Thomas Hunt Morgan

Thomas Hunt Morgan (n. 25 septembrie 1866,[6][7][8][9][10][11]

[12] Lexington, Kentucky, Comitatul Fayette, Kentucky, SUA[13] – d. 4
decembrie 1945,[13][6][7][8][9][10][11][14][12] Pasadena, SUA) a fost
un biolog și genetician american.

A studiat embriologia la Universitatea Johns Hopkins, unde a

obținut Diploma de absolvire în 1891. Între 1904 și 1928 a fost profesor
de zoologie experimentală la Universitatea Columbia, unde l-a
preocupat teoria lui Gregor Mendel privind legile eredității. În acest
scop a studiat, în special, variațiile fenotipice la musculița de oțet
Drosophila melanogaster. Înfăptuind experimente de înmulțire și
analize citologice pe aceasta, împreună cu foștii săi studenți Alfred
Henry Sturtevant, Calvin Blackman Bridges și Hermann Joseph, Muller a
arătat că și cromozomii se comportă într-un mod foarte apropiat de
modul în care Mendel credea că genele se separă și se grupează în mod
aleator.

Morgan a mai descoperit că, pentru multe trăsături caracteristice,

genele sunt aranjate liniar pe fiecare cromozom. Ca urmare, Morgan și
coechipierii săi au creat hărți de cromozomi liniari în care fiecărei gene
îi este atribuită o poziție specifică. Rezultatele acestor cercetări au fost
publicate în lucrarea Mecanismul Eredității Mendeliene (1915), o carte
care a reprezentat un pas important în dezvoltarea geneticii moderne.
 Morgan a continuat munca experimentală, demonstrând în
lucrarea Teoria Genelor (1926) că genele sunt grupate, și că alelele
(perechi de gene care determină aceleași trăsături) se interschimbă, sau
se intersectează în același grup.

În 1933, Morgan a primit Premiul Nobel pentru Medicină pentru

contribuțiile sale majore în domeniul geneticii, și anume pentru că a
demonstrat că cromozomii sunt suportul fizic al informației genetice. Ca
urmare a lucrărilor sale, Drosophila melanogaster a fost adoptată ca
organism model în genetică.

A mai fost distins cu Medalia Darwin, în 1924 și Medalia Copley, în

1939.