Chiar acuma, cnd scriu, ca si cnd as urla, Eu i stiu si i simt, ptimind undeva.

Ne-amintim, si de ei, dup lungi sptmni Fii btrni ce suntem, cu printii btrni Dac lemne si-au luat, dac oasele-i dor, Dac nu au murit tristi n casele lor... ntre ei si copii e-o prsil de cini, Si e umbra de plumb a preazilnicei pini.