aca Daniel Grupa B2, Anul 1

Fi de lectur Un veac de singuratate G.G.Marquez

Romanul Un veac de singuratate de G.G.Marquez, supranumit si roman al generatiilor reprezinta apogeul marelui maestru. Precum alte opere de ale sale, Un veac de singuratate cuprinde elemente magice (oprirea timpului, spatiului, realitatii si fantasticului). Roman plin de magie, alchimie, fantastic, prorociri si ghicitori... parea a fi un basm...dar este o problema, pe care nu o pot rezolva eroii romanului - singuratatea. Singuratatea-virtute mostenita, semn al familiei si blestem al neamului Buendia, dar noi vedem, ca membrii familiei nu sunt cuprinsi deodata de aceasta virtute, ci dupa diferite situatii reale. Pe parcursul intregului roman, in fata ochilor nostri trec sase generatii ale familiei Buendia, fiind descrise pe fragmente (autorul incearca sa ignore firescul, incercind sa arate firescul fantastic, fapt ce m-a impresionat), care imi aduc aminte de catrenele lui Nostradamus. Marquez incearca sa trateze realitatea ca pe o gangrena, accentuand atentia pe orice treapta mediocra a societatii, precum si inutilitatea existentei individului. Romanul incepe cu fondatorii neamului Buendia, Jose Arcadio si Ursula, care erau veri. Semenii lor se temeau, ca Ursula va naste vreun copil cu coada de porc. De acest posibil pericol stie doar Ursula, iar Jose Arcadio, nu vrea sa creada in asa prostii. Pe parcursul casniciei sale, Ursula se incapatineaza sa se apropie fizic de Jose Arcadio, ramanad virgina pana in momentul in care Prudencio Aguilar pierde lupta de cocosi in fata cocosului lui Jose Arcadio.Furios, Jose Arcadio pleaca acasa dupa sulita si il ucide pe Prudencio, iar mai apoi cu aceeasi sulita o ameninta pe Ursula ca sa-si indeplineasca indatoririle de sotie.Totul parea a fi bine, insa Jose Arcadio impreuna cu alti douazeci de barbati voinici parasesc satul cu scopul de a scapa de persecutiile fantomei lui Aguilar (sacrifica toti cocosii sai si ingroapa sulita). Doi ani de peregrinari inutile au mers ei, ridicand munti, hoinarind prin mlastini, pana cand si-au pus baza pe malul unui rau, infiintand astfel Macondo. Jose Arcadio este cuprins de o sete de cunoastere, uimit de lucruri fabuloase pe care le aduc in sat o data pe an tiganii: un magnet urias, o lupa, chestii de navigatie; de la seful lor, Melchiade, el afla secretele alchimiei luptand astfel impotriva unei imaginatii bolnave. Intorcandu-se la normal, impreuna cu alti vecini este

preocupat de aspectul satului (pavarea drumurilor). Viata in Macondo este patriarhala, decenta si fericita. Nici cimitir nu aveau pentru ca nu murise nimeni. Ursula intreprinde o afacere prospera cu animalute si pasari din zahar, dar cu venirea de nicaieri a Rebecai in casa Buendia, care devine fiica lor adoptiva incepe in Macondo epidemia insomniei, iar mai apoi cade napasta celei de-a doua epidemii, cea a amneziei. Toti traiesc intr-o permanenta realitate alunecoasa, uitand denumirea obiectelor. Ei decid sa denumeasca orice obiect, insa, se tem ca odata cu trecerea timpului sa nu uite cumva de utilizarea lui. Jose Arcadio intentioneaza sa contruiasca masina memoriei, dar tiganul Melchiade il salveaza pe el precum si pe toti ceilalti cu licoarea sa, de aceasta epidemie. Dupa prorocirea sa, Macondo era sortit distrugerii, iar pe ruinile sale va fi un stralucitor oras cu case mari din sticla, in care nu va ramine nici urma de neamul Buendia. Jose Arcadio nu vrea sa creada: Buendia va exista mereu. Melchiade ii face cunostinta cu o alta inventie, care avea sa joace un rol hotarator in soarta sa. Cea mai cutezatoare idee a lui Jose Arcadio era dagherotipul, cu ajutorul caruia sa-l prinda pe Dumnezeu, ca sa demonstreze stiintific existenta sa. La urma urmei, Buendia innebuneste si sfarseste prin a fi legat de castanul din ograda. Intaiul nascut, numit precum tatal sau, Jose Arcadio, si-a satisfacut agresivitatea sexuala. El pierde anii din viata in nenumarate calatorii. Al doilea fiu, Aureliano, cam neindeminatic si vested, prinde mestesugul aurului. In acest timp, satul creste, se transforma intr-un oras provincial, are corregidor, preot, bordelul Catarin. Imaginatia lui Aureliano este tulburata de imaginea fetitei Remedios. Iar Rebecca si cealalta fiica a Ursulei, Amaranta, se indragostesc de italianul maestru in asamblarea pianului, Pietro Crespi. Au loc certuri aprinse, arde gelozia, dar in cele din urma Rebeca ii da ascultare masculului alfa, Jose Arcadio, care dupa ironia sortii este cuprins de viata familiara banala cazand la picioarele sotiei sale. Rebeca se inchide in casa. Cand Remedios moare in timpul nasterii, Aureliano, deprimat si amagit de sperante, cade intr-o pasiva, singuratica situatie. In ciuda acestui fapt, mahinatiile socrului corregidor cu campania sa electorala, il obliga sa lupte de partea liberalilor, chiar daca politica ii pare abstracta. Razboiul ii faureste caracterul, dar ii goleste sufletul, intrucat, practic lupta pentru interesele nationale demult s-a transformat intr-o lupta pentru putere. Nepotul Ursulei Arcadio, invatatorul numit in anii de razboi conducatorul satului Macondo, se comporta ca un tiran, iar printr-o alta schimbare a puterii in oras este impuscat de conservatori. Aureliano Buendia devine comandantul suprem al puterilor revolutioniste, dar treptat intelege ca se lupta doar din mandrie si hotaraste sa termine razboiul, ca sa se elibereze. In timpul semnarii pacii, el incearca sa se sinucida, dar inutil. Atunci el se intoarce in casa parintilor sai, apucandu-se de vechiul mestesug, cel al aurului, renuntand la pensia pe viata.

Macondo se civilizeaza: cai ferate, lumina, cinematograf, telefon, iar impreuna cu toate astea s-a napustit o avalansa de straini. Si asa acest colt de rai s-a transformat in ceva asemanator cu un balci si o casa publica. Ducand schimbari dezastruoase, colonelul Aureliano Buendia, multi ani se ferise de societate, simtind o vina si un regret in faptul ca incheiase razboiul. El are saptesprezece copii de la saptesprezece femei, iar cel mai mare care nici nu implinise nici treizeci si cinci de ani, moare intr-o zi. Sortit singuratatii, el moare langa maretul castan. Ursula, cu o neliniste in suflet supravegheaza progeniturile demente precum si caderea neamului Buendia (razboiul, cocosii de lupta, femeile usoare si ideile stupide). In ultimii ani Ursula umbrita de lupta sa cu Fernanda, hangita fara inima, isi creeaza numele pe baza minciunilor si fatarniciei. In acest oras pierdut, acoperit de praf, dupa moartea mamei se intoarce Jose Arcadio, fiul Fernandei si il gaseste in casa natala pe nepotul nelegitim, Aureliano Babiloniu. Pastrindu-si demnitatea apatica si manierele aristocratice, isi dedica timpul jocurilor ratacitoare, iar Aureliano incearca in camera lui Melchiade sa descifreze versurile de pe pergamente avand progrese cu limba sanscrita. Venind din Europa, unde si-a facut studiile, Amaranta Ursula devine obsedata de visul de a renaste Macondo. Desteapta si energica, ea incearca sa aduca la viata orasul, dar in zadar. Aureliano devine din ce in ce mai atras de matusa sa. Tanara pereche asteapta un copil. Amaranta Ursula spera ca el este sortit sa renasca neamul si sa-l curete de blestemul singuratatii. Bebelusul, primul si ultimul din neamul Buendia nascut la o perioada de 100 de ani, conceput din dragoste, se naste cu coada de porc, iar Amaranta Ursula moare de hemoragie. Ultimul din deamul Buendia este sortit mortii de a fi mancat de furnicile rosii, invadandu-i casa. Cu toate acestea, Aureliano citeste din pergamentele lui Melchiade istoria familiei Buendia, afland ca nu ii este dat sa iasa din camera, iar daca o va face orasul va fi sters de pe fata pamantului de un uragan. Romanul sau este o noua Biblie, in care sunt infatisate toate pacatele omenesti. Ca si in Biblie, pentru pacate trebuie sa fii pedepsit. Autorul aduce severa sentinta cenusie, monotonie si rutina. Aceasta este sentinta creatorului pentru infaptuirea nebuniei, pentru ani de pacatuire si imoralitate, pentru toate cele facute in scopul profitului. Si aceasta sentinta suna in felul urmator: cci seminiilor osndite la un veac de singurtate nu le era dat o a doua ans pe pmnt.