 14.800 Ici
O Cl l'le fundamentali despre CI'C-
diofll. Motto-ul SE. Augustin relU-
m:I "unde va
merge cel OI: va fugi de la. fata lui
Dumnezeu? MCQl:e ba intr'O parte,
ba n alta, asemeni celui ce ClUt:l
locul fugii sale. Unde vei merge,
unde \lei fugi? De fugi de EI ,
fugi dlW la EI. Fugi ca s'- 1 te iof:1-
nu ca 5:11 te asc:un71, cki nu
po s:1 I le ci numai s:1 le
dezv1lui".
ERWIN PANOFSKV
ArlJilochlra goliai # gtil/di,-oo scoIas-
tiai
156 pagini, 60.000 lei
Cartea-eveniment a Editurii "Anas-
tasia" pe allul 1998. Unul dintre
studiile cele m;,U
rii t:SI.t!tCe $CIis de
cel mare estetician al epocii
moderne. Un text deopotriv:1 rer-
mec'-tor erodit, cu mare putere
rurmath'Ol.

" INTELECTUALII BISERICII "
MIHAIL AVRAMESCU
itlCe1uJiat al hli /t'r'USaiim
121 pagini, 21 .000 lei
Un jurnal de idei scris in pUn
mar comunist de una din cele mai
rascinante personaHt'-U ale clerului
ortodox. Edit ie unid., cu
binecuvi ntarea MiTropolitulul Ni
colae al Banatului prefalat:1 de
AJenndro P3leo1ogu,
DANHL SANDU TUDOR
Taina Hugukli Aprins. St;rlerl # dacu-
merlle itlet!i/e
153 pagini, 22,000 lei
Scurt itinerar autobiografic unuia
dintre membri al grupu-
lul ' Rugul Aprins", nso(it de medi-
Tatii de documente
r:m: de clteVlll portrete ale auto-
rului semnate de AI. Mironeseu,
Valeriu Anania Arhim. Soflan
Boghiu. Un text care \'ede pentru
prima oar.! lumina tiparului,
"PSALM"
SAN J UAN DE LA CRUZ I
SFNTUL IOAN AL CRUCII
Nocbe OSCUra delalmn I Noa[Hea i,,-
IUtlQld a suj1etuIul - (poeme)
158 pagini, 7,.ofOO lei
Poezia mistid-, ineplabi l'-, a Sf.
]oon al eroeii conduce mal presus
de natur.!. mai presus de I'OIliune,
cbr nu in :uara lor. Ordinea haru-
lui nu viole:n:llimi tele naturii, ci
rieJic:1 natura la - iat:l ,
returnate, conlinuturile neden:lo-
pate ale acestui mare dar\';b.;1tor
""" .
Cartea Prqfcw/ui l$Dia
257 pagini, 22.000 Ici
O magistral:l t;llcuire a
textului \'t!tero-testamentar, in "ef
siuno Arhepiscopului 8artolo-
meu (Vabriu Anania).
Cartea I'rojeluffd Ieremia
252 pagini, 37.000 lei
Un evcoi ment flIologk teologic
de excepl ie. Un ah fai mos text
serlpural, din seria profelilor till-
m:1c\i l:Iokuil i inegalabil de I. p.s.
Bartolomeu.
COLECTIA
" BISERiCA
PROF, ANA DANelU
MefO(l ica pred4rii religie{
255 pag. 37,000 lei
IN A.FARA COLECTULOR
PR. IOAN
CaWarul Afudului
93 pagini, 31.00(1 Ici
O carte zguduitoare, care cuprinde
m:lrturia suferin\elor ndurate de
un preot onodoll: in timp
de 16 anii
VLADIMIR VOLKOFF
Strupxdmfla (roma,!)
246 pagini, 4500 lei
Un roman al unuia din-
Ire scri ilorii l i a: i mai no-
(orii ai deceniului 80, care descrie
uluitoarea biografIC a unui securist
devenit epilicop! Unul din marile
romane ale epocii noast re.
1. L. CARAGIALE
Nimic/tIm DllmrleZeU.
Articole il critice
117 pagini, 8.950 lei
Un volum care pentru
prima d:u::l textele religioase,
lin-ortodoxe, ale 'cclui mai
clasic alliterulUrii romne". Lectu
ra profunzimi me-
tanzicc care spulber:!. imaginea c0-
muna 11 marelui drama!urg
scriilor satiric.
OLIVIER CLEMENT
VII :<CIIS
90 8.800 It:i
O a de la
loc tit.' pderinaj international,
care adun,1 anual mi; de credin-
indusiv din Romnia, n nu-
mde Ta;7.c! -
un semn al Bisericii n pt:rspccri\"d
I"<:l:onci1ierii.
HORI A VI NTILA
L"Jumm:zL'l1 s-tJ /I
246 pagini, 35.000 Ici
Versiurlt.'3 romneasc:l,
::1 unuia dintre cel<: mai
\esti!<: premii Goncourt. Un best
sel/er europc;ln semnal de un ro-
mn devenit celebru. O lecturJ. obli-
gatorie a eI<:\"lIor,
C"Apodopcra literAturii exilul ui.
TEODQR BACONSKY
ISf}'ta mlle/ul
319 pagini, 75.500 lei
Excelente eseuri ale unui
ortodox c;J.re a petrecui mai mul]i
ani n Occidentul secubri7.:tt. Dup:l
"Riisul Patriruhilor"', n 1996 1:1
' Anastasia", noua carte a ambasa-
dorului Romaniei pc Sf1ntul
Sclun acuitatea J>C1"Spi-
cacitatea inteligenlei a ,IU-
lorului.
NICOLAE C_ PAULESCU
Notiullile de SIIjlCt si Dt.mmezt?ll il,
jiziCJ!oRie
274 pagini, 35.000 lei
Prezenta lucrare este C:l.podop<:rn
t:elul mai mare savant al
Romniei, inventatorul insulinei.
Un leI<I care combate prejudecata
a inoompatibilit:l\ii rup-
turii dintre religie f>;lulescu
- un practician genial un model
fonnativ de exceptie al t in<:rerului.
CARDINAL CHRISTOPH VON
SCHONBORN
Oamemi, /Jiscrlca,
259 pagini, 52.000 lei
Cardinalul Christoph von $chlln-
horn, primatul AU5trid. automl ce-
lui mai competent studiu asupra
iconoclasmului, un rar cunoscltor
Ortodoxiei viitor, se
pare. P:lp:l al Romei, oferJ. un text
de mare actualitate, care pune n
discutie lib<:r:'i toale problemele cu
care ne confruntam, de ];1 ntreM-
rile funda.menta le asupra existenJei
piinii la urgenta ,mgaj:lrii publice
poHtke a
DESMOND O'GRADY
O iSlorie a }lIbllt>elor
275 pagini, 51.000 lei
In febrila a Mardui Ju-
bileu 2000, Fundalia Anast;lsia ofe-
r:'i cititorilor sa, o istorie neconven-
lionala, extrem de de
celor 26 deJubilee pr.'iz-
nuile de lumea nce-
pnd cu secolul XIV I O scriere c;J.-
re 5-3 bucurat de un enonn succes
in Statele Unite in Australi;l.
SORI N DUMJTRESCU
Kock &
290 pagini 37.000 lei
O C".JI1C de 'veghe scri:s:l
in memoria aoolescentilor care
sngde pe asfalt in [989.
Volumul sinu-
a unui zugrav de iC03ne
'clzut n istorie'.
Album Mai/IX
88 109.000 lei
Prezentul album inaugureaza
"Ei Este o publiclLlie ILUlobio-
g!llficl 100"10, de mare valoare docu-
mentari, n care marele sculptor Ovi-
diu Maitec se pe sine,
incepind cu imaginea operelor alcse
sa-l rcprezinte, la scleclia tex-
telor formula de tehnore-
dactare. Un album redactat integral
de marelui artist.
Ca/mu/ar Dt.llxwtliej
12 pagini, 61.000 lei
Comenzile se pol f.Ice pe adresa: str. Venerd 13, soctor2, tel/fu: 2116745
I'mtn.t mmenzi peste 400.000 Ici, robat 20%. Plata.se face la ridicarea mlefuiuL
Taxcle sunt integral de Editura Anastasia I
Redactare:
Codrescu


Tehnoredacta,"e:
Valentin Dan
Tiparul executat la IMPRIMEHIILE MEDIA PHO
,
r
...... l1cercJ1o ti
parabolelor lai Iims, an lacrn Devine eviDent
ca precJOere: toate parabolele lai Iisus i constrng
pe ascultdtorii la o Decizie asupra per-
soanei misiunii sale. Deoarece ele ,sunt toate plil1e
De "taina lui DUJ'Hl1ezeu
fl
(MC.4, IIl,
oe lIul1ei esbato[ooii care este I1 curs De
realizare" /,sic/; rea/isierenoe Esc/;atoiogieJ. ceasul
mfJ{il1irii ti sosit I Aceasta este nota De care
n toate aceste parabole. Omul cel tare este
Dezarmat, bat n retragere, aoctornl a
venit la cei bolnavi, sunt greaua per
a vinei este oaia cea ti fost
casei
sunt [a un al bar
e Dat mai presus De merite simbriile ntreni,
o mare bucurie umple toate inimile. Anul milei lui
DUH1HeZeU a venit. S-a cel ti
prin Necare cuvnt
prin - MNTurroRUL.
J oachim J eremias