Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Metodologie Georeferentiere
Metodologie Georeferentiere
In cazul nostru, folosind imagini scanate (hart i, planuri), avem de-a face cu
modele de date raster. Este mai put in important cate valori primeste ecare
pixel
3
, important este de ret inut ca imaginile sunt matrici de pixeli patrat i si,
mai mult, pentru a se distinge pixelii unul de altul, imaginile cont in un sistem
de coordonate intern. Pixelii sunt identicat i astfel n funct ie de linia si coloana
pe care apar n imagine. Liniile se numeroteaza de sus n jos, iar coloanele de
la stanga la dreapta, rezultand astfel ca primul pixel se aa n colt ul din stanga
sus, iar ultimul n colt ul din dreapta jos.
1
http://www.geoeye.com/CorpSite/products/imagery-sources/Default.aspx
2
http://landsat.gsfc.nasa.gov
3
trei, daca imaginea este color si una, dac a imaginea este alb-negru sau n tonuri de gri
5
Fig. 1.2: Modelul de date raster: Fiecare pixel al imaginii, o harta scanata,
cont ine informat ie pentru cantitatea de culoare cu care sa e reprezentat. Pen-
tru asarea pe monitoare se foloseste schema RGB (Red-Green-Blue) n care
ecare culoare se compune din cantitat i diferite ale ecarei culori fundamen-
tale (Rosu-Verde-Albastru), pe o scara de la 1 la 255.
In gura, se arata valorile
pixelilor, pe canalul Albastru, din zona marcata.
Utilizat pentru a reprezenta imagini scanate, acest model de date nu este foarte
ecient, deoarece nu permite distingerea elementelor reprezentate pe harta (dru-
6
muri, localitat i, parcele, rauri, etc). Este nevoie de o digitizare a hart ii scanate
pentru ca ecare element sa devina obiect individual si sa poata manipu-
lat. Modelul devine foarte util atunci cand se foloseste pentru reprezentarea
distribut iei spat iale a unor fenomene naturale sau culturale (temperatura, den-
sitat i de populat ie, altitudini, concentrat ii chimice ale unor poluant i, etc.). Se
pot realiza diferite operat ii matematice ntre matrici care se suprapun spat ial,
n felul acesta obt inandu-se informat ii noi (de exemplu, panta se poate calcula
doar pe baza modelului numeric altitudinal, care este o matrice cu altitudini
pentru o anumita regiune).
Modelul de date vector
Acest model se foloseste pentru extragerea informat iilor de pe hart ile scanate si
georeferent iate, sau de pe alte surse raster (imagini satelitare, ortofotoplanuri,
etc). Este un model n care elementul fundamental este vertexul. Acesta este
un punct denit printr-o pereche de coordonate n sistemul de coordonate n
care se lucreaza, este adimensional si de aceea nu si schimba aspectul indiferent
de nivelul de zoom. Pornind de la acest element se pot compune toate obiectele
care apar pe o harta astfel:
obiectele punctiforme (varfuri, poduri, arbori izolat i, sau, depinzand de
scara reprezentarii, localitat i, case, etc) se reprezinta prin vertecsi;
obiectele liniare (rauri, drumuri, cai ferate, etc) se reprezinta prin linii
poligonale (frante n punctele de inexiune, care sunt vertcsi);
obiectele areale (parcele, localitat i, zone cu diferite utilizari ale terenurilor,
situri diverse, etc) se reprezinta prin poligoane (care sunt de fapt liniile
poligonale descrise anterior, nchise).
Avantajul acestui model este c a permite extragerea elementelor de pe harta care
devin astfel obiecte digitale unice (datorita pozit iei unice pe care o au n spat iu)
carora li se pot asocia atribute.
In felul acesta se pot constitui baze de date
spat iale cu elemente bine individualizate.
7
1.2 Proiect ia si sistemul de coordonate
Faptul ca Pamantul are o forma neregulata, aproximativ sferica, face ca deni-
rea unui sistem de coordonate potrivit sa e destul de complexa. Acesta trebuie
sa e denit e pe o sfera sau un elipsoid, determinand un sistem de coordonate
geograce (latitudine si longitudine), e pe o proiect ie a suprafet ei terestre care
poate desfasurata n plan si pe care se poate deni un sistem de coordonate
carteziene (X, Y si Z) [Neteler and Mitasova, 2008].
1.2.1 Principii
Forma Pamantului
Forma Pamantului este aproximata printr-un model matematic reprezentat printr-
un elipsoid. Se considera ca, datorita miscarii de rotat ie a Pamantului n jurul
axei polilor, forma sa este mai bombata la ecuator si mai turtita la poli, adica
n sect iune nu apare ca un cerc ci ca o elipsa. Elipsoidul este forma tridimensio-
nala obt inuta prin rotirea unei elipse n jurului axei sale mari (g. 1.3). De-a
lungul timpului s-a elaborat o varietate de elipsoizi care asigurau cea mai buna
potrivire cu suprafat a reala, terestra, n diferite regiuni ale lumii. Acestia au
primit denumiri n funct ie, de obicei, de matematicienii care i-au elaborat. De
exemplu: Clarke 1866, folosit n America de Nord, Bessel 1841, folosit n Eu-
ropa, Krassowsky 1940, pentru Federat ia Rusa.
Fig. 1.3: Aproximarea formei Pamantului printr-un elipsoid: mai bombat la
ecuator si mai turtit la poli. Imaginea (usor deformata pentru a mai sugestiva)
este preluata de pe Google Earth (http://earth.google.com/), n care Pamantul
este reprezentat prin elipsoidul WGS84
Un alt model de reprezentare a suprafet ei terestre este geoidul. Aceasta este o
forma geometrica tridimensionala complexa ce reprezinta o suprafat a de echipotent ial
gravitat ional. Ea poate asimilata suprafet ei Oceanului Planetar, neafectata
8
de procese dinamice precum curent i, valuri, maree, expansiune termica, etc,
supusa doar act iunii gravitat iei. Deoarece este o suprafat a pe care gravitat ia
se ment ine constanta, geoidul onduleaza n funct ie de variat iile de masa ale
litosferei (g. 1.4).
Aproximarea formei Pamantului printr-un elipsoid este sucienta pentru pozit ionarea
orizontala. Pentru determinarea cu mare acuratet e a altitudinilor se foloseste
ca referint a suprafat a geoidului [Neteler and Mitasova, 2008].
Fig. 1.4: Geoidul ca suprafat a de referint a pentru determinarea altitudini-
lor: Gravitat ia nu act ioneaza uniform pe suprafat a terestra. Ea variaza n
funct ie de masa scoart ei terestre. Sub continente, unde scoart a terestra e
groasa, geoidul se aa la o distant a mai mare fat a de centrul Pamantului. In-
vers, sub oceane, unde scoart a terestra e subt ire, geoidul se aa la o distant a
mai mica si prezinta depresiuni, ca n imagine, n Oceanul Indian. Sursa:
http://www.dirkhartwich.com/sat2/koordinaten.html
Intre cele trei suprafet e: elipsoidul, geoidul si suprafat a terestra reala exista
diferent e de pozit ie ca n g. 1.5 si 1.6.
9
Fig. 1.5: Diferent ele dintre elipsoid, geoid si suprafat a terestra: (1) ocean;
(2) suprafat a elipsoidului; (3) rul cu plumb local, care arata sensul
gravitat iei n punctul respectiv; (4) continent; (5) suprafat a geoidului. Sursa:
http://en.wikipedia.org/wiki/Geoid.
Fig. 1.6: Diferent ele dintre 2 modele ale suprafet ei terestre: geoidul
EGM96 si elipsoidul WGS84. Cu rosu: zonele n care geoidul este dea-
supra elipsoidului; cu albastru: zonele n care este dedesubt. Sursa:
http://en.wikipedia.org/wiki/Geoid
10
Proiect ia
Indiferent prin ce model este reprezentat, Pamantul are o forma circulara. De-
oarece hart ile sunt reprezentari n plan este nevoie ca suprafat a Pamantului sa
e desfasurata. Daca se face aceasta direct vor rezulta deformari, ca n cazul n
care s-ar dori ntinderea unei coji de portocala pe o coala de hartie. De aceea s-a
recurs la proiectarea suprafet ei aproximativ sferice a Pamantului pe o suprafat a
desfasurabila, precum cilindrul, conul sau planul (g. 1.7). Prin analogie, daca
s-ar introduce globul terestru ntr-un cilindru, proiect ia sa ar umbra pe acel
cilindru determinata de lumina ce vine de la un bec din centrul globului (acesta
este unul din tipurile de proiect ie).
Fig. 1.7: Tipuri de proiect ie: (a) plana; (b) conica; (c) cilindrica. Sursa:
http://hosting.soonet.ca/eliris/gpsgis/Lec2Geodesy.html
11
Datum-ul
Un datum este un set de constante care specica sistemul de coordonate folosit
pentru determinarea coordonatelor punctelor de pe suprafat a terestra. Cand se
foloseste pentru calcularea coordonatelor orizontale, setul de constante descrie
datele geodezice fundamentale de referint a [STAS7488, 1989]:
coordonatele punctului fundamental al ret elei de triangulat ie
4
;
elipsoidul: lungimea semiaxei mari si turtirea (raportul dintre diferent a
dintre cele doua semiaxe si axa mare a elipsoidului).
Cand se foloseste pentru masurarea altitudinilor, datum-ul se refera la un plan
orizontal de referint a. Problema este destul de complexa si aici pentru ca un
nivel de referint a aplicabil pentruntreaga suprafat a terestra este greu de denit.
S-a considerat nivelul marii, nsa acesta variaza n funct ie de condit iile climatice
locale, de maree, ba chiar si cu latitudinea, datorita expansiunii termice a apei.
De aceea mult i ani statele considerau nivelul de baza pentru altitudini nivelul
marii celei mai apropiate. De exemplu, Marea Britanie considera nivelul de
referint a media nivelului marii dintre 1915 si 1921 masurat la Newlyn, n Pen.
Cornwall. Mai recent, mai exact odata cu extinderea sistemelor de navigat ie
prin satelit, aceasta problema s-a rezolvat prin raportarea la suprafat a geoidului
EGM96 (Earth Gravitational Model folosit n sistemul de refereint a WGS84
5
,
elaborat de Departamentul pentru Aparare al SUA.
Sistemul de coordonate
Odata stabilite proiect ia si datum-ul (care cont ine si descrierea elipsoidului),
pozit ia unui punct pe suprafat a terestra se descrie prin raportare la un sistem
de coordonate. Acesta poate :
cartezian:
raportarea se face n unitat i de lungime (m., ft., etc) fat a de doua
axe perpendiculare;
coordonatele se noteaza cu:
X cele care se determina pe axa OX, paralela cu ecuatorul;
Y care se determina pe axa OY, paralela cu axa de rotat ie a
Pamantului;
geograc:
raportarea se face n unitat i de masura de unghiuri, fat a de centrul
Pamantului (de fapt, al elipsoidului folosit ca model);
4
Pentru determinarea coordonatelor unor puncte oarecare, orice sistem de coordonate are
o ret ea de puncte de coordonate cunoscute (denumite puncte geodezice), care sunt folosite
ca repere locale. Punctele n care s-au realizat si masur atori de unghiuri fat a de alte puncte
geodezice formeaza o ret ea de triangulat ie (de triunghiuri). Punctul fundamental al ret elei
de triangulat ie este primul reper, punctul din care s-au pornit m asuratorile. Ret elele de
puncte geodezice (de triangulat ie, de sprijin, gravimetrice, etc) sunt adiminstrate de o auto-
ritate nat ionala, n cazul t arii noastre de Agent ia Nat ionala pentru Cadastru si Publicitate
Teritoriala
5
Atent ie! denumirea WGS84 se aplica atat unui datum cat si unui elipsoid, vezi sect iunea
1.2.2
12
coordonatele se noteaza cu:
latitudine: valoara unghiului dintre verticala punctului dat si
planul ecuatorului;
longitudine: valoarea unghiului dintre planul meridianului punc-
tului dat si planul meridianului Greenwich.
Sistemul coordonate se reprezinta pe hart i printr-un caroiaj, de regula rectangu-
lar, care marcheaza coordonate la intervale standard: 1000 km, 1
, etc. Liniile
acestui caroiaj sunt un bun reper pentru operat ia de georeferent iere, asa cum
se va vedea mai departe.
1.2.2 Sisteme de coordonate care se aplica n Romania
Sistemul de coordonate geograce
Este folosit pentru reprezentari generale, de regula didactice, de genul atlaselor
scolare si mai nou de aplicat ii precum Google R Earth
6
sau Microsoft R Virtual
Earth
7
. Elementele de pe hart i se descriu prin latitudine si longitudine pe datum
WGS84.
Sistemul Gauss-Kruger/Pulkovo 1942
Este un sistem preluat de la URSS si introdus n Romania n 1951. Proiect ia se
numeste Gauss-Kruger si este ortograca, cilindrica si transversala, adica razele
de proiect ie sunt paralele iar cilindrul este dispus orizontal, perpendicular pe axa
de rotat ie a Pamantului. Pentru a se evita distorsiunile, s-a mpart it suprafat a
terestra n 60 de fuse geograce, din 6 n 6
long E;
zona 5, ntre meridianele de 24 si 30
long E.
Pulkovo 1940 este denumirea datum-ului, care are ca punct fundamental Obser-
vatorul Astronomic Central al Academiei Ruse de Stiint e de la Pulkovo, langa
Sankt Petersburg, iar ca elipsoid Krassowsky, denit prin semiaxa mare de 6
378 245 m si turtirea de 1/298.3 (vezi sect iunea 1.2.1) Pe hart ile realizate n
aceast sistem de proiect ie cotele se raporteaza la Marea Baltica. Sistemul s-a
folosit pana n 1973 la ntocmirea, printre altele, a planului topograc de baza,
la scara 1:1000 si a hart ilor topograce la scara 1:25000 [Morosanu, 2007].
Sistemul Stereo 70/Dealul Piscului 1970
Acest sistem a fost utilizat ncepand cu anul 1973 si este si n prezent, ocial,
sistemul nat ional de referint a. Se bazeaza pe proiect ia Stereo 70, care este o
proiect ie stereograca, diferita de cea anterioara: suprafat a de proiect ie este un
plan care intersecteaza suprafat a terestra curbata n regiunea tarii noastre. Din
intersect ie rezulta un cerc cu centrul aproximativ n centrul t arii, la intersect ia
6
maps.google.com
7
http://maps.live.com/
13
Fig. 1.8: Sistemul de proiect ie Gauss-Kruger. Sursa:
http://earth.unibuc.ro/articole/deformatii-liniare-in-sistemele-proiectie
paralelei de 46
lat. N cu meridianul de 25
S si 84
In fereastra care apare se vor selecta opt iunile de export (similiar cu cele din
g. 2.11)
formatul de imagine JPG;
rezolut ia nu se va modica (campurile X-axis si Y-axis);
se va debifa ultima opt iune: Automatically Grid Export of Large Data Sets
so that....
Fig. 2.11: Exportul n format .kmz pentru Google Eath
Se alege locul unde se va salva si denumirea noului sier (de exemplu topo georef.kmz).
26
Pentru a se vizualiza orice set de date .kmz n aplicat ia Google Earth se face
dublu-click pe sierul respectiv. Efectul este specaculos, deoarece programul
simuleaza un zbor n coborare de la o altitudine mare si de deasupra Americii
de Nord pana la setul de date ncarcat, n cazul nostru, n nordul Carpat ilor
Orientali, pe Valea Moldovei, n Campulung Moldovenesc. Daca se doreste
ncarcarea altor seturi de date dupa ce s-a pornit aplicat ia, aceasta se face din
File>Open sau cu combinat ia de taste Ctrl+O.
In Google Earth, toate datele
ce se ncarca sunt organizate n strate si asate ntr-un tabel n stanga ferestrei
principale, de unde se pot bifa, pentru vizualizare, sau debifa pentru ascundere
sau se pot selecta pentru a li se modica modul de asare (transparent a, culoa-
rea, etc.). Modicarea modului de asare a vizualizate n Google Earth se face
cu click-dreapta pe setul respectiv, apoi Properties.
In cazul nostru este de dorit
modicarea transparent ei pentru a se analiza acuratet ea georeferent ierii. Harta
ar trebui sa se suprapuna exact pe imaginea satelitara din aplicat ie. Aceasta se
face prin glisarea butonului din campul Transparency (g. 2.12).
Fig. 2.12: Vizualizarea datelor n Google Earth: Cercurile rosii pun n evident a:
n stanga tabelul de unde se pot modica proprietat ile seturilor de date
ncarcate; n centru butonul de unde se poate seta gradul de transparent a al
unui set de date, n cazul nostru imaginea georeferent iata n sect iunea trecuta;
n dreapta: denumirea Campulung Moldovenesc din aplicat ia Google Earth.
Vericarea se face acum vizual, prin navigare pe harta.
27
2.3 Georeferent ierea pe baza punctelor comune
cu planse georeferent iate anterior (exemplul
1)
In aceste condit ii, imaginea georeferent iata poate prezenta distorsiuni fat a de
cea init iala, iar operat ia n sine se realizeza acum cu o acuratet e mai mica.
Aceste imagini se pot georeferent ia prin comparare cu seturi de date (raster sau
vector) deja georeferent iate pe zona respectiva.
Pentru detalierea acestei metode se va folosi o aerofotograma negeoreferent iata
(Enisala 1969.jpg, g. 2.13), furnizata de INMI si un set de date vector, georeferent iate,
preluate din aplicat ia Google Earth
8
. Setul de date georeferent iate va constitui
sursa pentru punctele de control, iar georeferent ierea se va realiza n aceeasi
aplicat ie: Global Mapper 10. Aceasta modalitate presupune ca utilizatorul stie
ce zona este reprezentata pe aerofotograma, deoarece trebuie sa o localizeze pe
Google Earth. Acolo va marca puncte care se vor salva n acelasi format .kmz,
de data aceasta ca date vector, pe care le va folosi ca puncte de reper pentru
georeferent iere.
7
Ortofotoplanurile sunt un fotograi aeriene corectate de aceste distorsiuni de perspectiv a
ce rezulta ca urmare a nclinarii camerei n momentul fotograerii
8
Atent ie! Google nu garanteaza acuratet ea reprezent arilor din aplicat ie. Acestea pot
cont ine erori de localizare de p ana la c at iva zeci de metri.
Insa pentru exemplicarea n
aceasta metodologie consideram c a asigur a un grad sucient de acuratet e. Este de dorit ca,
n aplicat ii profesionale, sa se foloseasc a surse de date spat iale georeferent iate cu o acuratet e
ridicata (de exemplu ortofotoplanuri furnizate de ANCPI)
28
Fig. 2.13: Aerofotograma care se va georeferent ia
Pentru nceput se va porni aplicat ia Google Earth si se va localiza regiunea
reprezentata pe aerofotograma. Aceasta corespunde aproximativ celei din g.
2.14.
Fig. 2.14: Zona din Google Earth corespunzatoarea aerofotogramei
29
Se observa ca ntre cele doua imagini exista diferent e. Cea disponibila pe Go-
ogle Earth este mai recenta si cont ine elemente n plus fat a de aerofotograma.
In tot cazul sunt nca suciente elemente comune care pot folosite ca puncte
de reper.
In cazul nostru vom alege n principal puncte la intersect ii de drumuri.
Se face zoom in catre un astfel de punct care se va marca cu butonul Add
Placemark din bara de unelte a aplicat iei (g. 2.15). Activarea acestui buton
are ca efect marcarea unui punct n centrul cadrului. De acolo se muta cu
mouse-ul n locul dorit si se redenumeste n campul Name din ferastra New
Placemark (g. 2.16).
Fig. 2.15: Butonul Add Placemark cu care se vor lua punctele de control n
Google Earth
Fig. 2.16: Plasarea si denumirea unui punct n Google Earth
30
In Google Earth se face zoom in catre o zona din orasul Campulung Moldove-
nesc dupa ce, daca e cazul, se debifeaza din tabel harta georeferent iata care se
suprapune pe imaginea satelitara. Dupa ce s-a xat cadrul, se alege din meniu
File>Save >Save Image... (g. 2.28).
In fereastra care apare se indica locul de
pe disc si denumirea imaginii (de exemplu topoGE.jpg). Aplicat ia va exporta
cadrul xat n format .jpg (g. 2.29)
10
.
Dupa ce s-a pregatit imaginea aeriana, se porneste aplicat ia ArcMap si sencarca
mai ntai harta georeferent iata: topo georef.jpg. Aceasta se face cu click pe
butonul Add Data din bara de unelte a aplicat iei (g. 2.30).
9
http://www.esri.com/software/arcgis/
10
Atent ie! Folosirea imaginilor satelitare n afara aplicat iei Google Earth este supusa unor
termene si condit ii restrictive
37
Fig. 2.28: Exportul unei imagini din Google Earth.
Fig. 2.29: Imaginea preluata de pe Google Earth: topoGE.jpg
Fig. 2.30:
Incarcarea unui set de date n ArcMap
38
In acest moment imaginile sunt suprapuse aproximativ, dar doar vizual. Pen-
tru a stabili punctele de coordonate cunoscute de pe imaginea negeoreferent iata
utilizatorul selecteaza mai ntai punctul pe acea imaginea apoi selecteaza punc-
tul corespondent de pe imaginea georeferent iata.
In felul acesta aplicat ia va
prelua coordonatele acelui punct de pe imaginea georeferent iata. Aceasta se
face cu butonul Add Control Points (g. 2.38). Cu acest buton activat, curso-
rul mouse-ului devine o cruce. Se face zoom in catre punctul ales pe imaginea
negeoreferent iata si se face click pe acel punct.
In acest moment aplicat ia a
ret inut coordonatele pixelului (pe care l-a marcat cu o cruce verde) pe imagi-
nea negeoreferent iata (cele din sistemul intern al imaginii) si asteapta de la
utilizator specicarea coordonatelor n sistemul de coordonate n care se face
georeferent ierea (g. 2.39). Aceasta se face cu un al doilea click, cu acelasi
buton activat, pe imaginea georeferent iata, n punctul corespunzator
12
. Acesta
va marcat cu o cruce rosie si va considerat primul punct de coorodonate
cunoscute de pe imaginea negeoreferent iata (g. 2.40).
Fig. 2.38: Bara de unelte pentru georeferent iere si butonul Add Control Po-
ints care permite select ia punctelor de coordonate cunoscute de pe imaginea
negeoreferent iata
12
Pentru a face vizibila harta georeferent iata se debifeaza din tabel imaginea
negeoreferent iat a (similar cu Google Earth), care sta deasupra
42
Fig. 2.39: Selectarea punctului de coordonate cunoscute pe imaginea
negeoreferent iata
Fig. 2.40: Selectarea punctului de coordonate cunoscute pe harta georeferent iata
43
Rezultatul este vizibil imediat: ca urmare a legaturii dintre cele doua puncte,
imaginea negeoreferent iata s-a deplasat astfel ncat cele doua puncte sa se su-
prapuna exact (g. 2.41).
Fig. 2.41: Primul punct de coordonate cunoscute marcat pe imaginea
negeoreferent iata.
In fereastra care apare, Congure se pot executa numeroase modicari ale me-
diului de lucru din Global Mapper. Aceastea sunt organizate pe sect iuni si
accesibile din tab-uri: General, Vector Display, Area Style, etc. Cea care ne
intereseaza este sect iunea Projection. Aici sunt informat iile despre sistemul de
proiect ie introduse la ncarcarea setului de date: proiect ie Stereo 70 si datum
S-42(ROMANIA).
In campurile respective se alege noul sistem de proiect ie: n
campul Projection: UTM, n campul Zone: 35 (24
- 30
- Northern Hemis-
phere)
4
, iar n campul Datum: WGS84 (g. 3.2). Modicarea sistemului de
proiect ie va determina modicarea modului de reprezentare a hart ii. Aceasta
va aparea ca n g. 3.3.
Exportul imaginii se realizeaz a cu File>Export Raster and Elevation Data >Ge-
oTIFF..., apoi se aleg opt iunile (de exemplu, ca n g. 3.4). Se aleg locul
si denumirea (de exemplu topo georef UTM.tif), iar aplicat ia va crea sierul
WORLD cu extensia .tfw.
3
Este aceeasi abordare ca n sect iunea 2.2, cu deosebirea ca acum vom realiza explicit
transformarea ntre cele dou a sisteme de coordonate
4
Acesta este fusul proiect iei UTM (vezi sect iunea 1.2), si dac a init ial sistemul de proiect ie
a fost ales corect, aplicat ia selecteaz a fusul potrivit pe baza coordonatelor setului de date.
48
Fig. 3.2: Noul sistem de coordonate n care se va reprezenta harta topograca
Fig. 3.3: Harta reproiectata n UTM-WGS84
49
Fig. 3.4: Opt iuni de export n format .tif
50
Bibliograe
Graeme Bonham-Carter. Geographic Information Systems for Geoscientists:
Modelling with GIS. Computer Methods in Geosciences. Pergamon, 1994.
Bogdan Morosanu. Deformat iile liniare relative n sistemele de proiect ie ste-
reograc 1970, gauss-kr uger, utm si comparat ii ntre acestea. www.geo-
spatial.org, 2007.
Cliord J. Mugnier. Grids and datums: Romania. Photogrammetric Engineering
and Remote Sensing, Mai 2001.
Markus Neteler and Helena Mitasova. Open Source GIS. A GRASS GIS
Approach. Springer, 3rd edition, 2008.
STAS7488. STAS 7488-89: Geodezie, Topograe, Fotogrammetrie, Cartograe
si Cadastru. Institutul Roman pentru Standardizare, 1989.
Mihai Terente. Analiza si modelarea digitala a terenului. Cu aplicat ii n bazi-
nul montan al Teleajenului. Teza de Licent a. Universitatea din Bucuresti,
Facultatea de Geograe, 2008.
51