INFORMATICA

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI
Conf. Univ. Dr. Anca Gheorghiu
INFORMATICA
MODUL
pentru nvatamnt la distanta
EDITURA VICTOR
2003
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
Cursul INFORMATICA este destinat n mod deosebit studentilor Facultatii de Stiinte Economice din cadrul Universitatii Hyperion forma de nvatamnt la distanta. COD 1.05 Numar de credite ale cursului: 5 28 ore 28 ore
Numarul total de ore de curs: Numarul total de ore de laborator si activitati tutoriale: Forma de finalizare: examen la sfrsitul semestrului I Strucura notei finale :
50% nota examen scris + 30% madia activitatilor practice + 20%nota referate realizate pe parcursul semestrului prin activitati individuale. Pentru obtinerea notei maxime studentul trebuie: sa nsumeze calificativ maxim la examenul scris; sa efectueze cele 14 aplicatii de laborator, certificate prin semnatura tutorelui; sa realizeze 2 referate originale legate de tematica propusa de profesorul coordonator sau de tutore Nota: 1. Frauda se pedepseste 2. n cazul n care referate realizate de 2 studenti diferiti sunt asemanatoare n pondere mai mare de trei paragrafe, acestea sunt descalificate din calculul notei finale pentru ambele persoane, chiar daca unul dintre acestia urmeaza alta forma de nvatamnt. OBIECTIVELE CURSULUI:
Cunoasterea conceptelor fundamentale hardware si software ale calculatoarelor electronice; nsusirea principalelor tehnici de exploatare a resurselor calculatoarelor; Evidentierea caracteristicilor de baza ale pachetelor de aplicatii pentru PC-uri; Crearea deprinderilor de utilizare si operare pe PC-uri Identificarea tendintelor de dezvoltare a tehnologiei informatice
____________________________________________________________________
UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _________________________FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE________________________
CUPRINS CAP. 1 TEME DE STUDIU Introducere n lumea calculatoarelor. Informatica. Calculator. Sistem de calcul. Dispozitive de calculat scurt istoric. Generatii de calculatoare. Industria calculatoarelor tipuri constructive. Elemente hardware ale calculatoarelor. Structura generala a unui calculator. Module functionale. Calculatoare personale. Microprocesorul-caracteristici fundamentale. Memoria externa. Echipamente de intrare-iesire. Sisteme de operare. Evolutie. MS-DOS. WINDOWS. UNIX. LINUX. LINDOWS. Caracteristici. Sistemul de operare WINDOWS. Pachete de servicii nglobate in sistemul WINDOWS Retele de calculatoare. Telecomunicatii. Societatea informationala. Topologii. INTERNET. Servicii Internet. Protocoale de comunicare. Editorul HTML4. Dezvoltarea foilor Web. Sisteme informatice n societatea moderna. Informatica n economie. Tendinte. Calculatorul si lumea de mine Bibliografie minimala recomandata PAG 5
2 3 4 5 6 7
19 23 35 51 57 67 77
______________________________________________________________________________ MANUAL PENTRU NVATAMNT LA DISTANTA
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
____________________________________________________________________
TEMA I. INTRODUCERE N LUMEA CALCULATOARELOR.
n cadrul acestei teme vom studia: introducere n lumea calculatoarelor; informatica; calculator; sistem de calcul; dispozitive de calculat scurt istoric; generatii de calculatoare; industria calculatoarelor tipuri constructive
CONTINUT 1.1. Informatica. Calculator 1.2. Sistem de calcul. Dispozitive de calculat-scurt istoric. Generatii de calculatoare. 1.3. Functii si circuite logice 1.4. Sisteme de numeratie. Codificarea numerelor OBIECTIVE: Dupa parcurgerea acestei teme veti fi capabili sa: identificati principalii termeni ai domeniului informaticii; cunoasteti datele esentiale care au condus la gndirea logica actuala; operati cu logica binara si cu transpunerile n diferite sisteme de numeratie. RESURSE
5 7 9 12
Pentru completarea studiului acestei teme, va recomandam sa: consultati lucrarile din bibliografia recomandata; consultati agenda de activitati tutoriale stabilita de comun acord cu tutorele de curs;
_______________________________________________________
1.1. INFORMATICA. CALCULATOR Societatea contemporana este confruntata cu unul dintre cele mai spectaculoase fenomene cunoscute vreodata: informatizarea electronica. Multi s-au referit la fenomenul informatizarii ca la a doua alfabetizare. Si de ce nu, n fond? Dispar banalul creion, suportul de hrtie, cartea, enormele arhive n care cauti si rareori gasesti ceea ce cauti si toate acestea sunt lent, dar aproape sigur, nlocuite de micul monstru, calculatorul La nceput mai timid si ocupnd camere sau paliere ntregi, alcatuit din componente electro-mecanice sau din dispozitive electronice discrete, procesul de miniaturizare se ndreapta spre actualele desk-top-uri, laditele care ne creeaza attea batai de cap atunci cnd cade sistemul si ne ocupa jumatate din birou. Procesul, nsa, nu s-a ncheiat, caci iata primele palm-top-uri, dar de ce nu nsesi minusculele telefoane mobile au nceput a avea facilitati hardware din ce n ce mai ambitioase destinate aplicatiilor software tot mai elaborate, mai consumatoare de resurse. Revolutia informatica face ca tot ce ne nconjoara sa fie monitorizat, prelucrat electronic, comparat, ncadrat, transmis electronic si afisat etc. Umbra care ne nsoteste
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
paleste n apropierea noului nostru partener existential: un terminal al retelei mondiale informationale si doar mondiale? n contextul celor mentionate mai sus, se impune ca necesara o trecere n revista a premiselor care au stat la baza declansarii fenomenului informational, a conceptelor actuale care alcatuiesc fundamentele programarii si a perspectivelor care se ntrezaresc n acest domeniu. Trebuie sa fim constienti ca boom-ul tehnologic si informatic nu se va opri aici si ca, probabil, ceea ce am detaliat astazi, peste un deceniu poate va fi ceva banal. Principiile, nsa, vor fi valabile si tocmai asa trebuie privita prezenta lucrare. TERMENI CHEIE
Informatica Tehnologie informatica Tehnologia informatiei Cultura informatica
stiinta care se ocupa cu elaborarea, realizarea, evaluarea, utilizarea si ntretinerea sistemelor ce prelucreaza informatii. aplicarea informaticii n societate, n toate domeniile de activitate. prescurtat, IT, combinarea tehnologiei informatice cu alte tehnologii utilizarea ntr-un mod inteligent a calculatoarelor personale n activitatile cotidiene.
Schema de baza a unui calculator personal cuprinde urmatoarele elemente: HARDWARE SOFTWARE PEOPLEWARE
TERMENI CHEIE
Hardware Software Peopleware
partea fizica a calculatorului, ceea ce presupune: procesor, memorie, dispozitive periferice. totalitatea programelor disponibile ntr-un sistem de calcul desemneaza personalul uman care se ocupa de elaborarea, realizarea, utilizarea si ntretinerea sistemelor de calcul.
NTREBARI SI TESTE GRILA Componentele principale ale unui sistem de calcul sunt: a. elemente electronice sau mecanice n interactiune si programe; b. hardware si software; c. software si peopleware; d. peopleware si firmwarel e. software si programe executabile. R: a
____________________________________________________________________
1.2. SISTEM DE CALCUL. DISPOZITIVE DE CALCULAT-SCURT ISTORIC. GENERATII DE CALCULATOARE. Cu toate ca astazi pare banal, chiar amuzant, prima referinta la un mijloc de calcul n sistem de numeratie zecimal a fost abacul . Obligat sa efectueze calcule din ce n ce mai complexe, bazate pe operatiile arit metice simple, cu cca. 2000 de ani naintea erei noastre, n China Antica, abacul cu cadru cu 9 bare pe care culisau 7 bile a fost cel mai utilizat si cel mai rapid aparat de calcul din acele timpuri. Chiar daca a mai suferit unele mici modificari, n functie de zonele comerciale, putem spune ca abacul a fost masina de calcul cu viata cea mai lunga, fiind folosit pna nu demult. De altfel, n civilizatia Chinei Antice se ncadreaza si alte descoperiri si instrumente remarcabile, dar care nu fac obiectul periplului nostru n istoria gndirii informatice. Sa ne amintim de marile scoli matematice indiene si arabe din timpul Evului Mediu. n secolul al VII-lea e.n. matematicianul indian Brahmagupta descopera cifra zero ca entitate filosofica, dar si matematica. Pe de alta parte, indienii foloseau un sistem de numeratie pozitional, foarte logic si usor de utilizat si de nteles n calculele aritmetice. Scoala araba de stiinta si-a adus un aport remarcabil n variate domenii precum medicina, astronomia sau matematica. nsasi denumirea de algebra (de la vocabula al-jabr), este de origine araba. Extinderea civilizatiei arabe n zona mediteraneana si pna n extremul orient a creat premisele preluarii unor concepte de la anticele civilizatii egiptene, feniciene, indiene etc., transpunerea lor n noi matrite de gndire si raspndirea acestora n ntregul tinut aflat sub influenta araba. Astfel, sistemul de numeratie actual este alcatuit din asa numitele cifre arabe, dar si algoritmul de calcul este de sorginte araba. n anul 1617 John Neper din Edinburg creeaza logaritmii si inventeaza un instrument de calcul format din 10 bastoane, denumite si Bastonasele lui Neper pe baza carora s-au putut construi primele tabele cu logaritmi. Nendoielnic, cartile cu tabele de calcul ocupau un volum semnificativ, erau greu de transportat si se punea problema crearii unui instrument, mai complex dect abacul, dar cu aceeasi eficienta n calculele cu puteri sau logaritmi. Aproape simultan, n diferite locuri ale Europei, n secolul al XVII-lea se pun bazele metodologice ale riglei de calcul, un instrument igenios folosit pna nu demult ndeosebi n domeniile ingineresti, care putea da rezultate rapide si destul de precise. Prima masina de calculat propriu-zisa a fost inventata de Blaise Pascal, n anul 1642. Aceasta era alcatuita dintr-un mecanism cu roti dintate care putea sa adune si sa scada si sa faca transportul la adunare de la o pozitie la pozitia de rang imediat superior. Pe clape se introduceau valorile ce intrau n calcul, iar n ferestrele masinii apareau cifrele rezultatului operatiunii. Principiul a stat la baza masinii de marcat a carei viata a fost de peste trei secole si cu o raspndire n ntreaga lume. n 1671, Leibnitz a realizat o masina mecanica de marcat, care stia sa nmulteasca pe baza adunarilor repetate. Acelasi matematician a fost preocupat de simplificarea sistemelor de numeratie, descoperind sistemul de numeratie binar. Aceasta descoperire teoretica, coroborata cu revolutia industriala au constituit premisele aparitiei primelor elemente de automatizare si robotica, ce-i drept considerate azi rudimentare. Sa enumeram doar razboiul de tesut automat al lui Voncanson (1740), tamburii perforati ai flasnetelor germane sau razboiul de tesut cu cartele perforate al lui Jaquard (1801). ntre 1834-1854 George Babbage, un francez de origine engleza, elaboreaza prima masina analitica realizata mai mult teoretic, dect practic. Pornind de la cartela perforata folosita la razboaiele de tesut, Babbage a introdus n masina sa si un bloc de memorare care pastra datele ce urmau sa fie prelucrate si rezultatele intermediare.
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
n anul 1854, George Boole inventeaza calculul logic si pune bazele algebrei booleene. Pentru a-si usura nregistrarea datelor obtinute la recensamnturi, statisticianul Herman Hollerith construieste n 1887 un sistem mecanic de nregistrare si prelucrare a datelor utiliznd cartela perforata. Firma nfiintata de acesta fuzioneaza cu alte doua firme similare formnd n 1911 COMPUTING-TABULATING-RECORDING COMPANY. n anul 1924 , aceasta si schimba din nou denumirea n INTERNATIONAL BUSINESS MACHINES CORPORATION (IBM). Pna la acea data masinile de calcul functionau mecanic, folosind rotile dintate. Unele masini cu roti dintate au fost utilizate pna prin anii 60-70 din secolul trecut sub numele de tabulatoare. Ele tratau informatia nregistrata pe cartele perforate si tipareau rezultatele pe hrtie. n anul 1920 apar primele masini de calcul electromecanice. Tot n aceeasi perioada este descoperit principiul tamburului magnetic, primul dispozitiv de stocare magnetica a informatiei. Si tot n acesti ani Eccles si Jordan realizeaza prima celula electronica de memorare, circuitul basculant bistabil construit cu tuburi electronice. ntre 1939-1944 profesorul Howard Aiken de la Harvard University inventeaza prima masina electromecanica de calcul denumita MARK I . Inventia este preluata de IBM si construita ca produs industrial. Beneficiarul principal a fost administratia americana. MARK I avea n componenta sa relee si roti dintate, numaratoare pentru realizarea calculelor si benzi de hrtie perforata pentru introducerea si iesirea datelor. Procesul de prelucrare putea fi modificat prin schimbarea pachetului de cartele perforate. n timpul celui de-al doilea razboi mondial, s-a acordat o mare importanta calculelor de balistica pentru artilerie. Astfel, armata americana si-a suplimentat substantial bugetul anual pentru un contract cu universitatea din Pensylvania pentru realizarea unui calculator electronic. Colectivul condus de John William Mauchly si John Presper Eckert au reusit ntre 1942-1945 sa-l creeze. Denumit ENIAC (E lectronic Numerical Integrator and Computer), a fost inaugurat n februarie 1946 si utilizat de armata americana pna n 1955. Scopul realizarii acestuia era reducerea timpului de calcul si nlocuirea rotilor dintate cu circuite bistabile. n 1944 s-a reusit construirea primului sumator aritmetic si de aici la forma finala a proiectului n-a mai fost dect un pas. ENIAC avea un pupitru de comanda cu 40 panouri cu borne pentru fise cu cabluri de legatura. Programarea se facea manual prin introducerea fiselor cu cabluri n diferite borne (ca n centrale telefonice) si pozitionarea mai multor comutatoare pe panoul de comanda. Datele erau introduse pe cartele perforate. Acest calculator avea n componenta sa 18.000 de tuburi electronice, ocupa o suprafata de 160 metri patrati si avea o greutate de circa 30 tone. Viteza de calcul era de 1900 de adunari sau scaderi cu numere de 10 cifre, pe secunda, depasind de 1000 ori rapiditatea celor mai performante masini de calculat clasice. Consumul energetic era enorm iar pentru introducerea unui grup de comenzi era nevoie de mai multe ore si chiar zile. Verificarea dura alte cteva zile si presupunea verificarea instalatiilor electronice de prelucrare, ct si aspectul logic al informatiei. Limbajul utilizat era n cod masina.
n anul 1951 a fost construit UNIVAC (UNIVersal Automatic Computer) primul calculator comercial si considerat reprezentantul generatiei a I-a de calculatoare.
n 1949 John Von Neumann a avut ideea de a introduce n interiorul calculatorului, att datele initiale ct si programul de calcul ceea ce a condus la crearea primului calculator cu program memorat care putea fi programat direct de catre operator.
Descoperirea n anul 1948 a tranzistorului realizat cu materiale semiconductoare a fost rapid exploatata n vederea miniaturizarii circuitisticii electronice, astfel ca si n domeniul calculatoarelor, prin nlocuirea tuburilor electronice cu tranzistori, s-au creat premisele trecerii la a doua generatie de calculatoare.
____________________________________________________________________
Eliminarea sistemelor cu componente discrete: diode, tranzistori, rezistori etc. si extinderea circuitelor integrate n componenta calculatoarelor au asigurat o crestere apreciabila a vitezei de calcul, o scadere a energiei consumate si a ratei de defectare. Dupa unii autori se considera ca aceasta a fost cea de-a patra generatie de calculatoare, cea n care nca ne aflam. n anul 1971 este produs si primul microcalculator MICRAL de catre firma R2E (Franta) care a utilizat microprocesorul 8008 produs n acelasi an de firma INTEL. La scurt timp INTEL realizeaza a doua generatie de microprocesoare reprezentata de microprocesorul I 8080. Doi tineri, Stephen Wozniak (26 ani ) si Steve Jobs (20 ani ) produc n 1975 un calculator numit APPLE I, introducnd si notiunea de calculator personal . La sfrsitul anilor 70 din secolul trecut (n 1978), apare microprocesorul I.8086, care ma rcheaza trecerea de la microprocesoarele de 8 biti la cele pe 16 biti. Capacitatea de memorare a crescut substantial, profilndu-se folosirea memoriilor semiconductoare dinamice de foarte mare capacitate de azi, a memoriilor pe disc magnetic dur (hard disk) si a memoriilor optice. n anul 1982 apare microprocesorul I.80286 n componenta sa intrnd si dispozitive sistem precum si mecanisme de memorare virtuala, multitasking si de protectie. Aparitia microprocesorului 80386 n anul 1985 realizeaza trecerea la microprocesoarele pe 32 de biti. Fata de acesta, microprocesorul 80486 si urma -toarele (din seria Pentium) au coprocesorul matematic nglobat n acelasi circuit si viteze de calcul mult marite, lucrnd la frecvente (ceas) de 100 1000 MHz sau mai mari. Generatia a V-a, spre care se tinde, va fi dotata cu circuite integrate tri-dimensionale, cu retele neuronale, cu sisteme speciale de comanda si recunoastere a amprentei vocale, cu posibilitati de analiza, interpretare si decizie etc. 1.3. FUNCTII SI CIRCUITE LOGICE Algebra booleana sau algebra logicii a fost conceputa pe la mijlocul secolului al XIX-lea de catre matematicianul englez George Boole (1815-1864) care a propus o interpretare matematica a logicii propozitiilor bivalente de tip antonimic: Da sau Nu; Tot sau Nimic etc., deci care pot fi adevarate sau false. Algebra booleana este o algebra a numerelor binare opernd cu variabile independente care pot lua numai doua valori: 0 sau 1, dupa cum propozitia sau asertiunea logica este falsa atribuindu-se valoarea 0 sau adevarata cnd i se atribuie valoarea 1 . Propozitia compusa a carei valoare depinde de valorile 0 sau 1 ale propozitiilor simple se numeste functie logica sau functie binara, deoarece, la rndul ei, poate lua tot numai doua valori: 0 sau 1. Functiile logice complexe pot fi exprimate cu ajutorul a trei functii fundamentale care sunt definite mai jos. a) Functia negatie sau complementul logic sau functia logica NU, care face ca unei variabile binare a sa-i corespunda variabila binara a , astfel nct:
a + a = 1.
a
0 1
1.3.1
Functiile logice sunt definite si pot fi exprimate prin tabele de adevar. Pentru functia NU acest tabel va fi alcatuit n conformitate cu relatia de definitie de mai sus:
a
1 0
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
adica, daca variabila a are valoarea 1, negatia ei a va avea valoarea logica 0 si invers. b) Intersectia sau produsul logic sau functia logica SI sau Conjunctia . Aceasta functie este definita prin operatia:
f = a b,
1.3.2
si prin tabelul de adevar 1.1. c) Reuniunea sau suma logica sau functia logica SAU sau Disjunctia . Este definita prin operatia:
f = a + b,
1.3.3
a 0 0 1 1 Tabelul 1.2 b a+b 0 0 1 1 0 1 1 1
si prin tabelul de adevar reprezentat n tabelul 1.2.

a 0 0 1 1 Tabelul 1.1 b ab 0 0 1 0 0 0 1 1
Produsul logic, ct si suma logica pot fi definite pentru mai multe variabile:
a + b + c + d + K sau a b c d K
Pentru suma logica sunt valabile regulile de asociativitate:
1.3.4 1.3.5 1.3.6
a + b + c = (a + b ) + c = a + (b + c)
si distributivitate fata de produsul aritmetic :
1
a (b + c ) = a b + a c.
Foarte mult sunt utilizate n analiza si sinteza functiilor si circuitelor logice teoremele lui De Morgan:
a + b + c + K = a b c K a b cK = a + b + c + K
1.3.7 1.3.8
Exista mai multe moduri de exprimare si reprezentare a functiilor logice. Tabelul de adevar este extrem de eficient pentru descrierea directa a numeroaselor functii logice cu un a a numar nu prea mare de variabile independente. Dupa cum s-a vazut mai sus a y = a b (tabelele (1.1; 1.2) acest tabel este usor de b generat punnd direct n evidenta a y=a+b corespondenta valorilor acestor functii b logice, de la iesire, cu valorile variabilelor aplicate la intrare. Figura 1.1. Logigrame ale Un alt procedeu, larg folosit de exprimare a functiilor logice fundamentale. functiilor logice este acela al ecuatiilor logice care dupa cum rezulta si din relatiile 1.3.1 1.3.8 reprezinta relatii algebrice de definitie sau de interconexiune prin conectivi logici ntre dife rite variabile independente de care depinde functia data. Pentru notarea simbolica (grafica) a functiilor logice elementare sunt folosite anumite simboluri grafice numite logigrame (fig. 1.1). Cu ajutorul functiilor logice fundamentale, reprezentate n figura 1.1, folosind legile algebrei booleene si n special teoremele lui De Morgan, se pot defini o serie de functii logice auxiliare, dintre care cele mai utilizate sunt urmatoarele:
Operatiile logice de produs sau suma au alte ntelesuri n comparatie cu operatiile algebrice obisnuite; astfel suma a + b se citeste a sau b, produsul ab se citeste a si b etc., semnele respective care simbolizeaza suma + si respectiv produsul purtnd si denumirea de conectivi logici.
1
10 ____________________________________________________________________
Functia Nici sau functia SAU-NEGAT, sau functia SAU-NU (n limba engleza NOR ); ea se mai numeste si functia lui Pierce fiind reprezentata prin simbolul grafic din figura 1.2,a si prin tabelul de adevar din tabelul 1.3, corespunzator primei teoreme a lui De Morgan:
a + b + c + K = a b c K
Tabel 1.3 a 0 0 1 1 b 0 1 0 1 Tabel 1.4 a 0 0 1 1 b 0 1 0 1
1.3.9
ab 1 1 1 0
a+ b 1 0 0 0
Functia SI-NU ( NAND n limba engleza), sau functia lui Sheffer, repre zentata prin logigrama din figura 1.2,b si prin tabelul de adevar din tabelul 1.4, corespunzator celei de a doua teoreme a lui De Morgan:
a b cK = a + b + c + K
a b a b a b a b y=a+b y = a b y=a b y=ab a)
1.3.10
b)
c)
d)
Figura 1.2. Logigrame ale functiilor logice auxiliare. Functia SAU-EXCLUSIV ( XOR n l. engleza) sau adunare a modulo doi b (a b), definita prin relatia:
y = a b = ab + a b
cnd a si b nu sunt simultan egale ntre ele (cu 1 sau cu 0), deci este o functie de
1.3.11
si prin tabelul de adevar din tabelul 1.5. Se vede ca functia de iesire y este egala cu 1 numai anticoincidenta. Simbolul grafic (logigrama) al acestei functii (care se mai noteaza cu XOR ) este redat n figura 1.2,c. Functia coincidenta sau functia SAU-EXCLUSIV-NU reprezinta negarea (complementul) functiei precedente fiind data de relatia:
y = a b = ab + ab = a b + ab,
si prin tabelul de adevar din tabelul 1.6.
Tabel 1.5 a 0 0 1 1 b 0 1 0 1 a b 0 1 1 0 a 0 0 1 1 Tabel 1.6 b 0 1 0 1
1.3.12
a b 1 0 0 1
n figura 1.2,d se arata logigrama respectivei functii care se mai noteaza cu XOR . Functia 1.3.11 se mai poate scrie sub forma :
y = (a + b )(ab),
1.3.13
11
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
care, conform primei teoreme a lui De Morgan, este echivalenta cu 1.2.11. ntr-adevar tinnd seama de postulatele si legile algebrei booleene avem (din 1.2.13):
y = (a + b )(ab) = (a + b )(a + b ) = a a + ab + a b + bb .
ntruct variabilele logice a si b nu pot lua dect valorile 0 si 1, atunci:
1.3.14
aa = 0 si bb = 0.
Rezulta ca:
1.3.15 1.3.16
y = (a + b )(ab) = a b + a b = a b.
Relatiile 1.3.13 1.3.16 sugereaza faptul ca operatia a adunare modulo doi b (notata prin a b ) se poate obtine cu ajutorul functiilor logice de baza combinate n diferite moduri conform formulelor de definitie. Astfel functia definita n 1.3.16 se poate reprezenta prin schema de tip arborescent din figura 1.3 care lucreaza ca o schema de anticoincidenta.
Figura 1.3. Functia logica SAU-EXCLUSIV este compusa din functii simple. 1.4. SISTEME DE NUMERATIE. CODIFICAREA NUMERELOR Un sistem de numeratie este constituit din totalitatea regulilor si metodelor utilizate pentru reprezentarea numerelor cu ajutorul cifrelor (simboluri) ce exprima anumite date sau cantitati. Sistemele de numeratie pot fi pozitionale sau nepozitionale. Sistemele de numeratie nepozitionale se caracterizeaza prin faptul ca simbolurile lor nu-si schimba valoarea n functie de pozitia (rangul) lor n cadrul numarului; un astfel de sistem este sistemul de numeratie roman (cu cifre romane). n sistemele de numeratie pozitionale care sunt cel mai mult utilizate n prezent numerele se formeaza prin alaturarea cifrelor care si modifica ponderea (valoarea) n numarul respectiv, n functie de locul (rangul) pe care l ocupa; asemenea sisteme sunt sistemul zecimal cel mai mult folosit precum si alte sisteme de numeratie n diferite baze cu ajutorul caruia este codificat numarul scris n baza respectiva. n sistemul zecimal , de exemplu, fiecarei pozitii din numar i este atribuita o pondere care este de zece ori mai mare dect pozitia urmatoare mergnd spre stnga (spre dreapta figurii) (fig. 1.4,a). De exemplu, pentru numarul 27, valoarea pozitionala a cifrei 2 este de zece ori mai mare dect valoarea pozitionala a cifrei 7. Fiecare pondere pozitionala este un multiplu de zece si deci poate fi exprimata prin puteri ale lui 10 care cresc succesiv (fig. 1.4,a). Dupa cum se vede din figura 1.4,a pornind de la virgula zecimala, ponderea pozitionala a unitatilor este 10 0 ( = 1). Urmatoarea pozitie spre stnga, care reprezinta pozitia zecilor are ponderea pozitionala de
101 (= 10). Urmatoarea pozitie spre stnga (spre nceputul figurii 1.4,a) este pozitia sutelor si
poarta ponderea pozitionala de 10 2 ( = 100 ), si asa mai departe.
12 ____________________________________________________________________

10n 103 102 101 a) bn b3 b2 b1 b)
2n 23 22 21 c) 20 21 2 2 2n
100
101
102
10n
b0
b1
b2
b n
Figura 1.4. Exemple de reprezentare pozitionala n diferite sisteme de numeratie. O progresie similara poate fi extinsa si spre dreapta fata de virgula zecimala pentru exprimarea zecimalelor, dar aici exponentii vor fi negativi . Prima pozitie dupa virgula, cea care exprima zecimile, are ponderea pozitionala de 10 = exprima sutimile are ponderea de 10 =
2 1
1 , urmatoarea pozitie, care 10
1 s.a.m.d. Astfel orice numar zecimal poate fi 100
reprezentat ca n diagrama din figura 1.4,a dar acest lucru este valabil si pentru oricare numar scris n orice baza b asa cum este aratat n figura 1.4,b. Dupa cum reiese si din figura 1.4 un numar se poate exprima prin reprezentarea pozitionala, sub forma:
N = c nc n 1 K c 2 c1 c0 c 1 c 2 K c m ; i = mK 1, 0, 1 K n
n care
1.4.1
ci sunt cifre (coeficienti) exprimate n baza b a numarului considerat.
Pe lnga reprezentarea pozitionala, orice numar poate fi exprimat si sub forma algebrica, prin intermediul bazei b si respectiv a coeficientilor c i scrisi n baza b ; n cazul unui numar ntreg, reprezentarea algebrica este de forma:
Nb = cn 1b n 1 K c2b 2 + c1b1 + c0b 0

sau
Nb =
n 1 i= 0
c b ;
i i
i = 0, 1, 2 K n 1.
1.4.2
Daca se tine seama de semn, atunci reprezentarea algebrica a unui numar, care pe lnga partea ntreaga are si parte fractionara (cu zecimale), este de forma
Nb = ()[cn 1b n 1 + cn 2b n 2c1b1 + c0b0 + c 1b 1 + K + c mb m ],

unde coeficientii
1.4.3
ci sunt exprimati n baza b iar:
i = m; m 1 K 2, 1, 0, 1, 2, 3 K n 1.
n sistemul zecimal, care este de provenienta araba, pentru reprezentarea oricarui numar se folosesc zece simboluri care sunt primele cifre simple din sistemul de numeratie arab (de unde si denumirea de zecimal) si anume: 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 si 9. Conform relatiei 1.3.3 un numar format din mai multe cifre se exprima prin suma produselor de forma ci b i . Astfel numarul 452,35 se poate exprima prin suma produselor dintre fiecare simbol si puterile lui 10 n functie de rangul pozitional:
13
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
452 ,35 = 4 10 2 + 5 101 + 2 10 0 + 3 10 1 + 5 10 2

sau
452 ,35 = 400 + 50 + 2 + 0,3 + 0,05 .
Numerele care nu au specificata baza se considera scrise n sistemul zecimal. Un alt sistem de numeratie din ce n ce mai larg folosit, mai ales n tehnica de calcul si n aparatura numerica n general, este sistemul de numeratie binar , adica n baza b = 2. Sunt folosite deci numai doua simboluri, adica cifrele 0 si 1. Numerele binare de mai multe cifre se pot scrie conform relatiei generale 1.3.3 de exprimare a numerelor n baza b (aici b = 2), adica:
Nb =
n 1
i= m
i c2 2i ;
i = m, K 2, 1, 0, 1, 2, K n 1,
1.4.4
n care coeficientii c 2 pot lua numai valorile 0 sau 1, adica sunt exprimati n baza 2. n figura 1.4,c se arata schema pozitionala de exprimare a unui numar binar. Valoarea pozitionala a primei cifre spre stnga fata de punctul binar este 20 . Urmatoarea pozitie are valoarea 21 (= 2 ), urmatoarea are valoarea 2 2 (= 4 ) s.a.m.d. n mod similar, fractiunile numarului sunt exprimate prin puterile negative ale lui 2, pentru ponderile pozitionale dispuse dupa virgula (punctul) binara, adica primul digit are ponderea
1 1 , urmatorul are valoarea pozitionala de 2 2 = s.a.m.d. (fig. 1.4,c). 2 4 n Grupurile pozitionale de biti cu marimea 2 se numesc cuvinte ele putnd contine 1, 2, 4, 8, 16, 32 etc., biti. Grupul de 2 3 = 8 biti poarta numele de octet sau byte 2 .
de 2 1 = n sistemul de numeratie binar, o cifra binara mai poarta numele de bit de la cuvintele (n limba engleza) Binary Digit cifra binara. Astfel bitul reprezinta unitatea de informatie exprimata n binar, aceasta fiind egala cu 0 sau cu 1. n acord cu relatia 1.3.1 la scrierea pozitionala bitii sunt numerotati n cuvnt de la dreapta spre stnga avnd numerele de ordine: 0, 1, 2, 3, 4 (fig. 1.5). n figura 1.5 se arata structura unui cuvnt binar de 16 biti, acestia fiind numerotati de la dreapta spre stnga.
0 15 0 14 0 13 0 12 0 11 0 10 0 9 1 8 0 7 0 6 0 5 0 4 1 3 1 2 0 1 1 0
Figura 1.5. Structura unui cuvnt binar de 16 biti. Ca si n sistemul de numeratie n baza zece (sau n alt sistem cu reprezentare pozitionala) si n cazul numerelor binare bitul cel mai din dreapta este bitul cel mai putin semnificativ notat cu LSB ( Less S ignificant Bit). Bitul cel mai din stnga, numerotat n figura 1.5 cu numarul de ordine 15 este bitul cel mai semnificativ, notat cu MSB (Most S ignificant B it). Pentru cuvntul binar din figura 1.5, se vede ca LSB = 1, iar MSB = 0. n mod similar se poate proceda pentru exprimarea oricarui sistem de nume ratie, de baza b (fig. 1.4,b), cum sunt sistemele octal, dozecimal, hexazecimal etc. O asemenea abordare a exprimarii pozitionale sau algebrice a numerelor este utila pentru conversia de cod, dintr-un sistem de numeratie n altul (v. .1.3.2). De exemplu, numarul binar 110101 are urmatorul echivalent n sistemul zecimal (cu b = 10):
110101 = 1 2 5 + 1 2 4 + 0 23 + 1 22 + 0 21 + 1 2 0 = 32 + 16 + 0 + 4 + 0 + 1 = 53.
2 Conform companiei Intel, grupul de 4 biti se numeste niblu, cel de 8 biti octet, prin cuvnt fiind notat grupul de 16 biti. Grupul de 32 biti este numit cuvnt dublu, iar cel de 128 biti este numit linie (ncepnd cu P I.80486).
14 ____________________________________________________________________
Deci:
binar 110101 = zecimal 53.

Fractiunile binare pot fi convertite n aceeasi maniera. De exemplu, sa se transforme numarul binar 101,011 (notat prin 101.011) n echivalentul sau zecimal (n baza zece) folosind metoda directa de conversie. n acord cu reprezentarea schematica din figura 1.4,c, se poate scrie:
101.011 = 1 2 2 + 0 21 + 1 2 0 + 0 21 + 1 22 + 1 2 3 = = 4 + 0 + 1 + 0 + 0,25 + 0,125 = 5,375 .

Prin urmare:
binar 101.011 = zecimal 5,375.

n mod similar fractiunea 0,1111 este egala n zecimal cu:
0,1111 = 0 20 + 1 21 + 1 22 + 1 2 3 + 1 2 4 = = 0,5 + 0 ,25 + 0,125 + 0 ,0625 = 0,9375 .

Exemple: un cuvnt de 8 biti permite reprezentarea ntregilor ntre 0 si 2 1 = 255;
8
1 = 65535 ; un cuvnt de 32 biti permite reprezentarea ntregilor ntre 0 si 2 1 = 4294967295 ;

un cuvnt de 16 biti permite reprezentarea ntregilor ntre 0 si 2 un cuvnt de 64 biti permite reprezentarea ntregilor ntre 0 si 2
16 32 64
1 = 1,8446 1019.
Alte sisteme de numeratie cu diferite baze sunt ilustrate n tabelul 1.7.

Tabelul 1.7 Nr. crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6 7. 8. Denumirea sistemului de numeratie Binar Ternar Cuaternar Chinar Octal Zecimal Dozecimal Hexazecimal Baza 2 3 4 5 8 10 12 16 Simboluri folosite 0,1 0,1,2 0,1,2,3 0,1,2,3,4 0,1,2,3,4,5,6,7 0,1,2,3,4,5,6,7,8,9 0,1,2,3,4,5,6,7,8,9,A,B 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, A, B, C, D, E, F
Coduri alfanumerice Comenzile directe, uneori destul de complexe, nu pot fi ntelese direct de calculator care, fiind alcatuit din circuite, sisteme sau dispozitive logice cu doar doua stari: nchis, deschis, lucreaza numai n sistem binar acceptnd numai comenzi sub forma unor succesiuni de biti de tipul 1010110...etc. Pentru ca un calculator numeric sa poata prelucra date sau informatii att numerice, ct si literare sub forma de texte, cuvinte, comenzi, semne de punctuatie etc., este necesar ca acestea din urma sa fie codificate n limbajul pe care l ntelege calculatorul, adica n cod binar3 . Astfel, codificarea datelor alfanumerice este necesara pentru a memora mesaje si comenzi, dar si pentru a prelucra diferite informatii (variabilele, constante etc.) de tip alfanumeric. Pe lnga literele mari si mici ale alfabetului latin, n numar de 52, mai este necesara si codificarea celor 10 cifre (simboluri) arabe ale sistemului de numeratie n baza 10, precum si unui numar de cca 30 de alte simboluri corespunzatoare sistemelor de punctuatie sau altor caractere speciale de tipul <, >, +, /, * etc.
3 Limbajul de programare scris n sistem binar care poate fi utilizat de un calculator (masina de calcul), se numeste limbaj masina (sau cod masina).
15
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
Caracter sau Comanda NUL SOH STX ETX EOT ENQ ACK BEL BS HT LF VT FF CR SO SI DLE DC1 DC2 DC3 DC4 NAK SYN ETB CAN EM SUB ESC FS GS RS US
ASCII (hexa) 00 01 02 03 04 05 06 07 08 09 0A OB OC OD OE OF 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 1A 1B 1C 1D 1E 1F
Caractere speciale (SP) spatiu ! # $ % & ( ) * + , . / 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 : ; < = > ?
ASCII (hexa) 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 2A 2B 2C 2D 2E 2F 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 3A 3B 3C 3D 3E 3F
Caractere majuscule @ A B C D E F G H i J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z [
ASCII (hexa) 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 4A 4B 4C 4D 4E 4F 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 5A 5B 5C 5D 5E 5F
Caractere (litere) mici a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z {
ASCII (hexa) 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 6A 6B 6K 6D 6E 6F 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 7A 7B 7C 7D 7E 7F
|
]
|
} ~ DEL
Reprezentarea numerelor reale n cazul numerelor reale n care exista att o parte ntreaga ct si o parte subunitara, despartite prin virgula fixa, se pot ntlni modurile de reprezentare n virgula fixa, ct si n virgula mobila. n calculatoarele numerice se proceseaza, cu predilectie, numere reale reprezentate n virgula mobila. n aceasta reprezentare un numar zecimal de tipul
723 ,243528 10 2
se va reprezenta sub forma unei mantise nmultita cu 10 la un anumit exponent si poate lua, pentru exemplul de mai sus, diferite forme:
16 ____________________________________________________________________
0,723243528 10 5
0,0723243528 10 6
723243528 10 4 etc.
n functie de valoarea exponentului, se deplaseaza si pozitia virgulei si de aici si denumirea de reprezentare n virgula mobila.
NTREBARI SI TESTE GRILA
1.
2.
este unitatea elementara de memorare a informatiei; poate avea valorile 0 sau 1; este criteriul care permite clasificarea sistemelor de calcul n calculatoare pe 8, 16, 32 sau 64 de biti; d. este memorat in memoria calculatorului ntr-o celula de memorare identificata pe baza unei adrese; e. este informatia de baza, necesara reprezentarii informatiilor n calculator. Care dintre afirmatiile de mai sus nu este corecta? R: d Ideea constructiva a calculatorului von Neumann este existenta: a. unitatii de memorie interna; b. unitatii de memorie externa; c. unitatii aritmetice; d. unitatii de comanda si control; e. toate variantele. R: e
Bitul: a. b. c.
17
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
18 ____________________________________________________________________
TEMA II ELEMENTE HARDWARE ALE CALCULATOARELOR.
n cadrul acestui capitol vom studia: arhitectura generala a unui calculator; clasificari ale calculatoarelor; elemente generale privind functionarea microprocesorului; lucrul cu adrese;
CONTINUT 2.1 2.1 Hardware si software. Clasificarea calculatoarelor electronice Structura generala a unui calculator electronic numeric 19 21
OBIECTIVE Dupa parcurgerea acestei teme veti fi capabili sa: faceti clasificari ate principalelor tipuri de calculatoare; identificati componentele unui calculator; RESURSE Pentru completarea studiului acestei teme, va recomandam sa: consultati lucrarile din bibliografia recomandata; consultati agenda de activitati tutoriale stabilita de comun acord cu tutorele de curs;
_______________________________________________________
2.1. HARDWARE SI SOFTWARE. CLASIFICAREA CALCULATOARELOR ELECTRONICE Un calculator numeric este un sistem electronic destinat prelucrarii automate a datelor aplicate la intrare si livrarii apoi la iesire a rezultatelor ntr-un format accesibil utilizatorului. Datele de intrare sunt transformate n date de iesire, n urma prelucrarii electronice, pe baza unui program de calcul. Orice calculator electronic are doua mari componente, care interactioneaza si asigura prelucrarea de date n sistem (fig. 2.1): componenta fizica, hardware, care cuprinde tot ansamblul de echipamente si structuri fizice materializat n elemente electronice, mecanice sau mecatronice care nu pot functiona dect prin interactiune, nicidecum independent. componenta logica, software , care se refera la aspectul virtual, materializat prin totalitatea programelor executate de calculator. Aceasta componenta poate fi asimilata cu substanta sau combustibilul care pune n actiune componentele hardware, care constituie motorul sistemului de calcul.
19
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
Figura. 2.1. Cele doua componente ale arhitecturii unui calculator electronic.
Exista mai multe categorii de software: a) software de operare, denumit si sistem de operare (SO) sau OS (de la Operating System) care este reprezentat de programele de exploatate a resurselor hardware si de asistare a utilizatorilor (MS-DOS, UNIX, seria WINDOWS, Linux etc.); b) software de exploatare constituit din programele de lucru specifice unui anumit domeniu (CIEL dedicat aplicatiilor financiar-contabile, ACAD specia-lizat n proiectarea pe calculator, programe pentru servicii de telecomunicatii etc.); c) software utilizator creat pentru scopuri mai largi fiind destinat rezolvarii diferitelor probleme ale utilizatorilor. Cele mai cunoscute exemple sunt MS-OFFICE sau COREL, care nu presupun vaste cunostinte de programare, ci se muleaza pe rezolvarea unor probleme specifice impuse de utilizator, cum ar fi redactarea unui material, ilustrarea unui poster, analize economice specifice problemei companiei etc. Clasificarea calculatoarelor electronice Exista diferite abordari pentru clasificarea calculatoarelor. n continuare vom mentiona cteva fara pretentia de a epuiza subiectul si criteriile de clasificare.
Clasificare generala (dupa capacitate si viteza de lucru)

a) Calculatoare mainframe . Acestea sunt calculatoare foarte mari cu urmatoarele avantaje n prelucrarea datelor: prelucrare la viteze foarte mari; capacitate mare de stocare a datelor; permit utilizarea simultana (multiuser) de la mai multe terminale sau console (cca. 1000 console); executa simultan mai multe programe (multitasking). b) Minicalculatoarele sunt calculatoare de dimensiuni mai reduse, cu o capacitate de stocare sub cea a mainframe-urilor si cu un numar mai redus de utilizatori cu acces de la consola. Se recomanda pentru companiile mici, ale caror filiale, sucursale sau posturi de lucru nu depasesc granitele unei tari sau ale unei regiuni (cca 100 console). c) Microcalculatoarele sunt calculatoare personale bazate pe microprocesor. La ora actuala capacitatea de prelucrare a datelor si vitezele pe INTERNET fac ca retelele de microcalculatoare sa concureze puternic minicalculatoarele si chiar calculatoarele mai mari. d) Supercalculatoarele sunt calculatoare foarte mari caracterizate prin: viteza de executie foarte mare (mai mult de 109 operatii/secunda); capacitate de stocare (memorare) foarte mare; precizie foarte mare de reprezentare a datelor; pot primi date de intrare de la peste 10.000 statii de lucru; preturi apreciabile (de exemplu: Cray-2 costa ~ 17 milioane de dolari). n lume exista cca. 600 de supercalculatoare utilizate, de regula, n sfera militara si aerospatiala, dar si de institutii stiintifice sau n sfera guvernamentala, n institutiile de securitate sociala etc.
Clasificare dupa generatie

Aceasta clasificare urmareste evolutia istorica n conexiune cu succesele tehnologice. Dupa cum s-a mentionat si n paragraful anterior, se pot deosebi mai multe generatii de calculatoare:
20 ____________________________________________________________________
a) prima generatie de calculatoare, care s-a dezvoltat n jurul anilor 50 din secolul al XXlea. Acestea aveau unitatea centrala cu tuburi electronice, timp de acces mare, erau nefiabile si mari consumatoare de energie, erau foarte scumpe (Exemple: ENIAC, UNIVAC); b) a doua generatie de calculatoare, care s-a dezvoltat n anii 60 ai secolului trecut. Acestea aveau unitatea centrala dotata cu tranzistori, aveau dimensiuni mult mai mici, erau mai ieftine, mai fiabile si mai rapide de cca. 100 de ori dect cele din prima generatie; c) a treia generatie de calculatoare, dezvoltata dupa 1965, utilizeaza primele circuite integrate, au dimensiuni si mai mici si fiabilitate mai ridicata. Ele sunt de cca. 1000 de ori mai rapide dect computerele din generatia a doua si permit programarea la nivel nalt (Fortran, Cobol, Algol, Pascal etc.). Din Romnia se pot mentiona seriile Independent si Felix. d) a patra generatie de calculatoare specifica anilor 70 din secolul XX dar care este folosita si n prezent (generatiile 4, sau 4, 5 etc.). La aceste calculatoare unitatea centrala de prelucrare este construita pe baza de microprocesor sau de procesoare paralele (multiprocesor); de asemenea utilizeaza circuite VLSI (Very Large S cale Integration) si produse software noi, adaptate la structura hardware de nalta tehnicitate. Se caracterizeaza prin dimensiuni considerabil reduse si au fiabilitate mult crescuta fata de generatia a treia de calculatoare. e) a cincea generatie de calculatoare este n curs de experimentare si elaborare. Aceste calculatoare au capacitate foarte mare de memorare si de prelucrare bazata pe procesarea paralela. Au la baza nanotehnologiile si materiale noi n structura electronica, care permit sa se proiecteze software pentru inteligenta artificiala (recunoasterea automata a imaginilor sau a semnalelor vocale, permit dialogul om -masina n mod natural, pot avea capacitate de optimizare si decizie etc.). 2.2. STRUCTURA GENERALA A UNUI CALCULATOR ELECTRONIC NUMERIC Calculatorul electronic numeric4 reprezinta un sistem logic secvential care efectueaza prelucrari si dirijari (transferuri) de date si comenzi n conformitate cu un algoritm memorat sub forma unui program. Desi comporta o mare varietate, schema-bloc a oricarui calculator numeric (sau sistem de calcul, n general) contine urmatoarele blocuri de baza (fig. 2.2): unitatea centrala de procesare (C.P.U. Central Processing Unit), memorie, M si porturile de intrare/iesire (I/O), interconectate prin magistrale de vehiculare a datelor
Figura 2.2. Schema bloc a unui sistem de calcul numeric (calculator electronic). Unitatea centrala de procesare, sau, pe scurt, unitatea centrala se compune din unitatea de prelucrare a datelor denumita unitatea aritmetica si logica (A.L.U. Arithmetic Logic Unit), unitatea de comanda si control (U.C.C.), aria de registre si blocul de interfatare cu sistemul (fig. 3.3). Dupa cum s-a mentionat, ea se mai numeste unitate de procesare sau procesor , iar daca este realizata sub forma unui singur circuit integrat pe scara mare de tip LSI (Large Scale Integration) sau de tip VLSI (Very Large Scale Integration) se mai numeste si microprocesor . Dezvoltarea tehnicilor microelectronice a facut posibila realizarea unitatii centrale de procesare din calculatoarele mainframe si minicalculatoarelor sub forma integrata acestea
Dupa cum se cunoaste, la nceput, calculatoarele electronice au fost construite si sub forma de calculatoare analogice; aceste calculatoare mai sunt nca folosite n unele aplicatii speciale (de modelare etc.).
21
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
fiind echipate cu microprocesoare de mare viteza sau cu sisteme de mai multe procesoare (microprocesoare) pentru prelucrarea paralela. Dupa cum s-a mentionat, microprocesorul ca entitate fizica si logica a aparut n anul 1971 (microprocesorul INTEL 4004, de 4 biti), ca urmare a nevoii de standardizare a circuitelor integrate logice complexe si a evolutiei tehnologiilor microelectronice n acest domeniu. Microprocesorul este un circuit integrat la scara mare sau foarte mare, capabil sa realizeze operatii matematice si logice conform unui algoritm prestabilit (program) sub conducerea unui bloc de comanda si control (UCP), adica microprocesorul . Un sistem numeric realizat n jurul unui asemenea microprocesor, cu care conlucreaza n vederea realizarii sarcinilor nscrise n program, se numeste sistem cu microprocesor sau microcalculator (microsistem numeric de calcul).
Arie de registre Unitate de comanda si control Bloc de interfata cu sistemul
Unitate de prelucrare
Figura 2.3. Structura Unitatii Centrale de Procesare (UCP).
22 ____________________________________________________________________
TEMA III CALCULATOARE PERSONALE. MICROPROCESORUL-CARACTERISTICI FUNDAMENTALE. MEMORIA EXTERNA. ECHIPAMENTE DE INTRARE-IESIRE
n cadrul acestei teme vom studia: elemente de structura a calculatoarelor descrierea principalelor caracteristici ale microprocesorului prezentarea echipamentelor de intrare-iesire tipice
CONTINUT 3.1. 3.2. 3.3. 3.4. Echipamente periferice de intrare Unitatea centrala de prelucrare si control Unitatea de memorie Dispozitive periferice de iesire 24 26 29 31
OBIECTIVE Dupa parcurgerea acestei teme veti fi capabili sa: identificati principalii termeni ai domeniului informaticii; cunoasteti datele esentiale care au condus la gndirea logica actuala; operati cu logica binara si cu transpunerile n diferite sisteme de numeratie. RESURSE Pentru completarea studiului acestei teme, va recomandam sa: consultati lucrarile din bibliografia recomandata; consultati agenda de activitati tutoriale stabilita de comun acord cu tutorele de curs;
_______________________________________________________
Un sistem cu microprocesor, cunoscut si sub numele de microcalculator, este organizat cu rare exceptii n jurul a trei magistrale asa cum se vede n figura de mai jos. Pe lnga microprocesor care contine blocurile mentionate anterior si magistralele sistemul mai are n alcatuirea sa blocuri de memorie de tip RAM (Random Acces Memory), memoria ROM (Read Only Memory) si blocurile de interfatare cu exteriorul care sunt porturile de intrare/iesire (I/O). Legaturile interne (dintre registre si alte componente ale microprocesorului), cu diferite blocuri din sistem precum si cu echipamentele externe se fac cu ajutorul magistralelor care sunt de trei tipuri, si anume: 1) Magistrala de date (MD) sau DATA BUS, este ntotdeauna bidirectionala si serveste drept cale de comunicatie pentru circulatia datelor ntre microprocesor ( P) si unitatea de memorie (UM), respectiv ntre P si circuitele de interfata (CI); capacitatea uzuala a MD poate fi de 8, 16 sau 32 biti etc.
23
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
Figura 3.1. Structura unui sistem cu microprocesor. 2) Magistrala de adrese (MA) sau ADDRESS BUS este unidirectionala si serveste la transportul bitilor, ce constituie o adresa, de la P la memo rie. 3) Magistrala de comanda si control (CONTROL BUS) transporta semnalele de sincronizare, comanda si control ntre P si celelalte componente ale sistemului. La structura tipica a unui sistem cu microprocesor ca cea reprezentata n figura 2.4, se poate ajunge prin analiza etapelor de achizitionare si prelucrare numerica a datelor ntr-o aplicatie data. Prelucrarea informatiei prin metode electronice presupune existenta unui sistem numeric, conform modelului din figura 2.5.
Intrari informatie (date + comenzi) SISTEM NUMERIC Iesiri informatie (date + comenzi)
Figura 3.2.. Caile de intrare si de iesire a datelor la un sistem numeric.
TRADU CTORI
CAN
CAN
Port intrare Port intrare Port intrare
CAN
Unitate de prelucrare a informatiei
Port iesire Port iesire Port iesire
TASTATURA
Magistrala de date RAM

(Memorie scriere-citire) SISTEM NUMERIC
SISTEM DE AFISARE
Figura 3.3. Structura unui sistem numeric cu evidentierea dispozitivelor de intrare-iesire. 3.1. ECHIPAMENTE PERIFERICE DE INTRARE Perifericele de intrare convertesc informatia furnizata de utilizatori sub de la tastatura sau prin miscari ale mouse-ului n impulsuri binare 0 si 1 recunoscute de catre calculator. Cele mai importante dispozitive periferice de intrare, si, n acelasi timp, cele mai utilizate, sunt: 1). Tastatura este principalul periferic de introducere a informatiilor n calculator. Din punct de vedere functional, activitatea acesteia se bazeaza pe interpretarea unor semnale electrice. Fiecare tasta are asociat un cod de identificare. Astfel, la apasarea unei taste, tastatura transmite spre Unitatea Centrala (UC) codul binar al acelei taste. Pe baza codului binar, UC identifica tasta apasata. Tastatura retine nu numai apasarea unei taste, ci si eliberarea acesteia, fiecare actiune fiind nregistrata separat. Exista doua categorii de taste: taste comutatoare au efect indiferent daca sunt apasate sau eliberate; taste de control au efect numai atunci cnd sunt actionate.
24 ____________________________________________________________________
ELEMEN TE DE EXECUTIE
Port intrare
Port iesire
Tastatura contine, de asemenea patru mari grupe de taste: 1.taste functionale (F1, , F12), care pot fi programate de utilizator astfel ca la apasarea uneia dintre ele sa se execute o anumita comanda sau grup de comenzi. 2.taste alfanumerice, cu rol n scrierea textelor; se regasesc n parcea centrala a tastaturii, ocupnd cea mai importanta parte a acesteia. 3.taste numerice, situate n partea dreapta a tastaturii, fiind destinate efectuarii de operatii aritmetice elementare. 4.taste de editare, reprezentate de tastele situate ntre tastele alfanumerice si cele numerice. n practica, pot fi ntlnite urmatoarele tipuri de tastaturi: tastaturi standard; tastaturi ergonomice; tastaturi fara fir; tastaturi speciale. 2). Mouse-ul este un dispozitiv inventat de Doug Englebardt n anul 1961. De la aparitia sa si pna n prezent mouse-ul a cunoscut o serie de transformari. Mouse-ul este alcatuit dintr-o carcasa de plastic prevazuta cu 2 sau 3 butoane. El poate fi cu bila cauciucata, caz n care mai are prevazut un cablu de conectare la sistem si un conector de interfata, sau cu dispozitiv optic. Miscarile bilei, respectiv ale mouse-ului, sunt detectate de mecanismul intern si convertite n semnale digitale, care se transmit calculatorului. Un program instalat n memoria calculatorului decodifica semnalele primite si modifica n mod corespunzator pozitia cursorului pe ecran. Mai nou, mouse-ul dispune de scroll, un dispozitiv care permite parcurgerea ecranului n sus si n jos, respectiv de la dreapta la stnga, miscari care pot fi realizate si cu ajutorul tastaturii, folosind tastele sageti. Butonul stng al mouse-ului permite efectuarea asa-numitului clic. Folosind acest buton se permite selectarea unui fisier, a unui obiect, etc. Efectuarea clic-ului dublu permite lansarea n executie a unui proces, a unui program, asociat cu pictograma asupra careia se efectueaza dublu clic. Butonul drept al mouse-ului este destinat unor scopuri speciale. Efectuarea clicului pe butonul drept al mouse-ului lanseaza meniul contextual, mpreuna cu actiunile ce pot fi aplicate asupra elementului ales. 3). Scanner-ul este un periferic ce poate captura imagini, grafice, diagrame sau fotografii, aflate pe hrtie, pentru a le include n diferite documente. Principiul de functionare a scannerului se bazeaza pe o raza luminoasa mobila sau laser care exploreaza documentul de citit si capteaza informatiile dorite, acestea putnd fi ulterior prelucrate. 4). Creionul optic este un dispozitiv periferic de forma unui creion, care emite o radiatie luminoasa receptionata de ecran si pe baza careia se pot selecta anumite comenzi. 5). Ecranul sensibil (touch screen) este un ecran sensibil la sarcina electrica cu care este ncarcat corpul uman. Prin atingerea unor zone ale ecranului se pot selecta anumite optiuni. Astfel de periferice nlocuiesc tastaturile clasice n centrele de informare pentru ca sunt mult mai fiabile si mai usor de utilizat. 6). Track ball este un dispozitiv similar mouse-ului, deosebirea esentiala dintre cele doua constnd n faptul ca acesta dispune de o bila fixa. Rotirea ei se face ntr-o cutiuta, fapt care determina miscarea cursorului pe ecran. Se utilizeaza la calculatoare portabile.
25
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
3.2. UNITATEA CENTRALA DE PRELUCRARE SI CONTROL Unitatea Centrala de Prelucrare si Control ( UCPC) este cea mai importanta componenta activa a unui sistem de calcul. mpreuna cu celelalte elemente functionale , parte integranta a UCPC, efectueaza operatiile de calcul aritmetic si logic (Unitatea Aritmetica si Logica ), realizeaza schimbul de date cu echipamentele periferice de intrare sau de iesire (Unitatea Centrala) , stocheaza informatiile n memoria interna sau externa (Unitatea de Memorie), asigura controlul operatiilor fiecarei componente a sistemului de calcul si le coordoneaza ntr-o unitate functionala (Unitatea Centrala). Unitatea centrala contine urmatoarele blocuri functionale: microprocesorul si circuitele anexe; unitatea aritmetica si logica; sistemul de ntreruperi ; blocul de acces direct la memorie; circuite pentru evidenta timpului si generarea sunetelor ; interfete pentru conectarea la echipamentele periferice (tastatura, ecran, disc, imprimanta). Microprocesorul are rolul de a dirija celelalte dispozitive, de a mparti sarcini fiecaruia si de a coordona si verifica executia sarcinilor primite. Un calculator nu poate functiona daca nu are microprocesor. De asemenea, rolul microprocesorului este de a executa instructiunile primite de la operatorul uman. Instructiunile sunt preluate din memoria interna si, prin intermediul lor microprocesorul stie ce sa faca. Multimea instructiunilor este determinata de structura hardware a microprocesorului. Microprocesoarele au cunoscut o evolutie rapida, productia acestora fiind asigurata n principal de firma Intel, care se numara printre primii producatori de microprocesoare destinate utilizatorilor privati. Alte firme producatoare sunt AMD, Cyrix, ITD. Microprocesoarele produse de AMD sunt mai ieftine dect cele produse de Intel, cu toate ca au o arhitectura comparabila, dar se dezvolta separat. Cnd AMD a lansat microprocesorul 486DX5, cu frecvente pna la 133 Mhz, Intel a decis sa schimbe formatul numelui produselor proprii similare n Pentium. Microprocesorul Pentium aduce o serie de noutati: o a doua banda de asamblare, pentru a obtine performante superioare; memorie cache dubla; pentru mbunatatirea ramificatiilor din programe s-a implementat conceptul de predictie a salturilor, introducndu-se un tabel pentru memorarea adreselor la care se fac salturile cel mai probabil; registrele principale au ramas pe 32 de biti cu cai interne pe 128 sau 256 de biti; magistrala de date externa de 64 de biti; integrarea unui controller de ntreruperi avansat, folosit n sistemele multiprocesor. Dezvoltarea microprocesoarelor Intel a fost deosebit de rapida, lasnd n umbra produsele similare ale firmelor AMD si Cyrix. Dupa Pentium urmeaza PentiumPro care intra pe piata cu o arhitectura superscalara pe 3 cai care poate executa trei instructiuni ntr-un impuls de tact, avnd un cache L2 de 256 Kb, strns legat de unitatea centrala de prelucrare printr-o magistrala dedicata pe 64 de biti. Microprocesoarele Pentium si PentiumP ro au fost dezvoltate pna la frecventa de 233 Mhz, urmatorul pas fiind Pentium II, apoi Pentium III si Pentium IV. Tinnd pasul concurentei, firma AMD a lansat si ea n replica o serie de tipuri de microprocesoare: AMD K6, care avea n plus 32 Kb cache L1 fata de K5; AMD K6-2, care au nglobat instructiuni a caror frecventa maxima atinsa era de 500 Mhz; AMD K6-3, care nglobeaza 256 Kb L1 cache, ceea ce aduce un spor de viteza substantial. Fiecare microprocesor din seria x86 este compatibil fizic cu placa de baza. Astfel, microprocesoarele se introduc ntr-un soclu de pe placa de baza. Pentru a descuraja concurenta, Intel a schimbat modul de conectare a microprocesoarelor Pentium I III, conectarea la placa de baza facndu-se printr-un nou tip de soclu. Intel nu a dat drept de licenta asupra acestui soclu firmelor concurente. Ca replica, AMD a conceput microprocesorul AMD K7, care concureaza direct Pentium II prin frecvente de pna la 900 Mhz si cache L2, pentru un nou tip de soclu, Slot A.
26 ____________________________________________________________________
Succesul de piata al microprocesoarelor Pentium s -a datorat, n primul rnd, faptului ca fiecare nou microprocesor ngloba functiile precedentului. Trebuie subliniat faptul ca un calculator poate avea unul sau mai multe microprocesoare. Placile de baza uzuale permit prezenta unui singur microprocesor, nsa sunt producatori care ofera optiunea dual. Astfel, la un calculator ( sistemele produse de Digital) se pot ntlni 28 microprocesoare. Problema este ca numai anumite sisteme de operare stiu si pot sa foloseasca aceasta facilitate ( Linux, Unix, WindowsNT). Sistemele multiprocesor sunt folosite de obicei n servere sau statii de lucru cu flux mare de date. Unul dintre motivele pentru care se opteaza pentru sisteme multiprocesor este securitatea datelor: daca unul dintre procesoare nregistreaza o defectiune, conducerea sistemului va fi preluata de un altul. Potrivit celor mentionate mai sus, putem deduce principalele atribute ale microprocesoarelor: 1.Numarul de biti cu care opereaza. Acesta es te dat de dimensiunea registrelor de lucru interne: pe 8 biti, pe 16 biti, pe 32 de biti sau pe 64 de biti. Acest numar de biti formeaza magistrala de date a microprocesorului. 2.Dimensiunea memoriei pe care o poate adresa. Ea depinde de numarul de biti ai magistralei de adresa. 3.Viteza de procesare. Ea depinde de urmatorii parametri: de frecventa tactului intern; de numarul mediu de cicli pentru executia unei instructiuni; de arhitectura microprocesorului. Viteza de procesare se masoara n milioane de instructiuni pe secunda, pentru procesoarele n virgula fixa sau milioane de operatii de flotare pe secunda, pentru procesoarele n virgula mobila. n general, microprocesoarele executa instructiunile n urmatoarea succesiune: se citeste codul instructiunii; se decodifica instructiunea ; se citesc din memorie operanzii; se executa instructiunea ; se depun rezultatele n memorie. Pentru unele microprocesoare, din cauza structurii interne alcatuite din doua unitati functionale: unitatea de executie si unitatea de interfata cu magistrala, apare executia n paralel a unor etape dintre cele enumerate mai sus, cu efecte asupra cresterii vitezei de calcul. FIXAREA NOTIUNILOR PREZENTATE
Etapele n care se executa o aplicatie sunt: 1. unitatea de intrare permite introducerea datelor necesare rezolvarii unei anumite probleme. Datele de intrare sunt stocate n memorie sub forma de instructiuni de program; unitatea de comanda citeste o instructiune din memorie; unitatea aritmetica si logica decodifica instructiunea si executa operatiile aritmetice si logice aferente instructiunii citite; se depun eventualele rezultate n memorie; din memorie, prin intermediul unitatii de iesire, rezultatele sunt communicate utilizatorului. Etapele 2, 3, 4 se repeta pna la epuizarea programului.
2. 3. 4. 5.
27
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
Calculatoarele se folosesc n majoritatea activitatilor, fapt care a dus la o specializare adecvata a unitatii centrale si, implicit, a microprocesorului. Astfel, n prezent, se poate vorbi despre existenta mai multor tipuri de microprocesoare: -Microprocesoare de uz general -Microcontrolere - sunt circuite integrate care contin ntr-o singura microcapsula toate elementele unui microsistem (unitate centrala, memorie, periferice, circuite specializate etc.). Acest tip de microprocesoare se folosesc de regula n echipamentele industriale pentru comanda masinilor, n aparatele electrocasnice, n telefoane etc.. -Procesoare de semnal - sunt microprocesoare care contin un set de instructiuni destinate prelucrarii numerice a semnalelor. Arhitectura interna cuprinde magistrale de adrese si de date paralelizate. -Transputere - sunt procesoare cu set redus de instructiuni dar care permit executia foarte rapida a instructiunilor. Arhitectura interna este astfel conceputa nct sa permita conectarea mai multor transputere n retea si astfel executia n paralel a mai multor instructiuni. Unitatea aritmetica si logica, sau coprocesorul matematic, la calculatoarele din primele generatii, permite efectuarea operatiilor aritmetice cu numere ntregi sau reale si a operatiilor logice la o viteza mult mai mare si cu o precizie mult mai ridicata dect daca s-ar fi efectuat direct de catre microprocesor. Unitatea aritmetica si logica are un set de instructiuni proprii. Toate operatiile pe care le efectueaza sunt transformate n adunari, prin intermediul unui mecanism denumit sumator. Toate operatiile aritmetice se efectueaza n sistem binar. Datele de prelucrat si operanzii sunt preluate din memoria interna, unde ulterior se depun si rezultatele. Sistemul de ntreruperi reprezinta mecanismul prin care un program n curs de executie poate fi oprit temporar pentru a se da controlul unui alt program n vederea executarii unei operatii mult mai importante dect cea efectuata de programul ntrerupt. Operatiile importante se refera la: actualizarea timpului, preluarea unui caracter de la tastatura, tiparirea unui caracter la imprimanta, evenimente externe care cer o tratare rapida etc. Gestiunea ntreruperilor este realizata de catre un circuit specializat n acest sens. Blocul de acces direct la memorie permite transferul de informatii dintre un dispozitiv periferic de intrare sau de iesire si memorie, fara a fi nevoie de interventia microprocesorului. n acest fel transferul este de cteva ori mai rapid. Circuitele de evidenta a timpului si de generare de sunete pe difuzorul calculatorului permit generarea de ntreruperi pentru a fi contorizate de catre procesor. Iesirea pe difuzor poate marca sonor diferite evenimente din sistemul de calcul, erori, lipsa hrtiei n imprimanta etc.. Interfetele cuprind circuite specializate pentru conectarea si comunicarea cu echipamentele periferice. Comunicare se face prin canale de comunicatie numite porturi. Porturile sunt de doua tipuri: seriale si paralele. Porturile seriale sunt destinate conectarii n exterior a unor periferice: modem sau mouse. Versiunile mai noi poseda cache si interfata inteligenta. Porturile paralele sunt destinate conectarii imprimantelor sau altor dispozitive ce functioneaza pe acest tip de port ( scanner). Placa de baza este un dispozitiv pe care se aseaza celelalte componente ale calculatorului. Este componenta pe care se implanteaza microprocesorul, sloturile de extensie, memoria cache L2. Astfel, putem spune ca placa de baza are rolul de suport pentru celelalte componente. Dar, pe lnga aceasta functie, placa de baza are ca sarcina reglarea si distribuirea tensiunii catre microprocesor si celelalte componente. O placa de baza de calitate prezinta variatii mici ale intensitatii curentului furnizat componentelor si nregistreaza mai multe valori ale tensiunii pe care o poate transmite. Pe placa de baza se gasesc urmatoarele componente: soclul pentru procesor ( interfata) un socket n care se introduce procesorul, controllere si conectori pentru hard-
28 ____________________________________________________________________
disk, floppy-disk, tastatura si portul serial.De asemenea, mai exista sloturile n care se pot introduce placi de extensie: modem-uri, placi video, placi de sunet etc.. Sloturile permit introducerea placilor de extensie. Sloturile pot fi mpartite n functie de diferentele constructive n: VL-BUS, ISA, EISA, PCI, PCMCIA, AGP. Interfata VL-BUS este depasita. Interfata ISA este nca folosita cu succes, fiind prezenta pe multe din placile de baza de generatie noua. PCI este cea mai folosita interfata, oferind rate de transfer mari la preturi rezonabile. Interfata PCI a fost introdusa destul de recent, fiind o mbunatatire a standardului EISA. PCMICA este destinat n exclusivitate utilizatorilor de calculatoare portabile, oferind autoconfigurare si conectivitate rapida. Dimensiunea PCMICA este extrem de redusa, dar au un pret foarte ridicat. Interfata AGP este cea mai noua, iar destinatia sa precisa este reprezentata de placile grafice. Fiind destinata a cceleratoarelor grafice de mare viteza, AGP face legatura directa ntre procesor si placa grafica, fiind astfel capabila sa ofere rate de transfer de pna la 3Gb/sec . Toate aceste tipuri de sloturi difera ntre ele. Exista totusi sloturi PCI/ISA n care se pot introduce placi PCI sau placi ISA. Placa video este un dispozitiv care face legatura ntre sistem / procesor si monitor. Rolul sau este de a afisa pe ecranul monitorului rezultatul procesarii datelor de catre unitatea centrala de prelucrare. Placa video se conecteaza pe placa de baza printr-un slot PCI sau AGP. Poate contine acceleratoare 3D si este dotata cu memorie. Fiind o componenta importanta a sistemului, viteza sa influenteaza n parte performantele calculatorului. n functie de memoria placii video, rezolutiile la care poate lucra aceasta sunt: 640x480, 800x600, 1024x764, etc.. Placile video de calitate ofera, de obicei, o rata de remprospatare optima a imaginii, lucru care reduce riscul aparitiei afectiunilor oculare. Placa de sunet este un dispozitiv care are rolul de a reda informatia binara sub forma de sunet. Astfel, o placa de sunet se conecteaza la slotul ISA/PCI apoi la CD-ROM printr-un cablu separat. Placile de sunet Creative sunt dotate cu memorie n care sunt nregistrate sunete originale de instrumente. 3.3. Unitatea de memorie n configuratia oricarui sistem de calcul se ntlnesc doua tipuri de memorie: memorie interna, respectiv memorie externa. Indiferent de tip, memoria are rolul de a stoca date, ea este spatiul de lucru primar al oricarui calculator, realiznd totodata si legatura dintre software si unitatea centrala de prelucrare. Memoria interna Memoria interna permite nregistrarea programelor, a datelor de intrare si a rezultatelor, a unor subprograme ale sistemului de operare, a informatiilor pentru ecran, a subprogramelor pentru testarea sistemului, etc. Memoria consta dintr-un ansamblu de celule, fiecare pastrnd reprezentarea binara a unei informatii. Numarul total de celule ale unei memorii reprezinta capacitatea acesteia. Capacitatea se masoara n: bit - reprezentarea unei cifre binare 0 sau 1 byte (octet - notat cu B) - format din 8 biti succesivi kilobyte (KB) sau cuvnt 1 KB = 210 B = 1024 B megabyte (MB) 1MB = 210 KB = 220 B = 1 048 576 B. O celula de memorie poate fi identificata printr-un numar unic numit adresa celulei, fiecare adresa fiind, de asemenea, unica. Numarul de biti din componenta adresei celulei da dimensiunea memoriei . Din punct de vedere fizic, memo ria este alcatuita din circuite integrate numite bistabili sau din dispozitive magnetice (ferite sau bule magnetice).
29
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
n configuratia sistemelor de calcul exista doua tipuri mari de memorii: RAM si ROM. MemoriA RAM (Random Access Memory) este o memorie cu acces aleator. Datele pot fi scrise sau citite n orice ordine. Acest tip de memorie este volatila, ceea ce nseamna ca la decuplarea alimentarii continutul ei se pierde. Datorita acestui fapt, RAM este o zona temporara de stocare a datelor sau a programelor introduse de la un periferic de intrare sau ncarcate din memoria externa. Din punct de vedere intern, memoria RAM este aranjata ntr-o matrice de celule de memorie, fiecare celula fiind folosita pentru stocarea unui singur bit de date, 0 sau 1 logic. Datele memorate pot fi regasite imediat prin indicarea rndului si coloanei la intersectia carora se afla celula respectiva. Pot fi deosebite doua tipuri de memorie RAM: SRAM (Static Ram) si DRAM (Dynamic Ram). Tehnologia DRAM este cea mai ntlnita n sistemele actuale. Fiecare celula a sa este conceputa ca un mic condensator care stocheaza sarcina electrica. Este prezenta n doua tipuri de module: SIMM si DIMM. SIMM-ul a fost dezvoltat n scopul de a oferi o solutie usoara atunci cnd se doresc mbunatatiri (upgrade-uri). Magistrala sa de date este pe 32 de biti. DIMM-ul a fost implantat initial sistemelor MacIntosch, dar ulterior a fost preluat si de PC-uri datorita magistralei pe 64 de biti. Tipurile de memorie DRAM sunt: FPM, E DO, SDRAM etc.. Cei mai mici timpi de acces sunt oferiti de memoriile SDRAM, acestea fiind cele mai noi si cele mai rapide. Tehnologia SRAM foloseste tot un sistem matricial de retinere a datelor, dar este mai rapida, mai scumpa si mai voluminoasa dect DRAM. Nu necesita o remprospatare constanta si este folosita n general, datorita vitezei mari, pentru memoriile cache. Memoria ROM (Read Only Memory) nu permite scrierea, ci doar citirea informatiei. ROM nu este o memorie volatila. Inregistrarea n acest tip de memorie se face de catre producator. Memoria ROM prezinta urmatoarele avantaje: programele utilizate frecvent pot fi disponibile n memoria interna ROM si nu ncarcate de pe disc; nu se ocupa memorie RAM pentru pastrarea unor programe ale sistemului de operare. Memoria este una dintre cele mai importante resurse ale unui calculator. Cu ct sistemul dispune de mai multa memorie, cu att se poate vehicula o cantitate mai mare de informatie n acelasi timp. Putem vorbi de trei categorii de memorie: - memoria conventionala; - memoria extinsa (Extended Memory, XMS) ; - memoria expandata (Expanded Memory, EMS). Memoria conventionala (MC) este reprezentata de primii 640 KB din memoria interna a sistemului. Ea este utilizata de sistemul de operare si de catre utilizator. Dezvoltarea unor aplicatii software complexe, pentru care memoria conventionala era insuficienta, au determinat aparitia memoriilor extinse si a memoriilor expandate. Accesul la aceste categorii de memorie se face pe baza de programe speciale, numite drivere. Zona de memorie care ncepe imediat dupa memoria conventionala si se termina la limita de 1 MB este folosita pentru memoria video sau de catre sistemul de operare. Unele zone de memorie superioara ramn neutilizate. Aceste zone poarta numele de blocuri de memorie superioara . Aceste blocuri de memorie pot fi folosite de catre memoria expandata pentru a copia anumite informatii sau pot fi folosite de catre memoria extinsa pentru a stoca drivere si programe rezidente ale sistemului de operare. 20 Memoria extinsa (XMS) este memoria care are adresa mai mare de 2 . Unele procesoare pot adresa memoria cu 32 de biti, adica o capacitate de 232 = 4GB. Pentru adresarea acestei memorii este nevoie de un driver numit HIMEM.SYS. Memoria extinsa poate fi utilizata pentru: accelerarea operatiilor cu discul, crearea unui disc virtual, memorarea unei parti din sistemul de operare sau n scopuri speciale, pentru programe de firma sau programe utilizator. Primii 64 KB ai memoriei XMS formeaza zona de memorie nalta. Memoria expandata (EMS) este un concept aparut naintea memoriei extinse si presupune adaugarea de memorie suplimentara peste spatiul de 1MB. Adresarea se face cu un driver special. Memoria expandata este mpartita n segmente de cte 16 KB numite pagini.
30 ____________________________________________________________________
Memoria externa Capacitatea limitata a memoriei interne impune necesitatea stocarii informatiei pe un suport de memorie extern: banda magnetica, disc flexibil, disc dur, Compact Disc, hrtie, etc. 1.discul fle xibil sau floppy disk-ul consta dintr-o folie elastica de material magnetic, organizata sub forma de piste si sectoare. Capacitatea unui disc este determinata de numarul de piste. 2.discul dur sau hard disk-ul este o constructie rigida, sub forma unei suprapuneri de mai multe discuri dure. Ele au capacitate mare de stocare (sute de MB, GB) si viteza mare de acces la date. Principalele caracteristici ale discurilor dure sunt: -rata de transfer, masurata prin numarul de KB transferati ntr-o secunda; -timpul de acces, determinat de timpul mediu n care informatia este accesata. 3.compact discul (CD) - utilizeaza tehnologia laser pentru citirea sau scrierea informatiei. Focalizarea foarte exacta a radiatiei laser conduce la posibilitatea realizarii pistelor mult mai apropiate dect la discurile magnetice, deci la capacitati de memorare si la viteze de transfer mult mai mari . Capacitatea de memorare a informatiilor este de 650 megaocteti, adica ct 500 de dischete de 1,4 megaocteti. Tehnologia laser nu permite distrugerea pe cale magnetica, prin umiditate, caldura sau praf, ci doar mecanic. Discul n sine este fabricat din policarbonati, peste care se depune un strat subtire de aluminiu, ce este nvelit apoi cu un strat de plastic pentru protejarea de praf si de amprente. Informatia rezida n striatiile succesive n stratul de aluminiu care se citesc cu ajutorul unui spot de laser de putere mica. Reflexia luminii indica prezenta sau absenta striatiilor n stratul de aluminiu: daca lumina nu se reflecta, sau se reflecta foarte putin, atunci exista striatie, iar daca reflexia este puternica atunci nu exista striatie. Aceasta succesiune, striatie sau nu, se transmite de unitatea CD-ROM la calculator, care l n i terpreteaza drept cod binar si l transforma n informatie perceptibila de utilizatori. Informatia de pe CD se poate doar citi, nu si scrie, deci informatia stocata nu se poate schimba. Durata n care calculatorul gaseste pe disc o anume informatie se numeste timp de acces. Acesta se masoara de obicei n milisecunde. Cu ct durata acestui interval este mai redusa , cu att calculatorul poate executa mai rapid comenzile cerute de utilizatori. Timpul de acces al unitatilor CD-ROM utilizate curent este de zece ori mai mare dect cel al discurilor flexibile. Se disting urmatoarele tipuri de CD: -CD-ROM (Compact Disc - Read Only Memory) este un CD gata nregistrat prin intermediul unui inscriptor de CD-ROM. Dupa nscriere informatia nu poate fi modificata. CD-ROM-ul functioneaza similar cu compact discul de muzica. Majoritatea unitatilor de CD-ROM pot derula compact discurile de muzica dar nu le pot nregistra. -CD-W O (Compact Disc Write Once, read many times). -CD-I (Compact Disc Interactive) este folosit pentru aplicatii multimedia interactive. 3.4. DISPOZITIVE PERIFERICE DE IESIRE Dispozitivele periferice de iesire au rolul de a converti informatia binara furnizata de unitatea centrala in informatie accesibila operatorului uman (text, imagine, sunet). Principalele periferice de iesire si caracteristicile lor sunt: a) Monitorul - El este un ecran alb/negru sau color pe care se afiseaza comenzile ce se transmit calculatorului sau rezultatele furnizate de catre unitatea centrala. Informatia de afisat pe ecran este interpretata de un adaptor de ecran, care genereaza din bitii de informatie semnalul video. Caracteristica principala a adaptoarelor de ecran este rezolutia, masurata in numarul de pixeli
31
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
pe inch sau numarul de pixeli pe orizontala si verticala ecranului. Un pixel este un punct elementar pe ecran. Figura 2.9. In modul text un caracter este reprezentat de o matrice de 8x8 pixeli Exista urmatoarele tipuri de ecrane: - cu cristale lichide LCD - Liquid Crystal Display - cu plasma - electroluminiscente b) Imprimanta - este perifericul prin intermediul caruia se pot tipari rezultatele procesarilor. Viteza si calitatea imprimarii depind de tipul imprimantei. Tipuri de imprimante: -matriciale cu impact - tiparirea se face prin intermediul unor ace de imprimare dispuse sub forma matriciala si actionate electromagnetic -cu jet de cerneala - folosesc o tehnologie de imprimare bazata pe un jet de cerneala, care in contact cu hartia se intareste instantaneu. Rezolutia acestor imprimante este de 300 dpi, mai nou 600 dpi sau chiar mai mult. -termice - mecanismul de imprimare determina incalzirea cernelii de pe o banda si transferul ei pe hartie. Rezolutia este de 250 dpi. -laser - o radiatie laser incarca electrostatic un tambur cu imaginea de afisat. Tonerul este fixat pe hartie prin trecerea tamburului peste coala, si incalzirea la temperatura inalta. Rezolutia este de 300 - 600 dpi. -ionice - au un mecanism de lucru asemanator imprimatelor laser, dar incarcarea nu se face electrostatic, ci de la o sursa de ioni. c) Plotterul - echipament folosit in proiectare pentru realizarea desenelor mari pe format A0 sau A1. Coala se aseaza pe o masa, iar unul sau mai multe brate mobile sunt comandate de calculator pentru a desena. Aplicatia in electronica este la realizarea cablajelor imprimate. 3.5. Dispozitive periferice pentru telecomunicatii Aceste echipamente permit conectarea calculatoarelor intre ele la distanta in urmatoarele scopuri: -transfer de fisiere (FTP, File Transfer Protocol) -posta electronica (Electronic MAIL, E-mail) -accesarea informatiilor stocate pe alte calculatoare -efectuarea de operatiuni bancare -comanda la distanta a unor echipamente, etc. a) Interfata seriala RS-232 - permite transferul de informatie serial, la viteze de 1200, 2400, 9600, 19200 biti/secunda, direct intre doua calculatoare conectate intre ele sau prin intermediul unui modem - daca transmisia se face prin linia telefonica. Interfata este realizata ca o placa ce se introduce pa magistrala calculatorului si contine circuitul specializat in comunicatii seriale sincrone sau asincrone, 8250. Pe interfata seriala se conecteaza si mouse-ul. b) Modemul (MODulator/DEModulator) - este un echipament care permite adaptarea informatiei digitale 0/1 la linia telefonica prin realizarea unei modulari la transmisie si a unei demodulari la receptie. Folosind un program de comunicatie adecvat este posibila cuplarea automata la un numar de telefon si stabilirea unei legaturi in scopul tansferului de date. c) Adaptorul pentru retele de calculatoare - este o interfata, care permite cuplarea mai multor calculatoare intre ele pentru a forma o retea. Scopul utilizarii calculatoarelor conectate in retea si a retelelor interconectate este de a utiliza in comun resursele disponibile si de a interschimba informatii. La ora actuala, progresele tehnologice din domeniul calculatoarelor si comunicatiilor, incurajeaza dezvoltarea fara precedent a retelelor de calculatoare.
32 ____________________________________________________________________
Retelele locale de calculatoare (LAN, Local Area Network) folosesc cablul coaxial sau fibra optica pentru transmiterea informatiei intre statiile componente. Accesul statiei la mediul de transmisie se face prin intermediul unui adaptor de retea (placa de retea, introdusa in unul din sloturile libere ale calculatorului) si a unor tehnici de comunicatie. Aceste tehnici pot fi: "token" , in care statiile isi transmit succesiv dreptul de acces la mediul de transmisie, sau CSMA/CD, CA (Carrier Sense Multiple Access with Collision Detection/Collision Avoiding), care presupune ascultarea canalului inainte de transmisie si intreruperea transmisiei (cu reluarea ei ulterioara), daca s-a detectat o coliziune. Nodul de conectare la retea este alcatuit din: conector, pentru cuplarea mecanica la mediul de transmisie (este o mufa standard) ; interfata de comunicatie, realizeaza accesul la mediu printrun protocol specific. Ea pregateste datele pentru transmisie, face receptia si stocarea informatiei in memorie. I n orice retea locala de calculatoare exista doua componente importante: statia de lucru si serverul (adesea denumit File Server, FS). Aceste doua componente hardware n-ar putea conlucra daca nu ar fi supervizate de un program, numit sistem de operare al retelei sau NetWare. Functiile acestor componente se prezinta mai jos. Statia de lucru este calculatorul individual, care prelucreaza informatii locale, folosind serviciile propriului sistem de operare. Serverul prelucreaza informatii comune mai multor utilizatori, realizeaza comunicarea cu fiecare statie in parte si coordoneaza accesul la resursele partajate prin intermediul sistemului de operare.
NTREB ARI SI TESTE GRILA
1.
Care sunt principalele componente hardware ale calculatorului si la ce foloseste fiecare? 2. Din ce este format procesorul? Care sunt functiile lui? Cum sunt realizate aceste functii? 3. Ce componenta a calculatorului asigura functia de prelucrare? 4. Ce operatii executa unitatea aritmetica si logica? Dar unitatea de comanda si control? 5. Ce componente ale calculatorului asigura functia de memorare? 6. Ce este o adresa de memorie? La ce folosesc adresele de memorie? 7. Ce sunt registrele? La ce folosesc ele? 8. Care sunt functiile memoriei interne si cum sunt ele realizate fizic? 9. De ce sunt necesare memoriile esterne> 10. Componentele principale ale unui sistem de calcul sunt: a. elemente electronice sau mecanice n interactiune si programe; b. hardware si software; c. software si peopleware; d. peopleware si firmwarel e. software si programe executabile. R: b
33
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
34 ____________________________________________________________________
TEMA IV SISTEME DE OPERARE. EVOLUTIE. MS-DOS. WINDOWS. UNIX. LINUX. LINDOWS. CARACTERISTICI.
n cadrul acestei teme vom studia: ce reprezinta un sistem de operare; structura principiala a unui sistem de operare; functiile si componenta unui sistem de operare; etapele unui proces de compilare cteva tipuri uzuale de sisteme de operare
CONTINUT 4.1. 4.2. 4.3. 4.4. Functiile si componenta unui sistem de operare Etapele unui proces de compilare si componentele implicate Sisteme de operare si tehnici de gestiune Sisteme de operare pentru calculatoare personale 36 39 41 43
OBIECTIVE Dupa parcurgerea acestei teme veti fi capabili sa: operati cu concepte legate de sisteme de operare; faceti diferenta dintre programe rezidente si programe tranziente; cunosteti tipurile de programe de servicii care nsotesc orice sistem de operare; cunoasteti principalele tipuri de sisteme de operare uzuale. RESURSE Pentru completarea studiului acestei teme, va recomandam sa: consultati lucrarile din bibliografia recomandata; consultati agenda de activitati tutoriale stabilita de comun acord cu tutorele de curs;
_______________________________________________________
Monitorizarea aplicatiilor software se realizeaza cu un ansamblu integrat de programe de sistem al caror rol este de a asigura coordonarea operatiilor hardware, optimizarea acestor actiuni. Sub aspect istoric, era calculatoarelor a demarat cu dezvoltarea seturilor de instructiuni, redactate n cod-masina. Dezvoltarea ulterioara a acestora s-a realizat pe doua directii si anume: limbaje de asamblare; sisteme de operare. Limbajele de asamblare reprezinta programe de sistem care stau la baza arhitecturii de cod. De regula, furnizorii de sisteme configureaza structura functionala initiala. Spre deosebire de limbajele de asamblare, sistemele de operare (S.O.) reprezinta o colectie integrata de programe de sistem si, de regula, sunt nsotite si de programe de aplicatii, de interfatare cu utilizatorul. Putem spune, deci, ca un sistem de operare este o componenta a structurii calculatorului (fig. 4.1) si reprezinta ansamblul programelor care au rolul de a realiza utilizarea optima a resurselor calculatorului. Un sistem de operare are doua componente (fig. 4.1): nucleu (kernel); interfata. n figura 4.1 este prezentata schema de baza a rolului unui sistem de operare pentru utilizatori si calculator.
35
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
Figura 4.1. Rolul sistemului de operare ca interfata ntre utilizatori si calculator. Rolul principal al sistemelor de operare este sa mbunatateasca eficienta utilizarii resurselor sistemului de calcul. Componentele sistemului de operare sunt astfel concepute nct, luate individual, sa asigure optimizarea utilizarii resurselor n mod special a timpului de prelucrare, spatial de memorie interna si memorie externa, compatibilitatea cu dispozitivele periferice de intrare/iesire etc. 4.1. FUNCTIILE SI COMPONENT A UNUI SISTEM DE OPERARE Un sistem de operare trebuie sa asigure cteva functii considerate minimale, pentru a fi acceptat de comunitatea utilizatorilor profesionisti si nu numai. Astfel, un sistem de operare trebuie: sa controleze executia programelor (sa le ncarce n memoria interna, sa le lanseze n executie si sa ncheie executia acestora); sa planifice si sa controleze fluxul aplicatiilor; sa asigure tehnici de comunicatie ntre aplicatii care se executa n paralel pe computer si sa sincronizeze aceste comunicatii; sa administreze spatiul de memorare din memoria interna si din memoria externa, timpul de lucru al procesului si operatiile de intrare -iesire (I/O); sa efectueze operatiile de intrare-iesire la nivel fizic si logic pentru a degreva programatorul de detaliile specifice fiecarui echipament periferic; sa gestioneze sistemul de fisiere; sa se protejeze fata de utilizatori si sa asigure protectia programelor de aplicatie; sa detecteze si sa corecteze erorile care apar n timpul executiei si sa trateze aceste evenimente; sa asigure interfata cu utilizatorul care sa-i permita acestuia accesul pentru controlul programului, interventia n executia unor programe si examinarea starii sistemului. De asemenea, un sistem de operare trebuie sa dispuna de cel putin cteva elemente fundamentale si anume: un editor de texte care poate facilita introducerea si modificarea unui program-sursa (PS) scris ntr-un limbaj de programare; un translator pentru limbajul de programare folosit (asamblor, compilator sau interpretor), care sa traduca inductiunile programului-sursa, ntr-o forma recunoscuta de computer, respectiv forma binara (program-obiect sau module-obiect); un editor de legaturi care sa realizeze legatura ntre diverse module-obiect sau sa apeleze la module-obiect din bibliotecile sistemului sau la module-obiect din biblioteca utilizatorului (catalogate n prealabil) pentru a construi structura pe segmente impusa de sistemul de calcul n vederea executiei programelor (program obiect executabil, POE); un ncarcator al programului de executie n memoria interna si executia efectiva. n figura 4.2 se prezinta o diagrama logica a rolului fiecaruia din elementele descrise mai sus.
36 ____________________________________________________________________
Figura 4.2. Pregatirea executiei programelor. Sistemele de operare contin, de regula, doua categorii de programe: programe de comanda-control (PCC), care au rolul de a coordona si de a controla toate functiile sistemului de operare; programe de servicii, care sunt executate sub supravegherea programelor de comandacontrol mentionate mai sus si sunt utilizate de programator pentru dezvoltarea aplicatiilor. Programele de comanda-control (PCC) sunt cunoscute si sub denumirea de monitoare supervizoare sau executive, ele coordoneaza activitatea celorlalte componente ale sistemului de operare. Cele mai frecvent utilizate componente ale supervizorului sunt ncarcate n memoria interna nca de la generarea sistemului de operare; celelalte componente ramn n memoria externa fiind apelate si executate numai atunci cnd sunt solicitate de catre nucleul sistemului de operare (se mai numesc si rutine tranziente ) asemenea oricarui program de aplicatie.
Figura 4.3. Rutine rezidente si rutine tranziente. PCC ndeplinesc urmatoarele functii majore: a) administrarea resurselor fizice ale sistemului de calcul; b) planificarea, lansarea si urmarirea executiei aplicatiilor; c) depistarea si tratarea evenimentelor deosebite care apar n timpul executiei unei aplicatii.
37
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
Programe de servicii pentru dezvoltarea programelor de aplicatie

Aceste tipuri de programe se executa sub controlul programelor de comanda-control, care ca orice program de aplicatie, are n componenta programe ce faciliteaza dezvoltarea programelor de aplicatii, respectiv utilitare de interes general. Principalele programe de servicii sunt: editoarele de texte; translatoarele de limbaje; editoarele de legaturi; ncarcatoarele; depanatoarele. Editoarele de texte Un editor de texte este un set de programe care ofera posibilitatea introducerii editarii si tiparirii de texte sub forma unor fisiere ASCII. Textele sunt alcatuite din caractere, care se introduc de la tastatura, aparnd pe monitor. Erorile pot fi corectate usor, deoarece nu sunt nca tiparite pe hrtie. Editoarele de texte mai performante permit si introducerea elementelor de grafica n text. Proiectantii prevad si nsotirea de documentatie n capitolul HELP. Translatoare de limbaje Translatoarele de limbaje sunt componente ale programelor de servicii care traduc programele-sursa (PS) scrise de utilizator ntr-un limbaj de programare, n programe -obiect (PO), ale caror instructiuni n limbaj masina sunt recunoscute si executate de sistemul de calcul. Categorii de translatoare de limbaje: 1. Translatoare compilative care realizeaza numai traducerea PS n PO; acestea pot fi: asambloare care traduc programe-sursa scrise n limbaje de asamblare specifice fiecarui sistem de calcul; compilatoare care traduc programe-sursa scrise n limbaje evoluate, universale. 2. Translatoare interpretative care odata cu compilarea realizeaza si executia programului. Spre deosebire de asambloare, compilatoarele creeaza o forma intermediara arborescenta a interactiunilor din programul sursa, astfel: orice variabila este un nod terminal al arborelui; orice operator creeaza un arbore binar, a carui ramura stnga este primul operand, iar cea din dreapta al doilea operand. Pentru ilustrare se propune aplicatia de mai jos (fig. 4.4). Aplicatie: Sa se determine arborele binar corespunzator actiunii unui compilator pentru calculul expresiei:
X = A ( B C ) + D ( E F 207 )
4.4.1
Arborele binar realizat de compilator pentru operatia 4.4.1 este reprezentat n figura 4.4.
Figura 4.4. Actiunea unui compilator asupra unei expresii.
38 ____________________________________________________________________
4.2. ETAPELE IMPLICATE
UNUI
PROCES
DE
COMPILARE
SI
COMPONENTEL E
Aceste etape sunt ilustrate n figura 4.5. Dupa cum rezulta din figura se pot deosebi urmatoarele etape si componente implicate n transferarea unui program-sursa n programobiect (fig. 4.5):
Figura 4.5. Etapele unui proces de compilare. Conform figurii 4.5 etapele unui proces de compilare sunt: 1. Analiza lexicala descompune un program-sursa (PS) n atomi lexicali (identificatori, cuvinte rezervate, constante, operatori), pe care i introduce n tabele de simboluri sub forma codificata. 2. Analiza sintactica, prin care sirul de atomi lexicali este analizat n vederea depistarii unor structuri sintactice ca expresii, liste sau proceduri, plasndu-le ntr-un arbore de derivare (arbore sintactic). 3. Analiza semantica foloseste structura programului si informatiile din tabela de simboluri pentru generarea unui grup de instructiuni simple cu format fix (codul intern); daca arborele sintactic nu respecta gramatica limbajului, semnalizeaza erori. 4. Optimizarea codului presupune eliminarea redundantelor, a lungimii si a variabilelor initiale, n vederea unei executii mai eficiente. 5. Generarea codului aloca zone de memorie pentru pastrarea datelor n timpul executiei, aloca registre si produce codul obiect. 6. Gestiunea structurilor de date reprezinta o colectie de proceduri care creeaza si actualizeaza baza de date cu care lucreaza celelalte faze; n baza de date se gasesc tabelele identificatorilor, constantelor, constructorilor, cuvinte-cheie si produsi standard, care, uneori, sunt nglobate ntr-o tabela unica de simboluri (fig. 4.5). 7. Tratarea erorilor este realizata de o colectie de proceduri care sunt activate cnd se depisteaza o eroare n program; utilizatorul primeste mesaje de diagnostic, iar compilatorul continua analiza sintactica pentru a depista alte erori. Macrolimbajul foloseste macroinstructiuni instructiuni ale PS care asigura, prin intermediul comenzilor, inserarea n PS a secventei de instructiuni n locul unde a aparut macroinstructiunea. De remarcat faptul ca utilizarea macrolimbajului nu economiseste dect timpul utilizatorului. Structura unei macroinstructiuni poate fi ilustrata prin figura 4.6. Mnemonicul AAAA reprezinta o macroinstructiune care efectueaza o secventa (o suita) de instructiuni. nceput MACRO nume AAAA secventa instructiunea 1 de instructiunea 2 instructiuni M instructiunea n sfrsit ENDM Figura 4.6. Secventa din program cu macroinstructiuni. Macroasamblorul este componenta programelor de serviciu ale sistemelor de operare care trateaza macroinstructiunile, avnd ca activitati de baza: recunoasterea macrodefinitiilor indicate prin MACRO, ENDM;
39
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
memorarea definitiilor macroinstructiunilor necesare pentru a le expanda la un apel macro; recunoasterea apelului macroinstructiunii cu secventa de instructiuni corespunzatoare; nlocuirea macroinstructiunii cu secventa de instructiuni corespunzatoare. Structura externa a unui program-sursa este alcatuita din: sectiune; segment; program. Sectiunea este o unitate de program independenta, constituita dintr-o secventa de definire a datelor si o secventa de instructiuni ce asigura posibilitatea comunicarii cu alte unitati ale PS (program-sursa). Definirea datelor si procedurilor serveste att propriei sectiuni, ct si altor sectiuni. Comunicatia ntre sectiuni este ilustrata n figura 4.7.
Figura 4.7. Comunicatia ntre doua sectiuni ale unui program-sursa. Compilatorul asigura, pe lnga generarea codului obiect, si informatii de legatura ntre sectiuni, astfel (fig. 4.8): informatii de identificare (nume sectiune, punctul de intrare); informatii de legatura. Nume sectiune Punct de intrare Dictionar de legaturi Codul obiect Figura 4.8. Structura unei sectiuni dupa compilare. Dictionarul de legaturi (fig. 4.8) rezulta n urma determinarii de catre compilator a elementelor de comunicatie specificate n fiecare sectiune a programului sursa si contine doua tipuri de simboluri: externe nedefinite n sectiune, cu adresa necunoscuta; interne definite n sectiune, dar referite din exteriorul acesteia. Segmentul este o succesiune de sectiuni ntre care au fost rezolvate legaturile; acesta contine: numele segmentului; punctul de intrare n segment; codul obiect al sectiunilor aranjate ntr-o anumita ordine. Programul este o structura arborescenta de segmente (segment principal si segmente subordonate, organizate pe substructuri); acesta este organizat ntr-o structura multifazica de catre editorul de legaturi. Editorul de legaturi, pe baza numelor segmentelor din care este alcatuit programul si a secventei de sectiuni din care este compus fiecare segment, creeaza structura de program pe care o depune pe suport extern (de obicei hard -disk), de unde ulterior va fi ncarcat n RAM pentru executie. Editorul de legaturi prelucreaza programul-obiect (PO) n urma compilarii sectiunilor n scopul construirii structurii pe segmente a programului (fig. 4.9); el este o componenta a programelor de servicii care asigura urmatoarele functii: construirea dictionarului de legaturi ntre diverse sectiuni; nlocuirea fiecarei sectiuni din cadrul unui segment cu un factor de relocare corespunzator adresei de ncarcare n RAM; alocarea de zone continue pentru segment;
40 ____________________________________________________________________
modificarea constantelor de adresa relocabile, pentru a contine valorile relocate ale simbolurilor lor; cautarea n biblioteca relocabila a modelelor obiect catalogate; construirea directorilor de segmente ai programelor executabile. Schema -bloc pentru activitatea editorului de legaturi este redata n figura 4.9. ncarcatorul este componenta sistemului de operare care ncarca programul-obiect executabil (POE) n RAM n vederea executiei si initializeaza executia. ncarcarea programelor n RAM pentru executie se poate face: imediat dupa translatare, cnd sistemul de operare are inclus ncarcatorul n compilator (Load and Go ); n momentul editarii de legaturi (ncarcatorul inclus n Link ); dupa editarea de legaturi, ca proces distinct. Depanatorul este un program de servicii ce ofera utilizatorului mijloace convenabile pentru depanarea si controlul operatiilor programului sau, prin: lansarea n executie a programului; suspendarea executiei n puncte predeterminate (breakpoints) sau executie pas cu pas; examinarea si modificarea continutului cuvintelor din RAM si registre; realizarea de modificari si corectii aditionale la rularea programului, utiliznd codul binar, octal sau hexazecimal.
Figura 4.9. Activitatea editorului de legaturi 4.3. SISTEME DE OPERARE SI TEHNICI DE GESTIUNE n ultimul deceniu s-au dezvoltat pentru calculatoare personale doua categorii de sisteme de operare, si anume: 1. Sistemul monotasking , care executa o singura aplicatie sau parte a unei aplicatii aflate n faza de executie si care ndeplineste urmatoarele functii: ncarcarea si executia programelor; asigurarea unei interfete omogene cu dispozitivele periferice; posibilitatea dialogarii cu utilizatorul prin intermediul unui interpretor de comenzi. 2. Sistemul multitasking categorie de sistem de operare cu facilitati suplimentare printre care enumeram: posibilitatea partajarii timpului ntre programele care se executa simultan; gestiunea alocarii optime a resurselor hardware si software; nucleu cu componente multiple si anume: supervizor, care are ca principale activitati: lansarea, oprirea, aplicatiilor; suspendarea planificatorul proceselor cu rol de reglare a timpului de executie alocat pentru diverse activitati;
41
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
alocatorul de resurse, care gestioneaza resursele libere si cele ocupate; gestionarul operatiilor input/output, care asigura dialogul cu perifericele; interpretorul de comenzi; sistemul de gestiune a colectiilor de date; programe care asigura comunicatia; etc. Sub aspectul tehnicii de gestiune a lucrarilor pe sistemele de calcul se deosebesc mai multe categorii, si anume: a) monoprogramarea, caracterizata de planificarea lucrarilor strict secven-tial, ntr-o ordine prestabilita, lucrarilor fiindu-le puse la dispozitie toate resursele sistemului de calcul; b) multiprogramarea, care reprezinta capacitatea de a gestiona simultan prelucrarea mai multor lucrari, ca si cum n lucrari ar avea la dispozitie n procesoare virtuale. Se caracterizeaza prin: existenta simultana a mai multor lucrari n memoria interna; capacitatea de trecere de la un program la altul, astfel ca randamentul sistemului sa fie ridicat, fara ca unele sa fie perturbate de altele n procesul prelucrarii (cel putin teoretic). Algoritmii de planificare selectionati de monitorul de planificare a lucrarilor presupun ca lucrarile sunt ordonate pe baza de prioritati sub forma listelor de asteptare. Cei mai frecventi algoritmi utilizati n programare sunt: STF (Shortest processing Time First) lucrarea cu cel mai scurt timp de prelucrare este prima executata; algoritmul urmareste minimizarea timpului de prelucrare a lucrarilor cu durata redusa; LTF (Longest processing Time First) lucrarea cu cel mai lung timp de prelucrare este executata mai nti; totodata se urmareste reducerea timpului total de executie a lucrarilor. SMF (Smallest Memory required First) lucrarea care necesita cel mai mic spatiu de memorie este executata nti; LMF (Longest Memory required First) lucrarea care necesita cel mai mare spatiu de memorie este prima executata; FIFO (First Input First Output) executia pe principiul primul venit, primul servit; LIFO (Last Input First Output) executia pe principiul ultimul venit, primul servit. Round Robin denumita si planificare circulara fiecare lucrare are alocata o cuanta de timp (de ordinul milisecundelor), dupa care controlul este comutat la urmatoarea lucrare, astfel nct, per ansamblu algoritmul reuseste sa planifice executia si finalizarea simultana a mai multor lucrari. Este un algoritm caracteristic n utilizare pentru acele aplicatii care furnizeaza rezultate ce trebuie a fi comparate sau sa participe mpreuna ulterior ntr-o aplicatie -mama, si pentru care timpul de asteptare a prelucrarii este necesar a fi redus. c) sistemul Spooling (S imultaneous Peripheral Operations On Line), destinat retelelor si sistemelor mainframe, caracterizat de organizarea de zone-tampon de memorie (buffere) n care se creeaza dispozitive periferice I/O virtuale ce permit: introducerea de lucrari simultan, ce stau n asteptare n vederea executiei; redarea rezultatelor pe periferice n timpul executiei altor lucrari; planificarea executiei lucrarilor n ordinea prioritatilor; schimbarea ordinii de executie a lucrarilor prin prioritati asociate. d) sisteme time-sharing des ntlnite n retele de calculatoare sau pe sisteme mainframe, pe baza carora mai multi utilizatori beneficiaza la un moment dat de ntreaga capacitate a resurselor de prelucrare a sistemului, un interval de timp limitat, cu ajutorul unui monitor de time-sharing existent n memoria interna. e) multiprelucrarea Daca n programe se gasesc n acelasi timp n memoria interna si partajeaza resursele sistemului de calcul, atunci sistemul utilizeaza tehnica multiprogramarii, iar daca n multiprogramare se folosesc n procesoare, atunci sistemul utilizeaza tehnica de gestiune a multiprelucrarii. Cu alte cuvinte multiprogramarea este un concept software, iar multiprelucrarea un concept hardware. Tehnica multiprelucrarii si face simtita prezenta daca cel putin doua unitati centrale de procesare (CPU) lucreaza n paralel si au ca job principal executia unui singur program sau executa n comun instructiuni din programe diferite. Principiul cooperarii de tip multiprelucrare presupune ca o singura CPU sa fie master (conducator si coordonator de comenzi), iar celelalte sa fie pe pozitia slave (executanti rapizi ai comenzilor centrale).
42 ____________________________________________________________________
4.4. SISTEME DE OPERARE PENTRU CALCULATOARE PERSONALE BIOS BASIC INPUT/OUTPUT SYSTEM BIOS constituie interfata primara a calculatorului cu mediul extern. El este alcatuit dintr-un set de rutine necesare si suficiente pentru a comunica cu dispozitivele periferice (monitor, tastatura, imprimanta etc.). BIOS-ul este nregistrat permanent ntr-un cip de tip ROM (Read Only Memory), fiind de fapt un sistem de operare de cel mai jos nivel. Principala sarcina a sistemului BIOS este aceea de a initializa PC-ul si sa-l mentina n functiune pna cnd de pe hard-disk se descarca codul sistemului de operare care preia controlul calculatorului. Pe baza tehnologiilor Plug-and-Play, BIOS coopereaza cu sistemul de operare pentru configurarea tuturor perifericelor conectate la calculatorul personal. Sistemul de operare nlocuieste ulterior BIOS-ul cu componente software proprii. La pornire BIOS este ncarcat ntr-o zona nalta de memorie a procesorului. Sistemul BIOS asigura controlul asupra interpretarii actionarilor de taste, afisarea caracterelor pe ecran, comunicarea prin porturi etc. (tabelul 4.1). Tabelul 4.1 Actiuni principale realizate de BIOS
Actiunea ncarcarea Parametrii unitatilor de disc Informatii de timp Explicatii Testeaza PC-ul din punctul de vedere al functionalitatii fizice a microprocesorului, memoriei si a dispozitivelor periferice Pastreaza valorile de configurare ale unitatilor de disc, discheta, CD-ROM etc. Chiar daca PC-ul nu este n functiune, un segment al BIOS, alimentat separat de circuitul principal al PC-ului, cronometreaza. Precizia poate fi mai mult sau mai putin corecta, n functie de precizia cuartului de la clock. Cu ajutorul acestei optiuni se configureaza frecventa la care va functiona memoria sistemului Aceasta poate fi configurata din BIOS, astfel ca sistemul de operare se poate boot -a de pe hard-disk, CD-ROM sau de pe alte dispozitive de memorie externe, precizndu-se si modul de lansare (full-option sau cu resurse minime) BIOS permite parolarea-utilizator sau parolarea ntregului sistem. Prima este destinata protejarii calculatorului de accesul nedorit sau nepermis de catre alte persoane, iar cea de-a doua stopeaza accesul la setarile initiale ale producatorului. Pierderea sau uitarea parolelor se poate remedia prin resetarea unui jumper al placii de baza, dar este o actiune delicata pe care este recomandabil sa fie facute de configuratorii experimentati de hardware; n caz contrar se pot distruge definitiv sectiuni din placa de baza sau chiar ntreaga placa de baza.
SDRAM Frequency Configurarea optiunilor de ncarcare si modul de lansare a sistemului de operare Securitatea
43
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
MS-DOS (Microsoft Disk Operating System) n anul 1981 firma Microsoft a lansat sistemul de operare IBM MS-DOS, care n anul 1985 a devenit standardul sistemelor de operare pe microcalculatoarele de 16 biti, versiunea MSDOS 3. Versiunile ulterioare s -au orientat spre facilitati puse la dispozitia utilizatorului, nglobnd optiuni de alegere n mem-ul DOSSHELL pentru comenzile uzuale. Versiunile MS-DOS 6.2.X si superioare dispun de facilitati suplimentare, cum ar fi: includerea unui utilitar pentru compresia datelor pe disc ce poate determina dublarea capacitatii suportilor magnetici (Doublespace/Drivespace); ncorporarea unui program antivirus primar (MSAV si VSAFE); eliminarea fragmentarilor pe disc (DEFRAG); etc. Sistemul MS-DOS are o dimensiune relativ mica si complexitate moderata si suporta un singur utilizator, un singur program n executie la un moment dat. Din punct de vedere al controlului resurselor calculatorului, MS-DOS nu controleaza executia unui program de aplicatie, nu suporta multitasking si nici memorie virtuala. Calculatorul este controlat de doua nivele. Nivelul inferior este reprezentat de ROM-BIOS (produs de IBM), iar la nivelul superior se afla MS-DOS. ROM-BIOS (Basic Input Output System) este un set de programe care sunt nmagazinate n memorii ROM si sunt furnizate de catre constructorii de calcu-latoare ca fiind inclus n hardware n ROM -uri. Este utilizat att de MS-DOS, dar si de alte sisteme de operare. BIOS cuprinde un program de autoledare care contine: rutina de initializare la pornirea sistemului; un program ncarcator al primului sector al discului System; drivere pentru tastatura, mouse, monitor, consola, ceasul sistemului. Componenta BIOS asigura independenta sistemului de operare de alte parti. Sistemul de operare MS-DOS cuprinde urmatoarele componente: ncarcatorul extensie a BIOS-ului (lo.sys); nucleul sistemului de operare MS-DOS.sys; interfata cu utilizatorul (command.com); programe utilitare (extensii ale sistemului de operare). ncarcatorul este un program aflat n primul sector al discului-sistem si are rolul de a ncarca sistemul de operare la pornire sau la repornire; (Alt+Ctrl+Del) ncarca: (lo.sys, MsDos.sys) lo.sys contine drivere care le nlocuiesc sau le extind pe cele d in BIOS. MsDos.sys asigura interfata dintre BIOS si programul de aplicatie si gestioneaza programele, memoria, fisierele. Command.com este compus din trei parti: 1. Partea rezidenta contine codul necesar prelucrarii comenzii de oprire (Ctrl+C) si pentru erorile de ntrerupere si codul de ncarcare a partii tranzitorii; 2. Partea tranzitorie preia comenzile de la tastatura sau fisiere de comenzi indirecte; 3. Componenta de initializare se ncarca numai la periferia sistemului si contine codul de apelare al fisierului autoexec.bat. Sistemul de operare UNIX UNIX este un sistem de operare universal, instalabil att pe supercalcula-toare, mainframeuri, ct si pe microcalculatoare, caracterizat prin urmatoarele elemente esentiale:
44 ____________________________________________________________________
memorie virtuala; multitasking; time-sharing; multiutilizator; permite executia aplicatiilor n MS-DOS, n paralel cu executia de procese sub UNIX (submeniu pentru MS-DOS). Componentele majore ale sistemu lui de operare UNIX sunt redate n figura 4.10 [].
Figura 4.10. Componente de baza ale sistemului de operare UNIX. Sistemul de operare UNIX este organizat ntr-o structura arborescenta sub forma de directori si subdirectori conectati la directorul radacina (/root). Restrictia de parcurgere este ca un director sa nu fie legat la nivelul superior dect printr-o singura legatura. Interfetele disponibile utilizatorului sunt organizate pe trei niveluri: nivelul exterior nucleului, care poate fi accesat de catre utilizator prin intermediul utilitarelor; nivelul intermediar, accesat prin functii din biblioteca limbajului C; nivel inferior, a carui accesare se realizeaza prin functiile de sistem (system calls). Asemanator MS-DOS-ului, care n cursul dezvoltarii sale a fost dotat cu interfetele grafice Windows , UNIX-ul a ncorporat ca principale interfete grafice: X/Windows; Open Look; DEC Windows; etc. Sistemul de operare WINDOWS WINDOWS n versiunile 3.X; 95; 98 constituie o interfata grafica orientata pe ferestre, care se pot instala pe sisteme de calcul ce ruleaza sub MS-DOS. nca de la versiunea 3.1. tendinta a fost de a se elabora un sistem integrat cu functii de sistem de operare, dat fiind faptul ca platforma WINDOWS accepta multitasking-ul, daca resursele sistemului o permiteau. De la versiunile superioare, ale WINDOWS 98 SE, dezideratul sus-amintit ncepe sa dea primele semne de concretete, accesul la suportul MS-DOS putndu-se face doar la cerere sau pentru rularea unor aplicatii care solicita editorul MS-DOS-ului. Recentul si controversatul WINDOWS XP a fost lansat la data de 24 august 2001. Este disponibil n doua versiuni si anume: WINDOWS XP Home Edition; WINDOWS XP Professional. Versiunile anterioare, inclusiv WINDOWS 95 suportau rularea pe sisteme de 16 biti. De la WINDOWS 98 si pna la recentul WINDOWS XP aceste sisteme ruleaza eficient pe
45
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
calculatoare de 32 de biti, dar Microsoft deja pregateste si lansarea versiunii de mare putere WINDOWS XP pe 64 biti, care la acest moment poate fi considerata o revolutie n domeniul PC-urilor. Aceasta din urma, este conceputa pentru a suporta servere si alte aplicatii pentru bussiness la scara mult largita. Att versiunea pentru server, ct cea pentru statiile de lucru ale aceluiasi sistem de operare vor avea procesorul de 64 biti Italium, de la INTEL. Sistemele cu procesoare de 64 biti se vor adresa n mod special utilizatorilor care au baze de date mari si celor care utilizeaza aplicatii tehnice de reactualizare a memoriei [8]. Partile administrative ascunse nu sunt disponibile n Home Edition, conferindu-i acestuia toate caracteristicile unui sistem de operare integrat. Driverele mai vechi pot rula pe WINDOWS XP, daca este activata APP Fixes, care are rolul de a simula prezenta unor versiuni anterioare de WINDOWS compatibile cu aplicatiile. Desigur, baza de date a compatibilitatilor este nca n dezvoltare, iar o completare a acesteia se poate prelua de pe INTERNET. WINDOWS XP este considerat un sistem mult mai stabil dect predecesoarele sale, astfel ca aplicatiile blocate pot fi mutate, redimensionate, minimizate sau oprite n paralel cu rularea altor aplicatii. Microsoft a mputernicit eTesting Lab sa compare ambele versiuni Windows XP, Home Edition si Professional, cu performantele lui Windows Me, Windows 2000 Profesional Service Pack 2, Windows98 Second Edition si Windows NT 4.0. (fig. 4.11).
Figura 4.11. Comparatia rezultatelor testelor efectuate de eTesting Labs asupra Windows XP, Windows 98 SE si Windows Me. eTesting Labs Inc. au gasit Windows XP drept cea mai rapida versiune dintre celelalte sisteme de operare Windows create. n medie Windows XP a obtinut un scor de: cu 36% mai mult dect Windows98 SE pe Business Winstone 2001; cu 77% mai mult dect Windows98 SE pe Content Creation Winstone 2001; s-a comportat similar cu recordul de viteza stabilit de Windows 2000 Professional. De asemenea testele au relevat ca Windows XP este net superior versiunilor anterioare fiind caracterizat prin: performanta unei porniri mai rapide : Windows XP este n medie mai rapid dect Windows 2000 cu 34%; performanta unui timp de rulare mai bun: aceasta se refera la viteza cu care Windows XP si ndeplineste task-urile n timp ce calculatorul merge. mbunatatirile n timpii de rulare ai lui Windows XP sunt evidente mai ales la pornirea aplicatiilor. De exemplu, media pornirii aplicatiei pe Windows XP este cu 25% mai rapida dect Windows 98 SE si echivalenta cu cea a lui Windows 2000 Professional. Memorie si performanta: n sistemele n care este inclusa recomandarea cerintei memoriei de cel putin 128 MB de RAM, Windows XP este evident superior celorlalte versiuni de Windows. WINDOWS XP si propune un obiectiv ambitios: unificarea celor doua directii de dezvoltare, WINDOWS NT/2000 SI 95/98/Me. Cele mai recente versiuni Windows aduc cteva noutati semnificative sub aspectul stabilitatii si fiabilitatii.
46 ____________________________________________________________________
Astfel, Windows 2000 Professional identifica codul de autenticitate (semnatura) driverelor si le integreaza n sistemul de operare, blocnd instalarile de drivere invalide daca utilizatorul opteaza pentru aceasta. De asemenea, ncepnd cu aceasta versiune, blocarea aplicatiilor nu duce la caderea sistemului, ci fiecare ruleaza ntr-un spatiu de memorie complet separat. n plus, aplicatiile nu au acces la nucleul sistemului de operare. Fisierele cu caracter confidential pot fi criptate apelnd la Encripting File Support (EFS). De altfel, pentru ntregul sistem care ruleaza sub Windows 2000 Professional, exista un sistem de protejare a informatiei prin solicitari de autentificare si prin existenta a doua categorii diferentiate de fisiere FAT 32 si MTFS, acestea din urma crend probleme de acces pentru intrusi (hakeri) sau utilizatori neautorizati. Windows XP Professional este proiectat pe codul de baza al Windows NT si Windows 2000, cu caracteristicile arhitecturii de calcul pe 32 biti, cu modulul de memorie complet protejat. Existenta facilitatii System Restore permite refacerea setarilor calculatorului (n caz de incidente) la starea anterioara fara pierderi de date din fisierele personale. Aceasta nu va inversa datele utilizatorului sau fisierele document, pastrnd intacte inclusiv mesaje din posta electronica, informatii din History sau Favorites. Sistemul de Operare Linux. Dezvoltarea hibridului LINDOWS Sistemul de operare Linux a fost dezvoltat de un tnar norvegian, Linus Thorwald, din nevoia de a gasi un sistem de operare stabil care sa utilizeze minimum de resurse si sa poata rula pe calculatoare de capacitate mica si chiar foarte mica, pastrndu-si calitatile de: stabilitate; memorie virtuala; multitasking; multiuser. Linux preia o parte din conceptele UNIX, dar pentru ca primul sau autor de versiune l-a oferit liber pe INTERNET, mpreuna cu sursele de dezvoltare, a luat nastere un nou concept, acela de Open Source (Surse libere) pe baza caruia orice programator si poate configura, n functie de aptitudini si necesitati propria sa versiune Linux. Dat fiind faptul ca nu toti utilizatorii sunt si dezvoltatori de aplicatii, dar mai ales din necesitatea circulatiei unor standarde, au luat fiinta cteva companii care n ctiva ani au devenit renumite. Mentionam doar RedHat sau Mandrake, dar lista nu se opreste defel aici. Costul unei versiuni noi Linux poate varia ntre ctiva dolari pna la cteva sute de dolari (caz n care cumparatorul primeste CD-urile de instalare si manualele complete ale ultimei versiuni). Cele mai recente versiuni au nceput sa rezolve penuria de drivere pentru periferice, astfel ca, n acest moment asistam la un fel de razboi IT ntre sistemele de operare destinate PC-urilor. Argumentul imediat pentru care Linux este tot mai preferat l reprezinta costurile scazute de achizitie, statutul de Open Source, existenta unei comunitati compacte si solidare de dezvoltatori, stabilitatea si securitatea sistemului fata de atacurile internautilor dar si aproape inexistenta virusilor destinati acestui sistem de operare. De la versiunea Linux 2.0 n 1997, acesta a adus cu sine un suport pentru o diversitate de unitati de calcul, incluznd seriile x86, Pentium, seria Motorola 68000 etc. Versiunile mai recente5 recomanda totusi hardware CPU minim: Pentium 200 MHz, RAM minim 192 MB, spatiu minim HDD 650 MB, sau cu instalare completa minim 4,5 GB. Spre deosebire de sistemele de operare discutate mai nainte, Linux constituie un pachet integrat (sistem de operare, programe aplicative de redactare, calcul tabelar, baze de date, aplicatii Internet, prelucrare de imagini), care poate lucra n paralel cu alt sistem de operare instalat pe PC (ex: Windows-Linux, Mac OS-Linux) ceea ce constituie un avantaj
RedHat.
47
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
pentru utilizatorul care lucreaza simultan cu mai multe aplicatii compatibile cu sisteme de operare diferite. Daca seria Windows foloseste algoritmul round-robin pentru prelucrarea a doua sau mai multe aplicatii, Linux dezvolta conceptul multiprocesor, rezident n kern el. Ce aduce nou Linux -ul n acest domeniu? O abordare diferita a administrarii resurselor si a timpilor de procesor prin folosirea a doua tipuri de algoritmi: cei preluati din lumea UNIX si cei proprii optimizati pentru fiecare platforma n parte. Acesti algoritmi sunt implementati n kernel. Acesta este, n mare parte, o biblio-teca de functii sau o colectie de rutine pe care programele le folosesc. El nu este un task (program) n sine chiar daca lanseaza mai multe task-uri. Codul sau se executa n mod sistem (system mode) n timp ce restul programelor folosesc modul utilizator (user mode). Aceste doua moduri corespund, pe procesoarele Intel like, cu modul real si cel protejat Din aceasta cauza kernel-ul va avea acces direct la memorie fara a mai avea nevoie de nici o translatare, deci rezulta o viteza de executie mult mai mare n timp cee programele obisnuite vor folosi pagini de memorie virtuala (virtual page memory). Razboiul dintre cele doua sisteme de operare, LINUX si WINDOWS tinde sa se aplaneze, n sensul ca venind n ntmpinarea utilizatorilor s-au cautat modalitati de compatibilizare reciproca a aplicatiilor prin dezvoltarea de emulatoare WINDOWS de catre LINUX. Noul sistem de operare ce este dezvoltat de programatori independenti a capatat deja un nume, LINDOWS . Acesta, nu este nca efectiv integrat si standardizat de catre comunitatea softistilor independenti, dar se spera ca n foarte scurt timp sa fie oferit public. Speranta tuturor consta n realizarea unui sistem de operare hibrid, prietenos n instalare, cu capacitatea de a recunoaste aplicatii dezvoltate sub sistemele de operare mentionate mai sus si compatibilizarea reciproca a acestora.
Fig.4.12. Site-ul www.lindows.com Sistemele de operare APPLE-DOS si Macintosh-DOS APPLE-DOS (Apple-Disk Operating System) a fost proiectat pentru calculatoare personale de tip Apple MacIntosh dotate cu microprocesoare tip Motorola (68030, 68040 etc.) care permit multitasking si memorie virtuala. Cea mai recenta versiune MAC OS X este un sistem de operare bazat pe UNIX. Kernel-ul Mach 3.0 este mbunatatit, de asemenea bibliotecile cu programe de aplicatii si de sistem. Poate suporta sisteme uniprocesor sau multiprocesor fizic (dar si virtual). Memoria virtuala (cach) se poate extinde pna la 1 GB fiind alocata unei sarcini date n scopul accesari si manipularii unor seturi mari, continue de date.
48 ____________________________________________________________________
Compilatorul este mult mai rapid dect versiunile anterioare. De asemenea, suita standard de biblioteci matematice este optimizata, astfel ca pentru aplicatii de programare se pot obtine performante optime fara a se mai scrie coduri (programe) de asamblare sau n limbaj specific platformei. Este dotat cu o biblioteca de compatibilitati, putnd rula aplicatii curente dezvoltate sub UNIX, Solaris sau Linux, dar si sub Windows . Pentru lucrul n retea, accepta si este acceptat de calculatoarele care ruleaza sub Windows fara a fi nevoie de software aditional de compatibilizare.
NTREBARI SI TESTE GRILA
1.Comanda UNDELETE a sistemului de operare MS-DOS : a. reface fisierele anterior sterse cu comanda DEL; b. schimba unitatea de disc activa; c. sterge un fisier; d. afiseaza continutul unui fisier pe ecran; e. copieaza un disc pe alt disc. R: a
2. 3.
Care este diferenta conceptuala dintre WINDOWS 3.x si WINDOWS XP? Ce reprezinta LI NDOWS ?
49
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
50 ____________________________________________________________________
TEMA V SISTEMUL DE OPERARE WINDOWS. PACHETE DE SERVICII NGLOBATE IN SISTEMUL WINDOWS

n cadrul acestei teme vom studia: Principalele operatii sub WINDOWS Salvarea/recuperarea datelor pe diferite supo rturi de memorare
CONTINUT 5.1. 5.2. Descrierea facilitatilor windows Metode de protectie a datelor 51 54
_______________________________________________________
5.1. DESCRIEREA FACILITATILOR WINDOWS Lansat initial ca platforma grafica n anii 80 ce rula sub MS-DOS, ncepnd cu versiunea Windows95 a capatat valente de sistem de operare. Versiunile ulterioare si lansarile pe piata bine directionate publicului larg au facut ca Windows sa devina cel mai populat sistem de operare, ocupnd aproximativ 80% din piata mondiala. Dupa instalare, ecranul monitorului va prezenta iconuri sugestive si denumirea aplicatiilor pentru care s-au realizat shortcut-uri (scurtaturi) pe desktop, asa cum este ilistrat n exemplul de mai jos(fig.5.1).
Fig.3.1. Imagine de desktop
51
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
Accesul la aplicatiile instalate se realizeaza ca n figura 5.2.
Fig. 5.2. Accesul rapid la aplicatii Analiza componentelor existente pe calculator se poate face Windows Explorer, asa cum este ilustrat n figura 5.3. prin accesarea
Fig. 5.3. Utilizarea Windows Explorer Windows este un sistem multitasking, adica are capacitatea de a rula mai multe programe simultan. Pentru fiecare program care ruleaza in memoria calculatorului, Windows pune cate un buton cu numele lui pe bara din partea de jos a ecranului, numita Taskbar. Acest lucru permite comutarea rapida intre programe (fig.5.4).
Fig.5.4. Accesul si operarea rapida cu directoare
52 ____________________________________________________________________
De asemenea copierea sau stergerea fisierelor sau directoarelor se poate realiza prin apelarea selectarii a unuia sau mai multora asa cum este ilustrat n fig.5.5.
Fig.5.5. Selectarea si copierea unor fisiere Plasarea directoarelor sau fisierelor n alte locatii dorite de utilizator se poate realiza asa cum este ilustrat n fig.5.6.
Fig.5.6. Plaserea directoarelor sau a fisierelor n alte locatii impuse de utilizator nchiderea unei aplicatii se poate realiza n multiple moduri asa cum este ilustrat n figurile 5.7 si 5.8.
53
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
Fig.5.7. nchiderea unei aplicatii prin utilizarea mouse-ului
Fig 5.8. nchiderea unei aplicatii prin apelarea menu -ului File 5.2. METODE DE PROTECTIE A DATELOR Care sunt sursele de pericol care ar putea ameninta securitatea calculatoarelor? Exista doua aspecte: securitatea vis-a-vis de pierderi date sau erori de sistem si protectia fata de accesul neautorizat si distrugere. De asemenea, exista deosebiri ntre atacurile efectuate de persoane si cele efectuate de programe. Protectia corecta presupune n primul rnd controlul drepturilor de acces, care se realizeaza prin identificarea corespunzatoare a utilizatorului. Pentru identificare se poate folosi: q o informatie cunoscuta numai de utilizator (parola); q un obiect asupra caruia utilizatorul are prioritate exclusiva (cartele de identificare); q o caracteristica de individualizare (semnatura, amprenta, voce, structura retinei); q o combinatie a elementelor anterioare. Protectia trebuie sa fie specifica fiecarui caz n parte. Ea trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente: q criteriile generale de protectie; q protectia la nivel fizic; q drepturile de acces logic; q supravegherea generala a sistemului; q controlul operatiilor efectuate; q principiile de salvare/ restaurare; q criteriile de protectie la transferul informatiei; q protectia bazelor de date; q protectia operatiilor de birotica.
54 ____________________________________________________________________
Cel mai sigur mijloc de prevenire a infectarilor este igiena calculatorului . Aceasta nseamna mai ales atentie la orice schimb de date. De asemenea, instalatii potential riscante sunt retelele de calculatoare si legaturile telefonice. Mecanismul de protectie a sistemului poate cere din partea utilizatorilor sa utilizeze parole de o lungime semnificativa si utilizarea de caractere speciale. Aceste masuri pot stnjeni entuziasmul utilizatorilor, nsa securitatea sistemului are de cstigat. q disciplina tehnologica- include problemele legate de identificarea persoanei, stabilirea drepturilor de acces n functie de competenta, disciplina utilizarii terminalelor si a calculatoarelor, strategiile de salvare a informatiilor, tratarea informatiilor speciale etc; q modul de exploatare a echipamentului din dotare- are ca scop reducerea posibilitatilor tehnice de infectare a calculatoarelor; q utilizatorul sa aiba copii corecte ale ntregului software pe care l foloseste, astfel nct sa-si poata reface corect sistemul n caz de pierdere a informatiilor q se recomanda utilizarea de directoare separate pentru software si pentru programele de aplicatie, respectiv pentru dezvoltari de programe. Securitatea datelor se asigura ntr-o retea locala prin intermediul unui mecanism organizat pe patru nivele: q parametrii de conectare; q drepturile de lucru si de acces; q atributele unitatilor de stocare (directoare si fisiere); q server de fisiere. Parametrii de conectare. Pot avea acces la resursele retelei numai utilizatorii definiti si recunoscuti de retea. Ca elemente de siguranta pentru fiexcare utilizator se pot specifica: autentificarea prin intermediul unei parole, necesitatea schimbarii periodice a parolei, adresele statiilor de la care se poate conecta un utilizator, numarul conexiunilor concurente, intervalele de timp n care se poate conecta utilizatorul n retea, detectarea intrusilor. Drepturile de lucru. Pentru fiecare utilizator, individual sau ca membru al unui grup se pot acorda drepturi de lucru si de acces la resursele retelei precum si posibilitatea de a-si modifica unele drepturi sau de a acorda drepturi altor utilizatori la fisierele proprii. Atributele unitatilor de stocare. Prin acordarea de atribute pot fi controlate procesele de modificare si partajare a acestor resurse. n retelele Novell fiecare fisier sau director are mai multe atribute care pot fi setate (Normal, Read/Write, Read Only, Archive Needed, Hidden, System, Transactional, Read Audit, Write Audit, Purge, Copy Inhibit, Delete Inhibit, Rename Inhibit). n Unix fiecare fisier dispune de cte un set de atribute- read, write, execute- aplicabile proprietarului fisierului, utilizatorilor din acelasi grup cu proprietarul si pentru ceilalti utilizatori. Server de fisiere. La nivelul serverului de fisiere se pot instala mai multe elemente care contribuie la mbunatatirea protectiei datelor: q Read-After-Write Verification and Hot Fix sistemul se asigura ca datele nu sunt scrise n blocuri defecte prin citirea datelor dupa fiecare scriere pe disc si compararea cu ceea ce a pastrat n memorie. Daca informatiile corespund se trece la urmatoarea sarcina. Daca este constatata vreo diferenta datele vor fi rescrise. Sistemul poate pastra evidenta blocurilor defecte; q Duplicate File Allocation Tables and Directory Entry Tables informatiile tabelei de alocare a fisierelor si ale tabelei de intrare n directoare sunt utilizate pentru regasirea datelor salvate pe disc. Pierderea acestora poate duce la blocarea ntregului sistem. Sistemul pastreaza copii de siguranta ale acestor tabele, n alte zone ale discului. n cazul deteriorarii celor originale sunt utilizate copiile pentru a avea n continuare acces la date; q Disk Miroring and Disk Duplexing permite dublarea unor piese de echipament (discul, respectiv ntreg ansamblul: placa de interfata, cabluri, controlerul de disc si discul, astfel nct, n caz de defectare a unei componente, sa se utilizeze copia. Scrierea datelor se face concomitent pe ambele discuri;
55
ANCA GHEORGHIU_______________________ q
INFORMATICA
Transaction Tracking System este un mecanism de supraveghere a operatiilor efectuate asupra bazelor de date astfel nct acestea sa poata fi aduse n starea initiala n cazul n care n decursul prelucrarii intervine o pana; q Uninterruptible Power Supply previne caderea serverului din c auza unei perturbari de tensiune. Contine o baterie capabila sa alimenteze serverul o perioada de timp. ntr-o retea Novell NetWare clientul si serverul comunica schimbnd reciproc pachete. Un pachet contine datele sau solicitarea unui serviciu de retea, alaturi de informatii ce identifica detalii de felul: q unde a fost initiat pachetul; q unde trebuie livrat pachetul; q informatii care identifica utilizatorul de retea. Identificarea clientului si a dreptului sau de acces la serviciile retelei sau la informatiile solicitate constituie un aspect important al fiecarui pachet. Pentru a fi evitata falsificarea pachetelor n momentul prezentarii clientul si serverul stabilesc o cheie de identificare numita cheie de sesiune. Fiecare client care se prezinta la server are o cheie de sesiune unica. Ulterior clientul adauga fiecarui pachet expediat semnatura sa unica. Pachetele lipsite de semnatura sau cu semnaturi incorecte sunt eliminate de server fara nici o alta procesare. Copiile de siguranta ale datelor pe un dispozitiv partajat de stocare a datelor reprezinta un domeniu vital, totusi el pare primul afectat de o reducere a bugetului. Datele pot fi pierdute sau deteriorate n mai multe moduri: q un utilizator poate provoca o modificare accidentala erorile din software sau configurarile improprii; q penele hardware (ale unitatii de disc, ale interfetei, blocarea statiei sau chiar caderea serverului de fisiere); q virusii de calculator.
ntrebari pentru fixarea cunostintelor
f.
Puteti sa fiti siguri ca ati eliminat un virus din memoria interna a calculatorului daca rencarcati sistemul de operare apasnd tastele Ctrl+Alt+Del? g. Puteti sa fiti siguri ca nu aveti virusi pe hard-disc daca programul antivirus folosit nu a sesizat existenta unui virus? h. Cum poate fi virusat un calculator? i. La ce se foloseste functia scan a unui program antivirus? Dar functia clean? j. Ce metode pot fi folosite pentru a detecta un virus necunoscut? k. Cum reactioneaza un program de devirusare atunci cnd sesizeaza existenta unui virus? l. Ce criterii se pot folosi pentru a compara doua programe antivirus? m. Cum se trateaza un calculator virusat?
56 ____________________________________________________________________
TEMA VI
RETELE DE CALCULATOARE. TELECOMUNICATII. SOCIETATEA INFORMATIONALA. TOPOLOGII. INTERNET. SERVICII INTERNET. PROTOCOALE DE COMUNICARE. EDITORUL HTML4. DEZVOLTAREA FOILOR WEB.
n cadrul acestei teme vom studia concepte generale privitoarele la retelele de calculatoare protocoale de comunicare principiile limbajului HTML
CONTINUT 6.1. 6.2. 6.3. Concepte generale. Retele locale de calculatoare. Limbajul html Virusii calculatoarelor 57 62 66
_______________________________________________________
6.1. CONCEPTE GENERALE. RETELE LOCALE DE CALCULATOARE. n sens general, o retea reprezinta un ansamblu de tehnici hardware si software care asigura partajarea resurselor si a datelor n cadrul unui grup de lucru. Astfel, sunt implementate mecanismele necesare pentru manipularea datelor si asigurarea accesului simultan la resursele comune. n functie de dimensiunea retelei acestea au fost numite LAN, MAN, WAN. LAN- Local Area Network- este o retea utilizata la nivel de departament sau de institutie si conecteaza calculatoare aflate n aceeasi cladire sau n cladiri apropiate. MAN- Metropolitan Area Network- este a retea ce conecteaza, de obicei, calculatoare ale aceleiasi institutii situate n cladiri diferite. WAN. Wide Area Netwirk- eate o retea de mare ntindere care permite interconectarea de calculatoare sau de retele de calculatoare aflate la distante foarte mari. Acestea sunt, de obicei, retele publice de telecomunicatii. n afara de mediile NOS traditionale de baza, doua arhitecturi relativ noi s-au afirmat pentru dezvoltarea aplicatiilor distribuite ce sunt, n prezent, tot mai utilizate n
57
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
mediile LAN: arhitectura client-server si modelul egal-la-egal. Aceste arhitecturi utilizeaza amndoua att OS ct si NOS-ul pentru a putea duce la bun sfrsit sarcinile asociate cu calculul distribuit. Retelele locale de calculatoare (LAN, Local Area Network) folosesc cablul coaxial sau fibra optica pentru transmiterea informatiei intre statiile componente. Accesul statiei la mediul de transmisie se face prin intermediul unui adaptor de retea (placa de retea, introdusa in unul din sloturile libere ale calculatorului) si a unor tehnici de comunicatie. Aceste tehnici pot fi: "token" , in care statiile isi transmit succesiv dreptul de acces la mediul de transmisie, sau CSMA/CD, CA (Carrier Sense Multiple Access with Collision Detection/Collision Avoiding), care presupune ascultarea canalului inainte de transmisie si intreruperea transmisiei (cu reluarea ei ulterioara), daca s-a detectat o coliziune. Nodul de conectare la retea este alcatuit din: conector, pentru cuplarea mecanica la mediul de transmisie (este o mufa standard) ; interfata de comunicatie, realizeaza accesul la mediu printrun protocol specific. Ea pregateste datele pentru transmisie, face receptia si stocarea informatiei in memorie. In orice retea locala de calculatoare exista doua componente importante: statia de lucru si serverul (adesea denumit File Server, FS). Aceste doua componente hardware n-ar putea conlucra daca nu ar fi supervizate de un program, numit sistem de operare al retelei sau NetWare. Functiile acestor componente se prezinta mai jos. Statia de lucru este calculatorul individual, care prelucreaza informatii locale, folosind serviciile propriului sistem de operare. Serverul prelucreaza informatii comune mai multor utilizatori, realizeaza comunicarea cu fiecare statie in parte si coordoneaza accesul la resursele partajate prin intermediul sistemului de operare. Sistemul de operare al retelei contine doua module esentiale: una care este rezidenta pe server si este de fapt un nucleu multitasking (NetWare) si alta rezidenta pe statiile de lucru (Shell). La randul ei componenta de pe statiile de lucru, Shelul, are doua subcomponente: subcomponenta NET, care dirijeaza comenzile utilizatorului spre sistemul de operare local (daca este vorba de executia unei actiuni locale) si subcomponenta IPX (Internetwork Packet eXchange), care realizeaza transferul de informatii intre statia locala si server sau intre statia locala si o alta statie din retea. O caracteristica esentiala a unei retele de calculatoare este topologia, sau modul in care calculatoarele sunt conectate intre ele. Exista urmatoarele topologii standardizate: Topologia magistrala ,permite conectarea oricaror doua statii direct, fara utilizarea altor calculatoare intermediare. Avantajul acestei topologii este simplitatea realizarii: un cablu, de obicei coaxial, si elemente de conectare la acesta. Dezavantajul este ca daca un calculator altereaza comunicatia, atunci toata reteaua este afectata. Acest tip de retea se mai numeste si retea Ethernet. Topologia stea , prevede existenta unui calculator central la care sunt conectate toate statiile. Acest calculator central nu numai ca are functia de server, dar poate fi vazut ca un comutator, care directioneaza datele de la un calculator la altul. Dezavantajul topologiei este fiabilitatea scazuta, in sensul ca daca serverul cade, celelalte calculatoare nu mai pot comunica. Topologia inel, conecteaza calculatoarele componente printr-o bucla inchisa. Pentru ca datele sa ajunga la un anumit calculator destinatar, ele trebuie sa treaca pe la toate calculatoarele din inel. Din acest motiv fiabilitatea este foarte scazuta. In functie de aria de localizare a calculatoarelor componente, retelele pot fi de urmatoarele tipuri: Retele LAN (Local Area Network), care au caracteristicile: suprafata restransa (laborator, cladire), folosesc linii de comunicatie dedicate, iar transmisia se face la debit foarte mare: uzual 10 Mbps. Retele MAN (Metropolitan Area Network) - sunt retele care se extind la nivelul unui oras si au in componenta LAN conectate intre ele de obicei prin cablu optic. Retele WAN (Wide Area Network) cu caracteristicile: arie geografica larga, folosesc pentru comunicare reteaua telefonica digitala, linii telefonice inchiriate sau linii de tip ISDN (Integrated Services Digital Network, Retea Digitala cu Integrarea Serviciilor) sau ATM (Asyncronous Transfer Mode, Mod de Transfer Asincron - o noua tehnologie care
58 ____________________________________________________________________
permit transmisia la debite de 155 Mbps), transmisia este cu viteza mare 50 Kbps - 155 Mbps (bps - biti pe secunda) ,topologia este de obicei punct la punct. Arhitectura client-server. O arhitectura client-server este un model de sistem calcul n care aplicatiile sunt distribuite ntre entitatile din LAN. Clientii cer informatia de la unul sau mai multe servere din LAN care stocheaza aplicatiile software, date si sisteme de operare de retea. Sistemul de operare permite clientilor sa partajeze att datele ct si aplicatiile ce sunt stocate pe server si la perifericele din LAN. Un singur server suporta mai multi clienti simultan. Exista trei functii de baza ale unui mediu de calcul distribuit: 1. administrarea datelor; 2. procesarea; 3. prezentarea catre utilizator Orice sistem de calcul din retea poate fi fie un client, fie un server. Clientul este reprezentat de entitatea care cere executia sarcinii. Un server este entitatea care executa un set de sarcini n contul unui client. Procesorul utilizatorului controleaza interfata utilizatorului si emite comenzi pentru a conduce activitatea serverului din LAN. Serverele sunt, n general, calculatoare puternice configurate pentru a oferi cele mai bune raspunsuri pentru clientii retelei, asigurarea celei mai bune protectii a datelor din retea si controlul accesului utilizatorilor. Cteva dintre sistemele de operare de retea mai cunoscute sunt: q Nevoll NetWare; q IBM OS/2 LAN Server; q Windows NT Server. Retelele egal-la-egal (peer-to-peer) nu utilizeaza un server central pentru stocarea fisierelor sau ca centru pentru imprimante. ntr-o astfel de retea statiile de lucru f olosesc mpreuna unitati de disc si imprimantele functionnd ca servere temporare. n plus fata de oferirea utilizatorului statiei de lucru a serviciilor specifice unui calculator, acesta trebuie sa gestioneze cererile de acces la fisiere si sa accepte solicitarile pentru tiparire la imprimanta venite din partea altor calculatoare de retea. Desi retelele egal-la -egal ofera o mare flexibilitate statiile de lucru de putere redusa pot fi repede suprasaturate cu sarcini legate de folosirea n comun a resurselor si de efectuarea unor lucrari pentru utilizatorul local. Exemple de retele egal-la -egal sunt: q NetWare Lite; q Windows `95; q Artisoft LANtastic. O retea de calculatoare este alcatuita din unul sau mai multe calculatoare server (de fisiere, de aplicatii, de imprimare, de comunicatii etc.), terminale si elemente de conectare (cabluri, module de interfata cu reteaua, elemente de comutatie). Echipamente de comutatie pentru realizarea de retele mari se utilizeaza ca: q repetor; q bridge; q router; q gateway. Un repetor este un amplificator amplasat pe cablul de retea. Atenuarile introduse de cablul de retea sunt astfel compensate. n functie de tipul retelei, standardele prevad dimensiunea maxima a cablului care poate fi utilizat fara amplasarea de repetoare. Un bridge este un amplificator care face si decodifica semnalul astfel nct sunt eliminate perturbatiile introduse de canalul de comunicatie. Router este un echipament care permite separarea logica a unei retele n mai multe segmente. El poseda informatii despre structura retelei si realizeaza o filtrare a pachetelor de date n functie de adresa statiei de destinatie. Un gateway este un sistem inteligent care permite interconectarea unor retele de calculatoare n care sunt utilizate protocoale de comunicatie diferite. Spre deosebire de alte sisteme de operare Unix-ul este att multitasking- ceea ce nseamna ca mai multe programe lucreaza simultan- ct si multiuser- mai multe terminale pot fi conectate la sistem astfel nct sa utilizeze simultan acelasi procesor. Acest sistem de
59
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
operare este util atunci cnd mai multi utilizatori trebuie sa lucreze simultan cu aceeasi colectie de date. Comunicarea calculatoarelor aflate ntr-o retea locala sau Internet6 se bazeaza pe protocoale de acces. FTP (File Transfer Protocol) care n traducere directa reprezinta protocol de transfer de fisiere, din punct de vedere cronologic a fost un serviciu utilizat de retelele de calculatoare cu mult naintea aparitiei Web-ului. Acest serviciu de comunicare informationala consta din posibilitatea de acces direct de fisiere aflate pe hard-disk-uri externe. Conexiunea ntre calculatoare este temporara si are doua componente principale : copiere (download, get); trimitere (upload, put). n figura 9.3. este prezentata o schema de comunicare FTP ntre doua calculatoare.
Figura 6.1. Comunicare FTP ntre doua calculatoare. Sesiunea de comunicare este initializata de computerul-client care solicita accesul catre o adresa de conectare. Dupa stabilirea legaturii ntre client si server are loc un schimb de date de identificare n urma carora computerul server poate da (sau nu) acces la sistemul sau de fisiere publice. Calculatorul client poate descarca informatiile din fisierele necesare pe baza unor comenzi specifice, dupa care conexiunea poate fi ncheiata. FTP reprezinta un protocol de retea. TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol) este un protocol de transmitere a informatiilor de la calculator la calculator si de la retea la retea. Orice calculator-server conectat la Internet este identificat n mod unic de adresa sa IP. Aceasta reprezinta un numar reprezentat pe 32 de biti, uzual sub forma a 4 octeti, de tipul
xxx.yyy.zzz.ttt
denumit si adresa IP numerica. PPP (Point to Point Protocol) reprezinta limbajul recunoscut de un terminal telefonic si calculator. Elementele care concura la comunicarea de date de tip PPP sunt: terminalul telefonic; standarde de semnal; operatorul de telefonie (denumit traditional si reteaua telefonica); viteza de transfer de date. SMTP Simple Mail Transfer Protocol Protocol de transfer a postei electronice realizeaza transferul de fisiere ntre doua adrese de calculatoare conectate la retea. Continutul unei scrisori electronice poate fi text, imagini, legaturi catre diverse site-uri sau documente atasate de diverse tipuri. Un browser Web este o aplicatie care permite navigarea pe Internet si permite vizualizarea documentelor redactate n cod HTML si iteratia cu alte eventuale aplicatii si fisiere atasate acestora. Cele mai cunoscute browsere Web sunt Netscape Navigator de la Netscape Communications si Internet Explorer al firmei Microsoft. Ambele browsere au implementate un interpretor Java, ceea ce permite vizualizarea componentelor incluse n paginile Web ca aplicatii Java (applet-uri Java). O locatie din Internet este descrisa n mod unic de URL (Uniform Resource Locator descriptor uniform de resurse), ce poate fi identificata indiferent de protocolul de acces.
International Network.
60 ____________________________________________________________________
URL-urile constau, n general, din trei parti : metoda; gazda; cale. Metoda indica protocolul de retea, cum ar fi de exemplu: ftp:// ftp. documentatie.com/fisiere http:// www. unsiteinternet.co/index.html mailto: numeutilizator@numeservergazda.domeniu Pentru primele doua exemple, ftp respectiv http, precizeaza metoda (protocolul) de conectare. n cel de-al doilea exemplu www precizeaza ca locatia face parte din World Wide Web, o subcategorie a Internet care foloseste texte si aplicatii multimedia, asa cum se poate observa n figura e mai jos.
Figura 6.2. Analiza unor locatii URL. Numele de domeniu este un nume unic care trebuie sa fie nregistrat la ICANN (Internet Corporation for Assigned Names and Numbers Corporatia Internet pentru Nume si Numere Asociate) sau la una din organizatiile tutelate de aceasta si care alcatuiesc autoritatea oficiala asupra numelor de domeniu. Numele de domeniu de nivel maxim poate preciza scopul sponsorilor site-ului (.net, .org, .edu, .gov, .com etc.) sau o tara (Exemple: Romania (.ro), Japonia (.jp), Marea Britanie (.uk), Italia (.it), Ungaria (.un) etc.). Nu orice caractere pot fi utilizate ntr-o adresa URL. Cu toate acestea, daca dintr-un motiv oarecare este necesara utilizarea lor, trebuie specificat cu un cod escape cu notatia %HH (hexazecimal) pentru a prentmpina eventualele nerecunoasteri de catre browser. n tabelul 6.1 sunt prezentate exemple de coduri de evadare pentru caractere nesigure sau rezervate Tabel 6.1
Caracter Space Cod escape %20 %23 %25 %26 %2F %3A %3B %3D
# % & / : ; =
61
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
6.2. LIMBAJUL HTML HTML sau Hypertext Markup Language se traduce ca limbaj de marcare hipertext. Prin hipertext se ntelege un document informatic care contine text, grafica, elemente multimedia si legaturi catre alte documente. Fiind un limbaj de marcare, n acest sens utilizeaza tag-uri (marcaje, etichete) si permite browser-elor Web sa interpreteze un document astfel nct sa apara asa cum a fost creat de autor. HTML nu este un limbaj de programare n adevaratul sens al cuvntului, ci mai curnd un limbaj de redactare n vederea publicarii (pe Internet). Principiile conceptelor de hipertext si hipermediu au fost definite de filosoful si sociologul american Ted Nelson. El a denumit noua lume de texte si imagini disponibile instantaneu hiperworld , iar sistemul de stocare (hiperfile). Desi sistemul de retele tip Internet exista n forme primare nca de la sfrsitul anilor 60 din secolul trecut si era destinat transferului liniar de date, tutelat de scopuri militare, abia mai trziu n anii 70 ai secolului XX s-a creat o retea ntre cteva universitati americane, n mod special. Se pot mentiona n sensul celor spuse mai sus reteaua ARPANET (sfrsitul anilor 60 din secolul XX), NSFET (n anii 80 ai secolului XX) etc. De la concepte teoretice la practica n-a mai fost dect un pas si hipertext a aparut ca o necesitate imperioasa de comunicare on-line a datelor stiintifice din sfera fizicii nucleare. Tim Berners-Lee, fizician englez, participant ntr-un program legat de acceleratoarele de particule la CERN-Elvetia a dezvoltat nti sistemul Intranet, a creat primele adrese URL si a pus bazele SGML (Standard Generalized Markup Language) din a carui familie face parte si HTML. Prima Legatura Internet a fost realizata ntre CERN si Universitatea din Minesota n anii 80 din secolul trecut. HTML a fost implementat n 1990 si perfectionat ulterior, ajungndu-se azi la versiunea a patra. Implementarea propriu -zisa a fost realizata n 1995 de Word Wide Web Consortium (W3C), ocazie cu care s-au structurat si standardele de limbaj. Fondatorul W3C a fost nsusi Tim Berners-Lee. Tag-uri si sectiuni Documentele HTML pot fi create folosind un editor de text, un procesor word sau un program de dezvoltare grafica care permite autorului sa nvete un numar din ce n ce mai mare de tag-uri (etichete) HTML si utilizarea lor corecta. Tag-urile constau din mai multe caractere cod-ASCII sau text normal ncadrate de simbolurile <, >. O caracteristica a tag-urilor de sfrsit este simbolul /. Eticheta de nceput activeaza sau deschide portiuni de document (elemente de text si stilul acestuia, grafica etc.) n timp ce eticheta de sfrsit ncheie lansarea. Exemple: < eticheta > ... .............. < / eticheta > sau < title > Primul document HTML < / title > n tabelul 6.2 sunt prezentate cteva tipuri uzuale de tag-uri. Tabelul 6.2 Tag-uri uzuale n HTML
Tag < HTML > < / HTML > < HEAD > < / HEAD > < BODY > < / BODY > Explicatii Delimiteaza nceputul si, respectiv, sfrsitul unui document HTML Delimiteaza nceputul si sfrsitul unui antet al documentului HTML Delimiteaza nceputul si sfrsitul unui document HTML
62 ____________________________________________________________________
Asa cum se poate remarca din tabelul 6.2 exista doua tipuri de marcaje: perechi (containere); individuale. Numele marcajelor poate fi scris cu majuscule sau minuscule, limbajul nefiind senzitiv la aceasta. Tag-urile perechi pot fi imbricate, un container trebuie sa fie integral n interiorul altui container. Astfel, un document HTML este ncadrat de containerul HTML cu sintaxa: [<HTML> Documentul HTML] [<HTML>] n cadrul acestuia se poate nscrie containerul <HEAD> cu sintaxa: <HEAD> ....... </HEAD> al caror rol este de a descrie documentul curent (pentru browser), pentru alte documente sau pentru documentare. Tag-ul <TITLE> poate sa apara doar n sectiunea <HEAD> <HEAD> ...... <TITLE> </TITLE> ....... </HEAD> Sectiunea <BODY> a carei sintaxa generala este: <BODY> ...... </BODY> contine tot ceea ce este vizibil pentru pagina curenta sau pentru frame -ul curent. Aceasta sectiune este separata de sectiunea <HEAD>, dar face parte din conteinerul <HTML>. n cadrul sau se trec toate elementele de redactare a paginii curente de vizitat. Documente HTML. Liste si legaturi Un document HTML are structura minimala: <HTML> <HEAD> <TITLE> Titlu documentului </TITLE> </HEAD> <BODY> Descrierea corpului documentului </BODY> </HTML> Comentariile se pot introduce oriunde n script, au rol informativ si nu sunt vizibile pe pagina Internet. Marcajul este de tip individual si are forma: <! Acesta este un comentariu> Fonturile textului au o culoare, o marime, un stil si o caracteristica (normal, bold, italic, underline). Sintaxa de declarare este: <FONT [SIZE = [+|]1|2|3|4|5|6|7] [COLOR = # rrggbb| color]
63
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
[FACE = font]> Textul zonei pe care se aplica modificarea de tip de font este: </FONT> n care SIZE indica o modificare relativa a dimensiunii fontului n cazul n care apare unul din simbolurile + sau . Setarea poate fi absoluta prin indicarea unuia dintre numerele de la 1 la 7. Setarea implicita este 3. COLOR indica noua culoare pe care o va avea textul. Codul culorii este dat n format hexazecimal RGB n care: rr reprezinta rosu (de la 00 la FF); gg reprezinta verde (de la 00 la FF); bb reprezinta albastru (de la 00 la FF). Culoarea fontului este deci o combinatie de rosu-verde-albastru n diferite proportii. n tabelul 9.7 sunt prezentate simbolurile pentru cteva caractere speciale iar n tabelul 9.8 sunt prezentate codurile RGB ctorva culori des utilizate. Tabel 6.3 Exemple de caractere speciale Nume Acirc acirc amp Aring copy Icirc icirc micro Sintaxa & Acirc; & acirc; & amp; & Aring & copy & Icirc & icirc &micro Nume ISO Latin-1 & # 194; & # 226; & # 38; & # 197; & # 169; & # 206; î &#(8); Descriere A circumflex () a circumflex () ampersand (&) A cu inel () copyright (C) I circumflex () i circumflex () micro () Tabel 6.4
Exemple de culori accesate prin nume Nume culoare aqua, cian black blue brown darkmagenta gold magenta red yelow white Cod RGB # 00FFFF # 000000 # 0000FF # A 52 A2A # 88008B # FF D700 # FF00FF # FF0000 # FFFF00 # FFFFFF
Documentele HTML pot fi legate ntre ele sau pot face trimiteri la alte adrese URL, e-mail etc. O astfel de legatura se mai numeste si ancorare. Marcajele de legaturi pot fi de doua tipuri: a) legaturi catre alte adrese; acestea se caracterizeaza prin textul legaturii (afisat pe ecran n mod subliniat, cu o alta culoare dect restul textului si atunci cnd pointerul mouse-ului se
64 ____________________________________________________________________
deplaseaza deasupra sa starea sa se modifica, daca linia este activa n documentul curent) si, de asemenea, prin adresa la care se poate efectua salt; b) definiri de nume care au rolul de a introduce tinte pentru legaturi n cadrul documentului. Marcajul utilizat pentru ambele tipuri este
<A> </A>
unde A provine de la anchor (ancora, ancorare). Neincluderea etichetei de nchidere </A> va crea o hiperlegatura foarte lunga, cu o slaba ancorare, care poate afecta buna ntretinere a paginii Web. Legatura la un URL are sintaxa: <A #REF = adresa URL [REL = tip-rel] [REV=tip-rev] [TITLE = title-name] [TARGET = Window |_blank|_parent|_self|_top> text de legatura </A> n care TARGET se poate referi la una dintre valori si anume: window indica fereastra de afisare (daca nu exista, ea este creata); _blank o fereastra noua; _parent o fereastra parinte (cea anterioara); self n aceeasi fereastra ca si documentul curent (valoare implicita); _top n fereastra initiala, iar text de legatura poate fi un text sau o imagine. Pentru proiectarea modului de afisare a textului de legatura sunt disponibile trei atribute ale tag-ului <BODY>: LINK = # rrggbb|culoare VLINK = #rrggbb|culoare ALINK = # rrggbb|culoare n care: LINK defineste culoarea textului pentru legaturile nevizitate; VLINK defineste culoarea textului pentru legaturile vizitate; ALI NK (sau Active LINK) defineste culoarea textului pentru legaturi care se activeaza. Legatura catre o sectiune este utila pentru navigarea ntr-un document de dimensiuni mai mari. Aceasta se poate realiza n doua etape: a) marcarea locului unde se poate efectua saltul (tinta); b) marcarea locului de unde se poate efectua saltul (ancorarea). Astfel, se poate scrie: <A NAME = denumire> [text denumire] </A> unde: denumire este numele sub care se face referire la locatia respectiva prin legaturi hypertext si nu apare n pagina vizualizata; text denumire este textul care apare n pagina vizualizata, nu este evidentiat ntr-un fel anume si constituie, n general, numele sectiunii catre care se poate naviga. Listele, de fapt, listarile pot fi: liste neordonate (cu sau fara buline); liste ordonate; liste de definitie. Listele pot fi mbricate, astfel ca o ntreaga lista poate fi element n alta lista. Sintaxa listelor neordonate este de tipul urmator: <LI[VALUE = nnnn][TYPE = ^|a|A|i|I|disk|square|circle> element_de_lista [</LI>]
65
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
n care VALUE indica valoarea numerica de nceput pentru o lista ordonata; TYPE specifica stilul pentru buline sau numerotari. 6.3.VIRUSII CALCULATOARELOR Principial, virusii sunt programe ca oricare altele. Definim ca virus un program care executa, pe ascuns, o alta activitate dect cea declarata. n aproape toate cazurile un virus consta din trei parti de program: controlul reproducerii, activatorul si nucleul. Criterii de clasificare a virusilor Un program este considerat ca reprezinta un virus daca are proprietatile urmatoare: q modifica programele utilizatorului prin includerea propriilor sale structuri n acestea; q modificarile provocate nu se refera numai la programe ci si la grupuri de programe; q el va recunoaste un program deja modificat; q daca recunoaste un program modificat nu va efectua o noua modificare a acestuia; q programul infectat are de acum nainte proprietatile anterioare. 1. Din punct de vedere al capacitatii de a se multiplica si de a distruge: q virusi propriu-zis i, cu capacitate de auto-reproducere, infectare si distrugere; q virusi care nu se reproduc, dar se infiltreaza ct mai adnc n sistem si provoaca distrugeri lente, fara a lasa urme. Au capacitatea de-a furniza informatii confidentiale despre parole, cuvinte cheie sau date cu caracter secret pe care le nscriu n fisiere speciale. 2. Din punct de vedere al tipului distrugerilor provocate n sistem: q virusii care determina blocarea sistemului, facndu-l inutilizabil (provoaca crash-ul sistemului). Acest tip de virus distruge, de obicei, programul n care este inclus; q virusi care nu provoaca distrugeri, dar incomodeaza sau fac uneori imposibil lucrul la calculator (ncetinirea vitezei de lucru, afisarea unor texte de felicitare sau ironice, colorarea sau nnegrirea ecranului, blocarea tastaturii, reinitializarea aleatoare a calculatorului, activarea generatorului audio si interpretarea unor melodii, modificarea aleatoare a generatorului de caractere etc.) q virusi cu o mare putere de distrugere, care afecteaza nu numai preogramele infectate ci ntreg sistemul de calcul. Din aceasta categorie fac parte virusii care distrug tabela de partitii a hard discului, altereaza tabela de alocare a fisierelor (File Allocation Table- FAT), formateaza hard discul, distrug sectorul de boot sau pot sterge informatiile dintr-un director sau de pe ntreg discul. Virusii din aceasta categorie pot modifica, din proprie initiativa, structura arborescenta a discului, alternd integral si irecuperabil informatia existenta. De asemenea, sunt virusi care pot actiona asupra dischetelor protejate la scriere, prin ocolirea ntreruperii si utilizarea directa a unitatii de disc flexibil. Astfel de programe de virusare lucreaza la nivel fizic si ele pot modifica atributele conventionale de fisier
NTREBARI SI TESTE GRILA 1. Principalele tipuri de retele de calculatoare sunt: a. locale; b. metropolitane; c. cu arie larga de raspndire geografica; d. radio; e. toate variantele. R: e
66 ____________________________________________________________________
TEMA VII SISTEME INFORMATICE N SOCIETATEA MODERNA. INFORMATICA N ECONOMIE. TENDINTE. CALCULATORUL SI LUMEA DE MINE
n acest capitol vom studia: perspectivele de dezvoltare micro si nano-tehnologica tendinte conceptuale n arhitectura microcalculatoarelor tendinte de evolutie software evolutii ale super-calculatoarelor
CONTINUT 7.1. 7.2. 7.3. 7.4. Arhitecturi superscalare. Tehnici de canalizare (pipeline) Sisteme de memorie. Evolutie si perfectionari Sisteme multiprocesor. Supercalculatoare Realizari recente. Directii de dezvoltare 68 70 71 73
OBIECTIVE Dupa parcurgerea acestei teme veti fi capabili sa: identificati tendintele de perspectiva hardware si software; sa va familiarizati cu arhitecturile super-computerelor sa puteti sa alegeti/recomandati achizitia unui sistem PC optim sub aspectul performanta/pret; RES URSE Pentru completarea studiului acestei teme, va recomandam sa: consultati lucrarile din bibliografia recomandata; consultati agenda de activitati tutoriale stabilita de comun acord cu tutorele de curs;
_______________________________________________________
nlocuirea tuburilor electronice cu dispozitive semiconductoare (diode, tranzistori) si componente electronice miniaturizate a dus la micsorarea cu circa doua ordine de marime a dimensiunilor si consumului instalatiilor numerice de calcul si la cresterea cu acelasi ordin a vitezei de procesare a datelor. Pe de alta parte utilizarea componentelor pasive si active discrete implica un numar mare de elemente electronice care sunt continute ntr-un calculator complex si implicit la un numar ridicat de conexiuni si suduri care ocupa un volum mare si duce la scaderea sigurantei n functionare (a fiabilitatii) ca urmare a probabilitatii ridicate de aparitie a defectiunilor. Problema a fost rezolvata prin aparitia, (n anul 1959), a circuitelor integrate la care piesele componente si conexiunile dintre ele sunt realizate prin tehnici specifice chiar n interiorul unui mic bloc monocristalin de semiconductor (cip)7 obtinndu-se un grad mare de miniaturizare si o crestere apreciabila a fiabilitatii, datorita micsorarii drastice a numarului de piese si de conexiuni externe. Aceste cip-uri, care au o forma dreptunghiulara sau patratica cu laturi de ordinul milimetrilor, sunt detasate dintr-o placheta (rondea) semiconductoare de grosime mica (circa 0,2 mm) care la rndul ei a fost obtinuta prin sectionarea transversala a unui cristal cilindric de semiconductor (de obicei din siliciu), crescut din topitura sau din faza gazoasa prin metode speciale. n figura de mai jos se prezinta schema simplificata a unui cip integrat cu un numar mic de componente, cum sunt circuitele SSI sau MSI.
De la cuvntul chip (engl.) care nseamna bucatica, aschie, ciob.
67
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
Figura 7.1. Etapele fabricarii cipurilor circuitelor integrate. a Sectionarea rondelelor (plachetelor) dintr-un monocristal de siliciu; b placheta cu mai multe circuite integrate (cipuri); c structura traseelor de metalizare pentru interconectarea componentelor circuitului integrat. Marirea numarului de componente impusa de cresterea complexitatii sistemelor n general, numerice, pe cipuri de dimensiuni nu prea mari duce , dupa cum s-a mentionat, la obtinerea unui grad foarte mare de integrare realizat prin micsorarea finetei liniilor de circuit si a interspatiilor dintre ele. Micsorarea la maximum a dimensiunilor microcomponentelor dintr-un circuit integrat nu reprezinta un scop n sine, ci unul legat de cresterea fiabilitatii circuitelor si a vitezei de transmitere si de procesare a semnalelor n circuit. n ultimul deceniu (dupa anul 1998) folosind tehnici de mare finete pentru obtinerea mastilor cu deschidere submicronice precum si prelucrarea cu fascicule ionice, laser sau electronice etc., dimensiunile liniilor de circuit inclusiv a metalizarilor au fost micsorate continuu de la 2 4 m, ct erau pentru primele microprocesoare si memorii DRAM etc., pna la 0,8 m (dupa 1990), scaznd apoi progresiv la 0,6 m, 0,35 m, 0,18 m si chiar sub 0,1 m (n anul 2003) ceea ce a permis obtinerea unor cip-uri de memorii DRAM de capacitati foarte mari (sute de megabiti) si a unor procesoare capabile sa functioneze la frecvente de 2,2 GHz, 2,8 GHz si chiar 3,06 GHz pentru unele procesoare Pentium 4 (din anii 2002-2003) ale firmei Intel. 7.1. ARHITECTURI SUPERSCALARE. TEHNICI DE CANALIZARE (PIPELINE) Pe lnga dezvoltarea si perfectionarea tehnologiilor microelectronice, pentru obtinerea calculatoarelor rapide au fost abordate noi metode de proiectare hardware si software cum ar fi arhitecturile superscalare, tehnicile de canalizare (pipeline), conceptul RISC, ierarhizarea si perfectionarea sistemelor de memorie, procesarea paralela si sisteme multiprocesor etc. n acest paragraf vor fi prezentate succint arhitectura superscalara si tehnicile de canalizare, precum si interactiunile dintre aceste arhitecturi.
68 ____________________________________________________________________
Tehnici de canalizare (pipeline) Tehnica de canalizare sau pipeline este o tehnica care profita de paralelismul existent ntre instructiunile unui flux secvential de instructiuni (program). Spre deosebire de microprocesoarele mai vechi, inclusiv din seria I.80x86 care lucrau pur secvential, microprocesoarele evoluate actuale (de tipul Pentium sau din clase similare) folosesc tehnica pipeline (canalizare) care permite microprocesorului sa citeasca o instructiune, sa nceapa prelucrarea ei si, apoi, nainte de a o termina, sa citeasca o alta instructiune, sa nceapa s-o prelucreze n paralel cu prima, care deja a ajuns ntr-o etapa avansata de prelucrare s.a.m.d. Astfel, se pot crea niste cozi n care instructiunile stau la rnd spre a fi preluate, exact ca ntr-o teava sau canal prin care curge apa. n acest fel, ntr-un singur ciclu de ceas se executa n paralel mai multe instructiuni, care se afla n diferite faze de prelucrare. Daca una din fazele canalizarii ntrzie, atunci ntrzie si celelalte faze (care se afla la rnd, n canal). Cerintele impuse de canalizare constituie una din cauzele pentru care proiectantii, dar si programatorii, trebuie sa procedeze astfel nct toate instructiunile sa fie executate n acelasi numar de pasi, deci executia mai multor instructiuni se suprapune n timp. Evident, partajarea si planificarea corecta a diferitelor tipuri de instructiuni n lantul (conducta) care formeaza pipeline necesita resurse hardware si software adecvate inclusiv si prezenta mai multor niveluri sau canale de prelucrare . n general, canalul de prelucrare are mai multe niveluri. Cipurile Intel Pentium au patru niveluri de canalizare, iar Pentium Pro foloseste un canal de prelucrare cu 12 niveluri. n executia pipeline a fluxului de instructiuni pot sa apara hazarduri pipeline care pot fi hazarduri structurale, de stationari la ramificatie sau hazarduri de control. Hazardul structural consta n aceea ca hardware-ul masinii nu poate suporta combinatia de instructiuni pe care trebuie sa le execute n acelasi ciclu de ceas. Hazardurile de date apar la programele ramificate (cu mai multe ramuri) ce se executa pe cai diferite, cu instructiuni diferite etc.; astfel un canal de prelucrare poate fi ncarcat cu instructiuni dintr-o ramura din program, dupa care se descopera ca programul trebuia sa urmeze o alta ramura. De asemenea, este posibil ca o instructiune sa depinda de rezultatul unei instructiuni precedente, aflate nca n pipeline. Pentru eliminarea hazardelor pipeline se adopta structuri hardware si soft-ware adecvate cum ar fi planificarea pipeline dinamica sau o logica de predictie a ramurilor folosind asa numita tehnologie de executie speculativa/1/. Pipeline-ul mbunatateste performanta prin cresterea productivitatii de executie a instructiunilor si nu prin micsorarea timpului de exe cutie al unei instructiuni individuale care ramne neschimbat. Dupa cum s-a mentionat, acest cstig de productivitate si implicit de viteza a procesorului este datorat suprapunerii n timp a executiei mai multor instructiuni ntrun canal (sau mai multe) cu mai multe niveluri. Arhitectura superscalara n calculatoarele evoluate procesorul (sau microprocesorul) poate avea doua sau mai multe cai de executare a instructiunilor. Ca urmare, microprocesorul poate prelucra simultan doua sau mai multe parti ale programului ceea ce duce la micsorarea apreciabila a timpului total de executie a unui program. Evident, microprocesorul trebuie sa posede resursele hardware si software pentru a putea lucra n regim superscalar. mpartirea optima a programului n mai multe parti trebuie sa fie judicios condusa astfel nct sectiunile repartizate pe fiecare cale de procesare sa fie aproximativ egale sau sa fie executate n durate de timp comparabile. Conceptul de procesor superscalar a fost introdus de John Cocke. Primul sistem superscalar a fost calculatorul mainframe Control Data Corporation 6600 fabricat n 1964 pentru aplicatii stiintifice. Acest tip de calculatoare, alcatuite din opt unitati functionale erau cele mai rapide la vremea aceea. Arhitectura superscalara a fost adoptata si n constructia microprocesoarelor evoluate de tip Pentium sau similare, ceea ce a condus la reducerea numarului de cicluri de ceas pentru executia unei microinstructiuni tipice. Astfel
69
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
microprocesorul Pentium are doua cai de executie canalizata, iar microprocesoarele Pentium Pro si urmatoarele (Pentium 2, 3, 4) poseda mai multe niveluri n ierarhia de canalizare 8 . Astfel cipul Mobile Pentium 2 are doua canale de prelucrare cu cte 12 niveluri, ambele avnd posibilitatea sa execute instructiuni MMX, precum si o unitate integrata pentru operatii n virgula mobila pe 80 de biti. Fata de primele microprocesoare care necesitau mai multe cicluri de ceas pentru executia unei instructiuni, prin folosirea arhitecturii superscalare si a prelucrarii prin canalizare (pipeline), precum si a altor concepte hardware sau software moderne, (de exemplu, mai multe nivele cach sau conceptul RISC etc.) s -a ajuns ca microprocesoarele evoluate actuale sa execute mai multe instructiuni n fiecare ciclu de ceas, concomitent cu marirea frecventei ceasului! De exemplu, n cazul considerarii unui microprocesor cu un CPI (cicluri de ceas pe instructiune) egal cu 1 (adica un singur ciclu pentru o instructiune), un microprocesor superscalar (Pentium Pro) la 1000 MHz cu patru cai poate functiona la o viteza de vrf de patru miliarde de instructiuni pe secunda (deci rezulta un CPI = 0,25).
7.2. SISTEME DE MEMORIE. EVOLUTIE SI PERFECTIONARI Ca urmare a dezvoltarii tehnicilor microelectronice pe lnga perfectionarea unitatii centrale de procesare (microprocesorului), au fost obtinute progrese importante n dezvoltarea si perfectionarea si a altor componente hard din arhitectura sistemelor numerice cum ar fi blocurile de memorie, magistralele, sistemele de intrare/iesire, dispozit ivele periferice etc. Desi materialul semiconductor (siliciul), ct si tehnologiile folosite (n special cele de litografiere n tehnologia planara etc.) sunt aceleasi ca cele folosite pentru realizarea procesoarelor rapide, viteza de lucru a sistemelor de memorie ramne n urma vitezei UCP, cu att mai mult cu ct pentru obtinerea memoriilor de capacitati mari se folosesc n special DRAM-uri care au viteze mai mici de operare. O mbunatatire marcanta a performantelor sistemelor de memorie s-a obtinut pe baza principiului localizarii si ierarhizarii blocurilor de memorie, n special prin utilizarea memoriilor cach si a conceptelor de memorie virtuala etc. mbunatatiri recente n tehnologia DRAM (DRAM sincrone si tehnici corelate cu aceasta) au dus la o cres tere a largimii de banda a memoriei. Aceasta largime de banda, potential mai mare, a permis proiectantilor sa mareasca dimensiunea blocurilor de memorie cach mai putin dect ar fi fost normal n penalizarea de esec, asa cum se va arata n continuare. n cele ce urmeaza vor fi ilustrate cteva din inovatiile si perfectionarile recente n evolutia cip-urilor si n organizarea hardware si software a sistemelor de memorie.
Ierarhizarea memoriei. Memoria cach pentru translatare

Principiul localizarii datelor sta la baza optimizarii organizarii si functionarii sistemelor de memorie din calculatoare. Exista doua tipuri de localizari: 1) Localizare temporala, adica localizare n timp: daca se face referire la o anumita informatie (date memorate), este posibil ca aceasta sa fie din nou referita ct mai curnd. 2) Localizare spatiala, adica localizare n spatiu: daca se face referire la un obiect (informatie) din memorie, obiectele (sau datele) a caror adrese sunt nvecinate cu primul tind sa fie adresate ct de curnd.
Figura 7.2. Organizarea ierarhiei de memorie, cu cach si TLB.
Conceptul de canalizare a fost prezentat n subparagraful precedent (.10.2.1).
70 ____________________________________________________________________
7.3. SISTEME MULTIPROCESOR. SUPERCALCULATOARE n acest paragraf vor fi prezentate cteva consideratii generale asupra retelelor de microprocesoare, precum si asupra supercalculatoarelor cu procesare paralela prin folosirea unui mare numar de microprocesoare9 . Primul supercalculator si anume CDC 6600 a fost proiectat de Seymour Cray n 1963 si a fost realizat n anul 1964 de catre firma Control Data Corporation (CDC). n anul 1976 a aparut Cray-1 (proiectat tot de Seymour Cray), care la acea data a fost cel mai costisitor ( 20 milioane dolari) si cel mai rapid supercalculator (~160.000 operatii pe secunda) fiind destinat calculelor pentru programele stiintifice. Dezvoltarea spectaculoasa a microprocesoarelor, inclusiv pentru procesarea unor cuvinte de 16, 32 sau de mai multi biti, a atras atentia proiectantilor si producatorilor de supercalculatoare. ntr-adevar, chiar si un PC actual nzestrat cu microprocesoare de vrf (Pentium Pro sau Power PC etc.) atinge usor unele performante (viteza de procesare) comparabile sau chiar mai mari dect ale supercalculatoarelor din deceniile sapte sau opt ale secolului trecut. Totusi un PC nu poate fi comparat sau asimilat cu un supercalculator, care prezinta particularitati specifice legate mai ales de capacitatea de memorare foarte mare, de largime de banda mare a magistralei de date si capacitate foarte mare a dispozitivelor de intrare/iesire pentru transferul unor imense cantitati de date etc. Marirea capacitatii de calcul la supercalculatoare poate fi obtinuta fie prin proiectarea unor procesoare foarte performante dar si foarte scumpe sau prin conectarea n paralel a mai multor procesoare sau sisteme de calcul separate (microcalculatoare). Avnd n vedere ca dupa 1993 (cnd a fost lansat Pentium), microprocesorul este cel mai eficient procesor din punct de vedere al costului, este evident ca daca nu se poate procesa o sarcina de lucru (program) n partajare de timp pe un procesor cu un singur cip, atunci este mai eficienta utilizarea unui sistem multiprocesor care consta din mai multe procesoare construite fiecare pe cte un cip, dect construirea unui procesor de mare performanta cu ajutorul unor tehnologii speciale dar foarte scumpe. Multiprocesoarele utilizeaza sistemul de programe cu procesare paralela adica un program unic care este executat simultan pe mai multe procesoare. Pentru ca diferitele procesoare din sistem sa poata accesa datele comune, aceste proce-soare au un singur spatiu de adrese de aceea se mai numesc si procesoare cu memorie partajata. Acestea ofera programatorului un spatiu unic de adrese de memorie, care este folosit n comun de catre toate procesoarele. Procesoarele comunica prin variabile comune, partajate, aflate n memorie si toate procesoarele sunt capabile sa acceseze orice locatie de memorie prin instructiuni de ncarcare si memorare. Sistemele de multiprocesoare conectate printr-o magistrala unica au dimensiuni, n general, mici, cuprinznd pna la cteva zeci de procesoare. Traficul pe procesor si largimea de banda (a memoriei) determina numarul optim (si util) de procesoare dintr-un multiprocesor. Memoriile cach mai rapide detin copii ale datelor, att pentru reducerea timpilor de acces a datelor, ct si pentru reducerea traficului de date pe magistrala (unica) cu memoria principala. Posibilitatea de a mari numarul de procesoare este asigurata de modelul de interconectare n retea. Totodata, se obtine o micsorare a timpilor de acces, precum si o crestere a largimii de banda. Dupa cum se constata din figura 10.4,a, mediul de conectare magistrala se afla ntre procesoare si memoria unica, n timp ce pentru conectarea n retea memoria este atasata fiecarui procesor, iar mediul de conectare reteaua se situeaza ntre aceste noduri combinate. Pentru sistemele cu magistrala unica, mediul de comunicatie este folosit la fiecare acces la memorie, pe cnd n cazul sistemelor cu procesoare legate printr-o retea, acest mediu este folosit doar pentru comunicatia ntre procesoare.
Exista un numar imens de carti, articole si reviste de specialitate referitoare la sistemele multiprocesor si supercalculatoare, astfel nct cei care doresc sa aprofundeze aceste subiecte sunt invitati sa cerceteze aceste publicatii precum si pe Web la adresa www.mkp.com/cod 2e.htm. A se vedea, de asemenea, si lucrarile [65 67].
71
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
a)
b)
Figura 7.3. a Sistem multiprocesor cu o magistrala unica; b Organizarea unui multiprocesor cu conectare prin retea. Daca memoria fizica este mpart ita n module pozitionate lnga fiecare procesor, ca n figura 7.3,b, atunci se considera ca este distribuita . Polul opus al acestei configuratii este memoria centralizata, pentru care timpul de acces la o locatie fizica din memorie este acelasi pentru toate procesoarele, deoarece fiecare acces se face prin mediul de interconectare asa cum se vede n figura 7.3,a. Pentru interconectarea procesoarelor ntr-o retea exista numeroase topologii de retea. Criteriul de performanta urmarit este cresterea largimii d e banda totala a retelei. Un ansamblu procesor-memorie constituie un nod al retelei. Cea mai simpla retea este reteaua cu topologia de inel care conecteaza ntr-o retea inelara un numar de noduri actionate prin comutatoare de retea C (fig. 7.4).
Figura 7.4. Sistem multiprocesor cu topologie de interconectare n inel. Opusul topologiei inel l constituie reteaua cu interconectare totala. ntre aceste tipuri exista multe alte topologii adoptate de proiectanti si utilizatori (n functie de scopul urmarit si de costurile acceptate) cum ar fi, de exemplu, grila rectangulara, retele toroidale, retele cubic-rectangulare sau pe hipercub n -dimensional (cu N noduri) etc. Topologia retelei de interconectare constituie un factor important n constructia supercalculatoarelor care, actualmente, se pot defini ca sisteme multi-procesor pe scara larga (adica un sistem de procesoare paralele pe scara foarte mare) incluznd n retea ntre 100 si 10.000 de noduri (procesor plus memorie). Doua cai au fost abordate pentru realizarea de supercalculatoare sau sisteme de paralelism masiv: conectarea ntre ele a mai multor calculatoare sub forma unui sistem multicalculator cu schimb de mesaje ntre calculatoarele componente si multiprocesoare care pot fi extinse ca numar avnd memorie partajata. Sistemele multicalculator cunoscute si sub denumirea de clustere de calculatoare au fost folosite pe scara restrnsa10 datorita unor limitari a largimii de banda totale si a costurilor ridicate. ntr-adevar, costul de administrare (si exploatare) a unui cluster cu N noduri este aproape egal cu costul de administrare a N masini independente. n ceea ce priveste interconectarea, multicalculatoarele sunt conectate folosind magistrala I/E a calculatorului, pe cnd multiprocesoarele sunt conectate folosind magistrala de memorie a calculatorului acesta din urma avnd o largime de banda mult mai mare. n ceea ce priveste transferurile de date si executia instructiunilor n sistemele de procesare paralela se adopta terminologia si clasificarea diferitelor sisteme, introdusa de Flynn nca din anul 1969. Astfel, dupa aceasta clasificare se pot deosebi: 1. sisteme cu flux unic de instructiuni, flux unic de date (SISD S ingle Instruction stream, S ingle Data stream); acestea constituie sistemul uniprocesor;
10 Exemple de clustere de calculatoare: Sun Entreprise Cluster 6000 realizat cu 100 calculatoare de birou de tipul Ultra SPARC; IBM SP2 cu 32 noduri [47].
72 ____________________________________________________________________
2. sisteme cu flux unic de instructiuni, fluxuri multiple de date (SIMD S ingle Instruction stream, Multiple Data streams); 3. sisteme cu fluxuri multiple de instructiuni, flux unic de date (MISD Multiple Instruction streams, S ingle Data stream); 4. sis teme cu fluxuri multiple de instructiuni, fluxuri multiple de date (MIMD Multiple Instruction streams, Multiple Data streams). Multicalculatoarele sunt sisteme MIMD, la care comunicatia ntre proce-soarele componente se realizeaza prin transfer de mesaje prin intermediul unei magistrale de nalta performanta care leaga ntre ele mai multe noduri (fig. 10.6). Dupa cum se vede din figura 10.6 fiecare nod este format dintr-unul sau mai multe procesoare P, module de memorie M (partajate numai de procesoarele din nodul respectiv), dispozitive de intrare/iesire (I/E) care sunt n general discuri dure, precum si un procesor de comunicatie PC [65]. Procesoarele de comunicatie sunt conectate printr-o retea de comunicatie avnd diferite topologii (stea, arbore, inel grila, tor dublu, cub sau hipercub).
Figura 7.5. Structura generala a unui multicalculator.
7.4. REALIZARI RECENTE. DIRECTII DE DEZVOLTARE Tehnologiile informatice (I.T.) si comunicatiile digitale au cunoscut o dezvoltare uriasa mai ales n ultimele doua decenii (dupa 1990). Aceasta dezvoltare care are o dinamica uluitoare a avut loc ca urmare att a necesitatilor impuse de industrie si cercetare sau de perfectionare a tehnicilor mass-media, ct si a unor competitii tehnologice n care pe lnga aspectele pur economice au intervenit si unele aspecte politice, sociale sau militare. n domeniul dezvoltarilor hardware si software ale echipamentelor de calcul electronic amploarea si diversitatea inovatiilor si descoperirilor care au loc cu o frecventa tot mai ridicata nu pot fi inventariate n cteva rnduri sau pagini, de aceea n acest paragraf vor fi mentionate doar o parte din realizarile mai recente, precum si unele tendinte de dezvoltare. Cititorii interesati de informatii suplimentare se pot adresa la pagini Web, de exemplu, la www.mkp.com/ cod2e.htm. Pentru evaluarea obiectiva a performantelor diferitelor sisteme de calcul realizate de producatorii unor astfel de echipamente au fost elaborate asa-numitele teste benchmark , care sunt programe alese n mod special pentru a masura performanta. Perfor-mantele unui calculator nu sunt determinate numai de parametrii procesorului sau unitatii aritmetice si logice (UAL) cum ar fi frecventa ceasului, numarul de instructiuni executate ntr-o secunda, lungimea cuvntului procesat etc., ci si de caracteristicile celorlalte blocuri din sistem, cum ar fi memoria interna, memoriile cach, si memoria externa (disc), magistralele, largimea de banda a memoriilor sau a echipamentelor de intrare/iesire, sistemele de operare sau limbajele folosite etc. Pe lnga perfectionarile tehnologice aduse nucleului procesor care au condus la cresterea vitezei de lucru a acestora, eforturi deosebite s-au facut si pentru perfectionarea altor blocuri care puteau produce strangulari n viteza de lucru a
73
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
ntregului sistem, cum s-a aratat mai nainte, n cazul memoriilor, dispozitivelor I/E, sau magistralelor etc. n ultimul deceniu (dupa 1995) au fost obtinute dispozitive, module si sisteme cu performante remarcabile att n planul hardware, ct si n planul software si al organizarii ierarhiilor de memorie. Eforturi sustinute au fost facute pentru perfectionarea memoriei DRAM, cu variantele CDRAM (memorie DRAM cu cach), memoria DRAM sincrona (SDRAM), Enhanced DRAM (EDRAM), EDO RAM precum si Rambus DRAM (RDRAM)11 . Asemenea tipuri de memorii cu valori mari ale largimilor de banda au fost si sunt folosite mpreuna cu procesoarele evoluate fabricate de Intel (Pentium Pro, Pentium 3 si 4), AMD si de alti producatori. n particular, chipset-urile cu Pentium (P4 ) au fost nzestrate cu memorii RDRAM (Rambus DRAM), dar pretul ridicat al acestora din urma a scazut atractivitatea chipset-ului ceea ce a condus la o slaba vnzare a lui P 4 . Problema a fost rezolvata prin utilizarea, ncepnd cu anul 2002, a noilor tipuri de memorii si anume chipurile Double Data Rate SDRAM prescurtat DDR care mareste de cca doua ori latimea de banda. Cele mai uzuale DDR-SDRAM utilizate n prezent sunt cunoscute sub forma cipurilor (de memorie) PC 1600, PC 2100 si PC 2700. Acestea au rate care corespund vitezelor de 200, 266 si 333 MHz pe secunda si sunt cunoscute, de obicei, ca DDR 200, DDR 266 si DDR 333. n cazul memoriilor PC 133, latimea de banda se mareste de 2,5 ori prin folosirea conceptului DDR. Firma SIS (din Taiwan) a fost primul fabricant de chipset-uri care a oferit suport pentru DDR-333 (la nceputul anului 2002) iar apoi firma Kingmax a fabricat primele DDR 400 (533 MHz Date-Rate) utilizate cu Pentium 4, inclusiv la P4 -M (pentru notebook-uri si alte calculatoare mobile). Memoriile DDR prezinta avantajul unui pret mai mic, dar n ceea ce priveste performantele ele nu se ridica la cele atinse de memoriile Rambus DRAM (sincrone). Astfel n testele efectuate cu procesorul P4 memoriile RDRAM, n perechi de rimm-uri PC 800 si PC 1066, au oferit cote de transfer de 3,2 Gb pe secunda si respectiv de 4,2 Gb pe secunda, spre deosebire de chipset-urile DDR PC 100 (266 MHz) si PC 2700 (333 MHz) care ofera doar 2,1 Gb/s si respectiv 2,7 Gb/s. Rezulta, ca daca se doreste un sistem mai performant cu P4 este necesar sa se plateasca un pret ceva mai mare, dar rezultatele obtinute vor justifica aceste costuri. De mentionat aici si chipset-ul PC 2400, care contine o memorie R-DRAM ce lucreaza la o frecventa de 800 MHz, fata de preconizatele DDR-400 care pot lucra la o frecventa de 400 MHz, dar au un pret mai mic 12 . Cresterea gradului de integrare, deci al numarului de componente pe cip, a permis obtinerea unor module (cip -uri) de memorie (DRAM) de capacitati foarte mari, si a unor procesoare (microproce-soare) performante care, de asemenea, pot ngloba mai multe milioane de tranzistori pe cip, gratie litografiilor submicronice. Performantele microprocesoarelor si ale cipset-urilor care nglobeaza memorii si procesoare evoluate (Pentium, G 4 etc.) au fost obtinute si prin abordarea unor proceduri software spectaculoase, daca nu chiar revolutionare, mai ales n ceea ce priveste rezolvarea problemelor de grafica pe calculator (programe 3D) care necesita un volum mare de operatii, sau pentru aplicatii multimedia etc. Cteva din asemenea abordari si solutii software vor fi expuse n conexiune cu dezvoltarea tehnologiilor hardware care n ultimul deceniu (dupa 1995) au capatat o dezvoltare fara precedent. Dupa 1990 n productia de microprocesoare si calculatoare pe 32 sau 64 biti pe lnga firmele Intel si Motorola au intrat n competitie companiile AMD, IBM, Cyris, HewlettPackard si IDI (cu filiala Centaur Technology). Advanced Micro Device (AMD) a devenit cel mai puternic concurent pentru Intel cu productia sa de microprocesoare ncepnd cu generatiile 5 si 6 (din seria Pentium). Folosind cip-uri bazate pe nuclee RISC, firma AMD a adaugat, la microprocesoarele sale, instruc-tiuni grafice 3D extinse n setul de comenzi, nainte ca Intel sa lanseze pe piata microprocesorul Pentium III.
Toate aceste tipuri de memorie au fost descrise n .10.3.3. Se considera ca memoriile DDR mai au nca nevoie de perfectionari pentru a atinge nivelul performantelor actualelor R-DRAM -uri dar pretul mai mic al primelor s-ar putea sa conduca la nlocuirea totala a memoriilor R-DRAM.
12
11
74 ____________________________________________________________________
n ianuarie 1997, firma Intel a lansat primul microprocesor Pentium cu mbunatatiri MMX, (cu instructiuni pentru aplicatii multimedia) care, n timpul dezvoltarii, a purtat numele de cod P55C. Primul dintre aceste cip-uri, pe care Intel l-a numit oficial Pentium Processor with MMX Technology (Procesor Pentium cu tehnologie MMX), opera la 166 sau 200 MHz, cu magistrala externa de 66 MHz. Modelul de baza al microprocesorului Pentium MMX este identic cu cel al microprocesorului P54C Pentium, cu doua diferente importante. Asa cum sugereaza si numele, noul cip recunoaste setul de instructiuni MMX, care sunt tratate asemanator cu instructiunile pentru coprocesor. n plus, Intel a dublat dimensiunea memoriei cach primare integrata n cip, ajungnd la 32 KB. n comparatie cu Pentium Pro, procesorul evoluat P4 fabricat de Intel contine cca. 55 milioane de tranzistori, integrati pe cip. Conducatorii companiei Intel afirma ca pna n anul 2007 ca urmare a generalizarii tehnologiilor nanometrice (litografie la 40-50 nanometri) se vor produce microprocesoare care vor include cca. un miliard de tranzistori pe cip [70]. n ultimii ani (dupa anul 2000) ritmurile de producere a microprocesoarelor din ce n ce mai performante au crescut foarte mult. Astfel, dupa elaborarea diverselor tipuri de Pentium n tehnologiile de 0,25 m si 0,18 m, firma Intel a realizat, n 2002, primele procesoare Xeon destinate serverelor avnd gradele de viteza de 1,8 GHz, 2 GHz si 2,2 GHz fabricate prin litografia de 0,13 m si apelnd la tehnologia Hyper-Threading. Pentru implementarea tehnologiilor Hyper-Threading sunt necesare sisteme de operare perfectionate cum este Windows XP (mai putin Windows 2000 si n nici un caz Windows 98 sau mai vechi). Evident pentru obtinerea unor performante superioare se folosesc memorii R-DRAM, astfel nct cel mai performant system se poate rezuma prin combinatia:
P 4 + R-DRAM + Hyper-Threading.
Celelalte companii aflate n competitie cu Intel (AMD, HP, Apple etc.) au adoptat tehnologii Hyper-Threading precum si procese litografice evoluate (folosind ultravioletul ndepartat etc.) realiznd procesoare care lucreaza n domeniul 1 2,6 GHz (se pot mentiona aici: Duron la 1,1 GHz, Athlon XP 1900+ si Athlon XP 2800+ de la AMD, Power PC, Power Mac G3 , Power Mac G4 de la Apple si Motorola etc.). n ceea ce priveste evolutiile viitoare se preconizeaza marirea frecventei nucleului microprocesor pna la 8 10 GHz prin folosirea att a litografiilor nanometrice, ct si a tranzistorilor de tip nou (CMOS Three Gate) lucrnd la frecvente de pna la 300 GHz, sau a tranzistorilor nanometrici care sa opereze pe baza unor principii noi la frecvente de ordinul terahertilor. Succese importante s-au obtinut si n domeniul procesarii optice a informatiei, a comunicatiilor optice si a mediilor de stocare optica (discuri optice ce pot nmagazina peste 100 GB, sau discuri holografice etc.) n locul Floppy discurilor (sau dischetelor) de 3,5 inci si 1,44 MB) se folosesc pe scara tot mai larga CD-ROM -uri inscriptionabile (mediile CD-RW sau CD-MRW), iar mai recent, DVD-urile inscriptionabile care cstiga tot mai mult teren. n ncheiere se vor prezenta cteva date referitoare la realizarile recente n domeniul superalculatoarelor care sunt sisteme multiprocesor cu procesare paralela. Performantele supercalculatoarelor se masoara cu ajutorul unor teste speciale (benchmark-uri) care permit ierarhizarea acestora n asa-numitul TOP500 ce cuprinde primele 500 de supercalculatoare din lume. Testul principal propus de Linpack (denumit si test Linpack) consta n rezolvarea unui sistem de ecuatii liniare foarte dens care sa duca la rezultate apreciabile n timpi ct mai scurti. De la primul supercomputer Cray-1, capabil sa efectueze 160 milioane de operatii cu virgula mobila pe secunda (160 megaflops) si cu o memorie principala de 8 megabytes, s-a ajuns la supercomputere care pot calcula pna la 40 de trilioane de operatii cu virgula mobila pe secunda (40 teraflops) cum este cazul lui Earth Simulator de la NEC Japonia. n continuare vor fi prezentate cteva caracteristici ale unor supercomputere care sunt incluse n recentul TOP 500 (din noiembrie 2002), clasament care se face de doua ori pe an. Supercomputerul Cray T 3E-1200 care ncorporeaza 1900 de procesoare a fost instalat n incinta guvernului american n anul 2001. El este capabil de o performanta de 1,1 teraflops. Procesoarele folosite au o frecventa maxima de 675 MHz, fiecare unitate de procesare putnd dispune de 256 sau 512 MB de memorie primara. Toate procesoarele sunt de 64 de biti fiind interconectate n noduri de cte 16 procesoare.
75
ANCA GHEORGHIU_______________________
INFORMATICA
Supercomputerul ASCI White, instalat n laboratoarele din Los Angeles SUA, are n compunerea sa trei sisteme: White, Frost si Ice. Cel mai puternic dintre acestea este sistemul White care contine 8192 procesoare grupate n 512 noduri fiecare cu cte 16 procesoare IBM RS6000 SP Power 3 capabile sa ruleze la 375 MHz. Blocul White ofera o performanta de peste 12 teraflops (conform IBM). Sistemele Frost si Ice contin 68 si respectiv 28 de noduri. n total, suprcomputerul ASCI White contine 9728 de procesoare Power 3. Memoria totala RAM a lui ASCI White este de 6 TB, iar capacitatea totala de memorie externa este asigurata de asa-numitul IBM Total Storage 7133 Serial Disk System care poate memora 160 TB de date. Cel mai puternic supercomputer este, la ora actuala, Earth Simulator-Simulatorul Pamntului, care are ca scop ntelegerea si previziunea schimbarilor globale ale climei, precum si studiul placilor tectonice si a cutremurelor etc. Construit de compania japoneza NEC (Nippon Electric Company), supercalculatorul Earth Simulator este instalat n orasul Kanagawa, lnga Tokyo, la Marine Science and Technology Center. Conform specialistilor NEC Earth Simulator poate executa maxim 40 teraflops, performanta rezultata n urma aplicarii testelor Linpack. El este echipat cu 5120 de procesoare (fabricate de NEC). Fiecare procesor ruleaza la 500 MHz, este capabil de 8 gigaflops si dispune de 2 GB de memorie, astfel nct sistemul contine, n total, 10 terabytes de memorie. Earth Simulator ofera o latime de banda interna de 16 GB/s. Procesoarele sunt structurate n 640 de noduri, fiecare nod dispunnd de 8 procesoare si 16 GB de memorie. Supercomputerul este instalat n 320 de cabinete fiecare continnd cte doua noduri, deci 16 procesoare. Acestea sunt asezate n jurul a 65 cabinete (de culoare verde) care contin componentele ce asigura interconectarea nodurilor. Matricile cu discuri pentru memoria externa sunt grupate n alte cabinete de culoare alba. Tot sistemul este izolat complet de mediul nconjurator. De asemenea, este izolat electromagnetic si mecanic fiind suspendat pentru a fi protejat antiseismic. Racirea supercomputerelor este asigurata prin sisteme de racire si remprospatare cu aer. Crearea lui Earth Simulator de catre japonezi ia ambitionat pe americani care promit o revenire n forta pe primul loc ntr-un viitor apropiat. Astfel IBM care este considerat lider n acest domeniu a anuntat ca n 2004 si 2005 vor fi create supercomputerele ASCI Purple si respectiv Blue Gene/L. Conform IBM ASCI Purple va fi capabil sa execute peste 100 teraflops, iar Blue Gene/L va asigura 367 teraflops. Supercomputerul ASCI Purple va fi compus din sisteme IBM e-Server care vor ncorpora 12544 de procesoare Power 5 si capacitati de stocare apreciabile. Blue Gene/L va ncorpora 130.000 de procesoare si va rula pe Linux. Exista, de asemenea, si alte multe proiecte de supercomputere (n alte tari) dintre care se poate mentiona, de exemplu, supercomputerul SGI Origin 3800 proiectat de Silicon Graphics Technology (SGI) din Cambridge pentru a sustine proiectul COSMOS de studiere a originii universului.
76 ____________________________________________________________________
BIBLIOGRAFIE RECOMANDATA:
/1/ Anca Gheorghiu Programarea calculatoarelor electronice, Editura Victor, Bucuresti, 2003 /2/ ***-colectia revistei Chip (1999 2003) /3/*** www.microsoft.com /4/*** www.infoiasi.ro /5/ N. J. Muller, Enciclopedia Internet, Editura Tehnica, Bucuresti, 2002. /6/ *** - colectia revistei PC-WORLD (1999-2003) /7/ *** www.linux.go.ro
77

INFORMATICA

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INFORMATICA

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI

Conf. Univ. Dr. Anca Gheorghiu

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _________________________FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE________________________

______________________________________________________________________________ MANUAL PENTRU NVATAMNT LA DISTANTA

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _________________________FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE________________________

TEMA I. INTRODUCERE N LUMEA CALCULATOARELOR.

Informatica Tehnologie informatica Tehnologia informatiei Cultura informatica

Hardware Software Peopleware

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _________________________FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE________________________

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _________________________FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE________________________

______________________________________________________________________________ MANUAL PENTRU NVATAMNT LA DISTANTA

si prin tabelul de adevar reprezentat n tabelul 1.2.

1.3.4 1.3.5 1.3.6

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _________________________FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE________________________

______________________________________________________________________________ MANUAL PENTRU NVATAMNT LA DISTANTA

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _________________________FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE________________________

1 , urmatoarea pozitie, care 10

1 s.a.m.d. Astfel orice numar zecimal poate fi 100

ci sunt cifre (coeficienti) exprimate n baza b a numarului considerat.

Nb = cn 1b n 1 K c2b 2 + c1b1 + c0b 0

Nb = ()[cn 1b n 1 + cn 2b n 2c1b1 + c0b0 + c 1b 1 + K + c mb m ],

ci sunt exprimati n baza b iar:

______________________________________________________________________________ MANUAL PENTRU NVATAMNT LA DISTANTA

452 ,35 = 4 10 2 + 5 101 + 2 10 0 + 3 10 1 + 5 10 2

452 ,35 = 400 + 50 + 2 + 0,3 + 0,05 .

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _________________________FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE________________________

binar 110101 = zecimal 53.

101.011 = 1 2 2 + 0 21 + 1 2 0 + 0 21 + 1 22 + 1 2 3 = = 4 + 0 + 1 + 0 + 0,25 + 0,125 = 5,375 .

binar 101.011 = zecimal 5,375.

0,1111 = 0 20 + 1 21 + 1 22 + 1 2 3 + 1 2 4 = = 0,5 + 0 ,25 + 0,125 + 0 ,0625 = 0,9375 .

1 = 65535 ; un cuvnt de 32 biti permite reprezentarea ntregilor ntre 0 si 2 1 = 4294967295 ;

Alte sisteme de numeratie cu diferite baze sunt ilustrate n tabelul 1.7.

______________________________________________________________________________ MANUAL PENTRU NVATAMNT LA DISTANTA

Caractere speciale (SP) spatiu ! # $ % & ( ) * + , . / 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 : ; < = > ?

Caractere (litere) mici a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z {

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _________________________FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE________________________

NTREBARI SI TESTE GRILA

______________________________________________________________________________ MANUAL PENTRU NVATAMNT LA DISTANTA

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _________________________FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE________________________

TEMA II ELEMENTE HARDWARE ALE CALCULATOARELOR.

______________________________________________________________________________ MANUAL PENTRU NVATAMNT LA DISTANTA

Clasificare generala (dupa capacitate si viteza de lucru)

Clasificare dupa generatie

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _________________________FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE________________________

Figura 2.3. Structura Unitatii Centrale de Procesare (UCP).

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _________________________FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE________________________

______________________________________________________________________________ MANUAL PENTRU NVATAMNT LA DISTANTA

Figura 3.2.. Caile de intrare si de iesire a datelor la un sistem numeric.

Port intrare Port intrare Port intrare

Unitate de prelucrare a informatiei

Port iesire Port iesire Port iesire

Magistrala de date RAM

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _________________________FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE________________________

______________________________________________________________________________ MANUAL PENTRU NVATAMNT LA DISTANTA

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _________________________FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE________________________

______________________________________________________________________________ MANUAL PENTRU NVATAMNT LA DISTANTA

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _________________________FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE________________________

______________________________________________________________________________ MANUAL PENTRU NVATAMNT LA DISTANTA

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _________________________FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE________________________

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _________________________FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE________________________

NTREB ARI SI TESTE GRILA

______________________________________________________________________________ MANUAL PENTRU NVATAMNT LA DISTANTA

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _________________________FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE________________________

______________________________________________________________________________ MANUAL PENTRU NVATAMNT LA DISTANTA

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE