Sf. Maxim Marturisitorul

Sfantul Maxim Marturisitorul (580-662) si tovarasii sai intru martiriu: papa Martin, Anastasie Monahul, Anastasie Apocrisiarul »Vieti” — actele procesului — documentele exilului ‘Traducere gi prezentare diac. Ioan I. 1e8 jr DEISIS Sibiu 2004Colectia Philosophia christiana ‘Seria Hagiographica Lector si coperta ‘Tehnoredactor si corect faria-Cornelia Ie jr © Dass ISBN 973-9344-97-6 Studiu introductiv I. ,Vietile” Sfintului Maxim Marturisitorul: probleme si lumini Gratie curentului neopatristic din prima jumatate a secolului XX — in primul rand prin traducerile, studiile si Liturghia cosmicé#, monografia fundamental pe care i-a dedicat-o in 1941 Hans Urs von Balthasar (1905-1988) — opera Sfantului Maxim a inceput si fie dezgropata si valo- rificat& tot mai mult in teologia contemporani. Astfel, dincolo de un autor de scrieri monahale si de opuscule hristologice antimonotelite, Sfantul Maxim a aparut drept culmea gindirii patristice a Bisericii vechi, cel care a reusit si sintetizeze vizionar toate curentele duhovnicesti si teologice ale epocii patristice intr-o perspectiva hristocentric& grandioasi extinsi la dimensiuni cosmice. Despre aceast& ampli redescoperire cu multiplele ei fatete si interpretari care constituie fenomenul ,maximologiei” moderne s-a putut serie recent o monografie speciala*. Prin eforturile monumentale ale parintelui profesor Dumitru Stiniloae 1H U. von BALTHASAR, Kosmische Liturgie, Freiburg i. Br., 1941, ed. Il, Einsiedeln, 1961. * A. Nicuots, Byzantine Gospel. Maximus the Confessor in Mod- cern Scholarship, Edinburgh, 1993. Cea mai recentd gi comod& prezentare de sintezd a vietii, operelor si invitaturii maximiene e cea a lui J-CL. LARCHET, Saint Maxime le Confesseur (580-662) (Initiations ‘aux Péres de I'Bglise), Cerf, Paris, 2003, care ofera si bibliografia exhaustiva (p. 229-283).(4903-1993), teologia ortodoxi romaneasci s-a integrat si ea in acest fertil $i innoitor demers neopatristic: pe a cursul a aproape o jumatate de secol, mai precis intre anil 1244-1990, plrintele Staniloae a pus la dispozitia cititori- lor romani, in traduceri extins comentate, cvasitotalitatea operelor teologice si duhovnicesti ale marelui Parinte al Bisericii din secolul VII8. Amplele introduceri care prefa- feaza cele patru masive tomuri ale operelor maximiene (1947, 1948, 1983, 1990) insist, cum era gi firese, asupra articulatillor, dimensiunilor si semnificatilor nebattuite ole andirii Sfantului Maxim pentru teologia contemporand n ce priveste viata Sfantului Maxim, pirintele Dumitry Stiniloae se limiteaz4, fara si insist tl set insi te, la aceasta ,scurti »Sfantul Maxim Mirturisitorul s-a niseut la anul 580 in Constantinopol, dintr-o familie nobil& sia avut parte de o educatie aleast. Pe la anul 610 fmparatal Heraclie I-a chemat la cutte, ineredinfandu slujba de prim secretar. Dar inci dup trei sau patru ani a parasit Postul si a intrat in mandstirea Chrysopolis (azi Scutari) de pe trmul opus Constantinopolelut Mai tarziu a eilatorit mult. Pe la inceputul anului 632 orn ® Astfel in 1944 pr. prof. D. Stiniloae publica in Revis Bh eh mr apireau in traducere ,Cuvintulasetie™ Cele soo teen, ee Aaoste', Cele 200 de eapete gnostic [teelogae gi eee ‘fide Indi sneer oes ecmomice i ni I, Sibiu, 1948, 460 p., publica trad integral a faimoaselor 65 de yRispunsurlcltreTelooe one ee Publica din deceniul al cindlea,intterapte de teers 18, paintele Staniloae revenit in dece Fin st publie a Bucuresti in dou masive volume din seria .Pac nt Seton Berio ioe) al Inti celebrele,Ambigua” sau . e unot locuri difcile din Grigorie din Naziana gi Dionice SePREnt pera speculative eapalé «Stu km 9 ape ssirii patristic }0, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 198: 353 P.. si, in sfarsit, ,Scrierile si epistolele hr duhownie a8 SP so aca hae iho 6 se gisea in Africa, imprietenit cu monahul Sofronie, viitorul patriarh al Ierusalimului. Acesta incepuse lupta impotriva noii erezii monotelite ce-si facea aparitia la orizont. Patriarhul Serghie din Constantinopol daduse sfa~ tul impiratului Heraclie si caute s& edstige pe monofizitii de la granita ristriteand a imperiului, pentru a se putea sprijini pe ei impotriva amenintarii persilor. impicarea trebuia s& se facé pe baza unui compromis care, lisfnd pe al doilea plan problema celor dous firi in Hristos, obliga cele dou’ partide s& admit o singuri lucrare in El. Dintre episcopii ortodoesi fu cdstigat pentru aceastii idee Cyrus din Phasis, care la 630 fu ridicat pe scaunul de patriarh al Alexandriei. La 633 se si incheie pactul formal in acest sens intre ortodocsi si monofiziti. Dar Sofronie sesiza cel dintai pericolul acestui compromis. El se prezent4 patriarhului Cyrus si-l ruga in genunchi si renunte la publicarea pactului. Nereusind, se duse la patriarhul Serghie din Constantinopol, de la care obtinu ca cel putin si nu se vorbeasca nici de o lucrare, nici de doud in Iisus Hristos. Potrivit acestei invoieli, Serghie public la 634 0 epistola sinodali. Indat& dup aceasta, Sofronie ajunse patriarh la Ieru- salim. Serghie se adres papei Honorius, cerdndu-i si consimta cu epistola lui sinodala si cu trecerea sub ticere a chestiunii de este o lucrare sau dou in lisus Hristos. Papa se declara de acord cu Serghie, admi- {and ins& cX in Iisus Hristos este o singura voint’. Indata igi public ins& si Sofronie epistola sa sinodal (634), in care in fond face distinctie clara intre cele dou’ lucrari in Hristos, fair si spuria apriat c& sunt doua. in urmatorii patru ani a domnit o relativa, liniste. Friiméntirile incep cu putere abia la 638, cand ‘mpiratul Heraclie public’ asa-numita « alc&tuit din initiativa logothetului Simeon Metafrastul (prima jumiitate a secolului X) — sunt reserieri si prelucriri retorice ale unor texte mai vechi sau rezumate pe baza unor documente sau marturii de prima mani ale ——_ * Vietile Sfintilor pe tuna ianuarie retiptrite du eile fi na i p& ed. 1901-1911, 2a Bea et te i -Viata” recumati a Sfantufui Martin Marturistorul in Viele Sfin- {ior pe luna aprile, 1995, p. 157-362. Original ei a fost publicat cP: Perris, Une Vie grecque du pape St. Martin I* (BHG 2259)", 7 Bollandiana 51 (1933), p. 225-262. ,Viata greaci” di ca ie'e.f.morti papet Martin in exil sf din Cherson ziva de 12 apri- ie 656; in timp ce docu i " .Spudel de see tne ce documents din ydosarul” Spudeilor” dau data “© Cf. studiul esential al monseniorului A. ERHARD, Die , nsenio’ , Die Uberliefe- ‘ung und Tatbestand der hagiographischen und homiletischon te. seattur der griechischen Kirche von den Anfaingen bis zum Ende is, Leipzig, 3 vol. 1941 ai P5096 fab Lelbais, 3 vol. 1937, 1998, 1939-19415 aici vol. I, 12 unor martori oculari directi care de cele mai multe ori s-au pierdut. Cazul Sfintilor Maxim si Martin este unul fericit si, in acelagi timp, complicat. Pe langi o serie de vieti” bizantine, ni s-au pistrat si o serie de marturii-documente de prim& mand privitoare la procesele gi martiriul lor si al ucenicilor lor scrise si culese in dou veritabile ,dosare” aleatuite intre anii 653-669 de citre Teodor si Teodosie Spudeii. Acestia erau membrii unei asociatii de laici ,rav- nitori” (acesta e sensul grecescului spudaioi) infiintate la inceputul secolului V la Constantinopol de Sfantul Ioan Hrisostom (t 407) pentru a apira Ortodoxia de arieni; ulterior 0 asociatie similara s-a creat i la Ierusalim™. »Spudeii” Teodor gi Teodosie au strans ,dosarele” cu actele proceselor si martiriului Sfintilor Martin si Maxim gi ale ucenicilor si le-au difuzat pentru a-i intiri pe ortodocsii dioteliti, mai ales pe cei din Roma, in rezistenta lor impotriva monotelismului oficial si, in acelasi timp, pentru a demonstra c& procesele politice de inalti tridare care li s-au inscenat si pe baza c&rora acestia fuseser’ condamnati erau de fapt procese religioase si adeviratul motiv al per- secutitii lor fiind mirturisirea credinjei ortodoxe. Ambele aceste ,dosare” (impreuna cu alte documente privitoare la cazul papei Honoriu si rezistenta la monotelism a papilor care au urmat acestuia pint la papa Martin) au fost traduse in limba latina in anii ’7o ai secolului IX de etre invatatul roman Anastasie Bibliotecarul (cca 800-880)" pentru a “Cf. J. Pérripés, ,Les Spoudaei de Jérusalem et de Constantino- ple”, Echos d’Orient 4 (1900), p. 225-233; 7 (1904), p. 341-348. '# Bun elenist gi erudit teolog, Anastasie a avut o existenta agitati si aventuroas’. Numit cardinal de papa Leon IV (847-855), dar ulterior excomunicat si anatemizat de acesta, a incercat in iulie 855 fir succes si se impund papa (a fost antipapA timp de trei zile). Ulterior, Benedict III (855-858) |-a reprimit in comuniune ca laic. Papa Nicolae I (858-867) |-a reabilitat gi facut abate la S. Maria di ‘Trastevere si secretar personal, calitate in care a redactat scrisorile papel citre Constantinopol in prima faz4 a schismei fotiene. Adrian II (867-872) l-a fuicut bibliotecar al Bisericii Romei, functie pe care a detinut-o pana la moarte (877-880). A tradus din greaca in latin’ 0 serie de lucrari printre care gi Actele Sinodului VII Ecumenic (787) si ale Sinodului antifotian de la Constantinopol (861) (PL 129). 13sustine ortodoxia si primatul Scaunului Apostolic al Romei {in asa-numita Collectanea ad Joannem diaconum's, ,Do- sarul” privitor la Sfantul Maxim a fost reeditat, impreuni cu o ,viata” bizantini a acestuia, de cétre eruditul domini- can Francois Combefis (+ 1679) in primul volum din prima editie a operelor maximiene dedicat regelui-soare Ludo- vie XIV si publicatd la Paris in 1675. O ,viaf” mai com- pleta a Sfantului Maxim au publicat in 1737 bollandistii olandezi in monumentala lor colectie Acta Sanctorum (2643-1940, 59 volume), Versiunea slavond a vietii” — dupa care s-a facut si traducerea romaneascd — a fost publicata in 1705 la Kiev de Sfantul Dimitrie al Rostovului. O versiune gruzini a ,vietii” Sfintului Maxim a editat in 1908 invatatul K. Kekelidze’, O traducere rusi comentati a tuturor ,vietilor” Sfantului Maxim publicate si inedite in manuscrisele grecesti ale Bibliotecii Sinodale din Moscova!? (aduse de la Athos in secolul XVII) a fost publicati de . Muretov in anii 1913-1914". Eruditul rus 8. Epifanovici, ———____ jp Bditata de eruditul J. Sirmond, Paris, 1620 gi retipirit’ de ”. Migne in PL 129, 557-690. “4 Editie retiparita in 1865 de J.-P. Migne in PG 90-91. ,Vita ac certamen”, PG 90, col. 67-109; ,dosarul” cu actele procesului si martiriului, col. 109-202; »Slujba” bizantin& din Minei, 21 ianuarie, col. 205-221. 's Acta Sanctorum XXXVI: Augusti III, Antwerp, 1737, p. 118-132. “6 Monumenta hagiographica georgica. I. Keimena, 1, Tbilisi, 1908, P. 60-103. ,Viata” gruzind e scrisi si compilaté de Sfantul Eftimie Aghioritul (secolul XI) si are ca elemente proprii, diferite de cea greac&, descrierea primei vizite a lui Maxim la Roma gia sinodului monotelit de la Constantinopol care I-a condamnat in 662. Tot KEKELIDzE a ficut o sintezii a stirilor gruzine despre Sfantul Maxim in studiul ,Svedenia gruzinskih istoci ikov 0 prep. Maksime Ispo- vednike", Trudi Kieuskoi Duhounoi Akademii IIT (1912), p. 1-41 gi 451-483; recenzie de P. Peeters in Analecta Bollandiana 32 (1913), P. 456-459. Recent, cf. L. KHOPERIA, , Maximus the Confessor in Ancient Georgian Sources”, Studia Patristica 36 (2001), p. 134-139. t *” Ms. Mosq. syn. 380 (din 1022), f. 231-252 $i 391 (secolul XV), E. 89-99. ® M. D. MurEtov, ,Sv. Maksima. Ispovednika jitie. Perevod, izdanie i primegceanie”, Bogoslouski vestnik 1913-1914, p. 1-272 si separat: Tvorenia Maksima Ispovednika Ceast pervaia: Jitie i slujba emu. Perevod, izdanie i primesceanie, Serghiev Posad, 1915. 14 autorul primei mari monografiiasupra Sfantului Maxim din epoca moderni, a editat in 1917 textul uneia din ,vietile inedite din manuscrisele moscovite folosite de Muretov intr-o culegere de materiale si texte grecesti inedite despre side Sfantul Maxim conceputi ca un complement la editia in PG 90-91 si 3-4". ; omit Seinttice necesare privitoare la toate variantele ,vietii” Sfantului Maxim le-a adus eruditul ,scriptor’ al Bibliotecii Vaticanului, Robert Devreesse, intr-un studiu fundamental din 1928*. El a stabilit mai intai c& existi trei recenzii sau variante ale uneia si aceleiasi ,vieti” bizantine a Sfantului Maxim Marturisitorul (BHG 1234); acestea au toate acelasi ineeput si sfarsit si toate utilizeaza, dar in mo- duri diferite (fie rezumandu-le, fie reproduedndu-le integral), tei documente de prima mani din ,dosarul” ,Spude- ilor": recenzia 1, publicaté in Acta Sanctorum, le incor- poreazi in rezumat, dar intr-o ordine cronologica exact’; recenzia 2, publicati de F. Combefis*, e identicd cu recenzia 1, de care se deosebeste insi prin omiterea unui amplu fragment, publicat de Devreesse insusi in articolul siu’s; 3 8 Brsanovie, Prepodobati Maksim Ispovednik{viantiskot wie, Kiev, 1915; reed. Farnborough, 1971. aes ateanomey, Matera Scone jimi i tuorenit prep. Maksi- ma Ispovednika, Kiev, 1917, p. 1-10 (bios, politeia kai martyrion din ms, Mosq. Syn. 380, f. 231-252), alituri de alte dou8 scurte texte biogratice, cel mai important fiind athlesis en epitomo (p. 21-22, dup Vindob. hist. gr. 14 [45], f.117-119). % R. DEVREESSE, pLa Vie de S, Maxime le Confesseur et ses recensions, Analecta Bollandiana 46 (928). 5-49. In aceas eva ,e a publicat pentru prima oard si textul gree a dou piese Gin cdosorl” martirull Stintull Maxie texte grec de Hypo- munesticum de Théodore Spoudée. Le supplice, lexil et la mort des Vietimes illustres du monothélisme”, 53 (4935), p. 49-80; si »La lettre d'Anastase 'Apocrisiaire sur la mort de 8. Maxime le Confes- seur et de ses compagnons d’exil”, 73 (1953), p. 5-16. % ,Audierea de la palat” (655); PG 90, 109-129; ,Scrisoarea catre Anastasie” (658); PG 90, 1327133 si ,Disputa de la Bizya"; PG 90, 136-169, 29 CE. supra, n. 15. 24 Cf. supra, n. 14. 25 ,La Vie de S. Maxime’, p. 18-29 15recenzia 3, utilizat’ dupa Vatic. gr. 453 de C. Baronius in faimoasele sale Anale Ecleziastice*, reproduce integral textul celor trei documente, dar in ordine cronologic’ inversa si fuzionand cele dou procese intr-unul singur:’. Inedit’, aceasti recenzie a fost publicati foarte recent de cercetitoarele australiene Bronwen Neil si Pauline Allen®®, Aceleasi trei documente sunt reproduse textual in ordine cronologicd exact, dar fntr-un cadru general schimbat (compilat dupa ,viata” anterioara si pasaje din ,cronica” bizantina a lui Teofan) in viata” ,rapsodica” din manuserisul moscovit 380 (BHG 1233m). Editati de Epifanovici, 1937, aceast& compilatie n-are, dup’ Devreesse, valoarea »vietii” bizantine propriu-zise cu cele trei recenzii ale ei (BHG 1234), al cirei autor ar fi fost un contemporan al Sinodului VI Ecumenic (680-681). Pe baza acestor cer- cetiti, in 1952 benedictinul Polycarp Sherwood a incereat sa stabileasc& o cronologie adnotati a vietii si operelor maximiene™, Aspectele legate de izvoarele si datarea ,vietii” Sfantului Maxim Hsate in suspensie de studiul lui R. Devreesse au fost strilucit solutionate in remarcabilul studiu din 1967 al Jui Wolfgang Lackner’. Savantul austriac a demonstrat ci viata” Sfantului Maxim nu este o oper anonima de la sfarsitul secolului VIL, ci o compilatie din mai multe izvoare elaborata in a doua jumitate a secolului X — la doua secole dupa moartea Sfantului Maxim — de etre monabul studit nino Eeclesiastici, vol. VIN, ed. Kéln, 1599, sau XI, ed. Lucea, 7” Aceast recenzie 3 perturbati cronologic este cea rez i sNiata” Sfintului Maxim din Vette Sfintlor pe lina ianuarie somde negti 2 The Life of Maximus Confessor Recension 3 (arly Chri Studies 6), St. Paul, Strathfield NSW, 2009; 0" 9 (Pan Christian °° P. SHERWOOD, An Annotaded Date-List of the Works of Maxi- mus the Confessor (Studia Anselmiana 30), Roma, 1952. ye cronologie continua si fie receptat’ si astizi ca autoritativa de cerce- ‘€tori, cf cel mai recent J.-Ct. LaRcHErT (cf. supra, 2003). sv W. Lackner, ,Zu Quellen und Datierung der Maximosvita (BHG 1234)", Analecta Bollandiana 85 (1967), p. 285-317, 16 Mihail Exabulitis (Exabuliu era un cartier din Constanti- nopol), cum atest un manuscris din secolul XI. Nu este vorba de o naratiune propriu-zisi, cat de o compozitie retoric& sofisticata, mai exact de un elogiu (enkomion) sau panegiric hagiografic, in limbajul purist aticizant iin stilul retorie propriu scolii ,metafrastice” (care a inlocuit vechile hagiografii narative cu encomii retorice), plin de cuvinte pretioase sau ciutate (caracteristic’ e evitarea barbarisme- lor cuvintelor latine), impletite in fraze lungi si complicate. Regulile genului encomiastic impuneau necesitatea de a face din personajele elogiate figuri istorice plastice, icoane vii concrete ale virtutii; de aceea viata sfintilor, scoasa din cligeele legendarului si miraculosului, trebuia trasaté com- plet, fra lacune (de la inceput si pand la sfarsit), si inseratit in contextul lor istoric real. Lackner crede c& autorul a avut drept punt de plecare o scurti relatare a patimirii gi martiriului Sfantului Maxim (Urpassio)® pe care a amplifi- cat-o folosind alte surse: documentare, istorice si retorice. R. Devreesse identificase inc’ din 1928 sursa unora dintre ele in documentele din ,dosarul” procesului si martiriului. Nurreusise sa precizeze mai ales originea primei parti (§ 1-18 din ed. PG + adaosul editat de Devreesse) si a epilogului (§ 41-42), precum si a unor sectiuni din final (despre martiriu, si pedepsirea impSratului Constans, § 35-38). Lackner face aici urmiitoarele preciziii: 1) § 4~7, adaosul, 18 si 35-37 au la baz ,pStimirea” originara (Urpassio); 2) § 813 si 38 despre istoria monotelismului si sfarsitul Tui Constans folosese, ca si ,Cronica” lui Teofan, un izvor istoric, 0 cpitomi de istorie bisericease’ de la sfargitul secoluhti VII, potrivit céreia monotelismul ar fi inceput o dat cu nego- cierile lui Heraclie cu patriarhul monofizit Atanasie al Antiohiei; spre deosebire de Apus, Risiritul s-a aliturat inovatiei si a incercat prin Constans si o impund prin persecutii, drept pentru care a fost pedepsit prin infrangerile suferite de la arabi, iar Constans a fost asasinat; abia cand Risaritul a revenit la Ortodoxie o dati cu Sinodul VI Ecu- % De tipul celei editate de Epifanovici, 1917, p. 21-22 (BHG 1236). 7meni, arabii au putut fi respingi si situatia imperiului s-a stabilizat; 3) in fine, pentru § 1-4 gi 41-42, respectiv pentru primii ani din viata Sfantului Maxim (580-630), inainte de plecarea in Africa, pentru capitolele care vorbese despre nasterea sa intr-o familie aristocraticd din Constantinopol, despre educatia filozofic’ inalta, despre cariera de secretar imperial si cea monahala, de egumen al manistirii din Chrysopolis, ca si pentru rugiciunea final’, Lackner a obser- vat c& autorul foloseste de fapt, mergind pana la paralele literale, ,Viafa” Sfantului Teodor Studitul, care-i serveste drept cadru si model pe care-I calchiazi indeaproapes?. Toate aceste constatiri redue drastic valoarea istoricd a -viefii” ,metafrastice” a Sfantului Maxim. Chiar si aga ins&, relatiile dintre diversele variante si recenzii ale ,viefi” Sfantului Maxim — BHG 1234 (metafrasti- 8), BHG 1236 (Urpassio) si BHG 1233 (Mosquensis 380) — sunt complexe si departe de a fi definitiv clarificate. Dacd Lackner sugera in 1967 (ca si Epifanovici in 1917) succesiunea: ,Urpassio”, ,vita metaphrastica” cu cele trei recenzii ale ei si compilatia ,moscovita”, intr-o disertatie nepubli- cata din 1980 R. B. Bracke®® a creaut c& poate demonstra contrariul sic de fapt compilatia moscovitA (,recensio Mosquensis”, editata de Epifanovici) ar fi cea mai veche biografie a Sfantului Maxim, Problema nu poate fi trangatt insa inainte de editarea critici a tuturor textelor privitoare Ja viata Sfantului Maxim, care a inceput sub auspiciile ® E vorba de asa-numita Vita A (BHG 1755), PG 99, 113-232. Pa~ ralelele sesizate de Lackner (p. 294-295) sunt: PG 99 113A = PG. 90, 68A (inceput identic); PG 99, 116B = PG 90, 69A (locul nasterii: Constantinopol); PG 99, 137CD = PG 90, 69BC (educatie filozofica dar Preferd smerenia); PG 99, 132C = PG 90, 73AD Gntrec pe ceilalti monahi si sunt alesi egumeni, or Maxim n-a fost nici egumen, nici Preot); PG 99, 144C = PG 90, 84AB (atrag pe auditori ca o sirena); PG 99, 193] PG 90, 104C (imaginea trupului torturat); gi PG 99, 229D-232A = PG 90, 108D-109A (rugiciunea finala). . 38 R. B. Bracke, ,Ad Sancti Maximi vitam. Studie van de biografi- sche documenten en de levenbeschrij sen betreffende Maximus Confessor (580-662)", Leuven, 1980. Recenzie eriticd de J. L. VAN Dipten, Byzantinische Zeitschrift 75 (1982), p. 350-361. 18 faimosului Corpus Christianorum. Series Graeca si va fi rezultatul unei echipe internationale formate din specialis- tele australiene P. Allen gi B. Neil (recenziile 1 si 3) si a cercetitorului belgian Bram Rosen, Louvain (recenzia 2 si epitomele moscovite). in pregitire, cele doua savante australiene au publicat deja editia critic& exemplar a pieselor din ,dosarul” proceselor si martiriului Sfantului Maxim si ucenicilor lui% (,dosarul” latin privitor la papa Martin va fi editat de B, Neil) si au editat recenzia 3 a ,vietii" Sfantu- Tui Maxim®s, Acestea sunt piesele principale care au stat la baza realizirii, pe un text critic asigurat din punct de vedere filologic, a ,dosarului” de fata; el grupeaz traducerea integral a principalelor documente biografice privitoare la viata, procesul®® si martiriul sfintilor m&rturisitori ai Ortodoxiei din secolul VII care au fost papa Martin si monahul Maxim i ucenicii lor: 1. Viata ,metafrasticd” a Sfantului Maxim (BHG 1234) a lui Mihail Exabulitis (secolul X), trunchiul comun tuturor celor trei recenzii 2. Dosarul latin privitor la arestarea, procesul si exilul papei Martin (BHG 5592) din 653-654, redactat in 655 de % Scripta saeculi VII vitam Maximi Confessoris spectantia, ed. P. Allen / B. Neil (CChSG 39), Turnhout-Leuven, 1999; aceleagi texte cu traducere engleza in volumul P. ALLEN / B. Nest, Maximus Confessor and His Companions — Documents from Exile (Oxford Early Christian Texts), Oxford, 2002. Optiuniie metodologice ale celor doua cercetitoare au fost explicate si detaliate in articolele: ALLEN, ,Blue-Print from the Edition of Documenta ad Vitam Ma- imi Confessoris Spectantia”, in After Chalcedon. Studies in Theol- ogy and Church Offered to’ Prof. Albert van Roey for Hist 7oth Birthday (Orientalia Lovaniensia Analecta 18), Louvain, 1985, p. 1-21 si B. NEIL, ,.The Lives of Pope Martin I and Maximus the Confessor. Some Reconsiderations of Dating and Provenance”, Byzantion 68 (2998), p. 91-109 si .The Greek Life of Maximus’ the Confessor (BHG 1234) and Its Three Recensions”, in Studia Patristica 36, 2001, p. 46-53. 8 CE, supra, n. 28. 36 O prima varianta a traducerii pieselor nr. 3-6 din ,dosarul” de fat’ am publicat anterior in ,Actele procesului si martiriului Sfantu- Jui Maxim gi ale ucenicilor lui”, Revista teologicd, Sibiu, serie now’, 1995, nF. 1, P. 5-25 §int. 2, P. 29-55. 19»Spudeii” Teodor si Teodosie, dup’ Collectanea lui Anas- tasie Bibliotecarul (secolul IX); 3.Audierea de la palat (BHG 1231) sau actele primului proces al Sfantului Maxim si al ucenicului siu Anastasie Monabul din intervalul 655-656 (Inainte de 8 septembrie) redactate probabil tot de ,Spudeii” Teodor gi Teodosie pe proceselor verbale ale sedintei; 4. Discutia de la Bizya (BHG 1233) intre Sfantul Maxim si episcopul Teodosie al Cezareei Bithyniei din august 656, continuati in septembrie la Rhegium si redactat probabil de aceiasi Teodor si Teodosie ,Spud 5. Scrisoarea Sfantului Maxim céitre Anastasie Mona- hul (BHG 1232) din 19 aprilie 658 despre discutia sa cu trimisii patriarhului; 6. Scrisoarea lui Anastasie [Monahul? Apocrisiarul?] (CPG 7725) ciitre monahii din Cagliari dup aprilie 658, pastrat numai in traducerea lating a Iui Anastasie Biblio. tecarul; 7. Scrisoarea lui Anastasie Apocrisiarul ciitre Teodosie din Gangra (,Spudeul”) (BHG 12334) din ultimul an al exilului stu in Caucaz, 665-666 (inainte de 11 octombrie cand moare) si in care Anastasie, mutilat, descrie periplul caucazian $i sfargitul pmantese al lui Anastasie Monahul (t 22/24 iulie 662), al Sfantului Maxim (t 13 august 662), precum si propriile sale peripefii in Caucaz, vizita lui Stefan de la Anastasis si eforturile lor de a combate si acolo monotelismul; 8.Memorialul lui Teodor ,Spudeul” (BHG 2261), seris de acesta la sfarsitul Tui 668 sau inceputul lui 669, dup primirea in 668 a Scrisorii lui Anastasie e&tre Teodosie, gi in care reface cronica martiriului marturisitorilor ortodoxiei prezentnd pe rand: mutilarea la Constantinopol a lui Anastasie Apocrisiarul si Maxim; exilul lor in Caucaz; exilul in Cherson al fratilor Teodor si Euprepie, ucenicii lui Anastasie Apocrisiarul, si al papei Martin, vizitati de Teodor Spudeul; moartea in exil a lui Euprepie si a papei Martin; moartea lui Maxim; lucrurile sate mostenire de martirii din Caucaz ,Spudeilor” (epistola lui Anastasie citre Teo- 20 ie, ,stiloul” improvizat al lui Anastasie Apocrisiaru, peetajle Insingerate de la mutilare); rugiciune gi indemn istenté ortodox’; te Tmpotriva constantinopolitanilor (CPG 7740), un ve~ hement protest impotriva mutilrii Sfintului Maxim in 662 sio violenta invectivi la adresa partidului imperial mono- tlt dn Constantinpolresponsabl de aces suplic, srs n sustingtor anonim al Sfantului Maxim. | Ge Raele dn -dosarle” martiilui Sfinglor Martin, Maxim gi Anastasie traduse mai jos sunt documente extrem de importante pentru istoria politics si religioasa a Imperiu- Jui bizantin. Ele ilustreaz dramatic eriza gi conflitul de autoritate care opunea Imperiul i Biserica imperiali de la Constantinopol gata si sacrifice prin compromis integrita- tea dogmei de dragul realizarii ,unirii” si ,p&cii” sociale a Imperiului grav scindat de schisma dintre chalcedonieni si nechaleedoniei™, si partida monahala sustinut de Roma, pentru care pe primul plan era ortodoxia dogmatick si ea trebuia salvat& cu orice pret. La instigatiile monahilor r8- siriteni Sofronie si Maxim, Roma, care initial acceptase imprudent, prin papa Honori, formula hristologic’ monotelitd oficializata prin Ekthesis-ul imperial din 638, a respins apoi ferm atat Ekthesis-ul, eit si Typos-ul din 647 prin energicii papi care au fost palestinianul Teodor (642-649) si italianul Martin (649~653). Acesta din urma le-a condamnat solemn in octombrie 649 in Sinodul de la Lateran, ale c&rui acte au fost redactate de Maxim Marturisitorul insugi. Gestul a fost interpretat la Constantinopol drept o provocare si o lipst de loialitate intolerabile. Principal responsabili au fost in cele din urma arestati. Intr-un moment crite pentru Imperiu — scindat si dezintegrat in inte rior si invadat din exterior, acesta ducea o lupti disperata pentru supravietuire —, oficialitatile imperiale au inseenat acestora in senat procesele politice din 653, 655 si 662. 57 Cf, excelenta sintez a lui F. WINKELMANN, Der monoenerge- tich-monothelitische Streit (Berliner byzantinische Studien 6), Frank- furt, 2001. 21Scopul acestor actiuni era acela de a arunca responsabili- tatea crizei generale pe seama opozitiei antimonotelites® acuzate ins nu de heterodoxie religioasa, ci de inalt& tradare, de neloialitate fata de imparat gi nesupunere fata de edictul siu (Typos-ul din 647). Astfel, pe 19 decembrie 653 apa Martin a fost acuzat de pactizare cu exarhul rebel Olympus si cu arabii din Siria i, desi s-a apairat cu demnitate, a fost condamnat la moarte. Sentinfa fiind comutatit in evil perpetuu, pontiful maltratat eu sébatice a muri utat SLBCo mizeric cron in Chersnul Cimeei pe 16 sep In audierea de la palat din acelasi an, Sfantul Maxim a fost acuzat si el nici mai mult, nici mai putin decdt de faptul de a fi predat el insusi arabilor tot Ristritul si de com Plicitate la rebeliunea exarhului Grigorie al Africii (81-3). Primul lucru care i se reproseaza este insi faptul de a nu fi crestin adevarat, fiindcd il urigte pe imparatul Constans (cum poti fi crestin, daci-I uriti pe impirat?”, § 1). Ma- xim rispunde c& nu-] uriste pe impirat, dar nu poate si nu iubease’i Adevérul. Or Typos-ul impus de imparat e in continut o acomodare contrara Simbolului de eredinfi niceo- constantinopolitan, Sinoadelor Ecumenice I-V si Sinodu- Jui de la Lateran (§ 6), iar in forma o imixtiune imperiala inacceptabild in dogmele de credinta: imparatul nu este si preot, si doar Biserica are autoritatea de a formula, in sinoadele proprii, invatitura de credinti (§ 4). ,Teologii” imperiali sunt acuzati de incoerent’: acordul de la Alesen« dria (633), care sustinea in Hristos doud naturi dar o singurd lucrare, a fost anulat de Ekthesis (638), care interzice si se vorbeasc& de una sau doua lucrari in Hristos, ci doar de o singura voinfa, iar Ekthesis-ul a fost anulat de Typos (647), care a interzis si se vorbeasca atat de una, edt si de doua vointe sau lucrari in Hristos. ,Economia tacerii” im- ses $* Cf. W. BRANDES, ,«Juristische» Kris i yi is » Krisenbewaltigung im 7. Jh? Die Prozesse gegen Martin ! und Maxiinos Homologetes" ins Pontos Minores 10 (Forschungen zur byzantinise! Si Pranigurg ggtatiungen Zur byzantinischen Rechtsgeschichte 22), ‘% Acuza de origenism, desi formulata, n-a fost retinuti (§ 5) 22 pus de Typos duce la desfiintarea dogmelor, unica baz reali de unire a Bisericilor. Nu e vorba de o dogma proprie, ci de dogma comuni a Bisericii, respectiv cea formulata de primele Sinoade Ecumenice si de Sinodul Lateran. Afirmarea a dou vointe si doua lucrari in Hristos e obliga- torie, fiinded absenta lor duce la desfiintarea celor dou’ naturi, divind si uman&, din care, in care si care e Hristos. Typos-ul este inacceptabil si de aceea a fost pe drept cuvant anatemizat — doar el, edictul, nu si persoana imparatului — de Sinodul Lateran si papa Martin care e persecu- tat pe nedrept (§ 12). Singura solutie e ca imparatul s& se disocieze de Typos, asa cum a ficut-o la sfarsitul vietii si Heraclie de Ekthesis si si accepte pozitia dogmaticd deja formulat& de Roma in 649 (§ 9) (i se reprogeaz direct faptul o&-i ,uriste pe greci gi-i iubeste pe romani”, § 11). Chiar daci apocrisiarii papei Eugeniu (ales in august 654 in locul lui Martin condamnat la exil) vor intra in comuniune cu cei din Constantinopol, nici ingerii din cer nu trebuie as- cultati daci ar propovidui alta Evanghelie (Ga 1, 18) (§ 7). Refuzand s& cedeze, cei doi bitrani monahi sunt trimisi in exil: Maxim la Bizya, iar Anastasie Monahul la Perberis (ambele forturi din Tracia). in august 656, Sfantul Maxim e vizitat la Bizya de o delegatie condusi de episcopul Teodosie al Cezareei Bithy- niei cu care are o lungi discutie teologic’. Dupi o introdu- cere privitoare la distinctia dintre predestinatie si prestiint& si despre sensul incere&rilor si suferintelor sfintilor (§ 3), se intr in miezul controversei: de ce nu sti Maxim in comuniune cu Biserica Constantinopolului? Din cauza ino: vatiilor dogmatice proclamate aici incepand din 633 prin proclamarea monoenergismului hristologic. Acesta conduce la o confuzie intre discursul despre Hristos si cel despre Treime: daca Hristos are o unic& energie divin’ ipostatic’, atunci sau umanitatea Lui e absorbitd in Treime, sau introduce o nou’ ipostasa in Ea transformand-o in ,P&trime”. Sfintii Parinti vorbesc inst de doua naturi, dowd vointe gi dou’ luerari, pentru c& vointele gi lucrarile sunt ale naturilor, nu ale ipostasei (cineva nu voieste satt actioneaz pen- 23tru ci e Petru, Pavel sau Ioan, ci pentru ci e om); iar dualitatea lor nu echivaleaza cu opozitia sau contradictia lor asa cum unitatea lor nu e identici cu contopirea si transfor- marea lor. Din contra, neafirmarea lor, trecerea lor sub Licere (cum cere Typos-ul) echivaleaza cu desfiintarea sau inexistenta lor. Sub pretextul ,picii” se ajunge astfel la ~Apostazie”, precursoarea lui Antihrist, gi care nu poate fi evitatd dec&t prin méirturisirea explicit’ a adevarului (cf. Mt 10, 40). E ceea ce a ficut Sinodul Lateran care trebuie acceptat neconditionat chiar dacd n-are aprobarea impiratului, pe care au avut-o gi sinoadele ariene din secolul IV sau cele monofizite din secolul V, si cu toate acestea nu au fost primite de Bisericd (§ 4). Bazileul si patriarhul n-au decat o singura cale canonic& de a iesi din impas: si se smereasc&, imitand pogordrea lui Hristos, si si scrie Romei primind credinta ei; dack Dumnezeu $-a smerit, s&L imite in smerenie si bazileul (§ 4 si 8). Teodosie se declara convins si gata si meargé el insusi la Roma, dar nu cu Anasta- sie Apocrisiarul (eu care a avut conflicte), ci cu Maxim, desi nu crede c& are s&-I convingt pe impirat. Se despart ‘imbritigndu-se, dup’ care Maxim e transferat intr-o ministire de lang Rhegium, in imediata vecingtate a Constan- tinopolului, in asteptarea hotararii impiratului, fn septembrie delegatia revine cu mesajul bazileului care-i cere in schimbul unor onoruri imperiale la Sfanta Sofia si adere la Typos, ca astfel si se refack unitatea imperiului (§ 9-10). Maxim refuza inci o dati, pentru c& técerea edictului e erezie sau apostazie, si e bitut si ameninat atat el, ct gi papa Eugeniu, cu soarta papei Martin, dupa care e trimis rin Salembria in exil la Perberis (§ 13). Aici a fost vizitat pe 18 aprilie 658 de trimisii patriarhului Petru care-1 anunta c& prin noul papa Vitalian (ales in iunie 657) Biserica Romei a restabilit comuniunea cu Biserica Constantinopolului, $-] invita si pe Maxim s& se asocieze gi el reconcilierii tuturor Patriarhiilor facute pe baza unei formule de credinta de compromis, potrivit cdreia in Hristos ar exista atat o singura lucrare (,din pricina unirii lor”), edt si dou’ lucrari (din pricina diferentei lor”). 24 in scrisoarea sa ciitre Anastasie Monahul din 19 aprilie 658 — ultimul text pe care-1 avem de la el, adevarat testament spiritual — Sfantul Maxim denunt aceast hristologice ambigua acceptata tacit de Roma. Din oportunism politic, Roma trecea sub ticere atat Sinodul Lateran, cdt gi Typos-ul, $i intra in comuniune cu Constantinopolul hete- rodox sacrificdndu-i pe marturisitorii ortodoxiei Maxim si cei doi Anastasie, a ciror soart’ e acum pecetluit’, aga cum il abandonase anterior si pe eroicul pap Martin, alegindu-i un succesor in persoana papei Eugeniu. Rimas singur cu cei doi ucenici ai s&i, Sfantul Maxim tine si amunfe c& aceastd hristologie de compromis aprobaté tacit de Roma nu poate fi acceptat doar pentru ci e admis’ de suurmagul lui Petru”. $i precizeaza fard nici un echivoc faptul cc Biserica universal se bazeaz nu pe persoana lui Petru, ci pe credinta lui Petru, mai mult, c& in esenta ei Biserica universal se identified cu credinta ortodoxa, cu dreapta gi méantuitoarea credin{& in divino-umanitatea lui Hristos dup modelul mirturisirii lui Petru (Mt 16, 18). Adevarul face autoritatea Romei, nu Roma face sau di autoritate Adevrului. Sfantul Maxim nu este deci apologetul ,avant la lettre” sau martirul primatului si infailibilititii pontificale, ¢{ m&rturisitorul si martirul eu Roma, dar si far Roma, sila tigoare chiar contra Romei, al Adevarului universal identic cu Persoana divino-umani a lui Hristos, a cirui formulare si aprare infailibil& nu poate fi privilegiul particular al ni m&nui, nici al impiratului, nici al papei, nici al patriarhi Jor, nici al vreunei Biserici particulare®, Refuzul compro- misului tacit realizat intre patriarhul Petru, imparatul Constans si papa Vitalian se mai poate vedea si din scri- “ CE, studiile apologetice ale dominicanilor din scoala lui M.~J. Le Guillou, mat ales cele ale pirintelui JM. Gannicves, ,Le sens de 's primauté romaine chez 8. Maxime le ConfesseuryIstina 21 (2976), p. 6~24 si .Le Martyre de S. Maxime le Confesseur”, Revue ‘Thomiste 76 (3976), p. 410-4525 5i replica ortodoxa din studiul ex- hhaustiv al lui J-CL. Lacie, ,La question de la primauté romaine’ din: Maxime le Confesseur, médiateur entre UOrient et 'Occident, Paris, 1998, p. 125-210. 25soarea lui Anastasie Monahul c&tre monahii din Sardinia, rugati si vegheze ca Roma si nu iasi prin Vitalian din ortodoxia definita la Lateran. Ea va fi reafirmat& raspicat si cu curaj abia dup’ moartea lasului Vitalian in 672 prin sfantul pap’ Agaton (678-681). intre timp, pentru Sfantul Maxim si ucenicii sti, cei doi Anastasie, Monahul si Apocrisiarul, martiriul a devenit din posibilitate realitate. In mai—iunie 662, cei trei bitrani sunt adugi la Constantinopol, judecati si anatemizati de un sinod monotelit care i-a predat autorititilor civile spre pe- depsire. Au fost flagelai si mutilati barbar, smulgandu-li-se limba si tdindu-li-se mana dreapt, iar dupa ce au fost plimbati in deradere prin oras, au fost expediati in exil perpetuu in Lazica; situat intre muntii Caucaz.la nord si raurile Rioni si Kodori la sud, aceasta se afla sub protectorat bizantin. Asa cum aratd atat scrisoarea scrist de Anastasie Apocrisiarul lui Teodosie din Gangra, cu ajutorul unui fel de ,stilou” montat cu un dispozitiv special in mana ampu- tat, ct si memorialul lui Teodor ,Spudeul”, cei trei monahi sositi in Lazica pe 8 iunie 662 au fost purtati prin diferite fortirete de granita in conditii dure. Supusi practic unui regim de exterminare, doi dintre ei vor deceda in cu- rand: Anastasie Monahul pe 22/24 iulie pe drumul din Skotoris spre Suania, iar Maxim pe 13 august in castrul Schemaris. Trimis fn fortul Bukolus, Anastasie Apocrisiarul a avut sansa si primeasci protectia patriciului Grigorie, ceea ce i-a prelungit viata; el va muri in Thakyria (Abasgia) pe 11 octombrie 666, reusind si primeascd vizite si si or- ganizeze rezistenta ortodox in indepartatul loc de exil. Pitimirea lor pentru ortodoxia hristologicd pecetluieste glo- ios si exemplar un capitol intunecat si sumbru din istoria Bisericii vechi, Prin insigi natura ei retoric%, ,Viata greacd” nu insist asupra detaliilor acestei ,patimi”. Preocupati si ,zideas- ©”, ea insist’ asupra sfarsitului plin de har al bitranului monah Maxim, confirmare perceptibilé a sfintenie lui reale. Astfel el isi prezice anticipat data mutirii sale la Domnul, iar dupa ingroparea sa noptile deasupra mormantului se 26 arati trei lumini supranaturale, atestdnd si ele sfintenia celui ingropat. Daca martirul moare in har, in schimb per secutorul lui, imparatul Constans, isi sfargeste viata asasi nat, pedepsit de Dumnezeu pentru stiruinta in erezie si in nelegiuirile sale impotriva oamenilor sfinti ai lui Dumne- zeu. Nedreptatea lui este ins indreptati de fiul situ, Con- stantin IV, care prin Sinodul VI Ecumenic restaureaz% Orto- doxia in imperiu spre care Dumnezeu {si intoarce acum din nou fata ajutandw-l si-i respingi pe arabi. Hagiografie constantinopolitana de tip ,metafrastic”, »Viata greack” mascheazA de fapt cu clisee (topoi, ,locuri comune”) preluate din ,Viata” Sfantului Teodor Studitul ignoranta autorului ei — care serie si aga la dou’ sute de ani dupa moartea eroului stiu — cu privire la parcursul spiritual si teologic al Sfantului Maxim pan’ in plecarea sa in Africa in anii 626-630 si implicarea sa in controversele hristologice. Cert este c& stim descurajant de putin despre primele cinci decenii din viata Sfantului Maxim. Cu excep- fia unor extrem de sumare si interpretabile indicii din co respondenta sa, inceputurile viefii sale monahale si o buna parte din activitatea sa teologico-literara rman invaluite {ntr-un mister care iritk si intrigi. Scenariul oferit de ,Viata greaci” este mult prea sumar si tipizat: tanfr aristocrat din Constantinopol, dintr-o familie in serviciul direct al casei imperiale, primeste 0 educatie enciclopedica clasic& com- pleti; devine pentru scurt timp prim-secretar al imparatului Heraclie, dar dupa cativa ani piraseste palatul optand pentru viata monahala in liniste (isihie), departe de agita- tiile curfii si tulburirile provocate de politiea de compromis teologic promovata de Heraelie si de patriarhul Serghie, impotriva c&reia va protesta plecind in Africa si Italia, intrand apoi in lupt deschisi pentru apirarea ortodoxiei, O lumin& neasteptat a venit in 1973 din partea unui document provocator descoperit si publicat de profesorul de literatura siriact din Oxford, Sebastian Brock, sub titlul 0 viati siriaci timpurie a Sfantul Maxim Marturisitorul”*, # 8. Brock, ,An Early Syriac Life of Maximus the Confessor”, Analecta Bollandiana 9x (1973), p. 299-346; text siriac, p. 302-313, 27viata” conservata partial (sfargitul manuscrisului fiind mutilat) intr-un singur manuscris pistrat la British Museum (B.M. Ad. 7192, f. 72b-78b, datat pe la sfargitul secolului ‘VI $i inceputul secolului VIII. , Viata” in cauza incheie un manuscris care contine o serie de alte trei opuscule de origine clar maronit4: un text anonim intitulat ,de ce cenzu- rim Sinodul VI [Ecumenic]” si doud seri de probleme- intrebari ce trebuie puse ,maximienilor” cu referire la cre~ dinta lor in doua vointe gi, respectiv, dou luerairi in Hristos. Autorul , Vietii” isi da in dou randuri numele: GRYGWRY [Crigorie] de Reshaina (§ 5; in § 11 numele este ortografiat GYWRGY [Gheorghe}) si se prezinta pe sine ca discipol si, respectiv, episcop aflat sub jurisdictia patriarhului Sofronie al Ierusalimului (634-638). in opinia editorului, e vorba de episcopul Gheorghe din Reshaina cunoscut drept autorul unui florilegiu monofizit si monotelit din B. M. Ad. 14535, f. 1-20. Autorul ,Viefii siriace” este deci un adversar al Sfantului Maxim, pe care-1 socoteste responsabil pentru intrarea invafitorului lor comun, Sofronie al Ierusalimului, in polemica antimonoenergisti gi antimonotelit’, Scopul redactarii acestei ,biografii — care apartine genului ,contrahagiografiei” — este acela al denigririi siste- matice a ,eroului” ei: acesta este prezentat drept produsul genetic al unei uniri adulterine dintre un negustor samarinean si o sclava persana (deci apartinand unei comunit3tii marginale) si rezultatul unei formatii teologico-spirituale ceretice (origeniste). Evident, toate aceste lucruri evident nu sunt in masura si inspire increderea unui cercetittor obiec- tiv. Cu toate acestea insti — dincolo de cligeele eretizante (Maxim e stigmatizat ca origenist si nestorian) — una din caracteristicile principale ale ,vietii” lui Gheorghe din Reshaina este remareabila griji de a preciza sursele sale de informare privitoare la copiliria si tineretea palestinian’ a ‘Sfantul Maxim (§ 5), pe care ni le red coneis, cu detalii, ca unele ce pot fi verificate de contemporani. Este limpede, ——___ eee traduecere englezi, p. 314-319, note si comentarii, p. 320-332: traducerea ei romanez yublic ista yicd 7 P.t05-118 o reproduce halos p. Soy aa oes 1/98, 28 iargi, c& autorul ,Vietii siriace” era si el palestinian, foarte bun cunoseator al provinciei si al Ierusalimului si c& era un personaj local important (§ 22). La unele din evenimentele descrise, cum este sinodul din Cipru (cca 634), este evident c& a fost martor ocular. Mult mai putin precis informat se arati autorul ,Vietii” in ce priveste peregrinarile dese si indelungate ale Sfantului Maxim de-a lungul si de-a latul bazinului mediteranean care au urmat invadarii Palestinei de citre arabi in 638. Data alcXtuirii ,Vietii” se plaseazi undeva in intervalul dintre moartea Sfantul Maxim (662) si Sinodul VI Ecumenic (681). E posibil ca ea si fi fost redactat tocmai in vederea Sinodului VI, probabil cu scopul demitizirii gi discredit&rii Sfantului Maxim. De altfel, numele Sfantul Maxim nu apare niciodata in actele oficiale ale Sinodului din 681; 0 explicatie putand fi caracterul politic al condamnirii sale si dorinta sinodalilor de a menaja memoria principalului ei responsabil, impratului Constans I, tat’ lui Constantin IV Pogonatul, convocatorul si presedintele Sinodului. Dar ce ne relateazi mai indeaproape ,Viata siriacd” despre perioada initial din viata si activitatea sa teologicd? Ne spune in esen{ urmatoarele: c& s-a nascut in satul Hesfin din Tiberiada (nordul Palestinei) ca produs al adul- terului dintre negustorul samarinean Abna din Sihar gi 0 sclavai persani a unui judeu cu numele Tadok din Tiberiada. Cei doi s-au cis&torit, dar neputdnd rimane in Samaria (unde au fost ameninfati cu moartea de rudele negustoru- lui), cei doi au venit la Hesfin. Aici au stat vreme de doi ani de zile la preotul Martyrios, care i-a botezat pe amndoi, schimbandu-le numele in Theonas si Maria, oferindu-le totodata protectie (fiind rud& cu Gennadios, guvernatorul Tiberiadei). Fructul iubirii lor a primit la botez numele de Moschion. La nou ani inst, tatil moare de hidropizie iar numai dup& un an de zile moare si masa sa. Atunci preotul Martyrios il duce pe tanarul Moschion in Lavra Veche (sediu al disputelor origeniste din Palestina secolului VI) oferindu-l spre ingrijire egumenului Pantoleon. in amintirea nepotului stu decedat tanar, egumenul fi schimba lui 29Moschion numele in Maxim. Egumenul Pantoleon il ini siaza pe tandrul Maxim in origenism. Prin inteligenta sa subtil’, tandrul Maxim atrage atentia venerabilului monah Sofronie aflat pentru o vreme in Vechea Lavra (cronologiile vietii Sfantului Sofronie atest faptul c& intre anii 594-603 acesta s-a aflat in Palestina, vizitind Parintii din desertul Tordanului, de la Lavra Sfantul Sava si de la Noua Lavr). Mai mult, Sofronie I-a Juat ulterior pe Maxim drept consilier teologie in actiunile sale (spre marea insatisfactie a autorului_,Vietii siriace”, Gheorghe din Reshaina). Autorul »Vietii” relateazi pe larg despre una din aceste initiative ale lui Maxim: incerearea intreprins& de Sofronie, probabil devenit deja patriarh al Ierusalimului, fara si fi fost insi Tecunoscut ca atare decit de Roma, de a se reconcilia cu Constantinopolul angajat deja de decenii in sustinerea unei politici unioniste cu monofizitii din Imperiu pe baza formulei monoenergiste (ulterior monotelite) impotriva cAreia Sofronie protestase atat in 633, cft si prin Synodika sa din 634. Acum el dorea si aplaneze tensiunile dintre ierarhia palestiniani si cea constantinopolitand printr-un sinod con- Vocat pe un teren neutru, in Cipru. ,Viata” ne descrie pe larg lueraile acestui sinod (asupra céruia vom reveni in detaliu mai jos). in urma esecului acestui sinod si a oficia- lizarii monotelismului prin ,decretul” imperial din 634, Maxim s-ar fi ,inchis intr-o chilie micd” impreund cu uee~ nicul stu Anastasie, pani la ivirea arabilor in Siria si Pa- lestina. Dupi invadarea acestor provineii de citre arabi, Maxim a plecat in Africa (de unde era de origine ucenicul si Anastasie) si ulterior la Roma, reusind si determine rezistenta bisericeased si revolta politicd a acestor provineii ‘impotriva autoritatilor de la Constantinopol. Ca urmare a acestor acte subversive si de instigare la rebeliune, Maxim si papa Martin sunt arestati si adusi de la Roma gi sunt invinuiti de tradare si de facilitare prin actiunile lor desta- bilizatoare a ocupirii Orientului si nordului Africii de cétre arabi. ,Viaja” se intrerupe cu relatarea actiunilor provoca- toare intreprinse de Maxim la Constantinopol in asteptarea procesului sau. Partea pierduti a vietii poate fi recon- 30 stituit& din rezumatul pistrat in dou cronici siriene tarzii. ‘Acestea ne descriu condamnarea si sfarsitul ,binemeritat” al lui Maxim, dar indic& drept motiv al condamnarii mu hristologia sa, ci ,origenismul” siu. oe Semnificatia si valoarea documentar& a ,Vietii siriace este legati, cum scria editorul ei, ,de dramatica diferent dintre viafa siriacd gi cea greacd in relatarea anilor timpu- i ai lui Maxim. Dupa ,Viafa greceascd”, el s-a néscut in Constantinopol, dintr-o familie aristocrat, dupa o educatie solida find chemat in serviciul imperial ca prim-secretar; mai tarziu a devenit monah la o ménistire din Chrysopolis, (situata pe malul asiatic al Bosforului). in »Viata siriacd”, din contra, el este de origine umilé, se naste si e crescut in Palestina, unde devine monah in faimoasa manistire a ‘Sfintului Hariton, Suntem acum in posesia a doui izvoare, unul seris de un admirator, altul de un dusman, si in prin cipiu fiecare din ele trebuie tratate de istoric cu egali sus- piciune”. ,Impresia mea este — si natura ei subiectiva trebuie accentuati — ci nu exist motive evidente pentru a respinge acreditirile autorului si c& intregul ton al relatitii pare in consonant perfecti cu pretentiile lui”**. ; In pofida accentelor polemice si pitimase incontestabile, cadrul general e compus din evenimente obiective, deci verificabile incX de contemporani, si este mult prea bine documentat ca si poati fi considerat o simpl fictiune denigratoare, avand astfel mari sanse de plauzibilitate s& fie cel real. Autorul ,Vieti siriace” e un dusman al Sfantului Maxim, dar unul documenta, si, mai ales, contemporan gi compatriot cu acesta, pe cdnd autorul constantinopolitan al ,Vietii grecesti”, desi favorabil Sfantului, nu face altceva decat si umple lacuna documentara apreciabili privitoare la primele cinei decenii de existen& in afara Constant nopolului a Sfantului Maxim cu o schema compilata din locurile comune ale hagiografiei monastice, calchiatd clar Gn prima ei parte) dupa ,Viata” Sfantului Teodor Studitul. Si trebuie recunoscut astfel c& schema oferit de hagiograful Ibid, p. 340-341.studit Mihail Exabulitis nu satisface curiozitatea stiintificd, nici nu explici cadrul necesar aparitiei uneia dintre operele teologice cele mai remarcabile ale gandirii patristice si gindirii universale, Lao lectura mai atenti si coroborat cu toate datele isto- tice disponibile din alte surse despre biografia maximian’, »Viata siriaci” apare drept ceva mai mult decat ,un amestec de detalii bizare, ba chiar impertinente” (cum caracte- riza in studiul sku din 1928 R. Devreesse rezumatul ei din cronicile siriene). Evident, ,multe depind de faptul daca se accept sau nu pretentia autorului de a fi un contemporan al lui Maxim. Dacd se accept — si mie mi se pare ci mu exist nici un motiv valid pentru a o respinge — atunci «Viata» siriacd e 0 sursi de mare important despre evenimentele vietii si epocii lui Maxim, cici va fi fost compusi doar in intervalul a cdtorva decenii, in cel mai rau caz, dup moartea sa. Chiar daca acreditrile autorului nu sunt acceptate la valoarea pretentiilor lor, «Viata» siriacd nu este totusi o compilatie tarzie, pentru c& se aflé intr-un manuscris datat plauzibil in secolul VIII — ba chiar VII — i astfel trebuie plasati cel putin pe acelasi plan cu panegi- ricul pe care-I avem in viata greceasci”*s, in ciuda provenientei sale eretice si a caracterului ei ten- dentios de ,contrahagiografie” denigratoare, fiind practi contemporana cu epoca Sfantul Maxim, ,Viata siriaci” Teuseste prin cantitatea de informatii precise pe care le ofer& si ,revolutioneze” cunostintele pe care le avem cu privire la localizarea exactii a originii si formatiei spirituale al Sfantul Maxim. Totodati ea ofera unele detalii ignorate Privitoare la perioada indelungatA si practic necunoscut pani acum care a precedat angajamentul siu in controversele hristologice, cu privire deci la cele cinci decenii in care s-a format spiritual si intelectual Sfantul Maxim, si in care au fost redactate marile sale exegeze biblice si patristice. »Viafa siriacd” ne ofera acum cadrul cel mai plauzibil pen- ‘tru aceasta: lavrele palestiniene din secolul VII, in care cu 48 Ibid., p. 346. 32 sigurant& era vie memoria controverselor origeniste din secolul VIé4, Aici, iar nu undeva in preajma Constantinopo- lului, sub indrumarea unor parinti experimentati, s-a angajat Sfantul Maxim in grandioasa sa tentativa de a recupera intuitiile teologice si spirituale valoroase cuprinse in teza~ urul operei lui Origen gi Evagrie, detasindu-le de implica- tile schemelor filozofice neoplatonice si replasandu-le in contextul liturgic dionisian gi in cadrele dogmatice sigure, furnizate de teologia capadocian’ si hristologia neochalee- donianis. Rolul decisiv in configurarea gandirii si operei 4 Cf, J.-M. Garnicuts, ,La personne composée du Christ d'aprés Saint Maxime le Confesseur”, Revue Thomiste 74 (1974), P. 181 sq, si-H. DaLMals, art. ,Maxime le Confesseur”, Dictionnaire de Spiri- tualité X (1980), coi.’ 836 sq si .La vie de Saint Maxime le Confes- seur reconsidérée?”, Studia Patristica 17/1 (1982), p. 26-30 (trad. rom, diae. asist. Ioan I. [ed jr, Mitropotia Ardealului 32 (3987), nr. 5, p-26-30). 48 Admis& de pirintele D. StANILOAE (PSB 80, 1983, P. 5, pe Ur mele lui . Clément), teza originii palestiniene este privitl ns& cu rezerve de alti ,maximologi” ortodocsi. De exemplu, pentru J.-CL. Lagcuer ,a adera la aceastd noua biografie pare in multe privinte un lucru hazardat” (La divinisation de 'homme selon S. Maxime le Confesseur, Cogitatio fidei 194, Paris, 1996, p. 9). Pe lang& rezervele legate de putina credibilitate a'unui text dusménos, obiectiile impotriva originii monahale palestiniene se reduc la faptul c& ea n-ar putea explica o dati familiaritatea Sfantului Maxim cu demnitari de la curtea imperial din Constantinopol si cu guvernatori ai Afric iar apoi ugurinta cu care vehiculeazi abstractiunile si simul dialec- tic, care presupun studii universitare complete, iar nu formatia unui autodidact marginal. Critica origenismului intreprins’ in Ambigua ‘nu se poate explica doar prin pasiunea unui convertit impotriva ve- Chilor eredinfe” gi ar fi bazat& pe ,principii independente anterioare’, formatia sa spirituald gi teologica datorand mult mai putin lui Origen, e&t Capadocienilor, lui Chiril al Alexandriei, lui Pseudo- Dionisie $i neochalcedonienilor” (ibid., p. 10-11). La fel $i pentru ‘A. Louta, ,Viafa siriaci” ,nu explici aparent atdt de ugoara intrare a lui Maxim la curte, nici eruditia considerabil mai mare decdt cea pe care ar fi putut-o dobandi ca un monah provincial” (Maximus the ‘Confessor, Londra ~ New York, 1996, p. 6), informatia potrivit c&reia Maxim ar fi servit drept secretar imperial sub Heraclie fiind una ssigura” (bid. p. 4). Explicatia a fost oferita insi in 1982 de L-H. DaLMals care arati c& legiturile Sfantului Maxim cu palatul au putut i ficute pe vremea cand era monah emigrat din Palestina la Chrysopolis, unde a primit 33maximiene l-a jucat astfel nu Constantinopolul, ci marea traditie monahala palestiniana care, prin Sfintii Maxim Marturisitorul i loan Damaschinul, va deveni axa de sus- tinere a cultului si teologiei bizantine. Format spiritual si teologic in Palestina (580-616), Sfan- tul Maxim va ritici urmérit de invaziile persane la Con- stantinopol, de unde, oripilat de actele disperate ale autoritatilor de a salva unitatea imperiului, va ajunge in Africa, desivarsindu-si profilul spiritual si teologic sub cdlauzirea Sfantului Sofronie (616-638); dup’ moartea acestuia, Ma- xim monahul gi teologul devine in Africa si apoi la Roma Maxim Mérturisitorul (638-653), autorul formulei hristologice diotelite dogmatizate de papa Martin si Sinodul Lateran; ca din 653 incolo, dup marturisirea credintei in procesele de la Constantinopol, un paps italian gi un monah palestinian s& devind pe tarmurile Mari Negre martiri ai Ortodoxiei ecumenice, unind in lupta si mirturia lor Risi- ritul si Apusul si manifestand profetic adevirata unitate si catolicitate a Bisericii lui Hristos”. de foarte timpuriu (din 617) drept ucenic pe Anastasie, secretar al sotiei lui Heraclic, la originea traditil inregistrate in ,Viata greaca”, potrivit careia Maxim insusi ar fi fost in tinerete prit-seeretar berial, putnd sta legitura sa cu fostul secretar imperial Anastasie, originar din Africa (atestati in ,Discutia de la palat” 11). Ince pri. veste eruditia Sfantului Maxim, ea este una tipic monahala, deloc retorici, iar Palestina fusese in secolul VI un centru filozofic i teologic mult mai important decdt Constantinopolul si patria multor teologi de prima mana in epoca. © Papa Martin (t 655) e penultimul in ordine cronologic& din cei nouasprezece papi cinstiti ca sfinti in calendarul ortodox. Acestia includ unsprezece papi martiri din epoca preconstantiniana: Cle- ment (* 97), Alexandru (+ 119), Telesfor (7 136), Urban (* 230), Anterus (* 236), Fabian (# 250), Stefan (* 257), Sixt (258), Gaius (+ 296), Marcellinus (+ 304) si Marcellus ( 309), un papa sfant monah: Grigorie I Dialogul (* 602) si sapte papi mirturisitori ai orto. doxiei legati de Sinoadele Ecumenice: Silvestru (t 335, 2 ianuarie), Liberiu (* 366, 27 august), Celestin (+ 432, 8 aprilie), Leon I (+ 461, 18 februarie), Agapet (1 536, 17 aprilie), Agaton (+ 682, 20 februarie} si Martin (* 655,14 aprilie), ultimul papa martir, “ Cf. J.-M. GarkiGuEs, Maxime le Confesseur — la Charité avenir divin de thomme (Théologie historique 38), Paris, 1976, partea I 34 IL Vicisitudinile istoriei si rigorile mart, “Veodor ortodoxe: cronologia vietii si mutaf\ "or 580: viitorul sfant monah Maxim se naste la pol dintr-o familie aristocratic& (dupa ,Viata g: — sau, mai degrabi, in satul Hefsin din tinutul at Golan (nord-estul Galileei), nume de botez: Mosel. -« (dup’ »Viata siriacd”). 582~602: domnia imparatului Mauriciu (n. 539). Rézboiul aproape neintrerupt cu persii (pani fn 591), cu avarii $i cu slavii, care in 602 forfeazd definitiv frontiera romana a Dunarii, revarsandu-se in toat& peninsula baleanicd. De- zastrul provoaca rebeliunea centurionului Foeas, care fl asasineazi pe Mauriciu cu intreaga familie si se incoro- neaza impirat la Sfanta Sofia. 586~601: Maxim urmeaza la Constantinopol tot cursul enciclopedic al unei educatii clasice (dupa ,Viata greaci’ ) . sau, mai degrabi, in 590, in varst& de 10 ani, Moschion intra in Vechea Lavra (centrul rezistentei fata de origenismul palestinian din secolul VI) unde devine monah cu numele Maxim gi se initiazi in invitSturile origeniste (dupa »Viata siriacd”). 602, noiembrie ~ 610, octombrie: domnia singeroast a ‘uzurpatorului Focas, un lung sir de crime si asasinate pline de cruzime. Regele persan Chosroes Il (590-628) se proclami rizbundtorul lui Mauriciu si invadeazi in 605 imperiul: in 607 persii ocup Cezareea Capadociei gi in 609 ajung la Bosfor. Evreii din Cezareea Palestinei se revolt& i predau oragul persanilor. Focas ordona botezul fortat all evreilor din imperiu. Evreii din Antiohia se revolt sil asa sineazi pe patriarhul Anastasie (599-609), revolta fiind indbusitd in singe. Les 6tapes de la confession” (p. 35-82): 1. Le Moine (580-626); 2 Lrerrant (626-692); 3. Le Theologien (692638); 4. Le Confesseat (638-653); 5. Le Martyre (653~662)". 35609: rebeliunea exarhului Heraclie al Cartaginei, al c&rui fiu Heraclie (n. 575) ocupa Constantinopolul eu sprijinul patriarhului Serghie (610-638) si al generalului Priscus, il ucide pe Focas si pe 5 octombrie 610 e incoronat imparat in conditii dramatice pentru imperiu. fn aceeagi zi se gi casitoreste cu Fabia/Evdochia, cu care va avea doi copii: Evdochia si Heraclie-Constantin (incoronat coimparat in 613). Dupi moartea timpurie a Evdochiei (august 612), in 613, Heraclie se cisitoreste cu nepoata sa Martina (fiica surorii sale), cisitorie ineestuoasi din care au rezultat nou copii, dintre care primii doi handicapati, surs& permanent& de nemultumire populara. 610-613: Maxim ar fi fost prim-secretar al lui Heraclie, ca in 613-614 sa intre monah (ulterior egumen) in manistirea Maicii Domnului din Chrysopolis, ctitoria lui Philippikos, cumnatul impiratului Mauriciu (dupa ,Viata greacd”) = sau, mai degrabi, Maxim ajunge la Chrysopolis refugi- indu-se din Palestina invadat de persani. Persii igi continua asaltul asupra Imperiului roman ocu- pnd si devastdnd succesiv Antiohia (611), Damascul (613), Terusalimul (614) — cucerire insotit4 de atrocitati si pogro- muri impotriva crestinilor la instigatia evreilor, bazilica Invierii find arsi, iar Sfanta Cruce find luat& ea trofeu in Persia —, in august 615 ajungand in fata Constantinopo- Tului, iar in 619 cucerind Egiptul. Slavii si avarii asediazi intre 617-619 Tesalonicul. Exarhul Ravennei Elefterie se Proclami imparat, dar moare in drum spre Roma. Imperiul ajunge pe marginea catastrofei. Heraclie, ct pe ce s& fie prins de avari lang Constantinopol, plinuieste mutarea capitalei imperiului la Cartagina, dar la insistentele energicului patriath Serghie renunti, reorganizénd intre 619-622 din teme- Iii intreaga administratie a imperiului, militarizind-o. Pentru refacerea unitatii spirituale a Imperiului scindat in Orient intre chalcedonienii diofiziti si antichaleedonienii monofiziti, autorititile lanseazi incepand din 617 monoenergismul hristologic ca formuli unionist-ecumenica ,sui generis”: tratativele patriarhului Serghie al Constantinopo- 36 i cu monofizitul Gheorghe Arsas din Egipt, cu Teodor {iran (Sinai), eu Pavel cel Chior, liderul monofizitilor din Cipra descoperit de Heraclie in Armenia in 622, si cu episcopul Cyrus al Phasisului, descoperit tot de Heraclie in Lazica in 626 si fcut in 631 patriarh al Alexandriei. 617: Anastasie (Monahul), secretarul imp&ratesei Martina, devine ucenic al Sfantului Maxim pe care-l introduce in lumea palatului. Relatii stranse cu eunucul Ioan Cubicularul, camerist al dormitorului imperial, cu care va avea o ampli corespondenta initiat& cu faimoasa Epistola a II-a despre iubire. 622-628: Heraclie contraataca militar in Orient, declansand sub forma unei proto-cruciade o ampli ofensiva impotriva Imperiului persan prin Armenia si Caucaz de unde patrunde pe teritoriul persan. iulie-august: asediul avaro-slavo-persan al Constan- taopotal apirat, in absenta lui Heraclie aflat in Georgia, de patriarhul Serghie si patriciul Bonus. Patriarhul Serghie, ecroul asediului, atribuie salvarea capitalei pe 6-7 august Fecioarei Maria, c&reia fi dedic’ faimosul imn de triumf al i Acatist. Munim se reigart spre Africa de Nord unde intre 628-632 redacteazi, pe ling numeroase epistole si opuscule, marile sale serieri teologice si duhovnicesti: Ambigua IT ad Johannem (cea mai ampli si solid& combatere a origenismului), cele 65 de Quaestiones ad Thalassium, Mystagogia si cele 200 de Capita theologica et oeconomica, Devine consilier teologic al prefectilor Africii Petru, Gheorghe $i, ulterior, Grigorie. 27, toamna ~ 628, inceput: victoria 2drobitoare a lui Horace asupra persanilor in Mesopotamia lang Ninive, uurmati de ocuparea resedintei gahului de la Dastagert si asasinarea lui Chostoes. Dup’ triumful de la Constantin pol (august 629), pe 21 martie 630 Heraclie reinstaleaz festiv Sfanta Cruce in Terusalimul recucerit din care evreii sunt expulzati giin care lise interzice accesul. 37632, Rusalii: Maxim se giseste la Cartagina unde asist& grozit la botezul fortat al evreilor din ordinul lui Heraclie, misura de represalii pentru colaborarea evreilor cu persa~ nii fn timpul ocupatiei persane a Orientului roman (cf. mai Jos, p. 51-52, finalul scrisorii a 8-a publicat in 1937 de R. Devreesse). 632, 8 iunie: moare la Medina in al 8-Iea an al hegirei (de la fuga sa de la Mecca la Medina in septembrie 622) profetul Mahomed (n. 571), care reusise unificarea intregii penin- sule arabe. Decesul profetului e urmat in 634 de invadarea de citre arabii condusi de primi califi Abu Bakr (632-634) si Omar (634~644) a Orientului Apropiat: in primii opt ani (634-642) Imperiul roman pierde pentru totdeauna Pales- tina, Siria, Mesopotamia si Egiptul. Vazdndu-si amenintati insisi existenta, imperiul lupt dramatic a doua oar’ intr-un deceniu pentru supraviefuire. 633, iunie: in ciuda protestului venerabilului monah palestinian Sofronie (n. 550), are loc ,unirea” de la Alexandria intre chalcedonieni si o factiune a monofizitilor teodosieni realizati de patriarhul Cyrus (631-643) pe baza formulei »tmonoenergiste” (nr. 7 din cele ,9 capitole”). Alte ,uniri” efemere au loc tot acum in Armenia, Siria $i Mesopotamia, 633, sfarsit: monahul Sofronie fi smulge patriarhului ecumenic Serghie Psephos-ul (edict care interzice si se vorbeascd de o singura lucrare sau dou luerairi in Hristos, dar exclude posibilitatea a dou vointe contrare si sugerea. 24 monotelismul hristologic). La inceputul lui 634 (si pand in martie 639) Sofronie devine patriarh al Terusalimului ‘timitdnd tuturor patriarhilor faimoasa sa scrisoare de auto- Tecomandare, Synodika (ea va fi primiti doar de Roma). 634: patriarhul Serghie obtine diplomatic de la papa Ho- noriu (625-638) aprobarea ,unirilor” din 633 gi recunoasterea unei ,singure vointe in Hristos”, formulii ,monotelit” pe care printr-o inexplicabil ignorant episcopul Romei o intelegea insit ca lips& de contradictie intre vointa sufletului ‘si trupului uman in Hristos! 38 634-635: sinod nedecis asupra monotelismului convocat de Arcadie, arhiepiscopul Ciprului, la initiativa patriarhului ie (,Viata siriacd”). ; ieent ‘so antl Maxim redacteaza sub forma de epistole catre diverse personaje o serie de tratate impotriva hristo- logiei monofizite a lui Sever al Antiohiei (t 538) aflat& la bbaza monoenergismului: Epistolele 12-18. in Epistola 19 oa. tre Pyrrhus (634) il laud pe Serghie gi se deslark de aco cu Psephos-ul (ulterior se va explica de ce). In 635-636 in Ambigua I ad Thomam (cap. 5) dezvolta in sens ortodox textele dionisiene invocate de monoenergisti. in 636 revine asupra acelorasi texte in Epistola I editre avva Toma vorbind deschis despre numirul energiilor (expresie a di- ferentelor), demasca in spatele monoenergismului hristologia eretica a lui Sever si Apolinarie gi cere marturisirea public a Adevérului. 635, vara: arabii occupa Damascul. 636, 20 august: dezastrul armatelor romane de pe raul Yarmuk (afluent al Iordanului) in Galileea, arabii ocup& definitiv Palestina si Siria (Antiohia si Alepul se predau). 638, februarie: arabii in frunte cu califul Omar (634-644) ocupa Ierusalimul predat de etre aproape nonagenarul iarh Sofronie. | Mor Senin papa Honoriu (12 octombrie), patriarhul Ser- ghie (9 decembrie) si patriarhul Sofronie (11 martie 639). _ Putin fnainte de a muri, bitranul patriarh Serghie ii inspir& lui Heraclie promulgarea in octombrie 638 a Ekthesis-ului (dceret imperial care prevede obligatia marturisirii unei singure vointe in Hristos), acceptat fara probleme in Ris&- rit de patriarhii monoteliti Pyrthus al Constantinopolului, 638-641, Cyrus al Alexandriei, Macedonie al Antiohiei si Serghie din Ioppe al lerusalimului, Papa Severin (ales in 638, dar nerecunoscut de impirat) refuza si-1 accepte in ciuda presiunilor exarhului Isaac al Ravennei care jefuieste palatul Lateran si confise& tezaurul episcopal. fn final, He- raclie cedeazi si Severin e sfintit pe 28 mai 640, dar moare pe 2 august acelasi an. 39Dupi moartea sféntului patriarh Sofronie, Sfantul Maxim intra in lupta deschisi impotriva monotelismului sustindnd miarturisirea neconditionatd a diotelismului drept criteriu al ortodoxiei. Finalul Epistolei 14 cditre generalul Petru al Numidiei (cf. mai jos p. 52-55) deserie in termeni drama- tici si apocaliptici fundalul sumbru al acestei marturisiri. 639-640; arabii ocupa Armenia, iar intre 640-642 si Egiptul. 640/641-645: Sfantul Maxim e din nou in Africa (la Hippo Diarrythus), unde prefectul Gheorghe promoveazi o politicd ferm antimonofizita. 641, inceput: papa Ioan IV (+ octombrie 642) condamn& Ekthesis-ul gi explic& intr-o scrisoare pozitia ambigua a papei Honoriu, 641, 11 februarie: moare impiratul Heraclie, nu inainte de a recunoagte intr-o scrisoare ciitre Ioan IV egecul politicii sale, aruncénd intreaga responsabilitate pe seama defunc- tului patriarh Serghie. Lunile februarie—noiembrie sunt do- minate la Constantinopol de grave tulburari de succesiune: tronul e lsat de Heraclie celor doi fii ai s&i: Constantin III (28 ani), din prima cdsatorie cu Evdochia, si Heracleona Gs ani), din a doua cisitorie cu Martina, Pe 28 mai, Con- stantin III moare in urma unei boli de plimani incurabile, dar zvonurile rispndese versiunea asasinarii sale de citre Martina si patriarhul Pyrrhus (638-641), care preiau puterea in numele lui Heracleona si promoveaza o politic& monotelita militant, devenind impopulari in cler, armat, senat si popor, care-I voiau impirat pe fiul lui Constantin III, fn urma revoltei generalului armean Valentin Arsakidas, fiul minor (11 ani) al lui Constantin III, Flavius Heraclius ¢ incoronat in septembrie coimpirat cu numele Constans II (641-668) alituri de Heracleona, 641, vara: Gheorghe, exarhul Africii (628-641), ¢ revocat pentru atitudinea sa ferm antimonofizitd si inlocuit cu exarhul Grigorie. 641, septembrie: patriarhul Pyrrhus (condamnat de Ioan IV) demisioneaza si se refugiazi in Africa fiind inlocuit de 40 Pavel II (641-653). David, fiul Martinei, e incdronat ca al treilea colmpirat. Are loc o revolt general (noiembrie), in urma céreia Martina si cei trei fii ai ei sunt arestati, mutilati (Martinei i se taie limba, lui Heracleona si lui David li se taie nasul, iar Martin e castrat) si exilati in Rodos, Mar- tina si incestul fiind socotite o cauz a méniei lui Dumnezeu asupra Imperiului roman, Puterea e preluat in numele mi- norului Constans II de generalul Valentin Arsakidas, care-si csitoreste fiica, Fausta, cu Constans II (Valentin va fi ucis in timpul unei revolte populare in 644). 642, 22 septembrie: arabii ocup Alexandria si incheie astfel cucerirea Egiptului. 642, noiembrie: e ales papa Teodor (+ mai 649), grec din erusalim; nu-I recunoaste pe patriarhul ecumenic Pavel II. 643: arabii invadeaz nordul Africii ocupand Cirenaica si Tripolitana si avansind spre Cartagina. 645, iulie: disput’ public la Cartagina a Sfantului Maxim cu Pyrrhus, dupa care cei doi pleacd la Roma. Sfantul Maxim va raméne (pana in 653/655) la manistirea refugiatilor palestinieni Sfantul Savva (Cellae Novae) de pe Aventin. 646: rebeliunea exarhului Africii Grigorie, care moare in 647 fn lupt cu arabii la Sufetula, Trei sinoade africane con- damné Ekthesis-ul monotelit. in finalul Tomosului dogma- tie impotriva Ekthesis-ului citre Stefan al Dorei (cf. mai jos p. 56-57), Sfantul Maxim insist din nou asupra nece- sititii imperioase a mirturisirii de credinf4 ortodoxe. 647: arabii cucerese Cezareea Capadociei avansand in Asia ‘Mica, construiesc o floti cu care in 649 atact Ciprul; ulterior vor invada gi insulele Rodos (654), Cos si Creta (655). 647: iritat de revenirea la monotelism a lui Pyrrhus ajuns la Ravenna, papa Teodor il condamn& pe Pyrthus si-| de- pune pe Pavel II. Drept rispuns, Pavel II ocupa palatul Plakidia, resedinta apocrisiarilor romani din Constantino- pol, si ii distruge altarul. Apocrisiarul diacon Martin (viitorul pap’) fuge la Roma, dar apocrisiarul preot Anastasie at¢ arestat si exilat la Trapezunt, iar ucenicii s&i Euprepie gi Teodor sunt i ei arestati si exilati in Cherson (Crimea). 647, octombrie: in numele impiratului Constans II este promulgat Typos-ul (decret imperial redactat de patriarhul Pavel II care interzice sub pedepse de maxima gravitate a se vorbi de una sau doua vointe in Hristos). 648-649: papa Teodor (+ 13 mai 649) condamna Typos-ul si pregateste un sinod la Roma pentru solutionarea de principiu a dogmei hristologice. 649, 5 iulie: ¢ ales papa Martin I, care e sfintit iri acordul impiratului de la Constantinopol. 649, octombrie: Sinodul de la Lateran prezidat de papa Martin, in care 105 de episcopi din Italia, Sicilia, Sardinia si Africa, alaturi de monahi refugiati din Risarit, condamn’ Typos-ul, monoenergismul si monotelismul si pe promo- torii lor, dogmatizand dioenergismul si diotelismul hristologic. Actele si canoanele lui dogmatice au fost redactate in greaci de Sfintul Maxim (cum a artat editorul lor recent, R. Riedinger). insusi Sfantul Maxim pare si fi adus la Constantinopol actele Sinodului Lateran. Stabilit in palatul Plakidia, se bucura de relativa libertate de actiune (Constans II find in campanie in Armenia). Acuzat de nestorianism de un sinod local, e inchis intr-o ministire de maici pe care le converteste insi la diotelism (,Viata siriack”). 650: rebeliunea exarhului Ravennei Olympius. Trimis la Roma si-l aresteze pe Martin I, acesta se proclami imparat, dar moare in 652 atins de epidemia care decimase trupele romane angajate in lupta cu arabii care invadasera Sicilia, 653: intors din Armenia unde a incereat si impiedice printr-o ,unire” religioas& desprinderea Armeniei de imperiu, Constans II se hotiraste si lichideze opozitia contra Typos-ului cu mana forte. Maicile convertite de Sfantul Maxim sunt arse pe rug (,Viata siriacd”), 42 653, 17 iunie: din ordinul lui Constans Il, pe atunei in varsti de 23 de ani, papa Martin I e arestat la Roma de exarhul Teodor Caliopas si trimis la Constantinopol, unde ajunge in septembrie. Pe 19 decembrie e judecat pentru inalt& tradare; in urma interventiei patriarhului Pavel IT muribund, i se comut pedeapsa cu moartea in exil, murind pe 16 septembrie 655 in Cherson (Crimeea). (,Actele procesului, martiriului si exilului papei Martin” si ,Memo- rialul lui Teodor Spudeul”) 654, 8 ianuarie ~ 3 iunie: Pyrrhus devine pentru a doua oar patriarh al Constantinopolului, urmat dupa moartea sa de Petru I (654-666). 654, iunie: legatii papali obtin in iunie 654 aprobarea sf tirii papei Eugeniu I fri recunoasterea Typos-ului, schimbul acceptiirii scrisorii ,synodika” a patriarhului Petru. In august 654, Eugeniu I, constrans de popor, respinge »synodika” patriarhului Petru si se las& sfintit fir consim- {amantul imperial. 655: la palatul imperial din Constantinopol are loc din ordinul lui Constans II, pe atunei in varst& de 25 de ani, primul proces politic al Sfantului Maxim gi al ucenicilor s&i condamnati la exil in Tracia: Maxim in Bizya, Anastasie Monahul in Perberis, iar Anastasie Apocrisiarul in Mesem- bria. (,Audierea de la palat”) 655: la Phoenix, in largul coastelor Lyciei, arabii infrang zdrobitor flota bizantin’ pe care o distrug, Constans If abia seipand cu fuga de pe nava-amiral scufundat’. 656, 24 august, 8 si 14 septembrie: tratativele de conciliere intre Sfantul Maxim gi delegati ai palatului si ai episcopa- tului bizantin la Bizya si, respectiv, Rhegium, se soldeazi cu un esec; Maxim si ucenicii lui sunt retrimisi in locurile lor de exil din Tracia. (,Discutia de la Bizya”) 657, 2 iunie: moare papa Eugeniu I si e ales in locul su Vitalian (657-672). Pe baza ambigui a unor compromisuri dogmatice si canonice tacite, se ajunge lao reconeiliere si 43Ja ,normalizarea” relatiilor bisericesti intre Constantinopol si Roma, care reiau astfel comuniunea intreruptii din 642. 658, 18 aprilie: rechemat la Constantinopol pentru a fi facut si adere la ,reconcilierea” prin compromis a Bisericilor din Apus si din Rasérit, Sfantul Maxim alege martiriul (ultima »serisoare e&tre Anastasie”, testamentul situ spiritual). 659: armistitiu intre imperiu gi califat in urma razboiului civil din califat (656-661) pentru succesiunea lui Otman (644-656), conflict intern soldat in 661 cu inlaturarea de la putere a lui Ali (656-661) si a familie’ profetului si in- temeierea la Damasc a dinastiei ummayazilor de catre Muawiya I (661-680). Arabi evacueaz Rodosul gi teritoriul exarhatului Cartaginei. 662, mai-iunie: din ordinul lui Constans I, pe atunci in varsti de 32 de ani, al doilea proces politic al Sfantului Maxim si al ucenicilor sti condamnati la mutilare gi exil. Pe 8 iunie 662, exilatii sosesc in Lazica (Cauca), unde vor muri pe rand: Anastasie Monahul pe 24 iulie 662, Maxim Marturisitorul pe 13 august 662 (in varsti de 82 de ani), iar Anastasie Apocrisiarul pe 11 octombrie 666. (,Scrisoa rea lui Anastasie Apocrisiarul citre Teodosie din Gangra”, 666, si ,Memorialul lui Teodor Spudeul”, 668/669) 662: devenit tot mai impopular si temandu-se de o revolt, Constans II (care in 660 igi asasinase si fratele, Teodosie, fapt& pentru care incepuse si fie numit si ,Cain”) abando- neaza Constantinopolul, viziteaza in 662 Atena, iar in iulie 663 Roma, unde e primit cu fast de papa Vitalian, stabi- lindu-si apoi resedinta la Siracuza in Sicilia. 668, 15 septembrie: Constans II, supranumit si Pogonatul (Barbosul), e asasinat la Siracuza in baie de un servitor, murind in varsta de numai 37 de ani. 668-685: domnia lui Constantin IV (n. 652), fiul Ini Con- stans II, coimparat din 654, impreund cu fratii sii Heraclie si Tiberiu, coimpirati din 659. Constantin IV renunti la Politica impopulara a tatalui siu, revenind la ortodoxie si 44 promovand reapropierea de Roma. Apiri cu succes Con- stantinopolul asediat timp de patru ani (674--678) de arabi pe care-i infringe zdrobitor provocandu-le cel mai mare dezastru cunoscut de ei pana atunci, in urma ciruia cele doua imperii incheie pacea. Victoria bizantini e interpretat ca o reluare a bunivoinei divine faté de Imperiul roman revenit la ortodoxie (cf. mai jos, p. 57-58, considera- tiile lui Anastasie Sinaitul). 680, noiembrie — 681, septembrie: Constantin IV prezideazit la Constantinopol Sinodul VI Ecumenic care restabileste ortodoxia hristologica si-i condamna pe autorii monoenergismului si monotelismului: patriarhii Serghie, Pyrrhus, Pavel, Petru ai Constantinopolului, Cyrus al Alexandriei gi Honoriu al Romei. Triumf postum al cauzei rezistentei teologice a Sfintilor marturisitori Martin si Maxim si al ucenicilor lor. Desi, pentru a crufa memoria tatalui lui Constantin IV, Sinodul VI Ecumenic nu i-a reabilitat in mod expres, aceasta a avut loc in mod tacit prin canoniza- rea si includerea lor ulterioar&, in secolul IX, in Sinaxare. Util pentru orientare, aceast& succint& cronologie nu oferd ins& dect un cadru evenimential exterior, conturand doar punctele vizibile ale scenei si jalondnd schematic eta- pele destinului pamantesc al principalelor personaje ale dramei care a facut ca in secolul VII cu monotelismul (si in secolele VII-IX cu iconoclasmul) timpul martirilor si marturisitorilor din epoca preconstantinian& si renasci pe neas- teptate, de data asta intr-un stat care se voia a fi deja de trei sccole Imperiul cregtin prin excelenta. Destinul pi- mantese al sfintilor Bisericii e determinat intr-o masurd considerabili de natura si tipul societitilor in care acestia triesc, si acest Iucru face, de exemplu, ca — in ciuda nive- Urii gi tipizArii retorice proprii genului hagiografic, interesat in zugravirea unor ,icoane” in cuvant ale sfintilor ca mo- dele de imitat, cu caracter exemplar si supratemporal — biografiile reale ale sfintilor ca personaje istorice si fie de fapt extrem de diferite, si astfel viata episcopilor capado- cieni din secolul IV sé nu semene deloc cu cea a stalpni- 45cilor din secotul V, nici cea a monahilor iconoduli din secolele VIII-IX cu cea a Sfantului Simeon Noul Teolog din secolele X-XI sau cu cea a sfintilor isihasti din secolele XIII-XIV. $i aceasta pur gi simplu pentru c& societittile in care au trait erau de fapt altele. Care era ins Iumea martirilor ortodoxiei hristologice din secolul VII? Fiinded destinul lor nu se expliea decat in parte prin situafia dramatic’ in care s-a aflat Imperiul roman de Risirit al lui lustinian impins pe marginea pripas- tiei de valurile invaziilor slavo-avare (apoi bulgare) dinspre nord si a celei persane si ulterior arabe dinspre est. Pierzdnd trei sferturi din teritoriu si populatie si redus la jumitate din Asia Micd, la Tracia si céteva orage maritime din Marea Egee, el a devenit Imperjul bizantin medieval considerabil restrans gi prins in clestele format de califatul arab de la Damasc, hanatul bulgar din Baleani si regatul longobard din Italia. Cunoscut si sub numele de ,epoca intunecat&” (Dark Age) a Imperiului roman de Ristrit, secolul VII, epoca de tranzitie de la Antichitate la Evul Mediu Gin acelasi timp antic& tardiva si protobizantin), s-a bucurat, in ciuda putinitii izvoarelor scrise, de o atentie sustinut’ din partea cercetitorilor, Mai ales de la mutatia clara intervenita gi in bizantinologie (ca si in intreaga cercetare istoric& contemporani), si in urma cireia subiectul istoriei bizantine nu mai sunt elitele (ca, de exemplu, la Ch. Diehl), nici statul (ca la G. Ostrogorski), ci societatea in ansamblul ei (homo byzantinus al lui A. Kazhdan‘) #8 Secolului VII i s-au consacrat céteva simpozioane, ale eiror acte ‘au fost publicate in periodicul Dumbarton Oaks Papers, Washington DC, 13 (1959), si in volumul: Byzanz im 7. Jh. Probleme der Her- ausbildung des Feudalismus, Berlin (CEst),1978; acestora li se adau- ‘g4 ampla sinteza a lui A. N. Stratos, Byzantium in the Seventh Cen- tury, 5 vol., trad. engl. Amsterdam, 1968-1980; dar ce: solid’ monografie raméne cea a bizantinologului britanie din Birmingham J. F, HaLpon, Byzantium in the Seventh Century. The Transforma- tion of a Culture, Cambridge UP, 1990. * Cf. A. Kazan / G. Constas.e, People and Power in Byzan- tium. An Introduction to Modern Byzantine Studies, Dumbarton Oaks, Washington DC, 1982, 1991". 46 sau statul si societatea impreund (excelenta sinteza a lui W. Treadgold®), Ultimele investigatii intreprinse de sa- vanti gen A. Kazhdan si J. F. Haldon ne invata si citim in secolul VII, dincolo de semnele unei crize dramatice mar- cate de devastirile invaziilor, declin demografic, dezordine economicd si colaps politic, simptomele unei ,transformiri” structurale a intregii societiti din bazinul de est al Medi- teranei in toate microstructurile ei. Semnificative sunt datele aproximative ale prabusirii demografice a populatiei din bazinul mediteranean: aceasta se ridicase la 52 de milioane in anul 200 i. Hr., ca apoi si scad& in mod constant 1a 47 de milioane in anul 1 d, Hr., la 45 de milioane in anul 200 d. Hr, la 41 de milioane in anul 500 d. Hr., la 32 de milioane in anul 600 d. Hr., ca in anul 700 d. Hr. s& ating nivelul minim de 25-de milioane (dup care a urcat trep- tat, dar va reatinge nivelul de 52 de milioane abia in 1940- 19451). Constantinopolul insusi, care pe vremea lui Tusti- nian (+ 565) atinsese circa 500.000 de locuitori, mai nu- mira abia 60.000 de locuitori in jurul anului 700, scizdnd dramatic de aproape zece ori in 150 de ani! Un rol decisiv in aceasta diminuare demografica l-au jucat i frecventele epidemii de ciumi din secolele I1I-II in. Hr. si apoi din se~ colele VI-VIII, numai in intervalul 542~767 inregistrandu-se opt epidemii devastatoare, totul pe fondul unei raciri a climei (veritabila ,miniglaciatiune”) in secolele VI-VII, cu efecte catastrofale in plan economic si demografic, Pe acest fond, Imperiul roman reorganizat de Diocletian si incresti- nat de Constantin devine un ,stat Lirgit” excesiv si o ,societate impovatrati” (W. Treadgols) suportind cu dificultate presiunile triburilor barbare germane care au determinat impartirea lui in 395 d. Hr. Dac in Apus Imperiul s-a pri- Dusit facdind loc regatelor germanice, in Rasdrit Imperiul a supraviefuit riscului barbarizArii, ba chiar a incercat prin 5° W, TREADGOLD, A History of Byzantine State and Society, Stan- ford CA, 1997. 5' Datele lui J. Biraben la P. CHaunu, Histoire et Décadence, Pa- tis, 1981; trad. rom. C. Marginean: P. CHAUNU, Istorie si decadente, Cluj, 1995, p. 127. 47Tustinian o funesta reconstituire, expunandu-se prin recu- cerirea Italiei si Africii ,riscului supraextinderii” (W. Tread- gold). in conditiile reducerii dramatice a populatiei si a unei ,societati divizate” interior de tulburari urbane si schisme religioase, Imperiul, invadat simultan de slavi si avari dinspre nord gi de persani si arabi dinspre risirit, a evitat cu dificultate intre anii 610-678 catastrofa, supra- vietuind ca un stat gi o societate mult restranse si mai ales. profund schimbate fatd de cele anterioare. Imperiul roman antic era bazat pe o refea de cetiti (polis, municipium), in care orasul antic era unitatea social fundamentalé din toate punctele de vedere: economic, social si cultural. Or secolul VI a vizut criza, iar secolul VII disolutia oragului antic si stingerea culturii urbane. In secolul VII polis-urile antice inceteaz& si mai existe in Asia Micd si Grecia (inlocuite de simple fortarete, ele vor reapirea ca orase medievale abia spre mijlocul secolului IX). Societatea diminuati se dezurbanizeazi, se reruralizezai si atomizeazi, igi pierde diversitatea si complexitatea, se simplificd gi se uniformi- zeazi. Dispar atat aristocratia senatorialA $i elitele urbane, cat si sclavii si colonii, si apare o mas& de populatie agrari relativ uniforms, jarani platitori de taxe gi soldati supusi direct, fara intermediar, elitei birocratice centraliste a Con- stantinopolului in al cérei varf se afl imparatul, seful absolut al statului si conducdtorul direct al intregii societiti, responsabil atat de apararea ei militar, cat gi de ordinea ei intern. Legiturile sociale gi asocierile intermediare ale diverselor corporatii se desfac o dat cu destramarea polis- ului si societatea fragmentatd si atomizat& se repliazi pe familia nuclear’, care devine principala microstructurd economic, profesionala si social. Declinul economic e dramatic: reapar economia de tip ,barter” si schimburile neeconomice; mestesugurile si comertul se restrang considerabil. O dat cu dezurbanizarea se stinge gi vechea cul- tur urband antic: dispar nu doar teatrul, baile gi scolile Geolile superioare din Constantinopo! dispar in secolul VII, teapardnd abia in secolele IX si XI), dispare insusi modul de viata antic stipul lui de cultura urban’. Modul de exis- 48 a tent prin excelenta public, deschis, plural, cosmopolit, pestrit, tolerant si aecesibil al polis-ului antic e inlocuit de cel privat, inchis in sine, unitar, intolerant si standardizat, tipie pentru Evul Mediu. Cultura pagan disp&ruse practic de la sfarsitul secolului VI, episcopii si monahii victoriosi {in lupta cu cultura clasic& devin, fara concurenta, detin’- tori monopolului culturii, atat invapitorii, eat si patronii noii societiti crestine. Viafa intelectual si creativitatea artis- tick dispar pentru a reapiirea abia in secolul IX. Sentimen- tul dominant este cel de insecuritate $i angoas4. Sub ap: renta de uniformitate impusa de regimul de stat absolutist al autocratiei imperiale, societatea fragmentat& e profund divizati si m&cinaté in interior de fortele centrifuge ale miscarilor de regionalizare si particularism. La acestea se adaugi contestarea interna de tip religios a monahismului plin atat de migcari anarhice in jurul feluritilor ,oameni sfinti” (holy men), eat si de dorinta de a impune un polis alternativ in manistirile cu viat& comunitar’, concurand serios astfel autoritatea institutionala att a Imperiului, cat si a Bisericii oficiale. Sfintii — martiri sau monahi, dar si icoanele si moastele lor — devin noii protector si centru de constituire a unei comunitati religioase neoficiale, par: Iele cu medierea institutional’ intre divin si uman oferité de imprat si episcopi in cadrul riturilor ceremonialului de la palat si ale liturghiei din biserici. Oficializarea Bisericii in secolul IV a dus ca efect secundar la un crestinism cu dout viteze si la divizarea interna a societatii crestine (prea ugor acceptati) intre crestinii nedestvarsiti din lume si cei desivarsiti, monahii renunttori la lume. Acestia din urm& devin autorititi spirituale pentru credinciosi, cSrora intr-o lume nesiguri si instabila le ofera protectie si indrumare si funetioneaza ca furnizori de ordine, securitate si linigte metafizicd de dincolo de lume (oglindite atat pe fetele, cat si in icoanele lor hieratice). Crestinismul isi pierde elanul misionar si se repliaz introvertit pe o ax dominata de polii ~pietitii” si ,securit&ti” (J. Haldon). Loialitatea si rispun- derea fat’ de stat si comunitate (concetiteni) sunt inlocuite de loialitatea personala fat de Dumnezeu si familie; statul 49insusi € o familie mare avand fn frunte un »Pater familias” inaccesibil, al c&rui loc e luat adeseori de sfinti si monahi. Imperiul roman devine tot mai religios si locuitorii lui se simt tot mai mult nu cetiiteni romani, ci membri ai unui Popor mesianic al lui Dumnezeu de tip vechi-testamentar®2, Condus de figuri mesianice: impaati, patriathi-preoti monahi-profeti, noul Popor al lui Dumnezeu are misiunea dea Tespecta i mentine ordinea divind unica si universal a credintei si vieti, de a apara Ortodoxia si moralitatea si a sanctiona orice deviere pluralist de la aceasta ordine prin erezie sau imoralitate. Caderea in aceste heterodoxii dogmatice si etice, complicitatea cu ereziile subversive, cu pi- sfinismul pervers sau iudaismul perfid, au expus Poporul mesianie al lui Dumnezeu sanctiunii pedepselor divine Teprezentate de invaziile barbare gi arabe. Unitatea gi con- formismul devin obsesii ale unei societiti fragmentate in disperata cutare a coeziunii si reperelor simbolice. Pe acest fond, conflictul de autoritate escaladat in persecutie si martiriu dintre tandrul imp&rat Constans II, mostenitorul traditiei ,cezaropapiste” iustiniene a impara. tului total, si bitrdnul monah Maxim, reprezentantul eres- tinismului radical eshatologic al inceputurilor, anticipeazs deja conflictul dramatic dintre bazileii iconoclasti si monahii iconoduli care va domina secolele VII-IX. Triumful Ortodoxiei gi reconcilierea intre Imperiu si monahism va veni abia pe 11 martie 843, dar acum Bizantul devenise un alt stat si o societate schimbat’, diac. Ioan I. lett jr ee & Cf. E. VON IVANKA, Rhomderreich il ncn Eon reich und Gottesvolk, Freiburg— 50 Texte ilustrative Botezul fortat al evreilor si samarinenilor la Cartagina in 6325° Ca s& cunoasteti, cinstiti parinti, si lucrul nou care s-a facut aici acum, voi grai pe scurt in céteva randuri. Binecu- vantatul rob al lui Dumnezeu si preailustrul eparh [Gheor- ghe] al celor de aici [Cartagina], revenind din imparateasa cetatilor [Constantinopol], dup’ porunca preaevlaviosilor nostri imp&raji [Heraclie si fiul siiu, Heraclie-Constantin], i-a ficut crestini pe toti iudeii si samarinenii autohtoni sau veniti aici din toati Africa, impreuna cu femeile, copiii si casnicii lor, si care se cifreaz la mai multe zeci de mii de suflete, aducdndu-i cu forta la preasfintul Botez in ziua Sfintei Cincizecimi a anului al cincilea al indictiei de fat [632]. Aud insi cA aceasta s-a ficut in tot imperiul romanilor, lucru pentru care am fost cuprins de grozava spaima si pentru care tremur. Caci ma inspimént mai intai ca nu cumva si fie insultata aceast mare si cu adevarat dumne- zeiascé tain’ [a Botezului] dati celor care nu aratA prin 5 Sfarsitul inedit al Epistolei 8 ,cltre acelasi” {preot Iordanes], editat dupa Vatie. gr. 1502 (secolul XD), f. 175, de R. DEVREESSE, Revue des sciences religieuses 17 (1937), P. 25-35, text: p. 34-35. In aceasta scrisoare Sfantul Maxim se prezinta ca ,ritdcind fra pastor” si incheie cu urmatorul apel: ,Ci ma cheama la tine gi mA agaza sub aripile tale, daci intr-adevar lipseste orice teama de barbarii vazuti, din cauza cirora, din iubire de viafi, am venit aici trecdnd peste ‘mari distane ale marii, Pentru aceasta rog pe atotsfintenia voastrii ca o data cu aratarea dorita a tiriei atotstralucitoare potrivit lui Dum- nezeu si-mi dati prin scrisoare si o stire mai exact despre toati starea de acolo. Cici find slab cu gandul si lipsit de vigoare $i de-abia putind si stirui in putin’ pace din pricina frieii, voiesc si fac cAltoria pe mare in siguranta” (PG 91, 444D-445A).. 54 Acest boter fortat al evreilor era cunoscut din cateheza anti- judaica a evreului convertit lacob, editatd de N. Bonwetsci: Doctri- na Iacobi nuper baptizati, Berlin, 1910 si recent cu un comentariu exhaustiv de G, DacRon /V. Dexocue in Travaux et Mémoires (Cen- tre de Recherche d'Histoire et de Civilisation Byzantines) 11 (1991), P. 69-273. 51credinfii o vointa personal [gnome] potrivita. Tar, in al doilea rand, ma gandese gi la primejdia sufletelor acelora, ca nu cumva, avand rimasa in adancul lor rédicina amara @ necredintei parintilor lor, att sa taie de la ei lumina harului, ct si si-si inmulteasci osfinda care creste cu intu- necimea necredinfei. Iar, in al treilea rnd, m8 tem ca nu cumva «marea apostazie» asteptati de Sfintul Apostol [2 Tes 2, 3] s& ia inceput prin amestecul acestora cu cei credinciosi, prin care vor putea s& arunce fara binuiala intre cei mai simpli simanta cea rea a smintelilor impotriva sfintei noastre credinte, si atunci aceasta si se giseascd a fi un semn vadit gi incontestabil al sfarsitului murmurat de toate, in care cei ce se pregiitese pe ei insigi prin rugiiciuni, cereri gi lacrimi multe, si prin purtirile gisite de ei a fi spre dreptate asteapti marile incerciiri si lupte pentru adevir. Invazia araba a Orientului, colaborationismul evreilor, necesitatea marturisirii dreptei credinte (638-639)55 _ Va aduc aminte vou, de Dumnezeu pizitilor, si vegheati si sh vi Tugati dup& porunca Domnului [Mt 26, ‘ne o nu fim prinsi in cursele incercirilor ce ne impresoara din toate partile. Cici de vom veghea si vom sta treji, stiu cd vom fi plziti de demoni; si de ne vom ruga, vom atrage spre ajutorul nostru harul lui Dumnezeu, care Jupté impreund cu noi si ne arat& biruitori asupra a toat& puterea Potrivnica si ne izbiveste de toat riticirea gi nestiinta. Aceasta trebuie si o facem mai ales acum cand. gi ira nici © poruncd firea insigi ni se face invattoare a refugierii la Dumnezeu, luand drept sfituitoare vicisitudinea existent’, Caci ce vicisitudine mai mare este decat relele care au cu- Prins acum lumea locuit4? Ce e mai cumplit pentru cei ce au simfire decat cele ce se intampl acum? Ce e mai vred- ® Finalul Epistolei 14 ctitre ilustrul Petru, ht ici, cin 638-639, PC 91, 537C-544C. *errinl ABR cee 52 racer i I nic de mil& sau mai infricostor pentru cei ce le p×c? Decat a vedea un neam al pustiului si barbar [arabii] stri- paténd pimantul strain ca pe al sau propriu si civilizatia [politeia] bland’ (a crestinilor] mistuita de niste fiare silbatice si crude, care n-au nimic omenesc decat simplul as- pect al formei exterioare? $i decat a vedea poporul iudeu, care de la inceputurile lui se bucura de sfngele oamenilor si cunoaste drept singur lucru bineplicut lui Dumnezeu uciderea fpturii, inc si mai pornit in nebunia de a se face mai vestit in bogitia vicleniei decat toti cei vestiti in rautate: oameni de care Se sedrbeste Dumnezeu, desi cred c&-L slu- jesc pe Dumnezeu, poporul cel mai necredincios decat toate popoarele de pe pamént si de aceea cel mai dispus la pt mirea puterii potrivnice, precedand prin orice mod $i dis pozitie venirea celui réu, clci prin cele ce face vesteste venirea lui antihrist, fiindeX nu L-a cunoscut pe Mantuitorul adevarat; poporul rauvoitor si nelegiuit, urator de oameni si urator de Dumnezeu, cu atét mai urator de oameni cu cat e mai urator de Dumnezeu, ingiduindu-gi si se delec- teze de ocirile impotriva sfintilor, el arat& cd e aproape rizbunarea, ficdnd totul ca sa le fie pedeapsa cat mai dreapt%, cici prin fapte igi arat& in mod deplin tirania si revolta impotriva lui Dumnezeu; patronul minciunii, crea- torul uciderii si dugmanul adevarului, prigonitorul am: nic al credintei mele, prin care s-a desfiintat riticirea poli- teistd si au fost alungate falangele demonilor, prin care potrivit prorociei ,toate popoarele au plesnit cu mainile si au strigat lui Dumnezeu cu glas de bucurie. CA Domnul este preainalt, infricasitor, impirat mare peste tot pimantul” [Ps 46, 1-2], fiinded lor li s-a ficut cunoseut in chip tainic Fiul Unul-Nascut venind in trup ca ,Domn” ca Unul Care porunceste ca unor robi virtutea celor ce se tin de porunci prin fiptuire; ,Preainalt” ca daruitor al cunoasterii adevarate celor ce se grabesc din dorinta de intelepciune prin contemplare spre intelegerea tainelor goal de simbo- luri; ,infricogaitor” ca Judecktor si R&zbundtor al inedlcéri- lor; ,Imparat” ca Unul Care imparte fiecdruia cele pregitite dupa vrednicie; iar , mare” ca Unul Care ce face mai presus 53de fire prin cele contrarii cele contrare si prin p&timire creeazi nepiitimirea, prin moarte, viata si daruieste firii cu © putere uimitoare (paradoxal8] prin lipsurile dup’ trup deprinderile neschimbabile in cele bune. Dar nici asa poporul cel fara de minte nu se rusineaza si nu inceteaz si Prigoneasci credinta si virtutea, pe care in mod limpede le Prigoneste din pizma, ca unul ce a cézut din amindoui si nu stie ci a cizut, ,schioptand din amandoui glemele” [3.Rg 18, 21] si neputandu-se ridica deloc din edderea ne- credinciosiei sau, ca si spunem mai potrivit, nevrdnd si face asta; ea unul ce trideazt pururea credinfa si virtutea de dragul mandriei si al plicerii, ca un popor apostat si nebun gi ca un neam neinvatat. Caci imp&rtindu-si viata sa intre acestea, apostatul gi plinul de firlidelegi isi face din una [din mandrie] mama a apostaziei, iar din cealalta [din plicere] creatoarea urii de oameni, ca atat Dumnezeu, cit si creatia si fie ocirate de el: Unul [Dumnezeu] fiind dispretuit, iar cealaltd [creatia] stricati de miasmele intre- prinderilor lui. Ce este deci, precum spuneam, mai infricositor decat acestea pentru ochii sau urechile crestinilor? Decat a vedea ingiduindu-se unui neam crud i nebun ca si-si intind& mainile impotriva mostenirii dumnezeiesti. Dar acestea le-a facut si se intample multimea picatelor noastre. Cici n-am vietuit in chip vrednic de Evanghelia lui Hristos. Toti am p&cdtuit, toti am savarsit faridelegi, toti am pArasit calea Poruncilor care zice: ,Eu sunt calea” [In 14, 6]. Ne-am ficut fiare unii altora, nemaicunoscand harul iubirii de oameni si taina pitimirilor pentru noi ale Dumnezeului intrupat »$i am umblat pe cdrari neumblate” [Sol 5, 7], intirind adica prin dispozitia socotintei noastre afectiunile patimilor de necinste [Rm 1, 26]. Deci si veghem si si ne rugim ca nu cumva s& se ingreuneze inimile noastre si mai mult de siturare si betie” [Le 21, 34]. Cici ,siturarea” este indo- iala de cuvantul credintei in timpuri de prigoane, iar ,be- fia” e respingerea gandurilor potrivit fri, prin care se pro- duce in chip natural cunoasterea celor ce sunt, cand din cauza destinderii sufletul e doborat de navala ispitelor si, 54 EE ES fiind intunecat, piitimeste, cum spuneam, o agitatie fat de cuvantul credintei. Caci daci ne vom ruga si vom veghea, vom fine mai intarita credinta in Domnul si Dumnezeul nostru Tisus Hristos, vizénd si ficdnd experienta dezno- damantului celor pe care le-a prezis. S& nu ne instriindm deloc gi si nu rabdiim in suflet vreo agitatie, pitimind contrar fagduinfei, ci sé finem mai intarit’ credinfa, vizdnd impliniti prin lucruri prezicerea Domnului. Tar daci dez- nodimantul celor prezise face intarirea credintei, si ne {ntirim si noi prin cele ce se fac credinta noastr’, afland c& e adevarat Cel ce le-a grait. $i si-L mfrturisim Dumnezeu inaintea oamenilor, ca unii ce nu mai stim nicidecum de moarte, ca si El si dea marturie pentru noi inainta Tatilui [Le 12, 8] sisi ne duct (la El] mantuiti prin buna mérturi- sire pe care a inceput-o, faicdndu-Se model al virtutilor noastre, cici ,a dat mirturie pe vremea lui Pilat din Pont sia mirturisit m&rturisirea cea buni” [1 Tim 6, 1g]. Pe care fie si ne invrednicim gi noi si o imitim prin harul Lui atunci cdnd timpul ne-o va cere, nesirind gribiti in primejdii pentru cuvantul dreptei credinte, ci evitand pe cat e cu putin incerearile prin crutarea prigonitorilor si prin cunoasterea din experienti a slbiciunii firii noastre, edu- candu-i pe cei inci prunci gi asteptind Cuvantul Care ne cheam& si Care venind in chip nevirut in cei ce lupti dup’ lege luptele pentru dreapta credinti, strabate in ei alergarea martiriului, ca Singurul Care poate birui simtirea si firea. Fiindc& martiriul arat& in mod limpede victoria asupra simtirii gi firii; prin el are loc ridicarea minfii si a ratiunii impotriva patimilor prin care se intireste dorul de Dum- nezeu, care-i convinge in chip uimitor [paradoxal] pe cei indragostiti de El si treac’ spre Cel dorit prin moarte. Fie ca si noi si ne invrednicim si ne infitisim inaintea Lui strilucind prin marturisirile Lui pe care fie s& Ie aducem impreund cu noi atunci cdnd vom pleca de aici si vom trece in lumea fird sfarsit, prin rugiciunile gi soliile Preasfintei Stipanei noastre de Dumnezeu Nascitoarea si Pururea Fe- cioara Maria gi ale tuturor sfintilor. Amin.Necesitatea imperioas& a marturisirii dreptei credinte (cea 646-647)5° Cine dintre cei ce simt in orice fel pe Dumnezeu gi atérnt de slava Lui atotluminoasi, de la care, prin care si spre care este méntuirea celor care-L mirturisese in chip bine- cinstitor ar alege s& lase credinta ortodoxa predatii nous de la inceput prin cuvintele dumnezeiesti [ale Seripturii] gi Pirintii cei dumnezeiesti si si prefere inovatia recent, impotriva c&reia, ca si a oricdrei alteia inventate impotriva ratiunii bine-cinstitoare de cei care gandese astfel, s-a pro- nunfat blestemul sinodal aprobat al Sfintilor Parinti adunati la Chalcedon, decét numai cel care, impovaréndu-l viata, a preferata slavei care vine de la Dumnezeu instrdinarea de El. De aceea privind, stpane, la lucrurile insele gi intele- gand cf este in chip vadit si deschis o inaintare gi vestire mai dinainte spre risturnarea intregii cinstiri a lui Dumne- zeu si tigiduirea adeviratei cunoasteri a Unului-Nscut, a rAtcirii ultime gi a fiarei de pe urma potrivit prezicerii din insuflare dumnezeiascd si preafericité luminare a sfintilor barbati care gindese acestea spre pizirea noastrii, a celor ce am ajuns la sfargitul veacurilor [ef. 1 Co 10, 11], si ne piizim fiecare cu toata vigoarea inimii noastre de aceasti inovatie introdusi ulterior, ca s& nu fim atrasi gi dugi de ea din negrija si nepasare, ci si stim foarte tare si vitejeste impotriva orie&rei impietiti, ,surpind”, ca sx vorbim serip- turistic, ,gandurile si orice inaltime ridicat’ impotriva cunoasterii lui Dumnezeu” [2 Co 10, 4], de acest lucru asigu- randu-ne cu iubire de oameni Insusi Mantuitorul a toate, Domnul si Dumnezeul nostru, Care zice: ,Atunei de vi va zice cineva: lati, Hristos e aici! Tati, e acolo}, sii nu credeti” [Mt 24, 25], alungand cat mai departe de taina Lui diferitele credinte si presupuneri false despre El ale color suciti, $i impingandw-i pe urmitorii Lui de la orice opinie 5 Finalul Opusculului teologic si polemic 15 (Tomos dogmatic impotriva Ekthesis-ului catre Stefan al Dorei, 646-647), PG 91, 181B-184B, 56 strain’, prin care cei sfiditori si cu gandire contrara obig- nuiese si tulbure si s4 rizboiasci curatia marturisirii in El; ca nu cumva mintea noastra evlavioasa gi iubitoare de Dumnezeu, find prins& de ceva din acestea, si cada din adevar gi si fie dust de apa curgitoare a unor povesti pro- babile, nefiind intarits de dovada cuvintelor patristice. De aceea cuvantul (Seripturii] ne indeamni iarisi: ,Privegheati si vA rugati, ca s& nu intrafi in ispita” [Mt 26, 41], vrénd s& sadeased in noi prin ,priveghere” trezvia fat de aceasta gi prin ,rugkciune” ajutorul harului Siu, iar ,ispit&” se refers aici la cea care vine din amigire, nu din constrangere, in care suntem dusi de noi insine, nu de alii, abatandu-ne de la c&rarea dreapta si imparateascd. Pe care umbland drept sivoi, de Dumnezeu célauzitilor, ati c&liuzit cu intelepeiu- ne gi pe cei ca mine, care schioapit’ de ambele picioare ducdndu-ne spre lumina neumbrité gi neinserati a prea- dumnezeiestii m&rturisiri si vietuiri a Cuvantului privind spre rasplata care vine de acolo, Fiindc& si legea dumneze- iased porunceste ca cei puternici ca voi si purtati poverile celor neputinciosi si asa si plinifi legea [Rm 15, 1; Ga 6, 2]. ar povara mai grea decat oricare alta din cele grele e inc ferenta fat de aceste lucruri care are loc in cei mai prunci la minte prin schimbirile timpurilor si persoanelor, fie prin amgirea lingusitorilor, fie prin amenintarea celor stricti, si care risar irezistibil mai ales in vremea unei ire- gularitati generale. Erezia, persecutia si invazia arab& (cca 700)" Apoi moare Heraclie si Martin e exilat de odrasla lui Heraclie. $i repede se scoali Amalecul pustiei [arabii] lovindu-ne pe noi, poporul lui Hristos. Atunci deci a fost acea prim&, infricositoare si incurabila cidere a armatei romane, varsarea de sange de la Gabitha, Iarmuk si Dathe- 57 ANasTAsie SINAITUL, Omilia 3, 1 la alciituirea omului de Dum- nezeu, ed. K, Uthemann, CCRSG 12, 1985, p. 59-61. 57ma, dupa care au avut loc cuceririle si devastitrile Palesti- nei, Cezareelor si Ierusalimului, urmate de inrobiri si pus- tiiri incurabile ale pimanturilor gi insulelor gi intregii Ro- manii. Dar nici aga nu si-au venit in simtire stépanitorii si domnii romanilor, ci pundnd si fie adusi cei care au stralucit in Sinodul de la Roma [Lateran] i-au supus t&ierii limbii si mAinilor. Dar care a fost risplata noastra de la Dumnezeu pentru aceste lucruri? Acea pieire aproape cu totul a armatei gi flotei romane $i iari pustiirea avansat a tuturor popoarelor si locurilor crestine care n-a incetat Pa H end prigonitorul lui Martin n-a murit de sabie im Sicilia, Dar fiul acestuia, evlaviosul Constantin, a unit printr-un Sinod Ecumenic sfintele Biseriei marturisind, potrivit Sfin- tilor P&rinti, 0 vointa si lucrare dumnezeiascd si omeneasc in Hristos. Care Sinod, fiind primit de Dumnezeu ca o jertfi bine-primit& gi ca insisi tamaia lui Aaron, a ficut si inceteze pentru doutizeci de ani dezastrul poporului nostru, a intors sabia vrajmasilor impotriva lor insisi, a dat odin’ inuturilor, a facut marea iargi navigabilé si a facut nu Pufind usurare, mangaiere gi pace intregii Romanii. 58 Viata greact Viata, conduita si martiriul cuviosului parintelui nostru Maxim Marturisitorul scrisé de monahul Mihail Exabulitis de la manfstirea Studiu’ Prolog? 1, Dac viata tuturor celor care au vietuit potrivit lui Dum- nezeu e utilé si folositoare ca una care indeamné la virtute si ata la imitarea binelui, cea a dumnezeiescului Maxim Marturisitorul pe cat e de mare si vestit in toate, pe atat e mai eficace in a antrena spre virtute si mai deosebita decat toate in a fi de folos sufletului. Caci birbatul acela a avut nu numai o viata suprafireasc4, dar si un cuvant plicut si lupta nobili si incomparabil8, a cdror simpli aducere- aminte stie si aduck mult plicere gi si sideascd in sufletele iubitoare de Dumnezeu o mare dragoste de virtute. De aceea si cuvantul de fat, care intentioneaza si spuna cele privitoare la acela, vrea si poate in cea mai mare parte si + BHG 1234. PG 90, 69-109 (recenzia 2). Trad. dupa ed. B. New. / P. AttEN, The Life of Maximus the Confessor. Recension 3, Center for Early Christian Studies, Australian Catholic University (Early Christian Studies 6), St. Pauls Publications, Strathfield Australia, 2003, p. 38-82, 174-184. Numele autorului e dat de manuserisul din secolull XI Codex Constantinopolitanus Panagias 7, f. 188r: ,Bios... syngrapheis para Michael monachou tou Exaboulitou mones tou Stoudiou”. W. Lackner a aratat in Analecta Bollandiana 85 (1967), . 204-208 cd pentru ,viafa” Sfantului Maxim inainte de plecarea in Africa, Mihail Exabulitis a luat ca model ,Viata A” a Sfantului Teodor Studitul (* 826), PG 99, 113-232 (BHG 1755). * Inceputul ,vietii” Sfintului Maxim (PG 90, 684) e identic cu cel al viet” Sfintului Teodor (PG 99, 1134). 59puna in mijloc si si infitigeze fiecare in parte din cele facute de el, ca prin aducerea lor aminte si devin mai pla- cut i s& dea mare har celor care le ascult; nu poate ins& nici s& aiba dintr-o data cuprinderea tuturor, nici si spund lauda datorati pentru cele pe care le poate cuprinde, fiinde& pana si cele mai mici lucruri din cele lucrate de acest om minunat sunt mai presus de puterea cuvantului. Prin urmare, intrucat nu e ceva nici ugor, nici practicabil pentru acest cuvant si le spund pe toate, mi s-a parut justificat si las deoparte unele, fard s& pot fi cu nimic invinuit pentru aceasti omisiune, pentru ci, dupi cate stim, nimeni altul inainte de noi nu s-a aplecat asupra tuturor celor ale acestui birbat intruedt vedea c4 aceasta intreprindere e una anevoioasi si greu de atins. Dar ca si nu ne aratém c& tre- ‘cem cu desivarsire pe angi o tema atat de mare gi cd, 1 trucdt nu ne e cu putintd si atingem intru totul, abando- nim totul, lucru care socot ci e nefolositor si nu in afar’ de orice invinuire, e necesar pentru mine si ofer acest cuvant, desi fl stiu foarte mic si extrem de deficitar fata de realitai. Fiinde& asa ne-am putea implini si datoria fata de noi si v-am achita datoria si vou celor care ne-ati cerut neapirat drept plat cuvantul despre acela. Iar dacé acest cuvant va mentiona si altele din cele féicute fntre timp, acest Tucru nu este cu totul fn afara cuvéntului, nici a vremurilor de atunci care, precum stiti, au pus in migcare multi deffi- mare impotriva adevirului. Dar, pe eat e cu putint, cele ale cuviosului trebuie povestite de la inceput si pand acum, drept pentru care si incepem acum cuvantul. Nastere, familie, educatie® 2, Dumnezeiescul Maxim Marturisitorul a avut, agadar, drept patrie primul intre orage, marele Constantinopol, pe care cuvantul stie si-1 numeasc’ si Noua Romi. De neam nobil inca de la inceput, printii lui nu erau inferiori multora in ce priveste vaza lumii; lucrul exceptional la ei era 3 Pasaj (PG 90, 68A) Studitul (PG 99, 1134). ilar cu unul din ,viata” Sfantului Teodor 60 evlavia si inclinatia spre virtute si familiaritatea cu ea, astfel incat ar fi putut s&-si tragi strilucirea mai mult de la ea decat de la neam, Aducdndu-l la lumina pe fericitul acesta si ducdndu-I de foarte tanar cu trupul la dumnezeiasca baie [a Botezului] ca s& primease% de prunc curatirea, acestia nu I-au lsat s& faci nimie din cele ce sunt spre pli- cerea tinerilor, nici s’-si ocupe gandirea cu luerurile prun- cesti si copildresti, pentru ca firea frageda si usor de pli- midit s& nu fie atras& spre obiceiuri relaxate si pline de moliciune, ci plamadindu-1 pe nobilul tanar prin lucrurile tari si barbitesti au sAdit in el o mare inelinare spre cele bune si lau convins si consimt& intreg la virtute. Iar el, care mostenise o fire ager si primise o astfel de educatie, desi era ined tanér, avea in el intiparirile virtutii ca niste umbre gi linii care inchipuiau intr-un chip nu doar nedes- lusit viitorul; ci, pe misura ce inainta in varst& si doban- dea fixitatea si stabilitatea gandirii, avea tot mai exacte intipiririle si linile ei, fiindcd atat ratiunea, cAt si cugetul si toate cele ale lui priveau spre cele mai bune si mai des&- varsite pentru el. Studi filozofices 3, Tar cfind a fost dus la invétatori, pirintii lui ingri- jindu-se, cum era firese, ca el s4 primeascd orice fel de educatie, ce nevoie mai e si spunem cata cunoastere a stréns pentru el intr-un timp putin? Exersind cu foarte multi grijé gramatica gi cealalti educatie enciclopedic’s, a ajuns pe culmile retoricii si artei de a vorbi, initiindu-se atat de sarguincios in filozofie, incdt nimeni nu putea ajunge citusi de putin aproape de el; cXci folosindu-se cu egal sdrguinté de firea sa bun’, a ajuns suficient, ba chiar foarte iscusit in toate invatiturile folosindu-se de fiecare din ele 4 Pasaj (PG 90, 69CD) similar cu unul din ,viata” Sfantului Teodor Studiul (PG 99, 117CD). 5 Aluzie la studiul disciplinelor clasice grupate in Evul Mediu oc- cidental in viitorul trivium (gramatica, retorica, dialectica) si qua- drivium (aritmetica, muzica, geometria gi astronomia). 61impreuni, si nu erau putine cand erau adunate de el spre cele mai bune. Dar mai mult imbratiga si indragea si pu- nea inaintea tuturor celorlalte filozofia si discursurile care deriva din ea; cdi stia cd aceasta era cunoasterea si stiinta tuturor celor ce sunt, c& trateaza despre contemplare si actiune, despre natura si lume si, simplu spus, pred orice altceva; ei fi acorda cea mai mare sarguint& si pe ea o purta mereu in minte, nu insi la intamplare, nici intr-un mod nereflectat, ci tinandu-se departe si respingand partea ei sofisticd si amagirea gi rationamentele eronate cate le are, aprobind gi insusindu-si partea privitoare la discursuri, dogme $i celelalte metode si demonstratii logice. Cici ce putea face el cu o premiza falsi, cu o impletire de silogis- me false si cu 0 concluzie aseminitoare gi cu celelalte In- cruri de acest gen cu care se manjeste adevarata filozofie®? Fiindcd ma tem mult si s& spun fie ci s-a ocupat cdndva de asa ceva, fie e& a suportat si-si plece chiar putin gandirea spre ceva din cele neelaborate bine de alfii. Desigur toti se minunau de el vazindu-] avand atata cunoastere dar si atta virtute, dar ine& si mai mult moderatie fn gandire si smerenie, pe el pe care nimic din cele ce sunt nu I-a atras vreodat, nici nu I-a convins si se méndreasc%: nici buna faim a neamului, nici excelenta in toate cuvintele, nici indl- timea rafiunii, nici altceva din toate; ci era att de alipit de moderatie, incét numai pe aceasta o avea si distinctie si lauda a vietii mandrindu-se cu ea mai mult decét dact cineva i-ar fi déruit dintr-o dat toati slava oamenilor. Prim-secretar imperial 4. Dar nu se putea ca acest minunat barbat care triia aga si rimana ascuns, nici ca folosul comun si nu devind evident si altora, desi ficea zi de zi multe ca s& scape de slava desartd si ca s& nu se lase prins de peripetiile vietii, despre care credea cA sunt o mare piedied pentru virtute. Dar cu toate ci gandea si faicea aga, a fost totusi prins fri © Viata de asceza si contemplare a crestinului adevarat, mai ales a monabului. 62 voie, fiind chemat cu toat bunavointa la palatul celui ce stapanea atunci — acesta era Heraclie [610-641] — sia fost facut prim-secretar asupra memorilor imperiale’, iar acela s-a folosit de el in toate cele aflate sub mana lui, fiinded era un astfel de barbat si dintr-o casa atat de mare dobandind astfel un slujitor i ajutor dintre cei mai buni. Pentru c& era foarte priceput in a vedea ce trebuie ficut, foarte iscusit in a da un sfat priceput si gata mereu si schi- teze un cuvant potrivit, si de prezenta lui se bucurau foarte tare atat impiratul, cat si cei de la palat si erau mereu ui- miifi de acest barbat. Monah si egumen la Chrysopolis® 5. Dar toate acestea: slava, banii, cinstea gi ete erau legate de o ambitie excesiva, le socotea drept Iucruri mici fatd de filozofie. $i vazdnd c& si credinta era atunci inova~ tH, pentru c& dogma monotelitilor® strica mult Biserica, a lsat toate, socotind spurcare a sufletului petrecerea impreun cu unii ca acestia, i s-a alipt cu srg de viata sin- guratic& [monahalé], ca unul care si mai inainte iubise s& triiascd in isihie, predandu-se ministiri situate pe tirmul celilalt (al Bosforului] numit Chrysopolis", manistire care pe atunci inflorea in ce priveste filozofia [monahalal]. $i acolo tunzindu-si parul si imbricdnd o haina din fir de pir, 7 Hypographea proton ton basilikon hypomnematon, eireumseri- ce atlctzantl tub eare te ascunde Siu gro atin protoosekresis care apare in greaca popular a notitei din ,Sinaxar”: eis tot ou pro- gps gs role anne din Simao faze »Der Amtstitel Maximos des Bekenners”, Jahrbuch der dsterreichi- scher Byzantinistik 20 (1973), p. 63-65. — ® Paragrafele 5~6 (PG 90, 73A~D) coincid cu un pasaj similar (PG 99, 132BC) din ,viata” Sfantului Teodor Studitul. a 9 Inexactitate cronologici. Monotelismul a aparut mult mai tarziu decét primul deceniu al secolului VII, cand Maxim ar fi fost secretar imperial, fiind precedat de monoenergism, ale c&rui inceputuri nu dateaza inainte de 616. © Mandstire numit& gi a lui Phillipikos, cumnatul impératului Mauriciu (582-602), ctitorit pe armul de est al Bosforului, la Chrysopolis, azi Skutar. 63si-a istovit, incepand de atunci, mereu trupul, folosindu-se nu numai de post gi de alte rele patimiri ffra egal, ci dedi- cAndu-se si stirii in picioare toaté noaptea gi unei rugiciuni intense, restabilind astfel pozitia vertical’ a sufletului, smnulgind mintea de materie si dezlegand-o de legatura cu ea ined inainte de descompunerea ei. Caci dupa ce si inainte de aceast viata riguroasi se obisnuise cu lupte si osteneli ducnd o conduit’ conform’ cu filozofia, acum dupa ce se cufundase in insesi aceste Jupte cu greu mai alegea sau faicea altceva. $i desi avea fireste multi tovariisi de ascezi, {i depasea pe toti si a fost ridicat in chip minunat in cinstea tuturor, c&ci acestia erau atat de mai prejos decat el in virtute, incat au trimis la el in comun o delegatie implo- randu-I si devind intai-statitorul lor si s& primeasci egu- menia lor, cici cu putin timp in urmé il alungaseri pe egumenul! lor. El ins, respingand stApanirea/conducerea [arche] ca pe o povari care se trage cu greu, n-a cedat la cererea lor si a rimas tare pe gindul siu, nici dand inapoi {n fata cuvintelor lor, nici cedand la rugimintile lor. Dar cand i-a vizut staruind mai mult si adiugand gi ceva vio~ enti, s-a lisat cu greu convins si a primit conducerea" socotind-o nu o stapinire, ci mai degrabi 0 slujire de responsabilitate. Maxim ca egumen 6. De atunci a devenit ined si mai atent gi se ingrijea de toate, neuitindu-se numai la el insugi, nici cum sa vietu- jase el mai bine, ci cum si-si duct viata mai folositor pentru cei aflati sub stipanirea lui si s4 aibi o purtare mai bund. Fiinde’ a vizut in el insusi c& pentru cei care urmeazii ei insigi virtutea exist’ posibilitatea ca ei si hotiirascd si © Nu exist niei o altd surst afar de aceasta care si confirme faptul e& Maxim — care a rmas simplu monah toatd viata — ar fi fost vreodati egumenul vreunei manistiri. Autorul , Vietii grecesti” fol seste aici schema vietii Sfantului Teodor Studitul, care a devenit egumen de tanar. Egumen al manistirii din Chrysopolis se stie in mod sigur c& a fost Pyrrhus, viitorul patriarh ecumenic (638-643, 654) si adversar al Sfantului Maxim, 64 aleagi fapte mai mari sau mai mici si ci exist 0 iertare pentru cei ce nu le fae pe cele mari. Dar pentru cel insarci- nat cu conducerea sufletelor chiar si o singura cedare de la rigoare va fi o primejdie nu putin atat pentru el, cat si pentru cei aflati sub stapanirea lui; el trebuie s fie nu numai cel mai bun, dar si si se dedice mereu celor care-i stau in fay, daci vrea si-i duc prin exemplul stu spre ce e mai bun pe cei aflati sub mana lui si care se uit la viata lui ca la un model si plecdnd de aici sunt condusi fie spre virtute, fie spre contrariul ei, réutatea, Gandindu-se la acestea, dumnezeiescul Maxim isi topea sufletul, isi chel- tuia trupul si era cuprins de griji pentru ucenicii sai. De aceea n-a incetat si le sugereze cele mai bune And in comun, cand fiecdruia in parte, folosindu-se cdnd de un cuvant bun, ednd de unul mai aspru, dandu-le invagatura cnd intr-un mod calm si nemusetor, end aspru si ne- plicut, si cum era fiecare, aga era si el fat de cei aflati sub stipanirea lui si cu o astfel de dispozitie exercita si conducerea lor. Erezia cdstiga teren. Maxim se refugiazdt in Apus 7. Dar cid vedea, cum am spus mai sus, erezia monotelitilor intinsd acum inc& si mai mult si erescind cumplit in fiecare zi prin cei care erau patronii impiet&tii, suspina si era cuprins de un pléns foarte greu, fiindu-i mila mai cu seama de cei ce féiceau lucrurile nelegiuite; dar nu avea ce si faci prin el insusi, atat de nemisurat se revarsase réul cuprinznd putin céte putin tot rastritul siapusul. Jar in aceste lucruri cumplite giseste folositor pentru el insugi si pentru lucrurile care aveau loc numai acest lucru: cei dup ce a cunoscut ck Roma Veche era curati de o astfel de in- tindciune, precum gi insulele din vecinitatea ei (Sardinia, Sicilia], lisdnd cele de aici a plecat acolo dand prin cuvant apirare gi trind impreuna cu ortodoesii de acolo. N-a ficut un atat de mare drum fir oboseali, nici fara osteneal si suferin} mult, dar toate acestea le-a pus mai prejos decat ravna cea buna folosindu-se repede de sfaturile monahilor lui care-l indrumau la plecare, si macar ci despartirea de 65ei fi era grea gi insuportabila, n-a putut face altceva decat cele ce era sfatuit, fiindc& timpul favorabil il stramtora gi-i poruncea retragerea. Luand-o ins& inainte, cuvantul nostru a lisat deoparte cele intamplate in acest interval si de unde si-a avut inceputul aceasti opinie rea si urati care a tulbu- rat astfel Biserica si pe multi i-a atras intr-o alunecare aseminitoare. Prin urmare, e necesar s& tratim putin si despre acestea si aga si adiugim cuvantului nostru cele céte tin de continuarea temei lui. Originile monotelismului 8. Deci pe vremea cand Heraclie [610-641] a luat sceptrele imparatiei si Serghie [610-638] a urcat pe scaunul [patriarhal al] Constantinopolului, la inceput Heraclie insusi si céi erau in palatul siu si ocupau demnititi au fost {in acord cu credinta ortodoxi, mirturisind gi vestind pentru umanitatea Hristosului meu doua firi si tot atatea lucriiri si vointe. Dar, vai!, dup multele sale triumfuri impotriva vrajmasilor si acea stralucit biruinté impotriva persilor, schimbata fiind dogma corecti, el a inceput si schimbe si cele ale Bisericilor, nu pufina parte a poporului fiind in- toarsa spre pozitia contrara. [ar cauza acestei schimbiri a impiratului a fost acel Atanasie, asa-numitul patriarh al iacobitilor [al monofizitilor din Antiohia intre 593-631], barbat seducitor si foarte priceput intre toti in a tulbura adevatrul. Cici acesta, venind la Heraclie [in 629] pe cand acela petrecea in Hierapolisul Siriei, s-a apropiat de el cu viclesug si riutate gi, amagindu-l cu figéduinte cd ar putea primi Sinodul de la Chaleedon [451] sau ar putea cinsti cele doua firi unite dupa ipostasi, intrucat, aga cum au aratat apoi lucrurile, Heraclie avea dorinta de a uni cu acel Sinod atat pe Atanasie, cruia a figiduit si-i dea seaunul Antiobiei, cat si pe ceilalti cAti ti vedea ca nefiind de acord cu el; micar c& prin naivitatea si usuratatea socotintei lui el nu numai c& n-a atras pe nimeni la aceasta, dar si-a alipit de el si cacodoxia. Deci Atanasie dobandind, cum s-a zis, in chip felurit putere asupra lui, I-a facut si se indoias- & despre cele doua lucriiri si vointe ale celor dou firi [din 66 Hristos} si, pe lang aceasta, |-a convins s& remit& lui Serghie al Constantinopolului cele ce trebuie dogmatizate, precum si si-] convoace la el pe Cyrus episcopul din Phasis!, ca si afle de la el ce opinie trebuie s& aibi despre acel lucru gi ce li s-ar prea potrivit s& dogmatizeze; cici stia viclea- nul ci amandoi acestia sunt adepti ai unei singure luerri si unei singure vointe [in Hristos}. Iar cand Heraclie pe unul din ei, adic pe Cyrus, l-a convocat la el, iar cu celilalt, cu patriarhul a comunicat prin scrisori despre cele ce urmau sa fie dogmatizate, i-a gisit pe amndoi inedlzind la sin dogma unei ,singure vointe” si consimtind s4 gan- deasc neimpiedicat aceleasi lucruri impreuni cu el. Dupa care ins& a trecut cu totul de partea contrara preferand si vorbeasci mai degrabi de ,o lips de vointa” [atheletos] decat de ,o singura voin}a” [monotheletos]. Monoenergismul si ,unirea” de la Alexandria 9. $i in graba a remis cele dogmatizate si intai-stitato- rului Romei ca si cum ar fi socotit ce nedrept dack n-ar friménta drojdia lui si n-ar transmite ciuma ereziei lui la tofi din tot pimantul. Dar acest dumnezeiese birbat, socotind o amigire cele clarificate de acela si indignat de reaua cacodoxie, nu numai c& a demascat si risturnat in scris cele avansate prin rispunsuri si combateri puternice, dar i-a azvarlit si anatemei pe cei care le tineau gi urmau's. Aceasta ins nu I-a afectat cu nimic pe Heraclie intrucat el acceptase aceast riutate nu intr-un mod superficial, ci +2 Oras din Lazica (actualmente Poti, Gruzia), pe coasta de est a Marii Negre, la gura raului Phasis (actualmente Rioni). Cyrus a fost contactat in timpul campaniei antipersane a lui Heraclie din 626, Phasis e cel mai apropiat orag de fortireata Mukurisis, unde vor fi exilati in 662 cei doi ucenici ai Sfantului Maxim, Anastasie Monahul si Anastasie Apocrisiarul. +8 Informatie eronata. De fapt, neinfelegand exact miza teologict ‘a monotelismului, papa Honoriu (625-638) a salutat ,unirea” de la Alexandria si formula ,o singura vointé in Hristos”, drept pentru care a fost anatemizat in 681 de Sinodul VI Ecumenic. care autorul ,Vietii” nu-i d& de fapt numele aici (§ 9), (G11) il confunda intentionat eu Toan IV. 67profund. Dupa putin timp el s-a grabit s& umple gi Alexan- Gria cu aceasta intinéciune trimitandu- acolo ca episcop [intre 631-643] pe Cyrus cel de un gand cu el, ca si Ale- xandria s& consimti la aceleasi lueruri $i si piard impreund cu el. $i fireste Cyrus, ajungand sa vorbeasc& cu Teodor episcopul Faranului care era un puternic tovarég de drum al monotelitilor, a facut impreuni cu acesta [in 633 la Ale- xandria] asa-numita ,unire colorati cu apa” —, iar aceasta ‘inseamna vopseaua asternuta cu api gi care se sterge, care rimane amestecati gi indistinct i nu pistreazX curat nici una din culori —, ca s& se poat migca, contopi si amesteca cum vor voi ,lucrarea unica” dogmatizaté si aceasta si nu fie si si nu fie numit’ nici ,simpla”, nici ,dubla”, nici zneu- tra”, cum spune adevirul. 10. Dar ei, intérind ,unica lucrare” gi ,unica vointa” natural, cum au hotirat si i-au convins pe cei inselati de ei, au dat iacobitilor si teodosienilor'4 prilejul de a se luda impotriva credingei noastre si si aducd in ras si dispret Sinodul de la Chalcedon. Cu socotinti vicleand acestia spuneau peste tot c& insusi Chalcedonul se arta urmand opiniei lor si alipindu-se de ,o singura fire”, fapt evident de acolo c& el sustine si ,o singur& lucrare”, lueru care, spu- nau ei, nu s-ar fi facut altfel daci nu ar fi fost ruginat cu- ‘vantul adevarat gi s-ar fi avut infelegerea lui mai desivargiti. Protestul lui Sofronie 11. Dar cum in acea vreme [intre 634-638] scaunul Ieru- salimului i s-a ineredintat lui Sofronie, barbat care strilu- cea in dreapt& credinta si virtute, in jurul lui s-au strans toti episcopii gi ortodocgii care au dezavuat gi azvarlit im- Preund cu el anatemei pe cei ce dogmatizau o singura lucrare si o singur’ vointd naturala in Hristos si au liudat gi proclamat pe cei ce marturiseau si urmau pe langii cele dou’ firi si dou’ hucrari impreuna cu acelasi numir de vointe. Vrand insi acest sfant barbat si imureasc& mai bine +4 Monofizitilor din Sinai si din Egipt numiti aga de la episcopii lor Iacob Baradai (* 578) si Teodosie al Alexandriei (# 565). 68 cele decretate, a aratat in parte despre ele’ si lui Ioan [de fapt lui Honoriu's] al Romei, fiindc& asa se numea acela, si lui Serghie al Constantinopolului, dar si lui Cyrus al Ale- xandriei, acestora din urma lundu-le in nume de rau gi criticdndu-le reaua invatiturd, iar pe acela, adic’ pe Toa [de fapt pe Honoriu], lfudandu-l si incunundndu-l cu mii de elogii. Ekthesis-ul 12, Iar cand slabul Heraclie a fost informat de acestea, a clizut in spaim® si in lupti, sfasiat gi rdsucindu-se in sine insusi si nestiind cum si schimbe acum dogma inovata, fiindc& se rusina de o schimbare rapid si de stramutarea brused spre cele contrare. $i fireste s-a smuls de ambele tabere, atat de cei ce pledau pentru dou Iucrari, eat $i de cei care pledau pentru o singura lucrare, acest lueru fiindu-i sugerat de uratul Serghie care-l stia c& era usuratic si ugor de condus in toate si care era ingrozit si nu-l vada desf- candu-se eu totul de tabiira lor, si de aceea i-a ingiduit intr-un mod sucit impratului s& fack dup vointa lui. De aceea Heraclie, bucurandu-se de giselnita sa, a intarit aceasti absurditate atat prin decrete scrise, cat si prin edictul de care s-a vorbit®; pe care vizind-o insemnata astfel in scris, severieni® ficeau bigedlie de ea nu numai fn casele lor si intre ei insisi ci gi in careiumi si bai spunand cu guré nepazitA acestea: ,, up ce mai inainte chal- +s In faimoasa Synodika (PG 87/3, 3147-3200) pe care a trimis-o {n 634 la alegerea sa ca patriarh al Ierusalimului celorlalti patriarhi ai ,pentarhiei”. ; | %6 Toan IV va fi sfintit episcop al Romei abia de Créciunul anului 640, pistorind pnd in octombrie 642. Din noiembrie 625 si pana in octombrie 638 a fost pap’ al Romei Honoriu. El a fost urmat de Severin care, ales in octombrie 638, a fost sfintit abia in 640, murind pe 2 august 640. ¥ Ekthesis-ul din 638 la care face aluzie finalul § 8 de mai sus. ° Monofizitii adepti ai patriarhului Sever al Antiohiei (* 538), cel ‘mai important teolog monofizit care invata c& in Hristos sunt dow fir inainte de unire gi una singuré dupa wi 69cedonienii care gandeau cele ale lui Nestorie' — cci asa ne numeau ei, desi noi am respins mereu cele ale acelora — s-au trezit si au incetat si gindeasci ru unindu-se cu noi prin «unica lucrare» in «unica fire» a lui Hristos, acum denuntand ceea ce era bine au distrus amandoua lucrurile, nemérturisind nici dou firi, nici o singur& fire in Hristos.” Se putea vedea, agadar, atunci confuzie gi tulburare in biserici, fiindcd atat pistorii, cit si poporul, atat cei ce sti- paneau, cét si cei stpaniti isi pierduseré mintile [Jr 10, 21] si nu mai era cine s& infeleaga si sk caute pe Domnul [Ps 13, 2]. Caci cine i-ar fi putut convinge pe cei multi si aleagi cele mai bune cand intai-statitorii lor, atat imparatii, eat gi arhiereii, aveau aceasti dispozitie si in locul celorlalte con- stitutii $i legi decretau impietatea, silindu-i pe toti si se plece, tind in multe parti haina de netdiat a Bisericii si dand prilej de bucurie celor ce defaima cele ale noastre? Pyrrhus patriarh 33. Dar nu mult dupa aceasta [in decembrie 638] Serghie, seménitorul cacodoxiei, hidra cu multe capete, a parisit aceasti viata strangindu-si pentru sine dincolo strugurii rizbundtii, iar pe scaunul siu Heraclie I-a pus pe Pyrrhus [638-641] care era si el de partea si opinia potrivnic’ si pleda pentru aceleasi Iucruri ca si inaintagul su. Iar end dupa putin timp [in februarie 641] a schimbat aceasti viaf’ si Heraclie, a luat sceptrul imparatiei Constantin, fiul siu, pe care Pyrrhus in felul siu intortocheat impreuna cu Martina, acea femeie rea si gata si faci réul, au omordt cu otrava si au pus in locul lui la imparaitie impotriva as- teptirii pe fiul ei numit Heracleona, arhiereul fficdnd astfel lucruri frumoase gi vrednice de blandefea lui! Dar senatul, care-1 ura pe Heracleona, I-a schimbat repede de la stipanire alungandw-] in acelasi timp [29 septembrie 641] din » Patriarh al Constantinopolului (429~431), condamnat de Sino- dul IIT Ecumenic (431) pentru e& vorbea de dous ipostase in Hristos si refuzd Fecioarei Maria titlul de ,Nascitoare de Dumnezeu” (Theo- tokos), recunosedndu-i doar pe acela de ,Nasedtoare de om” (an- thropotokos). 70 Oras si pe impiosul Pyrrhus impreun& cu impiriteasa Martina de aceeasi purtare cu el; iar in schimbul faptului c& a uneltit acel omor nedrept, viteazul a si primit aceast pedeapsi dreapti find scos din scaun si din Oras. $i atunci a devenit impairat Constans [641-668], fiul ucisului Con- stantin, care l-a promovat episcop al Bizantului pe Pavel [641-653] si pe cei ce incilzeau in ascuns la sAnul lor acea dogma irationala a monotelismului. Dar si ne intoarcem iarigi la cele ale dumnezeiescului Maxim pe care si l-a fixat drept tem cuvantul nostru, chiar daci povestirea s-a intors spre alte lucruri pe care a figiduit de la inceput c& le va aminti ca unele necesare. Maxim in Africa 14. Deci cand acest sfant birbat a ales si meargt la Roma din pricina cacodoxiei care domnea in Constantinopol, cum am aritat mai sus, mai intai s-a intalnit pe drum cu episcopii din Africa, pe care, prezentndu-si argumentele lui i dezlegindu-si limba care revirsa ca pe ocean cele dumnezeiesti, i-a facut mai tari in credinf si i-a invatat si le-a sugerat si cum s& poati fugi de cursele celor potrivnici si si evite rationamentele lor sofistice. CAci fiind foarte priceput stia ci avem nevoie de mult experienta si arti a discutiei dack vrem si-i doboram pe potrivnici si ,s& sur- pam tot meterezul inalt care se ridick impotriva cunoaste- tii adevirate” [2 Co 10, 5]. De aceea in orice chip i-a inti- ratat, aplaudat si antrenat prin cuvinte spre barbie gi i-a umplut de un cuget foarte nobil [cf. 2 Mac 7, 21]. Ceci m&- car c& prin scaun ii erau superiori, prin infelepciune gi intelegere erau inferiori si deficitari, ca s& nu mai vorbese de celelalte virtuti si de bunul renume intru toate al birbatului. De aceea, pana intr-atat s-au supus cuvintelor lui, incat s-au lsat convingi fir obiectii si de celelalte indemnuri si 2 Pasaj (PG 90, 84AB) similar cu un pasaj din ,viafa” Sfantului Teodor Studitul (PG 99, 144C) despre activitatea acestuia la sosirea din primul exil in cadrui controversei .moichiene” (a adulterulut lui Constantin VI). znsfaturi atat de folositoare ale lui. Cici vedeau in barbatul acela o viat neobignuitd si suprafireasc’, un cuvant bogat si mult gi care curgea nu in paraiage, ci in fluvii, precum si o intelegere si cealalt& stare din sufletul lui neegalati abso- ut de nimic. De aceea, nu numai cati erau preoti si episcopi, dar si poporul si cei pusi peste multime atarnau cu totii de el intru toate. Iar cand au aflat cA episcopul Romei Teunea pe atunci o adunare de episcopi ca impreuni cu ei sa azvarle in comun blestemului si anatemei absurda dog- mi, au fost convingi si faci aceasta la indemnul si instigarea dumnezeiescului Maxim, find adusi spre acest lucru si fficdnd cu srg binele nu numai cei din Africa gi provinciile a, ral da chiar gi unii din insulele de acolo [Sicilia gi irdinia], fiindea toti aceia fl Al si invata i Sardinia} finde to! aceia il aveau dasdl si inviitor si Disputa cu Pyrrhus 45. N-a trecut mult timp dupa aceea si loan [IV, 640-+ intéi-statitorul Romei a plecat la Domnul, “f in ei a ureat pe scaun Teodor [642-649]. lar Pyrthus care fusese alungat nu mai putin din patriarhie deeat din Oragul imperial, a ajuns in Africa gi acolo a discutat [in julie 645] cu dumnezeiescul Maxim punandu-i inainte argumentele sale si primindu-le pe cele ale aceluia; si cum ag putea infatisa in cuvantul de fata in chip vrednic intrebatrile si replicile amandurora, fie solutia data de sfantul cu convingere si adevar la fiecare problemi, fie infrangerea si consimt- méntul si Pyrrhus la fiecare din cele spuse2"? Cici acesta avansa ca pe un lucru incontestabil si insolubil faptul ca in Unul Hristos e o singurd vointa si c& n-ar putea spune cd {ntelegerea adevirului ar fi altfel, dar acela, desi a replicat si el cd Acesta e Unul dup’ ipostasi, il diviza insi potrivit dualitatii firilor impreuna cu care diviza si vointele, si a aratat acest lucru intr-un mod foarte puternic si eu nepu- tinf& de obiectat. $i cand acesta a incercat si introduct 1 Disputa cu Pyrrhus, PG 91, 288-353; trad. nilose, PSB 81,1990, p. 20-356. PH PIOED. St 72 jarisi impreuna cu vointele si pe cei care voiesc legind absurditate de absurditate, cuviosul a rasturnat gi respins in mod consecvent acest Iucru ca absurd si contrar rafiunii ici dacd ai admite — a zis — cX o dat cu vointele se in- frodue gi cei care voiese — si voi folosi aici insesi cuvintele fericitei sale limbi —, negresit potrivit conversiei intemeiate o dati cu cei ce voiese vor fi introduse si vointele, iar atunci, dupa voi, din pricina vointei Ei unice se va gisi o unicd ipostasi a Dumnezeirii celei suprafiintiale, suprabune si preaoriginare, ca si la Sabelie™, iar din pricina celor Trei Persoane se vor gsi si trei vointe gi trei firi ca gi la Arie*s, dacd potrivit definitiilor si canoanelor patristice diferenta vointelor introduce si diferenta firilor.” 16. Dar de ce ag spune aici in parte fiecare din cele spuse atunci? Cici daci ag detalia intreaga tema, cu greu ag putea si stribat toate pani la capt, dat find cf explicarea acestor lucruri e atat de lung’, variati si subtila. Cei care vor parcurge aceasti lucrare aleituiti de sffntul vor putea afla mai exact din ea att intrebarile si rspunsurile cuviosului date in toate cu intelepciune gi rationamente foarte nimerite, edt si incoerenta si caracterul conflictual sau, mai bine zis, nereflectat rational si neinfeles al premizelor lui Pyrrhus, care, nereusind nici in celelalte, si-a pus un bou pe limbi*s, cum se spune, si a recunoscut slabiciunea dis- cursului su, si macar ci in multe a configurat pozitia sa proprie si cea monotelit’, totusi a renuntat in scris la ele dand in acest sens ,libelli’5 episcopului Romei [Teodor, 642-649], si cum ai putea spune cat de binevoitor a fost primit de acesta? Dar cand [in 647] a ajuns la Ravenna, lipsit de minte si intelegere a incalzit iarasi opinia dinainte * Protagonistul ereziei antitrinitare ,modaliste” (secotul JIN), pentru care Tatil, Fiul si Duhul Sfant sunt doar trei zmoduri” sau ,ro- Turi” asumate succesiv de Unul si Acelasi Dumnezeu. +5 Bretic antitrinitar (260-336), condamnat de Sinodul I Ecume- nic (325) pentru faptul de a fi socotit ci cele trei Persoane treimice au trei fiinte diferite subordonate unele altora. + Proverb grec antic neatestat dec aici. 2 Declaratii dogmatice cu rol de atestate de ortodoxie. 73si s-a intors ca gi cdinele la voma sa [2 Ptr 2, 22]. Cand acest lucru a ajuns la urechile dumnezeiescului Maxim gi ale zisului intai-stitator [papa Teodor], au pronuntat intr-o re- uniune comuné condamnarea lui tiindu-l si respingandu-] pe ticdlosul ca pe un m&dular putred. Acesta [Pyrrhus] insd, chiar gi patind aga ceva, n-a incetat nerusinarea sa, nici aroganta, ci cu o pornire inci mai aroganta a sirit din nou in Constantinopol si a luat ca premiu al impietitii a doua arhierie (8 ianuarie — 3 iunie 654]. Papa Martin $i Sinodul Lateran 17%, Dar fiindea atunci s-a intamplat s& plece dintre oameni si [papa] Teodor al Romei [642-649], un birbat care, cum stim, a asudat in multe osteneli si era vestit pentru evlavie, pe scaunul lui s-a agezat preacuviosul Martin [649-653] care se distingea gi el prin mari harisme gi stra- lucea printr-o purtare foarte strilucit, Cunosednd virtutea lui, dumnezeiescul Maxim era cu el si vorbea multe din cele ce trebuiau facute; si astfel a tinut sfat cu el sé-i adune pe ortodocsii de pretutindeni si se reuneasci un mare sinod, ca astfel cele ale credinfei siiniitoase si aib& o mai puternicd si incontestabili marturisire ficuti de ataitia barbati purtitori de Dumnezeu, iar cele ale potrivnicilor s& primeased 0 cidere aratati si limpede. $i cei 150 de episcopi adunati [in Lateran, octombrie 649)”, fiind prezent impreuni cu ei si preainfeleptul Maxim, au ficut toate cu Cuvantul si Dubul cel dumnezeiese si au asternut in seris spre aducere-aminte toate cele ficute, precum era firese, dand mult aparare cuvantului drept si fiecare aducdndu-si cu révna contributia sa, iar pe toti instigatorii dogmei celei fri minte i-au azvarlit anatemei, adic’ pe Serghie [610- 638], pe Pyrthus [638-641], pe Pavel [641-653] si pe Petru % Paragrafele 17-21 sunt omise in recenzia 2 a ,Vietii grecesti” Publicati in PG 90, fiind editate pentru prima data de R. DEVREESSE in Analecta Bollandiana 73 (1935), p. 18-23. ® In realitate la Sinodul Lateran din octombrie 649 au luat parte doar 105 de episcopi din Italia, Sardinia gi Sicilia. 74 [654-666], care au prezidat ru Biserica Constantinopo- lului, pe Cyrus al Alexandriei [631~643] si pe Atanasie al “Antiohiei [603-631] si pe toti cei de acelasi gand cu ei, iar impreund cu ei au anatemizat si aga-numitul Typos [648}:* pe care impiosul imparat Constans il promulgase si-] afi- sase in Sfanta Bisericd {a Sfintei Sofii] gi care era plin de blasfemie, Maxim la Roma 18. Tar dumnezeiescul Maxim scriind tratate si compu nnd scrisori spre demascarea necredinciosilor si intirirea credinciosilor, int&rind adevarul credintei noastre prin do- vezi rationale si scripturistice, le-a trimis in toata lumea locuit&. Caci incepand de-atunci dumnezeiescul Maxim lo- cuia neincetat in Roma, unde-si fixase drept scop si locu- jasc pardsind Bizantul, macar c& |-a retinut mai mult Africa cuceriti de o dragoste mai intens& pentru el. Cici avindu-si drept locuinti Roma, cum s-a spus, impartigea in fiecare zi celor ce veneau la el folos de pe limba lui vorbind cu ei cele de folos si prin cuvintele compuse cu iubire de osteneali fi aducea spre viata cea mai inalti convin- gindu-i s& se alipeasc& numai de virtute si si se smulgi de cele de jos si materiale, ca astfel, spunea el, mintea s4 nu mai poati inclina spre nimic din acestea fiind purtatA in sus $i fiind facut sa fie purtati spre cele de sus. Fiindc& acest om foarte prins de Dumnezeu avea o ravna cét nu poate fi spusi in cuvinte si-i atragi spre virtute pe toti si si-i fac s-o indrigeasc%, virtute care e indragiti de dragul ei, e dorita si care stramuti la sine intreg pe cel pe care l-a prins cu dragostea de ea, Scrierile Sfantului Maxim 19. De aceea a si expus pe larg acele cuvinte multe si frumoase in care a pus totodat& in multe chipuri gi calea care duce la ea, Nu sfargea ceasuri intregi vorbind acum 28 Edict imperial care interzicea sub cele mai grave pedepse si se vorbeasc’ atat de una, cat gi de doua lucrari sau vointe in Hristos. 75despre viata si conduita foarte exact’, acum despre moral si purtarea de grija de patimi si de faptul cd toate trebuie REcute cu ratiune si cu rost, alteori despre dogme gi alt contemplare mai gnosticd de care se apropie cu greu chiar sicei care au strabatut gi trecut de minte, pundnd la incercare dorinta noastri gi inalfand-o spre cele dumnezeiesti. Cuvantul lui era acum despre abjinerea de la cele prezente si neflatarea cu nimic a simtirii, si acum despre taria, r&b- darea si miretia sufleteasc’ in incerc&ri, chiar daci acestea ar putea pirea grele si de nesuportat®. Dar ce sii mai spui de cuvintele lui despre rugiciune?®? Dar despre prologurile serisorilor® lui care sunt un ac de strapungere pentru suflet si o mugc&tura in inim4? Dar de cele compuse de minunatul despre iubire’*? Dac& n-ag sti c& toate sunt usor aceesibile pentru toti in capitole rezumate, am face multe ca s& vorbim despre ele si si le prezentim, Dar finde’, aga cum m-am convins, nu e nimeni care sa nu fi auzit de cuvintele lui despre iubire, mai cu seami de cele ce vorbese despre virtute si iubire, las acum ceea ce ag vrea sé spun despre ele, spunand doar atat: eX oricine le parcurge intru- cAtva va recunoaste drept iubire adevirata iubire, va uri ura in acelagi fel si va stipani irascibilitatea care nu e pornit cu rost, isi va refine pofta care turbeazA, va scoate ratiunea din materie, va ridica mintea spre cele inrudite cu a si se va preface cu totul pe sine in cele mai dumnezeiesti. A fost cineva atat de bun si de iscusit in a schita cuvinte si a dicta in ordine capitole de indemn sau a fost el inferior sau deficitar in ceva in a observa desfiigurarea Scrip- turilor si explicarea in profunzime a sensurilor ei? A cui este ardtarea mai inalt& a sensurilor mai neclare si nu la 2» Aluzie la Cuvéntul ascetic; PG 90, 911-958; trad. rom. pr. prof. D. Stiniloae, FR Ul, 1947, p. 1-35. 3° Aluzie la Taleuirea la Tatil nostru; PG 90, 871-910; trad. rom. pr. prof. D. Stiniloae, FR II, 1947, p. 253-285. 3 Aluzie la Serisori; PG 91, 364-650; trad. rom. pr. prof. D. Sti- niloae, PSB 81, 1990, p. 9-175. s Aluzie la cele 400 de capete despre iubire; PG 90, 945-1080; trad. rom. pr. prof. D. Stiniloae, FR Il, 1947, p. 36-123. 76 fndemni ale Vechiului si Noului Testament? Ale cui sunt cuvintele mai inalte, ideile mai subtile si exegeza celor de nespus? Fiinded el cunostea modul de a face mai subtire sensul smulgandu-l de orice explicare material, ca prin nici o piedicd s&X se ating’ de cunoasterea mai presus de cunoastere si si urce la contemplarea cea mai inalti; aga a depirtat cuvantul stu de orice notiune sensibil mai groa- s& att prin nerménerea sa la semnificatia vazut’, si prin inaintarea spre semnificatia interioara, cdt si chemAnd abisul cu abisul [Ps 41, 7] unor cuvinte si sensuri mai subtile. Cici cine — ca sa nu le spun pe toate celelalte — parcur- gind lucrarea compusi de minunatul in 65 de capitole si in care clarificd cele negrdite att ale Scripturii Vechiului, cat si Noului Testament®, nu se va minuna gi nu va rmane nedumerit in fata mintii care le desfisoara si a gandirii care zimisleste aceste lucruri mai presus de fire, a inalti- mii celor gandite, a restului contemplatiei si a solution’rii mai anagogice a unor asemenea lucruri? 20. Cici inltimea acestuia o va putea vedea cineva cu nimic mai putin citind cuvintele si comentariile compuse de el pe marginea scrierilor marelui Grigorie [din Nazianz], céci, dup& cum stim, multe din ele fiind cu anevoie de sesi- zat si neavand exprimare clara, mai cu seami cate tin de dogme si de teologia din Treime, el a vizut sensul din ele si prin lumina unei cunoasteri mai dumnezeiesti le-a ridicat la o mai mare claritate, nu numai printr-o intelegere si o contemplare mai tainici, dar si punnd explicarea intr-o exprimare excelenti si un cuvant frumos. Dar finde’ nobilul birbat a vizut eX si scrierile lui Dionisie Areopagi tul, prin care acest dumnezeiese birbat a expus ierarhia cereasca gi bisericeasc’, sunt in cea mai mare parte acope- rite de neclaritate’s, ludnd aminte si la ele le-a luminat si 28 Aluzie la Raispunsuri ctitre Talasie; PG 90, 243-786; trad. rom. pr. prof. D. Staniloge, FR Ul, 1948, p. 1-460. 4 Aluzie la Ambigua II ad Johannem; PG 91, 1032-1417; trad. rom. pr. prof. D. Stniloae, PSB 80, 1983, p. 45~353- 3 Aluzie la Ambigua I ad Thomam, PG 91, 1032~1060; trad. rom. pr. prof. D. Staniloae, PSB 80, 1983, p. 45~64, si la Scoliile la 7explicitat dupa putin printr-un cuvant si o taleuire mai lar’, nu intr-un mod pe care cineva I-ar putea califiea superficial si banal, ci intrénd in interiorul lor si culegand in chip minunat sensul lor adane. Dar printr-un cuvant mai tainic a Limurit el insusi cate tin de mistagogia sacra, aritand ce inseamn intrarea preotilor-in biseric’, ce inseamni scaunul de sus al ierarhului, ¢e inseamna starea i pozitia in jurul lui, modul psalmodiei i cantarii, inchide- rea usilor si sdrutarea dinainte de aceasta si intrarea credinciosilor, cdderea la pimant a celor neinitiati in nartex, si simplu spus, cate se siivargesc in acel ceas infricositor. 21. Pe c&t cunose eu insumi, nici un alt cuvant n-ar putea prezenta limpede acestea, chiar daci ar adiuga spundnd multe despre ele, dar numai ratiunea care le-a compus e vrednicd si vorbeasca despre ele aga cum a vorbit si s& primeasca in sine infelegerea unor att de mari lucruri. Dar pana cind mi voi intinde despre cuvintele, scrierile si celelalte lucriri ale cuviosului? Fiindc’ a le aminti pe toate gi areda in cuvant in parte mi se pare un lucru asemanator cu a incerea si masor nisipul mérii si a numiira stelele una cate una (ef. Fe 22, 17; Eur 11, 12]. Lisdnd, asadar, vorbirea despre acelea voi intoarce cuvantul spre celelalte, infitigiind mai ales tiria foarte stralucit& a nobilului om in suferinte. Adversarii monotelismutui adusi de la Roma la Constantinopol. Persecutia lor 22. Prin urmare, ajuns acum in cel de-al nouiilea’7 stu an de domnie [650-651], impratul Constans, odrasla lui Heraclie, care diduse mult& indrazneala cacodocgilor ca unii care erau stipéniti de aceleasi lucruri cu el si umpluse operele lui Dionisie Areopagitul, PG 4, 29-432; trad. rom. pr. prof. D_Stanioae Stanul Diowiste Ansoractet, Oper compet Seal ile Sfantului Maxim Méirturisitorul, Ed. Paideia, Bucuresti, 1996. 2 Aluzie la Mystagogia; PG 91, 657-718; trad. rom. pr. prof. D. Stiniloae, Revista teologicd, Sibiu, 34 (1944), p. 162-181, 335-356, reed. in brogurd separata Bucuresti, 2000. .__°7 Implinind in acest an 18 ani, imp8ratul Constans II, ajuns ma- Jor, a inceput si guverneze singur. 2B toate de o rea cium’, a ineeput si se preocupe nu putin de cei din Roma, fiinded stia c& toti cei de aici se deosebeau de el si surpaser’ dogma lui. 23. $i fiinded stia bine — cici cum ar fi putut si nu-l stie pe cel ce strllucea in toate si al cirui cuvant se vedea ar- znd de departe? — cine e cauza, a poruncit ca acest cuvios [Maxim] si fie adus degraba la palat, crezand c& dac& ar avea stipanire peste el va avea stpanire peste toti ceilalti. Tar impreuni cu el I-a adus si pe ucenicul siu Anastasie [Monabul] impreuni cu cel de acelasi nume si purtare cu el [Anastasie] care se numea si Apocrisiarul Bisericii Romei®®, Mai mult, l-a adus degraba in Bizant si pe Martin impreu- nai cu cétiva episcopi din apus, si amiirat pe ei, cum era gi firese, din pricina opozitiei lor, I-a condamnat pe acesta la un exil extrem de indepartat — locul lui de exil a fost Cher- son —, ficdnd acelasi lueru si cu episcopii lui. Dar nu am rigaz si expun aici céte s-au ficut cu eit, finde’ m& gra- bese spre cele ale dumnezeiescului Maxim. Multi, cred, spun acum sau au spus deja acele lucruri cinstind pe bairbatul gi elogiind conduita lui*®, noi insi si ne urm&m scopul nostra pe care-] are cuvantul nostru. 24. Asadar, acest sfant birbat era prins in mainile uci- gasilor lui si toti se uitau la el. SA vedem mai intai cu ce intampinari |-au primit si cu ce fel de judecat au purces acesti buni legiuitori impotriva luis. Cici, de indat ce nava care l-a adus a acostat in Bizant, au venit la el barbatii trimigi de imparat ardtandu-si si numai din priviri multa ami- rlciune pe care o aveau in suflet. $i ludndu-l fara rusine pe cuviosul descult si iri mantie, I-au tarat cu forta pe drum 38 Autorul ,Vietii grecesti” amalgameazi aici procesele Sfaintului Maxim gi al ucenicilor lui cu cel al Sfantului papa Martin. Acestea au avut loc ins& la date diferite: cel al papei Martin in 653, iar cel al lui Maxim si Anastasie ucenicul in 655, nici un alt izvor nementionand cu acest prilej pe Anastasie Apocrisiarul care din 648 se afla exilat la ‘Trapezunt. 8 Actele procesului, martiriulu si exilului papei Martin in PL 129, 586-604; trad. rom. mai jos, p. 87-111. 4© Cf, mai jos , Memorialul lui Teodor Spudeu!”, p. 205-207. + Primal proces al Sfantului Maxim a avut loc in 655-656. 79si Lau dus urmat de ucenicul siu [Anastasie Monahul] care suspina la cele ficute de ei; si duedndu-l |-au inchis, {intr-o inepere intunecoas& neingiduindu-i ucenicului siu si locuiasc& acolo impreuni cu el. $i dupa ce-au trecut cf- teva zile, au adus pe dreptul la palat unde prezida intreg senatul, care se uita la el gu o privire ucigaga de sarpe. $i i-au ingaduit s& faci judeeat impotriva lui sakellarului care era primul in rang, barbat iscusit la vorbire, iscusit la impletirea de cuvinte si mai iscusit decat toti la viclenirea adevarului. $i ce rutate n-a omis? Ce viclenie n-a lucrat? Ce amenintare si ocar impotriva sfantului n-a rostit? Nerusinandu-se de cinstea bitrénetii lui — cei avea cu putin sub optzeci de ani —, nici de harul care inflorea pe fata lui, nici de podoaba purtarii lui, nici de bundcuviinta si distinctia sa deosebit’, cu toate acestea acest om foarte nedrept, neavand nimic drept sau intemeiat din cele ce le-a fficut pentru care s&-] acuze, sia aritat, ca s& spun aga, numai sténgicia, insolenta si ticilosia purtarii; si neputandu-i replica deloc prin sucirea cuvintelor sfaintului si rispunsuri cuvenite, s-a aritat pundnd in miscare in zadar toate si dovedindu-se el singur nebinevoitor si etaland o riutate foarte transparent’. Dar cele spuse si ficute atunci in parte si ce fel de calomnii au incercat si lipeasca de el cel nevi- novat cei care credeau ci se vor putea acoperi cu minciuna [ef. Is 28, 15] le-a expus in parte insusi bunul ucenic al cuviosului [Anastasie Monahul]; gi chiar daca ele au fost, spuse intr-tn mod mai simplu, ni s-a parut potrivit si le redim aici cuvdnt de cuvant pentru ca sé poati fi sesizate mai ugor de cititori: [in continuare variantele ,,Vietii grecesti” redau fie in rezumat. (recenziile 1 si 2), fie ,in extenso” (recenzia 3)4* actele procesului Sfantului Maxim gi al ucenicilor lui traduse mai jos, P. 115-173.) # Recenziile 1 $i 2 (cf. PG 90, 89-104) rezumi in ordine cronologicd reala ,Relatarea actiunii”, ,Scrisoarea citre Anastasie” si ,Dis- cutiile de la Bizya”. Recenzia 3 reproduce textual, dar in ordine cronologica inversa, ,Discutiile de la Bizya” si ,Relatarea actiunii”, amalgaméndu-le intr-un singur proces. 80 Aldoilea proces si martiriul Sfantului Maxim sial celor doi Anastasie 66. lar dupa scurgerea unui timp [in 662] l-au adus in Constantinopol aducdndu-1 impreun& cu el si pe ucenicul séu Anastasie, precum si pe celalalt Anastasie pe care |-am numit Apocrisiarul. $i acesti infami si blestemati folosindu-se impotriva lor de blesteme si azvarlindu-i anatemei — nu numai pe ei, ci si pe toti ortodocsii pe cei in viata si pe cei plecati din viati —, i-au predat celor randuiti peste pedepse ca sa le aplice sentina pronuntat’ impotriva lor: neludndu-le chipurile cu totul viata, ca s& para ci ei, cei lipsiti de iubire de oameni, mai au ceva iubire de oameni, au nascocit prin chinurile lor ceva mai amar decat insisi moartea. Caci ludindu-i prefectul Oragului si duedindu-i in pretoriu a poruncit mai intai ca dumnezeiescul Maxim, intins din patru pirti, si fie bitut cu vine uscate, fir si-i fie mila intinatului nici de batrnefea lui, nici de membrele tremurande ale trupului s&u, nici de trupul acela istovit de post si osteneli, ci s-a aratat atat de crud incat tot pavajul s-a inrosit de multimea sdngelui sacru, tot trupul i s-a mis- tuit gi nici cel mai mic madular n-a rimas sinitos®. 67. Dupa care fiara s-a dus la ucenicul lui [Anastasie Monahul], iar dup el la cel care avea acelasi nume cu el {Anastasie Apocrisiarul], aplicdndu-le gi lor multe lovituri si ficdndu-i plini de intep&turi, pundnd langi ei si crainici care in timp ce erau biciuiti strigau: ,Cei care nu asculti de legile imp&ratesti si ram&n nesupusi sunt vrednici si pi- teased aceasta”. $i de-abia mai rasufldnd i-au tarat si aruncat in inchisoare. 68. in ziua urmitoare |-au adus iarisi pe cuviosul [Maxim] impreund cu ucenicul [Anastasie Monahul] in intregime insemnati cu cicatrice, in intregime umflati, in intregime umflati de rani, si desi avea asemenea dureri nu s-au retinut sd fac& cu el gi alte lucruri mai rele, lepdand cu totul + Pasaj (PG 90, 1040) similar cu unul din ,viata” Sfantului Teodor Studitul (PG 99, 193D) care descrie biciuirea acestuia. 81firea [omeneascd]. Cici i-au taiat in chip nelegiuit din gat si epiglota fnvecinata acea limba teologicd care izvordse cuvinte mai bogat decat fluviile, ca nimicindu-i organul producdtor de sunete si-i nimiceascd si cuvantul si invatitura, si pe viitor si fie tcut si nevorbitor. Dar desi ti s-a t8iat limba, bunule Maxime, nu vei ticea, nici nu vei inceta si rostesti acele preadulei cuvinte, ci Acela Care face limba pruncilor si-] face pe mut si pe surd si graiasc%, Acela te-a ficut si pe tine sk griesti si st vorbesti in chip minunat si s& rostesti cuvinte mai articulate decat inainte. 69, Tar cand au facut acelasi lucru gi cu ucenicul siu Anastasie si i-au thiat gi lui# limba dinduntru, acelagi har |-a intirit si pe el si i-a dat cuvant far’ organ producdtor de sunete, cuvant mult si bogat in chip uimitor. Fiind loviti de mai mare pizm’ pentru aceasta, ticdlosii le-au aplicat nobililor barbati ine o alt tortura mai nou, ca socotind c& e nedrept dack n-ar pune in migcare asupra lor orice experient& cumplit8, cici ar fi fost mai bine cum li se prea lor insisi, s& fie dati mortii decat sa fie predati acestor pedepse. Caci legindu-| pe fericitul cu franghii subtiri i-au ‘tAiat cu un cutit si un ciocan mana dreapta gi au aruncat-o pe pint, Dupi care au trecut la tovartigul de lupt’ Anas- tasie aplicdndu-i aceeasi pedeapst, ca si poati avea si el aceeasi slava si desfitare. $i scofandu-i fri limba gi firs mand din pretoriu, i-au tarat si purtat prin piatf, ludnd in batjocuri membrele lor amputate si folosindu-se de strigite indecente si expundndu-i rasetelor gi glumelor. lar dupit acea purtare de jur-imprejur fara cinste i-au predat unui exil foarte indepirtat’s impreuni cu Anastasie Apocrisia- rul neingrijiti, goi, desculti, nehraniti, lipsiti de toate cele ale vietii, nu aproape de mare ca s& nu fie vizitati de cameni milostivi si, lucrul cel mai cumplit, despartiti unii “ ,Viata greact” si epilogul ,Discutiei de la Bizya” vorbesc doar de mutilarea Sfantului Maxim gi a ucenicului sau Anastasie Mona- hul. Dar ,Scrisoarea lui Anastasie Apocrisiarul” gi ,Memoriul lui ‘Teodor Spudeul” arati limpede eX acelorasi barbare mutiliri a fost supus gi Anastasie Apocrisiarul. “45 In Lazica, Gruzia de azi, unde au sosit pe 8 iunie 662. 82 de alti; singurul lucru bun pe care |-au ficut sfintilor ei, spurcatii, fiind acela c& au rémas la distant de ei. Soarta crudé a impétratului persecutor sirestabilirea ortodoxiei 70. Dar, desi e foarte indelung-rabdatoare, dreptatea dumnezeiasci n-a fost nepisitoare, ci dup putin timp I-a pedepsit pe impiratul nelegiuit [Constans II] pe care l-a dus departe si ]-a silit s& plateasci 0 moarte vrednica de mila in Siracuza [pe 15 septembrie 668]. Caci el, cel vrednic de ur’, fiind urat de bizantini pentru cele pe care le-a ficut gi ajungand foarte detestat, temandu-se si nu sufere ceva ru de la acestia, a plecat [in 662] cu sotie si copii acolo. $i intrand in baie si se spele, unul din slujitori profitand de ocazie i-a dat cu un urcior o lovitura in cap gi i-a zdrobit tot craniul luandu-i ticdlosului viata. Tar dupa ce fiul stu Constantin [IV, 668-685] a luat impreuna cu fratii lui, Heraclie si Tiberiu, sceptrele imparatiei, a hotarat cA nu trebuie si umble pe acelasi drum cu tatal siu, ca si nu pi feascd acelasi lucru. De aceea aducandu-i pe parintii [episcopii] de pretutindeni si ficdnd un Sinod mare [in 680-681], care se numeste al VI-lea Ecumenic, acesta a facut multe lucruri vrednice de pomenire: a proclamat mai limpede cele doua vointe si lueriri ale lui Hristos in cele doud firi ale Lui, a blestemat si azvarlit anatemei pe cei ce au introdus si cinstese dogma monotelitd. Acest lueru I-a ficut mai intai fn Roma migcat de Duhul dumnezeiese intai-stititorul ei Agaton [678-681], care a fost ridicat in acest scaun dupa Martin*®; el a stabilit cd aceia care au facut cele fard de lege si fie blestemati si declarati c&zuti din Biserica”, 46 Inexact. Sfantul papi Martin murise in 655, fiind urmat de conciliantul Eugeniu I (654-657), de lagul Vitalian (657-672), care a intrat in comunjune cu patriarhul ecumenie Petru gi I-a primit la Roma in 662 pe Constans If, si de mai stergii Adeodat (672-676) si Donus (676-678), 47 Aluzie la Sinodul de la Roma din 679 prin care papa Agaton cu 4325 de episcopi a reinnoit condamnarea monotelismului. 83,‘Sfantul Maxim si cei doi Anastasie in exil. Moartea lor 71. Dar, cum spune cuvantul, dupa ce dumnezeiescul Maxim a fost purtat in exil, pe drum i s-a intamplat s& sufere multe gi a suportat multe dureri neputand s& sada nici pe un dobitoc, nici pe o litier’, pentru ci era cu totul distrus de chinuri si epuizat de acele zeci de mii de dureri. $i, intr-adevar, pundndu-l bitut pe o targi din ramuri, de-abia purtandu-l cu anevoie I-au dus pe acel lung drum; si ajungand la unul din castrele din Alania pe nume Schemaris, pundndu-l sub straja, I-au lsat cu totul fara nici o purtare de grija. $i pentru cd pe acelasi drum I-au dus si pe bunul ucenic [Anastasie Monahul] impreun& cu cel care avea acelasi nume cu el [Anastasie Apocrisiarul], i-au despirtit att pe acestia doi de invititorul lor, eat si pe unul de altul, schimbnd multe locuri unul dupa altul gi ducdndu-i undeva departe in tinutul abasgilor. Din care pricina unul dintre ei [Anastasie Monahul] care trecuse printr-o rea maltratare gi-a dat duhul, singurul lucru care-i mai rima- sese, dar nu stim ziua exact in care s-a mutat de aici, asa ‘cum ne spune omonimul lui, Anastasie Apocrisiarul*®. 72. lar pe dumnezeiescul Maxim care a fost inchis timp de trei ani*? in castrul din Alania de care am vorbit mai ‘sus, lipsit de nevoile trupului siu desi era plin de zile, cum s-a spus, si intr-un trup neputincios, I-a cercetat o vedenie de sus care i-a ardtat ziua sfargitului si l-a chemat la cortu- rile de acolo. Iar cand a venit ziua aceea — a 13-a a lunii lui august [662] —, cel cu adevirat vrednic de ceruri gi de lo- cuitea acolo a lisat cele de aici gi a alergat spre ceruri. Iar in locul®° unde a fost depus sfantul lui trup, trei lumini 48 Anastasie Monahul a murit pe 2224 iulie 662. Detalii mai jos {n ,Scrisoarea lui Anastasie Apocrisiarul” gi in ,Memorialul lui Teo- dor Spudeul”. 4 Inexact; de fapt doar trei luni. 5° Rezumatul luptei (athlesis en epitomo) cuviosului Maxim Mar- turisitorul editat de Epifanovici (1917, p. 21~22) precizeaza — detaliu refinut gi de sinaxarele taraii — c& dupa ,trei ani” de exil, ,cind a binevoit Dumnezeu si-l ia, bolind putin s-a odihnit [in Domnul] fn ziua a 13-a a lunii august gi a fost ingropat in Lazica, in manastirea 84 stralucitoare fi luminau in fiecare noapte mormantul iradi- ind o scanteiere minunat& si producand, cum era si firesc, © uimire plin& de minunare celor care vedeau si aratand foarte bogatul har al marelui diruitor Dumnezeu din jurul slujitorului Stu. Rugiiciune si doxologie* 78. Tar pentru tine, preasfinte p&rinte, mare e slava gi strilucirea celor de acum, pentru c& Stipanul te-a cinstit mult ine’ de aici, dar mult mai mare si excelent e partea ta cereasci acolo unde stai in fata Luminii celei mari si primesti intru tine intreaga strilucire a fericitei si arhilumi- noasei Treimi, vizind pe Dumnezeu si — lucrul cel mai uimitor —, ajungénd tu insuti dumnezeu prin unirea cu El, indumnezeit in intregime prin participare si suportand negraita indumnezeire. Dobandind, prin urmare, o astfel de slavi, d& multul thu ajutor si noua celor ce fnotim ine’ in cele de acum si plutim pe marea ingelitoare a acestei vieti pline de multe primejdii, ca stand sub cdrmuirea gi cilau- zirea ta, si trecem usor aceasti mare nestatornica si si ancoram in porturile vesnice si nebitute de valuri, unde e petrecerea fericiti si odihna foarte senina in Hristos Tisus Domnul nostru, impreuna cu Care fie slava Tatilui impreund cu preasfantul si de viata ficdtorul Duh acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. ‘Sfintului Arsenie, unde se fac multe vindec&ri spre slava Dumnezeu- lui nostra” (p. 229-39), & Identicd (PG 90, 108D-109A) cu cea din finalul ,vieti” Sfantului ‘Teodor Studitul (PG 99, 229D-232A). 85Actele procesului, martiriului si exilului celui intru sfinti papa Martin: (653-655) Din cele serise de Teodor Spudeul Sfintei Sofii sfintilor frati buni si intailor brutari imperiali Teodor si Euprepie, asezati in exil in Cherson, despre cele ficute in chip tictlos de potrivnicii cu sfantul si apostolicul birbat si cu adevarat nou marturisitor si martir al lui Hristos Dumnezeul nostru, Martin papa Romei, inainte de a fi fost trimis in exil cand a fost rapit pentru cuvantul adevarului din Scaunul Apostolic: Dupa ce s-a intors in arestul girzii imperiale cu sudorile [luptelor] pe care le stie Dumnezeu, i-am putut scrie si face cunoscute toate calomniile rispindite despre el. impreund cu care am inserat si altele, care-l implorau si nu se lase nicidecum coplesit de tictloasa sect a birbatilor impiosi, temandu-se gi tremurdnd si avand sub ochi naufragiul lui Serghie, arhiepiscopul insulei Cipru. La care acela a scris drept rispuns acestea: [.] Martin lui Teodor iubitului cu sincera afectiune frate Fiindca am aflat, pe ct am putut, cele insemnate de voi in seris, le voi urma in pufine cuvinte, Cénd am iesit din 2 Narrationes de exilio saneti papae Martini (BHL 5592) din colectia de documente intocmita si tradusi in latina de Anastasie Bi- bliotecarul Bisericii Romei (* 880) pentru diaconul loan. Traducere dupa textul latin editat de J. Sirmond (2620) si reluat de abatele JP. Migne in PL 129, 585-602. Edita critica pregitita de Bronwen Neil pentru CCh n-a apairut inci. 87bazilica [San Giovanni in Laterano] care se numegte Con- stantiniana, in care armata m-a impresurat cu armele, in prezenta exarhului si cubicularului Teodor si a clerului au spus rispicat: ,Anatema si fie oricine ar spune sau crede c& Martin a schimbat sau va schimba credinfa pand la o iota gio cirti! $i anatema si fie cei care nu vor ramane pana la moarte in credinta lui ortodoxa!” Dupi ce s-au auzit acestea, Calliopas a inceput si explice c& nu exist alt credinfa decét cea pe care o tinem si cd el insusi nu crede altfel. Dar a spus asta pentru cei care-] ascultau, nu din pricina credinfei. $i vreau s& stii, preaiubite frate, despre credinfa pe care ai insemnat-o si despre falsele calomnii pe care le pun inainte impotriva adevirului: ci, ajutati fiind noi de rugiciunile voastre si ale tuturor crestinilor care sunt cu voi, si viu gi mort voi apira credinta mantuirii noastre si asa cum invafa fericitul Apostol Pavel: ,Pentru mine a trai este Hristos si moartea cistig” [Flp 1, 21). Iar despre falsele acuzatii pe care le fac mai nou ereticii respin- gind adevarul lui Hristos Dumnezeu, cum ar putea spune adevarul oameni care se impotrivese adevirului lui Dum- nezeu? Tie, agadar, preaiubite frate, iti dau seam pentru Cel care va judeca lumea aceasta prin foe gi va da fiectruia dupa fapta lui: eu n-am trimis niciodati la sarakini [la arabi] nici scrisori, nici un tomos cum trebuie si creadi, de care vorbese, nici bani, afar de unor robi ai lui Dum- nezeu care au venit aici pentru milostenie cdrora le-am dat ceva modic, din care foarte putin a fost transmis la sara- Kini [arabi]. Barbati ticSlosi au mai dat marturie minci- noast impotriva mea, sau mai degraba impotriva sufletelor lor, cu privire la slavita st4pana noastrd Pururea Fecioari Maria care L-a nascut pe Domnul si Dumnezeul nostru lisus Hristos, si pe care tofi Sfintii P&rinti universali o numese Nascitoare de Dumnezeu ca una care L-a nascut pe Dumnezeu-om. Cici oricine nu cinsteste i venereazi att in veacul de acum, cat si in cel viitor pe fericita mai presus de orice faiptura si decat firea omeneasc& afari de Cel ce s-a niiscut din ea, pe vrednica de inchinarea Pururea Fecioara si Maica Domnului nostru, si fie anatema! Dar 88 oamenii care caut prilejuri produe scandaluri spre scan- dalizarea multora. Dumnezeu sa te pizeasc4 nevaitimat, preaiubite fiu Primind acestea, am dat multumire lui Dumnezeu afland ‘ria voinfei preasfintului birbat. Dar eram preocupat vrand si aflu cum anume a fost ridicat din seaunul siu si nu pu- team. Cici din toti pe céii i-am intrebat nimeni nu-mi didea un rispuns adevarat, ci fiecare spunea altceva si altceva. De aceea nevoia m-a impins si-i fae cunoscut despre acest lucru gi si-l rog ca s& aflu adevarul de la el insusi. La care sfantul a seris acestea: [2.] Martin lui Teodor A vrut draga voastra jubire si afle cum am fost rpit din scaunul Sfantului Apostol Petru ca o vrabie singuraticd dintr-o cladire. $i m& mir c& ai vrut s& te informezi de la mine despre acest lucru, cind Domnul a spus dinainte despre aceste timpuri rele ucenicilor Sai ,c& in zilele acelea va fio stramtorare mare cum n-a fost de la inceputul lumii pana atunei si nici nu va mai fi. $i de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scipa nici un trup, dar cine va rabda pana la sfargit, acela se va mantui” [Mt 24, 21-22. 13]. Acest lueru se spune in putine cuvinte despre antihrist. Dar si Sfantul Pavel, potrivit harului Duhului dat lui, a vestit dinainte aceste zile lui Timotei, ucenicul siu, zicdnd: ,fn vremurile cele de pe urmi oamenii se vor depirta de la credint&, isi vor intoarce auzul de la adevir, vor fi iubitori de sine, de- serti” [1 Tim 4, 1; 2 Tim 4, 4; 3, 2]. $i crede-ma, preadori- tul meu fiu, c& nu trebuie vazut aici alt timp decdt in chip evident acesta de acum, in care sunt inceputurile durerilor [Mt 24, 8}, cum a prezis Domnul venirea lui antihrist. $i mi s-a parut necesar s& spun pe scurt, inainte ca in toat& Tumea sa biruie judecata si si ajung la sfargitul alergirii [2 Tim 4,7], socotind c& imi este de folos ca de relele pe care mi le pregitesc altii mai degrab si ma veselese decat si ma plang, ca s& stii in ce fel am fost luat pe sus si dus 89din orasul Roma, fri si auzi nimic mincinos din cele intamplate. Tot timpul am stiut dinainte cele ce pregateau ‘impotriva mea si de aceea impreuni cu tot clerul meu am rimas deoparte in biserica Mantuitorului nostru care se numegte Constantiniana, care a fost prima construit& si stabilitd in toatai lumea de imparatul Constantin de fericita aducere-aminte si care este langi episcopie. Fiindc& aici petreceam cu toti deoparte din ziua de simbati cand Calli- opas a intrat fn cetate cu armata Ravennei si cu Teodor cubicularul, Asadar, am trimis in intampinarea lui pe unii din cler care, cdnd au fost primiti la palat {Calliopas] a socotit cd si eu sunt impreund cu ei. Iar dupa ce m-a cdutat si nu m-a gisit, a zis mai-marele clerului: ,Fiinde am vrut si ine inchinam. Dar maine, duminicd, vom merge la el si-l vom saluta finde azi nu mai suntem in stare.” Dumi- nick ins&, trimitand danii in mai sus-zisa sfant’ biserick a Jui Dumnezeu, binuind ci se va aduna o mare multime din pricina zilei [de s&rb&toare], a anuntat aceasta: ,Fiindcd suntem foarte obositi de drum nu putem veni astizi, dar maine vom veni negresit gi ne vom inchina sfinteniei voastre”, Eu insi eram grav bolnav inca din luna octombrie si pan in timpul de care vorbim, adic& pana in ziua a 16-a a calendelor lui iulie (16 iunie 653]. Asadar, luni dis-de- dimineaff a trimis pe secretarul sau si pe unii din suita lui zicind: ,Ai pregitit arme si ai oameni inarmati induntrul si ai strans o multime de pietre pentru a ne respinge, dar acest lucru nu e necesar si si nu ingiidui si se faci aga ceva.” Si cum eram de fati, am auzit acestea gi n-a fost nevoie ca sii fac siguri de asta decat si-i trimit s& dea ocol prin toat episcopia si si dea mirturie daci vor vedea arme sau vreo piatrd. $i dupa ce s-au dus si n-au gisit nimic, le-am adiu- gat prin vorbe ed niciodatd n-a fost altfel, ci s-au nipustit impotriva noastré din pricina unei incuredturi si acuzatii false, fiinded si la venirea infamului Olympius?, acel om * Exarh bizantin al Ravennei. Trimis de Constans II si-l aresteze pe papa Martin ca represalii pentru Sinodul de la Lateran (octombrie 649), Olympius s-a revoltat impotriva imparatului si s-a procla- 90 desert, s-a zis c& ag fi putut si-1 resping cu arme. Asadar, imi aveam patul in care ziceam in fafa altarului bisericii, Sin-a trecut o jumatate de ori si iat ci au venit impreund cu ei in bisericd soldati inarmati, toti intunecati, inandu-si in maini lincile si spadele lor, avandu-si pregatite si arcurile lor impreuni cu scuturile gi s-au ficut aici cele ce nu trebuie nici macar spuse. Caci aga cum pe timp de iarna cand sufli un vant tare cad frunzele rupte din pomi, aga erau lovite de arme candelele sfintei biserici si c&deau zdrobite pe Pavaj, iar sunetul care se ficea in biseric& se auzea ca un tunet cumplit atat din cauza greutitii armelor, cat si din cauza mulfimii candelelor frante de ele. $i intrand ei, de indatd a fost inmnat de Calliopas preotilor si diaconi- lor un ordin in care se cuprindea scoaterea mea din scaun fiindc& as fi rApit episcopatul in chip nereglementar si fir lege’ si n-as fi vrednic sa sed in Scaunul Apostolic, ci trebuie in orice chip si fiu trimis in Oragul Imperial [Con- stantinopol], alegandu-se in locul meu un alt episcop. Ceea ce nu s-a facut ined si sper c& nu va trebui sd se fact nici cand, fiinde& in absenta pontifului in locul su il reprezint& arhidiaconul, arhiprezbiterul si primicerul [prim-notarul]. Dar fiindc& nu eram pregititi si rispundem cu lupt, am judecat ci e mai bine si mor de zece ori decat si se verse in pAmAnt sangele cuiva. $i in acel ceas m-am predat neo- pundnd rezistenta la dispozitia imparatului. Desi, ca s& spun adevarul, unii din cler strigau la mine s& nu fac asta, n-am plecat urechea la nici unul din ei, ca si nu se fack numaidecat moarte de om. Ci le-am zis: ,.Ingiduiti si vind cu mine din cler cei care-mi sunt necesari: episcopi, preoti si diaconi, si numai cine mi se pare potrivit”. Calliopas a rispuns: ,Oricine ar vrea si vind, si vind. Noi nu facem vreo constrangere cuiva”. I-am rispuns: ,Clerul e in pute- A mat imparat cu acordul papei in 650, dar moare in 652 in Sicilia in timpul unei expeditii impotriva arabilor care invadasera insula. Cola- borarea la rebeliunea lui Olympius va fi un cap de acuzatie principal ‘in procesul de tradare care i se va intenta papei in 655. 3 Mai exact a fost sfintit episcop fara si aib& aprobarea impiratului de la Constantinopol. onrea mea”. Iar unii dintre preoti au strigat zicdnd: ,Cu el trdim gi cu el murim”, Dupa care Calliopas si cei care erau mpreund cu el au inceput si spuni: ,Vino cu noi la palat”. Si n-am refuzat si fac aceasta, ci am iesit impreuni cu el la palat in aceeasi zi de luni. Iar marti a venit la mine tot clerul gi multi erau cei care se pregiteau si plece pe mare cu mine gi care si-au pus chiar lucrurile lor in luntrii, dar se pregiteau si alti clerici si laici care se grabeau s& vind la noi. Asadar, in aceeasi noapte cind se lumina de miercuri, care era ziua a 13-a a calendelor lui iulie [19 iunie 653), m-au luat din palat indepartandu-i pe toti cei care erau cu mine in palat afard de cdteva felurite lucruri care-mi erau necesare pe drum gi aici; $i ne-au scos afar din Urbe cu doar sase copii mici si un sclav drept slujitori; si punandu-ne intr-o luntre, ca la ceasul al patrulea din zi, am ajuns in port. Jar in ceasul in care am iesit din oragul Roma au poruncit ca de indati si fie inchise portile si au vegheat ca ele si riménd aga, ca si nu iasd unii din oras gi s& vind la noi {n port in timp ce noi pluteam acolo pe rau in jos. De aceea a fost necesar si laisim in mai sus-zisul port toate lucrurile celor care le-au trimis in luntrii gi in aceeasi zi ne-am si pus in migcare. $i de calendele lui iulie [pe 1 julie] am ajuns la Mesina, unde nava a fost carcera mea. Si a fost tot aga nu numai in Mesina, si nu numai in Calabria care e supusi marii Urbe a romanilor, dar si in mai multe insule, {n care ne-au impiedicat timp de trei luni si n-am avut parte de nici o compitimire; afara de insula Naxos unde am 2i~ bovit o vreme, m-am invrednicit si ma spa ficdind dowd sau trei bai gi am rmas in orag la un han. $i iat sunt 47 de zile de cat nu m-am invrednicit si m& stropese nici cu api cald8, nici cu apa rece si m-am scurs si sl&bit cu totul, fiinde& scurgerea pantecelui [diareea] nu mi-a dat deloc odihna pani fn prezent atat in navi, edt si pe uscat. Tar in ceasul nevoii mele cind trebuie si gust ceva, zdrobit cu totul la trup, nu pot simti cele necesare ca intirindu-mi firea, fiindcX imi este sil& s& gust ceea ce am, pentru c& imi provoacd dezgust. Dar cred in puterea lui Dumnezeu Care vede toate ci atunei cand voi pleca din aceasta viata de- 92 spre toate acestea vor fi intrebati cei ce m& persecutii ca dusi astfel spre pociintd si se intoarc de la rautatea lor. ‘Neviitimat si te piizeasci Dumnezeu, fiule preadulee. [3.] Memorial [commemoratio] despre cele ficute cu cruzime si fara respect de Dumnezeu de catre dusmanii adevrului impotriva sfantului si apostolicului cu adevarat nou marturisitor gi martir Martin papa Romei printr-o scrisoare a unui foarte bun crestin eétre parintii [episcopi] ortodocsi care sunt in Apus, in Roma gi in Africa Jale, mahnire si lacrimi multe, precum gi un glas comun foarte mahnit si neincetat care iese in durere din adancul inimii cred c& urc& spre Dumnezeu de la cei care sunt in Roma si de la sfintii slujitori ai lui Dumnezeu gi de la popoarele credincioase care petree in tot locul stipanirii Lui [Ps 102, 22] de cind s-a facut persecutia impotriva preasfantului nostru pairinte preafericit pentru Dumnezeu si credincios corifeu al preotilor [episcopilor] si pap’ apostolic universal si prin aceasta impotriva Bisericii universale; i cred c& aceast’ mahnire vi cuprinde si de acolo & sunteti foarte preocupati s& stiti in ce mod s-a actionat impotriva lui atunci cind a fost exilat si scos afar cu persecutie din Roma si dus cu corabia pana in Bizant, Acestea avandu-le in mine eu smeritul si pctosul slujitorul vostru, am hotirat si va adue aminte printr-o scrisoare si si vi fac cunoscute si limpezi voua binecuvantatilor si prin voi tuturor credinciosilor gi celor ce au ravna slujirii lui Dumnezeu unele lucruri pe care le-am aflat cu mult preocupare de la unii din afar, pe cele mai multe invrednicindu-m& s& le vid cu ochii mei, macar c& eram nevrednic de slujirea preafericitului si preascumpului nostru pirinte episcop; ca aflandu-le si rostiti impreun’ cu mine cu intristarea inimii cuvintele prorocului: ,Cine va da capului meu api si ochi- lor mei izvor de lacrimi ca si pling ziua si noaptea” [Ir 9,1] mabnirile, ba chiar pierzania Bisericii universale i a tuturor crestinilor pentru cele ce s-au ficut impotriva fericitului si plinului de Dumnezeu conducitor al adevarului 93si propovaduitor al lui? Dar slava lui Dumnezeu Care i-a dat lui tirie si rabdare statornic& in incercarile care au venit peste el de la puterile si birbatii potrivnici, ca si le combati gi si lupte cu birbitie pentru slujirea lui Dumnezeu, punandu-si in chip neabitut si cu nédejde tare sufletul stu pan’ la moarte, ca si fie imitator al Domnului siu Care l-a facut luptitor ca si lupte pentru adevir. Stiti si voi cele ce s-au ficut in Roma impotriva fericitului gi tare ca ofelul parintelui duhovnicese si corifeu al preotilor [episcopilor] domnul Martin: cu ce fel de primejdii s-a luptat vizdnd sibii scinteietoare si ascutite lipite unele de altele gi tinute de mai multi soldati gata si-l stri- pungi pe fericitul si s8-i ia viata stand in jurul altarului si in toat& bazilica Bisericii universale din Roma numitd Constantiniana, unde fericitul exercitandu-si preotia zicea culcat bolnav in pat; si cum cu dureri in suflet gi in inehe- ieturi a fost impins, ripit si seos din Scaunul Apostolic, loc {n care I-a agezat Dumnezeu apostol supraveghetor al Siu si propoviduitor al adevarului ortodox. Dar el nu a socotit mai de pret sufletul siu [ef. FA 20, 24], ci ka pus pana la moarte, imitand, precum s-a zis, pe Domnul stu care zice: »Pastorul cel bun isi pune sufletul stu pentru oile lui” [In 10, 11], ca s& salveze de la ereticii iviti in timpul nostru poporul care riticea pierdut pretutindeni. Luat, agadar, la Roma din bazilica San Giovanni [in La- terano] de citre puternicii acestui veac si predat celor ce erau acolo vrednici slujitori ai unei asemenea slujiri, a fost depus in port si aruncat in luntre; si navigind, precum stiti, si mergind spre Abydost prin insula Naxos, paznicii nu i-au ingiduit acelui birbat apostolic si ating paméntul, desi suferea de dureri de picioare, desi ei insisi debareau {in diferite locuri si se odihneau. Iar preotii care erau in acele locuri si ceilalti credinciosi ai acelui tinut fi trimiteau de multe ori fericitului spre folosint& daruri in cantitate nu putind, pe care ins paznicii cu suflet de fiar& le nimiceau 4 Port situat la intrarea in stramtoarea Dardanele, la trecerea din Marea Egee in Marea Marmara, azi Canakkale, Turcia, 94 {in fata lui rostind multe vorbe necuviincioase i amare impotriva lui, iar pe cei care aduceau aceste daruri fi alungau cu injurii si vergi spundndu-le: ,Oricine il iubeste pe acesta e dusmanul statului!” Oare si numai acest lueru nu era in stare s&-i produci o durere neaseminat&, mai presus de neputinta care-I apisa cu boala? Asadar, trimit&nd pe cineva de la Abydos, paznicii care-I retineau au dat de stire {in Bizant de sosirea si capturarea lui rostind impotriva lui multe rele si zicdnd c& este eretic, razvratit, potrivnic al lui Dumnezeu si subminator al intregului pimant al romanilor. Tar cfind fericitul a ajuns in cele din urma in Bizant in ziua a 17-a a lunii septembrie [a anului 653] in portul de Tanga biserica Sfanta Eufemia lang’ palatul Arcadianon, slujitorii |-au lsat pe puntea navei de dimineata gi pana la ceasul al zecelea din zi [ora 4] si era, precum sti scris, »priveliste pentru tofi ingerii si oamenii” [1 Co 4, 9]. C&ci iferiti oameni, pe care din pricina obiceiurilor lor de fiare i-ag numi mai degraba lupi, veneau si ficeau in locul altora, pe cat binuiese, impotriva sfantului pap% lucruri care nu se pot spune unor crestini. $i stand noi pe farm, eu umblam toaté ziua in sus gi in jos plin de durere si amari- ciune pentru ci vedeam un asemenea sfant barbat atat de umilit; si nu numai aceasta: cici auzind asemenea vorbe rostite impotriva lui chiar de citre nite pagani, nu mai ceream altceva decat s& mi se ia sufletul de la mine. in cele din urmé, spre apusul soarelui, a venit un serib pe nume Sagoleva cu multi soldati din garda imperial [excubito- res], si smulgindu-l din luntre I-au pus pe o targa si lau dus in arestul garzii numit Prandiaria si l-au inchis sub mult& pazi paznicii, primind ordin ca nimeni din Oras [Constantinopol] sa nu afle cd este in acest arest al garzi Asadar, acest birbat sfiint si apostolic a fost inchis aici aproape fara si vorbeasca cu cineva timp de 93 de zile. Tar in a 93-a zi [18 decembrie 653] care era o zi de vi- neri, |-au luat dis-de-dimineata din arest si -au adus in sala sakellarului care poruncise cu o zi mai inainte s& se adune aici tot senatul, ceea ce s-a si fiicut. Au poruncit s& fie introdus si lau introdus pe un scdunel purtitor, fiinde& 95tocmai in acele zile era foarte bolnav din pricina cilatoriei pe mare si a arestului de atatea zile. Vizindw-l, sakellaruls care prezida impreuni cu ceilalti demnitari i-a poruncit de departe s& se scoale din targa si si stea in picioare. $i pentru ci unii dintre slujitori au zis c& nu e in stare si stea in picioare, sakellarul turband de manie si impreun cu el gi cAtiva din pazi a strigat si se ridice si si asiste la judecatd sprijinit de o parte si de alta, ceea ce s-a gi ficut. $i sakella- ral i-a zis: — Spune, nenorocitule, ce riu fi-a ficut impSratul? Ti-a luat ceva? Sau te-a oprimat cumva? Dar acela tacea. Atunci sakellarul i-a spus cu glas po- runcitor: — Nu raspunzi? Sa vin& acum acuzatorii ti! Si pe cfnd vorbea inc& au fost introdusi o multime de acuzatori impotriva lui. Dar toti erau fii ai minciunii gi ucenici ai celor care L-au omorait pe Domnul nostru isus Hristos, si vorbeau impotriva sfintului birbat aga cum fusesera invatati, cici cuvintele lor erau premeditate si pregitite. Unii dintre ei, rugati putin inainte sé dea martu- tie, incercau s& spun adevarul, asa cum se obisnuieste; dar ficdnd incontinuu larm&, cei care prezidau aceasti »lupta” ineepeau si-i mustre cu amenintiri puternice pani cand i-au convins s& spuni cele potrivite pentru a duce la moartea fericitului si dreptului birbat. $i vazindu-i pe cei introdusi si dea marturie, sfantul pap spunea surdzitor: — Acestia sunt martorii? Asta e ordinea? Céci intre primii care intraser erau unii cu numele militari, dar la cuget erau lupi si fiare; iar unii dintre ei fusesera impreuna cu Olympius, impreund cu care era si An- drei care fusese notarul lui. Intre nefericitii acuzatori erau si Imeritus si Therimus $i ceilalti ca la douizeci acuzatori ofiteri si ceilalti. Jurau pe Sfanta Evanghelie si asa dideau 6 Trezorierul casei imperiale, echivalent cu un ministru de finante si de interne. El va instrumenta si procesul Sfintului Maxim gi al ucenicului su, cf. ,Relatarea actiunii” 1. Potrivit ,Memorialului lui ‘Teodor Spudeul” 5, care-i di porecla ,Bukoleon”, el se numea pro- abil Leon. 96 miarturie. fn fruntea tuturor acuzatorilor era Dorotei, un patriciu din Cilicia care a spus sub juramant: — Chiar dae ar avea cincizeci de capete, acesta n-ar mai trebui si fie lasat in viatd, pentru cA el singur a subminat $i pierdut intreg Apusul si l-a dirdmat, finde a fost intr- adevir de un sfat cu Olympius si e un dugman ucigas al ‘impératului si statului roman. ‘Vizéndu-i, agadar, intrand, jurdnd si dand m&rturie fara misura, facdndu-i-se mila de pierzania sufletelor lor, dreptul barbat a spus demnitarilor care prezidau: — Va implor pentru Dumnezeu si nu-i mai pregititi si faceti si jure, ci si spuna fara jurimant tot ce vor, iar voi faceti ce voiti. Cici ce folos este ca jurdnd si-si piarda sufletele? C€ci intrénd unul din martori gi zicdind c& a fcut con- spiratie cu Olympius si i-a pregitit pe militari si-i depuni jurimant, intrebat fiind preascumpul barbat dacé asa stau Tucrurile a raspuns: — Dac& vreti si auziti adevarul va voi spune urmitoarele. Cand s-a ficut Typos-ul [in 648] si a fost trimis de imparat la Roma... Si numai atat a spus fericitul si nu i s-a mai ingiduit si vorbeascd. $i incepand indati si vorbeasc inaintea tuturor Troilus a spus cu stright: — Nu ne aduce aici nimic despre credint&. Esti cercetat acum pentru rebeliune [duello]. Fiinded atat romanii, cat si noi suntem crestini si ortodocsi. La care dreptul barbat a rispuns: — 0, de-ati fi numai asta! Cici in ziua aceea infricos toare [a Judecdtii de Apoi] ma veti gisi martor al cerceti siin aceasta. Dupi care, intre martorii acuzirii, mai sus-zisul Troilus i-azi — Ce fel de om esti tu, c& desi ai vizut si auzit c& bles- tematul Olympius a incereat asemenea lucruri impotriva impfratului nu |-ai oprit, ci din contra, ai consimtit la ele impreuni cu el? La care fericitul papi apostolic i-a spus numaidecat: 7— Spune, domnule Troilus, atunci cand, asa cum stiti si voi si am auzit si noi, Gheorghe cel dintre magistrati care era gi dintre monahi, a intrat din tabira aici in Oras [Con- stantinopol]* si a spus asemenea cuvinte si a ficut asemenea lucruri, unde erai tu si cei care sunt ca tine, fiinded nu i te-ai opus, ci din contr a vorbit cu voi si a scos afar din palat pe cine a vrut si a oprit intrarea la cine a voit. $i, iarisi, atunci cdnd, din porunca impiratului, Valentin’ a fost ‘imbricat in purpura gia gezut pe tron impreuni cu el, unde v-ati dus? Nu erati aici? De ce nu l-ati oprit zicdnd: Nu te atinge de lucruri care nu sunt potrivite pentru tine? Oare nu ati fost, din contra, tofi de acord cu el? Deci cum ag fi putut sta eu impotriva unui asemenea barbat [ca Olym- pius] care avea mai mult bratul intregii armate a Italiei? Sau poate eu l-am ficut exarh? Va rog pentru Domnul orice ati vrea si ati hotirt s& se fac cu mine impliniti mai repede. Caci stie Dumnezeu cA indiferent cu ce fel de moarte ma veti ucide, imi veti face cele mai mari daruri. $i intrebfnd sakellarul pe unul din slujitorii lui, si anume pe Sagoleba, daci mai sunt afar alfii care trebuie si depuna marturie, scribul a rispuns: ,Da, domnule, sunt foarte multi altii". Dar cei care prezidau pierzindu-si r&b- darea, in timp ce sfantul si venerabilul barbat stitea ined in picioare in fafa lor si Duhul Sfint il intrea inc& si mai mult, au spus c& sunt de ajuns martorii. Iar traducdtorul cuvintelor spuse de sfaintul era consulul Inocentiu, fiul lui ‘Toma, care era din Africa, $i cind a tradus cele spuse de fericitul barbat, fiinde& nu suporta vizandu-le ca pe niste sigeti de foc ale Duhului Sfint aruncate impotriva lor de barbatul cinstit de Dumnezeu, Troilus i-a spus lui Inocen- iu cu furi — De ce ne traduci ce spune? Nu mai spune ce zice. 7 Comandat militar rebel care i-a inlaturat, in noiembrie 643, de pe tronul de la Constantinopol pe Martina, cea de-a doua sotie a lui Heraclie (610-642), si pe fiul ei Heracleona, in locul c&rora a adus pe tron, inc minor, pe Constans II (641-668), 98 $i sculandu-se dintr-o dat, sakellarul cu mai multi dintre cei ce sedeau impreuni cu el a iegit si dea de veste imparatului s& facd ce va vrea el. Iar pe sfantul barbat apostolic care sedea in scaunul purtat I-au dus din sala de judecata, sau mai bine zis din sala lui Caiafa, si I-au depus in mijlocul atriumului care era in fata sali sakellarului si a staulului imperial unde tot poporul obignuia si se adune si si agtepte intrarea sakellarului. $i l-au inconjurat garzile si era 0 priveliste infricositoare pentru toti cei din multime. Dupa putin timp ins& au poruncit si fie expus pe o terasi {n soare, ca prin grilajul tricliniului su imparatul si poati vedea ce avea si se faci cu el. $i era o multime de oameni adunat& acolo pani la hipodrom. L-au pus, asadar, pe preacucernicul birbat in mijlocul terasei in prezenta intregului senat si era sprijinit de o parte si de alta. S-a ficut ins dintr-o dati o imbulzeala nu mic si, iegind de la imprat, sakellarul a poruncit ca, deschizandu-se portile tricliniului spre teras%, tot poporul si se impart. $i venind la sfantul si venerabilul birbat apostolic Martin, i-a zis: — Vezi cum Dumnezeu te-a adus gi dat in mainile noastre. ‘Te-ai silit impotriva riului, si ce a urmat sperantei tale? L-ai parasit pe Dumnezeu gi, iat’, Dumnezeu te-a pardsit. $i indati strigand sakellarul a poruncit unui barbier din girzile care st&itea acolo s4-i smulga neintarziat psachion-ul pastorului suprem, apostolic si cel mai de seam’ al tuturor crestinilor care a int&rit marturisirea, adic& credinta ortodoxa a Sfintilor Parinti si a Sfintelor Sinoade si a anatemizat canonic si sinodal pe inifiatorii si autorii noii rétaciri, adic pe noii eretici impreuna cu impioasele lor dogme. Deci dupi ce soldatul i-a rupt psachion-ul si cureaua in- ciltimintelor, sakellarul l-a predat numaidecat prefectului Oragului zicdnd: ,[a-1, domnule prefect, si taie-I de indati membru cu membru!” O dati cu acestea a poruncit tuturor asistentilor si-1 anatemizeze, ceea ce au si ficut. N-au rispuns ins cu acest cuvant sufletele a douizeci de barbati; c&ci vedeau aceasta si stiau ci Dumnezeu vede din cer cele ce se ficeau si tulburati se dideau inapoi cu mult mahnire si cu fetele plecate. 99Luandu- in primire, célaii i-au smuls si pallium-ul si ves- mantul preotesc, si rupandu-i de sus si pan’ jos si c&masa care era induntru i-au pus de jur-imprejurul sfantului séu gat si peste tot trupul lanturi de fier. $i tarndv- cu forta, nu i-au ingaduit nici si sad undeva si-si traga sufletul, ci J-au dus de la palat prin mijlocul Orasului spre pretoriu in vazul lumii si necinstindu-| si purténd in fata lui o sabie. lar durerea fericitului era mare si de nepovestit, cici era cu totul rupt de osteneala si neputincios, asteptind si-si dea sufletul inainte de atatea neajunsuri de pricina apasdrii suferintelor gi slXbiciunii trupului. $i totusi bucurandu-se se intrea prin n&dejde in Domnul, si desi era tarat cu atat chin si forta, dreptul era dus eu privire senind si cu mult statornicie sufleteasc’, doar cu o singuri hain rupti de sus in doua parti si fir cingitoare astfel inca cele dini- untru ale Iui se desficeau goale: $i ca sk spun adevirul, vazdnd cele ce se ficeau multi dintre oameni suspinau si Vicrimau, Dar pufini dintre slujitorii satanei se bucurau gi se strambau batjocoritor elitinandu-si capetele precum sti seris [Ps 21, 8; Mt 27, 39] si zicdnd: ,Unde este Dumnezeul lui, unde e credinfa lui si unde e invitatura lui?” $i cand a ajuns la pretoriu® necinstit si pus in lanturi de cAlai cu s&bii, ]-au aruncat intr-o carcera impreuna cu uci- gasii. Lar dup’ aproape un ceas I-au luat de aici gi -au mutat in inchisoarea care se numeste a lui Diomede?. L-au tras ins legat cu lanturi cu atata stiruinté si fortd incat fluierele picioarelor si genunchii i s-au sfasiat gi sangele se varsa la ureugul sc&rii, ale cirei trepte sunt inalte, foarte aspre si abrupte. $i cum nu era in stare s& tind pasul cu cei care-1 trgeau, prea ci-si va da sufletul inainte de a cunoaste sabia, intrucat era aproape de sfargitul vietii de fat chiar si fr si mai fie nevoie de alte chinuri. Introdu- ® Aflat intre Milion si Farul lui Constantin, pe strada de mijloc (mese), principala artera a Constantinopolului ce ducea de la Poarta de Aura Sfanta Sofia si palatul imperial. 9 inchisoare aflatd in unghiul dintre vest al marelui zid teodosian al Constantinopolului, intre actuala fortareata cele Sapte Turnuri gi Turnul de marmurd, 100 candu-l, asadar, cumva in arest pe el, care c&idea adeseori si se ridica, l-au pus pe un sciunel inc&tusat in funii gi lan- furi, si era ca atunci cnd Tisus a fost predat de Caiafa lui Pilat ca si fie rastignit (Mt 27, 3]. Iar intrucat calaii lau dezbricat cu totul, era chinuit cumplit de dureri, fiinde& era o iarn’ insuportabila. Au pus pe el greutiti de fier foarte mari, si nimeni nu era aproape de el afar doar de un singur cleric tina care rimannd cu el in arest plangea pe calfu ca Petru. Céci era inchis impreund cu fericitul si soldatul c&lau al arestului, fiindeX acesta era obiceiul ca acela care urma si sufere pedeapsa stbiei si fie inchis impreun& cu soldatul clu al arestului. Erau ins& doud femei, mami si fiicd, si care tineau cheile mai inainte-numitului arest, care privind durerea insuportabilA a sfantului care intre toate celelalte pedepse se scutura de frig, migcate de compitimire ciutau si arate milostivire fat de el si si-1 acopere, dar nu indrézneau din pricina soldatului eilau care era inchis impreun& si-l pizea; cici credeau c& sosise ceasul executirii sentinfei si si fie cistpit. Dupi cateva ore ins’, cénd soldatul cAléu al arestului a fost chemat de ordin militar, coborand el, una din femei, migeat4 pan in marun- taiele ei de pietate, a urcat in temnita lor imbritigandu-l pe lupttorul lui Hristos si apostolicul parinte si, purténdu-1 in brafe, |-a intins in patul ei acoperindw- gi invelindu-I cu folos. Iar el a rimas acolo pani seara fara glas. Jar cdnd s-a facut sear, Grigorie, prefectul dintre ,cubicularii”™, a trimis pe unul din majordomii sii cu ceva de mancare si care |-a intarit zicdnd: ,S4 nu slibesti in inceredri. Avem incredere in Dumnezeu c& nu vei fi omorat!” La care fericitul a suspinat inc si mai apisat. $i indat& au luat de pe el lanturile de fier. in ziua urmatoare, ducdndu-se impératul la patriarhie si-l vada pe patriarhul Pavel [641-653] care era aproape de moarte, i-a povestit cele ficute cu preasfantul barbat. Tar Pavel gemand si intoredndu-se la perete a zis: ,Vai mie! Asta s-a facut spre prisosirea judecatilor mele!” fntrebat + Ase vedea si , Memorialul lui Teodor Spudeu!” 5. 101ins de impirat de ce a spus aceasta, a rispuns: ,Oare nu e © ticdlosie vrednicd de mila ca episcopii si sufere astfel de lucruri?” $i atunci I-a facut pe imparatul si jure c& se va multumi cu cele deja facute si nu va mai continua cu nimic suferinfele lui, Cénd fericitul barbat apostolic a auzit c& nu va primi ceea ce astepta, nu i-a plicut acea promisiune, ci s-a mahnit foarte tare, fiinded se gribea si implineasca lupta cea bund [2 Tim 4,7] si si se duct la Cel pe Care-1 iubea. Murind intre timp Pavel [27 decembrie 653], se s lea si urce iarsi in scaunul patriarhului Pyrrhus. Dar unii din Biserica se opuneau si opreau acest lucru ficdnd s& circule in palat ,.ibelul” sdu si sustinand c& a fost anatemizat gi de Pavel. $i asa [pe 1 iunie 653] Pyrrhus a fost depus din preotie din pricina ,libelului” pe care-I ficuse la Roma fin 645], Si ficdndu-se multi agitatie, opt zile dup moartea lui Pavel a fost trimis de impirat la miretul papi aflat la inchisoarea lui Diomede scriptorul Demostene, un colaborator al sakellarului, si un stenograf impreuné cu el. $i intrand i-au zis: — Stipanul nostru, preaiubitul impirat ne-a trimis la tine zicand: ,[atd in ce slavi ai fost si in ce randuial& te-ai adus pe tine insuti. Nimeni nu fi-a facut asta, ci tu ti-ai facut-o ie insuti!” Acela ins n-a rispuns nimic decdt aceasta: — Slava gi multumire pentru toate singurului imprat nemuritor! Scriptorul Demostene i-a zis — St&panul iti di de stire: Spune-ne ce s-a fieut de ex-patriarhul Pyrrhus [638-641] aici si ulterior la Roma. Din ce cauzi a plecat de la Roma: la porunca sau din proprie initiativa? Rispunznd sfantul papi a zis » In urma disputei de la Cartagina cu Sfintul Maxim din iulie 645, expatriarhul Pyrrhus, refugiat in Apus, s-a dus la Roma unde a dat Papei Teodor un ylibel” care cuprindea o mérturisire de credinta ortodox’. Ajuns insi in 647 la Ravenna, a revenit iarisi la monotelism. 102 — Din proprie initiativa, Azis Demostene: — Cum a ficut ,libelul” acolo? Silindu-l cineva? Sfantul barbat a rispuns: — De nimeni, ci din proprie initiativa. Demostene a zis: — Cand a venit Pyrrhus la Roma, cum |-a primit sfantul birbat papa Teodor [642-649] inaintagul tiu? Ca episcop? Blandul papa a rispuns: — Cum nu? fntrucat inainte s& vin’ Pyrrhus la Roma acesta, adicd fericitul Teodor, i-a scris lui Pavel ca unuia care a ficut ce nu se euvine gi a ocupat scaunul altuia. Apoi cand Pyrrhus a venit de bunivoie la Roma la moastele fericitului Petru, cum si nu- fi putut primi si cinsti inaintagul meu ca episcop? Raspunzdnd Demostene a zis: — intr-adevar aga stau lucrurile. Dar de unde-si lua el cele necesare pentru trup? A zis fericitul: — Evident de la patriarhia roman’. Si episcopul a zis: — Ce fel de paine i se didea? Vrednicul de cinste barbat [Martin] a rispuns: — Voi, domnii mei, nu cunoasteti Biserica romani? Vi spun vou c& orice om nenorocit vine acolo si primeasci ospitalitate i se dau toate cele de folos, si Sfantul Petru nu lasa pe nimeni care vine acolo si plece fir darurile lu, cii se dau painea cea mai curata si felurite vinuri nu numai lui, ci si oamenilor lui. Dac’ acestea se fac cu oamenii nenorociti, ce are si primeasca oare cine vine ca episcop vrednic de cinste? Demostene i-a zis: — Noi am fost informati ci Pyrrhus a ficut libelul la Roma cu forta, c& a purtat lanturi de lemn i a suferit multe lucruri dureroase. Fericitul barbat a rispuns gi a zis: — Nu s-a ficut deloe asa ceva. $i dact n-ar fi tinuti de fried, unii de aici ar putea spune cu glas tare adevarul. Aici 103{in Constantinopol sunt multi care atunci au fost la Roma gi stiu ce s-a facut acolo. intre care mai triieste patriciul Pla- ton care era pe atunci exarh si care si-a trimis atunci oameni lui la Pyrrhus. $8 spuni el dacti mint. Dar ce si dis- cutim mai mult? Iat& md tineti in mainile voastre, sfarsiti acum ceea ce afi vrut si faceti cu mine. Cu ingiduinta lui Dumnezeu sti in puterea voastra. Dar chiar dac& mi-ati tia trupul membru cu membru, cum i-afi poruneit prefectului cand m-ati predat lui, nu voi intra in comuniune cu Biserica Constantinopolului. Iat sunt aici, cercetati-ma, puneti-ma la incercare gi veti afla din experient harul lui Dumnezeu si cel al slujitorilor Lui credinciogi. Iaragi vine in mijloc acest Pyrrhus care a fost de atatea ori anatemizat si dezbricat de cinstea dumnezeiasci, Scriptorul Demostene a ascultat cu uimire aceste cuvinte ale blandului papa si a admirat indrizneala si stiruinta sa {in moartea lui pentru Hristos fiindc’ intr-adevar isi pusese in gand sa bea pnd la fund paharul pitimirii, Au rimas uluiti si cei care erau cu el si care, dupa ce stenograful a ‘consernnat toate cele spuse de fericitul birbat, au plecat. Asadar, preacucernicul papi a facut in inchisoarea Iui Diomede alte 85 de zile dup& primele 93, in total 178 de zile. Dupa care a venit scribul Sagoleba spunand: ,Mi s-a poruncit si te iau de aici gi si te mut in casa mea si dupa dou zile s& te due acolo unde-mi va porunci sakellarul”. Dar cénd l-a intrebat papa unde-] va duce sau in care loc, n-a vrut si-i spund. Deci sfantul birbat l-a rugat si fie 18- sat in acelasi arest pand va fi exilat gi si fie luat din arest abia atunci, dar nu i s-a ingiduit aceasta. La apusul soarelui venerabilul papi le-a zis celor ce erau in temniti: ,Veniti, fratilor, si ne lum rémas-bun, cXci iat aici sunt cei care Va vor lua de aici”. $i spunand aceasta au sorbit toti dintr-un singur pahar vinul despirtirii. $i sculindu-se cu fat seni- n& cu multa stéruinta si mulfumire i-a zis unuia dintre tovarisii s&i care era acolo gi care-i era foarte drag: ,Vino, domnule frate, si di-mi sdrutarea picii!” $i, asa cum mi-a spus acesta, in acel ceas inima acelui frate era ca inima ucenicului acela care I-a vazut pe Domnul pe cruce. Nepu- 104 tand, precum spunea, sii se opreasci, end fericitul I-a chemat la sdrutare, fratele a mugit ca un leu. $i impreund cu el plangeau cu jale grozava toti cei ce erau de fat acolo. ingrijorat, fericitul barbat i-a implorat pe toti s& nu faci asta, vorbindu-le cu privire linistita. $i pundndu-si vene- rabilele sale maini pe gatul siu, a zis: ,Bune sunt, frate, acestea si potrivite, i tu trebuie si faci asta? Asta e siruta- tea picii? Cand din contra acum trebuie si te bucuri pentru mine.” La care fratele a réspuns cu zdrobire de inima: »Dumnezeu stie, ucenicule al lui Hristos. Mi bucur pentru slava prin care Hristos Dumnezeul nostru te-a socotit vrednic sa p×ti acestea pentru numele Siu. Dar plang pierzania tuturor.” $i salutandu-| toti, I-au lisat. $i venind de indata scribul 1-a luat si l-a dus in casa lui. Aici i s-a spus c& va fi exilat in Cherson", far dupa cateva zile am cunoscut c& preasfantul barbat apostolic a fost dus acolo pe furig cu o navi. Si venind el acolo, dupa cateva zile a scris o scrisoare in Bizant la cineva foarte drag dintre cei pe care-i iubea acolo pentru Domnul si dreapta lui credint&. in care se poate citi cum adeseori numitul si preasfantul nostru pirinte a fost {intr-o mare stramtorare $i exil, cerdnd ajutoare de diferite feluri din pricina multelor, deselor si gravelor boli trupesti sia stramtorarilor de tot felul ale acelui tinut, fiindcd acolo nu se gisea nimic, mai ales grau care era cunoscut acolo dup& nume, dar nu se gisea, Unde scrie sub jurimant ci intrucdt mica nava care-I ducea acolo avea doar putin grau pentru a fi schimbat pe sare, de-abia a putut cumpira din el o masura de grau pe patru monede de aur si asta doar cu multe rugiminti. Mai scrie c& sfantul lui suflet suferd acolo felurite stramtorari fiind apsat nu numai de stramtorari trupesti, dar gi de relele locuitorilor si stpanitorilor de acolo, astfel incat din porunca stpanitorilor din Bizant, zdrobit aproape de rau asteapti sX moar inc& si mai riu, De aceea, de Dumnezeu cinstitilor parinti, eu, smeritul si p&cdtosul vostru rob, va rog ca aga cum eu v-am ardtat cu * Colonie greacd antici din Crimeea, lang actualul Sevastopol. 105,multd sarguinti cele vizute si auzite de mine, adicd incer- cdrile venite asupra preafericitului pap’ pentru dreapta mérturisire a credintei in Hristos Domnul si pentru ana~ temizarea noilor eretici, si macar c& am spus doar putine din multe, am scris totusi cele ce am putut randui, aga si voi si le explicati celor ce au zelul slujirii lui Dumnezeu si si-i indemnati si-l imite i si tind predaniile Sfintilor PX- rinti potrivit imitarii lui si s& n-aib& comuniune cu cei ce gindesc cele contrare, rugandu-va si pentru mine nevred- nicul rob care am seris acestea, ca si aflu impreuni cu el si cu voi mili de la Hristos Dumnezeul nostru in veci. Amin. [4.] Preasfintitul gi de trei ori fericitul papa apostolic Martin, cu adevirat nou marturisitor si martir al lui Hris- tos Dumnezeul nostru, a murit in acelasi exil din Cherson potrivit cererii facute de el Domnului Dumnezeu pe care i-a adus-o cu lacrimi cand a iesit din corabie si a cileat p&m4ntul acela, ca adic& in el si-gi sfargeasc& viata luptand lupta cea buna, sfarsind alergarea martiriului gi slu- jind buna credint{, in luna septembrie, ziua 16, in care se pr&znuieste pomenirea cea de peste an a preafericitei martire si plzitoare a credintei ortodoxe Eufemia preascumpa si preafericita, anul al 14-lea al indictiei* [16 septembrie’ 655]. Sia fost pus in mormintele sfintilor in afara zidurilor cetiitii Chersonului ca la un stadiu, in preascumpa si prea- cinstita bisericd a preasfintei gi mai cinstitei decdt toti sfintii, preacuratei si neprihonitei, preabinecuvantatei, mai inainte decat toate fipturile, plind de har, faicitoarei si da- tatoarei de bucurie Stipanei noastre cu adevarat si in sens °3 Indictia era un ciclu fiscal de 15 ani fixat la sfarsitul Imperiului roman plecénd de la impozitele extraordinare pentru plata soldatilor numite indictiones. Indictia constantinopolitana incepea pe 1 septembrie, 4 ,Viata greacd” 12 a Sfantului Martin, publicata de P. Peeters (Analecta Bollandiana 51, 1933, p. 261) dateazA moartea papei Mar- tin pe 13 aprilie 656. Este imposibil de ales intre aceste dou date, pentru cd Sfainta Eufemia, care se primuieste azi pe 16 septembrie, se prliznuia in matirologiul ieronimian si in sacramentarul gelasian pe 13 aprilie. 106 propriu Nascdtoarei de Dumnezeu si Pururea Fecioarei Maria care se numeste Viahernita, ficdndu-se model demn de imitat pentru toti cei ce vor si viefuiascd bine si aleg si vor si lupte pentru adevir. Cu rugiciunile Fecioarei si ale miarturisitorului Hristos adevaratul Dumnezeul si Mantui- torul nostru, Care a iesit din ea in chip negrait si fara de siménfa dup& umanitate, si ne pizeasc& si fereascd pe noi si pe toti cei care ascult cu credinta si tot poporul pe care |-a cdstigat, in credinfi curati, in pace si jubire desivargiti si fn toat& dreptatea pana la sfarsit. Céruia i se cuvine impreund cu Dumnezeu Tatil si cu Duhul Sfant intr-o dumnezeire de o fiinti, cinste si tarie, imparatie nesfargi judecat&, slava si maretie in veci nesfarsiti. Amin. [5.] lar mai sus-pomenita serisoare a preasfantului papi apostolic sund asa: Aratim adeviratei noastre iubiri, domnule frate, cA dupa ce navigand din Constantinopol am iesit din locul care se numeste Ieron's in Joia Mare cand se praznuieste Cina Domnului [10 aprilie 654] am trecut de far gi, strabatand diverse locuri, de idele lui mai [15 mai 654] am ajuns la Cherson. Asadar, purtitorul acestora care vi aduce scrisoarea de fat, a venit din Bizant la Cherson la 30 de zile dupa noi. $i ne-am bucurat de venirea lui socotind c4 sunt {n acest pamant cele ce s-au cheltuit si trimis nou din Ita- lia gi care trebuiau si ne mangfie la venirea lui. Dar cand J-am fntrebat, am aflat de la el ci n-a adus aici nimie din Italia. $i m-am mirat si am slavit pe Dumnezeul meu chiar gi in aceasta; c& randuieste, precum stie, necazurile noastre, mai ales fntrucdt in acest pimant [la Cherson] e aga 0 foame si nevoie incat in el painea se cunoaste doar cu nu: mele, dar nu se vede decat cu greu. Caci dac& nu ni se tri- ° Dup& Devrezsse, Analecta Bollandiana 53 (1935), p. 55-56, acest Ieron este Jeron stoma, gura de virsare in mare a bratului Sfaintul Gheorghe al Dun&rii (dupa Strason, Geographia VI, 3, 5), unde se gisea un far, iar nu iesirea din Bosfor cu farul de aici (Timoea turris, azi Rumeli Kavak), pe frmul european al Bosforu- Jui, la1 kan de iegirea din stramtoare. 107mite din acele parti sau din partile Pontului nu vom putea trai chiar deloc aici; ,fiinde& dubul e ravnitor, dar trupul e neputincios” [Mt 26, 41], cum stii $i tu. Cci in aceasta tard nu se poate gisi nici o distributie oarecare spre o méngaiere cdtusi de putin’. Deci dact, dupa cum s-a spus, s-ar fi trimis totusi aici grau si vin sau ulei si altele intr-un mod oarecare, grabeste-te, pe cat vei putea, si ni le trimiti. Cici, pe c&t socot, nu trebuie sa se arate rele de acest fel sfintilor care sunt aici sau celor care tin de Biserica aceluia, ca pan’ acum si fac’ si atarne doar putin porunca Domnului; mai ales cand Apostolul [Pavel] scria filipenilor multumindu-le ca si in Tesalonic o data si a doua oard i-au trimis cele de trebuinta, unde si adaugi: Am de toate si am de prisos” [Flp 4, 16. 18]. Céci daca acolo, adici la Roma, Sfintul Petru 4i mangaie astfel pe pelerini, ce vom zice de noi, care suntem slujitorii lui si mcar pentru un moment i-am slujit, si care suntem intr-un asemenea exil si mahnire? Am ficut cunoscut iubirii voastre lucrurile care trebuie procurate acolo; s& se aib grija, rogu-te, in modul obisnuit de acestea, precum stii, pentru a ni se cumpira gi trimite din pricina multelor noastre nevoi si deselor noastre neputinte. [6.] Copia altei scrisori Avem pururea toat’ dorinta ca prin scrisoarea noastra s& mangaiem iubirea voastra si si va uguriim de grija voastra fatS de noi, iar impreun’ cu voi si pe toti sfintii si fratii nostri care poarti grija noastr pentru Domnul. lati c& si prin cele de fat va scriu cele ce ne stramtoreaz&. Spun adevarul in numele lui Hristos Dumnezeul nostru. C&ci departe de orice zarva lumeascd si pusi departe de picatele noastre, iat’ ducem lips de viata insasi, dat fiind c& cei ce locuiesc acest tinut sunt toti pgani gi cei cunoscuti ca locuiese aici primese obiceiuri pagdnesti neavand nici o iubire pe care firea omeneascd o arat pe drept cuvant printr-o repetati compitimire chiar si intre barbari. Céci nici macar o dat n-am putut cumpéra din finutul acesta grau decat pan’ la a treia parte dintr-o moneda de aur, nici altele 108 de acest gen decat din micile nave care vin rareori aici din partile Romaniei cum le numese cei ce sunt aici numind partile grecilor p&rtile Pontului, ca s& se intoarcé incircate cu sare. Astfel pani in luna septembrie de fata am putut cumpéra trei sau patru misuri pe o nomisma [moneda de aur). Pani acum n-am putut si cumpirim din rodul now decat patru masuri pe o nomismi. Dar m-am mirat si ma mir si acum de lipsa de consideratie si de compitimire a tuturor celor ce odinioara tineau de mine sia prietenilor i apropiatilor mei, fiinde& au uitat atat de destivarsit de nefe- ricirea mea gi nu vor nici micar s& stie cum ma aflu, daci mai sunt pe pimant sau nu. fined si mai mult m-am mirat de cei care jin de preasfanta Biserici a Apostolului Petru, fiinded si-au dat atta osteneal pentru un trup si un membru al ei, adic& pentru iubirea noastr’, fncat s& ne lase rs purtare de griji, cel putin in ce priveste cele de trebuinta trupului gi de cheltuiala de fiecare zi. Cci chiar daci biserica Sfantului Petru nu are aur, prin harul lui Dumnezeu nu duce lips de grau si de vin gi de celelalte lucruri necesare, ca si arate micar putin’ purtare de grija. Ce fel de constiint socoti ci vom putea arta inaintea tribunalului lui Hristos cdnd toti oamenii care sunt din acelasi lut si frdmAntitura vor acuza si vor da socoteala? Ce spaimi a czut peste oameni ca si nu mai faci poruncile lui Dum- nezeu sau ce teami e acolo unde nu e teama [Ps 13, 5]? Care pana aici ne lucreaz prin sustragere duhurile réuté- tii? Oare aga s-a aritat intregii plinatiti a Bisericii dugmanul si potrivnicul ei? Dar totusi, Dumnezeu Care vrea ca toti si se méntuiasci si la cunostinta adevarului si vind [2 Tim 2, 4], pentru ca mijlocirile Sfantului Petru sa stator- niceasc& inimile lor in credinta ortodox’ si si le intireasc& si pzeasc nemigcate impotriva oricdrei persoane eretice si potrivnice Bisericii noastre, mai cu seam pe pistorul care se arati a fi acum intAi-stititorul ei [papa Eugeniu I, 654-657], ca necizand sau neabatandu-se in nimic sau lasind catusi de putin cele pe care le-au marturisit in scris in fata Domnului sia ingerilor Lui, s& primeasc impreun& cu smerenia mea din mana Domnului si Mantuitorului 109nostru lisus Hristos cununa dreptitii credintei ortodoxe. C&ci de acest smerit trup al meu va purta de griji insusi Domnul, cum fi va plicea si randuiasca, fie in necazuri neincetate, fie intr-o modesti mangaiere, cici Domnul este aproape si pentru ce si-mi fac griji? Nad&jduiese ins& in induririle Lui cX nu va intarzia si puna capit, cand va porunci, alergirii mele [2 Tim 4, 7]. Salutati-i pe toti ai vostri pentru Domnul si pe tofi cei care pentru iubirea de Dum- nezeu m& compitimese pentru lanturile mele. Preainaltul Dumnezeul si va ocroteasc& cu mana Sa puternick de orice ispit& si si mAntuiasc& in Imparatia Sa. Tati, agadar, cele ce au fost scrise de preafericitul barbat apostolic preaiubitului stu. [Epilogul lui Teodor Spudeul] [7] Asadar, cel putin acum, cand am fost instiintati de sfintenia lui, s4 ne grabim fiecare in parte, noi cei care iu- bim pe Domnul, si st avem ravn’ fat de sfintii Lui care au rimas pan la moarte in credinta universal, si m&car in parte si-] intremam si si avem compitimire de el si si-i slujim lui din cele pe care Domnul ni le-a dat fiecruia din noi, ca si avem parte in Domnul si de slava lui, Nu spun acestea pentru ci a fost pontiful nostru suprem, ci pentru c& a adus lui Hristos Dumnezeu in Biserica voastri jertfa fir’ de singe pentru mAntuirea sufletelor noastre si a Tuminat atat de mult poporul ficindu-se m&rturisitor si propoviduitor al adevarului. Cici socot ci pana si anima- Iele necuvantitoare (si cu atat mai mult voi cei inzestrati cu cuvant si minte) trebuie si intireasci faptul c& toate cele ce s-au fcut impotriva lui s-au ficut din pricina dreptei sale credinte si a renunjirii ereticilor la ea. $i aceasta nu de altundeva decét pentru c& potrivnicii stiruind cu incip&tanare nu s-au plecat in nici un chip, nici nu s-au intors la lumina adevarului, ci i-au facut s& aiba parte de necazuri si mahniri inc& si mai mari din arest in arest, din exil in exil, pe cei care erau in jurul lui Anastasie [Apo- no crisiarul] care de mult timp a fost térat aici din loc in loc; si in chip asemanator si pe domnul Maxim gi pe ucenicul su [Anastasie Monahul]. Sau oare si acestia sunt rebeli? in rest mai trebuie stiut despre Pyrrhus e%, dup& ce am fost incredintati de cétre de trei ori fericitul barbat apostolic si de e&tre Platon cA a ficut de bunivoie ,ibelul” s&u, J-au agezat pe acest scaun’®, dar cu judecatii dreapt’ Dum- nezeu I-a sters deindati din cartea celor vii, Dar, precum am aflat, si noul intai-stititor i-a numit parinti fericiti si sfinti pe Pyrrhus gi pe inaintasii sai. Stiind deci, iubitilor, c& vom avea un Judecitor infricositor Care va veni si judece gandurile si faptele noastre si sk ceard credinta dreapti in El, s& tinem cu ribdare multi o intelepciune tare gi statornicd cum am primit in Domnul. Iar pe sfintii nostri pirinti, macar pe unul din acesti nevoiasi, s&-i in- tremim fiecare dupa puteri si si mangaiem necazurile lor. Spunind acestea despre preasfantul si apostolicul slujitor al lui Hristos, Dumnezeul nostru, am fost nevoit si insemn iubirii voastre si despre de Dumnezeu cinstitii si luminatii nostri pirinti care au luptat impreuni cu el. ‘6 Al Constantinopolului, a cirui Biserici Pyrrhus a pistorit-o intre 8 ianuarie gi 3 iunie 654, fiind urmat de Petru (654-666), aActele procesului Sfantului Maxim Marturisitorul si ucenicilor lui"* Traducere dupa editia criticl recent realizatd de cercetitoarele australiene PAULINE ALLEN si BRONWEN Nett: Seripta saeculi VIE vitam Maximi Confessoris spectantia una cum latina interpreta- tione Anastasii Bibliothecarii juxta posita (Corpus Christianorum Series Graeca [CChSG] 39), Turnhout, 1999. Vechile editii — cea a versiunii latine a lui Anastasfe Bibliotecarul realizati de J. SiRMOND (Paris, 1620) si reluati de abatele J.-P. Mice in colectia Patrologia Latina (PL 129, 603-609) si cea a unei parti a originalelor grecesti realizata de F. Comseris 0. p. in cadrul primei editii a operelor maximiene (Paris, 1675) si reluata de abatele J.-P. MiGNe in colectia Patrologia Graeca (PG 90, 109-206) — sunt actualmente depasite. O traducere francez comentati a publicat JuaN-MrcuEL GARRIGUES 0.?., »Le Martyre de S. Maxime le Confesseur”, Revue Thomiste 76 (1976}, p. 410-454, iar editorii textului critic P. Allen si B. Neil au ublicat o traducere englezi insotiti de textele originale: Maximus the Confessor and His Companions. Documents from Exile (Oxford Early Christian Texts), Oxford, 2002. Audierea de la palat (655) Relatare a actiunii [juridice] ce a avut lo intre domnul avvé Maxim si cei dimpreuni cu el si arhontii [din senat] in Consiliul Secret* 2. fn ziua in care domnul avvi Maxim gi cei dimpreuna cu el au fost adusi pe mare in acest Oras imperial [Con- stantinopol], pe la apusul soarelui, venind doi ,mandato- res” [trimigi] impreun& cu zece ,execubitores” [soldati din garda imperiala] i-au ridicat din navi dezbricati si desculti si, despartindu-i unii de alti; i-au tinut sub arest in diferite sexcubita” [unit4ti de gard]. $i dup eAteva zile i-au adus Ja palat gi-] introdue pe batrénul in locul unde era adunat senatul si o mare multime, il pun s& stea in picioare in mijlocul arhontilor asezati jos, iar sakellarul? ti spune cu mult& manie si furie: — Crestin esti tu? Tar ela zis: — Cu harul lui Hristos Dumnezeul a toate sunt crestin. + Relatio motionis (CPG 7736 $i BHG 1231). Trad. dup& textul eri- tie din CChSG 39, p. 12-51; ef $i PG 90, 109-129; PL 129, 603-622. 2 Trezorier al casei imperiale, sakellarul era in Bizant echivalentul unui ministru al finantelor, al administratiei publice gi al controtului functiondriiinstitutilor imperiale. In procesele de inalti tridare in- tentate papei Martin, lui Maxim gi insotitorilor s&i el joac& si rolul de prim-procuror imperial. Potrivit ,Memorialului lui Teodor Spudeul” 5, care, pentru a-i sublinia cruzimea, ti d& porecla ,Bukoleon” (Taur- Jeu), el se numea probabil Leon. a5,Tar acela a zis: —Nu-iadevirat. Rispuns-a robul lui Dumnezeu: —Tuzici cd nu sunt. Dar Dumnezeu stie cf sunt gi riman crestin. Atunci acela i-a zis: — Daca esti crestin, cum fl urgti pe impirat[ul Con- stans II, 641-668]? RispunzAnd, robul lui Dumnezeu a spus: — De unde se vede asa de evident aceasta?, pentru c& ura, ca gi iubirea [agape] de altfel, e o dispozitie ascunsa a sufletului. Tar acela a zis: — Din céte le-ai ficut te-ai arXtat limpede tuturor c& urigti pe imparatul si statul lui, fiinded tu singur ai predat sarakinilor (arabilor] Egiptul, Alexandria, Pentapole, Tri- polis si Africa, El ins& a spus: — Si care e dovada acestor lucruri? Atunci l-au adus pe Ioan, fost sakellar [vistiernic] al lui Petru, fostul strateg al Numidiei Africii care a zis: — Acum 22 de ani {in 633, Heraclie], bunicul impiratu- Jui de acum, a poruncit raposatului Petru si ia armati gi sk plece in Egipt impotriva sarakinilor. $i el ti-a seris, grind cu tine ca gi cu un rob al lui Dumnezeu si increzindu-se in tine ca intr-un barbat sfant, [intrebandu-te] dact-| sfaitu- iesti si plece. Iar tu i-ai scris rispunzandu-i gi zicdndu-i s& nu fac nimic aseminitor, pentru ci lui Dumnezeu nu-i place s& se dea ajutor statului romanilor pe vremea impi- ratiel lui Heraclie gi a neamului stu Atunei robul lui Dumnezeu i-a zis: — Daci spui adevarul, negresit cA ai gi scrisoarea lui Petru e&tre mine si a mea citre el. Sa fie aduse aici si mi voi supune pedepselor previzute in lege. 8 Aceste serisori probabil n-au existat. Ni se pistreazi insi doua importante epistole gi in acelasi timp tratate de hristologie antimo- nofiziti (Ep. 12 5113), fragmente dintr-o a treia (Op. theol. pol. 13) si un tratat despre caleulul pascal adresate de Sfintul Maxim ,ustrului 16 Acela a zis: — Eu n-am nici o scrisoare, nici nu stiu daca ti-a scris cumva. Dar toti cei din tabira vorbeau in acel timp aceste lucruri. ‘Atunei robul lui Dumnezeu a zis: — Daca intreaga tabard grdia aceste lucruri, cum de numai tu singur mi calomniezi pe mine? M-ai vizut tu vreodat& pe mine sau eu pe tine? Tar acela a zis: —Niciodata. Atunci, intorcdindu-se c&tre senat, robul lui Dumnezeu a sp —Judecati dack este drept a aduce astfel de acuzatori sau martori, ,cici cu judecata cu care judecati veti fi judecati, si cu masura cu care misurati vi se va masura” [Mt 7, 20], zice Dumnezeul a toate. 2, Dup& aceasta l-au adus pe Serghie Magudan, care a zis: — Acum 9 ani [in 646] rposatul avv Toma venind de la Roma mi-a spus: papa Teodor [642-649] m-a trimis la patriciul Grigorie rebelul* si-i spun si nu se teama de nimeni, fiinde& robul lui Dumnezeu avva Maxim a vizut un vis cum cd in ceruri, la risarit si la apus, erau popoare de ingeri si cei de la risarit strigau: ,Constantine Auguste, tu vineas [Auguste Constantine, tu sé invingi]!”s iar cele de la apus strigau: ,Gregorie Auguste, tu vincas [Auguste Grigo- rie, tu s& invingi}!” si glasul celor de la apus intrecea in trie glasul celor de la rasarit. Atunci sakellarul a strigat: iu Petru’, care pare si fie acelasi personaj cu strategul Numi deai 4 In 646, Grigorie, exarhul Africii initiase o rebeliune impotriva ‘imparatului Constans IT, murind insi in 647 in lupta cu invadatorii arabi. In iulie 645, Grigorie prezidase la Cartagina faimoasa disput {ntre Maxim si fostul patriarh Pyrrhus, in care acesta din urmd a fost convins pentru scurtd vreme s& renunte la erezia monotelit’. s Expresie latina transliteratit fonetic cu caractere grecesti; aluzie la faimoasa viziune a lui Constantin cel Mare inainte de batalia de la Pons Milvius (28 octombrie 312) impotriva lui Maxentiu, in urma ‘creia Constantin a devenit unicul stapangl Occidentului. ny— Dumnezeu te-a trimis ca sé fii ars in Oragul acesta [Con- stantinopol]. zis atunci robul lui Dumnezeu: — Multumese lui Dumnezeu Care printr-o pedeaps& fri voie ma curdteste de relele ficute cu voia. Insa ,vai lumii din pricina smintelilor ei! Caci este necesar sa vind sminte- lile, dar vai celui prin care vine sminteala!” [Mt 18, 7]. intr-adevar nu trebuia si fie graite unele ca acestea in prezenta unor crestini, nici si rman nepedepsiti cei care au plismuit unele ca acestea spre a plicea unor oameni care azi sunt, iar maine nu mai sunt. Acesta trebuia si spun aceste lucruri ined pe cdnd traia Grigorie si atunci trebuia si-si fac cunoscut imparatului devotamentul lui fafa de el. Drept ar fi ins&, si v-ar ajuta si pe voi, ca defaimatorul meu dinaintea acestuia si fie silit si meargi gi si-] aduci aici pe patriciul Petru, acesta si aduci pe avva Toma, iar acela pe riposatul pap& Teodor; si atunci in prezenta tuturor ag zice patriciului Petru: ,Spune, domnule patriciu, mi-ai scris mie sau eu tie cdndva despre cele de care a vorbit aici sakellarul tu?” lar daca ar rispunde afirmativ, mi voi supune pedepsei. Asemenea si riposatului papi i-ag zice: »Spune, stipane, fi-am povestit eu vreodaté vreun vis?” $i chiar daci acela m-ar acuza de aceasta, vina ar fia aceluia, si nu a mea, care |-as fi vizut; finde visul este un lucru involuntar, iar legea pedepseste numai actele voluntare, in cazul in care acestea sunt contrare ei. T-a zis atunci Troilos: — Iti bati joc, avvo? Nu stii unde te afli? — Nu-mi bat joc, a zis el, ci deplang faptul c& am fost tinut in viaf’i pan acum ca si fac experienta unor asemenea plismuiri. Ais atunci patriciul Epifanie: ~ Stie Dumnezeu, bine face c’-si bate joc de acestea, daca nu sunt adevarate, Dupi care, sakellarul i-a spus iarsi cu manic = Simplu spus: toti mint, numai tu singur spui adevarul? R&spunzand si amestecdnd cu lacrimi cuvantul siu, robul lui Dumnezeu a zis: 8. — Cu ingiduinta lui Dumnezeu, aveti putere de viati si de moarte. Insi daca acestia graiese adevarul, atunci gi satana este prin fire Dumnezeu. Dar dac& nu este, cum nici nu este de altfel, nici acestia nu spun adevarul. S4 nu mi invrednicesc a vedea impreuna cu crestinii aratarea Dum- nezeului Celui mai presus de fiinf’, a Facdtorului, Zidito- rului si Creatorului, a Proniatorului, Judecitorului si Man- tuitorului a toate, daci i-as fi povestit vreodati un asemenea vis sau as fi auzit pe un altul povestindv-1, fard numai {n ceasul acesta de la domnul Serghie, devotatul imparatici. 3. Apoi au produs un al treilea calomniator: pe ‘Teodor, fiul lui Ioan, fost ,candidatos”, numit gi Chila, ginerele de acum al domnului Platon patriciul®, care a zis: — Avand noi la Roma o discutie despre imparat, a lungit cuvantul ficdnd glume gi iror Robul lui Dumnezeu insi i-a zis: — N-am discutat cu tine decit numai o singuré dati, impreuni cu preacuviosul prezbiter, domnul Teoharist, fratele exarhului, si aceasta din cauza primikirului? care m-a indemnat la aceasta printr-o scrisoare. lar dac voi fi gisit mincinos, imi asum toate consecintele. 4. Dupi aceasta, adue pe un al patrulea (calomniator], pe Grigorie, fiul lui Fotin, care a zis: — M-am dus odati in chilia avvei Maxim la Roma gi, zicdnd eu cd impiratul e si preot, a zis avva Anastasie, ucenicul lui, c& ,nu meriti sé fie socotit preot”. $i indat robul lui Dumnezeu ti zi ~Teme-te de Dumnezeu, domnule Grigorie, cdci in discutia aceasta confratele meu Anastasie n-a spus absolut nimic despre aceste lucruri. Si, aruncdndu-se apoi la pamant, a grit senatului astfel: — Ingduiti robului vostru si va voi spune toate asa cum s-au griit sis m& contrazic& dac& voi minti. Venind la Roma, domnul meu Grigorie a socotit c& merit si vind in «6 Fost exath al Ravennei, intre 645~649, consultant pentru Italia al imparatului Constans II, Platon apare gi in procesul papei Marti + Primul notar gi geful cancelatiei. ugchilia robului vostru. Vizandu-l, m-am aruncat, cum imi este obiceiul, la pmant si m-am inchinat lui, l-am sirutat si, dup& ce s-a agezat, i-am zis: ,Care e cauza afectuoasei veniri a stipanului meu?” Iar el a zis: ,Bunul si de Dumne- zeu intiritul nostru stipan [imparatul], preocupandu-se de pacea sfintelor lui Dumnezeu Biserici, a facut o porunc& c&tre de Dumnezeu cinstitul pap’, impreuna cu o danie cdtre [biserica] Sfintului Petru, indemndndw-l si se uneas- c& cu intai-st&tAtorul [bisericii] Constantinopolului, mesaj si danie pe care bine-credincioasa sa maiestate imperial a socotit vrednic s& le trimitA prin intermediul smereniei mele”. $i eu am zis: ,Slava lui Dumnezeu Care te-a ficut vrednic de o asemenea slujire. Dar in ce mod a poruncit de Dumnezeu incoronata sa seninatate s& se faci venirea?” Iar tu ai zis: ,Precum stii, pe baza Typos-ului’®. Atunci am spus: ,Este cu neputintS, pe cat socot, si se fact acest lucru, pentru c& romani nu vor suferi ca glasuirile purt&toare de lumin& ale Parintilor s& fie suprimate dimpreund cu rostirile necurate ale ereticilor, nici ca lumina s& dispard impreund cu intunericul’, Pentru c& obiectul inchinarii noastre nu va mai fi nimic daca se va face vreo suprimare a cuvintelor invatate de Dumnezeu.” Atunci ai zis: ,Typos-ul nu face o suprimare a rostirilor sfinte, ci doar o tacere, ca s& ajungem la pace prin [Ef 1, 21]; pe care fie si le dobandim tofi, cu rugiciunile si mijlocirile Preaslavitei, Preacinstitei si Preamatritei prin fire si cu adevarat Nasc&- toarei de Dumnezeu si Pururea Fecioarei Maria gi ale Sfin- tilor Apostoli, Proroci si Mucenici, Amin!” 136 Discutiile de la Bizya si Rhegium (august—septembrie 656) Tomos continand dogmele discutate intre cel intru sfinti Maxim gi Teodosie episcopul Cezareei Bithyniei si arhontii de la palat care erau impreund cu elt 1. Am socotit necesar si va fac cunoscute in mod limpede vou’ tuturor celor ce stiruiti in ortodoxie cele discutate despre preacurata noastra credinti a crestinilor si despre inovatia introdusa in ea de cei potrivnici acesteia intre avva Maxim gi Teodosie, episcopul Cezareei Bithyniei ca, putind si cunoasteti mai exact cele privitoare la acestea, s& sliviti mai mult pe Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru Care di cuvant cu infelegere intru deschiderea gurii lor [Ef6, 19] celor ce se tem de El, ca nu cumva vrijmagii adevarului care raspandese cele contrare acestuia si tulbure inimile voastre. 2. Asadar, in ziua a 24-a a luni august, anul al 14-lea al indictiei care a trecut [656], au venit la el in exilul in care era sub pazi, adic in castrul Bizya, mai sus-mentionatul episcop Teodosie, trimis, cum spunea, in numele lui Petru, intai-stat&torul Constantinopolului, ca si consulii Pavel si * Disputatio Bizyae (CPG 7735 $i BHG 1233). Traducere dupa textul grec eritic din CChSG 39, p. 73-151; ef. $i PG 90, 136-169; PL 13129, 625-658. La sfarsitul primului proces, Sfantul Maxim e exilat la Bizya, fortdreat& din Tracia, iar ucenicul siu, Anastasie, la Perberis, cetate de la granita Traciei cu barbarii. fn fata fermititii Romei care a respins ,synodika” patriarhului Petru gi a amenintirii arabe, palatul si ierarhia imperial& inceare& o ultima tentativi de compromis cu Sfantul Maxim trimitand la el un episcop insotit de doi patrici. 137Teodbosie, trimisi, cum spuneau, ca reprezentanti ai impiratului. $i intrand la numitul monah Maxim fn locul unde era inchis, au sezut si i-au poruncit gi lui si sada, impreund cuei fiind, evident, si episcopul Bizyei. 3. Siri zice TEoDosiE episcopul: — Cum iti este, domnule avi? __ Maxim: Cum a prehotirat [predestinat] Dumnezeu inaintea tuturor veacurilor desfisurarea proniatoare a vietii mele, asa imi este! TeopostE: Ce deci? Dumnezeu a prehotirat inaintea tuturor veacurilor cele privitoare la fiecare din noi? ‘MaxiM: Dac a precunoscut, negresit ci a gi prehotirat [Rm 8, 29]. ‘TEODOSIE: Ce fnseamna faptul ci ,a precunoscut” sia prehotarat"? MAXIM: Prestiinja este a gindurilor, cuvintelor gi fapte- lor care atarni de noi, iar predestinatia este a celor ce ni se intampli si nu atarna de noi. TeODOSIE: Care sunt cele ce atarnd de noi gi care cele ce nu ata de noi? MAXIM: Pe cétt se pare, st4panul meu care cunoaste toate acestea discuti cu robul siu pentru a-l pune la incercare. _TeopostE: Pe adevarul lui Dumnezeu, te-am intrebat nestiind acestea si vrand si aflu diferenta dintre cele ce atarnd sicele ce nu atarna de noi, si cum unele sunt sub prestiinta lui Dumnezeu, iar celelalte sub predestinatia Lui. _ MAXIM: Atdrn& de noi toate cele voluntare, adick virtutile si viciile [relele]. Nu atarna ins& de noi venirile peste noi ale modurilor pedepselor care ni se intampl sau ale celor contrare. Fiinded nu atarna de noi nici boala care ne pedepseste, nici sinitatea care ne aduce bucurie, desi cauzele care le produe sunt in noi. De pilda: o cauzi a bolii este dezordinea vietii, dupa cum 0 cauza a sinatatii e o viata bine ordonati; o cauzi a impiratiei cerurilor e paza poruncilor, dupa cum una a focului vesnic e cilcarea acestora?, ® »Episcopul Teodosie nu era familiar cu atare dezvoltiri asupra predestinari, chestiune ce nu fusese abordat& de Parintii Rasiriteni, 138 TEODOSIE: Ce deci? De aceea te chinuiesti atunci in exi- ul acesta, pentru c& ai ficut oarecare lueruri vrednice de acest chin? ‘MAXIM: M& rog ca Dumnezeu s& mirgineasca prin acest chin pedepsele celor ce au picituit prin cilcarea preadrep- telor Sale porunci. TEODOSIE: Pentru multi chinul nu este oare din pricina unei puneri la incereare [dokime; Rm 5, 3-4]? ‘Maxim: Punerea la incercare este proprie sfintilor pentru ca prin chinul lor in viata oamenilor s& se arate dispozitiile lor interioare fat de ce este bine prin fire si impreund cu ele si se arate si virtutile lor ignorate de toti, ca la Iov gi Iosif. Fiindc& unul a fost ispitit ca si se arate birbitia lui ascunsa, iar celZlalt a fost incercat pentru aritarea infré- narii lui sfintitoare. $i oricare dintre sfinjii care au fost chinuiti fara voie in veacul acesta, a fost chinuit printr-una sau alta din ,economiile” de acest gen, pentru ca prin neputinta ingiduitd si vind asupra lui si calce in picioare balaurul cel trufas si apostat, adic pe diavolul [Lc 10, 19], c&ci in fiecare din sfinti rabdarea este rodul ineercdrii [Rm 5, 4; Jac, 3). ‘Trebuie vazutl oare aici o urma a cunoasterii de cfitre Sfintul Maxim a operelor lui Augustin in timpul repetatelor sale gederi in Cartagi nna? In orice caz, el da predestinatiei un cu totul alt sens decat Pari tele latin. Dacd Dumnezeu cunoaste dinainte toate lucrurile prin atotputernicia Sa, predestinatia Sa nu priveste decat derularea natural& a lucrurilor in succesiunea cauzelor gi efectelor, lisind intact libertatea ipostatiod a omului in fata Iucrurilor gi suferintelor ce i se intémpla. Mai mult, aceast8 sinergie ipostatic& sau ratarea ei are consecinte naturale diferite si influenteazA deci asupra cursului evenimentelor” (ALAIN Riou, Le Monde et 'glise selon Maxime le Con- fesseur [Théologie historique 22], Paris, 1971, p. 197-198). 3 ,Episcopul Teodosie prinde din zbor definitia anterioar& a Sfan- tului Maxim pentru a o intoarce impotriva lui, zicind c&, potrvit ei suferintele sale actuale ar fi consecinte ale unui peat anterior; prin aceasta el vrea s& insinueze c& aceast greeall trecut& e chiar atitudinea lui in conflictul dintre Roma si Constantinopol (.... Dar in raspunsul stu, Sfantul Maxim precizeaza c8, daci incercarea este cfectiv consecinta natural a unei greseli, aceasta nu este cu necesi- tate a sa, ci a celor care aupacatuit. Este astfel ingtduit si predesti- 1394. TEODosIE: Pe adevarul lui Dumnezeu, frumos ai vorbit gi recunose folosul pe care |-am avut din cuvintele tale. As fi cdutat si discut cu tine pururea despre astfel de lucruri, dar pentru cf atat eu, cat si ilustrii patricii am par- curs 0 distant att de mare si am venit la tine pentru un alt subiect, te invitiim sa primesti cele ce-ti vor fi propuse de noi si si faci bucurie astfel la toat lumea. Maxim: Care sunt aceste propuneri, stipane, si cine si de unde sunt eu, ca pentru consimtméntul meu la propu- nerile voastre s se faci bucurie la toat lumea? TeoDostE: Pe adevarul Domnului nostru lisus Hristos, cele ce-ti vom spune eu gi stipanii mei, ilustrii patricii, Je-am auzit din gura stipanului nostru patriarhul sia evla~ viosului stipan a toata lumea [imparatul]. Maxim: Poruncifi, stpanii mei, si spuneti ce voit si ce ati auzit? TeopostE: fmparatul si patriarhul vor s& afle prin noi de la tine din ce cauza nu stai in comuniune cu seaunul Con- stantinopolului? ‘Maxim: Aveti pentru aceasta un mandat scris de la prea- evlaviosul impirat sau de la patriarh? ‘TEODOSIE: Nu se cade, stipane, si n-ai incredere in noi. Fiinded, desi sunt umil, sunt totusi episcop, iar st&p4nii mei de aici fac parte din senat, si n-am venit si te ispitim, fereascd Dumnezeu! Maxim: in orice chip veti fi venit la robul vostru, eu vi voi spune fir nici o team cauza pentru care nu stau in nat de Dumnezeu ca sfintii si sufere consecintele dureroase ale picatelor altora. (.) Prin kenoza lui, sfantul poate enipostazia in in- cercirile prilejuite de picttosi puterea distrugatoare a picatului semenilor. Prin suferinta sa, el deschide lumii pacitoase iertarea; realizeazd lucrarea cea mai tainicd care exist: neutralizeazA ceea ce {in mod natural ar fi trebuit si aibi consecinte catastrofale; mai mult, face din aceasta insisi calea méntuirii lumii. In kenoza lui, el reali zeazi astfel o diaconie eclezial&, abolind categorie naturale care fi pun pe cei pacitosi, el fi mantuie gi adund in catolicitatea comuniu- nii sfintilor. Acesta e «capiitul» pe care nu l-a ales el, dar pe care-1 asuma de bunavoie in Providenta divina gi prin care se impli el preamatirea lui Dumnezeu Care a murit gieste vin" ( 140 comuniune cu scaunul Constantinopolului, chiar daci altora le revine si ma intrebe din ce cauzi, i nu vous, care cunoasteti negresit mai bine decat mine cauza. Cunoasteti inovatiile féicute incepand din anul al 6-lea al indictiei care a trecut [din anul 647~648; aluzie la Ekthe- sis] si incepute la Alexandria prin cele Nout capitole pro- mulgate [in 633] de Cyrus, care nu stiu eum de a ajuns intai- statator [patriarh] acolo, ,capitole” care au fost intirite de scaunul Constantinopolului; cunoasteti si celelalte schim- bari, adaosuri si micgorari ficute in sinod de cei care au fost mai inainte intai-stititori [patriarhi] ai Bisericii Bizan- tului: Serghie [610-638], Pyrrhus [638-641 gi 654], Pavel [641-653], inovatii pe care le cunoaste intreaga lume. Din aceasti cauzi nu sti robul vostru in comuniune cu Biserica Constantinopolului. Si fie ridicate prilejurile de poticneala agezate de birbatii mai sus-numiti, impreund cu cei ce le-au pus, cum a spus Dumnezeu: ,Si pietrele din drum arun- cati-le” [Zr 50, 26], si voi merge far nici un indemn de la oameni pe calea dreapti a Evangheliei, neteziti si libera de orice spini ai riutitii eretice. Pan’ insi ce intai-stittorii Constantinopolului se félese cu pietrele de poticneala puse si cu cei ce le-au pus pe ele, nu exist nici un argument sau mod care si ma convinga si stau in comuniune cu ei. ‘TEODOSIE: Dar ce lucru riu mirturisim ca si te separi de comuniunea noastra? Maxim: Pentru c& spunand cA exist o singurd lucrare [energie] a divinitatii si umanititii Dumnezeului si Mantu- itorului nostru lisus Hristos, confundati discursul despre Dumnezeu [theologia] cu discursul despre Intrupare [oiko- nomial}. Caci dacd se cade si credem Sfintilor Parinti care spun c& ,cele ce au o singurd energie au si o singuri fiin- 48°, voi faceti atunci din Sfanta Treime ,pitrime”, dat fiind c& atunci trupul Cuvantului devine conatural cu El si iese din identitatea lui dupa natura cu noi si cu cea care L-a niscut. Si iarasi: suprimand luerarile si decretand ci exist o singura voint& a divinitatii si umanititii Lui, negati distri- buirea celor bune ale Lui. Céci daca nu ar avea nici o lucrare, potrivit celor ce au prescris si ordonat aceasta dog- qim&, este evident ci nu s-ar putea milostivi de noi, chiar dacd ar voi, fiind lipsit de lucrarea celor bune, dat fiind c& fara o lucrare naturald, nici o fiinfd nu poate prin fire si Iucreze sau s8 fack ceva, De altel, in acest chip faceti ca trupul Lui sé fie prin voinfa lui con-creator impreuni cu Tatil, cu Fiul si cu Dubul al tuturor veacurilor gi a celor din ele, iar Dumnezeirea care este prin fire creatoare sau, mai adevarat spus, fara de inceput in ce priveste vointa — pentru c& vointa divind e fara de inceput — o faceti si fie ceva recent prin fire, lucru care intrece nu numai toat nebunia, dar este si o lips& de evlavie fati de Dumnezeu. Fiinde& nu spuneti simplu numai ,o singura vointa”, ci mai spuneti si c& aceasta este »divin”. Dar nimeni nu poate géndi un inceput sau un sfarsit al vointei divine, pentru ci acest lucru nu este propriu nici naturii divine cdreia ii apartine vointa fiintiald. Introducdnd iardsi o alt inovatie, suprimati pe de-a intregul toate proprietitile caracteristice si constitutive ale divinit&tii si umanitati lui Hristos, atunei end prin legi si edicte [nomois kai typois] decretati c& nu trebuie si se mai vorbeasc& nici de o vointd, nici de dou vointe, nici de o lucrare, nici de dou Iucriiri in Hristos, cea ce este propriu doar unui Iueru neexistent. Fiinded nici o fiinti nu este lipsita, dac’ e spiritual’, de putinta de a voi gi de a Iucra; daci e sensibili, de o lucrare sensibila; dac e vege- tala, de lucrarea cresterii si hrinirii; iar dac& e cu desivarsire neinsufletitd, de ucrarea si capacitatea zis ,habitus”; si ele arati toate fiintele care sunt astfel fiind in stare si fie percepute de simturile celor sensibile, intrucét lucrarea 4 Intreagi aceasti argumentatie teologico-filozoficd a Sfantului Maxim impotriva monoenergismului va fi reluati in secolul XIV de Sfantul Grigorie Palama (+ 1359) si Tomosul Sinodului palamit de la Constantinopol din 1351, care vor considera dogma despre energiile necreate si impirtigirea lor omului drept o simpl& ,explicitare” (anaptyxis) a dogmei hristologice ortodoxe dioenergiste gi diotefite recizate de Sfantul Maxim $i oficializate de Sinodul VI Ecumenie (681). Cf. ,Marturisirea de credind a Sfantului Grigorie Palama” — traducere gi studiu dogmatico-istoric de drd. Ioan I. Ie& jr, Mitropo- lia Ardealutui 29 (1984), nr. 7-8, p. 476-490. 142 acestora este aceed de a cidea sub simtul vederii prin aparitia lor, sub simful auzului prin sunet, sub ce! al mirosului printr-o exalatie de vapori conatural, sub cel al gustului, prin unele savori, si sub cel al pipditului prin consistenta lor. Fiinded asa cum spunem cf faptul de a vedea este 0 lucrare a vederii, aga gi faptul de a fi vazut este o lucrare a celor vazute, si asa mai departe in acelasi fel pentru toate celelalte. Asadar, daci nici o fiin& nu este total lipsitt de lucrare natural, iar Domnul si Dumnezeul nostru — milu- ieste-m&, Doamne! — nu are nici o vointi sau lucrare natural potrivit fiectruia celor din care, in care gi care este EL, cum mai puteti fi sau si vi numiti cinstitori de Dumne- zeu, voi cei care ziceti ci Cel inchinat de voi nu este in nici un chip voitor si lucritor? Fiinde& noi am fost limpede invatati de Sfintii Purinti care zie: ,Ceea ce n-are nici o putin{A nici nu este, nici nu este ceva, nici nu exist vreo afirmare a lui in genere”s. ‘TEODOSIE: Nu lua ca 0 dogmé propriu-zisi ceea ce s-a facut prin ,economie”. ‘MaxIM: Dac& Typos-ul care prescrie si nu se vorbeascd de nici o vointa sau Iucrare a Domnului — a c&ror suprimare indie de fapt inexistenta celui lipsit de acestea — nu este o dogma propriu-zisi pentru cei care-I primese, atunci din ce pricind m-ati predat fara de cinste unor neamuri barbare gi fri de Dumnezeu? Din ce cauzi am fost condamnat si locuiese in Bizya, iar tovarisii mei unul in Per- beris, iar altul in Mesembria®? ‘TEODOSIE: Pe Dumnezeu Care mi va judeca, am spus-o si cdnd s-a facut si o spun si acum: Typos-ul s-a ficut in chip riu si spre dauna multora. Motivul ediet&rii lui a fost sfada si lupta ortodocsilor intre ei pe tema voinfelor i lu- crarilor gi, pentru ca toti si traiasc% in pace, unii au considerat ci astfel de expresii trebuie si fie reduse la ticere. Maxim: Si care credincios va accepta economia” care reduce la ticere expresiile pe care Insusi Dumnezeul a toate 5 Dioniste AnzopaGrTUL, Despre numele divine VIII, 5; PG 63, 8934. 6 Actualul orag Nessebar, Bulgaria, port Ia Marea Neagri. 143,a rnduit in Economia Lui si fie rostite de Apostoli, Pro- roci gi Dascalii Bisericii? Si observim, domnule mare, la ce rau conduce acest punct pe care I-am atins. Pentru ci, dac Dumnezeu a asezat in Biseric& in primul rand apostoli, in al doilea rand proroci, iar in al treilea rand invit- tori spre desivarsirea sfintilor [Ef 4, 11], spunand in Evan- ghelie Apostolilor gi prin ei si celor de dupi ei: ,Ceea ce vi spun, spun tuturor” [Me 13, 37], i iarasi: ,Cel o& vi primeste pe voi pe Mine Ma primeste, si cel ce va dispretuieste pe Mine MA dispretuieste” [Mt 10, 40; Lc 10, 16], este limpede si evident c& acela care nu primeste pe apostoli, pe proroci si pe invaititori, ci nesocoteste expresiile si glasurile lor, acela dispretuieste pe Insusi Hristos. Sa observim insa gi alt lueru: Dumnezeu a ales si a ridicat apostoli, proroci si invatitori spre destivarsirea sfintilor [ef 4, 11-12], diavolul ins a ales gi a ridicat si el apostoli, proroci si invatitori mineinosi impotriva dreptei cinstiri a lui Dumnezeti ca si lupte gi combat atat Legea Veche, cit si Evanghelia. lar apostoli, proroci, invititori mincinosi cred c& sunt doar ereticii ale ciror cuvinte si ganduri sunt perverse [FA 20, 30]. Deci, aga cum cel care primeste pe adevatratii apostoli, proroci si invititori primeste pe Dum- nezeu, tot asa si cel ce primeste apostoli, proroci gi invatS- tori mincinosi primeste pe diavolul. Asadar, cel ce respinge pe sfinti impreund cu ereticii cei spurcati si necurati — primiti pe cel ce graieste adevarul! — acela condamni in chip vadit impreund cu diavolul si pe Dumnezeu. Asadar, dacd discuténd inovatiile:Ricute pe vremurile noastre gisim c& ele ajung de fapt la acest ru suprem, ve- defi ca nu cumva sub pretextul ,picii” si ne aflim bolnavi de ,apostazie” propovaduind-o pe cea despre care dumnezeiescul Apostol a spus [2 Tes 2, 3] ci va fi inainte-mer- gitoare a venirii lui antihrist’. Acestea vi le-am spus fara 7 Acest pasaj, alituri de alte cAteva (cf. mai sus, p. 51-57), atest’ ¢& Sfantul Maxim avea 0 lectura eshatologica a evenimentelor istorice ale epocii sale. Alungat din linigtea manastiri sale palestiniene de invaziile persilor din 614 sau 626 si ,aruncat pe marea dezlintuit 44 teami si retinere, stipanii mei, ca s§ va feriti atat pe voi ingiva, eat gi pe noi. Vreti ca, avand toate acestea serise in cartea inimii, s vin si m& cuminee in Biserica care propo- vaduieste aceste lucruri si si intru in comuniune cu cei care respingand, chipurile, pe diavolul, resping de fapt pe Dumnezeu? SA ma fereasci Dumnezeu Care pentru mine s-a ficut om afar de picat [Eur 4, 15]! $i pundnd metanie, a zis: — Daca vreti si faceti ceva robului vostru, faceti, dar eu nu voi intra nicicdnd in comuniune cu cei ce primesc unele ca acestea. Uimiti de cele spuse si plecindu-si capetele, ei au ticut © bund bucati de vreme, dupa care, ridicdndu-si capul si atintindu-si privirea asupra avvei Maxim, TEODOSIE episcopul a spi care este Imperiul bizantin in secolul VII, Maxim se deschide tot ‘mai mult dimensiunii eshatologice a acestor evenimente infricosa- toare. Amenintarea vine, intr-adevar, de pretutindeni: fugind din Constantinopolul asediat de persi gi avari, el va intalni in Africa as- censiunea fulgerstoare a islamului, pe evreii care profitau de dezas- trele Imperiului crestin pentru a se rizbuna pentru umilintele la care erat supusi,intrigile prefectilor imperiali care slibeau adminis- ‘ratia gi armata, si mai cu seami erezia prezentd peste tot in Orien- tul Apropiat unde Biserica era deja definitiv sfasiata in ciuda efortu- rilor disperate ale ierathiei imperiale gata la toate compromisurile verbale pentru a salva mai degraba unitatea politico-religioas’ decat unitatea credintei. Foarte repede Maxim infelege cd in acest cata- clism istoric e derizorie ridicarea de baraje pentru a conjura inevita Dilul; in aceasti aguduire trebuie citits urma eshatologica a venirii lui Dumnezeu care trebuie priviti in unicul mod cu putinti de a primi pe «Cel ce vine»: prin m&rturisire si martiriu.” ,Maxim a vizut in monotelism o fugi speculativa in fata evenimentului tragic al invaziei (persane si arabe) sau o formuld politico-religioasa destinat ‘88 conjure iminenta eshatologic& a sfarsitului lumii. In 646 Maxim a {nteles c& prabusirea politicd in fata arabilor e legata de 0 eshatolo- aie apartinand unei Economii superioare: e judecata pe care o repre- int pentru Bisericd erezia si ci marturisitorul trebuie si manifeste venirea Domnului inaintnd pana la martiriu” (J.-M. GARRIGUES, ‘Maxime le Confesseur — la Charité, avenir divin de thomme [Théo- logie historique 38), Paris, 1976, p. 41, 61). 145,— Noi iti rispundem fn numele st&panului nostra imparatul cd, dacd intri in comuniune cu noi, va abroga Typos-ul. MaxIM: Suntem incd foarte de departe uni de alti. Ce facem cu expresia ratificati sinodal de Serghie si Pyrrhus cum c& in Hristos exist ,o singura vointa” cu eliminarea oriedrei lucriiri8? _ TeoDostE: Acest document a fost dat jos, si deci abrogat sirespins. MAXIM: A fost dat jos de pe zidurile de piatré, nu ins& din minti si din suflete. Si se primeascd condamnarea acestor lucruri edictat prin dogme si canoane evlavioase de Sinodul din Roma (Lateran, 649} si atunci peretele cel din mijlocul nostru va cidea [Bf 2, 14] si nu vom mai avea nevoie de indemnuri, TEODOSEE: Sinodul din Roma n-a fost ratificat pentru c& s-a facut firé un ordin al imparatului. Maxim: Dac ordinele imparatilor si nu credinta ortodoxa confirma sinoadele care se fac, atunci si fie primite si sinoadele [ariene] ficute impotriva lui ,homoousios” pentru c& ele s-au facut din porunca impiratilor; mi refer la cel din Tyr [335], la cel din Antiohia [341], din Seleucia [359], din Constantinopol pe vremea lui Eudoxie Arianul [360], cel din Niceea Traciei [intre 357-360], cel din Sir- mium [357], iar, la multi ani dupa aceasta, la cel de-al doilea sinod [,talhresc”] de la Efes [449] pe care l-a prezidat despotic Dioscor; c&ci pe toate acestea le-a reunit ordinul unor impirati gi, totusi, toate au fost condamnate pentru ateismul impioaselor dogme ratificate de ele. Dar de ce nu respingefi atunci si sinodul [Antiohia, 264] care I-a depus pe Pavel al Samosatei pe vremea Sfintilor si fericitilor Pi- Tinti Dionisie papa Romei [260-267], Dionisie al Alexan- driei [248-264] si Grigorie Taumaturgul care a prezidat acest sinod, pentru 4 nu s-a ficut din ordinul imparatului? Ce canon statueazi ci trebuie ratificate numai acele § Pozitia Ekthesis-ului din 638. » Pentru Sfantul Maxim Sinodul Lateran din 649 avea autoritatea unui Sinod Ecumenic (Op. th. pol. 13; PG 91, 137D). 146 sinoade care s-au intrunit din ordinul impiratului sau c& toate sinoadele trebuie si se intruneasci numai din ordinul imparatului? Regula evlavioasi a Bisericii le-a recunoscut drept sinoade sfinte si aprobate pe cele pe care le-a judecat atare corectitudinea dogmelor”®. Dar, asa cum stie bine stipanul meu si cum invatii si pe altii, canonul" prevede fira si faci nici o mentiune de vreun ordin imperial ca anual si aibi loc in fiecare eparhie dou sinoade pentru asigurarea credinfei mantuitoare si indreptarea tuturor punctelor care nu sunt in armonie cu dumnezeiasca lege a Bisericii. ‘TEoDosiE: E asa cum spui. Rectitudinea dogmelor aprobit sinoadele. Dar nu primesti ,libelul lui Mina” care a dogmatizat o singur& vointi si o singur’ lucrare in Hristos? ‘Maxim: Fereasci Domnul Dumnezeu! Voi nu primiti, ci {i respingeti pe toti dascalii care au luptat dup’ Sinodul de a Chalcedon [451] impotriva nebuniei lui Sever, iar eu si primese ,libelul lui Mina” care s-a fiicut dupa acest Sinod si care pledeazi deschis pentru Sever, Apolinarie, Mace- donie, Arie si toat erezia si prin toate cele dogmatizate in el acuz sau mai degrabi respinge acest Sinod? + ,Corectitudinea dogmelor” asigura deci ortodoxia sinoadelor, ‘nu convocarea sau micar ratificarea lor de etre imparat sau papa, cum sustineau adeptii ecleziologiei imperiale bizantine gi, ulterior, teoreticienii ecleziologiei papale pan8 astizi. Canonul § al Sinodului I Eeumenic (325); ef. can. 19 IV Ee; can, 34 §1 37 apostolic etc. »E vorba de un fals fabricat de patriarhul Serghie pentru a acre- dita formula monoenergistd atribuind-o patriarhului Mina (536-552) si Sinodului V Ecumenie (553). Cu ajutorul lui insi, patriarhul Ser- Bhie I-a cdstigat in 626 pentru monotelism pe episcopul Cyrus din Phasis care, ajuns in 630 patriarh al Alexandriei, va incheia pe baza formulei monoenergiste ,unirea” cu monofizitii de la Alexandria (633), declansand inceputul controverselor. ,Libelul Ini Mina” va fi prezentat de monoteliti ca argument sinodal sila Sinodul VI Ecume- , care ins’, dupa o ancheta in biblioteca patriarhali, I-a declarat inexistent in arhive, deci apocrif, confirmand verdictul anterior al ‘Sfantului Maxim, extrem de atent in ce priveste detectarea originii dubioase si a neautenticitatii citatelor ,patristice” invocate de monoenergisti $i monoteliti in sprijinul opiniei lor, citate falsificate sau fabricate de-a binelea. 147‘TeODostE: Ce deci? Nu primesti defel ,lucrarea unici”? ‘Maxim: Care dintre dasc&lii aprobati [ai Bisericii) vor- beste de o ,lucrare unica”? Si TeoposiE a adus citatele atribuite pseudonim de ei Sfinfilor Iulius al Romei, Grigorie Taumaturgul si Atanasie cel Mare gi le-a citit. MAXIM: S& ne temem de Dumnezeu si s& nu voim s&-L maniem prin producerea de citate eretice! Caci nu este un secret pentru nimeni ci acestea apartin impiosului Apoli- narie. Daca ai altele, arati-le. Pentru cd proferandu-le vi veti convinge si mai mult cé fntr-adevir sunteti bolnavi de opinia rea [kakodoxia] a impiosului Apolinarie si a celor ce cugeti asemenea cu el. Atunei episcopul Teodosie a mai adus alte doui citate sub numele lui Hrisostom pe care citindu-le avva MAXIM a spus: — Acestea sunt ale lui Nestorie care s-a imbolnavit de boala dogmatizairii unei dualititi personale in Hristos. ar EPISCOPUL fierband de manie, i-a spus indat’: — Domnule monab, satana a grit prin gura ta, MAXIM: S& nu se supere stipanul meu pe robul stu. ‘Siindatd a inceput si-i dovedeasc ci acele citate sunt ale lui Nestorie si si-i arate in ce tratate ale acestuia se afld ele. Teoposis: Dumnezeu stie, frate, citatele acestea mi le-a dat patriarhul. Ins&, iat, tu zici cd unele sunt ale lui Apoli- narie, iar altele ale lui Nestorie. $i produednd un citat al Sfantului Chiril care spune: sardtdnd [Hristos] prin amandous [firile] o lucrare unici sicomund"®, j-a zis: — Ce zici de acestea? MAXIM: Sunt unii care arati ci acest pasaj a fost adau- gat impotriva adevarului in ,Télcuirea Evangheliei dupa Toan” facut de acest Sfant Parinte de citre [monofizitul] ‘Timotei Elur [+ 477]. Dar s& admitem c& ele sunt asa cum spuneti: S& cereetiim deci intelesul expresiilor patristice si s& cunoastem adevirul. '8 Tileuire la Toan 4, 2; ed. Pussey, vol. I, p. 203 (Manst XII, 525). 148 ‘Teoposie: Nu ing&dui si se fack acest lucru, cici trebuie si primesti doar expresiile simple, aga cum sunt. MAXIM: Spune-mi, rogu-te, care e diferenta dintre expresiile simple si cele cu mai multe sensuri? TEODOSIE: E ca tu s& primesti expresia aga cum este si s& nu mai cercetezi intelesul ei! Maxim: Este limpede c& si cu privire la expresii, intro- duceti legi noi si striine Biserieii. Dac, dupa voi, nu trebuie sa cercettim expresiile Scripturilor si Parintilor, respingem de fapt intreaga Scriptura, att cea veche, cit si cea nou, Si-] ascultim insi pe David care zice: ,Fericiti cei ce cerceteazi mirturiile Lui si-L caut eu toat& inima” [Ps 118, 2] intrucdt nimeni nu poate si-L caute pe Dumne- zeu fra o cercetare. Si iaragi: ,.Intelepteste-ma gi voi cAuta legea Ta gi o voi pizi cu toatd inima mea” [Ps 118, 34], in- trucit cSutarea duce la cunoasterea legii iar prin dorinta de cunoastere convinge pe cei vrednici si 0 pizeasci in inima lor prin implinirea sfintelor porunci aflate in ea. $i iarisi: ,Minunate sunt marturiile Tale, pentru aceea le-a cercetat pe ele sufletul meu” [Ps 118, 129]. Pentru ce cuvantul Proverbelor [1, 6] vrea ea noi si cercet’im ,parabo- lele”, ,enigmele” si ,cuvintele obscure”? Pentru ce, vorbind in parabole, Domnul vrea ca ucenicii si le infeleagi inva- {4ndu-i infelesul parabolelor [Mt 13, 18; Le 8, 11]? Pentru ce porunceste: ,Cercetati Scripturile!” [In 5, 39] ca unele ce dau mirturie despre El? Ce vrea si invete corifeul Apos- tolilor Petru atunci cdnd spune: ,Aceasté mantuire au cdutat-o cu st&ruintd gi au cercetat-o cu de-amanuntul proro- ii” [1 Ptr 1, 10]? Ce vrea si invete dumnezeiescul Apostol Pavel atunci cdnd spune: ,lar daci Evanghelia noastra este acoperit, este pentru cei pierduti, cici Dumnezeul veacu- lui acestuia a orbit mintile necredinciosilor ca s& nu-i mineze lumina Evangheliei slavei cunoasterii lui Hristos” [2 Co 4, 3-4]? Pe cit se pare, vreti ca noi si ne asemainam iudeilor care, aplecdndu-si mintea numai asupra expresi lor simple, adic asupra literei, au cizut din adevar, avand un val pe inimile lor, ca si nu infeleagi pe Domnul Care e Duhul cel ascuns in liter despre care s-a scris c& ,ucide”, 49dar ,Dubul face viu" [2 Co 3, 6]. Sa fie incredintat stipanul meu ci eu nu voi suferi si primese o expresie [phone] fara in- {elesul [dianoia] care zace in ea, ca sa nu devin iudeu pe fat’. Auzind acestea TEODOSIE a zis: — Trebuie si vorbim de o singur& lucrare ipostatic& a lui Hristos. Maxim: S& observim mai indeaproape raul nascut de aici si s& fugim de aceasta expresie strain’, cici ea apartine numai ereticilor politeisti. Cici daci numim ipostatici 0 unie& lucrare a lui Hristos, dar Fiul nu coincide vreodat dup’ ipostasi cu Tatil si cu Fiul, e evident c& nu coincide nici dup lucrarea ipostatied. Jar atunci vom fi constransi si atribuim lucrairi ipostatice, ca gi Fiului, atat Tatlui, cat si Dubului, si atunci, dupa voi, fericita Dumnezeire va avea patru lucrari: trei care disting Persoanele in care Ea exist siuna comund indiednd comunitatea de naturd a celor Trei Ipostase. $i dac& primim invapitura lor, atunei potrivit Pirintilor suntem bolnavi de tetrateism; fiinded ei sustin c4 orice lucrare/energie este natural, nu ipostatic’. $i daci acest lucru e adevairat, cum $i este, atunci ne vom infitisa spundnd cd exist patru naturi, patru dumnezei diferind unii de alii atat dup’ ipostas’, cét si dupa natura. Dar cine a vaizut sau contemplat o energie proprie a celor stranse sub aceeasi specie si oranduite prin natura lor sub definitia comuni a speciei? Caci niciodati ceea ce este comun dupi naturi nu devine propriu doar cuiva, unuia anume. Pentru cd semnele distinetive ipostatice, ca de pilda: nasul acvilin sau nasul cdr, ochii albastri sau calvitia, gi altele de acest gen sunt accidenti distinetivi ai indivizilor care diferé intre ei prin numér. Fiinded orice om lucreaza intrucat este ceva prin natura sa, si nu intrucat este cineva prin ipostasa lui; el lucreaz potrivit definitiei [ratiunii] lui gandite si enuntate despre el att intr-un mod foarte propriu, cat si comun, ca de pilda: potrivit faptului c& este o fiintS vie, rationala si muritoare, adic& potrivit definitiei noastre generale. Caci toti participim la aceeasi viat’, la aceeasi rationalitate, la acelasi flux si reflux [al substantelor vitale], la aceeasi capacitate de a sedea si de a sta in picioare, de a 150 grai side a ticea, de a vedea, auzi si pipai; care toate tin de definitia noastra comuna. Agadar, nu se cuvine a inova expresii care nu au for{& nici seripturistica, nici patristic, nici natural, ci una strain’, excogitat& prin distorsiuni ale oamenilor. Arati-mi insi c& aceast’ expresie se afl la un Parinte oarecare si vom cerceta din nou gandul celui ce a rostit-o. ‘TEODOSIE: Dar ce? Nu trebuie s& se vorbeasci deloc de ,0 singurd lucrare in Hristos”? MAXIM: Potrivit Sfintei Scripturi si Sfintilor P&rinti, noi nu primim si se spund nimic aseminitor, ci suntem obli- gati si credem gi si marturisim ca, asa cum in Hristos existi doud naturi din care este El, aga sunt si vointele si lucrarile naturale corespunzatoare Lui Care prin fire este deodata Acelasi Dumnezeu si om. "TeODostE: Int-adevar, stipane, si noi m&rturisim atat naturile, cat si lucrarile diferite, adic cea divin’ si cea uman’, si ck Divinitatea Lui este inzestrati cu voint, cum si umanitatea Lui este inzestrat& cu vointa; pentru ca sufletului Lui nu era fair voint’. Dar nu spunem c& sunt dou%, ca si nu introducem prin aceasta ideea c& El s-ar lupta eu Sine insusi. MaxIM: Ce deci? Cand spuneti dou’ naturi, le introdu- ceti luptindu-se intre ele din pricina numrului? TeoDostE: Nu. ‘MAXIM: Ce, dar? Cand numirul este atribuit naturilor nu le divizeaz, dar cand este rostit despre vointe si lucrari are semnificatia unei diviziuni? TEODOSIE: Negresit pentru acestea numirul are semnificatia unei diviziuni si Parintii nu |-au atribuit vointelor si lueririlor vrand si evite diviziunea, ci au vorbit despre una” si alta”, ,divina” si ,umand”, ,dubla” gi dual”. $i eu griiese aga cum au griit ei si spun ce au spus ei. Maxim: Pentru Dumnezeu! Daca cineva iti spune ,una si alta”, cate le-ai intelege [ed sunt]?, sau dacd iti spune »divind si umana”, cate le-ai fntelege [cd sunt]?, sau dack iti spune ci este ,dubli sau dual”, cate ai inteles [ck sunt]? ‘TEODOSIE: Stiu cum inteleg, dar nu spun dou. 151Atunci intorcAndu-se spre arhonti, avva MAXIM a ‘spus: — Pentru Dumnezeu! Daca ati auzi spunandu-se ,una si una” sau ,una gi alta” sau ,doi ori doi” sau ,doi ori cinci” ce ati rispunde c& intelegeti celor ce vi spun acestea? — Pentru ca ne-ai facut si jurim, [am raspunde]: cand auzim una si una”, intelegem dou’, tot aga cand auzim una si alta”, iar c€nd auzim ,doi ori doi” intelegem patru iar ,doi ori cinci” intelegem zece. $i, rusinat de rispunsul acelora, TEODOSIE a spus: — Eu nu voi spune ceea ce n-a fost spus de Parinti. Si indat& avva Maxim, luand cartea ce continea actele Sfantului Sinod apostolic de la Roma [din Lateran, 649], Je-a aratat c& Sfintii Parinti vorbese explicit de doua vointe si lueréri ale Mantuitorului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos; carte pe care ludnd-o de la el si consulul Teodosie accitit gel toate citatele Pirintilor. Atunci r4spunzAnd TEoDostE episcopul a spus: — Dumnezeu stie, dact acest sinod n-ar fi aruncat anateme si asupra unor persoane, I-as fi primit mai mult decét orice om“. Dar ca sa nu pierdem timpul aici, dac& Parintii au spus asa ceva, atunei spun si eu, si o fac gi in seris, ci exist doud naturi, dou vointe si doua lucrari. Ci intra in comuniune cu noi gi sa se faci unire. MAXIM: Stp4ne, eu nu indraznesc si primese de la voi un consimfimant seris despre asa ceva, find un simplu monah. Dar dacd Dumnezeu v-a ‘impuns la inima sa primiti expresiile Sfintilor Print, trimiteti voi, adic: impiratul, patriarhul si sinodul lui, cum cere canonul, inscrisul Privitor la acestea la Roma’, Fiinded eu nu voi intra in ¥ Aluzie la canonul 18 al Sinodului Lateran care anatemi iza im- Preuna cu Teodor al Faranului gi Cyrus al Alexandriei (631-643) si pe Patriarhii Constantinopolului Serghie (610-638), Pyrthus (638-641) i Pavel (641-653). 's Aceeagi atitudine a avut-o Sfintul Maxim in julie 645 gi fat de @x-patriarhul monotelit Pyrrhus pe care I-a invins in disputa publica Ja Cartagina: conditiile reconcilierii lui cu Biserica Ortodoxd sunt un pelerinaj la mormintele Apostolilor la Roma si o marturisire de credinta ({ibellus) ortodoxa dat’ episcopului Romei (Disp. cum Pyrrho, PG 01, 352D-353A = PSB 81, p. 356). 152 comuniune pana cAnd lucrurile stau asa, pentru c& aici la Sfanta Anafora [euharistica] sunt mentionate persoane care au fost anatemizate, deoarece ma tem de osfinda anatem: TeopostE: Dumnezeu stie, nici eu, nici altcineva nu reproseaz aceasti team. Dar, pentru numele Domnului, di-ne un sfat, daca e cu putintd si se faci acest lucru. MaxIM: Ce sfat ag putea si vi dau despre aceasta? Duceti-va, cercetati daci s-a intamplat vreodat aga ceva, adic& s& fi fost absolvit cineva dup’ moarte de o acuzatie privitoare la credint sau de o osind& pronuntat impotriva Jui. $i imparatul si patriarhul si accepte si imite pogora- rea condescendenti a lui Dumnezeu'® si si fac primul o ordonanta sub forma de rugiminte, iar celalalt 0 suplicd sinodala catre papa Romei, si negresit se va gisi o modali tate bisericeasc’ care permite aceasta, se va impica cu voi pe aceasta tema din pricina dreptei marturisiri a credintei. TEODOSIE: Aceasta se va face negresit. Dar di-mi cuvantul cd, daci m& vor trimite, vei veni cu mine! MAXIM: Stipane, iti este mai de folos sa iei cu tine pe tovaragul meu de robie din Mesembria [Anastasie Apocri- siarul] decat pe mine, cici acela cunoaste si limba [latina] si ei il cinstese dupa vrednicie ca pe unul ce a fost pedepsit atatia ani pentru Dumnezeu gi a finut cu trie dreapta credint care domneste in scaunul lor. TEODOSIE: Am avut diferite ciocniri intre noi, si nu-mi este plicut s& ma due cu el. MAXIM: Stipéne, atunci cAnd se va hotiri si se faci acest lucru, se va gisi o iesire potrivita pentru cei ce vor lua aceast4 hotiirare; si dack poruncifi, vi voi insoti.. + Incl o dati se evidentiaza incompatibilitatea dintre forta exte- rioar& a autorititii de dragul autorititii (calea pagan a imperiului) si forta interioard a smereniei de dragul Adevarului concentrat in kenoza” gi ,theoza” lui Hristos si a crestinilor (calea ,impariteascl” evanghelicd a ortodoxiei). Aici (si mai jos in § 8) Sfantul Maxim indeamni pe imparat si pe bizantini s& imite smerenia lui Hristos pentru mantuirea poporului crestin si adevarata pace a Bisericilor, dupa ce in primul proces (§ 9) daduse drept exemplu atitudinea lui Hera~ clie care la sfarsitul vietiii-a scris papei Toan IV dezvinovatindu-se de complicitatea la monoenergism. 153Atunei s-au sculat tofi cu bucurie si cu lacrimi, s-au pus in genunchi si au fcut o rugaciune, si fiecare din ei a sirutat Sfintele Evanghelii, cinstita Cruce si icoana Dum- nezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos si cea a Doamnei noastre care L-a nscut, a Preasfintei Nascdtoare de Dumnezew”, strangandu-si mainile spre intirirea celor spuse. 5. Dupa care, discutdnd intre ei despre vietuirea potrivit Tui Dumnezeu si paza dumnezeiestilor porunci, intorcandu-se spre avva Maxim, TEODOSIE episcopul a spus: — Tati c& s-au solutionat toate scandalurile gi s-a facut, si se va face, prin Dumnezeu, pace. Dar, pentru numele Domnului, si nu-mi ascunzi: nu vorbesti si tu intr-un fel oarecare si spui ci exist o singurd vointa si o singurd lu- rare in Hristos? ‘MAXIM: Nu se poate ca eu si fi spus cdndva aceasta. $i va spun gi de ce: pentru c& aceast expresie care spune exist’ o singur& voinf& siluerare a celor doud naturi e stri- ind Sfintilor Parinfi Apoi pentru c& acela care zice in orice fel aceasta se giseste intalnind de-a dreptul absurditatea. Fiinded daca spun e& aceast vointa si lucrare unicd e ,naturala”, atunci ma tem de contopire, iar dack spun c& e »ipostatic8”, separ pe Fiul de Tata si de Dubul si m& ardt introduednd in Treime trei vointe gi trei ipostase care nu sunt in acord fntre ele. Iar dac spun eX vointa si lucrarea unicd e ,a Unuia singur’, atunci sunt silit si spun, chiar daci nu vreau, c& exist’ o vointi ca a Unui singur Tata si una ca a Unui singur Duh, iar cuvéntul se va gisi atunci cizind in politeism. Iar dae spun ef e ,rclational&”, atunci introduc diviziunea personalii a lui Nestorie. $i dacd spun ck e pe langi natura, atunci corup existenta celui ce voieste, cci faptul de a fi pe langa natura este o coruptie pentru natura, precum spuneau Parintii. ” Acest pasaj va fi citat adeseori de iconoduli (de exemplu, de Sfintii Ioan Damaschinul si Teodor Studitul) in timpul controverselor iconoclaste din secolele VIII—IX ca dovadi pentru credinta Bisericii din secolul VI in venerarea icoanelor. 154 ‘TeODOSIE: Trebuie s& spunem c& exist numai o singuré voint& din cauza unirii Mantuitorului, precum au scris, intelegdnd bine lucrurile, pe cat socot, Serghie si Pyrrhus. MAXIM: Daci poruncesti, st&pane, primeste dou vorbe ale mele pe aceasti tema. Daca din cauza unirii Dumneze- ului si Mantuitorului nostru s-a ficut, precum au seris Ser- ghie, Pyrrhus si Pavel, o singuré vointa, atunci, dupa ei, Fiul va avea o voint’ diferitt de cea a Tatilui, Care are 0 singur& voin{ cu Fiul din cauza naturii gi nu a unei uniri, daca unire si fire nu inseamni acelasi lucru. Dack ins’, dupa ei, din cauza unirii s-a facut o singuré vointi a Man- tuitorului nostru, aceasta va avea negresit drept cauzi unirea $i nici una din naturile din care este El; iar vointa va apartine, dup& ei, relatiei si nu naturi, intrueat cuvéntul adevarului stie ci unirea e o relatie si nu o natura. Tar dac din cauza unirii s-a ficut, precum spuneam, o singura voinf& a Mantuitorului, atunei prin care vointa zic ei cX s-a fAcut aceasta unire? Caci, dacd se ingrijesc de adevar si fug de absurditate, n-ar putea spune ed s-a ficut prin ea insiisi, Daci insi din cauza unirii s-a ficut o singurd vointd a Mantuitorului, atunci este evident cd inainte de unire Acesta fie avea mai multe vointe, fie n-avea absolut nici una. Iar daca avea mai multe vointe, asta inseamna c& a suferit 0 diminuare a multor vointe care au fost restranse la una singurd, gi atunci este limpede ci a suferit 0 schimbare: cea a reducerii vointelor celor multe care preexistau in El in chip natural. Daca ins mai inainte era cu totul lipsit de vointi, asta inseamn& ci El a arstat ci unirea e superioara naturii, pentru eX din aceasta i s-a furnizat o voint de care natura era lipsitd; si iarigi Hristos se arati suferind schimbare, ca Unul ce a cdstigat prin relatie ceea ce nu-i era ine- rent prin sine natur. Dac din cauza unirii s-a ficut o singur’ voinf& in Mantuitorul nostru dupa fiecare din cele din care este El, atunei prin vointi Dumnezeu a ajuns si fie ceva recent, ramanand ins& Acelasi din cauza unirii vesnic prin fire si a ajuns prin vointd om fara de inceput, rimannd ins& recent prin fire, lucru cu neputinti, ca si nu spun lipsit de evlavie. Iar daca din cauza unirii s-a facut 0 155singura voinfa a naturilor, atunci de ce nu s-a ficut din aceeasi cauzi si o natura unici a naturilor? 6. Reteznd in acest punet migcarea argumentirii, TEO- DosiE episcopul a spus: — Atunci ce s-a facut prin unire, daci prin ea nu s-a ficut nimic din acestea? MaxIM: Ea a aratat pe insusi Dumnezeu Cel netrupese prin naturd intrupat in chip nemincinos si a infatisat pe Ziditorul a toate devenit prin natur& in chip limpede om nu printr-o schimbare de natura sau printr-o micgorare a uneia din naturi, ci printr-o asumare adevarati a unui trup inzestrat cu suflet rational, adic a unei umanititi integre si fra lipsuri si curatd prin natura de orice vind a picatului stramosesc. Si, in virtutea schimbului, fapt cu adevirat si uimitor gi uluitor pentru tofi si toate, rimanand in intregime Acelasi Dumnezeu intreg in cele omenesti si intreg in interiorul celor proprii Lui, si in intregime om intreg i cele dumnezeiesti, fara a cidea din nimic din cele proprii umanititii; c&ci potrivit invataturii de Dumnezeu grditori- lor nostri Parinti, prin unire a avut loc o intrepitrundere reciproca [perichoresis] a naturilor si proprietatilor lor naturale inerente, si nu o strimutare [metachoresis] sau cAdere, fapt care este propriu celor ce fac in mod pervers din unire o contopire gi care pentru aceasta o amesteca cu tot felul de inovatii si, din lipsa unei solidititi a invataturii lor, i persecuta pe cei bine-credinciosi. 7. Auzind acestea, TEODOSIE episcopul impreuni cu restul celor veniti cu el au p&rut eX primese cele spuse. $i acelasi episcop i-a spus iarigi avvei Maxi — Fi iubire. Ce este cea ce ne-ai spus, cum c& nimeni nu lucreazi intrucat e cineva, adic& potrivit ipostasei, ci intrucat e ceva, potrivi naturii? Fiindc acest lucru imi vine in minte, dacd ma gandese bine, din cele ce ai spus. ‘Maxim: Nimeni nu lucreaz4 intrucat este cineva, ca ipostasi, ci intrucdt este ceva, ca natura; de exemplu: gi Petru si Pavel lucreaza, dar nu intrucat sunt Petru si Pavel, ci pentru c& sunt oameni, céci amandoi sunt oameni prin natura lor, in virtutea rafiunii comune si definitorii a naturii 156 lor, iar nu prin ipostasa, sau prin calitatea proprie fiecXruia in parte. Tot astfel, si Mihail si Gavriil lucreaz, dar nu intrucat sunt Mihail si Gavriil, ci intrucdt sunt ingeri, cici amAndoi sunt ingeri. $i, tot aga, in orice naturd ce este enuntati despre mai multi indivizi care diferd dup numar vedem cd lucrarea lor este comung si nu individual. Asa- dar, cine spune cX lucrarea e ipostatici acela introduce si ideea ci insisi natura, care e unici, devine infinit& prin lucr&ti gi diferitA fn sine insisi dup% multimea indivizilor pe care-i contine sub ea, fapt pe tare dacd-I lum de bun corupem impreuna cu natura $i insisi ratiunea modului ei deafi. 8. $i dupa ce au fost zise gi acestea, cand s-au imbritisat pentru a se despirti, TEODOSIE CONSULULa zis: — ata ci toate s-au ficut bine. Va accepta ins’ impiratul si faci o ordonanta sub forma de rugiminte [parakletiken keleusin]? ‘MAXIM: O va face negresit dac& va voi si imite pe Dum- nezeu i si se smereasci impreuni cu El pentru mantuirea noastra comuni, a tuturor, socotind intru sine ci dack Dumnezeu Cel ce mantuieste prin fire n-a ficut mantuirea pani nu a voit s& Se smereascd, cum atunci omul care este prin fire mantuit se va mantui sau va mantui daci nu se ‘smereste. $i TEODOSIE CONSULUL i-a spus: — Nadajduiesc, dack Dumnezeu imi va tine memoria, st-i tin gi lui acest cuvant gi se va convinge. $i imbratisand-se unii pe altii au plecat cu pace, episcopul dndu-i avvei Maxim o mica suma de bani trimis4 lui, © tunic& gi o clmasi. Dar tunica i-a luat-o pe loc episcopul Bizyei, iar la Rhegium i s-a luat nu numai mica sum de bani ci si tot ceea ce mai avea primite ca binefacere impreund cu restul lucrurilor si hainelor lui vrednice de mila. 9. Dupa plecarea barbatilor mentionati, in ziua de 8 septembrie in anul al 15-lea al indictiei de fat [656], Pavel consulul a iesit iaragi in Bizya la avva Maxim purtand cu el un ordin cu urmatorul cuprins: , ffi poruncim excelentei tale si te duci la Bizya si si-] aduci pe Maxim monahul cu 157multd cinste si consideratie pentru batrénetea si neputin- {ele lui pentru cd a fost cunoscut si sump bunicilor nostri, si si-] asezi in sfiinta manistire a Sfantului Teodor ee se afld aproape de Rhegium’*, Si vii apoi si ne informezi si noi vom trimite in numele nostru doi patricii care ne it. bese din suflet i sunt iubiti de noi si care sunt insarcinati Sa discute cu el cele hotarate de noi. Si mergi gi si ne ves- testi apoi venirea lui.” $i acesta [Pavel consulul], adu. candu- $i asezdndu-l in sus-numita ministire, s-a dus si-] vesteasci [pe impirat]. 20. Tar in ziua urmiitoare au venit la el patriciii Epifanie 51 Troilos cu mult fast si pomp& impreuna cu Teodosie episcopul si au intrat la el in partea bisericii manastirii Tezervatii catehumenilor. $i dup obignuita salutare s-au asezat silindu-l si pe el s& sada. $i incepand primul cuvan. ‘ul, TROILOs i-a spus: <_ Stépanul nostru ne-a poruncit si venim la tine gi siti spunem ce a hotirat de Dumnezeu intirita sa maiestate imperiala, Dar mai intai spune-ne: vei executa ordinul itm. paratului sau nu? MAXIM a spus: ~ Stapane, si ascult mai intai ce porunceste evlavioasa Sa maiestate si apoi voi rispunde cum se cuvine. Ciel ce nispuns pot si dau la ceea ce nu cunose? TROILOS a insistat zicdnd: = Nu putem si spunem ceva daci nu ne spui inainte daci vei executa sau nu ordinul impiratului, Si cum i-a vazut insistenti si privind eu ochi rai ezitarea lui gi ef rispundeau repezit impreuni cu toti cei aflati tne Preund eu ei, oameni fnalti in demnitii lumesti, rispun. znd avva MAXIM a zis Rhegium se afla pe malul Marii Marmara la circa 20 de kilometri dstanta de Constantinopol, Dupi alti cercetitoriinsd (R- Jay La géoaraphie ecclésiastique de Vempire byzantin. Premise partie, Le siege de Constantinople et le patriarcal oecumenique; tome Tif Lag Ggliss et les monastéres, Paris, 1969), ar fi vorba de biserica amintacd Procopiu ca Sfantul Teodor din Rhesion side Ana Commenat ct Sfantul Teodor din Batys Rhyax situatd langd Bakirkéy la hacia ‘ma" Sfintei Paraschev, in imediata vecinatate a Constantinopoliay 158 ~ Pentru ci nu suferiti s& spuneti robului vostru cele hotrate de stipanul si imparatul nostru, iat rispund, in auzul lui Dumnezeu si al Sfintilor ingeri si al vostru al tuturor, c orice mi se va porunci despre orice fel de hucru ce se distruge si piere o dat cu veacul acesta, voi executa cu toata ravna. | Si indatd ridicdndu-se TROILOS a zis: ; — Rugati-ma si eu tot plec; c&ci acesta nu va face nimic. Si ficdndu-se mult tumult si mult tulburare gi confu- ie, le-a spus lor TeoDosi episcopul: | ~ Spunefi-i rispunsul si luati bine aminte ce spune: pentru ci nu este rezonabil s& plecdm astfel, fri si spunem nimic $i fri s& auzim nimic. Atunci EPIFANIE patriciul a spus: . ~ Tata ce-ti face cunoscut prin noi imparatul: ,Pentru ci intreg apusul si tofi cei deturnati din risirit privese la tine Si toi se razvratese din cauza ta neavand s& se impace cu noi in credint&®, si te impungd Dumnezeu la inima s& intri in comuniune cu noi pe baza Typos-ului edictat de noi. $i atunci vom veni noi ingine la Poarta de Bronz [Chalke] si te vom saluta gi-ti vom da mana Noastra si te vom aduce cu toati cinstea gi slava in Marea Bisericé [a Sfintei Sofi] si, vom sta impreuni cu tine in locul unde stau de obicei imparatii* si vom face indat& Synaxa euha- risticd si ne vom cumineca cu Sfintele si Preacuratele gi de viata faicdtoarele Taine ale Trupului si Sangelui lui Hristos, dupa care te vom proclama Parinte al nostru. $i se va face bucurie nu numai jubitorului de Hristos nostru Oras imperial, ci gi intregii lumi. Caci stim sigur c& daca tu intri in i i i ic de care se °° Marturie a imensului prestigiu spiritual si dogmatic de ca bucura Sfintul Maxim Marturisitorul si a influentei considerabile pe care atitudinea sa intransigenta o avea asupra crestinilor adevirati din intreg imperiul. | * Celebra poarta monumental dnd spre Sfinta Sofia a Palau imperial care in 711 va fi teatrul izbucnirii controverselot anode * Faimosul ,Omphalos” situat in mijlocul bazilicii Sfintei Sof loc sacru rezervat imparatului cdnd asista la ceremoniile liturgice, se oate vedea marcat pe pavajul ei pani astizi. 159comuniune cu sfantul scaun patriarhal de aici, se vor uni cu noi toti cei care din pricina ta si a invatiturii tale s-au rupt de comuniunea cu noi.” 11. intoredndu-se spre episcop, avva MAXIM i-a spus cu lacrimi: — Mirite domn, cu totii asteptim ziua Judecitii. Stii cele hotirate si stabilite de noi pe Sfintele Evanghelii, pe Cru- cea cea facitoare de viati si pe Icoana Dumnezeului si Mantuitorului nostru si Preasfintei Maicii Sale Pururea Fecioare care S-a nascut. $i pogorandu-si fata in jos [TEODOsIE] episcopul i-a spus cu voce bland’: — $i ce pot face eu, dack preaeviaviosului imparat i s-a ‘infitisat altceva? ‘Si avva MAXIM i-a zis: ~ Atunei de ce tu si cei impreuna cu tine v-ati atins de sfintele Evanghelii, daci solutionarea celor graite nu stitea in puterea voastr’? Cu adevarat nici toati puterea cerurilor nu m-ar putea convinge s& fac aceasta. Caci ce cuvant de apirare ag putea avea, nu fati de Dumnezeu, ci in fata constiintei mele, pentru faptul de a fi tridat printr-un jurdmant pentru slava oamenilor, care prin ratiunea ei de a fi n-are de fapt nici o existent’, credinta care-i mantuie pe cei ce 0 iubesc? 12, La aceste cuvinte, sculandu-se in picioare si furia st&- panindu-i pe toti, Iau coplesit si imobilizat smulgandu-i barba si parul, impingandu-l si lovindu-1 cu pumnii si pal- mele, si acoperindu-l din crestet si pana in varful unghiilor cu scuipari, a céror ploaie n-a incetat pan’ ce n-au fost umplute de ele toate hainele cu care era invesmantat”*. Si sculandu-se [TeoDostE] episcopul a zis: % Consecvent liniei sale marturisitoare martirice, Sfantul Maxim respinge de dragul credinei si Adevarului ata ispita slavei sia pute- tii, cét si cea a suferintelor si fricii de durere imitand astfel, cum recomanda in Cuvéintul ascetic 10~13 (Filocalia romaneasc’ TI, 1947, P. 7-9), conduita exemplar Tui Hristos in fata ispitelor ,placerii” {invinse pe Muntele Carantaniei si respectiv in fata ispitelor ,durerii” invinse pe dealul Golgotei. 160 — Nu trebuia si se procedeze astfel; trebuia doar si ascultim raspunsul lui gis mergem s& raportim bunului nostru stipan. Caci chestiunile canonice se administreazi intr-un alt mod. $i de-abia i-a convins episcopul si se linistease&, s-au agezat iaragi batdindu-si in continuare joc de el prin mii de ocdiri gi blesteme necugetate. Tar EPIFANIE a grit cu mnie gi asprime: — Spune, batranule preaticdlos si lacom, ai spus aceste cuvinte socotindu-ne pe noi, oragul nostru si pe impirat ca pe niste eretici? fn realitate suntem mult mai crestini si ortodocsi deca tine. Noi marturisim ci Domnul si Dum- nezeul nostru are gi voinfa diving si voint’ umani, si suflet rational; gi c& orice naturd rational are negresit prin naturd putinta de a voi gi de a lucra, pentru ci migcarea este proprie vietii, iar vointa e proprie mintii. Iar pe El il cunoastem a fi inzestrat cu voint nu numai in Divinitatea, ci si in umanitatea Lui. Nu negim nici chiar cele doua vointe siluerdri ale Lui. Raspunzind, avva MAXIM a spus: — Daci aceasta ¢ credinta voastri si credeti aga, precum cred firile ingeresti si Biserica lui Dumnezeu, cum de m& siliti s& intra in comuniune cu voi pe baza Typos-ului, al c&rui singur scop e suprimarea acestor lucruri? EPIFANIE: Acest lucru s-a ficut printr-o ,economie”, ca poporul sé nu se vatiime cu astfel de expresii foarte subtile. Raspunznd, avva MAXIM a spus: — Dimpotriva, orice om se sfinfeste prin mirturisirea exact a credintei, nu ins& prin suprimarea ei pe care-o confine Typos-ul. ‘TROILOS: $i la palat ti-am spus ci el nu suprimi nimic, ci porunceste si se treaci sub ticere aceste expresii, ca si avem cu totii pace. MaxIM: Tcerea asupra acestor cuvinte este suprimarea acestor cuvinte. C&ci zice Dubul Sfant prin Prorocul: Nu sunt graiuri, nici cuvinte al ciror glas si nu se audi” [Ps 18, 3]. Asadar, cuvantul care nu este rostit, nici nu mai exist. 161TROILOS: Crede in inima ta cum vrei, nimeni nu te impiedica. Maxim: Dar Dumnezeu n-a limitat la inima fntreaga mantuire, atunci end a spus: ,Cel care Ma va marturisi inaintea oamenilor si Eu ti voi mArturisi inaintea Tatilui Meu cel din ceruri” [Mt 10, 32]. Iar dumnezeiescul Apostol in- vafi spunand: ,Cu inima se crede spre dreptate, iar eu gura se mirturiseste spre mantuire” [Rm 10, 10]. Asadar, daca Dumnezeu si prorocii $i apostolii lui Dumnezeu poruncese ca taina cea mare, infricositoare, si méntuitoare a toati lumea si fie marturisit& cu glasurile sfintilor, nu trebuie in nici un chip sé fie redus la ticere glasul care propoviduieste aceasta tain’, ca si nu se micsoreze mantuirea celor ce tac®?. Rispunzndu-i cu glas foarte aspru, EPIFANIE i-a zis: — Ai semnat , libelul’=4? Siawva Maxima spus: — Da, lam semnat. — Si cum ai indrdznit — a zis [Eptrante] — s& semnezi gi si anatemizezi pe cei ce mirturisesc gi cred ca si firile in- 23 Nu exist compromis gi ,economie” in chestiunile de credint& de care depinde mantuirea vesnica a sufletelor oamenilor. Credinta trebuie marturisita exact, explicit si pe fat, iar nu vag, implicit, cu subinfelesuri gi compromisuri inacceptabile ale Ortodoxiei cu hete- rodoxia sau erezia. Solutia diplomatic a autorititilor imperiale si cecleziastice bizantine, care urmareau prin formule ,miracol” de compromis sau prin ticeri echivoce salvarea unititii Imperiului cu pre- {ul ereziei. Sfantul Maxim le opune solutia eshatologica si ascetic a mirturisirii si martiriului, > E vorba de ,libelul” sau petitia monahilor greci din Roma cftre ‘Sinodul Lateran (octombrie 649) prin care acestia cereau condamnarea Typos-ului. Avem aici confirmarea faptului c& semnitura »Maximus monachus” care apare alituri de cea a lui ,Anastasius monachus” sub ,libelul” prezent in Actele Sinodului Lateran (MANst X, 910) sunt chiar cele ale Sfantului Maxim si ucenicului stu credincios. R. RigpiceR a demonstrat inci din 1980 faptul ci Sfintul Ma- xim a avut 0 contributie hotératoare si atotprezenta in redactarea Actelor si Canoanelor Sinodului Lateran care trebuie ,enumerate printre operele lui” si considerate drept ,opera sa teologici” (,Die Lateransynode von 649 und Maximos des Bekenner”, in: Maximus Confessor. Actes de Symposium, Fribourg, 1982, p. 111~121, aici p. 121). 162 geresti si Biserica universal? Cu adevirat, dup judecata mea, ar trebui si te conducem in Oras si si te expunem legat in for, s& aducem mimi si comediante si desfranatele din piata si tot poporul, ca fiecare si te palmuiascd gi si te scuipe in fata. Raspunzéind la acestea, avva MAXIM a spus: — Si se fac aga cum ati spus daci i-am anatemizat pe cei ce marturisese c& exist doud naturi in Hristos i cele doua vointe gi lucrri naturale corespunzatoare Celui care este cu adevarat si prin naturi Dumnezeu gi om. Citeste, stapane, ,actele” si ,libelul” si, daca gisiti cum ati spus, faceti ce vrei. Caci eu si tovaragii mei de robie cati am semnat i-am anatemizat pe cei ce zie o singura vointa si lucrare, ca gi Arie si Apolinarie, si nu m&rturisese ci Dom- nul si Dumnezeul nostru este inteligent prin natura dup’ fiecare din cele din care, in care si care este El, drept pentru care El vrea gi lucreazi mantuirea noastr prin fiecare din acestea. Jar Bri-au zis — Daca ne mai lisim dusi de acesta, nu mai mancam si nu mai bem. S& ne sculim, s& pranzim si s& mergem. Si spunem ce-am auzit, Cici acesta s-a dat pe sine insusi lui satan. Si sculandu-se, au prénzit si au intrat cu manie in prive- gherea fnalfarii cinstitei gi de viat facdtoarei Cruci [13-14 septembrie 656}°5. 13. Ziua urmitoare, dis-de-dimineati, Teodosie consulula revenit la avva Maxim gi i-a ridicat toate lucrurile pe care le mai avea zicindu-i in numele imparatului: ,Pentru c& n-ai voit cinste, ea se va depirata de la tine [cf. Ps 108, 17]. Du-te acolo unde te-ai socotit X esti vrednic si ia 25 ,Notatia nu este numai cronologies, ci liturgica. Umilirea gi batjocura, preludiu al martiriului pe care Sfantul Maxim il va suferi in ziua urmatoare, vor avea loc in ziua in care Biserica priznuieste Inaltarea Sfintei Cruci” (Gannicurs, ,Le Martyre”, p. 442). Simbolic, ea ,se situeaza deci in orizontul liturghiei eshatologice a Crucii” (Ma- -xime le Confesseur — la Charité, avenir divin de homme, p. 73). 163,osfinda ucenicilor t&i, a celui din Mesembria i a celui din Perberis, care a fost notar al riposatei Noastre bunici”*5, Erau acolo si TROILOS si EPIFANIE care i-au spu: — Negresit fi vor aduce gi pe cei doi ucenici ai tai, pe cel din Mesembria i pe cel din Perberis, si-i vom ancheta si pe ei si vom vedea care va fi rezultatul in ce-i priveste. Dar s& stii bine, domnule avv, ci dack vom avea un mic gaz de la tulburarea actual pe care o avem cu neamurile barbare, — pe Sfanta Treime! — nu ne vom mai armoniza eu voi, ci vomn pune mana gi pe papa [Eugeniu I; 654-657] care se umfla acum in pene gi pe toti cei care vorbese acolo si pe restul ucenicilor ti, si vi vom topi pe toti ca intr-un cuptor, fiecare in locul potrivit lui, cum a fost topit Martin’?. $i ludndu-1 numitul consul Teodosie I-a predat soldatilor si lau dus pana la Salembria®®, 14. Acolo au rimas doua zile pan ce unul din soldati a plecat in tabard si a spus intregii trupe: ,Monahul care blasfemeaza pe Nascitoarea de Dumnezeu a venit aici”, ca sa instige armata impotriva awei Maxim ca unul ce ar blasfemia pe Nascitoarea de Dumnezeu. $i dupa doui zile intorendu-se soldatul, I-a luat in tabard si, impuns de Dumnezeu, generalul®, sau mai exact loctiitorul generalu- ui, a trimis la el pe sefii companiilor, preoti si diaconi si 2° Bunica lui Constans I a fost Evdochia, prima sotie a lui He- raclie, dar aici este vorba de Martina, cea de-a doua lui sotie, care era socotitd mama atit a fiului Evdochiei, Heractie cel Tan&r, cunoscut si drept Constantin III (tatil lui Constans 1), cat gi al fiului ei Heracleona, care au domnit amandoi pentru scurt timp in 64, fiind urmati din septembrie 2 Tentativele de reconciliere esuand, emisarii revin la amenintari si dezvaluie motivul ascuns al viztei lor: refuzul papei Eugeniu I de primi ,synodika” monotelité a patriarhului Petru, Numai dificulta- tile militare ale Imperiului cu arabii au facut ca Eugeniu I si n-aib& parte de acelasi tratament violent ca si Sfantul Martin I (arestat in iunie 653, judecat si maltratat in decembrie 654 la Constantinopol, simort la 16 septembrie 654 in exil in Chersonesul Crimeei). 2 Actualul oras Silivri, Trucia, orag de pe tarmul Marii Marmara. 2 Scolie: »E vorba de Teodor al Coloniei, care tinea locul comite- lui, adicd al fratelui imparatului” (Teodor, + august 636, fratele imparatului Heraclie). 164 pe evlaviosii pazitori ei stindardelor. Vézindu-i venind, awa Maxim s-a sculat si a ficut metanie. Acestia i-a rispuns la salut si s-au agezat poruncindw-i i lui si sad&. $i un batrén foarte cinstit i-a spus cu mult respect: ,Parinte, pentru c& unii dintre noi s-au scandalizat de sfintia ta cum c& nu numesti Nasc&toare de Dumnezeu pe Doamna noastr, pe Preasfinta Pururea Fecioar, te jur in numele sfintei, celei de o fiinta gi de viaté faicdtoarei Treimi, si ne spui adevarul si sé depirtezi sminteala de la inimile noastre, ca si nu ne vitimam pe noi insine, scandalizindu-ne pe nedrept.” $i punand metanie, avva Maxim s-a sculat si, intin- zandu-si mainile spre cer, a zis cu lacrimi: ,Cine nu spune despre Doamna noastr, preasfant4, preacurati si cinstit de toat’ firea ingereasci, cA a fost cu adevirat si Mami naturala a lui Dumnezeu Cel ce a facut cerul si pam4ntul, marea $i toate cele ce sunt in ele [Is 20, 11 si par.] si fie anatema si katathema de la Tatil, Fiul si Sfantul Dub, Tre- imea cea de o fiinta $i adorati, de la corul Puterilor ceresti, al apostolilor si prorocilor si de la nesférsitul popor al mu- cenicilor, si de la tot duhul cel sivarsit intru dreptate, acum gi pururea ifn veeii vecilor Amin”. $i plangénd s-au rugat pentru el zicind: ,Dumnezeu si-ti dea putere, pirinte, si si te invredniceascd s& sfarsesti frd poticneala alergarea aceasta [2 Tim 4, 7]!" lar pe cfnd s-au spus aceste cuvinte, multi soldati s-au strans ascultnd multele cuvinte frumoase ce s-au discutat, acolo. $i vazdnd unul din ,domesticii” generalului c& se adunase armati multi si cX se zideau si blamau cele ce se fEceau cu el, binuind Dumnezeu stie ce, a poruncit si-l ia cu forta de acolo si l-a azvarlit la dou mile de tabard, pani 3° Pana la sférgitul vieti lui, Sfantul Maxim a trebuit si lupte tmpotriva suspiciunii de ,nestorianism” prin care monotelitii etichetau diotelismul siu hristologic. Pentru a o combate, Sfantul Maxim a seris se pare o Viatti a Maicii Domnului pastrat& intr-o traducere georgiand recent publicati de MJ. van Esbroeck in CSCO 479, 1986 (trad. rom. diac. Toan I. Te& jr in: SeANTUL Maxim MARTURISITORUL,, Viata Maicii Domnului, Ed. Deisis, Sibiu, 199%). 165ce se va face adunarea si vor veni cei ce trebuiau sf-l duct la Perberis. Clericii ins, invingi de dragostea dumnezeiasc&, au cut cele dou’ mile pe jos si venind I-au imbratigat si s-au rugat pentru el. $i ridicdndu-I cu mainile lor I-au pus pe un dobitoe gi s-au intors cu pace la locurile lor. lar el a fost dus in Perberis in arestul in care este detinut acum. 15. Si se stie si aceasta, citla Rhegium, explicdndu-se fat de avva Maxim, Troilos a spus c& intr-adevar consiliarul Toan* i-a scris despre acordul care le-a fost propus gi cl »pand s& se fac aceasta, neorfinduiala ucenicilor lui a im- Piedicat totul”. Cred ins& c& numitul consilier Ioan nu i-a seris lui Troilos, ci lui Mina®? monahul si acesta a spus celor dela palat’s. 16%. Jar dup& acestea [in mai-iunie 662] i-au adus la Constantinopol si au ficut un proces impotriva lor. $i dup % Scolie: ,«Consiliarius», adic& «symponos» [assesor] sau scho- lastikos. Pe acesta sfantul papi Martin il anatemizeazi din Cherson fn sctisoarea citre Sfintul Maxim.” 5 Scolie: ,Acesta este egipteanul att dupa neam, cat si dupa so- cotinta si cu adevarat dusmanul adevirului.” 8 Doua manuscrise grecesti si traducerea latin adaugi aici urmi- toarea doxologie: ,$i sfantul intinzdndu-si iardsi mainile spre cer a zis: «Slava Tie, Fiule Unule-Nascut al lui Dumnezeu gi Cuvinte al Tatalui, Care intiresti si inteleptesti in cuvant, lucru gi fapt pe cei rigoniti si care suferd pentru Tine! Slava ‘Tie, Treime sfantd, ne- creat, flr inceput, fara sfarsit, neschimbat, nemuritoare, nestri cAcfoast, de o fing, mai presus de fiintf, neimpairtits, d&tatoare de viata si de lumin’, desavargitoare, Dumnezeul nostru, slava Tie, slava Tie, n&dejdea si mAntuirea tuturor eelor ce se inchind Tie in creding& ortodoxi!>” 4 Fragment privitor la cel de-al doilea proces al Sfintului Maxim sial tovardsilor sai in fata unui sinod la Constantinopol in mai~iunie (662 addugat ulterior drept epilog la textul Discutiei de copigti bizan- (el lipseste din traducerea latina). Despre acest sinod monote prezidat de Petru al Constantinopolului, de Macedonie al Antiohiei si de Teodor loctiitorul Alexandriei a vorbit in cursul sesiunii a 8-aa Sinodului VI Ecumenic (680-681) patriarhul monotelit Macarie al Antiohiei (Mansi XI, 357; tot aici e publicat gi textul care urmeazi: X1, 73-76). 166 ce i-au anatemizat gi afurisit pe cel intru sfinti Maxim, pe fericitul Anastasie, ucenicul Sau, pe preasfantul pap’ Mar- tin, pe sfantul Sofronie, patriarhul Ierusalimului si pe toti ortodocsii care cugeta la fel cu acestia, I-au adus gi pe celalalt fericit Anastasie si, lovindu-] cu aceleagi anateme gi ocatri, lau predat arhontilor (din senat] grdind asa: »Si tu, Anastasie, care ai imbracat haina intunecati a blestemului public al anatemelor, ai fost scos de sub ascultarea canonicd, ca unul ce ai fost deferit starii gheenei pe care ai ales-o. Ilustrul gi cinstitul sacru senat, instanta ju- ridic& prezent& impreun& cu noi, aplicdndu-ti, dup cum vor hotiri, pedepsele prevazute de legile politice [de stat] pentru blasfemiile si comportamentele tale tiranice att de mari.” 17. A treia sentinta impotriva lores »Prezentul sinod, cu impreun’-lucrarea preaputernicului Hristos, adevaratul Dumnezeul nostru, a hotirat canonic misurile ce trebuie luate impotriva voastri, Maxime, Anas- tasie si Anastasie; pentru ca s-a hotirat ca cele fptuite si grfite de voi fir evlavie si fie supuse asprelor pedepse ale legilor, macar c& nu exist pedeapst vrednic’ pentru ofen- sele si blasfemiile voastre. Lasindu-va pentru o mai mare pedeapsi dreptului Judecitor, si golind de valabilitate pentru viata [voastr’] prezenta rigoarea legilor, drept pentru care v-ati cAstigat dreptul de a rimfne in viat, hotiram pentru voi ca preaslivitul eparh, aici de fat, si vi ia indat la el in pretoriul siu de guvernator peste multi, s& va bat’ peste spate cu vine de bou, pe voi, pe Maxim, Anastasie gi Anastasie, dupa care va tiia din ridicind organul neinfrand- rii voastre, adic limba voastra blasfematoare, apoi va tia prin fier si nelegiuita voastri mn dreapt care a slujit, gandului vostru blasfemator. Dupi aceasta, plimbandu-va, lipsiti de aceste spurcate m&dulare ce va vor fi smulse, prin 35 Prima sentint& a fost cea de dup& procesul din 655 (Relatare 13), a doua cea de dupa discutia de la Rhegium din 656 (8 13), iar a treia cea de dupa procesul de la Constantinopol din 662. 167toate cele dowisprezece districte ale acestei Doamne a ora- selor [Constantinopol], va vor preda exilului vesnic si arestului perpetuu pentru tot timpul vietii care vi va mai fi rimas ca si vi plangeti riticirile blasfematorii ale blestemului pe care l-afi iscodit impotriva noastra si care s-a intors acum asupra capului vostru.” Ludndu-i deci eparhul si aplicdndu-le pedeapsa le-a tiiat madularele si plimbandu-i in jurul intregului Oras i-a exilat, surghiunindu-i in Lazica. 168 Epistola celui intru sfinti avva Maxim c&tre Anastasie Monahul+ (19 aprilie 658) Ieri, pe 18 ale lunii, care a fost sfanta injumatatire a Cincizecimii [18 aprilie 658], patriarhul [Petru] mi-a declarat zicind: + Epistula Maxim ad Anastasium monachum (CPG 7701 $i BHG 1232). Traducere dupi textul grec critic din CChSG 39, p. 160-164, c&. $i PG 90, 132A~133A; PL 129, 621-624. Sunt ultimele randuri pe care le avem de la Sfantul Maxim, care dobindesc astfel valoare de veritabil ,testament” spiritual. ,fn funie 657 moare papa Eugeniu I. Noul ales, Vitalian I, trimite legati la Constantinopol pentru a obtine acordul imperial pentru sfintirea sa. Acest gest conciliant este apre- ciat la curte intrucdt devanseaza dorintele imparatului amenintat de peste tot de arabi. El confirma alegerea papei si-i tri gate (un Evangheliar seri eu litere de aur) gio scrisoare in care evits orice formula aflata in litigiu. Dup& sfintirea sa, Vitalian I ii trimite patriarhului Petru al Constantinopolului o scrisoare, «synodika», in care fra a iesi din ortodoxia dioteliti definita la Lateran in 649, eviti si reia explicit condamnarea Typos-ului. Gratie acestor duble tceri echivoce, schisma este suprimata, iar numele papilor, iradiate incepand cu Honoriu, figureaza din nou in dipticele Constantinopo- lului. De acum nimic nu-i mai poate impiedica in vointa lor de a-i nimici pe Sfintul Maxim s{tovardsi! lui care sunt un repros viu pentru erezia bizantina si pentru diplomatica reticent mental a Rom: acd e un papa pe care ar trebui si-] blameze Sinodul VI Ecumenic {in 681, acesta nu e nefericitul Honoriu I, ingelat de Serghie intr-o chestiuine pe care o ignora, ci lagul Vitalian I care a trimis in deplin& cunostint de cauza.o «synodika» de comuniune patriarhului Petru care, fara a fi formal eretic (pentru c Typos-ul impunea doar tice- rea asupra dogmei vointelor), nu scosese din diptice numele pred cesorilor lui monoteliti, multumindu-se s adauge in urma papei Honoriu numele lui Vitalian, gi care-i tinea intemnitati pe Sfantul Maxim si pe tovarisii ui. Aceasta slabiciune a Romei fl incitd si-1 ‘convoace pe Sfantul Maxim pentru a-i smulge o adeziune la credinta, 169— De care Bisericd tii? De a Bizantului#? A Romei? A Antiohiei? A Alexandriei? A Ierusalimului? Iatd cd toate s-au unit acum impreuna cu eparhiile supuse lor. Deci, dacd fi de Biserica universala, uneste-te si tu, ca nu cumva t&ind tu acum o cale noua straind vietii, s& patesti ceea ce nu te astepti! C&rora le-am spus: — Fericind pe Petru pentru cele ce le-a marturisit frumos despre El [Mt 16, 171 Cel ce este Dumnezeul a toate a ardtat cd Biserict universalé [catolicii] este marturisirea dreapta si mantuitoare a credinfei in Els. ins vreau si aflu marturisirea pe baza céreia s-a facut unirea tuturor Bisericilor si, dacd e bine facut, nu mA voi instraina de ea. Siei au zis: — Macar eX nu avem poruned privitoare la aceasta, o vor spune ca si fii cu totul lipsit de orice pretext. Spunem dou’ lucrari din cauza diferentei lor si o singura lucrare din cauza unirii lors. monotelita pe care o prezinti ca find cea a pentarhiei patriarhale a Bisericii universale” (GaRricuES, ,Le Martyre”, p. 443-444). 2 De remareat faptul c& in fruntea listei pentarhiei patriarhatelor Petru (654~666) pune nu Roma, ci Constantinopolul. 1 Biserica se identifica in esenta ei ultima cu dreapta marturisire a credintei in Persoana divino-umani a lui Hristos dupa modelul marturisirii Apostolului Petru (Mt 16, 18). .Nu mai ramane din Biseric& — comenteazi A. RIOU — decat o definitie incandescentd, temelia ei este propria ei deconstructie pascal in martiriu” (Le Monde et Véglise.... p. 172). inerederea real manifestata de Sfantul Maxim in Biserica Romei se referd astfel in mod limpede mu la o harisma spe- ciald legata de scaunul sau episcopul ei, cat la Adevirul m&rturisirii dreptei credinte in Persoana divino-umang a lui Hristos care sustine interior intreaga Biseric& universali si mu poate fi privilegiul nici uunei Biserici locale. Cf. studiul exhaustiv ,La question de la primauté romaine” al lui J.-Ct. Larcut, Maxime le Confesseur, médiateur entre VOrient et 'Occident, Cerf, Paris, 1998, p. 125-201, care ofer rspunsul ortodox interpretarii apologetice a dominicanului J.-M. Gaxnicues, ,Le sens de la primauté romaine chez S. Maxime le Confesseur”, Istina 21 (1976), p. 6-24. 4 Aceast# expresie aratd cl hristologia Constantinopolului rima- nea pe o pozitie cripto-severiani exprimata in ,synodika” patriarhului Petru: dou vointe naturale devenite prin ‘unire o unica vointa 170 — Ziceti ca cele doud s-au facut una din cauza unirii, sau c& e alta pe lang acestea? — Nu, au zis, ci cele dou sunt una din cauza uniri — Ne indepartim de realitii, a zis el, plismuindu-ne o credinta lipsit de substanti si un Dumnezeu inexistent. Caci dac& le confundam pe cele doua din cauza unirii lor $i iardsi le impirtim in doud din cauza diferentei lor, atunci nu va exista nici o unitate, nici o dualitate de lucrari, deoarece atunci ele se suprima unele pe altele pururea i fac inactiv si cu totul inexistent pe Cei cdrora fi sunt inerente prin naturd. Fiindc& cea ce nu are nici o migcare nesupri- mabila din naturi si nu este schimbati si modificatd de nici o schimbare, este dup% Printi lipsit de orice fiinta, neavand o lucrare care si-1 caracterizeze in mod fiintial. Faceti deci ceea ce vi se pare pottivit, ca unii ce aveti puterea. — Ascult deci, au zis, stpanul fimpSratul] si patriarhul au hotirat ca, daca nu te supui, si fii anatemizat printr-un »Precept” [praikeptos] al papei Romei si s& suporti moartea hotarat’ de acestia. — Ceea ce a fost hotirat inainte de veci de Dumnezeu si primeasci acum in mine un sfarsit care s8-i aducd Lui slava cunoscuti de El mai inainte de veci, am rspuns eu auzind aceastas. ipostaticd. Denunfatd de Sfantul Maxim si de ucenicii lui (cf. mai jos Epistola lui Anastasie cXtre monaii din Cagliari [Sardinia] pistratd doar in latina), aceasta hristologie ambigu& este acum acceptat tacit de Vitalian I care intr in comuniune cu Constantinopolul hete- rodox sacrificindu-i pe mérturisitorii Ortodoxiei, pe Sfintii Maxim i cei doi Anastasie, Monahul si Apocrisiarul, asa cum ficuse mai inainte gi Eugeniu I cu papa Martin I. 5 ,Sfantul Maxim se gaseste singur, abandonat si de Roma, rene- gat de Biserica institutionala. In aceast suprema pirdsire, in fideli- tate supremd fata de credinta ortodoxa, el devine, in singuratatea lui Hristos de pe Cruce, Biserica intreagi a cArei pitimire fi méntuie pe cei plcdtosi. Accept «capitul» hotirat pentru El in Sfatul cel mai fnainte de veci al Dumnezeului Celui viu, scop eshatologic previzut dinainte de veacuri de Dumnezeu sub figura Mielului injunghiat (2 Ptr 1,20, text comentat in Raspunsuri editre Talasie 60). impli- neste astfel in moartea sa purificarea eshatologici a timpului siu Pentru a permite invierea lui la Sinodul VI Ecumenic” (A. Riow, op. cit. p.199). a7‘Ti-am ficut cunoscute cele declarate ca si le stii gi sf faci adaos de sugiciune gi cerere lui Dumnezeu, cu rugimintea de a face cunoscute acestea domnului nostru divin [papei] si sfinfilor nostri P&rinti de acolo [de la Roma] cei impreuni cuel, in interesul acestei cauze. Post-scriptum: Anastasie mi-a poruncit s& transcriu gi s& fac cunoscute voua, preasfintitilor, acestea pentru ca aflind de acestea si indltati toti o rugiciune comun’ Domnului pentru Mama noastra comuni, adicd pentru Biserica universala, si pentru noi, nevrednicii vostri slujitori, spre a intiri pe toti, inclu- siv gi pe noi, care persevertim in aceast credint’ ortodoxi care a fost proclamati in mod evlavios in ea de citre Sfintii Parinfi. Caci este mare team’ in intreaga lume, dat fiind ck aceast credinta este persecutati de toti deopotriva, dact nu ne va sta in ajutor prin harul Sau dup’ obicei Cel ce vine pururea in ajutor lsand cel putin in Roma cea veche © siménti de evlavie si confirmandu-ne astfel figiduinta Sa nemincinoasi fat de corifeul Apostolilor [Mt 16, 18]°. 6 ,Aceast& scrisoare ¢ ultimul apel cltre Roma al marturisirilor care, asuméndu-si personal pani la martiriu datoria lor intransmi- sibil& de a mérturisi credinta, nu se indoiesc de darul lui Dumnezeu cite Petru prin care scaunu! Romei va continua s& confirme Biseri- ca universal in credinta ortodox’. Strigitul de credint& lansat spre Biserica Romei are ceva sfagietor. Fara a trda credinta marturisita si Sinodul Lateran din 649, pe care Sfantul pap’ Agaton o va relua cu semetie in 680 in Tomos-ul siu dogmatic adresat Sinodului VI Eeumenic (unde a fost aclamat ca odinioari la Chaleedon Tomos-ul apei Leon I cu formula: «Petru a vorbit prin Agaton!»), Roma se dezintereseazi de soarta personal a Sfintului Maxim, a ucenicului acestuia gi a fostului ei apocrisiar (ultimul intemnitat de peste 15 ani), ‘cum se resemnase gi cu soarta tragicd a propriului ei pastor, sfantul papa Martin I, c&ruia i-a ales un succesor inaintea mortii lui si impotriva vointei exprese a celui ce era inci episcopul ei. De-a lungul drumului care-1 duce de la marturisire la martiriu, Sfantul Maxim {incarneazi in conduita sa fat de Roma adagiul ecleziologic: mereu cu Roma, niciodata contra Romei, uneori faré Roma. Numerosi au fost cei care, dup el, aveau s& faci aceeasi experient4” (GaRRIGUES, op. cit.,p. 445-446). a2 Valabil& pentru primul mileniu crestin, situatia avea si se schimbe ined incepand cu secolul IX, si mai ales din secolul XI, cind papa~ litatea romana, confiseat& de franco-germani, avea s& alunece tot mai evident pe o pant dogmatic& si ecleziald tot mai straina de Adevarul Traditiei patristice inlocuit cu dezvoltarile augustinismului si, ulterior, scolastici. In fata acestor evolutii ale Romei ce vor conduce la Marea Schisma din 1054, Biserica Ortodoxa va prefera de dragul Adevirului opozitia fatei de Roma; deci chiar si contra Ro- ‘mei edind este vorba de Adeveir — pozitie asumat deja profetic de ‘Sfantul Maxim in acest veritabil testament spiritual”. 173A aceluiasi sfant monah Anastasie, ucenicul sfantului avvA Maxim, catre comunitatea monahilor asezati in Cagliari (Sardinia) (mai 658) 1. Timpul ne opreste, impotriva dorinfei noastre, s vi scriem multe. Dar va vom face cunoscute, preasfintilor, toate intr-un singur cuvant. Cei ce sunt de cealalti parte nu vor ca fnvatétura Parintilor si fie stabilit’ printr-o definitie imuabil’, aga cum este potrivit in cel mai inalt grad unei mirturisiri, ci sunt impingi intr-o parte gi intr-alta de opinii alternante pe care chiar si numai a le enumera mi se pare un lucru oneros. in acest fel deci au fost purtati de la 2 Anastasti Monachi Epistula ad monachos Calaritanos (CPG 7725), pastrat& numai in traducerea latin neclard in céteva puncte a lui Anastasie Bibliotecarul, PL 90, 623-626 gi PG 90, 133-136. ‘Trad. dupa editia critic& din CChSG 39, p. 166-169. Prin intermediul ucenicului séu Anastasie Monahul, Sfantul Ma- xim adreseazi monahilor din Calaris (Cagliari, Sardinia), al carei episcop, Deusdedit, jucase un rol marcant la Sinodul Lateran din 649, aceasta scrisoare in care-i roaga si meargi cat mai repede la Roma i s& previn& clerul si poporul de aceast ultima versiune a hristo- logiei Constantinopolului sustinut& de patriarhul Petrus (654-665) si la care acestia i-au atras gi pe apocrisiarii Papei Vitalian I. Dac& Typos-ul din 647 era un document negativ care interzicea si se beascd de una sau douk vointe si lucrari in Hristos, noua pozitie dogmatic a bizantinilor era o traducere a lui in termeni pozitivi sustindnd cd in Hristos sunt atat doud vointe gi lucriri, cat si una singu- 14, deci trei vointe si lucrari! Denuntand inconsistenta acestei pozitii — care-i fusese reprogata lui insugi si pentru care se apirase intr-o scrisoare anterioar cdtre mon: din Sicilia (PG 91, 112-132) —, Sfantul Maxim cere prin intermediul ucenicului siu romanilor si raména fermi pe pozitia diofizita gi diotelita a Sinoadelor de Ja Chal- cedon si Lateran, refuzand orice fel de solutionare a controverselor printr-o acomodare politico-diplomatic&. 175cele inexistente la cele inconveniente, adic de la a nu spune nici o vointa, nici doua la a propovidui si doud si una, adic trei voinfe si lucrari in Unul gi Acelasi Hristos, cea ce n-a decretat nici un cuvant patristic, sinodal sau natural, gi nici macar furia ereticilor din vechime gi a celor ce e-au urmat n-a ajuns pani aici, stiind c& aceasta opinie e desart& si corupti de propriul ei viciu interior. 2. Caci dac& proprietiti diferite caracterizeazi in mod natural un compus alcituit din substante diferite, intrucdt diferenta naturilor nu este nicidecum suprimati de unire, ci mai degrabi proprietatea fiecirei naturi care concurge intr-o singura persoand sau unicd ipostasi ramane salv- gardaté, precum zice Sfantul Sinod de la Chalcedon, iar Cel ce este Dumnezeu din Dumnezeu Tatil si om din om, din Maica pururea Fecioara, este cunoscut ca fiind Acelasi att nascut dup naturi in mod necorporal si fri vreo cauz4, cat si nscut in mod corporal si pentru o cauzi, adic pentru méntuirea noastra, cum e atunci cu putinta ca una si aceeasi persoani, adic Unul gi Acelasi Hristos, Domnul ‘si Dumnezeul nostru, sé fie inchipuit printr-o alt& proprie- tate natural’, peste acestea dou’ care exist spre incredin- jarea celor din care, in care i care El este? 3. Daci insi aceleasi vointe si ucriri ale Lui care exist potrivit naturii sunt crezute printr-o alta, adic& printr-o a treia [voinf{ si lucrare] ca si prin dualitatea lor, atunci e necesar ca identitatea existentei s& fie cunoscuti prin identitatea ardtarii gi fiecare si fie identicd una cu doua, adici trei in fiecare, fie naturale, fie fiintiale. Dar, dupa ei, ele nu sunt naturale, ci ipostatice, si din aceast pricin’ ei fi adaugi fie trei fiinte, fie tot atatea ipostase, iar in conformitate cu acestea si trei proprietiti egale in numir cu acestea, adi- c& necreata, creati si nici una, nici alta [nici creat, nici necreata] adic& inexistenti — fiindc& inexistent este cea ce nu participa prin natura la nimic — astfel ineat dup’ ei prin identitatea pe care o au cu aceea, adicd cu a treia, sunt inexistente si cele dou naturi si cele dou’ vointe si lucrari naturale ale Lui. Dar dac& spun cf prin a treia nu e aceeasi [vointa si lucrare] in El, ci alta, afara de cele din care e cre- 176 zut a fi, atunci prin a treia profereazi aceeasi inexistenta despre El, ca Unul Care, fiind la mijloc intre ele, nu este nici una dintre ele, adica nici natura Sa necreata, nici fiinta si puterea Sa creat. Fiinded ei vor ca aceasta si fie sau ipostaticd, sau compust, sau ,teandric&” [divino-umani] sau unitiva prin aditie. Dar nu numai c& introduc aceast& pro- prietate inexistenta, pentru ci aceasta nu-L caracterizeazi dupa nimic din cele din care El este prin naturi, dar {I fac exterior gi fat de inrudirea natural’ pe care o are cu Dum- nezeu Tata si-L araté strain chiar si de proprietatea con- genitala pe care o are in comun cu Preacurata Sa Maici Fecioara, ca si cum n-ar avea vointa si lucrarea Lui com- usd sau ipostatic’, teandricd sau unitiva dup& nici unul din acestia [dupa Tatal si dup Maria]. Or El are intr-adevir din Tatal o voinfa si o lucrare fiinfial’ si divina, necompusi si fara obargie, iar din Maica Sa una creat si umand. 4- Apoi, dack dogmatizeaz4 o singura lucrare din cauza unitatii, atunci presupun c& naturile din care este El sunt divizate, ca si cum unitatea e cunoscuti prin luerare, nu prin ipostas, cum spun cea ce zic cei corupti de diviziune {nestorienii] inchipuindu-si c& aceastii lucrare e una rela- tional-afectuoasé. Ins ficand astfe! loc confuziei, ei inter- preteaz4 rau, potrivit lui Sever, aceast lucrare. ,teandri- c®”, sustinand c& ea inseamni o unici natura divind si uman, si nu dou potrivit unirii, si prin aceasta introduc pentru ei o natura divino-umand iar nu un Dumnezeu care S-a fécut om. Prevaizand parc’ aceasta, aratitorul celor dumnezeiesti Dionisie’, n-a zis c& aceast& ,lucrare” e ,uni- 8”, ci ci Hristos a venit la noi cu o lucrare divino-umand [.teandrici”] nous, nu aritind o energie disjunct de alta, ci pe amandoua unite conatural una prin alta si pentru alta, incredintand adevtrul celor din care, in care si care El este. $i, ca si vorbim cu Parintii, fiecare din ele este in comuniune cu cealalti, astfel eX patimirile Lui minunate sunt cunoscute fair’ nici o indoiali ca minuni adevarate prin improprierea intreagi a celor ficute de El in mod natural. * Bpistola 4; PG 3. 7Cici de Dumnezeu vestitorii nostri Périnti spun ci toate cele ce sunt ale naturii sunt si duble si adevarate si unite in El, Care este dublu in ce priveste natura, Nevrand si-si indrepte cuvantul lor dupa cel al Périntilor, ei au constrans pe apocrisiarii Romei celei vechi si consimté cu secta lor proprie si s& propovaduiasc& o lucrare si o energie peste cele doui existente, adicd [de fapt] trei vointe si lucrari in Unul si Acelasi Domn al nostru Iisus Hristos, amestecdnd un gust aseminator cu cel al pomului cunostintei, asa cum si oferd celor ce cauti o credinta aleituiti si din bine si din rit. 5. De aceea cu astfel de scrisori ii trimit si celui care i-a trimis (papei Vitalian). Deci pentru ci din aceast pricind lucrurile aproape intregii Biserici universale si apostolice a lui Dumnezeu sunt in mare primejdie, va rugim gi implordm pentru ea, barbati Preasfinti, si nu o treceti cu vederea in primejdie, ci s& 0 ajutati pe ea care se istoveste in furtuni, stiind cx dragostea care este in Duhul Sfant se naste in vremea necazurilor. $i, daca e cu putin, va rugim s& treceti cdt mai repede, ca pentru o alta pricind, la barbatii evlaviosi si tari ca piatra [cf. Mt 16, 18] ai Romei celei vechi si care sunt pururea impreuna cu voi ocrotitorii nostri si luptitori inflécdrati pentru adevar, si implorati-i cu glasuri rugitoare si lacrimi pentru toti crestinii, ca si dobaindeasc& plata de la Domnul pastrand pentru toti si pentru ei insisi credinta ortodoxa ‘fri noutatea recent inventati si neprimind si neaproband nimic afar de cele ce au fost definite de Preasfintii Parinti si de Sfintele Sinoade, ca prin emulatia acestui bun zel, continuand cu ajutorul lui Dumnezeu aceasti lucrare de maxima important, si-L aibi debitor, fie acum, fie in ziua judec&tii, pe Domnul pe Care L-au avut creditor in unele ca acestea si Care nu da nimic altceva decat pe Sine insusi, dar pe Sine insusi intreg, vou tuturor ca si acelora spre desfitari si odihn& vegnic’. Rugati-v lui Dumnezeu, fericitilor si inainte-mergatorilor apropierii noastre de Dum- nezeu, ca si noi si stim impotriva arienilor care continu& aici [la Constantinopol], intrucat noi suntem s&raci lipsiti si robii vostri nevrednici, 178 Documentele exilului Sfantului Maxim Marturisitorul si ucenicilor luiScrisoarea lui Anastasie Apocrisiarul c&tre Teodosie din Gangra? (665-666) [Prologul traducerii latine] Copie a scrisorii proprii a sfantului nostru parinte gi in- vatitor Anastasie, preotul si apocrisiarul de mare nume al Romei celei Vechi, noul marturisitor sau — ceea ce trebuie spus mai mult — mare luptitor si martir al adevirului, scrisi impreund cu marturisirile sfinte si silogismele de mai jos cu minunati iscusinti de insigi sfanta lui mani dreapti care i-a fost tiatt sau mai degraba cu putere gi har dumnezeiese dupi ce el insusi si parintii care au fost impreuna cu el in ticdlosul Bizan} au pitimit numai pentru cuvantul adevrului gi pentru ci n-au vrut sau, ca si vorbim mai adevrat, n-au putut si aib& comuniune cu ei in perfidia lor atat de public si in impietatea lor atat de ma- nifest8, potrivit sf’ntului si marelui in teologie Grigorie care, in Cuvantarea sa despre sine fnsugi gi impotriva aric nilor, spunea: ,Ce fiare n-au deziintuit asupra trupurilor + Anastasii Apocrisiarii epistola ad Theodosium Gangrensem (CPG 77333 si BHG 12334). Pastrata in originalul grec intr-un singur manuscris italo-grec: Vatic. gr. 1912 (secolul X), f. 108 v-109 v, dar care are o lacuna important& (§ 3-5) datoritd pierderii unei foi, la- cuni completata prin versiunea latin a lui Anastasie Bibliotecarul (PG 90, 171-178; PL 129, 659-664). Textul gree a fost editat pentru prima oari de R. Devrzesse in Analecta Bollandiana 73 (1955), P. 5-16. Traducere dupa ed. criticd P, ALLEN / B, NEIL, CChSG 39, 1999, p. 172-189. 181sfintilor fiinded unii si-au ficut publicd neomenia lor, acu- zindu-i doar de un singur lucru: de faptul c& nu cedau impietitii lor nici nu se intinau cu comuniunea [cu ei], fugind de ea ca de veninul unui sarpe fiinded vatmé nu trupul, ci intunecd insesi adancurile sufletului”, A fost trimis& din al treilea loc de exil, adic& din Lazica, lui Teodosie, preot si monah din Gangra, agezat in Sfanta Cetate a Hristosului nostru [Terusalim]. [Adresarea in textul grec original] Stipanului meu intru toate preasfintitului si preacinsti- tului de Dumnezeu pirinte duhovnicese si invititor Teo- dosie preotul, preamicul Anastasie din mila lui Dumnezeu preot si monah, rob al robilor lui Dumnezeu. S& fie predatit cu Dumnezeu in Sfanta Cetate a lui Hristos Dumnezeul nostru stipanului meu Teodosie, preotul din Gangra. 4. De Dumnezeu insuflata carte a Proverbelor ne porunceste si facem ,pomenirea dreptului cu laude” [Pr 10, 7]. Prin urmare, si eu preamicul, vrand s& fae prin prezentul cuvant pomenirea dreptilor acelora si mai cu seam a cu adevarat ,foarte marelui” Maxim — fiinde& acest lucru inseamni de cele mai multe ori numele Maxim —, neajun- giind si laud dupa vrednicie virtutea si cunoagterea lui, ca si martiriul stu pentru Hristos, am hotérat si insemnez prin aceast& scrisoare pentru voi cei cinstiti de Dumnezeu numai ceea ce, cum am aflat, doreati si stiti cel mai mult, si anume cdnd au adormit in Domnul fericitii aceia. 2. Va fac, agadar, cunoscut — trecdnd sub ticere aici din pricina multimii lor, a ineeputului cuvantului si a timpului nepotrivit, cele mai multe din lucrurile cumplite care au fost aduse asupra noastri — cf, ajungand noi in tara de Hristos iubitorilor lazi in ziua a opta a lunii junie, anul al s-lea al indictiei in care ne aflim [8 iunie 662], indata ne-au despartit unii de altii din ordinul celui care avea pe atunci autoritatea asupra celor de acolo, rpindu-ne pani * Cuvéntarea 33, 4; SC 318, p. 162-164. 182 la un ac gi 0 afi toate cate le aveam pentru nevoile cele mai necesare de la voi si de la iubitorii de Hristos de pe la voi. Tar pe acel dumnezeiese barbat, adici pe domnul awa Ma- xim, care nu putea sedea nici pe un dobitoe, nici pe o litier’ pentru c& zicea in neputint, impletind din ramuri un fel de targa I-au dus purtandu- pe ea si I-au inchis in castrul numit Schemaris*, aproape de neamul celor numiti alani; iar pe domnul avva Anastasie si pe mine picitosul, ur- candu-ne pe cai ne-au dus si inchis, pe acela in castrul numit Skotoris* din Apsilias, aproape de Abasgia, iar pe mine {n alt castru numit Bukolus din tinutul Mesimiana la hota- rele zigilor alani, castru pe care lundu-l alanii il tin in panire. Apoi, dupa putine zile luandu-ma pe mine si pe fericitul Anastasie din zisul castru, pe acela |-au trimis intr-un castru din tinutul numit Suania, desi era deja pe jumatate mort din pricina torturilor si chinurilor pe care le-am suportat in Bizant, dar si din pricina nevoilor si imprejurérilor henorocite in care am fost adusi aici. De aceea, la jumita- tea drumului, cum spun unii, sau, cum spun altii, de indat& ce a fost inchis tn castrul din Suania in care a fost trimis, a murit. Dedue agadar c& a adormit in Domnul in jurul zilei de 22 sau 24 iulie [662], fiindcd in ziua de 18 iulie din ordinul comandantului de atunci in locul numit Mukurisiss am fost adusi amandoi in mijlocul armatei iubitoare de Hristos, si acela, cum spuneam, era deja pe jumitate mort, si de atunci nu l-am mai vazut, cici indata pe el I-au trimis, cum s-a spus, in castrul din Suania, iar pe mine in castrul numit Thakyriaé aproape de Iberia. De unde presupun cf in jurul zilei de 22 sau 24 julie, anul al 5-lea al indictiei, a adormit in Domnul, precum s-a zis. 8 Fortireata Tsikhe-Muris in Lechkhumi lang Tsageri, Gruzia, unde in secolul XVII a existat o manistire cu hramul Sfantului Ma- xim, Identificarile toponimelor gruzine dup K. Kexe1tbze, ,Svedenia gruzinskih istotnikov o prepodobne Maksime Ispovednike”, Trudi Kieuskoi Duhounoi Akademii, 1912, p. 25-36. 4 Kodori, pe malul réului cu acelasi nume. s Intre rdurile Rioni si Ckhenistsqali. 6 Fortireata Takveri in defileul Lechkhumi. 1833. Iar martirului lui Hristos Dumnezeu, adied avvei Ma- xim, dus sub paza in castrul mai sus-pomenit, i s-a facut 0 vedenie dumnezeiasc’, si chemandu-i pe unii din cei care erau in castru le-a zis: ,.n ziua a 13~a a lunii august, anul al S:lea al indictiei in care suntem, in ziua a gaptea a sipti- ménii [= sambat& 13 august 662] ma va lua la El Domnul”; ceea ce s-a si ficut. Asadar, in ziua a 13-a a mai sus-zisei luni august, anul al 5-lea al indictiei, in ziua a saptea, Ii- sand cele de aici a plecat la Domnu! potrivit prorociei lui dumnezeiesti. Se cuvine ins s& vi facem aratat prin scrisori vou preasfintilor si prin voi tuturor sfinfilor care sunt acolo spre slava si lauda lui Dumnezeu Care face lucruri minunate intru sfinfii Sai si slaveste pomenirea celor care-L slivese [1 Rg 2, 30] in chip ortodox si sincer, gi o alt minune care se face de la Dumnezeu la sfantul lui mormént, minune pe care o vid gi despre care vorbese pan& acum cei care locuiesc in castrul acela gi in tinutul din jur si care a ajuns pani la urechile unora dintre cipetenii si mai-mari: si anume faptul ci in fiecare noapte trei ficlii luminoase lumineaza sfantul mormént al acelui sfant martir Maxim. Acestea le-am insemnat pe scurt despre acest vrednic de pomenire birbat si despre fericitul Anastasie, pentru voi cei cinstiti de Dumnezeu gi prin voi pentru orice sfanti Bisericd a lui Dumnezeu care petrece acolo in dreapta credint&, ca si voi cunosednd acestea si sliviti pe Dumnezeu Cel minunat intru Sfintii Lui [Ps 67, 36]. 4. In acelagi mod voi arita pe scurt si cele ce s-au in- témplat dupa acestea cu mine picitosul gi in care sunt acum. Cand am implinit doug luni fn mai sus-zisul eastru Thakyria, zicdnd in neputingA avand parte de foarte putini odihn’, comandantul de atunci m-a trimis iardgi in p&r- file Apsiliei si Mesimianei si fiu predat sub paz fn castrul Phusta’ si, ca si vorbesc scurt, sapte luni m-a dus si plim- bat prin toate tinuturile mai inainte-spuse gol si descult, pe jos gi chinuit de frig, de foame si de sete, vrand de fapt s& ma smulga si pe mine din aceast& viata. Dar Dumnezeu 7 Langa Sukhumi, 184 Care face toate prin pronia Sa mantuitoare, previzand nu stiu ce pentru mine smeritul, m-a p&strat pan’ acum in aceasti viati cu multe necazuri gi nenorociri. $i aga dup c&teva zile mai sus-zisul comandant a fost mutat de aici, iar cel care i-a urmat s-a aritat compatimitor pentru c& m-a adus lang casa lui aducdndu-ma inapoi din mai sus- pomenitul castru Phusta. Dupa un an ins, pus in migcare de lucrarea diavolului, m-a trimis iarsi in mai sus-zisul castru, Dar Dumnezeu Care iart& pe cei care-i iart pe altii [ef. Mt 7, 2 par.], in aceeasi zi in care m-a scos afard, a fost scos gi el afar de aici si surghiunit in tara iubitorilor de Hristos abasgi. $i primind sfat, de la iubitorii de Hristos care fusesera comandanti aici, si m& compitimeasci mai degraba decat si mi prigoneasca pe mine cel mai mic si si aud de la mine mai degraba rugiciuni decat suspine, i bitorii de Hristos comandanti ai Abasgiei au avat compitimire de mine smeritul, desi nu ma stiau, iar el le-a figiduit c& daca va iesi de acolo si va fi restabilit comandant, va face toate ce vor fi spre usurarea $i rAcorirea mea. Dupa putine zile, ajutat nu stiu de unde, a iesit iardsi gi si reprimit comandamentul, dar n-a transpus in fapti nimic din cele pe care le-a fgiduit lui Dumnezeu si jubitorilor de Hristos comandantii mai sus-zisi, Din contri, odatd sc&pat din mainile barbatilor, uitindu-si figiduintele, a poruncit si fiu luat din castrul Phusta si si fiu trimis in castrul Schemaris. 5. Dar pe cand mi duceam in mai sus-numitul castru, s-a intamplat ca el si fie iarisi scos afara si surghiunit in locul unde a fost mai inti. Dumnezeu ins a afajat Dubul Stu intr-un birbat ravnitor al binelui care avea in el in acelagi timp frica gi dragostea de Dumnezeu si care potrivit numelui [Grigorie] pe care-I purta avea 0 minte veghetoare potrivit lui Dumnezeu, si care imitand in pogoramant pe Dumnezeu sau pus in migcare de compitimire, m-a adus inapoi pe drumul de la mai sus-zisul castru Schemaris si m-a asezat ca la cinci mile distant de casa lui® piziti de 8 Zichachoris, potrivit ,Memorialului lui Teodor Spudeul" 2. 185,Dumnezeu, intr-un loc cu adevirat potrivit pentru monahi oferind din belgug cele de neaparat trebuinta si folos pentru trup. Pentru toate acestea Hristos, adevaratul Dumne- zeu, pentru rugiciunile Nasctoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria care L-a nascut dupi trup si ale tuturor sfintilor s&-1 ,acopere” impreund eu iubitii lui fii si cu vrednica de cinste si de laud& lor mam& ,de adunarea celor ce viclenesc, de multimea celor ce lucreazi firidelege” [Ps 63, 3], dandu-le mangaierea celor bune, ,ca avand totdeauna toati indestularea intru toate, si prisoseascd spre tot lucrul bun” [2 Co 9, 8] si si-i faci vrednici de sederea vii- toare de-a dreapta Lui [ef. Mt 25, 33-34] ca si auda acel glas dumnezeiese si bland: ,Veniti, binecuvantati Périntelui Meu gi mostenifi imparitia cea gititi voud de la intemeie- i strain am fost si M-ati primit” si celelalte (Mt 25, 34-35]. Amii 6. Va implor preasfintilor si cereti aceleasi lucruri pentru ei in rugiciunile voastre sfinte, mai ales cind va veti ruga in Sfintele gi cinstitele Locuri, cici vrednici sunt cei pentru care aduceti aceste rugiiciuni, pentru cd sunt fii adevarati ai sfintei (biserici] a Invierii lui Hristos Dumne- zeul nostru [din Ierusalim]. Caci am primit gi cinstit cu toati ravna si bucuria pe cel intru sfinti $tefan®, fiul fericitului preot Ioan care a fost pastritorul vaselor acelei preasfinte biserici, si i-am dat tot.sprijinul ca unui om ce fine intr-adevir de sfanta bisericd a invierii lui Hristos Dum- nezeul nostru atunci cind a venit in cAutarea mea. $i avand ajutorul acelora m-a gisit acel sfant Stefan, c&ruia si-i fac mili Domnul Dumnezeu dreptul judecdtor in ziua aceea, ca si celor care I-au trimis, c&ci a ficut cu adevirat lucrul unui evanghelist [2 Tim 4, 8. 5]. Caci ca un cal duhovnicese avand drept cilaret ureat pe el pe Dumnezeu Insusi, potrivit Scripturii care spune: ,Urednd pe caii Tai si ° Probabil episcopul palestinian Stefan al Dorei, sufletul rezistentei antimonotelite din Palestina dup moartea patriarhului Sofronie (638), refugiat la Roma, unde a luat parte la Sinodul Lateran (649), murind pe 1 ianuarie 665 in timpul vizitei pe care a fiicut-o in Lazica apocrisiarul Anastasie aflat in exil. 186 cilaria Ta e mantuitoare” [Ave 3, 8], a alergat prin toat Lazica, Apsilia si Abasgia, vestind fir teama atat cele ale adevarului, cat si cele ale inovatiei introduse mai apoi, si prezenta acestui barbat s-a facut pricini de folos gi mantuire pentru multi iar pentru mine de liniste si mangdiere, si de atunci numele rau pe care ni J-au impus adevaratii apostati de la adevar s-a risipit, iar adevarul s-a facut vadit multora. $i dup ce acesti oameni buni au fost indreptati prin venirea lui aici, de calendele lui ianuarie, anul al 8-lea al indictiei in care suntem [1 ianuarie 665] acel nobil birbat a adormit in Domnul Ja comandantul Abasgiei, si toti care I-au cunoscut s-au rugat pentru odihna lui ca pentru un sfant. 7. De aceea se cuvenea ca unii dintre voi, care iubiti pe Dumnezeu si avefi ravna pentru Dumnezeu cu pricepere [Rm 10, 2], s& vin’ si aici si sk dea marturie de cele ale adevarului si pentru adevar, ca astfel ortodoxia si se inta- Teasci mai mult, iar inovatia introdus& si fie combitutd maj amplu, dar si ca eu smeritul s& m& bucur de mangaiere si refacere, iar cei care vin si primeascé bund plat’ de la Hristos Dumnezeu pentru a Cirui cauzi au venit. Si, mai ales, fiinded au venit pani in Iberia, cum mi s-a spus, de ce n-au venit si aici? 8. Prin urmare, va implor preasfintilor, daca e cu putin’, si-mi trimiteti printr-un om credincios din cei care vin in Iberia cartea cu actele procedurilor canonice ale sfantului Sinod Apostolic intrunit in Roma veche [in 649] din p runca sfanti a sfantului martir si corifeu apostolic Martin, ca si devind evidente gi aici inc mai mult sfintele dogme ale Sfintilor Parinti si urdciunile ereticilor care au rasirit atat in vechime, cat gi acum. C&ci cei care-L prigonese fara dreptate pe Dumnezeu gi pe noi, fac far si vrea si acest lucru bun: exilandu-ne in diferite locuri si tinuturi fac O1 todoxia Sfintilor Parinti pe care o cinstim noi si se arate gi mai mult, iar cacodoxia lor si fie infierati si demascat in orice loc gi orice tinut, potrivit cu cele spuse de Sfantul Dio- nisie episcopul Atenei si martorul Adevérului: ,Dumnezeu stie riul ca bine si la El cauzele celor rele sunt puteri care 187fac binele”°. Caci este intr-adevar un bine ca ortodoxia patristica s& se arate si intareasca, iar cacodoxia ereticd si fie infierata si demascati, chiar dac acest lucru se face prin exiluri gi celelalte necazuri; fiindc’ aga s-a latit si intarit de Ja inceput cuvantul adevirului, iar cel al necredintei s-a micgorat si a dispirut in timp ce sfinfii profeti, apostoli gi dascali erau prigoniti, exilati si pitimeau celelalte lucruri cumplite. 9. Deci dac’, aga cum v-am rugat, impungi la inim& de Dumnezeu trimiteti sfinta carte, dacd aceia care o aduc vor s& vind aici, s& vind la prealudatul si de Dumnezeu pazitul patriciu gi cu ajutorul lui Dumnezeu magistru Grigorie, Iuand evident scrisoare citre el de la prealéudatul patriciu si strateg al Iberiei; daca ins nu vor si vind pani aici, si o dea zisului prealiudat strateg al Iberiei care trebuie si o trimita zisului nostru stipan si prealdudat patriciu si, cu ajutorul lui Dumnezeu, magistru Grigorie, ca ficdnd aceasta s& primiti de la Dumnezeul nostru plat bund pentru cei ce se vor folosi de ea. 10. Tar alaturi de aceast& scrisoare a mea cétre voi cei cinstiti de Dumnezeu gi prin voi pentru preasfanta Biseric& Ortodoxa, avefi acum gi un sul cu opt citate din Sfantul Hipolit" episcopul portului Romei si martir al lui Hristos Dumnezeu, ca si prin ele si puteti sti c& el vesteste aprins, fn acord cu tofi ceilalti Sfinti P&rinti, cele dou’ naturi si Tucriri ale Méntuitorului nostru lisus Hristos si denunti pe cei ce dogmatizeaz o singura lucrare si natura a divinitatii si umanitiii Lui ca pe unii care vestese astfel o schimbare, un amestec, 0 contopire gi o divizare a celor doui naturi ale Lui. Cutafi cu grija aceasti carte sfant& a Parin- telui nostru dupa suprascrierea pusi inaintea citatelor. Cici dac& o veti gisi, veti putea culege din ea multe marturii necesare despre cele doua naturi gi lucrari ale Mantui- torului nostru Hristos. Fiinded aceast& carte ni s-a adus in Bizant inainte de pitimirea noastra si, vrind noi s-o copiem *© Despre numele divine TV, 30; PG3, 729C. * PG 90, 178-188 gi PL 129, 665-674. 188 {n intregime, potrivnicii nostri venind peste noi pe neas- teptate cum le este obiceiul ne-au smuls-o hoteste si n-am ‘mai putut lua din ea decat aceste opt citate. 11. Nu voi zibovi si spun insi ceea ce mi-a sc&pat in mijlocul celor zise: cand mi s-a vestit de cel intru sfinti domn Stefan unirea gi intelegerea tuturor fcut acolo uni cu alfii si cu Dumnezeu printr-o marturisire ortodoxa, m-am umplut de veselie ca pentru Domnul, $i micar e& sunt picd- tos am iniltat si nu voi inceta s& inalt imne de multumire iubitorului de oameni Dumnezeu pentru un astfel si atat de mare bine, cerdnd ca ea si fie pazita pani la sfarsit spre slava iubirii Sale suprabune de oameni si méntuirea noastra. 12. Va imbratigez pe voi cinstitilor de Dumnezeu gi pe toti sfintii care sunt impreuna cu voi si prin voi toata sfanta Biseric& universala si apostolicd a lui Dumnezeu de acolo, cerdndu-va si mA pomeniti pe mine pic&tosul si inkintui- tul in sfintele voastre rugiciuni ctre Dumnezeu in Sfintele si veneratele Locuri, si si m& sprijiniti si mangaiati pe mie cel mai mic prin literele voastre cinstite si mult dorite mie sisi m& invredniciti, ,chiar dac& e un lucru indriznet a spune aceasta”, de vederea fetei voastre inainte si ies gi eu din aceast& via nenorociti gi cu multe intristéri. Nota: Sfantul nostru printe si martir Anastasie care a seris epistola aceasta a murit si el in luna octombrie, ziua 12, duminica, la ceasul al treilea, cind la Sfinta Liturghie se spunea ,Sfintele sfintilor”, anul 10 al indictiei [11 octombrie 666]. * GRIGORIE DIN NAZIANZ, Cuvdintarea 40, SC 358, P. 304, 189Memorialul lui Teodor Spudeul: (668-669) [Prologul traducerii latine] Nott sau memorial pentru cei care cu dorinfa si zel dumnezeiese vor si citeasc& pe scurt cele cunoscute putinora, adic& aritind impreund cu luptele lor si cate exiluri si in ce locuri si in ce timp au suferit martirul, precum si ziua plecarii si infatisarii cu credinfa la Dumnezeu a sfintilor gi de Dumnezeu purtitorilor nostri parinti si invatitori, a noilor m&rturisitori si marilor martiri cu adevarat, mai cu seam a [lui Anastasie Apocrisiarul] cel care a scris cu degetul lui Dumnezeu scrisoarea pus mai sus, in care a insemnat, cum s-a spus mai sus, ziua celor ce au murit inaintea lui, adici a lui Maxim gi a ucenicului séu Anastasie [Monahul], dar despre el si despre fratii lui, Teodor gi Eupropie, n-a scris nimeni; cum pe eft stiu nici un document sau om n-a scris ceva nici despre luptele lui Martin, preasfanntul si preaapostolicul pap& si martir, care are int- ietate fata de orice demnitate preoteascd de sub cer, nici despre ale altor cdtorva despre care nu face mentiune epistola de fafa. * Hypomnesticum sau Commemoratio Theodori Spudaei (CPG 7968 si BHG 2261), cunoscut mai ales in traducerea latina a lui Anastasie Bibliotecarul (PG 90, 193-202 si PL 129, 681-690), a fost editat de Epifanovici (1917) si Devreesse (Analecta Bollandiana 53 [i935], p. 49-80). Traducerea s-a facut dup& editia critica P. Allen / B. Neil, CChSG 39, 1999, p. 196-227. 191[Prologul adéugat ulterior la textul gree original] Istorie pe scurt. Cele ficute impotriva fericitului Martin papa Romei, a cuviosului Maxim gi a celor impreuni cu el in anul 6118 de la crearea lumii [610 de la Nasterea lui Hristos] sau putin mai tarziu, pe cand cu ingiduinta lui Dumnezeu impiratea Heraclie [610-641] — c&ci st& scris {in cartea lui Iov: ,Voi da imparat un om fitarnic pentru indaratnicia poporului [Jov 34, 30] — si pe scaunul arhie- resc al Constantinopolului sedea Serghie [610-638], a pri mit loc si se introduc’ erezia monoteliilor care s-a intins aproape 60 de ani; cici descendentii lui care au st&panit prin succesiune impiratia si erezia s-au intins afland pa- gune ca o cangrena [2 Tim 2, 17]. Dintre ei a rasarit un imparat cu numele Constantin, iar unii spun ci se numea Constans [641-668], pe care unii l-au numit Pogonatul [birbosul] fiinde% avea o barba lung’. Devenind si el posedat de aceasti erezie, a facut un Typos [647-648] plin de blasfemie pe care I-a afigat in exonartexul sfintei Mari Biserici a lui Dumnezeu din Constantinopol si care confirma erezia blasfematoare a monotelitilor. Dar a primit pedeapsi dreapt cici, plecdnd din Constantinopol vrand si se duck la Roma, a ajuns [in 662] pan& in Sicilia, si aici pe cand zAbovea in baie a fost omorat [in 668] de un slujitor care a prins prilejul potrivit. Acestea s-au intamplat mai tArziu. Dar s& ne intoarcem la scopul nostru. Deci Martin, de cuvioasi pomenire, ajungand [in 649] intai- st&titorul Romei celei Vechi si fiind impreuna cu el gi cel de evlavioas pomenire Maxim si ucenicul siu Anastasie, a ficut in Roma un Sinod din birbati sfintiti si ortodocsi i a anatemizat mai sus-zisul impios Typos. Deci Constans n-a suportat c& s-au facut acestea, ci mai inti? l-a inchis intr-o cetituie pe cuviosul Maxim si pe ucenicul su si, vazand dupa multe anchete ci rman fn ortodoxie, a poruncit si fie exilati in Tracia, in oragele Bizya gi Perberis. Dar acelasi * Inexact; arestarea si procesul lui Maxim si Anastasie Monahul a avut loc in 655, dupa cel al papei Martin. 192 Constans i-a tarat iarisi la el ca un garpe, si find ei anche- tati, acegtia l-au demascat mult mai mult pe el si pe cei impreund cu el. Iar el cuprins de nebunie le-a t&iat mainile si limbile si i-a trimis in exil in Lazica. $i posedat de riutate a scris exarhului Ravennei, iar [in iunie 653] acesta a trimis armata la Roma si a pus mana pe vestitul Martin si l-a adus la Constantinopol. $i inchizandu-l gi ficdndu-i multe supariri, a condamnat si fie trimis in Cherson, dup cum ne invafé un anume Teodor [Spudeul] care a compus pentru aceasti dumnezeiasc& adunare o scriere care sun aga: 1. Cei care citese copia sfintei scrisori a sfantului barbat [Anastasie Apocrisiarul citre Teodor] pus’ aici mai sus trebuie si-i creada in chip sigur pe cei ce asculti de Dumne- zeu Care cerceteaza inimile si rarunchii [Ps 7,10], pentru c& in ea s-a transcris, martor al adevarului fiind Domnul, din insti scrisoarea scrisi de el sau, mai adevarat spus, scris& printr-o minune uimitoare de degetul lui Dumnezeu, adica din insasi scrisoarea sfantului nostru parinte gi inva- tator domnul avva Anastasie, preotul si apocrisiarul orasului cu mare nume al Romei celei Vechi, care a fost cu adevarat un mare luptitor si un nou marturisitor si martor al adevairului, fiind scris& de el — dup ce a pitimit in Bizant, cum s-a spus, impreuna cu Maxim, tovarigul stu de lupti si cu adevarat iubitor de intelepciune sau, mai bine zis, infeleptit de Dumnezeu, si foarte mare tovariig de martiriu pentru Hristos adeviratul Dumnezeul si Mantuitorul nostru, adic& li s-au t&iat cinstitele, sfintele si cu adevarat de Dumnezeu miscatele lor limbi si maini, impreuna cu biti si torturi foarte amarnice, cu curgere de singe si parada in tot oragul, cea ce n-a suferit vreodati nici cineva care era cu adevarat ficitor de lucruri rusinoase; si dack Dumnezeu Care Singur a adus toate de la nefiinta la fiinta si invie morti [Rm 4, 17] nu i-ar fi pazit spre rusinarea celor potrivnici dintr-o asemenea cruzime si curgere de singe, fiindea nu li s-a ing&duit o cauterizare ca de obicei sau ceva care s& strngi mainile si limbile t&iate pentru incetarea curgerii sAngelui, ei si-ar fi dat inc de atunci cu adevarat 193sfintele si fericitele lor suflete doritului lor Dumnezeu; iar pe toate acestea cu adevarat atotintinatii si atotticdlosii apostati ai adevirului li le-au facut pentru nici un alt motiv decat numai din pricina prearelei cu adevarat invidii pe care demonul, obarsia rdului, a sédit-o in ei ca si in iudeii asem{natori lor, pentru cA nu s-au putut opune nici putin intelepciunii diruite lor in chip vrednic de Dumnezeu pentru apirarea adevarului real, iar acestia nu voiau si aibé comuniune cu ei in impietatea si ateismul lor public —, fiind deci seris& de el cu insisi sfanta lui mana dreapta thiat’, adic numai cu ciotul, cu alte cuvinte fara palma gi degete, printr-un mestesug uimitor, adic& legind de ciot doua betigase subtiri sau, mai bine zis, ca si vorbim mai adevirat, cu o putere si un har dumnezeiesc, aga cum a gi grit in chip cu totul neimpiedicat si neoprit cu o limba cu adevirat dumnezeiasc’ si nevaizut, desi fi fusese taiata din insigi ridacina ei dinduntru, cum ne-a povestit cu jura- minte infricositoare Labarnikios patriciul Lazicii care prin economia lui Dumnezeu a fost martor ocular la aceasta, mé&car c& n-a crezut in natura uimitoare a acestei minuni. {nc& si Teodor, prim-secretarul prefectului pretoriului Con- stantinopolului ne-a relatat gi el inaintea lui aceasta cu jurdminte infricositoare, fiind cunosctor al sfintelor lor pitimiri ca unul care era stipan si supraveghetor peste unele ca acestea, slivind si mulumind lui Dumnezeu pentru o astfel de minune gi pentru birbiitia lor cu bun in- drézneala, e&ci ca un cine sau un cerb din pricina unei mari alergiii, a setei sau arsitei, aga si-au intins si predat limbile ca si mainile lor, desi Sfantul Maxim era foarte mie de statura si neputincios cu trupul, cum este evident pentru toti. De aceea, izbiti de o astfel de si atat de mare dis- ponibilitate din partea sfintilor, potrivnicii care erau atot- ri induntrul lor si cu adevarat neoameni, ca niste fiare silbatice, le-au retezat cu atét mai mult. 2. Dar nu numai aceasti scrisoare a fost scris& de el [Anastasie] asa, ci gi alte multe cirti si tomuri cu luerdrile lor gi sfintele lor scrieri, pe care nu numai cA prin purtarea de grij& a lui Dumnezeu le-am vazut cu ochii nostri, dar 194 prin harul lui Dumnezeu ne-am invrednicit potrivit po- runcii lui [Anastasie] si le mostenim in parte, si ele fiind scrise cu aceeasi metoda si mand, sau mai adevarat cu degetul lui Dumnezeu ca la marele Moise [Js 31, 18] cu purtarea de griji si conlucrarea atotputernicului, iubitorului de bine si iubitorului de oameni Dumnezeu, Singurul Care face minuni mari intru sfintii Lui [Ps 135, 4; 67, 36] si-i slaveste cu adevarat pe cei care-L shivese [1 Rg 2, 30] ne- clintit cu lucrul, cu cuvantul gi cu adevarul; fiind serise pe cand petrecea in ultimul sau al treilea séu exil in Lazica, in castrul numit Thusumis agezat deasupra tinutului Mochoes, la capatul Apsiliei, la risdrit de marea Pontului [Marea Neagra], chiar la picioarele muntilor Caucaz, aproape de tara iubitorilor de Hristos abasgi si de neamul alanilor, ca la cinci mile de satul Zichachoris, adic’ de prima casi a lui Grigorie patricful si magistrul cu adevirat iubitor de Hristos al acestei fri a lazilor, de care s-a ficut bund pomenire in acea scrisoare, dup ce din ordinul comandatilor ticdlosi de pani la el de acolo a fost strimutat cu forta de sapte ori in acest al treilea exil in locuri anevoioase si in necazuri multe, iar in zisul castru Thusumis a adormit in Domnul, luptand lupta cea buna, pizind credinta cu adevarat ortodoxa si stivarsind alergarea martiriului (2 Tim 4, 7] in luna octombrie ziua 11, duminici, ceasul al treilea, cand la Sfanta Liturghie se spunea ,Sfintele sfintilor”, in anul al 10-Iea al indictiei [11 octombrie 666], dupa ce el insusi a spus mai dinainte ziua sfintei lui odihne unora care fuseser& la el cu trei luni inainte, ficdnd cu conluerarea preasfantului gi atoatelucritorului Duh multe alte minuni acolo si in celelalte dou exiluri ale lui, la Trapezunt® si in Mesembria‘, intorcdndu-i gi luminandu-i cu adevarat pe multi. Umblind in aceasta sfaint4, atotfericit’, cu multe sudori si purt&toare de cunun’ mirturisire si martiriu al lor, zisul sfant Anas- tasie preotul si apocrisiarul a implinit doutzeci de ani, din 8 Azi Trabzon, Turcia, port la extremitatea de est a coastei de sud a Marii Negre. 4Azi Nessebar, Bulgaria, port pe coasta de vest a Marii Negre. 195,anul al 6-lea al indictiei trecute [647-648] pan in anul al 1o-lea al indictiei de fata [666], in toate cele trei exiluri a lui de care s-a vorbit mai inainte, in diferite strimutiri, necazuri, nevoi si nenorociri nu mici si nu putine. 3. Iar ucenicii lui, Teodor si Euprepie, frafi cu adevirat si sfinti, fii ai lui Plutinus preafericitul brutar imperial — adic peste toti brutarii publici care distribuie ratiile de gréu tuturor girzilor imperiale — care erau impodobiti cu mult bogatie si diferite demnitati, dar si cu virtuti dumnezeiesti si cu fecioria mai mare decat toate, prin care, pe c&t socot, s-au invrednicit s& fie cinstifi cu atitea lupte gi cununi pentru Hristos ca unii neprih&niti si ,curati cu inima, cf aceia vor vedea pe Dumnezeu” [Mt 5, 8], acestia deci, dupa primul exil la Trapezunt al povstuitorului lor si al nostru, unde au facut multe milostenii si rodiri, vrand si fuga la Roma, au fost gi ei retinuti indat in aceeasi pri- goanii langa Abydos din acelasi singur motiv, fiinde& n-au vrut si se intineze impreund cu ei de impietatea ardtati in atotspurcatul si cu totul ateul Typos imperial ficut la sugestia celor din Biserica Constantinopolului, si confiscandu- li-se toata averea pe care o aveau gi luandu-li-se demniti- file, primind de la prefect bice de moarte au fost exilati in Chersoné, $i acolo fiind separati cu forja unul de celilalt i repartizati in castrele neamurilor pigane care erau pe acolo, fratele cel mai tnar, adic cel numit in chip potrivit Euprepie, find cu adevarat ,cu bund distinctie” intre toti, implinind noua ani in aceasta lupta iubitoare de Dumne- zeu s-a dus la Domnul in luna octombrie, ziua 26, anul al 14-lea al indictiei [26 octombrie 655], iar celilalt care e primul frate gi a fost dupa vrednicie numit de c&tre Dom- nul Teodor, adicd ,dar al lui Dumnezeu”, petrecind din acelasi al 6-lea an al indictiei trecute [647-648] si pana in al 10-lea al indictiei fn care ne aflim [666], adic& pan’ la sfanta adormire in Domnul a preasfantului pirinte gi po- vatuitor al lor si al nostru Anastasie preotul, cum s-a spus, fiind ei cu adevarat vrednici de mili si orfani din pricina 5 Colonie greaca antici in Crimeea, lang& actualul Sevastopol. 196 unei att de mari raritati si lipse a cuvantului adevarului gi a hranei duhovnicesti, fiinde& acum gi nu altedndva se im- plineste cuvantul spus de Domnul despre cumplitele zile de pe urma, cdnd va fi ,nu foame de paine, nici sete de ap, ci foame de ascultarea cuvantului Domnului” [Am 8, 11], acest Teodor, agadar, petrece acum al doudzecilea an stiruind in intreceri, in sudori gi pe pistele de antrenament in acelasi exil din Cherson. 4. Acest zis frate mai mare Teodor a socotit Iucru vrednic si ne dea mai multe lucrari ale sfintilor scrise cu mana sa atunci cand ne-am dus acolo si-I vizitm gi s& ne inchinam atat lui, ct si celui de atotcinstiti pomenire Martin, corifeul si pap’ ecumenic si mare martir al adevarului. 5. El ne-a povestit si multe minuni fiicute de acesta acolo impreund cu necazurile insuportabile venite peste ei, daruindu-ne si o parte din stergarul sau batista lsat lor de sfantul si una din cizmele lui, pe care nici un alt om nu le poart& decat numai sfantul papa al Romei. Pentru c& si el fusese exilat acolo dupa ce a suferit lucruri cumplite fiind trimis de la Roma [la Constantinopol], unde s-a predat dorind si poftind foarte tare martiriul pentru Hristos ca un imitator si urmag al sfantului corifeu al Apostolilor Petru, att pe corabie, cat si in Bizant, si asa a fost batut la pa- mént de dusmanii lui Dumnezeu, demni de parintele lor diavolul [In 8, 44], a fost dezbracat de haine, i s-au pus fiare si lanturi grele in jurul sfantului séu grumaz si a celorlalte cinstite madulare ale lui, dupa care cu aceleasi fiare pe el a fost purtat de paradi toatl strada de mifloc de la palat pani la prefectul pretoriului, fiind legat de ,vigloma- gistru” adic& de primul cilau care umbla inainte cu sabia scoas& ca si-| taie madular cu m&dular. Acest lucru a fost hotarat si ingaduit de tictlosul sakellar ,bukoleon” [taur- Jeu}®, numit pe drept cuvant cu numele unei fiare insetate de sange, ca unul care are fapte pline de silbitticie ficute cu stiinta si avizul imparatului Constantin care, la instigarea © Porecla data sakellarului, care se numea probabil Leon, pentru a-i sublinia eruzimea. 197ticdlosului Pavel, care a fost intai-stititorul Constantino- polului, impreuna cu Grigorie eunucul gi prefectul acestui orag pe drept cuvant nenorocit, a ficut $i zisul atotintinat gi atotpreartiu Typos. $i acest Iucru [executia papei Martin] care s-ar fi $i ficut de era dupi révna cu bund indrzneali si intentia lui, dacd interventia iubitorului de oameni si preabunului Dumnezeu nu i-ar fi retinut pe potrivnici fie pentru c& se rusinau de vitejia lui foarte viguroasi — cici se stie c& de multe ori chiar gi tiranii cruzi si neomenosi patese acest lucru, chiar daci sunt foarte neinduritori si cruzi potrivit lui satan care lucreaz in ei —, fie pentru ch aveau pict pe martirjul lui ca acel Tulian cel nebun dupa idoli si apostat [361-363] asemenea lor, care era vestit si intr-adevar infelept in cele rele, fie printr-un lucru mai bun si cunoscut numai lui Dumnezeu Care randuieste toate spre folos, si Care l-a pazit printr-o purtare de grij nesfar- sit’ si mespusi. Deci ficdnd el 180 de zile in dou temnite, atat in arestul girzilor, cat si in inchisoarea prefectului, in mult necaz. si foarte grea neputinti, toatd lupta lui durdnd trei ani sau mai bine, precum am putut cunoaste de la cele scrise despre el si atat de la soldatii romani, cat si de la oamenii lui, care cu multe torturi au fost exilati in diferite locuri, a adormit si el in Domnul dupa ce a luminat in sinod cu dogme atotsfinte si adevirate slivita Biseric& una si unica, sffnti, universala i apostolic a lui Dumnezeu, in- tarind sfintele si atotevlavioasele dogme ale sfintelor Cinci Sinoade Ecumenice, ale celui de la Niceea [325], de la Constantinopol [380], de la Efes primul [431], de la Chal- cedon [451] si iarasi de la Constantinopol [553] pe vremea ‘impératiei lui Tustinian, si ale tuturor sfintilor, de Dumne- zeu inteleptitilor gi intaritilor nostri Parinti si adevaratilor nostri Dascili, cum cei ce vor si citeascd cu evlavie vor gisi in sfintele acte ale sfantului si atotevlaviosului Sinod apostolic reunit de el in Roma [Lateran, 649], trimitiindu-le in tot locul gi in orice tara, aratdnd si propovduind cu in- flicdrare adevirul si dezviluind si infierand in chip foarte infelept cele de rugine ale potrivnicilor, si luptand lupta cea bund [2 Tim 4, 7] mult doritd de el, s-a dus cu mult 198 veselie la Domnul dorit pentru Care si-a varsat si singele Tui in luna septembrie, ziua 16, in al 14-Iea an al indictiei [26 septembrie 655], in ziua in care se sivargeste in fiecare an atotcinstita pomenire a aparatoarei cu multe lupte a dreptei credinte si a neprihinitei fecioare si martire Eufe- mia”, fiind depus in raclele sfintilor in atotvenerata cas& a preasfintei, preacuratei, atotliudatei si plinei de har Sti- panei noastre, ca una care este in sens propriu prin fire in chip nemilos si adevarat Nascitoare de Dumnezeu si Pu- rurea Fecioar’ Maria, numit Vlahernifa, in afara zidurilor ca la un stadiu de acel binecuvantat orag Cherson. in ace~ eagi sfant& casi odihneste si pomenitul sfant Euprepie, aproape de pistorul a toatd lumea si invatitorul lui adevarat care a implinit cu fapta cuvantul Evangheliei: ,PAstorul cel bun isi pune viata pentru oile lui” [Jn 10, 10]. 6. lar sfaintul, vestitul, atotexcelentul si atotinfeleptul mare apiritor al adevirului impreund cu ei si martir ,foarte marele” Maxim — c&ci, aga cum s-a aritat mai inainte, aceasta inseamni in limba romanilor numele Maxim —, al crui sfant mormant izvoriste in fiecare noapte lumini din ziua in care a adormit $i pind acum, luminand mereu tuturor gi aritind indrizneala lui la Dumnezeu, cum arati scrisoarea de mai inainte si cum am auzit noi insine de la multi comandanti si locuitori de acolo, care ne-au vestit cu indrizneala si cu jurdminte aceast minune cu adevarat uuimitoare si care au vizut cu ochii lor acest Iuera — intre care unul este insusi comitele Mistrian din acelasi castru Schemaris care, fiind de veghe cu soldatii sti, a vizut aceste Iumini nu o dati, nu de doua ori, ci de multe ori gi a vestit tuturor cel dintai in chip aratat acest lueru —, noi ingine neputind ajunge acolo din pricina dificultitii acelui munte, adic a varfului Caucazului, fiinde’ nu este munte mai inalt 7 Sinodul de la Chalcedon (451) s-a tinut in biserica de aici cu hramul Sfintei Mucenite Eufemia, ale c&ret moaste se aflau acolo. Sfanta Eufemia, prézmuit& azi pe 16 septembrie, era priznuit dup martirologiul ieronimian si sacramentarul gelasian pe 13 aprilie, dati la care fixeaz moartea papei Martin I succinta ,Viata greack’ editati de P, Pzerens, Analecta Bollandiana 51 (1933), P. 261 $1249. 199pe pamént, si a anotimpului de iam’, ined si din pricina tulburérii fcute atunci intre neamurile din partile acelea; Sfantul Maxim deci s-a mutat la fmp&ratia cea cereasch impreuna cu Anastasie [Monahul] ucenicul séu, dupa ce incepand din anul al 11-Iea al indictiei trecute [652-653] a petrecut in chip asemanitor zece ani in trei exiluri, in Bizya, in Perberis din tinutul Traciei si in zisa Lazica, in multe zdrobiri gi nevoi atroce si in lupte de acest fel, sia adormit, precum s-a zis, in luna august, ziua 13, anul al 5-lea al indictiei [13 august 662], prezicandu-si din desco- perire dumnezeiasc& adormirea cu 15 zile inainte, cum sti scris mai sus, iar sfantul siu martiriu pentru adevar in Hristos Dumnezeul nostru cu destui ani inainte; iar ucenicul su Anastasie [Monahul] a adormit in luna iulie, ziua 24, a aceluiasi an al indictiei [24 iulie 662). 7. Din acest al treilea exil al lor, adic& din Lazica, ni s-a trimis, asadar, aceasta preasfantA scrisoare pus’ mai inainte si scristi de mana lui [Anastasie Apocrisiarul] sau, mai bine zis, gravata de Dumnezeu impreunii cu citatele si silo- sismele de Dumnezeu griitoare puse sub ea; scrisoare pe care o avem in posesie impreuni cu dispozitivul predat de Dumnezeu cu care a scris-o, si anume cu cele doua sfinte betigase de lemn, precum si cu celelalte cérti si tomuri serise cu mana sa dupa patima lor, precum gi cu multele lui luer&ri gi scrieri scrise cu mana lui inainte de patim’, ca pe niste vase si relicve cu adevirat sacre si sfinte. Aceast sfantd scrisoare ne-a fost dati nou, cu adevarat foarte micilor Teodosie si Teodor, frati buni si adevarati, si monahi smeriti si pacdtosi, prin intermediul avvei Grigorie egumenul ministirii Sfantul Ioan Boteztorul din tinutul albanilor numit& Betararus®, in sfanta biserica a invierii lui Hristos Dumnezeul nostru [din Ierusalim], in luna august, ziua 20, anul al 11-Iea al indictiei, manistire pe lings care am trecut cand ne-am intors din de multe ori zisul tinut al lazilor, unde ne-am dus, desi eram neputinciosi, ° PG 90, 178-188, 182-194; PL 129, 665-674, 673-680. ° In nord-estul Armeniei gi estul Gruziei, aproape de Marea Caspi 200 straci si nevrednici, si-i vizitim dupa obiceiul nostru nu numai din pricina greutStii slujirii cuvantului [FA 6, 4] puse peste noi prin porunca scrisi a pomenitului sfant corifeu apostolic papa Martin, atunci cand ne-am dus personal Ia el in acelagi Orag cu mare nume [Roma] punand in mana lui o certificare privitoare la dogmele cu adevarat evlavioase {intirite de el printr-un Sinod, ci si pentru c& ne-a poruncit acest Iucru sub ochii nostri dupa ce au fost gisiti vinovati si p&timeau in Bizant in arestul prefectului pretoriului numit Diomede, din care i-am insotit in cel de-al treilea loc de exil al lor, in diferite randuri mentionata Lazica, invrednicindu-ne sé le slujim in restul exilurilor si detentiilor lor, {in osteneli, necazuri si nenorociri nu putine, dupa putinta noastri — cu conluerarea lui Dumnezeu gi rugiciunile lor primite de Dumnezeu, find scosi de multe ori din mainile nelegiuite ale necredinciosilor, din primejdiile marii gi alte diferite ispite — din straca danie pirinteasc& pe care 0 aveam, ca pentru Domnul, sau mai adevarat spus din darul lui Dumnezeu si de la strini; ne-am invrednicit si slujim $i celorlalti luptitori si martiri impreund cu ei gi si fim martori oculari ai stigmatelor si p&timirilor lor pentru Hristos adevaratul Dumnezeul nostra, ined gi s& auzim noi insine invaitatura lor cu adevarat inteleptit’ de Dumnezeu si m&ntuitoare pe end se aflau ei in incercairi, sx ne desf- ‘tim de rugiciunile lor ascultate de Dumnezeu gi cu adevirat bineprimite si si primim din mainile lor unele din hainele care au fost rupte pe ei in timpul pitimirii lor impreund cu bandajele care au fost infigurate pentru vindecare in jurul sfintelor lor maini tAiate, sfintite gi inrosite de ci stitul lor singe. Nu fra un scop, pe edt socot, am hotirat s&-i leg si s3-i pomenim pe amandoi impreuni, ci pentru c& au devenit unul gi acelagi lucru in Iupta lor pentru cu adevarat sfanta credint& ortodoxa si in legitura picii [Ef 4, 3] si a iubirii dumnezeiesti, fiindcd restul multimii nesfargite a celor care au dat mrturie pe fat gi in ascuns prin diferite b&tai si necazuri in zisa persecutie cu anevoie de suportat si de indurat — aceste pedepse gi pigubiri aplicandu-li-se in chip iscusit si viclean chipurile nu pen- 201tru credint{, ci din alte pretexte pentru ca si-i prind’i mai usor in ingeliciune pe cei mai simpli — fi lism pe seama lui Dumnezeu Cunoscitorul inimilor [Sus 42] Singurul Care {i stie in mod exact céfi sunt si cauza pentru care au sufe- Tit, precum si celor iubitori de osteneali. 8. Pentru tofi acestia cerem si va rugim pe voi toti care cititi in adevair aceste lucruri care tin realmente de adevar, ca si cum am fi de fat& si v-am c&dea la picioare, ple- candu-ne impreuna cu genunchii trupesti si genunchiul inimii noastre in simtirea inimii si lacrimi, mai intdi ca si fie intru toate o iertare pentru nimienicia si nestiinta noastri spre incredinfarea gi asigurarea celor cu adevarat credinciosi care primese cu credintA unele ca acestea si pentru ca uitarea si nu acopere cu timpul asemenea si atat de mari sfinte lupte din pricina faptului cA doar foarte putini si rari le stiu intocmai; fiinde’, dup cum s-a spus, noi n-am. indrznit si asternem in scris acestea ca pentru Domnul dintr-un alt motiv decat pentru c4, din voia lui Dumnezeul, le-am vazut cu ochii nostri si ne-am temut de primejdia care vine din lenevie, fiinde nu eram in stare si ajungem noi si scriem viafa si lauda unor astfel si att de mari lupte si sudori pentru dreapta credinti ale acelor barbati dumnezeiesti cu adevairat minunati si mari in Domnul din pricina necioplirii, simplititii si lipsei noastre de invatatura, din pricina c&rora avem in noi mai mult dec&t toti siraicia cuvantului, Céci pentru cei ce vor si citeascd cu iubire de adevir si de osteneali socotim 4, in locul unor mari vieti si laude, sunt de ajuns foarte multele lor luerari i scrieri dumnezeiesti si cu adevarat de nesiturat ale acelora, impotriva impietatii si in apararea pietifii, pe care, miicar c& suntem mai mult decat toti modesti si umili cu adevarat intru toate, le-am scris dupa puterea noastra in diferite cdrti si tomuri, cu toaté sarguinta si exactitatea, impreund cu scrboasele scrieri ale potrivnicilor lor, si le-am dat iubitorilor adevarului spre slava, lauda si multumirea nein- cetati a atotputernicului Dumnezeu Cel cu adevirat minunat intru sfintii Lui [Ps 67, 36], spre zelul si ravna celor ce vor s& lupte pentru dreapta credinti si spre rusinea si 202 ocara inevitabila a dusmanilor adevarului si a lui Dumne- zeu insusi, precum gi obiectiile si opozitiile minciunilor si verdictelor rasuflate si inconsistente aduse impotriva lor si, simplu spus, toate luptele si sudorile lor cu adevarat dumnezeiesti si evlavioase din cele facute impotriva lor in chip diferit de potrivnicii lor, adic noua inovatie cuprin- zitoare a tuturor ereziilor introdusi pe furig a heracleieno- cyro-serghio-pyrrho-pavlo-petritilor care spun cA Hristos e lipsit de vointa si de lucrare [omeneasc§], sau mai adevarat spus a noilor epicurei, adic atei cu totul, cum arati, pentru cei ce stiu sa disting’ unele ca acestea, insiigi expe rienta lucrurilor gi insisi impioasele scrieri ale celor potrivnici, pentru ca cei sarguitori si iscusiti in cuvant de dup’ noi, gisind acestea si ludnd prilej din acestea, si dea cele datorate lui Dumnezeu si sfintilor Lui, cici zice [Scriptu- ral: ,D& prilej infeleptului si mai intelept va fi” [Pr 9, 9]. Anal doilea rand, cerem si va rugim sa indulciti pe Dum- nezeu prin rugaciuni i cereri stiruitoare unite cu lacrimi si fapte bune si se milostiveasci de neputintele noastre gi s fac& si inceteze viclenia si riutatea, masinatiunile si gravitatea de acum, care sunt dincolo de toate persecutiile pagane si eretice de pan’ acum, ca Unul Care stie c% usoara striciciune si alunecare a {rdnii noastre din pricina ami- girii gi rautatii lor covarsitoare, si si faci sfarsit, incetare si incheierea acestui rau atat de cumplit si varsirii cinstitului lor snge din pricina Lui, cum a fost pe vremea urdtilor gi ateilor arieni varsarea sangelui sfantului Petru, patriarh al Alexandriei si martir"®; drept pentru care gi zisii nostri sfinti parinti gi cu adevirat invaititori ai dreptei credinfe, mai cu seami corifeul nostru apostolic papa Martin al Romei, s-au dat pe sine insisi jertf pentru poporul credincios, imitand si urmand intru toate pe Arbitrul luptei, Hristos Dumne- 2 Teodor Spudeul confunda pe Petru I, athiepiscopul Alexandriei, ‘mort in persecutia pigana din 311, cu Petru I al Alexandriei, urma- sul in 373 al Sfantului Atanasie, dar scos din scaun pang in 379 si inlocuit de un arian din porunca impératului Valens; Petru Il s-a refugiat la Roma, de unde a revenit la Alexandria in 379, pastorind pani la moartea sa in 380. 203zeul nostru, si pe corifeu! Apostolilor Petru, al cdrui urmas a gi ajuns ca unul cu adevarat vrednic. Fie ca El si dea sfintelor Lui Biserici de pretutindeni pace sigur& si unire de nedesfacut si si nu mai ingiduie pan’ la sfarsit s& risa- ri vreo erezie pentru multimea indurarilor Lui [Ps 50, 3; 68, 17] gi pentru slibiciunea gi ugurinta cu care e batuti de vanturi firea noastr& mai presus decat orice alti generatie. in al treilea rand, cerem si ne rugim ca noi gi toti cei dreptcredinciosi si fim p&ziti neschimbabili pani la sfarsit in cu adevarat sfanta, ortodoxa si neprihanita noastra credint a crestinilor, singura universal& si apostolic& si s& dobandim iertarea pacatelor si mantuire noi, cu adevarat pAcitosii slujitori ai tuturor celor eu adevarat ortodocsi gi adevirati inchinitori ai lui Hristos, adevaratul Dumnezeu si Mantuitorul nostru, Care fi slveste in chip cu adevarat miret pe cei care-L slivese cu adevirat [1 Rg 2, 30]. Caru- ia Ise cuvine toati slava, cinstea, puterea si maretia in cer si pe pimént, inchinarea si multumirea in simtirea inimii si adevarul insugi, cu frie si cutremur si cu veselie potrivit cuvantului prorocese [Ps 2, 11] si, mai presus de toate, printr-o credinta destivarsita ca una care este piscul si de- svarsirea tuturor virtutilor si singura cAlauzitoare spre mantuire, impreund cu Tatil Cel ffrd de moarte, indurator si milostiv peste fire si cu preasfantul, de o fiint, de viata fcitorul si atotputernicul Duh dumnezeiese, acum gi pururea gi in vecii nesfarsiti ai veacurilor. Amin. 204 Cuvant de infierare impotriva constantinopolitanilor in apararea sfantului parintelui nostru Maxim scris de un monah din amaraciunea inimii 1. Cei care nu pricep cum se euvine adevarul imbratigeazi in locul stu minejuna. Caci atunei cind, din pricina lenevi- ri sale, un suflet e nevrednic de luminarea lui Dumnezeu, el se umple de necunoastere si intuneric, si vede lumina ca intuneric si intunericul ca lumind. $i aga cum un arcas fir scop isi arunci sigeata fird tint si fri mestesug, chiar daci intinde pentru aceasta coarda arcului, aga si acesta, cand arune’ vorbe gi fapte, le pune inainte curbate, oblice si incoerente, mai cu seam’ pentru cei ce s-au invrednicit si primeascd o picituri de cer. E ceea ce au patit si prea- irationalul, preanepriceputul si preaneghiobul impiirat [Con- stans If] $i cei din jurul lui Epifanie [stralucitorul], sau mai bine zis Apofanie [nestrélucitorul], incendiatorul [pyrikaon] iar nu patriciul [patrikion], si Teodosie miopul [hyposko- pon], nu episcopul [episkopon|, care I-au ficut pe sfantul Maxim, al treilea Teolog, sa aiba limba si mana dreapta tit, si care pe cei doi Anastasie, ucenicii lui dintru inceput, i-au condamnat la aceeasi osinda. 2. Dar, ca si vorbese putin cu voi dintr-o mahnire si su- parare nu putin, ce lueru impios si nepotrivit cu Scriptura * Contra Constantinopolitanos (CPG 7740). Trad. dup& textul cri- tie din CCASG 39, 1999, p. 230-232, si in PG 90, 201-206. 2 Epifanie si Teodosie au fost interlocutorii Sfantului Maxim in ‘timpul discutie de la Bizya gi Rhegium din 656. 205ati gisit in distinsele si folositoarele pentru suflet ale lui invataturi teologice si in ideile lui morale, gnostice si mis- tice, ca si-l retezati ca o pedeapsa att de neomenoasi pe dreptul acesta ca pe un netrebnic? Seminte rele, avortoni nedesivarsiti, pasdri de noapte, miruntaie ale pimantului, pantece lenege, uriasi ai meselor si vaniitori ai femeilor! Luafi in mand cartea despre locurile ambigue [din Grigorie Teologul] pe care toata firea a admirat-o, o admira gi o va admira. Vedeti cele dou sute de capitole [teologice si eco- nomice], pe lang cele patru sute [despre iubire], care au stralucit ca niste pietre seumpe nu pentru voi nevrednicii, ci pentru cei foarte distinsi. lar codicele deciziilor [Sinodu- lui de la Lateran, 649] si fie cinstit in ticere, cici cele ce sunt mai presus de puterea care este in fire suferd ocari chiar gi atunci cdnd sunt liudate. 3. Mana voastré dreapta ar fi trebuit si fie t&iatd fiinded turbeaza cind atinge, deoarece fiind intinati duce spre ceea ce nu spun din pricing eX e greu de spus ca una care primeste a doua idolatrie. Ochii vostri ar fi trebuit s8-i scoa- ‘efi cao unealti foarte la indemand a diavolului, ca inainte- mergitori ai destrabalirii, ca instigatori la un desfrau tur- bat. Limba voastrd s-ar fi cuvenit si o téiati din ridicin& ca una care a fost inaltati la cer i respinsi apoi de acolo, ca una care hrineste chin gi osteneali, impinge pe gat pli- cerea, zimisleste blasfemia gi scoate vorbe degarte si care omoari pe cel sirac. Spatele vostru ar fi trebuit si fie sfasiat si pieptul vostru plin de furie ca un vehicul al demonilor, ca o vizuind de sarpe, ca un birou al demonilor si ca 0 arhiva a impietitii. 4. Acestea sunt miririle tale, Babiloane cu gapte coline, astfel de odrasle necuvioase si manciitoare de lume alip- tezi. Te impodobesti cu sdngele sfintilor, salti de bucurie la sfngele amestecat cu fZrdn’ al cuviosilor. Ai fcut s& curg’ tot sangele dreptilor si nu te infricosezi? Orice drept a fost Prigonit de tine si nu rosesti? Te trufesti si nu recunosti, schiopitezi si intinzi mainile in cadent, pui curse si faci pe retorul, junghii si filozofezi, tai limba si te cumineci, tai mana dreaptd, adic adevarul lui Dumnezeu, gi strigi eu 206 nesimtire: ,Sfintele sfintilor”. Pe tine ins’ si pe cei ai thi rizbunarea instabil& a lui Dumnezeu te va judeca, iar pe mirturisitori si cu nimic mai putin decat martirii ti va primi Imparatia vegnici a lui Hristos; pe care, ,chiar dacd lucru indrdznet a spune aceasta’s, fie so dobandim si noi prin rugiiciunile lor bine-primite. Amin. 3 Cf. Gricorie DIN NaZiaNz, Cuvéintarea 40; SC 358, p. 304. 207Viata siriacad Istoria privitoare la ticdlosul Maximos din Palestina, care a hulit impotriva Ziditorului siis-a taiat limba? 1. Acest Maximos era din satul Hesfin?, cici aici s-a nis- cut3 aceasti neghin’ amar, tatal stu fiind un samaritean din Sihar, in vreme ce mama sa a o fost o persani, sclavat unui oarecare iudeu numit Tadok din oragul Tiberiada, Tatil acestui Maximos obignuia si meargi si si-si vand& Tucrurile in Tiberiada — céci era un producitor de panze- turi si vindea marfuri scumpe, luxoase — si candvera in Tiberiada, us in us cu casa lui Tadok, a comis adulter cu sclava persani a acestuia, cici era frumoasi foarte. $i ajungand ea insireinati, cu urmitorul prilej cand acesta a venit si-si vanda Iucrurile, ea i-a spus: ,Sau m& riscum- peri de la stipdnul meu inainte ca el si bage de seama starea in care mi aflu si si mi fac de ocara, sau ii voi spune despre tine indati si te vor prinde si vei ajunge de ras si + Traducere si note dup versiunea englez comentata a textului siriac editat gi tradus pentru prima dat de SEBASTIAN BRock, ,An Early Syriac Life of Maximus the Confessor”, Analecta Bollandiana 91 (4973), P. 299-346; text siriac, p. 302-313, traducere englezi, P-314~319, note si comentarii, p. 320-332. ® Aflat in tinutul Golan situat la nord-est de lacul Tiberiadei sau Galileei. 3 In anul 580, intrucat la procesul stu din 655, Sfantul Maxim declara c& e in varst& de 75 de ani (PG 91, 128). 4 Tustinian interzisese evreilor si posede sclavi crestini. ,Persana” = de reli 209batjocur’, cXci sunt intr-adevar insircinata”. Iar el, fiind pus intr-o situatie stanjenitoare, a Iuat 200 de darici [monede de aur] gi a rascumpirat-o de la Tadok, stpanul ei. 2. Cand rudele si cunostintele lui samaritene au vazut ce ficuse, au rmas consternate, s-au adunat impreun’ gi i-au zis: ,Sau ne lagi si 0 ardem de vie pe aceasts femeie insir- cinati, ca s& indep&rtim ocara de la noi si de la poporul nostru, sau te vom izgoni din comunitatea noastra”. Dar el n-a vrut sa consimti la aceasta zicdnd: ,Desi sunt de acord si fac ce vreti, nu 0 voi face astizi”. insi ei unelteau ca si-1 omoare in ascuns, pe el si pe fat impreuna cu el. Dar el, afland de uneltirea lor impotriva lui, a fugit noaptea lund-o si pe ea impreun’ cu el. A ajuns in mai sus pomenitul sat Hesfin gi, intrand in él, s-a dus la casa unui preot numit Martyrios [MARTWR]. A stat cu el vreme de doi ani, atat el, cat gi femeia lui, fiind botezati pe ascuns de acesta, tatal lui Maximos primind numele de Theonas in loc de Abna, iar mama lui numele de Maria in loc de SNDH — cici acesta era numele ei de persan’, Acest Mar- tyrios care i-a botezat era fiul unchiului dup’ mami al lui Gennadios [GND], guvernatorul in funetie pe atunci al Tiberiadei gi al intregului tinut ineonjuritor, si prin autoritatea lui acesta [Martyrios] a scipat de orice pedeapsi de la samaritenis, 3. Cand s-a nascut rodul nelegiuirii lor, acest preot Mar- tyrios i-a dat la botez numele de Moschion [MWSKYI¢. Preotul Martyrios a dat pirintilor lui si un loc in Hesfin agezndu-i langi el, pe proprietatea bisericii. Noua ani mai tarziu, tatal su a murit de hidropizie laisandu-si copilul in aza preotului Martyrios. lar mama lui a murit giea Ja un an dupa barbatul ei cz4nd dintr-un rodiu, lisénd in urma ei trei copii, doi baieti si o fat. Sora lor a c&zut in vatra unui cuptor arzndu-se ru, drept pentru care a si murit. 5 Secolele VI-VII inregistreazi o serie de rascoale foarte puternice ale samarinenilor. & Numai aceasta ,viafa” ne transmite numele de botez prezumtiv al Sfantului Maxim, altfel necunoscut celorlalte surse ale ,vietilor” recesti. 210 4. Preotul Martyrios l-a luat si l-a dus pe Moschion la manistirea Vechea Lavri, unde a fost primit de egumenul acesteia, avva Pantoleon. La trei ani dup intrarea lui Moschion, fratele mai tanr al acestuia [al lui Pantoleon] a murit in aceasta ménéstire in urma muscaturii unei cimile nirivage a unor risdriteni ce stationasert acolo; aceasta s-a intamplat in ziua Inchindrii [Inalyarii] Sfintei Cruci. lar povatuitorul lui Moschion, Pantoleon, i-a schimbat numele in Maximos, dupa fiul nepotului stu pe care-l jubea foarte mult, dar care murise fiind inc& copil; in amintirea Tui deci a dat el acestui tictilos numele acesta. 5. Acest preot Martyrios din Hesfin a scris o relatare despre acest Maximos si tatil acestuia. Toate acestea mi-au fost istorisite de preotul Evloghios ['WLWGYS] care cunostea indeaproape lucrurile persoanelor mai sus-mentionate si care a intors spatele ticiloaselor lor invifaturi. Toate acestea le-am asternut in scris cu sarguint eu, Gri- gorios [GRYGWARY* din Reshaina, ucenie al lui Sophro- nios®, episcopul Ierusalimului; am asternut in scris aceste lucruri spre folosul credinciosilor: ele sunt cele ce am vazut, auzit si aflat de la persoane demne de crezare. Acest Pantoleon a turnat si umplut pe acest ucenic al lui, Maximos, cu intreaga amaraciune a relelor lui invit’i- turi, gisind in el un vas in masurd si primeasci toata 7 Intemeiatd de Sfantul Chariton la jumatatea secolului IV gi situ- ati la 2,5 km de Tekoa. Despre acest avvi Pantoleon, cunoscut doar din aceasta ,viata”, nu se stie nimic din alte surse. ® Probabil o transcriere corupt a numelui Gheorghios care apare fn § 11, In manuscrisele siriace GRYGWR (Grigorios) sunt frecvent confundate. 9 Marturisire oarecum surprinzstoare din partea unui adversar al Sfantului Sofronie. Atat Gheorghios/Grigorios, cat si Evloghios par s& fi considerat c¥, sub influenta Sfantului Maxim, invatatorul lor, Sfantul Sofronie, ar fi evoluat de la initial monoenergisté si monotelitd spre una dioenergista si diotelit (nestorian& pentru ei). Ajuns patriath al Ierusalimului intre anii 634~638, Sfantul Sofronie fusese monah la ministirea Sfantul Teodosie aflata nu departe de ‘cea a Sfantului Chariton, ceea ce explici usor relatia sa spiritual’ special’ cu Sfintul Maxim. ouscrboasa drojdie a blasfemiei lui. Fiind adversari, m-am cioenit cu acest om* plin de lucruri vrednice de urat atat fn discutie, eat gi in discursuri sofistice, céci era plin de o ucigasé méndrie, iar limba lui jute in réspunsuri viclene; pentru c& Sophronios obignuia si-l laude pe Maximos ca pe cineva inzestrat cu o intelegere deosebit de subtil’. 7. Dupi ce invatatorul acestuia, ticilosul origenist™ Pan- toleon, a murit, acest nemernic si-a flicut ardtati in mod deschis ingeliciunea sprijinindu-se de acum incolo pe mai- marii si autorititile care primisera margava invayaturd a dascdlului. Mai mult, el i-a oferit lui Sophronios insugi, care fusese inc dinainte captivat™ de riticirea lui, prilejul si-gi arate deschis propria rdutate: si anume Maximos i-a reamintit lui Sophronios, care era in aceeasi riticire, de serisoarea in care — zicea — ,Arkadios", arhiepiscopul Ciprului, ti-a aratat disprey”. +» Textul e ambiguu, putandu-se referi fie la Pantoleon, fie, mai plauzibil, la Sfantul Maxim insusi. ® Ministirea Vechea Lavra fusese implicat& activ in controversele origeniste de la mijlocul secolului VI. Noviciatul Sfantului Maxim in aceast mAnistire explicd bine cunoasterea profundi a origenismului pe care o demonstreaz’ in detaliata lui combatere din Ambigua I, respingere care atest persistenta camuflati a ideilor origeniste in ‘mediul monahal palestinian vehiculate sub protectia unor pasaje ambigue din Cundintarile Sfantului Grigorie din Nazianz. Contrar asteptarilor, ,Viata siriac” fl prezinta pe Sfantul So- fronie influentat de Sfintul Maxim, nu pe Sfintul Maxim ca ucenic al Sfantului Sofronie, care, niscut in jurul anului 560, era mult mai varstnic decat el. 18 Aceasta scrisoare la care face aluzie ,viaja” nu s-a pistrat, Foarte probabil ins, ea reprezinti réspunsul arhiepiscopului Arcadie la o serisoare anterioard a Sfantului Sofronie citre el pe tema adaosului monofizit la imnul ,Trisaghion’ aflat in uz general i in bisericile chaleedoniene din Cipru, scrisoare pastrat numai in traducere si riacl (gi recent editata in ,Patrologia Orientalis”, tom XXXIX, nr. 2, fase. 179, 1978). Iritarea arhiepiscopului Arcadie impotriva lui So- fronie s-ar explica prin aceea ci la data trimiterii scrisorii sale etre el (anterioara izbucnirii controversei monoenergiste), Sfantul Softo- nie, simplu monah, il soma sa se alature clar Chalcedonului gi s& se delimiteze in mod clar de monofizism, suprimand acest adaos. 212 8. Fiinded avea pici pe Arkadios, Sophronios a primit tot ceea ce a avut de spus acest ticilos, dupa care Maximos i-a spus: ,Trimite si strnge-mi pe toti cei ce se indoiesc de aceasta [invaititurd] si-i voi uni cu o apirare”, Atunci acest Sophronios a trimis indat& o scrisoare lui Arkadios invitandu-l4 s& trimitd mesageri la sfintitul Cyrus al Alexan- driei’s si la Honoriu patriarhul Romei'® gi la Serghie patriarhul Constantinopolului”, spundnd cA trebuie si se facd un sinod gi o adunare a episcopilor oriunde vor dori si s& fack 0 judecati asupra acestor lucruri, zicind: ,Nu este plicut Domnului ca noi si cheltuim veniturile turmei si ale Bisericii, in vreme ce in mijlocul nostru se ridic& valuri de dihonii gi neintelegeri. De ce si ajungem la pierzanie pe seama turmei pe care Intaiul si Marele Pastor ne-a incredintat-o?” 9. Caci era neintelegere si sfad& intre patriarhi asupra acestei margave invitituri, iar Maximos nu inceta s& pro- voace tulburare si neoranduiala pani ce a stricat cu totul locul in care se afla si intreaga lui vecinitate cu spureata lui invatitur’, zicdnd cX nu trebuie si spunem ,Cel ce Te-ai ristignit pentru noi” in ,Trisaghion”’’. $i a scris patru 4 Faptul ci Arcadie face invitatile la sinod ar sugera faptul c& la acea data Sfantul Sofronie nu fusese inc& ales patriarh, desi la data {inerii sinodului in Cipru el era deja patriarh. 's Patriarh al Alexandriei intre 630-643 gi initiator in 630 al for- ‘mulei ,monoenergiste” ca formula de ,unire” printr-un compromis dogmatic cu monofizitii teodosieni (severieni) din Alexandria, formula preluata oficial de patriarhul ecumenic Serghie si de bazileu! Heraclie. + Papa intre 625-638. Patriarh ecumenic intre 610-638. A se observa absenta titula- rului scaunului Antiohiei. Se vede e& autorul ,vietii” nul recunoaste pe patriarhul Toan si considera scaunul vacant. Dupa moartea patriarhului chalcedonian Anastasie II in 609, imparatul Heraclie a lisat scaunul vacant sperdnd intr-o unitate cu monofiitii din Orient. Pang {n 639 nici un patriarh chalcedonian n-a mai pstorit la Antiohia. °8 Faimosul adaos monofizit introdus de patriarhul monofizit Pe- tru Fullo (+ 488) al Antiohiei era, precum se vede, acceptat de multe biserici chalceoniene din Orient. Potrivit cronicarului Mihail Siria- nul, el a cauzat o schisma deschis& printre chaleedonienii din Siria in anul 727. 213arti? facdnd cunoscut in ele ca in Hristos exist’ dou’ vointe, dou lucrari si doud minti si c& tot ceea ce are legatura cu Hristos e indoit, afar doar de persoana [qnume]. 10. Cand sfinfitul Arkadios a primit scrisoarea de la secretarul lui Sophronios si de la diaconul Ioan*®, care colin- dase biserica Muntelui Sinai, si a citit-o, n-a indraznit si indeplineasc& cererea, scriind si trimitand serisori sus- amintitilor patriarhi. Sfinfitul Cyrus al Alexandriei nu s-a dat inapoi de la osteneala cilatoriei, ci a venit indati, fri intarziere, la Arkadios al Ciprului impreuna cu cinei episcopi de sub jurisdictia sa. Honoriu Ia trimis pe diaconul stu, Gaios, barbat virtuos, infelept la minte si iscusit in dummeceiestile Scripturi. Serghie, virtuosul patriarh al Con- stantinopolului, I-a trimis la ei pe arhidiaconul Petros. Iar cAnd ei [toti] au sosit in Cipru, Arkadios a trimis dupa Sophronios, zicdnd: ,Vino acum la noi gi vom face cercetare asupra chestiunilor ce tulburd Biserica”. aa. Cand Maximos a aflat ce episcopi erau in Cipru, s-a temut si meargi [el insusi], spundnd: ,Nu pot si iau asupra mea acest lucru astizi, dar si mearga cu tine Anastasios®, ucenicul meu, iar eu ti voi da o carte pe aceasti tema”. Aga ci am pornit i am sosit in ostrovul Ciprului eu, Gheor- ghios, si doi dintre ucenicii mei, impreuna cu opt alti2? episcopi de sub jurisdictia lui Sophronios. 12. Cand am sosit, ne-au intampinat cu mare bucurie si cinstea cuvenit&, iar in ziua urmitoare ne-am agezat si facem cercetare asupra acestei chestiuni. Dupa ce s-au spus multe, unii dintre episcopi ziceau: ,S8 primim invati- °° Lucrari necunoscute ale Sfintului Maxim, in cazul in care informatia autorului ,vieti” e sigurd si nu se refer’ mai degraba la 0 olectie tardiva a scrierilor de polemic& hristologic& ale acestuia. 2° Toate numele de diaconi care apar in § 10 si 12 sunt necunoscute din alte surse. % Binecunoscut din sursele ,grecesti” ale ,vieti” Sfantului Maxim. % Textul sugereaz deci ci Gheorghios, autorul ,Vieti siriace”, ra la acea datd episcop sub jurisdictia patriarhiei Ierusalimului pas” orita de Sfantul Sofronie care, in ciuda varstei sale inaintate, a luat i el parte (cf. § 13-14) la lucrdrile Sinodului din Cipru care au avut, oc probabil chiar la inceputul pastoriii Ini, in anul 634. 214 tura lui Maximos”, in vreme ce alfii spuneau: ,Nu, fiinded e primejdios”; si au hotarat s& astearn& aceasti invititurd in scris gi so trimita victoriosului bazileu Herakleios. Dupi ce au facut aceasta, au trimis-o prin intermediul lui Gheorghios [GYWRGY], arhidiaconul sfintitului Arkadios, episcopul Ciprului, lui Leon, diaconul sfintitului Cyrus al Alexandriei, si al lui Elias, secretarul lui Sophronios. Acum Sophronios se temea de tulburarea ce avusese loc acolo din pricina lui cu putin timp inainte. 13, Cei adunati acolo erau 46 de birbati. Jar atunci cand s-a scris scrisoarea in care era schitata invatatura lui Maxi- mos, aducindu-si aminte de ce s-a intamplat cu scrisoarea lui Sophronios ce-i fusese trimis& anterior, Arkadios a spus: »Tot cel ce primeste aceasti invitatura si crede in ea din toati inima lui, si fie anatema”. 14. Sophronios i-a spus: ,Ce vrei — ca aceasti scrisoare ss& ajungi la basileu?” Arkadios i-a rispuns: ,Aceasta pentru lipsa voastré de credinfa si din pricina invaitaturii gresite pe care o sustii tu si tovardsii tai, impotrivindu-te adevarului”. Sfintitul Cyrus al Alexandriei ins& a dat porunc& si a incetat disputa printr-un veto, zicdnd: ,Nu ne-am adunat ca si facem sfadi, ci ca si cercetim si si dezvaluim adevirul si ca si dezgolim si respingem riticirea”. $i astfel, fie~ care a plecat spre oragul si tara sa, asteptand rezultatul scrisorii ce fusese trimis’, 3. Cand sus-numitii barbati au ajuns in Oragul imperial [Constantinopol], au intrat la victoriosul basileu Herakle- ios, iar scrisoarea cuprinzand invaitatura lui Sophronios si a ticdlosului Maximos a fost citit in prezenta lor; de unde au putut infelege ci aceasta era strind de intreaga invata- turk crestin§. De indat& bazileul a aledtuit un ,Edict”=s $i 28 E vorba nu de Ekthesis-ul din 638, ci de Psephos-ul cu un continut similar din 634, gi care pare s& fi fost un rezultat nemijlocit al sinodului din Cipru (pe care insi nu-1 cunoastem decat din aceasti sviata”). Psephos-ul interzicea orice discutie pe tema energiilor practic urmata si de Sfantul Sofronie din Synodika sa laudati pentru aceasta de Sfantul Maxim (Ep. 19) — si, ca atare, era acceptat de toati lumea (cf. mai jos § 16) ceea ce n-a mai fost cazul cu Ekthesis-ul din 638. 215,-a trimis celor patru scaune [patriarhale]. in acesta el a respins aceasti marsava invataturd si a poruncit s& fie ne- socotita gi dispretuit’ ca fiind primejdioasi, iar in definitia pe care a dat-o a precizat cd oricine ar marturisi-o sau ar srede si fie scos din treapta lui. 16. Cand acest ordin imperial a sosit si a fost primit de vele patru scaune patriathale gi de toti episcopii, acestia au ad’iugat semnaturile acordului lor si au anatemizat »e oricine ar adéuga sau scoate ceva. Prin urmare, toti cei e sustineau aceastd invitituri se temeau; si astfel a fost ace pani la moartea victoriosului bazileu Herakleios, iar nvajatura lor a decizut si s-a stins. 17. Tem&ndu-se de bazileu si de patriarhii care anatemi- asera aceasté invitétur’, Maximos s-a inchis acum intr-o hilie mica. fl slujeau aici Anastasios, ucenicul lui, ca gi cenicul acestuia, Serghios. A stat in aceasti chilie pana 4nd au aparut arabii si au preluat controlul Siriei si al nultor altor tinuturi2s, 18. $i pentru c& erezia obignuieste si se alieze cu necre- inta [paganismul] si si se int’reasc& ca urmare a unei edepse ori osinde, acest tictilos [Maximos], vzand cA ara se afla sub controlul arabilor si ck nu mai era nimeni are si restrdnga si si nimiceasc4 invititura lui, si-a aritat 1c o dati deschis ingel’iciunea incepand si-si semene .vatatura printre unii indivizi din regiunile Siriei. $i fiindeA ictoriosul bazileu Herakleios murise, impreuna cu Kon- ™ Datarea ca gi localizarea e vagi. E vorba probabil de intervalul ntre anii 636 (batalia de la Yarmuk) gi 638 (clderea Terusalimu- i). .Viata siriae8” nu di nici o informatie despre locul unde se afla Antul Maxim in timpul sinodului din Cipru. E foarte probabil ca el i fost la acea dati in Africa, unde se afla in mod sigur in anul 632 um reiese din finalul inedit al Epistolei 8 editat de R. DEVREESSE, "vue des sciences religieuses 17, 1937, p. 25-35) si unde se afla in ranse legituri cu Sfantul Sofronie cum reiese din corespondenta . P. SHERWOOD, An Annotated Date — List of the Works of Maxi- us Confessor, Roma, 1952, p. 28-29). Sugestia dati Sfantului So- mnie de a provoca un sinod poate sa fi fost facut din Africa; in ice caz, potrivit ,Vieti siriace” (cf. mai jos § 18) intre anii 633-642 pare sé fi revenit in Sirfa gi Palestina, activand scurt timp inainte invazia arabia. 216 stantinos, fiul su, cu Herakleion si mama lui (Martina), iar Konstans, fiul lui Konstantinos, e&ruia fi revenise Im- periul roman, era ine un copii, si in acest timp Africa se afla in rebeliune impotriva bazileulu*, incurajat de toate acestea, lund pe Anastasios si ceilalt frati impreuni cu el, [Maximos] a plecat sia venit in Africa. 19. Anastasios era binecunoscut in aceste regiuni, fiind naiscut acolo, cum am mentionat inainte*”. Au purces i au ajuns la o manistire aflata la extremitatea maxima a Afri- cii numit& in latineste Hippo Diarrhytus [PN'ZRTWS]* unde traiau cétiva noviei din Nisibis. Egumenul acestei ministiri era Esha'ya, si aici era si fiul stu numit Isho". Erau in jur de optzeci de monahi acolo si toti erau nestorieni; iar cdnd au aflat ci Maximos si Anastasios erau in acord in invaitura lor cu Nestorie, dascalul lor, i-au primit si s-au declarat de acord cu invifitura lor. Astfel ei au dus la riticire intreaga Afric si nu mai rimisese nimeni care si duc’ dispute cu ei afard de iubitorul de Dumnezeu pustnic, pe nume Luca, prin care ei au fost combituti de puterea lui Dumnezeu si tot el a trimis indat veste despre ei la Constantinopol. Acestui pustnic i-a adresat mai apoi Sfantul Makarios®, patriarhul Antiobiei, cele trei cérti ale sale impotriva invititurii lui Maximos. + Heraclie moare la 11 februatie 641. Constantin moare pe 24 mai 641. Dup& care domnese Heracleona si mama lui, Martina, pnd la sfargitul lui octombrie 642, cdnd vor fi mutilati si exilati, iar pe tron va fi adus Constans Il, care domneste intre 641-668. 26 Inexactitate cronologicé din partea autorului, Rebeliunea patri- cciului Grigorie a avut loc abia tn 647, dacdi nu cumva el se refera la migcirile provocate de rechemarea in capitala bizanting a prefectului Gheorghe in 642. 27 Nu in ,viata” de fat. Originea africani a ucenicului Anastasie e altfel necunoscuts si neatestati de alte surse. 28 Bizerta. Manistire altfel necunoscuta. Refugiati sirieni sunt atestati in Africa in secolul VII. Numele mentionate sunt altfel necunoscute. Si fie niste adepti ai gcolii de la Nisibis, conduse de Henana (+ 610)? In absenta altor surse suntem constransi la speculatii. 2 Patriarhul Macarie al Antiohiei a fost principalul lider al parti- dei monotelitilor la Sinodul VI Ecumenic de la Constantinopol (681) 21720. Dupi ce gi-au seminat neghina lor si au dus la raticire pe cti au putut in Africa, amagind chiar si pe eparhul de acolo, pe numele lui Gheorghios [GYWRGY}, s-au mutat de acolo si au venit in Sicilia’? de teami ca s& nu-i stingherease& arabii%s — cXci, pentru actiunea lor mania lui Dumnezeu a ajuns intreaga Afric’. $i dup ce au stré- bitut toate ostroavele marii, s-au dus si la Roma, si prin viclenia lor au prins in curs chiar si pe patriarhul de aici, Martinos*. Acesta a primit intru totul invaptura lui, adu- nnd un sinod de 190 de episcopi ca s& intareascd invit’- tura lui Maximos*s, 21. El [Martinos] i-a anatemizat pe patriarhii Constant nopoluluis® pentru c& au refuzat s& se pun de acord cu el. De aceea, bazileul Konstans s-a infuriat pe el, a trimis dup el si l-a adus in Orasul imperial [Constantinopol] indem- nandu-l s& se lepede de invafitura lui primejdioast. $i fiindc nu s-a lsat convins, (bazileul] l-a trimis in exil in Lazika®” pe timpul sfantului Pyrrhos [PWRY]*, patriarhul care I-a si anatemizat pentru aceasta. Actele Sinodului mentioneazi intr-adevar o serisoare a sa cftre Luca (MANSt X, 513/3, 515/6). ® Relatiile bune dintre guvernatorul Africii Gheorghe si Maxim sunt atestate de corespondenta Sfantului Maxim care intervine la eéteva randuri pe lang Ioan Cubicularul impotriva rechemarii sale din functie, iar atunci cand aceasta a avut totugi loc, ii adreseazi o unga epistol& pareneticd (Ep. 1; PG 91, 363 sq). % O viaitd a Sfantului Maxim in Sicilia e atestata de una din epis- ele sale (cf. PG 91, 133). ‘8 Arabii au invadat Africa in 647-648. 34 Papa intre iulie 649-654. Predecesorul stu, papa Teodor (642- 549), fusese un grec originar din Palestina. 5 Alusie Ia Sinodul de la Lateran, 5-13 octombrie 649, convocat ned de papa Teodor, si la care monahii greci refugiati la Roma, intre are si Sfantul Maxim, au jucat un rol important. Cifra participant ore exagerats, mai probabil e se situeazd in jurul ao sutd de epi opi 5 Serghie (610-638), Pyrthus (638-643) si Pavel (641-653), ana- emizati impreuna cu Cyrus al Alexandriei si Teodor al Faranului, de anonul 18 al Sinodului de la Lateran. % De fapt in Cherson (Crimea). Autorul ,vietii” face probabil o onfuzie cu locul de exil al Sfantului Maxim insusi, care a fost trimis n Latica. 38 A doua pistorie, intre 8 ianuarie ~ 1 iunie 654. 218 Oragului imperial, si a lui Makedonios al Antiohiei3°; si acolo a murit de moarte rea‘°. Pentru c& nu din porunca Jui Konstans ajunsese el patriarh [al Romei], ci prin ‘inge- léciunea unor documente falsificate de el. $i a venit la Constantinopol fiind adus aici numai prin viclenia unui arbat iscusit care era patriciul numit Theodoros* 22. Toate acestea mi le-a spus [generalul] "RMGOBWL- QR#, care a urmat lui Theodoros, fratele bazileuluiss, cand a venit si se roage in sfanta cetate a Ierusalimului atunci cnd s-a ficut pace intre Mo'awia, emirul arab, si bazi- Teul Konstans. Dar toate celelalte Iucruri pe care am a le serie fi privese pe Maximos si Anastasios si pe monahii care au fugit din Africa in fata arabilor si au venit la Roma a mai sus-pomenitul Martinos; cici m-am silit s& astern in seris aceasti istorie cat mai veridic cu putinti. 23. Asadar, dup ce Maximos a venit la Roma, arabii au preluat controlul ostroavelor marii si au intrat fn Cipru gi Arvadés, pustiindu-le gi ludnd [pe locuitorii lor] in robie; au preluat apoi controlul si asupra Africiis®, subjugind practic toate ostroavele marii [Mediterane]. Céci, pe urmele ticdlosului Maxim, mania lui Dumnezeu pedepsea orice loc care primise raticirea lui. 24. Novicii, care fusesera in mai sus-mentionata manistire din Hippo Diarrhytus [PN’ZRTWS], au fugit si ei din fata arabilor si au venit la Roma unde au fost primiti de Martinos ca avand aceeasi credinti cu el, dindu-le si o mai- 8° Dupa V. Grumel, acesta a pistorit din 639 si pnd dupa 649. -Viata” siriac& ni-] aratd in functie gin prima jumatate a anului 654. 4° Pe 16 septembrie 655. 4 E vorba de Theodoros Kalliopas, exarhul, care I-a arestat pe 17 iunie 653 la Roma gi l-a expediat la Constantinopol. 4 Nume neidentificabil: Remigius Abul QR? © Fratele imparatului Heraclie, comandant incepand din 630 al armatelor bizantine din Siria, cut in dizgratie ca urmare a dezas- truoasei infrangeri provocate bizantinilor de arabi pe raul Yarmuk, afluent al Iordanului in Galileea (636). ‘4 Nu este clar la ce fel de pace se refers. Pacea oficialA s-a incheiat in 659. 48 In 649-650. 46 In 647-648. 219nastire numit& pe latineste Cellae Novae [QLWNWBWS}” care inseamna ,noua chilii”. $i ei au rimas in ratacirea lor, ducandu-ila randul lor in raticire pe céti au putut. 25. lar cand Maximos a vazut ci Roma a primit intreg searbavnicul noroi al blasfemiilor sale, s-a dus si la Con- stantinopol pe vremea cand Mo’awia ficuse pace*® cu bazileul Konstans fiinded pornise un rizboi cu Abu Turab‘®, emirul Hirteis, la Siffin, pe care l-a gi biruit. imp%ratul Konstans era in Azorbaijian’? ['DRWYGN] si atunci a intrat Maximos in Constantinopol, sperand s&-I corupa i pe el cu ingelaciunea lui, ca pretutindeni. 26. Maximos s-a dus deci de indati si a stat la o ministire de calugirife numita Plakidias® [PLQYDS] care era in cetate; iar prin ticalosia lui a fost in stare s% le ducd la riticire, despirtindu-le de adevar si invitandu-le credinta lui primejdioas’ gi el... azvarlind darurile [euharistice]...54 ‘” Evorba probabil de manastirea Sfaintul Sava de pe Aventin care apare gi in alte surse, sie una din cele trei mandstiri din Roma care a adipostit monahi réstriteni refugiati din fata arabilor. 4° Referire probabila la armistitiul de doi ani incheiat in 651. Pacea oficiald s-a incheiat abia in 659. «° Numele de batjocura (,gunoierul”) dat lui Ali b. Abu Talib. 5° Kufa. 5 Faimoasa batilie dintre Mo'awia si Ali din 657. Cronologia eve- nimenteloristorice ca gi cea a vietii Sfantului Maxim apare aici tele- scopati. & Probabil o referire la expeditia lui Constans II in Armenia din anul 652. Toate aceste date gi alte surse aratii cd, arestat probabil in acelasi an cu papa Martin (17 iunie 653), Sfantul Maxim era la Con- stantinopol in anul 653, pe cand patriarh era ined Pavel, care moare in cursul aceluiagi an (27 decembrie). 5% Nici o mAnistire cu acest nume nu e mentionata in documente. Se pare cl textul se refera la oikos tes Plakidias sau, simplu, ta Pla- kidias, incepand cu secolul VI regedinta din Constantinopol a apocrisiarilor sau legatilor papei de la Roma. Prezenja unor cdlugitite aici e altfel necunoscut’. Textul actual al ,vietii” pare si amalgameze aici etape diferite ale ultimei sederi a Sfantului Maxim la Constan- tinopol. st Restul ,vietii” s-a pierdut. Continuarea sumar din rezumatele pastrate de dowd croni redate mai jos. ate fi reconstituité siriene medievale 220 Despre erezia impiosului Maxim {din Cronica lui Mihail Sirianul, + 1199)55 Despre erezia lui Maxim am gisit stiri in respingerea lui ficuta de Simeon, preotul m&nistirii din Qenneshrin, care spune ci ea a luat nastere de la Teodor al Mopsuestiei. Dupi care s-a rspandit printre monahii din m&nistirile de angi Ierusalim, dintre care una se numea Vechea Lavrii, iar cealalti Marea Lavra. Acestia sustineau opinia lui Origen care, pentru alipirea sa de Platon, inclina spre paganism. Pentru o vreme ei si-au ascuns riutatea, dar opinia lor a fost descoperit& de un monah din Mesopotamia pe numele lui Serghie, care se dusese la Ierusalim s& se roage, si s-a dus si in aceste ministiri tot ca s& se roage. Primindu-1, ei au incercat sé1 converteasc’ la invatitura lor gi i-au spus: Am invitat de la Origen cd toate sufletele oamenilor, animalelor, pasrilor, taratoarelor gi pestilor marii erau ingeri inainte de a pacdtui. Dup% ce s-au racit in jubirea lor pentru Dumnezeu, au fost izgonite din cer si osindite s& locuiasc& in trupuri ca intr-o inchisoare, si fiecare se chi- nuia dupa pacatul siu, trecdnd din trup in trup. Apoi va avea loc apocatastaza, iar osinda impotriva sufletelor si demonilor va fi desfiintati dup’ ce acestia vor fi fost chinuiti pentru pacatul lor si se vor intoarce la slava dintai. C&ci dupa fnviere, Hristos va fi rastignit de trei ori, de doud ori pentru demoni si o dat pentru suflete; invierea astep- tata e eliberarea sufletelor din trupuri, cici trupurile nu vor invia. Cand sufletele si demonii se vor fi curitit de pacatele lor si se vor fi prefcut plecdnd de la starea lor dintai, ele vor redeveni ingeri ca mai inainte, si Hristos va fi capul ingerilor. Hristos nu e cu nimic mai presus decd noi, Asa cum El este Dumnezeu, asa vom fi si noi prefficuti gi vom deveni dumnezei. Dumnezeu nu se uiti la fata nima- nui, ca.si-L cinsteasc& pe Hristos mai mult decat pe noi. Tat ce este cu adevarat invierea: eliberarea destvarsitd a sufletului din trup. $i fiinded trupul vrea ce vatiima duhul, ‘$8 Ed. J. B. CHABOT, Paris, 1899-1924; text siriac, vol. 4, p. 423-427; trad. francezi, vol. 2, p. 433-437. 221ar duhul vrea ce vatima trupul, alta este vointa sufletului i alta e cea a trupului. $i asa Hristos are doud vointe.” lar lespre trupuri ziceau ct la inviere vor fi rotunde [sferice]. Cand acest evlavios monah a auzit de la ei aceste cuvin- e, a fugit din m&ndstirea lor in timpul noptii, s-a dus la mplratul Iustinian gi i-a dat de stire despre aceasta. Tar cesta a poruncit si fie izgoniti din mandstire. Dupé care, patriarhul Mina a reunit cel de-al cincilea inod [Ecumenic] si a anatemizat pe oricine spune c& sunt loud vointe sau dowd lucriri in Hristos, A anatemizat si pe mpiosul Teodor al Mopsuestiei, pe ale cdrui necurate scrieri e intemeia aceastd opinie. Sinodul a anatemizat gi erezia gnoetilor, care spun gi ei dou vointe si dou Iuerari. Impiratul Heraclie a dat si el un edict si a anatemizat pe ricine spune dowd vointe sau dou’ lucriri. Pe vremea lui Constans, fiul lui Heraclie, s-au ivit uce- icii Iui Platon. Mai-marele lor, Maxim, de loc din satul asfin, din tinutul Tiberiadei, a urcat in Africa, unde a gisit iste invaticei nestorieni. Acestia, vizind ci se potriveau u invatatura lor, I-au primit. Dupa care, Maxim a urcat la ‘oma si la sedus pe patriarhul Martin, are i-a primit pe cesti invaiticei si le-a dat o ministire. Mai apoi, Maxim s-a dus la Constantinopol. Cand impa- atul Constans a auzit vorbindu-se de invafitura sa, a adu- at un sinod, unde Maxim a discutat cu Constantin de erga, care i-a dovedit c§ era de un cuget cu Nestorie si eodor, imparatul |-a prevenit, dar cum el nu asculta de- 1, a poruncit si fie inchis intr-o ministire de maici ca 1 acopere de ocara. Acest necucernic ins& le-a dus in tdcire gi pe maici, aga c& ele nu mai voiau si primeasci arurile [Euharistia] pe care le sfinjea Axus, egumenul lor; spunea eX Duhul Sfant nu coboara peste aceste daruri i este cele ale patriarhului Pavel. Aceste femei azvarleau arurile sub talpa incalfmintei lor, cum le invitase si faci axim. Cand Iucrul s-a descoperit, impiiratul le-a tardt prin tate si le-a ars pe rug, iar lui Maxim a pus s& i se taie nba. Dar acesta, departe de a inceta, s-a pus s& serie scri- ri, Cand i s-a ficut cunoscut aceasta, imparatul a porun- 222 cit si-i se taie mana dreaptf, el ins a inceput din nou s& scrie cu mana stang&; atunci i s-a tHiat si mana stangi gi a fost trimis in surghiun. N-a fost ridicat la nici una din treptele preotiei Bisericii lui Dumnezeu. Sfarsit. Despre originea ereziei maximienilor ce dainuie incé in Bisericile chalcedonienilor [din Cronica anonima de pana la 1234]5° Despre erezia zis a maximienilor si care mai incolo s-a raspandit printre chalcedonieni am aflat stiri din respingerea facuta de un anume Simeon, preot al mandstirii din Qenneshrin care spune acesta: ea a luat nastere de la ere- ticul Teodor, dup care s-a rispndit printre monahii a doud mianistiri asezate lang Ierusalim. Acestia sustineau opinia lui Origen care, pentru alipirea sa de Platon, a inclinat spre filozofia pigéni. $i cum tineau ascuns’ aceast parere, rutatea lor a fost descoperit’ de un monah din Mesopota- mia numit Serghie cel Srac. Acesta se dusese la Ierusalim ca s& se roage si, auzind de aceste mnistiri, a venit gi aici ‘s4 se roage. Monahii l-au primit cu bucurie pentru ca era un barbat vestit pentru virtutea sa si au c&utat si-l conver- teascd si pe el la invititura lor ticdloas%, spunandu-i asa: »Am invatat de la Origen’ cd toate sufletele oamenilor, animalelor si pistrilor erau ingeri inainte de a piciitui, dar dupa ce s-au racit in iubirea lor faté de Dumnezeu, au fost trimise din cer si osindite s& locuiase4 in trupuri ca intr-un exil si fiecare e chinuit dup& p&catul sau trecand din trup in trup. Dupa care va avea loc apocatastaza, iar osanda impotriva sufletelor si a demonilor va fi desfiintati dup ce vor fi fost chinuite dup& pcatul lor si se vor in- 5 Ed. J. B. CxasoT, CSCO 81 (syr 36), Patis, 1920, p. 264-267: text siriac; 109 (syr 56), Paris, 1937, p. 206-208: text latin. ® Scolie: ,Origen, Platon si Aristotel spun c& trupurile oamenilor nu vor invia in ziua invierii, c& nu vor fi chinuri in lumea care vine, ci ci in lumea aceasta sunt chinuite sufletele, adicA ingerii cAzuti din slava, demonii ingisi fiind chinuiti aici numai in trupuri ca intr-o inchisoare.” 223oarce la slava dintai. Céci dupa aceasta inviere, care e eli- perarea asteptat a sufletelor din trupuri, cand sufletele si Jemonii se vor fi curitit de pacatele lor si se vor fi intors la tarea lor dintai, vor fi redevenit ingeri ca mai inainte, stunei vor fi preschimbate in Firea dumnezeiascd.” Din .cest motiv egumenul lor zicea: ,Eu am fost odati arhan- shel. $i Hristos era un arhanghel si nu e cu nimie mai inalt lect noi. Aga cum El a devenit Dumnezeu, asa i noi vom i transformati la inviere gi vom deveni dumnezei. Caci Dumnezeu nu se uitk Ia fete ca si-L cinsteascd pe Hristos nai mult decdt pe noi. Iati ce e cu adevirat invierea: eli- yerarea sufletului de trup prin moarte. $i fiinded trupul loreste ceea ce vatlima dubul si duhul doreste ceea ce vati- nd trupul, urmeaz4 ci una e voinfa trupului gi alta vointa ufletului. $i asa Hristos are doua vointe.” Cand acest evlavios monah a auzit acestea, a iesit din nandstirea lor si s-a dus la impératul Tustinian gi i-a dat le stire despre acestea. lar acela a poruncit si fie izgoniti lin m&nistirea lor. Dupf care s-a reunit un Sinod care se numeste al cinci- ea [Ecumenic] si s-a anatemizat aici oricine spune c& sunt loud vointe si dou luerari in Hristos. Dupa un timp, cand domnea impiratul Heraclie si a aflat, A aceasti erezie inflorea, a dat atunci un edict prin care nustra pe oricine spunea doua vointe sau doud energii. Dup& moartea lui Heraclie, cdnd nepotul stu Constans a juns rege, au iesit ca neghina gi s-au ivit ucenicii acestei rezii, al clrei cap era Maxim, de la numele cu care a fost hemat s-au supranumit. Acesta era de loc din Iasfin, din inutul cet8tii Tiberiada, Cum Maxim a urcat in Africa, a Asit acolo scolastici din Nisibis care erau nestorieni, iar cestia vizdnd c& invapitura sa se potrivea cu cea a lui festorie, inv’ttorul lor, -au primi. Apoi s-a dus la Martin, patriarhul Romei, si I-a sedus. ar cind arabii au intrat in Africa acesti nestorieni au fugit i s-au dus la Roma, la Maxim, iar acesta i-a primit ca pe iste oameni ce gandeau ca si el si le-a dat o ministire ca ‘ locuiasca in ea. 224 Maxim a coborat la Constantinopol si a inceput si invete aceasti invijaturi. Cand imparatul Constans a auzit vorbindu-se de invatitura sa, a poruncit si se adune un sinod al intregii imp&ratii romane. Desi vorbiserd cu Maxim si-] prevenisera de mai multe ori, el nu s-a intors de la impi tatea sa. Atunci impdratul a poruncit si fie inchis intr-o ministire de maici si si fie mustrat de egumena ei pentru zApiceala sa, Dar Maxim a aflat mijlocul de a le duce in Niticire gi pe maici spre invititura sa. Le-a poruncit si nu primeasc& darurile [Buharistia] aduse de Abasos, preotul lor, spundndu-le e& Duhul Sfant nu a pogorat peste ele. Iar aceste nenorocite le aruncau sub talpa sandalelor lor, cum le invafase si faci Maxim. Cand purtarea lor a fost facut cunoscuti si a fost ingtiinjat despre ea impiratul, acesta a poruneit s& fie térdte prin cetate si si fie arse pe rug, iar lui Maxim a pus si i se taie limba. Dar, departe de a se lepida de riutate lui, acesta a inceput s& scrie scrisori. Cand lucrul s-a descoperit, i s-a taiat mana dreaptd; el ins a inceput si scrie din nou cu mana sténg&; atunci impiratul a Poruncit si i se taie si mana stngi. Dupd care |-a trimis in surghiun in Cucuza armenilor unde a si murit. Aceasti istorie Simeon din Qenneshrin a luat-o din e&r- tile maronitilor impotriva maximienilor, si eu am Iuat-o dupa cartea sa. 225,

Sf. Maxim Marturisitorul

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sf. Maxim Marturisitorul

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

S-ar putea să vă placă și