Sunteți pe pagina 1din 7

CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS

Conferina de Pace de la Paris (29 iulie - 15 octombrie, 1946) a fost urmat


de Tratatele de Pace de la semnat pe 10 februarie, 1947 dintre Aliai i statele Axei, n urma
celui de-al doilea rzboi mondial.
Prile implicate
De partea aliailor erau Statele Unite, Marea Britanie, Frana, Uniunea
Sovietic, Polonia, Grecia, Iugoslavia i Cehoslovacia)
De partea aliailor nfrni ai Axei se
aflau Italia, Romnia, Ungaria, Bulgaria, Finlanda i Slovacia.
Pentru ca aceste state s se prezinte n aceast ordine, nu au fost luate n cont n Tratate dect
aciunile primei grupe de partea Aliailor (exceptnd, aadar, aciunile Franei sub conducerea
regimului Petain i ale URSS n cadrul pactului Hitler-Stalin) i aciunile celei de-a doua grup
de partea Axei (exeptnd astfel aciunile Romniei dup 23 august 1944 dei aceste aciuni i
permit s recapete Transilvania de nord pierdut n 1940).
Tratatele le-au permis Italiei, Romniei, Ungariei, Bulgariei, i Finlandei s i reasume
responsabilitile ca state suverane n relaiile internaionale.
Au fost incluse o serie de clauze care defineau despgubirile de rzboi, drepturile
minoritilor i ajustri teritoriale incluznd sfritul imperiului colonial al Italiei din Africa i
modificri ale frontierelor Ungaro-Slovace, Romno-Ungare, Sovieto-Romne, Bulgaro-Romne
i Sovieto-Finlandeze.
Clauzele stipulau c semnatarii vor lua toate msurile necesare "pentru a asigura tuturor
persoanelor de sub jurisdicia sa indiferent de ras, sex, limb sau religie, drepturile umane i
libertile fundamentale, inclusiv libertatea de expresie, a presei, a religiilor, a opiniei politice i
a ntlnirilor publice".
Fiecare guvern se obliga s mpiedice renaterea fascismului sau a oricrei
organizaii "politice, militare sau semi-militare, al cror scop ar fi acela de a mpiedica accesul
la drepturile democratice."
Transferuri teritoriale
Finlanda pierdea aproximativ 10% din suprafaa sa n favoarea Rusiei. Aceast cerere a
sovieticilor a fost privit ca o mare nedreptate n rndul aliailor, deoarece n acest
caz URSS era agresorul (n cadrul pactului Hitler-Stalin) i datorit simpatiei de care se
bucura Finlanda mulumit victoriilor din 1939 - 1940.
Romnia, mulumit contribuiei sale militare de partea Aliailor dup 23 august 1944,
primea napoi Transilvania de Nord transferat de Hitler Ungariei prin Dictatul de la Viena,
dar pierdea Basarabia, Bucovina de Nord i inutul Hera n favoarea Uniunii Sovietice,
i Dobrogea de Sud (Cadrilaterul) n favoarea Bulgariei.
Italia ceda localitile Tende i La Brigue Franei, Zadar (actual pe teritoriul Croaiei)
i regiunea Istria (actual pe teritoriul Croaiei i Sloveniei) Iugoslaviei i arhipelagul
Dodecanez Greciei.

Victoriile aliailor mpotriva axei i-au determinat pe Winston Churchill( premier britanic),
Th. Roosevelt( preedintele SUA) i I.V. Stalin( conductorul URSS) s organizeze ntlniri la
nivel nalt pentru a discuta despre organizarea lumii postbelice.
Prima conferin este Conferina de la Teheran dintre 28 noiembrie i 1 decembrie 1943. n
cadrul acestei ntlniri se hotrte deschiderea unui nou front de lupt n Occident, mprirea
Germaniei n cinci state autonome i rezolvarea problemei poloneze prin mpingerea Poloniei
spre vest, n Prusia Oriental, astfel nct URSS s primeasc estul Poloniei. De asemenea s-a
hotrt renunarea Finlandei la o serie de teritorii n favoarea URSS, astfel ieind n eviden
inteniile acaparatoare ale lui Stalin;
Urmtoarea conferin a avut loc la Moscova,Conferina de la Moscova, din 9 octombrie 1944 i
a reprezentat o ntlnire ntre Churchill i Stalin. Premierul britanic dorea s afle preteniile
dictatorului rus n ceea ce privete mprirea sferelor de influen n Europa. n urma acestei
conferine s-a ncheiat acordul procentajelor care stabilea, n procente, influena rus n Europa
dup rzboi.
ntre 4 i 11 februarie 1945 a avut loc Conferina de la Yalta ntre Roosevelt, Churchill i Stalin
n urma creia s-a hotrt mprirea Germaniei, i a Berlinului, n patru zone de ocupaie, ntre
Marea Britanie, SUA, URSS, Frana. De administrarea i conducerea Germaniei treubuia s se
ocupe o Comisie Aliat de Control, format din comandanii militari ai celor patru zone de
ocupaie.

n urma acestei conferine s-au hotrt rambursarea n natur a pierderilor suferite de statele
agresate de Germania i a fost stabilit suma total a reparaiilor de rzboi:20 miliarde de dolari
;50% din aceast sum trebuia s revin URSS din producia curent a Germaniei i proprietiile
acesteia din Finlanda, Romnia, Ungaria, Bulgaria. Una din cele mai importante decizii ale
acestei conferine o reprezint nfiinarea ORGANIZAIEI NAIUNILOR UNITE.
Pn la sfritul rzboiului a mai avut loc Conferina de la Postdam( 17 iulie-2 august 1945)
n care n locul lui Th. Roosevelt a participat Harry Truman, noul preedinte SUA. n cadrul
acestei ntlniri s-a ncercat stabilirea unor puncte de vedere comune n ceea ce privete
organizarea lumii postbelice i tratatele de pace. S-a hotrt mprirea Germaniei n patru zone
de ocupaie, demilitarizarea i dezarmarea acesteia, suprimarea forelor armate germane( SS, SA,
SD) i a Gestapo-ului i constituirea Tribunalului Militar Internaional pentru judecarea
criminalilor de rzboi naziti.
Un loc aparte l are Conferina de Pace de la Paris, ce i-a deschis lucrrile la 26 iulie 1946 la
Palatul Luxemburg i la care au participat 26 de state. n 10 februarie 1947 s-au semnat Tratatele
de pace cu Romnia, Bulgaria, Finlanda, Ungaria, Italia.
Tratatul cu Romnia prevedea achitarea ctre URSS reparaii de rzboi de 300 mil. dolari, n opt
ani iar acesta i rezerva dreptul de a menine trupele pe teritoriul Romniei pn la achitarea
integral a datoriei de rzboi. Romnia primea N-V Transilvaniei pierdut prin Dictatul de la
Viena ns pierdea Basarabia i Nordul Bucovinei n favoarea URSS i Cadrilaterul n favoarea
Bulgariei.
n urma tratatului semnat, Bulgaria avea obligaii de rzboi fa de Grecia( 45 mil. dolari) i
Iugoslavia( 25 mil. dolari) ns susinut de URSS, i-a mrit teritoriul pe seama statelor vecine.
n Tratatul cu Italia s-a hotrt fixarea frontierei cu Frana, Triest a fost declarat zon liber i a
fost pus sub jurisdicia Consiliului de securitate al ONU. Italia trebuia s renune la coloniile
Libia, Eritreea, Somalia i s recunoasc independena Albaniei.
n urma tratatului, Ungaria renuna la N-V Transilvaniei i trebuia s plteasca URSS (200 mil.
dolari), Cehoslovaciei si Iugoslaviei( cte 50 mil. dolari) despgubiri de rzboi.
Tratatul cu Finlanda hotra pltirea ctre URSS 300 mil. dolari despgubiri de rzboi i cedarea
provinciei Petsamo URSS-ului.
Conferinele care au avut loc n timpul rzboiului dar i tratatele de pace au artat lumii
adevrata dorin acaparatoare a URSS-ului. Distruse de rzboi, mturate de foamete i cu
armatele strine pe teritoriul lor, statele europene nu s-au putut opune unei epoci comuniste ce
avea s nceap i unei Cortine de fier ce avea s cad peste Europa i va separa democraia i
libertatea de comunism.
Dupa victoria coalitiei antifasciste in cel de-al doilea razboi mondial, pe primul plan al vietii
internationale s-a pus problema organizarii postbelice a lumii si a pacii. In acest scop a avut loc
Conferinta de pace de la Paris, care urma sa pregateasca tratatele de pace cu Italia, Romania,
Bulgaria, Ungaria si Finlanda. Cele cinci tratate incheiate constau dintr-o parte introductiva si
din clauze teritoriale, politice, militare, economice, precum si din stipulatii privind reparatiile si
restituirile. Inceputa la 29 iulie 1946, Conferinta de pace de la Paris a fost convocata de marile
puteri invingatoare in cel de-al doilea razboi mondial (SUA, URSS, Marea Britanie, Franta si
China). Delegati din 21 de tari s-au intalnit la Paris pentru a decide conditiile de pace pentru cei
cinci aliati ai Germaniei, din cel de-al doilea razboi mondial. Lucrarile conferintei s-au
desfasurat la Palatul Luxembourg. Acest templu traditional al bunelor maniere si al
respectabilitatii burgheze avea sa rasune de ecourile incongruente ale noii diplomatii: dialoguri
ale surzilor, presarate cu imputari dintre cele mai injurioase, in sedinta, dupa incercarile de
targuiala facute pe culoare, afirma Andr Fontaine. Tratatele de pace cu Italia, Bulgaria,
Romania, Finlanda si Ungaria au fost semnate abia la 10 februarie 1947, intr-o atmosfera
pompoasa in Salonul Orologiului din Quai dOrsay. Puternicii zilei au fixat prin intermediul unor
documente o realitate care deja incepuse sa scape calculelor sau iluziilor lor. Ideea de a fi voit sa
se reglementeze soarta satelitilor Germaniei, inaintea Austriei si a Germaniei insasi, poate parea
stranie. Pe de o parte, era vorba de vointa de a se restabili mai intai conditiile de existenta
normale pentru cei care se degajasera la vreme de influenta hitlerista si isi castigasera cu arma in
mana iertarea Aliatilor, iar pe de alta parte, se poate vorbi de constiinta dificultatii unui asemenea
angajament. Tocmai de aceea, istoricul Andr Fontaine vorbeste despre cinci tratate si nici o
pace. Divergentele de opinii dintre Aliati in privinta divizarii Germaniei a impiedicat incheierea
unui tratat de pace cu Germania pana in momentul reunificarii acesteia, in 1990. Au fost
reglementate insa cateva chestiuni privitoare la granitele Germaniei: regiunea sudeta era
retrocedata Cehoslovaciei, Anschluss-ul era anulat si i se restituia Austriei independenta,
Franta reintra in posesia Alsaciei si Lorenei, granita cu Polonia urma linia Oder-Neisse, iar
orasul Knigsberg, cu regiunea invecinata, erau transferate URSS. In ceea ce priveste Austria,
un tratat de pace cu acest stat a fost incheiat abia in 1955. Dupa cum sustinea Henry Kissinger,
razboiul s-a terminat cu un vid geopolitic. Echilibrul puterii fusese distrus, iar un tratat de pace
cuprinzator a ramas imposibil de formulat. Perioada postbelica avea sa se transforme intr-o lupta
prelungita si dureroasa pentru realizarea in fapt a reglementarilor care scapasera printre degete
conducatorilor inainte ca razboiul sa ia sfarsit. Reparatii si compensatii bulgare Tratatul de pace
cu Bulgaria consemna incheierea armistitiului de catre aceasta cu aliatii la 28 octombrie 1944 si
participarea ei de la aceasta data la razboiul impotriva Germaniei. Erau recunoscute granitele
Bulgariei din 1941. Pentru viitor, Bulgaria se obliga sa asigure drepturile si libertatile
fundamentale, sa elibereze simpatizantii fortelor aliatilor aflati in inchisori, sa dizolve
organizatiile fasciste si cele care faceau o propaganda ostila contra Natiunilor Unite. De
asemenea, Bulgaria trebuia sa furnizeze martori pentru procesele criminalilor de razboi la cererea
oricarei tari din cadrul Natiunilor Unite si se obliga sa recunoasca celelalte tratate de pace. In
schimb, fortele aliate urmau sa se retraga din Bulgaria in timp de 90 de zile. Reparatiile si
compensatiile urmau sa se faca conform principiului compensatiilor partiale, avand in vedere
contributia adusa la infrangerea Germaniei. In timp de opt ani, produsele agricole si industriale
trebuiau sa acopere cele 45 de milioane de dolari datorate Greciei si cele 25 de milioane datorate
Iugoslaviei. Bulgaria trebuia sa restituie toate bunurile capturate de la Natiunile Unite. Disparitia
Italiei din randul puterilor coloniale Tratatul de pace cu Italia mentiona in preambul vina acesteia
pentru provocarea razboiului impotriva statelor aliate si asociate, dar, pentru ca la 13 octombrie
1943 se alaturase Natiunilor Unite, i se acorda calitatea de cobeligeranta. Clauzele teritoriale
prevedeau revenirea Italiei la frontierele existente la 1 ianuarie 1938, cu unele mici modificari in
favoarea Frantei. Italia era obligata sa cedeze Iugoslaviei un mic teritoriu si cateva insule, printre
care Pelagosa. S-a fixat si frontiera cu teritoriul liber Triest, care a fost pus sub jurisdictia
Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite. Impreuna cu Iugoslavia, Italia trebuia sa colaboreze
pentru garantarea securitatii acestui teritoriu. Clauza privitoare la colonii stipula obligatia Italiei
de a renunta la toate drepturile si titlurile asupra posesiunilor teritoriale din Africa: Libia,
Eritreea, Somalia si de a lichida administratia italiana din aceste teritorii in maximum un an.
Italia mai recunostea suveranitatea si independenta Albaniei, toate acordurile din perioada de
ocupatie fiind anulate, independenta si suveranitatea Ethiopiei, careia se obliga sa-i restituie toate
bunurile ridicate de trupele italiene. Italia a fost obligata sa renunte la cea mai mare parte a
peninsulei Istria si o parte din insulele din Marea Adriatica in favoarea Iugoslaviei si la insulele
dodecaneze in favoarea Greciei. Italia se obliga sa restabileasca toate drepturile democratice
fundamentale, sa dizolve si sa interzica toate organizatiile fasciste de pe teritoriul sau, sa aresteze
si sa judece criminalii de razboi. In privinta reparatiilor de razboi, Italia era obligata sa furnizeze
marfuri in valoare de mai multe sute de milioane de dolari catre URSS (100 de milioane),
Albania (5), Ethiopia (25), Grecia (105) si Iugoslavia (125). Anularea Dictatului de la Viena
Tratatul de pace cu Ungaria mentiona ca aceasta tara a rupt legaturile cu Germania la 28
decembrie 1944 si a incheiat armistitiul cu aliatii la 20 ianuarie 1945. Frontierele Ungariei cu
Austria, Iugoslavia si Romania au fost stabilite la cele din 1 ianuarie 1938. Dictatul de la Viena
era declarat nul si neavenit. Tratatul mai prevedea restabilirea drepturilor si libertatilor
democratice fundamentale, concomitent cu dizolvarea organizatiilor fasciste, paramilitare etc. In
interior, trebuiau judecati criminalii de razboi si pentru acelasi scop Ungaria avea obligatia sa
furnizeze martori la cererea oricarui aliat. Starea de razboi dintre Ungaria si Romania inceta
odata cu semnarea tratatelor, recunoasterea valabilitatii acestora fiind obligatorie. La fel ca in
cazul Bulgariei, fortele aliate urmau sa se retraga in termen de 90 de zile. Reparatiile Ungariei au
fost fixate la suma de 300 de milioane de dolari. In timp de opt ani, ea trebuia sa plateasca URSS
o contributie de 200 de milioane de dolari in vase fluviale, masini, grau si alte materii prime.
Iugoslavia si Cehoslovacia primeau fiecare o despagubire de 50 de milioane de dolari. Trupe
sovietice in Romania Guvernul Romaniei a cerut recunoasterea calitatii Romaniei de tara
cobeligeranta si inlaturarea din proiectul de tratat a clauzelor economice care afectau situatia
tarii. Guvernul roman a propus, de asemenea, ca problemele legate de regimul Dunarii, care
urmau a fi luate in dezbaterea conferintei, sa fie solutionate printr-o conventie speciala incheiata
intre tarile riverane. Cu toate ca marile puteri au recunoscut contributia militara a Romaniei la
infrangerea Germaniei naziste, Romania nu a primit statutul de tara cobeligeranta. In problema
reparatiilor, despagubirile Romaniei fata de Uniunea Sovietica au fost fixate la suma de 300 de
milioane de dolari platibili in decurs de opt ani, in produse petrolifere, cereale, lemn, nave
maritime si fluviale, utilaj divers si alte marfuri. In urma tratatului, Romania a redobandit
Transilvania, dar a cedat Uniunii Sovietice Basarabia si nordul Bucovinei. Totodata, a fost
confirmata suveranitatea Bulgariei asupra sudului Dobrogei. Partea a patra a tratatului prevedea
ca toate fortele aliate vor fi retrase din Romania in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare
a tratatului de fata, Uniunea Sovietica si-a rezervat dreptul de a pastra pe teritoriul roman fortele
armate care i-ar putea fi necesare pentru mentinerea liniilor de comunicatie ale armatei sovietice
in zona sovietica de ocupatie din Austria. Puterile aliate se angajau prin tratatul semnat cu
Romania sa sprijine intrarea acesteia in Organizatia Natiunilor Unite.

S-ar putea să vă placă și