Sunteți pe pagina 1din 1

S-astept sa vie viata cu cosurile pline Si sa-mi astearna daruri din zari pna la mine?

S-astept n noaptea goala s-aud suind un pas De prieten fara nume, strain si fara glas? Cu aripi adormite n dimineata lunii S-stept sa mi se-ntoarca n streasina lastunii? S-stept poat-amintirea sa-si mai ncerce cheia La poarta dintre dafini, s-astept cumva scnteia Luminilor pierdute n pulbere si scrum? La mine nu mai urca de-a dreptul nici-un drum; De-abia o cararuie, o dra ca de fum. Nu intra nici o usa, n-am prag, n-am palimar, Doar stelele se-ngna cu noaptea-ntr-un artar. Ce sa astept sa vie si ce sa nteleg, Cnd peste mine timpul se prabuseste-ntreg?