Johann Gregor Mendel (n. 20 iulie 1822 d.

. 6 ianuarie 1884) a fost clugr augustinian i cercettor tiinific, cunoscut ca fondator al geneticii.

Primele experiente de hibridare la diferite specii de plante au fost incepute de G. Mendel in anul 1857 in gradina manastirii din Brunn ( astazi, Brno din Slovacia ). El a efectuat incrucisari la numeroase specii de plante ca: Pisum, Phaseolus, Zea, Anthirhinum, Melandrium, Verbascum, Hieracium etc., preferand in mod deosebit mazarea care ofera o serie de avantaje. In anul 1865 prezinta rezultatele experimentale si concluziile la care a ajuns la doua conferinte ale Societatii de Istorie Naturala din Brunn. In anul urmator, comunicarile au fost publicate intr - o lucrare de 48 pagini in analele societatii, sub titlul - Cercetari privind hibridarea plantelor. Desi rezultatele cercetarilor lui G. Mendel au fost publicate intr - o revista de prestigiu si de mare circulatie, nu au produs senzatie in lumea biologilor de atunci care, pe de o parte, nu au putut sesiza esenta si importanta descoperirilor, iar pe de alta parte, G. Mendel era considerat un cercetator amator. Astfel, concluziile sale au ramas necunoscute pana in anul 1900 cand au fost redescoperite si ridicate la rangul de legi ale ereditatii, moment care dateaza aparitia geneticii ca stiinta.

In conceptia geneticii clasice caracterele mendeliene ( calitative ) sunt acelea care prezinta fenotipuri distincte ( contrastante ) si sunt controlate de gene majore ( mendeliene ) dupa regula o gena - caracter. ( conditionare monogenica ). Unele gene au efecte pleiotropice adica, o gena controleaza simultanmai multe caractere calitative, ceea ce reprezinta, evident, o abatere de la regula generala. In prima generatie toate plantele hibride sunt uniforme avand acelasi fenotip. In a doua generatie hibrida, caracterele calitative segrega in clase discontinui, cu fenotipuri distincte si usor detectabile, datorate ambelor alele. Marea majoritate a caracterelor calitative au heritabilitatea mare, fiind putin influentate de mediu. Aceasta confera selectiei posibilitati mari in detectarea indivizilor cu caracterele nedorite.

Thomas Hunt Morgan (25 septembrie 1866 Lexington, Ke ntucky 4 decembrie, 1945) , biolog i genetician american.

A studiat embriologia la Universitatea John Hopkins, unde a obinut Diploma de absolvire n 1891. ntre 1904 i 1928 a fost profesor dezoologie experimental la Universitatea Columbia, unde l-a preocupat teoria lui Gregor Mendel privind legile ereditii. n acest scop a studiat, n special, variaiile fenotipice la musculia de oet Drosofila melanogaster. nfptuind experimente de nmulire i analize citologice pe aceasta, mpreun cu fotii si studeni Alfred Henry Sturtevant, Calvin Blackman Bridges i Hermann Joseph, Muller a artat c i cromozomii se comport ntr-un mod foarte apropiat de modul n care Mendel credea c genele se separ si se grupeaz n mod aleator. Morgan a mai descoperit c, pentru multe trsturi caracteristice, genele sunt aranjate liniar pe fiecare cromozom. Ca urmare, Morgan i coechipierii si au creat hri de cromozomi liniari n care fiecrei gene i este atribuit o poziie specific. Rezultatele acestor cercetri au fost publicate n lucrareaMecanismul Ereditii Mendeliene (1915), o carte care a reprezentat un pas important n dezvoltarea geneticii moderne. Morgan a continuat munca experimental, demonstrnd n lucrarea Teoria Genelor (1926) c genele sunt grupate, i c alelele (perechi de gene care determin aceleai trsturi) se interschimb, sau se intersecteaz n acelai grup. n 1933, Morgan a primit Premiul Nobel pentru Medicin, pentru contribuiile sale majore n domeniul geneticii, i anume pentru c a demonstrat c cromozomii sunt suportul fizic al informaiei genetice. Ca urmare a lucrrilor sale, Drosophila melanogaster a fost adoptat ca organism model n genetic.

Acest proiect a fost realizat de Stefan Laurentiu

Bibliografie: http://ro.wikipedia.org/wiki/Thomas_Hunt_ Morgan http://www.scritube.com/biologie/GREGORMENDEL-FONDATORUL-GENET22976.php http://ro.wikipedia.org/wiki/Gregor_Mendel