DREPT ROMAN

Introducere in Drept Roman

Dreptul reprezinta ansamblul normelor obligatorii de conduita ce guverneaza raporturile
dintre membrii unei societati.
Dreptul Roman reprezinta totalitatea normelor de conduita instituite sau sanctionate de statul
roman in conflict cu interesele proprietarilor.
Aceste norme au format obiectul unor studii aprofundate care au avut loc in Italia dupa
caderea Imperiului Roman cu precadere in secolul VI. In acea vreme Italia facea parte din
statul ostrogot, dar ostrogotii au permis populatiei aflate pe teritoriu sa isi foloseasca in
continuare propriul drept. In consecinta, poporul italian a aplicat in continuare dreptul roman.
In aceste conditii intre sec VII - XI a avut loc la Ravenna primul demers de studiu sistematic
al dreptului sub forma unei scoli de drept.
Digestele reprezinta cea mai importanta culegere de fragmente din operele jurisconsultilor,
opera realizata in timpul imparatului Justinian in ! i. "r.
In secolul X a functionat o alta scoala ai carei juristconsulti nu cunosteau digestele #la $avia%
si o alta scoala la Roma.
In secolul XI, la &ologna, este infiintata scoala glosatorilor de catre prof. Irnerius. 'losatorii
erau oameni de stiinta, cunoscatori ai limbii latine si care prin notele intocmite cu privire la
te(tul normelor romane se straduiau sa e(plice sensurilor dispozitiilor dreptului roman.
In acea perioada functionau doua curente)
*. + forma pura a dreptului roman, cum fusese elaborata in epoca clasica.
,. Dreptul roman prin intermediul digestelor care cuprinde fragmente din opera
normativa a epocii clasice, dar care erau adaptate real din epoca post-clasica.
'losatorii) +perele lor se numeau glose.
-etoda e(egetica consta in lamurirea cazurilor din te(te caci pe glosatori nu-i interesa decat
litera acestor note, nu si finalitatea lor practica.
Accursius era cel mai reprezentant glosator, recunoscut pentru opera sa .-area 'losa/
#sec. XII% si o culegere de comentari cu 01,12 glose.
In sec. XIV in &ologna ia nastere .3coala postglosatorilor/ numita si .3coala bartoliana/
infiintata fiind de catre &artolo da 3assoferrato #&artolus% 4*!*5-*!67, si care a avut o
finalitate practica. $ostglosatorii urmareau ca prin aplicarea normelor dreptului roman sa
solutioneze conflictele din practica, iar pentru asta nu se mai adresau normelor dreptului
roman, ci gloselor. In acest fel ei au creat un drept roman falsificat ce rezulta din contopirea
dreptului roman cu cutumele locale. -etoda bartolistilor era cea dogmatica #principii
guvernate din te(tele gloselor, principii ce erau apoi folosite pentru solutionarea in practica%.
.3coala postglosatorilor/ a inregistrat cele mai bune rezultate in 'ermania intre *52-*2
cand au abandonat dreptul lor in favoarea celui roman. 3-a ajuns la aplicarea unui drept
denaturat #Drept al pandectelor moderne%. $andectele erau digeste.
8a inceputul Renasterii studiul dreptului roman cunoaste noi tendinte. In 9ranta intre sec
XV - XVI e(ista .3coala istorica/ a dreptului roman infiintata de Andre Alciat #*50,-*2%.
Au renascut studiile dreptului roman si a fost inlocuita latina bartoliana cu una evoluata. Au
fost descoperite noi surse # .3entintele lui $aul/ si .$resucurtarile lui Valerius $robus/%
in sec XV. Ja:ues ;ujas #*,,-*02% a incercat reconstituirea operelor jurisconsultilor clasici
romani pornind de la forma acelorasi jurisconsulti cuprinsi in digeste, demers continuat si
finalizat de +tto 8enel #*<50-*0!% si a fost materializata in opera .$alingenesia iuris civilis/
3ec. XIX in 'ermania la -arburg apare o noua scoala istorica a dreptului roman, fondata de
9riedric= >arl von 3avign?.
-etoda stiintifica) In aratarea sa, scoala a avut si unele limite deoarece prof. acestei scoli
pretindeau ca originea dreptului se afla in spiritul poporului.
3tatul este un factor eminamente pasiv care nu are voie sa legifereze ci doar sa ia act de vointa
poporului si sa o imbrace in =aine juridice.
3f sec XIX) @=eodor -ommsen si Rudolf von I=eiung in 'ermania
$aul 9rederic 'irard in 9ranta
$ietra &onfante in Italia
In Romania primul studiu de drept roman a fost realizat de @itu -aiorescu care a realizat o
critica la opera lui 3imion &arnutiu numita .In contra scoalei &arnutiu/.
Alti reprezentanti) - 3tefan 8onginescu
- Ion ;atuneanu
- Aicolae ;orodeanul
- 'rigore Dumitrescu
- ;onstantin 3toicescu
- '=eorg=e Dimitriu
Dupa al Doilea Razboi -ondial)
- ;onstantin @omulescu - &ucuresti
- Vladimir "anga B ;luj
- -i=ail Jacota - Iasi
CURS_2
Distincia dintre drept public si drept privat a fost cunoscuta si de romani. Clpian D
jurisconsult al epocii clasice) .$ublicum ius est :uod ad statum rei romanae spectat, privatum
:uod ad singulorum utilitatem/ #.Dreptul public este cel care priveste organizarea statului
roman, iar cel privat este cel care priveste interesele fiecaruia./%. Aceasta definitie este partial
corecta dar si criticabila intrucat tinde sa infatiseze dreptul, cel putin dreptul privat ca fiind un
drept, un instrument destinat sa apere la fel interesele tuturor membrilor societatii. $rin
intermediul dreptului acestia isi e(ercita puterea, isi consolideaza pozitia in societate si isi
protejeaza atat interesele cat si privilegiile in raport cu celelalte categorii sociale. ;riteriul
corect de delimitare intre dreptul public si cel privat il reprezinta sfera de reglementare caci
dreptul public reglementeaza raporturile sociale stabilite intre stat pe deoparte, ca titular al
puterii si pe de alta parte celelalte subiecte de drept, pe cand dreptul privat reglementeaza
raporturile sociale stabilite intre persoane fie ele persoane fizice, fie juridice raporturi care de
regula au un continut patrimonial adica e(primabil in bani. Dreptul privat se aplica asadar
unei sfere distincte a raporturilor sociale si reglementeaza raporturile sociale patrimoniale dar
si conditia juridica a persoanei precum si raporturile dintre persoane ce se stabilesc cu ocazia
judecarii proceselor private.
Izvoarele dreptului roman
- obiceiul
- legea
- edictele magistratilor
- jurisprudenta
- constitutiunile imperiale
- senatusconsultele
Procedura civila romana
- procedura legisanctiunilor
- procedura formulara
- procedura e(traordinara
Dreptul civil roman
- persoane
- bunuri
- succesiuni
- obligatiuni
-
;a si in alte sisteme de drept si sistemul dreptului romanesc s-a format si a evoluat sub
influenta dreptului roman. Influenta dreptului roman poate fi constata in ! mari momente ale
evolutiei dreptului romanesc)
- Epoca formarii poporului roman si a dreptului sau obisnuielnic pe un fond juridic de
drept roman #etapa originara%.
- Epoca dreptului feudal scris.
- Epoca elaborarii codurilor moderne.
Epoca !ormarii poporului roman
9enomen de sinteza juridica asmilandu-se in cadrul acestuia unele institutii ale dreptului
privat romanesc. Initial, la inceputul stapanirii romane in Dacia, normele dreptului roman erau
destinate e(clusiv cetatenilor romani, dar cu timpul, aceste norme de drept roman au fost
aplicate si populatiei auto=tone, dovada in acest sens fiind documentele intitulate .@ripticele
din @ransilvania/ si care reprezinta tablite cerate ce au fost descoperite la .Alburnus -aior/
# Rosia -ontana% succesiv intre *6<1 B *< si care reprezinta defapt o culegere de contracte
de vanzare-cumparare, de imprumut, de depozit, de munca si care permit dovedirea ca la
jumatatea secolului II Dacia se afla in plin proces de aplicare a unui drept nou, bazat pe
elemente ale dreptului roman, elemente asupra carora cutuma locala si-a e(ercitat influenta
din aceasta interactiune rezultand institutii juridice noi, o fizionomie originala si c=iar o
functie superioara normelor dreptului privat roman. In aceasta etapa influenta dreptului roman
s-a facut pe cale directa, nemijlocita. Au a mai fost cazul in cea de-a ,-a etapa cand dpdv
formal influenta statului roman a fost indirecta fiind realizata prin filiera bizantina caci dupa
moartea lui Iustinian # 1 % Imperiul Roman s-a bizantinizat, relatiile sclavagiste au fost
inlocuite cu relatiile bizantine. 3e cuvin a fi mentionate) $ro=ironul si Epanagoga date in
timpul lui Vasile -acedoneanul apoi &azilicalele # 8egiuirile Imparatesti % din timpul lui
8eon al ,-lea filozoful, Aomos '=eorg=iFos si "e(abiblul lui ;onstantin Armenopol. Aceste
cinci monumente de drept feudal bizantin au influentat substantial aparitia dreptului feudal
romanesc scris, cele mai importante pravile laice romanesti aparand ca rezultat al acestei
influente cum ar fi) ;artea Romaneasca de Invatatura #*151%, Indreptarea 8egii #*1,%,
$ravilniceasca ;ondica #*66%, ;odul ;alimac= #*<*6%, 8egiuirea ;aragea #*<*<%
Epoca ela"orarii codurilor moderne
;u timpul s-a constatat ca noile raporturi economice create dupa revolutiile burg=eze nu mai
pot fi reglementate de un drept feudal care nu se adresase unei societati intemeiate pe
proprietatea privata si productia de marfuri, motiv pt care in vederea elaborarii noilor
reglementari apte sa slujeasca noilor acorduri economice si sociale s-a facut din nou apel
direct la dreptul roman, iar primul nostru cod civil #;odul ;ivil Ale(andru Ioane de la *<15
intrat in vigoare in *<1% a fost elaborat dupa modelul ;odului ;ivil 9rancez de la *<25 si atat
comisarii lui Aapoleon cat si comisarii lui ;uza s-au adresat in demersul lor direct normelor
dreptului roman in special digestelor si care cuprindeau fragmente din cele mai importante
opere ale jurisconsultilor clasici romani si de unde au preluat nealterat constructii juridice,
categorii si principii ce serveau perfect e(primarii juridice ale noilor realitati caracterizate
printr-o economie bazata pe o sustinuta productie de marfuri si pe o economie de sc=imb in
plina dezvoltare, iar aceasta preluare directa se resimte in special in materia bunurilor si a
obligatiilor. In ,2** a aparut noul ;od ;ivil pus in aplicare prin legea 6*G,2** intrand in
vigoare la * octombrie ,2**, adoptat prin legea ,<6G,220.
Divizunea fundamentala a dreptului confirmata si de ;icero era aceea intre drept public si
drept privat. Clpian la randul sau ne arata ca dreptul privat se imparte in)
- Dreptul civil # Ius civile%
- Dreptul gintilor # ius gentium%
- Dreptul natural #ius naturae%
Dreptul civil a fost susceptibil de mai multe sensuri. Intr-o prima acceptiune se intelegea
totalitatea normelor juridice aplicabile e(clusiv intre cetatenii romani, motiv pentru care ius
civile a mai fost numit si ius :uiritium dupa numele vec=ilor cetateni romani #:uiriti%. In
primele secole ale epocii vec=i, romanii aveau un sistem social si juridic ermetic intrucat ei nu
recunosteau strainilor niciun drept si mai mult decat atat orice strain venit la Roma cadea
automat in sclavie. E(plicatia unei asemenea atitudini rezida in caracterul natural inc=is al
romanilor in care sc=imburile cu alte comunitati erau sporadice. -ai mult decat atat pentru a
face strainilor inaccesibil dreptul roman, romanii l-au incarcat de solemnitati si de un
formalism riguros, formalism care se caracterizeaza printr-o reglementare foarte precisa si
printr-un mod e(trem de complicat de inc=eiere a actelor juridice care presupunea recurgerea
la formule solemne si la simboluri. In mod firesc datorita acestor complicate formalitati actele
juridice se inc=eiau anevoios iar ritmul vietii juridice in consecinta era unul foarte lent. ;atre
sfarsitul republicii insa, la Roma are loc ceea ce s-a numit .Revolutia Economica/ in cadrul
careia productia de marfuri si sc=imburi a dobandit o mare dezvoltare si in consecinta relatiile
cu strainii s-au e(tins tot mai mult. In aceste noi conditii vec=iul drept civil, rigid si formalist
devenise anacronic transformandu-se intr-o piedica in calea dezvoltarii relatiilor de sc=imb
motiv pentru care romanii, pentru a adapta dreptul civil la noile imprejurari economice au
recurs la sprijinul magistratilor si in special la praetori #cei mai importanti magistrati judiciari
romani% care au savarsit o serie de reforme prin care au e(plicat, completat si c=iar modificat
implicit vec=ile reglementari asftel incat acestea sa devina aplicabile noilor realitati. Regimul
strainilor la Roma s-a sc=imbat, romanii instituind ospitalitatea si clientela pentru acestia. Era
considerat oaspete strainul care venea la Roma pentru o perioada determinata de regula cateva
zile si care trebuia sa se puna sub autoritatea unui cetatean roman de baza. ;lient era socotit
acel strain care venea la Roma pt o perioada mai lunga, uneori pentru totdeauna si care in
acest scop trebuia sa apeleze la un cetatean roman important numit patronus care sa-l
garanteze atat cu reputatia sa cat si cu bunurile sale. Intr-o alta acceptiune ius civile s-a inteles
ca dreptul civil izvorat din interpretarea jurisconsultilor si in aceasta acceptiune ius civile
cuprinde normele si principiile create de jurisconsulti cu ocazia solutionarii unor cazuri noi
prin interpretarea normelor vec=i de drept civil. Cn al treilea sens, romanii desemnau prin ius
civile intregul drept privat cu e(ceptia dreptului praetorian care era un drept creat de praetori
prin utilizarea unor mijloace procedurale.
Dreptul #intilor reprezinta un drept creat tot de romani pentru a fi aplicabil in raporturile
dintre cetatenii romani si straini #necetateni%, aceasta latura dezvoltandu-se in conte(tul
evolutiei sc=imburilor comerciale. Ius gentium poate reprezenta o replica la dreptul civil care
era rigid si formalist din cauza ca ius gentium se caracterizeaza prin suplete, prin elasticitate si
prin simplitatea si eficienta institutiilor sale. 3pre deosebire de ius civile, dreptul gintilor pune
in centrul sau vointa umana, factorul subiectiv uman, iar actele inc=eiate potrivit dreptului
gintilor se inc=eie in marea lor majoritate prin simpla manifestare de vointa a partilor
contractante fara a mai fi necesare formule solemne, simboluri sau gesturi rituale. Aceste certe
avantaje i-au determinat c=iar pe romani sa aplice in raporturile dintre ei normele dreptului
gintilor, practica ce s-a amplificat tot mai mult ajungandu-se ca in epoca post-clasica dreptul
gintilor sa inlocuiasca cu totul vec=iul drept civil. Din te(te reiese ca uneori ius gentium era
utilizat si in sensul care astazi se da dreptului international public, marturie in acest sens fiind
afirmatia lui @itus 8ivius ca dreptul gintilor ar fi dreptul aplicabil in raporturile dintre cetati,
deci dintre state, iar din alte te(te reiese ca uneori romanii confundau dreptul gintilor cu
dreptul natural.
Dreptul natural $ iu% naturae & este un concept prin care romanii desemnau un sistem de
principii valabil pentru toate popoarele si pentru toate timpurile, Clpian c=iar sarja #e(agera%
si spunea ca dreptul natural ar fi un drept aplicabil tuturor vietuitoarelor. Romanii au ajuns la
conceptul de drept roman in urma contractului cultural cu filozofia greaca si cu cea stoica. De
fapt la o analiza atenta, conceptul de ius naturae ca drept aplicabil tuturor oamenilor si tuturor
popoarelor este un proces atat fantastic cat si fals. El este fantastic pentru ca in mod obiectiv
romanii nu au putut cunoaste toate popoarele pentru a crea un sistem de drept aplicabil tuturor
si este fals pentru ca si in ipoteza in care ei ar putea face acest lucru, nu toate popoarele se
aflau la acelasi nivel de dezvoltare economica pentru a le putea fi aplicat acelasi drept. In
realitate conceptul de ius naturae ramane cantonat in sfera pur teoretica, dar din te(te reiese ca
uneori dreptul natural era desemnat ca fiind un drept ec=itabil si bun .ae:um et bonum/ iar
din aceasta perspectiva a ec=itatii putem spune ca intradevar dreptul natural a avut refle(e si
pe plan practic si avem in vedere situatia in care praetorul, cel mai important magistrat, era
confruntat cu solutionarea unui litigiu in care reclamantul formula pretentii pentru care
praetorul in edictul sau nu gasea o formula corespunzatoare. 8a romani, fiecarui drept
subiectiv ii corespundea un anumit tip de formula care se afla in edictul praetorului si la care
praetorul recurgea ori de cate ori organiza un proces in care se invoca un atare drept.
;onceptul de ius naturae a fost valoros si in epoca revolutiei burg=eze pentru ca el promova
in fond ideea unui drept comun pt toate fiintele omenesti si propovaduia implicit egalitatea in
fata legii si care a stat la baza teoriei .;ontractului 3ocial/ a lui J.J. Rousseau.
CURS_'
Documentele dreptului roman sunt sursele de cunoastere ale dreptului roman.
Documentele dreptului roman pot fi impartite in ! categorii)
- te(te epigrafice
- pap?ri
- te(te istorice si literare
@e(tele epigrafice sunt inscriptii gravate pe marmura, bronz, tablite de lemn si care ne ofera
informatii privind viata romanilor si cu privire la te(tele unor legi sau alte documente oficiale.
$ot fi mentionate in categoria te(telor epigrafice mai importante) .8e( coloniae genitivae
Juliae/ #o tabla de bronz care cuprinde un fragment dintr-un regulament prin care ;ezar a
organizat o colonie%, .@abula "ebana/ #cuprinde te(tul unei reforme electorale din vremea
imparatului August%, .8e( de imperio Vespasiani/ #o tabla de bronz descoperita la Roma si
care se refera la puterile cu care a fost investit imparatul Vespasian%, .@abulae "erculanensis/
#cuprinde te(tele a doua senatusconsulte%, .8e( rubria de 'allia cisalpina/ #o lege agrara de
improprietarire%.
.@ripticele din @ransilvania/ D tablite din lemn
$ap?ri) cuprind te(te importante ale unor documente sau scrieri juridice. $ap?rusul care
cuprinde , senatusconsulte date in timpul imparatului ;laudiu, pap?rusuF care cuprinde
edictul imparatului ;aracalla B ,*, e.n., edict prin care a fost acordata cetatenia romana
tuturor locuitorilor liberi ai imperiului, masura care nu are nicio legatura cu generozitatea
romana ci are in vedere considerente de ordin fiscal pt a supune impozitului si categoriile care
erau necetateni, manuscrisul descoperit in *<*1 la biblioteca episcopala din Verona de catre
romanistul german Aiebu=r.. 8a o analiza mai atenta, Aiebu=r a descoperit ca manuscrisul
descoperit de el era unul palimpsest, manuscris a carui scriere originara fusese stearsa din
pricina crizei de pap?rus, suprascriindu-se un alt te(t. @e(tul e(istent era unul cu caracter
religios. @e(tul initial cuprindea .Institutele lui 'aius/. $artea finala a fost distrusa si nu a
mai putut fi reconstituita si numai intamplarea a facut ca in *0!! -edeea Aorsa sa descopere
in Egipt un nou pap?rus denumit .Aoul 'aius G 'aius din Egipt/.
Date importante despre viata romanilor si despre normele juridice desprindem si din te(te
istorice si literare. Istorici care au transmis date importante sunt) @itus 8ivius, @acitus,
3uetoniu, 3alustiu, ;aesar, ;ornelius Aepos, $liniu.
Date similare obtinem si din scrierile unor literati) $laut, @erentiu, ;ato, 8ucretiu, "oratiu.
Or#anizarea %tatului roman
Istoriografia romana de la mijlocul sec III i. e.n. arata ca Roma ar fi fost fondata la 65 i. e.n.
iar dupa altii 6! i. e.n. Acesti istorici nu s-au raportat doar la datele furnizate de istorie ci au
amalgamat aceste date falsificand astfel trecutul, in intentia evidenta de a conferi inceputurilor
Romei stralucirea pe care Roma o avea la data la care ei au facut aceste relatari. Au au facut
distinctia intre fictiune si real. 9ondarea Romei se plaseaza la sfarsitul @roiei. Inceputul este
marcat de sosirea in Roma a lui Aeneas, in Italia cunoscand-o pe 8avinia, cu care are un copil,
Ascaniu, care mai tarziu a fondat orasul Alba 8onga, care mult timp a reprezentat capitala
8atiumului, zona care a reprezentat leaganul poporului latin. Doua secole mai tarziu dupa
fondarea orasului, in urma unui conflict pt tron, regele Amulius l-a alungat pe fratele sau
Aumitor si i-a ucis copiii crutand-o doar pe R=ea 3ilvia pe care a obligat-o sa se faca vestala
#preoteasa a zeitei Vesta%. Incalcandu-si indatoririle de vestala a conceput doi gemeni)
Romulus si Remus. Amulius pentru a o pedepsi decide uciderea celor doi copii iar sclavul
insarcinat cu aceasta i-a abandonat, copiii fiind salvati de pastorul 9austulus, fiind alaptati si
de celebra lupoaica ce a devenit apoi simbolul Romei. ;rescand, cei doi frati afla despre cele
petrecute la Alba 8unga si organizeaza o rascoala in urma careia Amulius este ucis, iar
bunicul lor Aumitor redobandeste tronul. ;ei doi frati =otarasc sa infiinteze un oras mare care
va dobandi numele lui Romulus pentru ca in urma unui conflict intre cei doi, Remus este ucis.
@ot potrivit legendei, Roma ar fi fost fondata de trei triburi)
- latini #ramnes%
- sabini #tities%
- etrusci #lucere%
Indiferent de legenda sau istorie, Roma a ajuns sa ocupe o pozitie dominanta intre orasele din
8atium care formau confederatia latina. 3tructura sociala a Romei primitiva cuprindea doua
mari categorii) patricieni si plebei. $atricienii erau denumiti si populus romanus si erau
constituiti din urmasii celor trei triburi care potrivit legendei fondasera Roma. Din aceasta
pricina ei aveau o pozitie dominanta, ei asigurand conducerea intregii cetati si avand
e(clusivitate la principalele ocupatii din acea vreme #agricultura si pastoritul%. De cealalta
parte era categoria plebeilor care era compusa din urmasii triburilor auto=tone care au fost
cucerite de ceilalti. 3e ocupau cu mestesugurile si mai tarziu cu negotul. Desi participau din
plin la activitatea economica a cetatii ei nu aveau acces la conducerea acesteia, motiv care a
generat un conflict major intre patriciat si plebe care a marcat in mod decisiv primele secole
ale Romei.
$atricienii erau) ginti, curii, triburi.
(inta era compusa dintr-un numar de familii care erau unite prin elemente comune cum ar fi
nume, cult si locurile de inmormantare. Aumarul acestor ginti era de !22. Curiile erau
structuri mai largi, o curie cuprinzand *2 ginti si avea cel mai important rol pentru ca aveau
drept de vot, =otararea fiecarei curii fiind luata cu majoritatea gintilor. Tri"urile erau structuri
sociale si mai largi, un trib cuprinzand *2 curii ceea ce inseamna ca populus romanus era
organizat in ! triburi, !2 curii si !22 de ginti.
+rgane de conducere)
- ;omitia curiata
- Regele
- 3enatul
Comitia curiata reprezenta adunarea poporului, a patriciatului organizat in curii, ceea ce
inseamna ca plebeii erau e(clusi. Re#ele era ales de ;omitia ;uriata si avea atributiuni de sef
militar dar si de sef suprem al religiei, iar Senatul in aceasta faza avea rolul mai mult al unui
sfat al batranilor el fiind alcatuit din sefii gintilor si avand deci !22 membri. -omentul
fondarii statului roman poate fi plasat la mijlocul sec VI i. e.n. si este marcat de conflictul
dintre patricieni si plebei, conflict in urma caruia regele 3ervius @ullius a savarsit doua
reforme care au reprezentat de fapt o revolutie sociala ce a pus capat organizarii gentirice la
Roma.
Re!orma %ociala) Re!orma admini%trativa
In baza reformei sociale, 3ervius @ullius a impartit toti cetatenii purtatori de arme ai cetatii,
fie ei patricieni, fie plebei in categorii numite clase e(clusiv dupa criteriul averii. In prima
categorie au intrat cetatenii care aveau o avere mai mare de *22 222 asi, in cea de-a doua au
intrat cetatenii cu o avere mai mare de 6 222 asi, a !-a H2 222, a 5-a, H, 222, -a H** 222
asi. In cadrul fiecarei categorii membrii acestora au fost impartiti in centurii care erau unitati
militare dar care erau in acelasi timp si unitati de vot, fiecare centurie avand un vot. Aumarul
acestor centurii nu era egal, pentru ca centuriile nu cuprindeau un numar egal de membri.
;enturiile din prima categorie cuprindeau doar cateva zeci de membri pe cand centuriile de
categoriile ,, !, 5, cuprindeau sute sau c=iar mii, ceea ce a condus la o distributie inegala a
centuriilor pe cele categorii, astfel, 0< se aflau in prima categorie, deci viata intregii cetati
era =otarata de cei bogati.
In baza reformei administrative, 3ervius a impartit teritoriul in triburi cu sensul de cartier,
Roma avand initial ,* de cartiere dintre care *6 cartiere care erau rurale si 5 urbane, devenite
ulterior !, iar apartenenta unui cetatean la unul din aceste cartiere dadea apartenenta la cetate
ceea ce inseamna ca cele doua reforme ale lui 3ervius e(prima cele doua criterii in baza
carora distingem intre societatea gentirica si cea organizata politic in stat #criteriul stratificarii
sociale si criteriul teritorial%.
Periodizarea %tatului roman
- Re#alitatea # in forma statala % B mijlocul sec al VI i e n B 20 i en.
- Repu"lica H 20 i en B ,6 i en.
- Imperiul H ,6 i en B 1 en #$rincipatul #,6 i en B ,<5 en% si Dominatul #,<5 B 1%%
Or#anizarea %ociala
8upta dintre patricieni si plebei este o caracteristica a vietii cetatii intrucat se mentin si se
dezvolta inegalitatile dintre cele doua categorii. E(ista astfel inegalitati economice caci
plebeii sunt e(clusi de la e(ploatarea pamanturilor agricole, inclusiv de la e(ploatarea ager
publicus #ogor public%. Inegalitati e(ista si in plan juridic intrucat normele dreptului nescris
roman erau tinute secret de catre pontifi #preoti% si care erau e(ponenti ai intereselor
patriciatului si inegalitati sociale caci erau pro=ibite casatoriile dintre patricieni si plebei. In ce
priveste sclavia aceasta e(ista dar are o pondere redusa, sclavia aflandu-se inca in stadiul
domestic, iar sclavul fiind considerat un membru inferior al familiei romane, muncind alaturi
de stapan, ceea ce inseamna ca baza o reprezinta munca oamenilor liberi.
9actori de conducere politica)
- regele
- senatul
- comitia centuriata
- comitia curiata
Regele este acum un veritabil sef de stat nemaifiind un simplu sef militar si cumuleaza
atributiunile administrative cu cele de sef al religiei fiind $ontife( -a(imus. Este conducator
al armatei si totodata judecator suprem. @otusi regalitatea nu avea un caracter ereditar, astfel
ca la moartea regelui, functia era e(ercitata prin rotatie timp de cate zile de catre membrii
3enatului pana la alegerea unuia nou. 3enatul se transforma acum dintr-un sfat al batranilor
intr-un organism politic, dar care are un rol mai mult consultativ in raport cu puterea regala.
;omitia centuriata reprezenta adunarea centuriilor si este principalul organ legislativ care
avea si competente elective precum si atributiuni judecatoresti. ;omitia curiata devine unul
din organismele prin care patriciatul isi asigura pozitia dominanta in stat intrucat patriciatul
fiind organizat in curii are e(clusivitatea participarii la aceasta adunare, iar comitia curiata
avea competenta atat in viata religioasa cat si in domeniul aprobarii unor acte importante
tinand de domeniul dreptului public si de domeniul dreptului privat.
REPU*+ICA
Republica debuteaza dupa alungarea ultimului rege roman @ar:uinius 3uperbus si reprezinta
etapa in care Roma si-a elaborat razboaiele pe care le-a sustinut cu atat de mult succes incat in
secolul I i. e.n. Roma s-a transformat dintr-o localitate oarecare in centrul unui imperiu urias
care ingloba intregul bazin al -arii -editerane. 3ub aspectul organizarii sociale, primele
secole sunt in continuare grevate de conflictul dintre patriciati si plebe, conflict alimentat de
multiple inegalitati astfel pe plan politic, plebeii erau in continuare e(clusi de la conducerea
administrativa si de la activitatea jurisdictionala a statului deoarece magistraturile au fost
rezervate initial tot de patricieni. $e plan juridc se mentine interzicerea plebei la cunoasterea
dreptului roman, situatie care a dainuit pana la 8egea celor *, din anul 5* i. e.n.
3e mentine interdictia casatoriei dintre patricieni si plebei iar pe plan economic, aeger
publicus este e(ploatat in continuare de patricieni. Acestia transforma treptat acest drept de
folosinta intr-o folosinta ereditara apropiata de ideea unei proprietati formandu-se cu aceasta
ocazie latifundiile. $lebea a reactionat in numeroase randuri fata de aceasta situatie inclusiv in
razboaie, presiune in urma carora in cele din urma patriciatul a cedat consimtind la modificari
ale statului celor doua categorii e(primate prin legi de nivelare a drepturilor economice si
politice pentru cele doua categorii sociale. In urma acestor conceptii succesive s-a ajuns ca la
sfarsitul Republicii sa nu mai e(iste criterii clare pentru a distinge intre patricieni si plebei.
Aceasta situatie a fost favorizata si accelerata pe procesul destramarii gintilor. In conte(tul
dezvoltarii economiei de sc=imb si-au facut aparitia la Roma noi categorii sociale. Cna dintre
acestea au fost cavalerii #ordinul ecvestru% si care in sec II i e.n. erau recrutati dintre cei care
se imbogatisera ca urmare a comertului cu sclavi din cei care se asociau pentru a e(ecuta
lucrari publice sau furnituri pentru armata sau din cei care luau in arenda strangerea
impozitelor statului roman. ;a orientare politica ei tindeau spre un stat centralizat, autoritar,
considerand ca numai un asemenea stat le poate oferi climatul de liniste necesar dezvoltarii
afacerii.
Aobilii erau din ordinul senatorial din care faceau parte cei care detinusera o magistratura sau
urmasii lor, mai tarziu calitatea de nobil fiind conditionata si de un minim de avere. Acesti
nobili ca titulari ai puterii politice au fost cei care au acaparat suprafete imense din pamanturi
pe care le-au e(portat cu titlul de proprietate privata, iar ca orientare politica fireste ca erau
conservatori, militand pentru mentinerea institutitiilor republicane. Acesta deosebire dintre
cavaleri si nobili a generat conflicte desc=ise intre cele doua categorii soldate cu razboaie
civile care au condus la instaurarea Imperiului.
$roletarii erau o categorie ivita ca urmare a procesului de formare a latifundiilor. Aceste
latifundii s-au e(tins fie prin acapararea abuziva a pamanturilor statului de bogati, fie prin
ac=izitionarea la preturi de nimic a pamanturilor apartinand micilor agricultori. Acestia din
urma saraciti ca urmare a abuzurilor celor bogati dar si a razboaielor pe care le ducea Roma
ajungeau sa se stabileasca la Roma in calitate de proletariat. ;uvant proletar provine la origine
de la proles D copii si desemna la origine pe cel care nu avea alta avere decat copii. Aotiunea
de proletar si-a sc=imbat sensul si i-a desemnat pe cei care neavand mijloace de subzistenta se
stabileau la Roma pentru a trai pe seama statului roman, intrucat si proletarii erau cetateni
romani, cei bogati au incercat sa faca din proletari o masa de manevra in scopuri politice si s-
au intrecut unii pe altii in a le oferi tot felul de beneficii, dar au sfarsit prin a deruta complet
masa proletarilor care a contribuit la prabusirea institutiilor republicane. In ceea ce priveste
sclavia, caci devine clasica, principalul izvor al sclaviei era razboiul. $rizonierii de razboi
erau vanduti pe pietele Romei catre populatie si numai dupa cucerirea -acedoniei in *1< i en
pe pietele Romei au ajuns peste 2 222 sclavi. ;onditia juridica a sclavului era aceea de res,
stapanul numit dominus il putea vinde, dona, imprumuta, sc=imba, inc=iria, pedepsi sau ucide
fara a suferi vreo consecinta. Desi sclavii au contribuit din plin la cultura si civilizatia romana,
romanii i-au tratat cu brutalitate si cruzime, ceea ce a determinat numeroase ridicari ale
sclavilor culminand cu rascoala lui 3partacus desfasurata intre anii 6!-6* i en si care a capatat
caracterul unui adevarat razboi social ce urmarea c=iar desfiintarea sclavagismului si care
pentru reprimare a necesitat concentrarea intregului efort militar al Romei.
+rganizarea statului cuprinde ! elemente principale)
- magistrati
- adunarile poporului
- senatul
Ma#i%tratii reprezentau inalti deminitari care detineau intreaga putere administrativa si care
erau alesi de popor pentru un mandat de regula de un an cu doua e(ceptii) cenzorii care aveau
mandat de *< luni si dictatorii care aveau mandat de 1 luni, iar la intrarea lor in functie in
virtutea lui ius edicendi ei publicau un edict care reprezenta un program de activitate prin care
aratau cum inteleg sa-si e(ercite meseria si ce mijloace juridice vor folosi in acest scop.
;ompetenta magistratilor poate fi e(primata prin doua cuvinte) Imperium si $otestas.
Imperium desemna dreptul de a comanda o armata sau de a convoca adunarile poporului sau
senatul si se bucurau de acest drept consulii, dictatorii si praetorii iar $otestas desemna dreptul
de a administra care apartinea cenzorilor edililor curuli, :uestorilor, tribunilor. ;onsulii erau
cei mai vec=i magistrati care au fost creati dupa inlaturarea regalitii si care au preluat toate
atributiunile laice ale fostilor regi. 3punem laici pt ca in aceasta epoca romanii realizeaza
diferenta intre ius si fas. In consecinta, consulii aveau comanda armatei, jurisdictia in
domeniul dreptului public si privat, convocarea adunarilor poporului precum si numirea si
revocarea senatorilor. ;u timpul insa actiunile consulilor au fost limitate deoaece in urma
presiunilor e(ercitate de plebe s-a admis ca unul din doi consuli sa fie plebeu, motiv pentru
care patricienii au e(tras atributiunile considerate importante pe care le-au mutat asupra unor
noi magistraturi create de ei, rezervate patricienilor. In !16 i en s-a produs aceasta scindare a
puterii.
;enzorii isi trag numele de faptul ca ei erau insarcinati cu intocmirea listelor electorale pe
baza censului de avere si care se ocupau de supraveg=erea morarurilor societatii romane. ;ei
mai importanti magistrati romani au fost pretorii, pretura aparand in urma scindarii puterii
consulare. E(clusivitate patricienilor a durat doar !2 ani caci din !!6 i en plebeii au dobandit
acces si la pretori. Initial a functionat doar pretorul urban dar ulterior a aparut si pretorul
peregrin. $retorul urban organiza procesele dintre cetatenii romani iar cel peregrin organiza
procesele dintre cetatenii romani si peregrini.
Alti magistrati)
Edilii curuli aveau varii atributiuni. Ei se ocupau de aprovizionarea Romei, supraveg=eau
organizarea pietelor. Aveau atributiuni jurisdictionale in ceea ce priveste litigiile nascute ca
urmare a actelor juridice inc=eiate in targuri si piete. Iuestorii erau alti magistrati care se
ocupau cu vanzarea catre populatie si se ocupau cu administrarea tezaurului statului precum si
cu organizarea ar=ivelor statului.
@ribunii erau inalti magistrati care aveau rolul de a proteja interesele acestora fata de
abuzurile comise de alti magistrati. In acest scop ei se bucurau de ius intercessionis prin care
puteau paraliza efectele actelor emanante de la alti participanti. @ot ei convocau adunarea
plebeii careia ii infatisau proiecte de legi spre votare iar la un moment dat au primit dreptul de
a participa la lucrarile 3enatului.
Dictatura a fost o magistratura cu caracter e(ceptional la care se apela numai in cazul unor
profunde crize politice. In asemenea situatii puterile tuturor magistratilor erau suspendate si
incredintate in mana unei singure persoane, a dictatorului care avea si un mandat mai scurt de
numai 1 luni, dictatorul putand fi reales doar in ipoteza in care criza politica continua.
CURS_,
Comitia curiata reprezinta un organ prin care patriciatul inca se evidentiaza in configuratia
politica a societatii numai ca in aceasta epoca ea isi pierde importanta de odinioara in sensul
ca atributiunile ei se limiteaza la investirea magistratilor cu puterea legislativa precum si la
probarea unor acte tinand de organizare si de domeniul succesoral.
Comitia centuriata #centuriilor% a fost organizata in anul ,5* i en cand numarul centuriilor a
crescut de la nr de *0! la !6!. ;resterea numarului centuriilor a fost realizata in paralel cu
modificarea componentei numerice a acesteia, proces in urma caruia prima categorie nu a mai
detinut majoritatea centuriilor si a crescut astfel ponderea votului categoriilor mijlocii si
sarace ale societatii. 3-a ajuns la o democratie de tip sclavagist ca urmare a redistribuirii
puterii de vot. Comitia centuriata ii alegea pe consuli, pe cenzori si pe praetori, judeca
apelurile si avea competenta legislativa. Comitia tri"uta cuprindea toti cetatenii care erau
repartizati pe triburi caci triburile erau la randul lor circumscriptii electorale, fiecare trib
avand un vot cu precizarea ca in sec III i. e.n. numarul cartierelor la Roma a crescut de la ,*
la ! de cartiere iar Comitia Tri"uta era adunarea cetatenilor din aceste ! de cartiere. ;a si
competenta, ;omitia tributa ii alegea pe :uestori si pe edilii curuli. Judeca unele apeluri in
procese penale si dobandeste din anul ,<6 i en si o anumita competenta legislativa.
Concilium ple"i% era adunarea plebeilor convocata de tribuni si ale carei =otarari initial erau
obligatorii doar pentru plebei. Clterior insa din sec III i en la adunarile acesteia au fost admisi
sa participe si patricienii moment in care =otararile acestora au devenit obligatorii si pentru
patricieni.
Senatul se transforma in principalul instrument de realizare a intereselor economice si
politice ale aristocratiei sclavagiste. In componenta senatului intra acum fostii magistrati dupa
inc=eierea mandatului lor indiferent daca acestia erau patricieni sau plebei iar numarul
membrilor senatului creste de la !22 la 122 in timpul lui 3ula si la 022 in timpul lui ;ezar.
3enatul conducea politica e(terna, coordona organizarea provinciilor cucerite de Roma,
administra finantele statului roman, veg=ea la respectarea moravurilor societatii si la
respectarea normelor religioase dar nu avea in sens formal competenta legislativa. $rin
sugestiile pe care insa senatul le facea magistratilor in sensul de a propune legi putem totusi
spune ca senatul legifera in mod indirect.
Imperiul a avut doua etape Principatul %i Dominatul
In Principat se constata pe plan social o adancire a prapastiei dintre bogati si saraci, paturile
privilegiate fiind compuse acum din ordinul senatorial, in care intrau marii proprietari
funciari, din ordinul ecvestru in care intrau comerciantii, banc=erii si camatarii precum si
ordinul .decurionilor/.
;a urmare a sporirii necontenite a latifundiilor, sporire care se produce inclusiv pe seama
lotului de pamant detinut de micii proprietari acestia din urma sfarsesc prin a se ruina si a
compune o noua categorie sociala care apare in aceasta perioada si anume categoria colonilor.
;olonatul dobandeste o tot mai mare e(tindere mai ales in conte(tul in care nr sclavilor la
Roma descreste iar munca sclavilor devine din ce in ce mai putin rentabila motiv pentru care
tot mai frecvent marii proprietari funciari apelau la serviciile oamenilor liberi. Initial la
origine colonii inc=iriau raporturi intemeiate de contractul de arenda contract in baza caruia se
obligau sa ii plateasca proprietarului funciar in sc=imbul folosintei pamantului o suma anuala
de bani sau alternativ, o parte din recolta. In acest ultim caz colonii numindu-se partiari. Dpdv
juridic colonii erau oameni liberi. In fapt, cu timpul ei devin insa tot mai dependenti fata de
proprietarii funciari astfel ca in cele din urma ajung sa fie lipiti de glie adica sa devina sub
aspect juridic parte integrala din pamantul pe care il lucrau si in consecinta ajungand sa fie
instrainati odata cu acesta. Astfel apare o noua categorie de colonii, colonii servi si ;olonatul
3ervaj. 3ub aspect strict formal colonii servi erau in continuare considerati oameni liberi si in
consecinta aveau dreptul de a se casatori valabil, de a avea o proprietate, de a inc=eia diferite
acte juridice precum si dreptul de a lasa testament. In fapt insa erau tratati ca sclavi motiv
pentru care ii incadram in categoria oamenilor liberi cu o conditie juridica speciala. Dupa
imparatul @raian, Roma a inceput sa poarte o politica defensiva si nu a mai cucerit noi teritorii
ca inainte ceea ce a dus la scaderea numarului de sclavi. In plus putinii prizonieri de razboi nu
mai erau vanduti acum de :uestori ci erau direct repartizati marilor proprietari funciari in
calitate de coloni astfel ca a aparut a treia categorie de coloni si anume colonii siliti din care
faceau parte acestia. Din te(te reiese ca in sec II en polii opusi ai societatii erau desemnati
prin cuvintele de =onestiores #cei bogati% si =umiliores #cei saraci%. @ermenul de =onestiores
inseamna cei onorabili care inseamna mai departe .demni de crezare/ intrucat tot din te(te
reiese ca in caz de litigiu judecatorul daca nu se putea =otari cu certitudine asupra partii care
avea dreptate de regula dadea castig de cauza celui mai onorabil #mai bogat%. 3clavii continua
sa reprezinte baza productiei la Roma dar nr lor este in continua descrestere.
Or#anizarea %tatului in perioada principatului
$uterea era e(ercitata de trei factori)
- de imparat
- de senat
- de magistrati
In fapt insa intreaga putere politica era concentrata in jurul imparatului. +ctavian, nepotul si
fiul adoptiv al lui ;ezar a observat ca ;ezar a dat gres in incercarea sa de a impune fatis
despotia de tip oriental si a incercat sa instaureze un sistem politic autoritar, pastrand aparenta
ca vec=ile magistraturi republicane continuau sa functioneze. In acest scop +ctavian a
renuntat la calitatea sa de triumvil si a convins poporul sa-i confere pe viata puterea
tribuniciara si puterea proconsulara. In calitate de tribun el avea dreptul de a convoca
adunarile poporului si se bucura de dreptul de veto iar in calitate de consul el e(ercita
comanda armatei si ii supraveg=ea pe guvernatorii provinciali astfel ca el a ajuns in fapt
monar=, un $rimus inter pares. El si-a adaugat si titlul de Imperator#conducator al armatei%
;ezar #urmas al lui ;ezar% Augustus #dreptul de a fi venerat%.
Cn nou aparat functionaresc pe care l-a ocupat cu membrii ordinului ecvestru, aparat investit
cu mari puteri in defavoarea vec=ilor magistrati. In acest sens o noua functie creata a fost
aceea de prefectus pretorio care era comandantul garzii imperiale si care prin largile puterii pe
care le avea putea fi asimilat cu un prim-ministru de astazi. + alta functie nou creata a fost
aceea de prefectus urbi care era seful politiei Romei, alta functie B prefectus annonae D
persoana insarcinata cu aprovizionarea Romei. Alta functie) legati augusti pro praetore D
guvernatori.
In ceea ce priveste 3enatul si acesta la randul sau devine o ane(a a puterii imperiale si un
instrument de realizare a vointei imparatului. @otusi, formal, pentru a se mentine iluzia
pastrarii institutiilor republicane, puterile senatorilor au fost sporite cu atributiuni
administrative cum ar fi adminstrarea provinciilor pacificate cu atributiuni electorale caci
acum senatul ii alegea pe magistrati, cu atributiuni judecatoresti, 3enatul avand competenta de
a judecat anumite procese si cel mai important senatul dobandeste si anumite atributiuni
legislative deci poate pronunta acum =otarari cu caracter obligatoriu denumite
senatusconsulte.
In ce-i priveste pe magistrati, puterile acestora se diminueaza astfel consulii raman cu dreptul
de a prezida sedintele senatului si cu o anumita competenta jurisdictionala in materia
jurisdictiei gratioase #necontencioase%.
In ce ii priveste pe pretori acestia au in continuare dreptul de a realiza judecarea proceselor
dar din vremea lui "adrian nu mai au dreptul sa fie creatori in domeniul juridic. @ribunii au o
competenta limitata la unele aspecte ale jurisdictiei penale si civile si raman cu dreptul
teoretic de a convoca senatul cand de fapt senatul era convocat de imparat. Edilii curuli au
pastrat atributiunile pe care le avusesera si inainte dar in noile conditii acestea devin lipsite de
importanta iar :uestorii raman cu dreptul de a administra ar=ivele statului.
Dominatul a durat pana la moartea imparatului Iustinian. In aceasta perioada imperiul se
confrunta cu o acuta criza economica caracterizata printre altele si de o criza de moneda
fenomen care forteaza populatia din imperiu sa se reintoarca la practicile economiei naturale
in care banii au fost inlocuiti tot mai mult cu prestatiile in munca, o reinviere a trocului. 3e
generalieaza totodata servajul iar marii proprietari funciari ajung la apogeul lor caci ei traiesc
acum in castele fortificate, sunt inconjurati de un aparat de constrangere propriu si isi permit
sa sfideze in mod fatis puterea imperiala motiv pentru care cei bogati sunt denumiti acum
potentiores #cei puternici% iar cei saraci sunt desemnati in continuare prin termenul de
=umiliores. 3e constata in aceasta perioada aparitia unei cvasi-nobilimi de functionari
organizata de caste inc=ise si ereditare si care era compusa din decurioni militari si
functionari si care prevestesc astfel organizarea sociala din viitoarea epoca feudala care era
strucurata tot pe sistemul castelor mi(e. In ceea ce priveste organizarea statului roman in
aceasta ultima perioada forma este aceea a monar=iei absolute care a fost consolidata definitiv
in timpul imparatului ;-tin cel -are iar imparatul este considerat acum dominus et deus iar
tot ceea ce vine in contact cu el devine sfant. 3enatul decade ajungand in cele din urma sa fie
asimilat consiliilor municipale iar magistratii raman simple functii decorative. Imparatul
conduce acum statul cu ajutor unui consiliu restrans compus din rude si prieteni politici
denumit ;onsistorium principis iar functionarii de stat se impart in doua mari categorii in
dignitates #marii demnitari% si officia #functiile mai putin importante%. Dupa moartea
imparatului @eodosiu I in !0 en imperiul se scindeaza in IR de Rasarit si IR de Apus. IR de
Rasarit dainuie pana in 1 la moartea imparatului Iustinian, moment dupa care imbraca
forma Imperiului &izantin in care institutiile politice si juridice de tip sclavagist sunt inlocuite
de institutii feudale iar limba latina este inlocuita cu limba greaca, iar IR de Apus dainuie
pana in 561 en, anul detronarii ultimului imparat roman, 9lavius Romulus Augustus de catre
regele +doacru al =erulilor.
Epocile dreptului privat roman)
Epoca vec-e) -ijl 3ec VI i en B ,6 i en
;orespunde in plan politic epocilor Regalitatii si Republicii
Epoca cla%ica) ,6 i en B ,<5 en
;orespunde in plan politic fazei $rincipatului
Epoca po%tcla%ica) ,<5 en B 1 en
;orespunde fazei Dominatului
Izvoarele dreptului roman)
Aotiunea de izvor de drept este susceptibila de mai multe sensuri)
- %en% material) izvor de drept D totalitatea conditiilor materiale de e(istenta cu referire
speciala la realitatile economice care determina intr-o societate daca o anumita
reglementare juridica
- %en% documentar) izvor de drept D sursele de cunoastere a dreptului roman care
cuprind documentele in baza carora cunoastem institutiile juridice si normele specifice
unui sistem de drept.
- %en% !ormal izvor de drept D forme de e(primare ale dreptului in virtutea carora
normele de conduita devin obligatorii dobandind astfel valoare de norme juridice.
Aceste forme de e(primare a dreptului au fost valabile la Roma si au evoluat in consonanta cu
evolutia societatii la Roma. In epoca vec=e a dreptului roman in prima parte a acesteia s-au
manifestat ca izvoare de drept obiceiul si mai apoi legea. ;atre sfarsitul epocii vec=i acestora
li se adauga edictele pretorilor si jurisprudenta. In epoca clasica se manifesta ca izvoare de
drept primordiale senatusconsultele si constitutiunile imperiale, iar in epoca postaclasica
singurele izvoare de drept la Roma sunt constitutiunile imperiale si in mod surprinzator
obiceiul care isi redobandeste importanta.
+biceiul #cutuma% poate fi definit drept o suma de conduite instituite de comun acord si
respectate de bunavoie. +biceiul juridic s-a configurat in procesul de trecere de la societatea
gentilica spre cea organizata politic in stat fiind la origine o e(presie a democratiei din sanul
comunitatii. Dupa aparitia statului fizionomia obiceiului sufera mutatii majore deoarece acum
cei puternici opereaza o selectie in randul obiceiurilor din epoca prestatala in urma carora ei
retin numai acele obiceiuri convenabile si utile lor pe care le investesc cu sanctiune juridica si
le impun prin constrangere restului societatii.
Alaturi de aceste obiceiuri vec=i, juridicizate apar obiceiuri noi croite din capul locului pe
calapodul intereselor economice si politice ale titularilor puterii, iar timp de cateva secole
dupa fondarea statului roman, obiceiul juridic a reprezentat singurul izvor de drept la romani.
+biceiurile juridice erau tinute secret de catre pontifi care erau e(ponenti ai intereselor
patricienilor si care realizau o confuzie intre ius is fas, intre normele juridice si cele religioase
pt a putea impune in mod eficient prin constrangere religioasa vointa celor puternici astfel
imbracata in norme juridice. 9iind singurii detinatori ai dreptului, pontifii erau si singurii care
ofereau consultatii juridice si se credea ca si in aceasta activitate favorizau interesele celor
bogati. In conte(tul aparitiei unor noi forme de e(primare ale dreptului incepand cu legea
obiceiul treptat isi pierde din importanta trecand pe un plan secund fara insa a disparea cu
totul. +biceiul isi recapata importanta de odinioara in epoca postaclasica, epoca in care
singurul izvor de drept il reprezenta constitutiunile imperiale adica vointa imparatului intrucat
vointa imperiala in mod obiectiv nu putea acoperi necesarul de reglementat al unei intregi
societati, societatea romana in virtutea mecanismelor ei de autoreglare a recurs din nou la
obicei tocmai pt a acoperi aceste goluri de reglementare. Jurisconsultul 3alvius Iulianus
spunea ca obiceiul reprezinta vointa comuna a poporului si are o functie abrogatoare. $rima
parte a afirmatiei sale este falsa caci obiceiul juridic reprezinta e(presia intereselor celor
puternici si a vointei acestora, dar cea de-a doua parte a afirmatiei poate fi retinuta caci in
procesul evolutiei societatii in mod curent obiceiurile mai noi tind sa se impuna in detrimentul
obiceiurilor mai vec=i care sfarsesc prin a deveni desuete si a iesi din uz. ;u alte cuvinte
noile obiceiuri abroga vec=ile obiceiuri implicit.
Alt izvor de drept este le#ea, prima lege romana fiind 8egea celor *, @able care a fost data in
anul 5* i en. $rin cuvantul 8EX romanii desemnau o conventie obligatorie pt parti. Atunci
cand aceasta conventie interveneau intre doua pers fizice, cuvantul le( avea sensul de cotract
iar cand aceasta conventie intervenea intre magistrat si popor cuvantul le( avea sensul de lege.
$rocedura de adoptare a legilor la romani cuprindea mai multe etape. Intr-o prima etapa,
magistratul initiator a unei legi publica proiectul de lege prin edictul sau. $oporul #a ,-a etapa%
dezbatea acest proiect intrunit in adunari ad-=oc. A !-a etapa, dupa ,5 de zile de la publicare,
poporul organizat pe comitii se pronunta prin vot asupra proiectului de lege. Daca era de
acord se pronunta prin formula .uti rogas/ iar daca era impotriva se pronunta prin .anti:uo/.
Este de precizat ca poporul putea sa aprobe sau sa respinga legea in bloc fara a-i putea aduce
amendamente iar in ultima etapa dupa votarea legii de catre comisie, senatul urma sa ratifice
legea aprobata de popor, ratificare ce era refuzata daca proiectul de lege aducea atingeri
intereselor aristocratiei sclavagiste ceea ce insemna ca prin posibilitatea de a refuza ratificarea
senatul legifera in mod direct prin cenzura pe care o putea e(ercita. Alteori senatul adresa
sugestii magistratilor in sensul aprobarii unui anumit proiect de lege, sugestii carora invariabil
magistratii le dadeau curs pentru ca ei stiau ca la sfarsitul mandatului deveneau si ei senatori
si nu doreau sa intre in conflict cu viitori colegi. 8egile romane in general aveau aceeasi
structura compusa din ! parti)
- prescriptio
- rogatio
- sanctio
In prescriptio erau trecute numele magistratului care a promovat proiectul de drept, numele
comitiilor care au votat legea, ordinea in care comitiile au votat precum si locul si data votarii.
In rogatio erau cuprinse dispozitiile propriu-zise ale legii organizate pe capitole si paragrafe
iar in sanctio erau cuprinse consecintele in caz de nerespectare a dispozitiilor din rogatio.
Dupa natura dispozitiilro din sanctio, legile romane erau de mai multe feluri. E(istau astfel)
- leges perfectae # cand in santio se prevedea ca orice act facut in contra dispozitiilor din
rogatio era anulat%
- leges minus :uam perfectae #autorul actului era sanctionat de reg cu o amenda dar
actul ramanea valabil%
- lege imperfectae #se prevedea doar interdictia incalcarii lor fara a se prevedea
consecinte de vreun fel, legi care la Roma erau eficiente, cand romanii erau
superstitiosi si tematori de pedeapsa%
- leges plus :uam perfectae #cand se intrevedea ca atat autorul va fi pedepsit cat si actul
va fi anulat%
;urs
8egea celor XII @able reprezinta refle(ul luptei duse de plebei pentru divulgarea
dreptului cutumiar ce fusese tinut pana atunci secret de catre pontifi. $lebea l-a ales timp de
*2 ani pe @erentilius Arsa, care a sustinut in mod constant cererea plebeilor de a se codifica
dreptul nescris roman. In cele din urma patriciatul a cedat iar in 5* i en a fost constituita o
comisie compusa din *2 persoane si numita .Decemviri legibus scribundis/ #;ei *2 barbati
care sa scrie dreptul% si care au sistematizat normele de drept cutumiar pe care le-au publicat
pe *2 table din lemn. $lebea a protestat din nou deoarece din comisie nu facuse parte niciun
plebeu si sustinand ca din aceasta cauza legea cuprindea prevederi defavorabile ei. Drept
urmare in 550 i en a fost constituita o noua comisie din care faceau parte si plebei si care a
realizat o noua lege publicata pe *, table din bronz. 8egea celor *, table #.8e( duodecim
tabularum/ G codul decemviral% cuprinde codificarea vec=iului drept cutumiar cuprinzand
asadar atat normele de drept public cat si normele de drept privat si fiind din aceasta cauza un
adevarat cod. ;icero spunea c=iar ca legea celor *, table este izvorul tuturor legilor. In ce
priveste continutul acestei legi este reglementat in amanunt regimul bunurilor cu referire la
proprietatea asupra pamantului, un loc central ocupandu-l proprietatea :uiritara # dominium
e( iure :uiritium% si care este infatisata a avea un profund caracter e(clusivist caci putea avea
ca obiect numai lucruri romane, putea apartine numai cetatenilor romani si nu putea fi
dobandita decat prin acte speciale de drept civil si nu putea fi revendicata decat prin
reivindicatio. In ceea ce priveste materia obligatiei, aceasta este foarta saraca caci legea
reglementeaza un sg contract si anume sponsiu ceea ce releva faptul ca la data elaborarii
acestei legi economia romana avea inca un caracter natural, inc=is in care sc=imburile de
marfuri erau mai mult sau mai putin accidentale. De asemenea este detaliata si institutia
familiei in care predomina ideea de putere al carei titular era pater familias care era seful
familiei si care e(ercita o putere nelimitata asupra bunurilor si persoanelor care compunea
familia sa.
$rocedura civila romana este greoaie incarcata de formule si simboluri sacramentale,
este primitiva si brutala prin consecinta caci nerespectarea intocmai a acestor cerinte
conducea deseori la insasi pierderea dreptului subiectiv. @e(tul legii celor *, table nu s-a
pastrat, cele *, table de bronz fiind distruse odata cu incendierea Romei de catre galii condusi
de &renus in !02 i en, iar legea nu a fost republicata nicicand. Ea a intrat insa pentru
totdeauna in constiinta poporului roman care o considera un simbol al culturii si civilizatiei
sale si care a transmis prevederile legii pe cale orala de la generatie la generatie. $atru secole
dupa publicarea legii ;icero spunea ca .8egea celor *, @able/ era o .carmen necessarium/
pentru elevii de la scoala. 3trict formal, legea celor *, table nu a fost abrogata nicicand fiind
nu numai prima ci si cea mai longeviva lege romana #** secole%. De la sfarsitul Republicii
preveridele acesteia au devenit in mare masura inaplicabile intrucat sc=imbarile din plan
politic si social nu mai puteau fi reglementate de prevederi elaborate cu 5 secole inainte,
motiv pentru care a fost necesara interventia atat a pretorilor cat si a jurisconsultilor pentru a
adapta vec=ile preveri ale legii la norile imprejurari. Cn alt izvor de drept in sens formal l-au
reprezentat edictele magistratilor. -agistratii romani in virtutea lui ius edicendi publicau un
edict prin care aratau cum vor intelege sa-si e(ercite functia si ce mijloace juridice vor folosi
in acest scop. Ele au fost redactate in scris si publicate in forum pe table din lemn vopsite in
alb si numite din aceasta cauza .album/. E(istau si alte edicte ocazionale care erau date de
magistrati cu ocazia unor sarbatori, jocuri publice, savarsirea unor datini religioase si care
aveau valabilitate numai pe durata respectivului eveniment pe care de regula il coordona.
Astfel avem de-a face cu doua feluri de edicte) edicta perpetua si edicta repentina.
Edictele pretorilor. $rin intermediul edictelor date puteau introduce mijloace
procedurale prin care sa faciliteze valorificarea in justitie a unor pretentii legitime ale unor
persoane. In acest mod, pe cale indirecta si procedurala pretorul ajungea sa creeze noi drepturi
subiective. $retorul juca un rol creator devenind unul din factorii motrice in evolutia dreptului
roman. Aceste norme de drept create s-au constituit cu timpul intr-o noua ramura de drept,
dreptul pretorian. 8a e(pirarea termenului cand inceta mandatul unui pretor incetau si edictele
acestuia. Aoul pretor prelua edictele considerate viabile astfel ca prin aceasta practica s-a
ajuns ca edictul pretor sa cuprinde , parti)
- o parte vec=e #edictum vetus G pars translaticia%
- o parte noua #edictum novum G pars nova%
In epoca clasica a dreptului roman, imparatul "adrian a poruncit jurisconsultului 3alvius
Iulianus sa sistematizeze edictul pretorilor intr-o forma definitiva de la care pretorii ulteriori
sa nu se mai poata abate. $rete(tul acestui ordin l-a reprezentat faptul ca prin preluari
succesive de-a lungul timpului, edictul pretorilor ar fi ajuns la o forma perfecta nesusceptibila
de vreo imbunatatire si ca deci el trebuie ing=etat in aceasta forma. In realitate justificarea
acestui demers al lui "adrian a avut ca motivatie faptul ca in conte(tul presului de centralizare
a puterii politice in mana imparatului, rolul creator al pretorului era profund deranjat, acesta
devenind c=iar un adversar care trebuia eliminat. Iulianus s-a conformat si a elaborat Edictum
perpetuum de la care nimeni nu se mai putea abate. Din acel momenpretorii nu avea alta
alternativa decat de a propune aplicarea edictului e(istent. Desi te(tul edictului parea in
oridne el a fost reconstituit la sf sec XIX de catre +tto 8enel.
;onstatam ca acesta cuprindea 5 parti)
- organizarea proceselor
- mijloace procedurale de drept civil
- mijloace procedurale de drept pretorian
- e(ecutarea sentintei
Intre dreptul civil si dreptul pretorian e(ista un raport infatisat intr-o definitie celebra cuprinsa
in digestele lui Iustinian) .Ius praetorium este :uod praetores introdu(erunt adiuvandi vel
supplendi vel corrigendi iuris civilis gratia propter utilitatem publicam/ #.Dreptul pretorian
este cel care a fost introdus de catre pretori pentru a veni in sprijin dreptului civil pentru a-l
completa si imbunatati potrivit binelui public/ Aceasta definitie releva ca sub aspect formal
pretorul nu putea crea drept #'aius) .praetor ius facere non potest/%. 3punem acest lucru pt c
aactivitatea sa creatoare se justifica doar in raport de un sistem de referinta care este insusi
dreptul civil. ;u alte cuvinte in absenta dreptului civil pretorul nu ar mai fi avut ce sa creeze.
Acest raport intre dr civil si dr pretorian, primul fiind referinta pt al ,lea e(prima in fapt
conservatorismul roman. Romanii nu acceptau abrogarea legii pt ca aceasta ar fi insemnat
pericolul unor concesii normative care ar fi subrezid fundamentele puterii lor. Activitatea
pretorului era aceeas care oferea c=eia unei situatii aparaenta fara iesire.
Au e(istat ! modalitati in care pretorul si-a e(ercizat rolul creator)
- initial pretorul s-a limitat sa introduca in edict doar unele procedee care sa usureze
aplicarea in noile conditii a dispozitiilor vec=iului drept civil. $retorul adopta
masuri pentru a completa dreptul civil prin introducerea unor principii sau a unor
mijloace procedurale noi. In acest caz, el proceda supplendi iuris civilis gratia.
Daca nici acest demers nu era suficient iar pretorul constata ca anumite
dispozitii ....... acesta proceda corrigendi iuris civilis.
Jurisprudenta reprezinta stiinta dreptului care a fost creata de jurisconsulti prin interpretarea
creatoare a normelor juridice cuprinse in legi. 3pre deosebire de jurisconsultii de astazi,
jurisconsultii romani #iuris consulti% nu earu juristi in sens te=nic ci erau oameni de stiinta
cunoscatori ai dreptului si care interpretau normele juridice in scopul aplicarii acestuia la
cazurile practice. Jurisprudenta romana a cunoscut mai multe etape in evolutia ei prima fiind
aceea a jurisprudentei sacrale. In primele secole ale epocii pontifii erau unicii depozitari ai
dreptului asadar numai ei cunosteau zilele faste #in care se puteau judeca procese% si tot ei
cunosteau formulele solemne ce trebuiau pronuntate de parti cu ocazia judecarii unui proces,
formule care difereau in functie de tipul de proces. In activitatea de aplicare a dreptului de
catre pontifi ei amalgamau in mod voit norme de drept cu norme religioase fiind interesati sa
mentina confuzia intre cele doua pentru impunerea eficienta a vointei structurilor din care ei
insisi faceau parte. In aceasta etapa sacrala nu putem spune ca jurisprudenta a inregistrat un
progres la Roma. + a doua etapa a fost aceea a jurisprudentei laice in epoca vec=e. @rebuie
precizat ca prin edictarea celor *, table fusesera publicate numai normele dreptului material,
astfel ca zilele faste si formulele solemne ramasesera in continuare secrete pentru popor si
aceasta situatie a dainuit pana in !2* i en cand 'naeus 9lavius #libertul unui patrician luminat,
Appius ;laudius ;aecus% a savarsit ceea ce s-a numit .9urtul dreptului/ el publicand zilele
faste si formulele solemne. Dreptul procedural astfel divulgat a purtat numele sau #ius
flavianum%. Din acest moment toata lumea a dobandit accesul la cunoasterea integrala a dr
roman. Jurisconsutlii au dobandit posibilitatea de a desfasura o activitate creatore care nu se
mai marginea la dispozitiile din cele *, table. In consecinta ei au demarat un demers de
adaptare a vec=ilor norme la noile realitati si in acest scop au interpretat mijloacele oferite de
te=nica juridica si au creat noi institutii de drept prin sc=imbarea finalitatii vec=ilor
reglementari. Activitatea lor a avut un caracter preponderent empiric, de speta caci ei se
preocupau prea putin de teoretizare si sistematizare. De aceea la mare pret in aceasta epoca a
fost activitatea practica a jurisconsultilor din te(te reiesind ca aceasta era e(primata prin trei
termeni)
- respondere
- cavere
- agere
Respondere desemna consultatiile oferite de jurisconsulti cetatenilor in varii domenii ale
dreptului. Aceasta activitate era atat de populara incat ;icero spunea ca locuinta
jurisconsultului era oracolul intregii cetati. #.Domus iuris consulti totius oraculum civitatis/%
;avere B cons cu privire la forma actelor juridice, formalismul fiind atat de riguros cea mai
marunta nerespectare putea compromite insusi dr subiectiv
Agere B consultatiile oferite de jurisconsulti judecatorilor. Judecatorii de la Roma nu erau
judecatori de profesie ci erau persoane particulare alese de catre partile implicate si
confirmate de magistrat #pretor% si se intampla frecvent ca in procesele mai complicate
judecatorii sa solicite consultatii jurisconsultilor cu privire la modul in care trebuie condus
procesul. Jurisconsulti importanti ai acestei epoci vec=i laice au fost)
- 3e(tus Aelius $aetus ;atus #cel mai vec=i comentator al celor *, table%
- Iuintus -ucius 3caevola
- A:uilius 'allus #creator al Actio detolo%
- 3ervius 3ulpicius Rufus
- Alfenus Varro
Apogeul stiintei dreptului roman a fost atins in epoca clasica. Jurisprundenta din aceasta
epoca s-a ocupat in mod sporit de sistematizare si teoretizare fara a pierde insa caracterul
empiric pe care il avusesera si antecesorii sai din epoca vec=e. $rincipiile si regulile de drept
erau formulate pornind de la cazurile clasice. +ri de cate ori jurisconsultii acestei epoci
constatau ca mai multe spete diferite pot primi aceeasi solutie sintetizau datele acestora si
formulau o regula de drept. + regula de drept nu devenea automat principiu caci trebuia
supusa unui test. Ea era aplicata unui numar cat mai mare de spete iar daca in practica
numarul acestora era insuficient se recurgea si la spete imaginare si numai daca dadea
rezultate in urma testului era consacrata ca principiu. Inca de la inceputul epocii clasice la
Roma s-au configurat scoli de drept #orientari de gandire juridica% cele mai importante fiind
3coala 3abiniana si 3coala $roculiana.
3coala 3abiniana a fost fondata de ;aius Ateius ;apito si isi trage numele de la -assurius
3abinus. ;a orientare, aceasta scoala era una conservatoare.
3coala $roculiana a fost fondata de -arcus Antistius 8abeo si isi trage numele de la $roculus.
Aceasta a avut o orientare progresista cu tendinte spre inovatie si sistematizare in domeniul
dreptului, dar orientarea lor nu a fost una foarte consecventa astfel ca proculienii erau mai
conservatori decat sabinienii ceea ce a condus la disparitia lor la jumatatea sec , en
Jurisconsulti celebri)
;aius ;asius 8onginus D reprez al scolii sabinieii foarte apreciat
3avlisu Iulianus D a sistematiza ius praetore
$omponius
'aius D personalitate controversata c=iar in ceea ce priveste e(istenta sa.
'aius a trait in epoca lui Antonim $iul. ;iudat este ca el nu este mentionat de contemporanii
sai fiind in sc=imb foarte apreciat mai tarziu in epoca postclasica de aici decurcand o seama
de speculatii cu privire la originea sau e(istenta sa. Cnii au spus ca 'aius ar fi fost sclav grec
si ca din pricina originii sale umile nu putea fi mentionat de contemporani. Altii au afirmat ca
nu ar fi e(istat si ca in realitate sub acest nume se ascunde ;aius ;asius 8onginus. Altii au
sustinut ca 'aius era de origine daca.
Aemilius $apinianus #$apinian% a fost considerat princeps iuris consultorum si care a scris
lucrari cu caracter cazuistic #:uestiones B responsa%
Iulius $aulus #$aul% contemporan cu $apinian si elev al acestuia si cel mai prolific autor al
epocii sale. $este ,222 fragmente din operele sale au fost utilizate in alcatuirea digestelor.
Clpius Domitius #Clpian% a fost contemporan cu $aul, elev al lui $apinian si rival al lui $aul
si care are un stil foarte concis, clar, ceea ce a facut ca si lucrarile sale sa fie folosite in
alcatuirea digestelor.
"errenius -odestinus #-odestin%
Jurisprudenta in epoca postclasica. Jurisprudenta decade masiv in conte(tul descompunerii
populatiei romane si in conditiile in care vointa imperiala reprezinta singurul izvor de drept.
Este limpede ca stiinta dreptului nu mai are nici relevanta si nu mai prezinta nici interes
pentru structurile politice romane. Cn concept important este cel al lui .Ius publice
respondendi/. 8a origine consultatiile oferite de jurisconsulti nu aveau caracter obligatoriu,
situatie sc=imbata in timpul imparatului August cand unii jurisconsulti, de regula cei agreati
de imparat au dobandit dreptul de a acorda consultatii investite cu autoritatea imperiala) ius
publice respondendi e( auctoritate principis. Aceste consultatii erau obligatorii pentru
judecatori care trebuiau sa solutioneze cazul respectiv in conformitate cu raspunsurile primite
de la acesti jurisconsulti, Acest caracter obligatoriu se rezuma la speta pentru care fusese data
consultatia.
In epoca lui "adrian sfera lui ius publice respondendi s-a largit caci din acest moment
raspunsurile oficiale ale juriscons au devenit obligatorii pt judecatori nu numai in cazurile in
care fusesera date ci si pentru toate spetele similare motiv pentru care putem spune ca in acest
mod ius publice respondendi a devenit izvor formal de drept.
;urs 1
DRE$@ R+-AA
;CR3 1
+e#ea citatiunilor
In epoca postclasica in mod frecvent in proces partile implicate sau avocatii lor
invocau in fata judecatorilor te(te falsificate ale jurisconsultilor punand pe seama acestora
afirmatii pe care acestia nu le facusera vreodata, evident in scopul castigarii procesului.
$ractic, citarea de te(te clasice in epoca postclasica era una curenta deoarece in epoca
postclasica jurisprudenta decazuse si nu mai constituia un reper valabil astfel ca procesele se
judecau pe baza te(telor clasice. Aceste fraude deseori conduceau la rezultatul urmarit,
e(plicatia fiind ca judecatorii in mod obiectiv nu puteau cunoaste intreaga jurisprudenta
clasica , care era enorma ca volum astfel ca erau usor de indus in eroare. $entru a curma
aceasta practica, in anul 5,1 e.n. imp Valentinian al III-lea a dat legea citatiunilor prin care a
stabilit ca in solutionarea unei spete nu pot fi invocati decat jurisconsulti considerati clasici
cei mai importanti si anume $apinian, $aul, Clpian, -odestin si 'aius. Alti jurisconsulti in
afara acestora nu puteau fi invocati decat daca acesti alti jurisconsulti fusesera la randul lor
mentionati in scrierile unuia dintre cei jurisconsulti agreati. In acest scop se recurgea la o
collatio codicum #comparare de scripte% aducandu-se in fata judecatorilor opera originala a
acelui alt jurisconsult precum si te(tul unuia dintre cei jurisconsulti agreati in care era citat
cel dintai pentru a se verifica daca citarea facuta de unul dintre cei jurisconsulti agreati
corespundea cu te(tul in poriginal. In mod frecvent se intampla ca cei jurisconsulti agreati
sa nu aiba aceeasi parere, caz in care judecatorul era obligat sa urmeze parerea majoritatii, dar
se putea sa e(iste paritate in sensul ca , sa fie de-o parere, , de alta, iar altul sa nu se
pronunte, sa se abtina, caz in care judecatorul era obligat sa ia in considerare parerea lui
$apinian considerat a fi cel mai important dintre cei , iar daca tocmai $apinian era cel care se
abtinea numai atunci judecatorul era liber sa opteze pentru una dintre opiniile in prezenta. @=.
-ommsen spunea despre legea citatiunilor ca .a instituit un tribunal al mortilor prezidat de
$apinian/.
Senatu%con%ultele
Cn alt izvor de drept il reprezinta senatusconsultele. -ult timp senatul roman nu a
avut competenta legislativa, el ifluentand insa in practica in mod indirect procesul de
legiferare fie prin faptul ca refuza ratificarea unor legi necontenabile aristocratiei sclavagiste
fie prin faptul ca sugera cateodata magistratilor sa promoveze un anumit proiect de lege,
sugestie care de regula era urmata de magistrati pentru ca si ei la randul lor urmau sa fie
senatori, fie prin faptul ca inainte de a promova un proiect de lege magistratii obisnuiau sa
testeze opinia senatului cu privire la acesta.
Din epoca imp "adrian senatul dobandeste si in mod formal dreptul de a pronunta
=otarari cu caracter obligatoriu numite senatusconsulte care din acest moment devin si ele
izvor de drept. In fapt, senatul reprezenta insa o ane(a a puterii imperiale motiv pentru care
aceste senatusconsulte au mai fost denumite in mod peiorativ orationes # simple discursuri%.
E(plicatia acestei denumiri rezida in faptul ca ori de cate ori imparatul dorea ca senatul sa
pronunte o anumita =otarare el se prezenta la senat personal sau prin reprezentant unde
sustinea un discurs prin care justifica necesitatea luarii acelei =otarari, dupa care parasea sala
senatului fara a mai astepta rezultatul pentru ca stia ca oricum senatul va aproba solicitarea sa.
Con%titutiunile imperiale
Cn alt izvor de drept il reprezinta constitutiunile imperiale care sunt definite ca e(presia
vointei imperiale cu valorea de izvor de drept. Daca la inceputul principatului constitutiunile
imperiale erau valabile numai pe timpul vietii autorilor lor ulterior din epoca imp "adrian
acestea au dobandit valoare de lege, iar aceste constitutiuni imperiale sunt de 5 categorii)
Edicta D cuprindea dispozitii cu caracter general date in materia dreptului public si a
dreptului privatJ
-andata D constituiau instructiuni date de imparat inaltilor functionari de stat in
domeniul dreptului administrativ si al celui penalJ
Decreta D =otarari judecatoresti pronuntate de imparat care in regula generala erau
obligatorii numai pentru parti, dar care totodata vizau probleme importante de drept,
caz in care deveneau general obligatoriiJ
Rescripta D consultatiile juridice date de imparati deoarece deseori imparatii romani au
avut pregatire juridica. Aceste consultatii erau oferite fie magistratilor fie
particularilor. ;ele oferite magistratilor imbracau forma unei scrisori adresate de
imparat acestora si numita Epistula, iar cele adresate particularilor erau scrise c=iar
sub te(tul cererii prin care particularii solicitasera consultatia. ;ateodata aceste
consultatii juridice mizau probleme de drept importante, motiv pentru care periodic
aceste consultatii erau sistematizate si publicate in culegeri numite liber rescriptorum.
Opera le#i%lativa a lui .u%tinian
In epoca postclasica Justinian, in dorinta de a levitaliza societatea romana aflata deja in
ultimul stadiu al dezagregarii, a intreprins o ampla opera de sistematizare a dreptului clasic si
postclasic in speranta ca prin aplicarea normelor de drept clasic unei societati bolnave va reusi
sa evite prabusirea acesteia. Demersul sau a esuat pentru ca istoria si-a urmat nesting=erita
cursul, dar opera sa a devenit un demers de o valoare inestimabila pentru ca a dobandit
valoare istorica pentru societatile de mai tarziu. $ractic, din opera imparatului Justinian
societatile ulterioare au avut sansa de a cunoaste normele dreptului roman in conditiile in care
documentele dreptului roman in marea lor majoritate au pierit astfel ca opera legislativa a lui
Justinian care ni s-a transmis direct reprezinta una dintre putinele surse prin care putem
reconstitui dreptul roman. 8egislatia lui Justinian contine 5 lucrari monumentale redactate in
per ,<-!5 e.n. )
*. ;odul
,. Digestele
!. Institutele
5. Aovelele
Defapt doar primele ! au fost redactate in intervalul mentionat caci Aovelele reprezinta o
lucrare postuma realizata de particulari dupa moartea lui Justinian.
*. ;+DC8 denumit ;+DEX si care a fost redactata in , editii#prima in ,0, iar cea de-a
doua revizuita in anul !5 si denumita codex repetite prelectionis B codul unei
revizuiri adaugite%.
Redactarea codului a fost realizata de catre o comisie compusa din *2 persoane
profesori de drept si avocatila ;onstantinopole si K, comisie aflata sub conducerea lui
@ribonian. ;odul reprezenta in fapt o culegere de constitutiuni imperiale cu incepere din
vremea imp "adrian pana in anul !5. Anterior acestui cod e(istasera si alte lucrari de
codificare, dar spre deosebire de acestea, acest cod a lui Justinian cuprinde numai
constitutiunile in vigoare nu si pe cele abrogate avand deci o valoare stiintifica crescuta. In
plus, unele din aceste constitutiuni au fost adaptate, modificate de comisia lui Justinian
pentru a putea fi aplicate in epoca postclasica. 3ub aspectul structurii sale ;odul cuprinde
*, parti ca urmare a dorintei lui Justinian de a crea o analogie cu legea celor *, table.
;artile sunt impartite in titluri, titlurile sunt impartite in constitutiuni, iar constitutiunile
sunt impartite in paragrafe. 9iecare constitutiune dispune de o inscriptio si de o
subscriptio.
In inscriptio erau trecute numele imparatului care a dat constitutiunea si numele
persoanei careia ii era adresata aceasta, iar in subscriptio erau trecute data si locul
emiterii.
,. IA3@I@C@E8E #Institutiones% B publicata in anul !! si care reprezinta o culegere de
te(te din instituele clasice romane. 8a romani institutele erau manuale elementare de
drept adresate studentilor, dar care spre deosebire de manualele moderne aveau
valoare obligatorie. ;a structura institutele lui Justinian sunt structurate in 5 carti,
cartile impartite in titluri, iar titlurile in paragrafe. 9ragmentele nu pot fi retinute ca
parte structurala a institutelor, desi in fapt ele e(ista numai ca in cadrul unui titlu.
9ragmentele se continua unele sub altele fara vreun determinativ adica fara vreo
precizare cu privire la sursa din care au fost e(trase, motiv pentru care ele pot fi
retinute ca parti ale institutelor.
!. A+VE8E8E # Aovaelae% B au fost realizate dupa moartea lui Justinian #dupa 1% de
catre particulari si reprezinta defapt o continuare a codului deoarece ele sunt o
culegere de constitutiuni imperiale date de Justinian intre !5 B 1 . 3pre deosebire
insa de ;ode(, Aovelele amesteca constitutiunile abrogate cu cele in vigoare ceea ce
desigur le reduce valoarea stiintifica.
5. DI'E3@E8E - cea mai importanta lucrare din cadrul operei lui Justinian care a fost
elaborata in anul !! si care reprezinta o culegere de fragmente din operele
jurisconsultilor clasici romani adaptate pentru a putea fi utilizate pentru solutionarea
spetelor din epoca postclasica. 3electionarea si sistematizarea fragmentelor a fost
realizate de o comisie compusa din * persoane tot profesori de drept si avocati la
;onstantinopole si K aflati sub conducerea aceluiasi @ribonian care era questor sacri
palati- autoritate de necontestat in domeniul dreptului , iar sistemul de lucru al acestei
comisii a fost stabilit de Justinian prin ! constitutiuni ce au devenit ulterior prefete ale
digestelor. $e langa acestea, Justinian a mai dat 2 de constitutiuni numite
quinquaginta decisiones prin care a inlaturat sau adaptat te(tele depasite deoarece
multe dintre solutiile jurisconsultilor clasici nu mai erau valabile in epoca postclasica
ci trebuiau modificate pentru a servi realitatilor contemporane. 9ragmentele astfel
e(trase au fost sistematizate in 2 de carti. ;artile impartite in titluri-Hfragmente-
Hparagrafe. 9iecare fragment avea o inscriptio in care era trecut numele
jurisconsultului si opera din care fusese e(tras fragmentul, iar numarul paragrafelor
incepe de la cel de-al ,-lea pt ca primul paragraf numit principium nu este numerotat.
De aceea ori ce cate ori se citea vreun te(t din digeste se fol litera D urmata de 5
numerer) nr cartii, nr titlului, nr fragmentului si nr paragrafului. -ult timp pana in sec
XII s-a considerat ca te(tele asezate in Digeste nu sunt aranjate dupa un anumit
criteriu, ulterior s-a constatat ca desi cartile au un continut eterogen titlurile sunt
unitare fiecare titlu tratand o anumita problema de drept. $lecandu-se de la aceasta
constatare s-au facut reconstituiri asupra modului de lucru a comisiei lui Justinian,
astfel ca aceasta comisie s-a imp in ! comisii conduse de ) ;onstantin, @eofil, Doroteu.
$e de alta parte lucrarile supuse analizei au fost imp in 5 categorii)
In prima categorie de lucrari au fost incluse operele lui -. 3abinus,
comentariile ad sabinum precum si opera lui 3alvius IulianusJ
In cea de-a doua categorie de lucrari au fost incluse comentarii privind edictul
pretorilorJ
In cea de-a treia a fost inclusa opera lui $apinian care era substantialaJ
In ultima categorie au fost incluse alte opere mai putin importante.
Apoi cele 5 categorii de lucrari au fost repartizate pe cele ! subcomisii.
$rima subcomisie a luat prima categorie de lucrari,
comisia ,- categoria ,,
comisia !- lucrarile lui $apinian si cea de-a 5-a categorie.
Dupa care fiecare comisie in parte a participat la e(tragerea celor mai valoroase
fragmente din operele pe care le-a avut la analiza. 9ragmentele e(trase de prima subcomisie s-
au constituit in masa sabiniana, fragmentele e(trase de cea de-a doua comisie s-au constituit
in masa edictala, iar fragmentele e(trase de cea de-a !-a subcomisie s-au constituit in masa
papiniana si appendi(. Dupa aceasta cele ! subcomisii s-au unit si au inceput sa alcatuiasca
Digestele dupa criteriul titlurilor. Astfel, in cadrul fiecarui titlu a venit fiecare subcomisie, pe
rand, incepand de la cea dintai pana la cea de-a treia si au asezat unele sub altele fragmente pe
care le e(trasesera privitoare la problema de drept ce formau obiectul acelui titlu.
9olosind acest sistem de lucru al comisiei +tto 8enel a reusit sa reconstituie edictul
pretorului #edictum perpetuum% , iar cele mai bune editii ale digestelor au fost realizate dupa
prabusirea imperiului roman de catre @=. -ommsen in *<62 si in *0!* de $. &onfante. Dupa
prabusirea imperiului roman, opera legislativa a lui Justinian a fost publicata pentru prima
oara in anul *5<0 fiind denumita Corpus juris civilis D culegere de drept civil, denumire care
este folosita si in ziua de azi.
Procedura civila romana
$rocedura civila romana cuprinde totalitatea normelor ce reglementeaza desfasurarea
proceselor privitoare la statutul juridic al persoanelor, la proprietate, la mostenire si la
valorificarea drepturilor de creanta. 3tudiul procedurii civile romane isi vadeste importanta
deoarece romanii, pentru a mentine iluzia nesc=imbarii dreptului, au apelat in cel mai inalt
grad la mijloacele oferite de procedura civila pentru a modifica, adapta si completa pe cale
indirecta normele dreptului material roman care nu mai corespundeau realitatilor societatii
romane. Evolutia procedurii civile romane este marcata de ! mari sisteme procedurale si care
corespund in linii mari c=iar epocilor dreptului roman)
$rocedura legisactiunilor care s-a aplicat in epoca vec=e
$rocedura formulara care s-a aplicat in epoca clasica
$rocedura e(traordinara eaplicata in epoca postclasica
Intre procedura legisactiunilor si procedura formulara e(ista o asemanare data de
imprejurare ca in aceste sisteme procedurale procesul era divizat in , faze distincte)
*. 9aza in iure
,. 9aza in iudicio
Divizarea procesului in , faze sau comple(ul de reguli ce guverna divizarea procesului
in , faze se numeste ordo iudiciorum privatorum- proceseul cu ordo - proces impartit in ,
faze.
9aza in iure avea loc in fata magistratului care organiza instanta de judecata stabilind
despre ce este vorba in proces de quo re agitur , iar faza in iudicio era faza care se desfasura
in fata judecatorului care era o persoana particulara aleasa de catre parti si confirmata de
magistrati. Acest judecator conducea dezbaterile, asculta sustinerile partilor, audia pledoariile
avocatilor, aprecia probele administratorii si pronunta sentinta. In afara acestei asemenari intre
cele , proceduri e(ista deosebiri notabile caci in procedura legisactiunilor magistratul
interpreta un rol de un formalism rigid, el marginindu-se sa observe daca partile au respectat
intrutotul formele solemne specifice tipului de proces si pronuntand la randul sau unele
cuvinte solemne, pe cand in procedura formulara rolul magistratului devine mult mai amplu
caci el acum pronunta o formula, de unde si denumirea procedurii, prin care ii transmitea
judecatorului din faza , instructiuni cu privire la cum sa procedeze pentru solutionarea
procesului.
In ceea ce priveste procedura e(traordinara, in aceasta dispare divizarea proceselor in
, faze de unde si denumirea caci procedura e(traordinara vine de la extra ordinem adica in
afara procesului cu ordo. In consecinta, procesul in aceasta procedura se desfasoara intr-o
unica faza, in fata unei singure persoane avand de aceasta data o dubla calitate) si de magistrat
si de judecator, ceea ce inseamna ca de acum judecatorii nu mai sunt persoane private si
functionari de stat deci devin judecatori de profesie.
Justitia privata isi are originile in epoca prestatala cand conflictele dintre membrii
comunitatii erau rezolvate prin metode nejuridice, conform obiceiului, fie prin razbunarea
sangelui, fie prin legea talionului, fie prin invocarea divinatii. +data cu apartitia statului a
aparut si justitia ca forma de realizare a dreptului de catre organele specializate ale statului, iar
statul roman pentru a le impune cetatenilor aceast nou mod de rezolvare a litigiilor create intre
ei, a creat un sistem procedural caracterizat printr-un formalism e(acerbat in care
reprezentantii religiilor au avut o importanta deosebita. ;a rolul statului ca unic distribuitor de
justitie sa apara mult mai clar in mintea cetatenilor, procesele se judecau intr-un cadru solemn
numai in anumite zile cu desfasuare de gesturi rituale cu pronuntarea de formule solemne pe
care intr-o prima faza numai pontifii le cunosteau. In pofida acestor eforturi duse de stat in
directia distribuirii unice a justitiei, s-a manifestat frecvent si in continuare fenomenul justitiei
private care se caracteriza prin valorificarea unor drepturi subiective prin mijloace proprii.
Aceasta justitie era de , feluri) L
+ justitie privata agresiva care avea loc ori de cate ori o persoana lua initiativa
valorificand drepturile sale
+ justitie privata defensiva care avea loc ori de cate ori o persoana se apara rpin
mijloace proprii fata de pretentiile altei pers.
Cltima a fost intotdeauna admisa de romani din cauza principiului repellere - vim vi
repellere licet. $rima, desi mai intai tolerata, a fost treptat ingradita si mai apoi interzisa
deoarece s-a constatat ca aceasta putea aduce atingere intereselor generale ale titularilor
puterii in stat, iar in acest sens s-au dat mai multe legi de reprimare a justitiei agresive.
$rima lege in acest sens a fost Lex Iulia de vi publica et privata #August% si care
prevedea o pedeapsa publica si anume e(ilul pentru acel creditor care prin violenta lua
un bun din patrimoniul debitorului sauJ
Alta lege subsecventa celei dintai a fost decretum Marci #-arc Aureliu% si care a
pedepsit cu insasi pierderea creantei pe acel creditor care c=iar fara violenta lua un bun
din patrimoniul debitorului sauJ
;onstitutiunea din !<0 e.n. #Valentinian al II-lea% si care a pedepsit cu pierderea
dreptului de proprietate pe acel proprietar care prin mijloace violente intra in
stapanirea locului sauJ
$rimele , legi au in vedere drepturile de creanta, iar cea de-a treia are in vedere drepturile
reale.
Procedura le#i%actiunilor
Etimologie - vine de la legis actiones (actiuni ale legii% sintagma care vine sa sugereze
ca orice actiune acorda mijloc de valorificare a unui drept subiectiv se intemeiaza pe legi.
$rocedura legisactiunilor la romani cuprindea ! legisactiuni de judecata si , de e(ecutare.
8egisactiunile de judecata erau sacramentul, iudicis arbitrive postulatio, condictio, iar
legisactiunile de e(ecutare erau manus iniectio si pignoris capio.
8egisactiunile de judecata erau utilizate pentru recunoasterea unui drept pe cale
judiciara, pe cand legisactiunile de e(ecutare serveau la punerea in e(ecutare a unei sentinte
sau a unui drept recunoscut in mod legal.
8egisactiunile romane prezentau anumite caractere comune)
;aracter judiciar care deriva din faptul ca partile integrante erau obligate sa se
prezinte in fata magistratilor si sa pronunte anumite formule solemne.
;aratcer legal care prevedea faptul ca legisactiunile erau prevazute in legi
;aracterul formalist care presupunea ca atat partile integrante cat si
magistratul sa pronunte formule solemne cu cea mai mare strictete. +rice
abatere, oricat de putin semnificativa de la formula solemna c=iar si gresirea
genului substantivului era sanctionata cu pierderea procesului si pentru ca la
romani intr-un singur rand e(ista o singura actiune pierderea procesului
ec=ivala cu insasi pierderea dreptului subiectiv
;aracter secret care deriva din faptul ca cel putin la inceput formulele solemne
erau elaborate de catre pontifi si tinute secret de catre acestia pana in anul !2*
prin acel furt al dreptului prin care s-au divulgat formulele.
;urs 6
9aza in iure
3e punea problema citarii partilor la acest proces citare care la acea vreme se facea de catre
reclamant care avea datoria de a-l cita el pe parat intrucat in acea vreme statul roman nu
dispunea de organe specializate in acest sens. In aceasta perioada e(istau trei procedee de
citare)
- in ius vocatio
- vadimonium e(trajudiciar
- condictio
In ius vocatio consta in somarea paratului de catre legat de a se prezenta in fata magistratului.
Aceasta somatiune se realiza prin termeni solemni prin formula .In ius te voco/ pe care
reclamantul o adresa, aceasta citare neputand fi realizata decat intr-un loc public intrucat
domiciliul cetateanului roman era inviolabil. In cazul in care paratul refuza sa il urmeze pe
reclamant acesta in prezenta unor martori putea sa-l aduca cu forta. E(ista si posibilitatea ca
partile sa convina asupra altei date de prezentare in fata magistratilor, caz in care era necesar
ca paratul sa aduca in vinde(#garant% care se obliga sa-l determine sa se prezinte la respectiva
data. Daca paratul era de rea-credinta si se ascundea pentru a un putea fi citat reclamantul
avea dreptul de a obtine de la magistrati o .missio in possessionem/ #o trimitere in
detensiuneaGposesiunea bunurilor paratului pentru a-l constrange astfel sa se prezinte la
proces%. Vadimonium e(trajudiciar reprezenta o conventie intervenita intre reclamant si parat
prin care partile de comun acord stabileau o anumita data pentru a se prezenta la magistrat.
;ondictio reprezenta tot o somatiune adresata paratului peregrin. Era un procedeu aplicat in
procesele dintre cetatenii romani si peregrini. +data ajunsi in fata magistratilor, primul care
vorbea era reclamantul care isi infatisa pretentiile prin utilizarea formulelor solemne si
efectuarea gesturilor rituale specifice tipului de proces. 9ata de aceste pretentii paratul putea
sa adopte una din trei atitudini posibile) sa recunoasca, sa renege sau sa nu se apere cum
trebuie.
$rima atitudine este aceea a recunoasterii pretentie numita .confessio in iure/, iar cel care
recunostea era asimilat cu cel condamnat potrivit principiului .confessus pro iudicato est/ #cel
care recunoaste este ca si condamnat%. In acest caz procesul nu mai trecea in faza
judecatorului.
;ea de-a doua atitudine posibila este cea de a nega numita .infitiatio/. In acest caz, paratul
desi nega colabora cu reclamantul si cu magistratul la intocmirea formelor necesare
procesului. In acest caz procesul trecea in faza a doua si se inc=eia cu pronuntarea unei
sentinte de condamnare sau de absolvire a paratului.
A treia atitudine, aceea de a nu se apara cum trebuie numita .non defensio uti oportet/, este
caracterizata prin manevre sicanatoare in sensul ca el nici nu recunostea, nici nu nega
pretentiile si nici nu-si dadea concursul la intocmirea solemnitatilor. Drept pedeapsa paratul
era ca si in primul caz asimilat cu cel condamnat procesul nemaitrecand in faza a doua.
-agistratii judiciari)
Regele a fost cel mai important magistrat judiciar intial, ulterior magistrati judiciari au fost si
consulii in epoca Republicii, $retorul urban #din !16 i en%, in ,5, i en a aparut pretorul
peregrin care organiza procesele dintre cetatenii romani si peregrini, in targuri si piete
jurisdictia apartinea edililor curuli, in Italia organizarea proceselor revenea reprezentantilor
pretorului urban iar in afara provinciei aveau jurisdictie guvernatorii iar in orasele provinciale
aveau jurisdictie magistratii municipali.
;ompetenta acestor magistrati judiciari era e(primata prin doi termeni)
- iurisdictio
- imperium
Iurisdictio desemna dreptul magistratului de a supraveg=ea indeplinirea formelor solemne
specifice unei legisanctiuni si in functie de rolul pe care il joaca magistratul in organizarea
procesului iurisdictio era de doua feluri)
- iurisdictio contentiosa
- iurisdictio gratiosa #voluntaria%
Iurisdictio contentiosa era jurisdictia contencioasa, ea avand loc ori de cate ori interesele
partilor erau conflictuale si cand procesul se inc=eia prin pronuntarea de catre magistrat a unei
sentinte fie de condamnare fie de absolvire a paratului.
Jurisdictia era gratioasa ori de cate ori partile aveau interese convergente, urmarind un scop
comun si colaborand in acest scop atat intre ele cat si cu magistratul. Cn e( de jurisdictie
gratioasa il reprezinta .in iure cessio/ care reprezenta un proces simulat la care s-a recurs in
mod frecvent mai ales intr-o vreme in care contractul de vanzare-cumparare nu aparuse inca.
Daca partile doreau sa-si transfere proprietatea unui lucru, de pilda un sclav, cumparatorul
intenta in calitate de reclamant un proces impotriva vanzatorului care era parat sustinand ca
sclavul respectiv ii apartine, pretentii pe care le prezenta in fata magistratului. 9ata de aceste
pretentii paratul tacea #.cedit in iure/% recunoscand pretentiile reclamantului, drept pt care
magistratul ratifica declaratia reclamantului consfintind astfel prin aceasta ratificare transferul
dreptului de proprietate asupra sclavului.
In ceea ce priveste imperio, acesta desemna puterea de comanda a unui magistrat superior, iar
in sens larg, imperium include iurisdictio. Din te(te reiese ca romanii faceau distinctie intre
imperium merum #dreptul de a comanda o armata% si imperium mi(tum #dreptul de a organiza
un instanta de judecata%. In fata pretorul roman e(ercita imperium mi(tum. Acest pretor in
procedura legiisanctiunilor indeplinea un activitatea sa marginindu-se la a supraveg=ea
daca partile respectau solemnitatile, pretorul pronuntand la randul sau unele cuvinte solemne)
.do, dico, addico/
Do #do iudicem% D iti dau judecator, judecatorul ratifica persoana jucecatorului aleasa de catre
parti
Dico D pretorul atribuia cu titlu provizoriu uneia dintre partile litigante bunuri in litigiu pe
durata solutionarii procesului
Addico D magistratul ratifica declaratia uneia dintre parti consfintind dreptul acesteia.
$retorul putea pronunta aceste cuvinte numai in anumite zile, numite zile faste si nu erau
socotite zile faste, fiind interzisa organizarea de procese atunci cand se intruneau comitiile
pentru a vota legi sau pentru a-i alege pe magistrati, zile numite .dies comitiales/. Au erau
zile faste cand se aduceau sacrificii zeilor si nici in zilele in care se sarbatoreau anumite datini
si cand pretorii erau c=emati sa prezideze ceremoniile ce aveau loc.
$retorul avea la indemana unele mijloace de a solutiona litigiul inca din aceasta faza fara a
mai trimite partile in faza a doua a procesului. Aceste procedee de solutionare erau in numar
de 5)
- stipulatiunile pretoriene
- missio in possessionem
- interdictele
- restitutio in integrum
3tipulatiunile pretoriene reprezentau contracte verbale ce se inc=eiau prin intrebare si raspuns
inc=eiate de parti la ordinul pretorului. De altfel se diferentiau de stipulatiunile obisnuite care
se inc=eiau la conventia partilor. Acest procedeu se inc=eia dupa ce avea loc dezbaterea dintre
parti iar magistratul socotea ca pretentiile reclamantului sunt....
IA acest caz il determina pe parat sa inc=eie o stipulatiune cu reclamantul prin care sa-si
adune unele obligatii in favoarea acestuia. Informatii in acest sens sunt transmise de 'aius
numite .damnum infectum/ B paguba iminenta si in care descrie in proces intre proprietarii a
doua case dintre care una, din cauza starii avansate de ruina ameninta sa se prabuseasca peste
cea de-a doua. Drept urmare, proprietarul casei puse in pericol il c=ema in judecata pe
proprietarul casei in ruina. Dupa ce verifica sustinerile legale, pretorul obliga pe parat sa
inc=eie o situatiune cu regatul prin care sa se oblige a-i plati o suma de bani in cazul in care
casa sa se va prabusi peste cea a vecinului. 3uma reprezenta despagubirea si era stabilita de
reclamant care in general supraevalua eventuala paguba motiv pentru care, in practica,
reclamantul prefera sa intreprinda alte actiuni menite a evita plata unei despagubiri
disproportionate. In cazul de fata paratul prefera sa-si repare casa.
-issio in possessionem insemna trimiterea in posesiunea bunurilor paratului, masura la care
pretorul recurgea in scopul de a e(ercita o constragere asupra acelor parat care incerca sa se
impotriveasca fie la recunoasterea fie la realizarea unui drept de catre reclamant.
Interdictele reprezentau ordine pe care pretorul le adresa partilor in sensul de a face sau a nu
face un anumit act juridic. Interdictele erau de , feluri)
- simple cand erau adresate unei singure parti
- duble cand erau adresate ambelor parti.
Restitutio in integrum reprezinta ordinul prin care pretorul desfiinta actul juridic pagubitor pt
reclamant repunand astfel partile in situatia anterioara facerii acelui act. In acest mod
reclamantul redobandea dreptul subiectiv pierdut ca urmare a actului juridic pagubitor dar
trebuia sa intenteze o noua actiune pentru valorificarea acestuia ceea ce inseamna ca prin
restituire in integrum repunerea opera numai in drept nu si in fapt fiind nevoie de un nou
proces prin care sa se valorifice dreptul subiectiv renascut. ;el mai vec=i caz de restitutio in
integrum este .restitutio in integrum ob absentiam/ D repunerea in situatia anterioara din
cauza absentei. Avea in vedere cazul unui cetatean roman care a lipsit din Roma un timp mai
indelungat in interesul statului roman fiind plecat de pilda la ambasada din Atena. 8a
intoarcere el constata ca un bun al sau a fost uzucapat de o alta persoana. In aceste conditii
cetateanul se adresa pretorilor carora le e(plica motivul absentei din Roma precum si faptul ca
un bun al sau fusese uzucapat. Dupa ce verifica, pretorul acorda o restitutio in integrum
desfiintand actul juridic pagubitor pentru reclamant care era c=iar uzucapiunea. $rin aceasta,
reclamantul redevine proprietar al bunului sau dar numai in drept caci in fapt stapanirea fizica
asupra bunului apartinea in continuare uzucapantului dar de aceasta data reclamantul in
calitate de proprietar avea dreptul de a intenta impotriva paratului o actiune in revendicare
prin care sa redobandeasca si stapanirea fizica a bunului. $e parcurs au aparut si alte cazuri
cum ar fi .restitutio in integrum ob metum/ sau .restitutio in integrum ob dolum/ sau
.restitutio in intergum ob aetatem/#cauza varstei% sau .restitutio in integrum ob capitis
deminutionem/#desfiintarea personalitatii%
Cltimul act al acestei faze era .litis contestatio/ care insemna .luarea de martori/. Acesti
martori aveau rolul de a constata atat cele petrecute in fata magistratilor cat si dorinta partilor
litigante de a trece in faza a doua a procesului, in fata judecatorului.
9aza in iudicio B desfasurare)
$artile de aceasta data foloseau limbajul comun fara a mai recurge la formule solemne. $rimul
care lua cuvantul era tot reclamantul care isi e(prima dorintele si caruia ii revenea si sarcina
probei B .orice proba revine reclamantului/. $robele in aceasta epoca erau) proba testimoniala
#cu martori%, inscrisuri si prezumtii #concluziile pe care judecatorul le trage de la un fapt
cunoscut catre un fapt necunoscut%. 8a aceasta epoca nu e(ista o ierar=ie a probelor in functie
de forta lor probanta astfel ca era posibil ca un inscris sa poata fi combatut cu martori dupa
care vorbea paratul. Dupa aceasta aveau loc pledoariile avocatilor in legatura cu care se
impune precizarea ca la aceasta epoca avocatii aveau dreptul doar sa-si asiste clientii prin
pledoariile lor, nu si de a-i reprezenta. ;el mai vec=i avocat a fost $atronus causarum,
patronul sub protectia caruia clientii se puneau atunci cand se stabileau la Roma pt un termen
mai indelungat. +ri de cate ori clientul era implicat intr-un proces el era nevoit necunoscand
dreptul sa revina la serviciile patronului sau. Dupa ce vorbeau si avocatii, judecatorul incerca
sa-si formeze o parere in baza probelor si pronunta sentinta fiind frecvente cazurile in care,
dca probele erau insuficiente, judecatorul dadea castig de cauza partii mai onorabile #mai
avute%, uneori si depozitiile martorilor erau apreciate in raport de conditia lor sociala. @rebuie
precizat ca in aceasta faza litigiul se putea solutiona si in lipsa uneia dintre parti. Astfel,
potrivit unui te(t al legii celor *, table judecatorul era dator sa astepte pana la amiaza dupa
care daca una dintre parti nu se prezenta el trebuia sa dea castig de cauza celui prezent potrivit
dispozitiilor aceleiasi legi .$ost meridiem praesenti litem addicito/ B .Dupa-amieaza procesul
este castig de cel prezent/.
Judecatorii erau persoane particulare alese de popor si confirmate de magistrat. Desi
judecatorii nu erau de profesie, nu orice putea fi judecator caci initial au putut fi judecatori
numai senatorii ulterior admitandu-se ca judecatori puteau fi si cavalerii, in acest caz cu
conditia indeplinirii unui minim de avere. ;el mai important judecator roman era iude( unus
#judecatorul unic% care judeca acele procese in care se disputa e(istenta sau ine(istenta unui
drept si care se solutiona printr-o sentinta de condamnare sau de absolvire a paratului. E(istau
insa situatii in care partile nu-si disputau e(istenta ci doar intinderea cum ar fi cazul
proceselor de iesire din indiviziune #De partaj% procese in care judecatorul se numea arbiter.
In afara acestor judecatori e(istau si instante colegiale la romani si anume tribunalele care
erau de doua feluri)
- tribunale nepermanente B erau formate dintr-un numar impar de judecatori numiti
recuperatores si care judecau procesele dintre cetateni si peregrini precum si abuzurile
comise de guvernatorii provinciali
- tribunale permanente B erau la randul lor de doua feluri # Decemviri litibus iudicandis
D cei *2 barbati care sa judece procesele si ;entumviri litibus iudicandis D cei *22 de
barbati care sa judece procesele%
@ribunalul decemvirilor solutiona procesele referitoare la libertate iar tribunalul
centumvirilor solutiona procesele referitoare la mostenire. $entru ca tribunalul
centumvirilro avea un numar mare de membri nu judecat in plen ci pe sectiuni numite
=aste. ;ei *22 de barbati erau *2 pt ca Roma avea ! de cartiere si fiecare cartier avea
cate ! judecatori in aceasta structura.
8egisanctiunile de judecata
- sacramentum # in rem B utilizat pt valorificarea dreptului de proprietate si in personam
B pentru valorificarea drepturilor de creanta%
- iudicis arbitrive postulatio
- condictio
3acramentum in rem reprezenta forma originara a actiunii de revendicare si avea un caracter
primitiv. Informatii despre aceasta au fost transmise de catre 'aius atunci cand descrie un
proces solutionat prin aceasta legisanctiune care avea ca obiect un sclav asupra caruia doua
persoana isi disputau dreptul de prorpietate. In acest caz nu se folosesc termenii de reclamnt si
parat pentru ca ambele parti reclama dreptul de proprietate. Dupa prezentarea in fata
magistratului, in faza * a procesului, cel care avusese initiativa procesului rostea urmatoarea
formula solemnaJ ."unc ego =ominem e( iure :uiritium meum esse aio, secundum suam
causa. 3icut di(i ecce tibi vindictam imposui/ D Afirm ca acest sclav este al meu potrivit
dreptului :uiritar si conform cu conditia sa juridica. Dupa cum am spus iata pun nuiaua pe
tine.
Auiaua avea un rol simbolic fiind socotita o e(presie a puterii dupa cum la acea vreme insasi
proprietatea era socotita o emanatie a puterii individuale ceea ce inseamna ca in timpul
rostirii formulei solemne, cel care avusese initiativa atingea cu nuiaua pe sclav. 9ata de
aceasta formula, adversarul rostea si el o formula identica dupa care intre parti avea loc prin
gesturi rituale un simulacru de incaierare, de lupta care era menit sa simbolizeze perioada din
epoca prestatala cand litigiile dintre oameni erau solutionate conform obiceiului nejuridic.
8a un moment dat, magistratul intervenea cu formula .-itite ambo =ominem/ D 8asati
amandoi sclavul, interventia menita a simboliza interventia statului in opera de instituire a
justitiei dupa care cel care avusese initiativa procesului il intreba pe adversar) .Iti cer sa-mi
spui in ce scop ai revendicat/ la care adversarul raspundea .-i-am e(ercitat dreptul meu dupa
cum am pus nuiaua/ cel care avusese initiativa replica .$entru ca ai revendicat pe nedrept te
provoc la un sacramentum/, adversaul) .Et ego te/ D si eu te provoc pe tine.
In latina sacramentum are , sensuri) de juramant dar si acela de familie, acest ultima sens
fiind important caci partile faceau un pariu care era de 2 sau de 22 asi dupa cum valorea
obiectului era mai mica sau mai mare de *222 asi. 8a origine acest pariu era depus in templu
dupa care ea putand fi numai promisa de catre parti, promisiunea trebuind sa fie intarita cu
garanti #vinde(%. Dupa aceasta se trecea la atribuirea provizorie a bunului litigios, bunul fiind
incredintat aceleia dintre parti care aducea garanti numiti praedes litis et vindiciarum care
promiteau ca in cazul in care acea parte va pierde procesul o vor determina sa inmaneze
bunul.
Apoi procesul trecea in faza a ,-a care dupa ce cantarea probele pronunta sentinta, sentinta
care era insa pronuntata in mod indirect caci judecatorul nu arata cine a castigat procesul ci
arata care dintre cele doua sacramenta era iustum #depus in mod just%. ;el care depusese in
mod just, isi recupera suma reprezentand pariul si intra si in posesia sclavului.
3acramentum in personam era folosita pt valorificarea drepturilor personale ce aveau ca
obiect fie o suma de bani, fie un lucru. Au ni s-au transmis informatii directe dar e(ista indici
ca si in acest caz avea loc o dezbatere contradictorie intre parti urmata de provocare dupa care
procesul trecea la faza a ,-a care se inc=eia printr-o sentinta pronuntata tot in mod indirect.
8egisanctiunile de e(ecutare erau necesare deoarece judecatorul fiind o persoana particulara
el nu putea pronunta o sentinta e(ecutorie prin ea insasi motiv pt care in scopul e(ecutarii
trebuia sa se recurga la o legisanctiune iar cele doua legisanctiuni de e(ecutare erau -anus
iniectio si $ignoris capio # luarea de gaj%.
-anus iniectio era folosita pentru e(ecutarea unei sentinte asupra unei sume de bani. Daca
dupa pronuntarea sentintei te condamna si timp de !2 zile fostul parat devenit debitor nu
platea fostul reclamant devenit creditor il c=ema pe debitor in fata magistratului caruia ii
infatisa situatia. Dadea curs initiativei acestuia de a i se incredinta persoan debitorului prin
pronuntarea cuvantului addico. Este o forma de e(ecutare asupra persoanei si nu asupra
bunurilro sale. Drept urmare, creditorul il ducea pe debitor in inc=isoarea sa persoanal numita
carcer privatum unde il tinea vreme de 12 de zile in anumite conditii prevazute de legea celor
*, table dupa care daca datoria tot nu era platita il putea vinde pe debitor ca sclav dar nu la
Roma caci cetateanul roman nu putea fi sclav in propria cetate, ci trans @iberum, dincolo de
@ibru. @otusi, e(istau trei posibilitati prin care debitorul putea evita aceasta situatie)
- creditorul era obligat ca in timpul celor 12 de zile sa-l scoata pe debitor la trei targuri
succesive in public sperand ca astfel il va vedea cineva si ii va plati datoria. + a doua
posibilitate o reprezenta interventia unui vinde( care afirma ca debitorul fusese condamndat
pe nedrept, caz in care se declansa un nou proces intre vinde( si creditor si care daca era
pierdut de vinde( se solda cu condamnarea sa la dublul pedepsei el luand locul in lanturi al
fostului debitor, iar a treia posibilitate era aceea ca daca debitorul era constient de
insolvabilitatea sa sa inc=eie o conventie in temeiul careia sa lucreze o perioada determinata
in calitate de addictus. $otrivit legii celor *, table, daca persoana era reclamata de mai multi
creditori, iar debitorul nu era vandabil debitorul putea fi ucis iar corpul sa impartit intre
creditori nee(istand insa indicii, fiind relevanta pentru gravitatea conscintelor pe care debitorii
trebuiau sa le constientizeze atunci cand fiind insolvabili isi asumau rate.
;urs <
$ignoris capio #luarea de gaj% era mai mult o forma de justitie privata decat o veritabila
legisanctiune. Aceasta afirmatie a lui $apinian se bazeaza pe faptul ca aceasta legisanctiune
avea un caracter e(trajudiciar. Au presupunea prezenta magistratului, nu presupunea nici
macar prezenta debitorului. 3fera de aplicare a acestei legisanctiuni era relativ restransa la
doar 5 cazuri determinate, toate avand ca element comun interesul public. In toate aceste
cazuri creditorul cu pronuntarea unor termeni solemni si in prezenta unor martori lua un bun
din patrimoniul debitorului sau, bun pe care nu-l putea nici instraina in contul creantei, nici
folosi, dar pe care il putea distruge daca debitorul nu platea ceea ce inseamna ca pignoris
capio era tot o procedura de e(ecutare asupra persoanei si nu asupra bunurilor sale deoarece
perspectiva distrugerii unui bun de regula de o valoarea superioara datoriei il constrangea pe
debitor sa ac=ite datoria propriu-zisa.
$rocedura formulara.
A aparut in conditiile dezvoltarii economiei de sc=imb si a fost introdusa prin legea aebutia
data in a ,-a jumatate a sec II i en. A fost introdusa fara a fi abrogata procedural. 9ormal, cele
doua proceduri se aplicau in paralel. 'aius spunea ca procedura formulara a aparut pentru ca
legisanctiunile devenisera odioase romanilor prin caracterul lor greoi si formalist. In conditiile
dezvoltarii economiei de sc=imb la Roma solutionarea litigiilor reclama o celeritate care sa fie
in acord cu tipul operatiunilor comerciale, dar procedura legisanctiunilor nu putea oferi o
asemenea rapiditate. + vreme cele doua proceduri s-au aplicat in paralel dar in fapt procedura
legisanctiunilor nu se aplica. Aimeni nu mai recurgea la ea motiv pentru care imparatul
August a luat act ca aceasta a cazut in desuetudine si a dat 8egile Iuliae iudiciarae prin care a
abrogat e(pres procedura legisanctiunilor. Elementul central al procedurii legisanctiunilor este
formula care poate fi definita ca fiind un mic program de judecata redactat de pretori cu
concursul partilor litigante si prin care pretorul ii transmitea instructiuni judecatorului despre
modul in care trebuie sa procedeze pentru solutionarea litigiului. Aumarul formulelor era
relativ mare pentru ca la romani pentru fiecare drept subiectiv e(ista o actiune distincta, iar
fiecarei actiuni ii corespunde un anumit tip de formula sau altfel spus, e(istau tot atatea
formule cate drepturi subiective e(istau. ;u ocazia organizarii instantei de judecata pretorul
cauta si gasea tipul de formula adecvat dreptului subiectiv al reclamantului si il completa cu
datele spetei. E(istau si situatii in care o persoana formula pretentii care nu erau consacrate ca
drept subiectiv dar care pretorului i se pareau justificate prin prisma principiului ec=itatii. In
acest caz pretorul redacta o formula noua .in factum/ in care arata care au fost imprejurarile
care l-au determinat sa considere ca pretentiile reclamantului merita deduse in justitie. In acest
fel prin acordarea unei formule pretorul consacra un nou drept subiectiv. Desigur ca pretorul
putea sa si refuze acordarea unei formule caz in care aceste pretentii ramaneau in stadiul de
simple pretentii neputand fi valorificate in justitie. 3tructura formulelor a fost descrisa de
'aius care arata ca formula cuprinde atat parti principale cat si parti accesorii. +rice formula
incepea cu numirea judecatorului. E() +ctavian sa fie judecator. $artile principale ale
formulei erau in numar de 5) intentio, demonstratio, adiudicatio, condemnatio iar partile
accesorii) praescriptiones si e(ceptiones.
Intentio cuprindea afirmarea pretentiilor reclamantului #obiectul procesului% si putea fi de ,
feluri)
- intentio certa #pretentiile reclamantului erau precis determinate%
- intentio incerta #pretentiile erau nedeterminate, ele trebuind sa fie stabilite de judecator
printr-o .litis aestimatio/ D evaluare%
Demonstratio cuprinde actulGfaptul juridic ce reprezinta cauza juridica sau temeiul juridic al
pretentiilor reclamantului. Reprezinta actulGfaptul din care izvorasc aceste pretentii. E() in
cazul actiunii empti care sanctiona vanzarea cauza juridica a pretentiilor reclamantului era
c=iar contractul de vanzare.
Adiudicatio reprezinta o parte ce este prezenta nu numai in formula actiunilor de iesire din
diviziune #partaj% ci cuprinde imputernicirea pe care pretorul o da judecatorului pentru a
atribui partilor litigante o cota din dreptul de proprietate asupra bunului stapanit in comun.
;ondemnatio reprezinta imputernicirea pe care pretorul o da judecatorului de a pronunta o
sentinta de condamnare sau de absolvire a paratului. Aceasta investire era necesara ca si in
cazul lui adiudicatio pentru ca judecatorul era o simpla persoana particulara.
Din randul partilor principale intentio trebuia sa figureze in mod necesar.
$artile accesoriale se numesc astfel pentru ca nu figureaza in mod necesar intr-o formula ci
doar sunt inserate in formula de pretor doar la cererea partilor.
$raescriptiones reprezentau precizari pe care pretorul le introducea in formula in fruntea
corpului imediat dupa numirea de judecator pentur a venit in sprijinul uneia dintre parti. In
functie de aceasta praescriptiones putea fi de , feluri)
- praescriptiones pro actore #in favoarea reclamantului%
- praescriptiones pro reo #in favoarea paratului%
Cn e( de praescriptio pro actore) cand reclamantul este creditor al unei rente viagere #creditor
al unei sume de bani platibile periodic in rate lunare pe durata vietii creditorului%. Daca
debitorul nu platea o rata creditorul il putea c=ema in judecata dar el trebuia sa precizeze
printr-o praescriptio ca el deduce in justitie doar dreptul asupra ratei neplatite. Daca n-ar fi
fost facuta aceasta interpretare s-ar fi interpretat ca el cere intregul drept de creanta. #asupra
tuturor ratelor ceea ce aducea riscul ca in cazul neplatirii unei alte rate el sa nu mai aiba un
mijloc de constrangere impotriva debitorului pentru ca la romani pentru un singur drept e(ista
o singura actiune si s-ar fi considerat in privinta acelei precizari ca reclamantul si-a epuizat
dreptul la actiune cu prilejul actiunii precedente%.
E(ceptiones reprezinta mijloace de aparare prin care paratul si numai paratul nu nega
pretentiile reclamantului dar invoca anumite imprejurari de natura a paraliza aceste pretentii.
E() paratul nu nega ca a luat imprumut *222 asi de la reclamant dar afirma ca ulterior
acordarii imprumutului reclamantul l-a iertat de datorie. E(ceptiunile nu puteau fi invocate
direct in fata judecatorului ci trebuiau mai intai inserate in formula la cererea paratului de
catre pretor pt ca altfel judecatorul nu le putea lua in considerare. In procedura formulara,
altfel decat in dreptul modern e(ceptiunile aveau un caracter absolutoriu. Asta insemna ca
daca e(ceptiunea era... judecatorul trebuia sa pronunte o sentinta de absolvire a paratului.
E(ceptiunea nu avea un caracter minutoriu #nu il putea condamnda judecatorul la mai putin
decat ceruse reclamantul pentru ca el era sclavul formulei fiind obligat sa respecte
instructiunile primite prin formule or prin formula el fusese investit de pretor pentru
solutionarea sumei de *222 asi.
E(ceptiunile au pus capat principiului unitatii de c=estiune care dominase pana atunci
procesul civil, principiu in virtutea caruia judecatorul nu putea lua in considerare decat
afirmatiile reclamantului nu si eventualele contrapretentii ale paratului.
Desfasurarea procesului)
9aza in iure)
Inovatii in materia)
- citarii
- activitatii partilor
- activitatii pretorului
In materia citarii. $rocedeele de citare raman aceleasi cu cele din procedura anterioara dar
tinde sa se generalizeze patrimoniul e(trajudiciar. @ot astfel daca paratul se ascundea sa nu fie
citat reclamantul putea cere o trimitere in posesiunea sau in detentiunea bunurilor paratului.
Reclamantul poate c=iar vinde unele bunuri ale paratului daca acesta nu se prezinta la proces.
Activitatea partilor) o deosebire fundamentala este aceea ca acum partile vorbesc in fata
pretorului cu limbajul comun fara a mai folosi simboluri solemne, formule si gesturi rituale iar
paratul putea sa adopte aceleasi ! posibilitati.
$entru cei care aveau in litigiu o suma de bani litigiul putea fi rezolvat prin recurgerea la un
juramant aceasta procedura fiind numita iusiurandum necessarium. Reclamantul arata care
sunt pretentiile sale iar daca paratul avea o atitudine negativa ii putea cere acestuia sa jure ca
nu datoreaza. Daca paratul refuza el era considerat ca si condamnat dar paratul ii putea
intoarce juramantul reclamantului si ii putea cere reclamantului sa jure ca are drept de creanta,
dar daca reclamantul a cedat si jura, paratul era iarasi asimilat celui condamnat. Dupa
inc=eierea dezbaterilor pretorul ii acorda sau nu reclamantului actiunea acordarea actiunii
ec=ivaland cu retractarea formulei. @rebuie spus ca actiuna in procedura formulara semnifica
cererea reclamantului de a i se lua in calcul pretentiile. Cltimul act al fazei in iure purta
acelasi nume) litis contestatio numai ca sensul difera D remiterea unei copii de catre reclamant
paratului G dictarea formulei de catre reclamant paratului. 8itis contestatio era important
intrucat valorificarea efectelor li litis contestatio in procedura formulara a reprezentat
mecanismul celor mai importante reforme savarsite de romani in materia obligatiilor. Efectele
lui litis contestatio in procedura formulara erau in numar de !)
- efectul e(tinctiv
- efectul creator
- efectul fi(ator
In virtutea efectului e(tinctiv, dupa ce avea lor litis contestatio dreptul dedus de reclamannt in
justitie, fie el drept real, fie el drept de creanta se stingea, iar in virtutea efectului creator, in
loc dreptului initial care se stingea se nastea un nou drept care invariabil era un drept de
creanta asupra unei sume de bani. Este vorba despre aceeasi suma de bani la care judecatorul
il condamna pe parat pentru ca in procedura formulara sentintele de condamnare aveau un
caracter e(clusiv cutumiar in sensul ca paratul era condamnat la plata unei sume de bani
indiferent de pretentiile initiale ale reclamantului. Aceasta inseamna mai departe ca intre
dreptul initial si dreptul nou creat e(istau deosebiri in functie de natura juridica, de obiectul si
de cauza juridica a dreptului initial.
! ipoteze posibile)
- Dreptul initial D drept real. Acest drept initial se transforma in drept real ceea ce
inseamna ca noul drept va diferi de cel initial sub toate cele ! aspecte. 3ub aspectul
naturii juridice pentru ca dreptul initial era un drept real, dreptul nou creat e unul de
creanta. Dreptul initial purta asupra unui lucru, pe cand dreptul nou creat purta asupra
unei sume de bani. 3ub aspectul cauzei juridice avea ca izvor ..... izvorul dreptului nou
creat era litis contestatio
- Dreptul initial D drept de creanta ce purta asupra unui lucru. In acest caz diferenta
dintre dreptul initial si cel nou creat vizeaza doar obiectul si cauza juridica.
- Dreptul initial D drept de creanta asupra unei sume de bani. 3ingurul elemnt distinctiv
il reprez cauza juridica.
Invariabil, ceea ce se sc=imba este cauza juridica a dreptului initial.
Efectul fi(ator si privea faptul ca in mom litis contestatio se fi(eaza elemente reale si
persoanale ale procesului. Elementele reale privesc pretentiile reclamantului in fata pretorului
ceea ce inseamna ca in fata judecatorului reclamantul nu putea pretinde altceva decat ce
ceruse in fata pretorului iar elementele persoanle privesc identitatea partilor si a judecatorului.
Daca una dintre parti deceda mostenitorii nu puteau continua procesul ci trebuiau sa
formuleze o noua formula in locul celui decedat. Judecatorul putea muri sau sa devina
incapabil, caz in care partile trebuiau sa aleaga un nou judecator. + institutie nou aparuta este
aceea a reprezentarii in justitie. Reprez in justite poate fi definita drept sist juridic in virtutea
caruia o pers numita reprezentant participa la proces in numele alte pers numita reprezentat.
-ult timp romanii s-au opus reprezentarii in justitie, la aceasta opunandu-se un principiu
potrivit caruia .Aemo alieno nomine lege agere potest/ #Aimeni nu putea intenta in numele
altuia o actiune a legii%. ;onditiile economice de la sf republicii i-au determinat pe romani sa
caute mecanisme de reprezentare in justitie. 3ub aspectul efectelor sale reprez in justitie putea
fi de , feluri)
- perfecta
- imperfecta
Ea era perfecta atunci cand efectele sentintei se produceau direct asupra celui reprezentat ca si
cum acesta ar fi participat personal la proces. Era imperfecta atunci cand aceste efecte se
producea asupra reprezentantului urmand ca prin acte ulterioare si distincte reprezentantul sa
transfere celui reprezentat drepturile sau datoriile izvorate din acea sentinta. Initial romanii au
admis numai reprezentarea imperfecta pe care au realizat-o pe cale procedurala prin
intermediul unei formule cu transpozitiune #formula in care intentio figura numele
reprezentatului si in condemnatio numele reprezetantului pentru ca el erea titularul dreptului
dedus in justitie%. 8a origine reprezentantul putea utiliza numai formule solemne si numai in
prezenta adversarului in acest sens fiind mentionat cel mai vec=i reprezentant din justitie
numit cognitor care era numit in prezenta adversarului, pretorul confirmandu-l prin formula
.tibi congnitorem do/ dupa care a aparut si procurator care putea fi desemnat fara formule
solemne si c=iar in absenta adversarului. Romanii au admis si reprezentarea perfecta in sensul
ca de pilda in cazul reprezentarii prin cognitor actiunea prin care se obtinea e(ecutarea
sentintei se dadea direct celui reprezentat desi el fusese reprezentat in proces prin cognitor.
In ce privestea a doua faza a procesului B in iudicio nu sunt modificari semnificative fata de
faza de in iudicio din procedura legisanct cu e(ceptia atenuarii regulii .post meridiem prasenti
litem addicito/. In aceasta procedura se admit unele cazuri de amanare a proceselor pt motiv
justificat. + alta modificare se refera la faptul ca in procedura formulara nu numai senatorii
puteau fi judecatori ci si cavalerii cu conditia sa aiba un minim de avere #522 222 sesteti%. +
alta noutate o reprez faptul ca judecatorul daca nu reusea sa-si formeze o parere clara asupra
procesului putea sa renunte sa pronunte o sentinta savarsind ceea ce azi se numeste denegare
de dreptate.
Actiunile in procedura formulara
Dif fata de dreptul modern.
Daca in procedura legisanctiunilor actiunile erau limitate in procedura formulara romanii au
cautat sa dea prin intermediul carora sa poate fi valorificate toate pretentiile legitime.
3ensul notiunii de actiune)
Actiunile nu s-au numit initial actio ci au purtat alte nume)
- vindicatio
- petitio
- iudicium
- actio
Actio apare mai tarziu in dreptul postclasic. ;ea mai importanta clasificare este aceea a
actiunilor reale si a actiunilor personale. Actiunile reale sanctionau drepturile reale deci erau
utilizate pt valorificarea drepturilor care prin e(celenta aveau ca obiect lucruri pe cand
actiunile in personam erau folosite pt valorificarea drepturilor personale sau de creanta. $entru
ca drepturile reale si cele de creanta difera prin natura lor si formulele celor doua actiuni
difereau. @rebuie precizat ca dreptul real #e( dr de propr% izvoraset din raportul stabilit intre
titularul dreptului si toate celelalte subiecte de drept #toti ceilalti membri ai societatii%.
Acestora din urma le revenea obligatia de a nu face nimic de natura a aduce atingere dreptului
titularului de aceea se spune ca drepturile reale sunt opozabile erga omnes .fata de toti/.
$entur acest motiv in intentio a formulei actiunii reale era trecut doar numele reclamantului
pentru ca paratul poate fi oricine atingea atingere dreptului real al acestuia. Drepturile pers sau
de creanta izvorasc din raportul juridic stabilit intre , pers determinate adica debitor, creditor
ceea ce inseamna ca in intentio al formulei actiunii personale formulau ambele nume.
+ alta clasificare este aceea a actiunilor civile si =onorarii #pretoriene%. ;lasificarea are drept
criteriu originea actiunii. Actiunile civile isi au originle in dreptul civil fiind elaborate dupa
modelul legisanctiunilor. E() sacramentum in rem D modelul actiunii de revendicare.
Actiunile pretoriene erau creatii originale are pretorilor. Aceste actiuni =onorarii erau de !
feluri)
- in factum
- ficticii
- actiuni cu formula cu transpozitiune.
Actiunile ficticii. $retorul utiliza un anumit tip de formule create pt o anumita speta in scopul
solutionarii unei spete diferite si in acest scop el introducea in formula o fictiune in virtutea
careia el considera un fapt e(istent drept ine(istent sau invers.
;urs 0
$rin actiunile cu transpozitiune s-a realizat reprezentarea in justitie. 3-a realizat si dezideratul
sporirii capicitatii fiului de familie. 9ilius familiae nu avea capacitate de e(ercitiu si intocmai
ca si sclavii nu putea inc=eia acte juridice. $entru a valorifica aptitudinile fiilor de familie,
romanii au cautat un sistem indirect pentru a-i facilita fiului de familie inc=eierea de acte.
Intr-o prima faza ei au apelat la o fictiune si au socotit cu filius familiae poate inc=eia acte
juridice imprumutand personalitatea lui pater familius. El nu putea inc=eia decat acele acte
prin care facea mai buna situatia lui pater adica acele acte prin care il facea proprietar sau
creditor. Acest sistem a putut functiona doar atata timp cat nu aparusera contractele bilaterale.
;and au aparut contractele bilaterale #cand ambele parti aveau calitatea de debitor si creditor%
sistemul nu putea functiona pentru ca filius nu putea face mai buna situatia lui pater fara a o
face si mai rea, motiv pentru care romanii sub influenta actiunii pretorilor au recurs la un nou
sistem prin care au admis ca filius se poate obliga in nume propriu in doar cazuri
determinate obligandu-l in acelasi timp si cu caracter alaturat pe pater familias ceea ce
inseamna ca in fapt cealalta parte contractanta avea doi debitori) pe de-o parte pe filius
impotriva caruia avea o actiune directa dar la care nu recurgea niciodata pentru ca filius
neavand capacitate, nu avea nici patrimoniu deci era insolvabil si pe de alta parte il avea ca
debitor pe pater familiae impotriva caruia avea o actiune cu caracter alaturat, adica o actiune
care avea o formula cu transpozitiune in care in intentio era trecut numele fiului, iar in
condemnatio era trecut numele lui pater pentru ca el era c=emat in justitie. + alta clasificare a
actiunilor era aceea a actiunilor direct si a actiunilor utile. Actiunile directe au fost create
pentru un anumit tip de proces iar cele utile erau cele care fusesera e(tinse de la cazul pentru
care fusesera create la alte cazuri similare lucru realizat prin inserarea unei fictiuni in formula
lor ceea ce inseamna ca practic orice actiune directa poate deveni utila prin introducerea unei
fictiuni in formula. + alta clasificare a actiunilor era aceea in actiuni populare si actiuni
private. Actiunile populare erau cele care santionau interese generale si in consecinta ele
puteau fi intentate de oricine de e() actio de effusis et dejectis. #Actiune cu privire la lucrurile
varsate sau aruncate% care se introducea impotriva celor care aruncau sau varsau lucruri in
strada. Actiunile private sanctionau interese particulare, individuale si puteau fi intendate prin
urmare numai de titularul dreptului subiectiv.
+ alta clasificare a actiunilor) actiuni penale si actiuni persecutorii #reipersecutorii%. $rin
efectul actiunilor penale se obtinea condamnarea paratului la plata unei amenzi #poena% pe
cand in baza actiunilor persecutorii paratul era condamnat sa-si e(ecute obligatia sau sa repare
paguba cauzata. + alta clasificare) drept strict # stricti iuris% si actiuni de buna credinta #bona
fides% clasificare ce are drept criteriu rolul jucat de judecator in interpretarea actului juridic
generator de obligatii. In actiunile de drept strict judecatorul proceda la o interpretare ad-
literam a actului juridic din care recurgeau pretentiile reclamantului si deci el nu tinea cont de
vointa interna de vointa reala a partilor atunci cand inc=eiasera actul pe cand in actiunile de
buna credinta, judecatorul interpreta actul general din prisma procesului ec=itatii pe care il
interpreta deci cu buna credinta cautand sa determina dincolo de litera care a r fi vointa
comuna a partilor atunci cand l-au inc=eiat demers ce se dovedea deseori a fi unul util de
vreme ce frecvent, unii oameni din nestiinta sau din graba nu e(primau in contract intocmai
vointa lor reala. $entru a se putea insa recurge la o asemenea actiune era necesar ca pretorul
sa introduca in formula e(presia .E( bona fide/ #potrivit cu buna credinta% iar o alta categorie
de actiuni erau actiunile arbitrare. Aceste actiuni au fost create pentru a se atenua prin
inconvenientele ce recurgeau din caractetrul e(clusiv pecunniar al sentintei de condamnare.
Acest lucru a fost necesar pentru ca deseori reclamantul nu era satisfacut prin ec=ivalentul
valoric al bunului pretins mai ales daca era vreun lucru cu valorea ridicata de utilizare sau cu
valoare sentimentala. In acest scop, in cadrul acestui tip de actiuni, judecatorul juca un dublu
rol si anume) unul de arbitru si unul de judecator propriu-zis. -ai intai, in calitate de arbitru,
dupa ce constata temeinicia pretentiilor reclamantului judecatorul ii ordona paratului sa
satisfaca pretentiile reclamantului. $aratul nu era insa obligat sa urmeze ordinul dat de arbitru
daca se conforma, procesul se inc=eia, daca insa el refuza arbitrul se transforma in judecator
propriu-zis si il condamna pe parat la plata unei despagubiri, despagubire ce era insa stabilita
de reclamant. Desi reclamantul stabilea despagubirea sub prestarea de juramant, el invariabil
supraevalua cu mult ec=ivalentul valoric al pretentiei sale motiv pentru care prefera sa e(ecute
ordinul dat de arbitru si sa satisfaca deci in natura pretentiile reclamantului. 8a inc=eierea
dezbaterilor judecatorul pronunta sentinta. 3entinta de condamnare producea doua efecte)
forta e(ecutorie si forta judecatoreasca.
9orta e(ecutorie a sentintei de condamnare) In procedura formulara e(ecutarea putea purta si
asupra persoanei dar ea putea purta si asupra bunurilor debitorului insolvabil. In aceasta
procedura e(ecutarea se realiza prin intermediul lui actio iudicati pe care reclamantul o invoca
impotriva paratului pentru a-l constrange sa e(ecute =otararea de condamnare si in acest scop
il c=ema pe debitor la magistrat caruia ii arata faptul neplatii. Daca debitorul recunostea ca nu
a platit pretorul elibera un decret de e(ecutare si procedura se inc=eia. $rin acest decret
magistratul ordona fie trimiterea debitorului in inc=isoarea personala a creditorului daca acest
din urma solicitase e(ecutarea asupra persoanei debitorului fie ordona trimitearea creditorului
in detensiunea bunurilor debitorului in cazul in care creditorul sugerase o e(ecutare asupra
bunurilor. Era insa posibil ca debitorul sa nu recunoasca sau sa afirme ca ar fi platit caz in
care intre aceleasi parti se nastea un nou proces care in caz de pierdere conducea la obligarea
debitorului la dublu sumei datorate. E(ecutarea asupra bunurilor debitorului in procedura
formulara se realiza prin doua procedee) venditio bonorum sau prin distractio bonorum.
Venditio bonorum desemna vanzarea in bloc a bunurilor debitorului insolvabil si avea doua
etape) in prima faza numita misio in posesione creditorii cereau magistratului o trimitere in
detensiunea bunurilor debitorului pentru a supraveg=ea astfel ca acesta sa nu-si creeze sau sa
nu-si sporeasca artificial starea de insolvabilitate de pilda ca el sa nu-si doneze bunurile
pentru a le scapa de urmarire. Daca erau mai multi creditori, unul era desemnat in calitate de
curator bonorum #administrator al bunurilor debitorului insolvabil%. DA;A dupa !2 zile de la
aceasta perioada debitorul nu platea se trecea la venditio bonorum propriu-zisa, faza in care se
alegea un reprez al creditorului desemnat magister bonorum de stapan al bunurilor debitorului
care vindea toate bunurile debitorului laolalta catre cel care oferea pretul cel mai mare in
cadrul unei licitatii asadar. Adjudecatarul se numea emptor bonorum #cumparatorul bunurilor%
si spre deosebire de alte cazuri de lictatie in acest caz el nu platea efectiv pretul cu care
licitase ci doar in promitea. El facea acest lucru deoarece el demara un nou sir de procese cu
fiecare creditor in parte in scopul verificarii creantelor creditorului deoarece emptor bonorum
sustinea ca debitorul fusese condamnat pe nedrept ca el datora in realitate mai putin si ca de
fapt el nu a stiut sa se apere. De regula emptor bonorum era un om de afaceri care avea
cunostinte juridice facand asadar din acest demers o oportunitate de afaceri. Dupa inc=eierea
sirului de procese cu creditorul se putea constata ca debitorul insolvabil a datorat mai putin
intradevar decat suma pentru care fusese condamnat caz in care emptor bonorum platea
aceasta suma deci mai putin decat promisese la licitatie. In urma acelorasi procese se putea
constata ca dimpotriva, in realitate debitorul datora mai mult decat suma mentionata in
sentinta initiala, caz in care emptor bonorum platea numai suma promisa la licitatie, deci mai
putin decat suma creantelor gasita ceea ce insemna ca in fapt emptor bonorum nu-si asuma
niciun risc. Aceasta procedura de e(ecutare insa avea numeroase dezavantaje pentru debitorul
insolvabil) in primul rand erau vandute toate bunurile sale c=iar daca valoarea datoriei era
inferioara valorii acestor bunuri iar pe de alta parte aceasta atragea infamia asupra
creditorului. Infamia producea efecte nu numai asupra sa dar si asupra succesorilor sai motiv
pentru care romanii au recurs la o noua forma de e(ecutare #distractio bonorum% care era mai
evoluata si care evita mentionarea dezavantajelor in sensul ca acum bunurile debitorului erau
vandute cu bucata, unul cate unul pana la acoperirea valorii creantei si in plus acest procedeu
de e(ecutare nu mai atragea infamia pe capul lui. In ce priveste celalalt efect al sentintei era
forta juridica care desemneaza autoritatea de lucru judecat. Autoritatea de lucru judecat
semnifica faptul ca acelasi proces intre aceleasi parti avand acelasi obiect si aceeasi cauza
juridica nu poate fi judecat de doua ori in fond. Romanii nu au cunoscut din capul locului
acest lucru ceea ce a avut efecte negative asupra climatului de stabilitate juridica. $entru a
pune capat acestei situatii romanii au elaborat principiul .bis de eadem re ne sit actio/ #sa nu
se acorde doua actiuni ale legii pentru valorificarea acelorasi pretentii%. Acest principiu
asigura o autoritate de lucru judecat dar numai cu reclamantul caci paratul putea redesc=ide
procesul. -ia tarziu in procedura formulara autoritatea de lucru judecat a fost asigurata prin
efectul e(tinctiv al lui litis contestatio. 3i de aceasta data ceea ce se respingea era doar dreptul
reclamantului ceea ce inseamna ca autoritatea de lucru judecat functiona tot in raport cu
reclamantul nu si cu paratul care putea redesc=ide procesul motiv pentru care a intervenit
jurisprudenta care a introdus un principiu nou #res iudicata pro veritate accipitur% D lucrul
judecat se considera a fi adevarat. Acest principiu era opozabil atat reclamantului cat si
paratulu deoarece el a fost santionat pe calea unei e(ceptii, .e(ceptio rei iudicatae/ B e(ceptia
lucrului judecat care putea fi invocata de oricare dintre parti ori de cate ori cealalta parte
incerca sa redesc=ida un proces deja terminat.
$rocedura e(traordinara a carei denumire vine de la e(tra ordinem care a fost generalizata in
epoca post clasica desi aparuse din epoca clasica si se caracterizeaza prin disparitia divizarii
procesului in , faze procesul desfasurandu-se de acum in fata unei singure persoana care are
dubla calitate si de magistrat si de judecator ceea ce inseamna ca din acealasi moment apare
judecatorul de profesie, adica judecatorul investit cu o autoritate publica. +data cu disparitia
procesului in , faze dispare si formula. ;itarea in proces dobandeste un caracter oficial sau
semi-oficial realizandu-se prin , procedee, prin litis denuntiatio sau prin libel. 8itis
denuntiatio reprez procedeul oficial de citare in care paratul era citat de organele specializate
ale statului care isi fac aparitia in aceasta perioada pe cand libel era un procedeu semi-oficial
la care se recurgea atunci cand reclamantul se adresa magistratului pentru a se autoriza pe el
sa-l citeze pe parat. In aceasta procedura partile se vor prezenta fie personal fie prin
reprezentant la proces. 3e contureaza si o ierar=ie a probelor caci inscrisurile tind sa
dobandeasca o valoarea probatorie superioara probelor orale. E(ceptiunile isi sc=imba
caracterul caci ele absolutorii odinioara devin minutorii ceea ce inseamna ca magistratul il
poate condamna pe parat la mai putin decat solicitase reclamantul. @a manumilitaretorie a
sentintelor este e(ercitata manumilitare. 3e generalizeaz condamnarea ad ipsam rem B in
natura.
Per%oanele
Aotiunea de persoana in dreptul modern desemneaz participantii la raporturile juridice B
subiectele raporturilor juridice caci la viata juridica a unei societati, oamenii participa
individual ca persoane fizice fie organizate in colective in calitate de persoane juridice
distinctie pe care au cunoscut-o si romanii. @ermenul de persoana are o etimologie ciudata,
termenul vine din latinescul per sonare D pentru a rasuna si se e(plica prin faptul ca in
Antic=itate spectacolele de teatru se dadeau in incinte mari, desc=ise iar pentru a putea fi
auziti actorii purtau pe fata o masca speciala menita a le amplifica vocea si care se numea per
sonare. $rin analogie, romanii au socotit ca cei care participa la viata juridica joaca teatru la
randul lor. E(ista insa deosebiri intre notiunea de persoana in drept modern si aceea de
persoana in drept roman. In dreptul roman nu toti oamenii erau socotiti persoane caci sclavii
erau socotiti lucruri. In dreptul roman puteau participa la viata juridica doar cei care aveau
personalitate numita caput si nici conditia juridica a oamenilor liberi nu era una unitara. Au
toti oamenii liberi avea caput caci statutul juridic la romani diferea de varii criterii cum ar fi
originea etnica, categoria sociala din care faceau parte sau c=iar atitudinea fata de statul
roman. Romanii desemnau prin caput capacitatea de a avea drepturi si obligatii si pentru ca
cineva sa aiba un caput complet trebuia sa indeplineasca ! conditii cumulative) sa aiba status
libertatis B calitate de om liber, status civitatis B calitate de cetatean roman si status familiae B
calitatea de sef al unei familii civile romane sau pe aceea de membru al unei asemenea familii
ceea ce inseamna ca doar cetatenii romani care erau si pater familias avea caput complet.
Romanii au cunoscut si distinctia intre capacitatea de folosinta si capacitatea de e(ercitiu
adica dintre capacitatea de fapt si capacitatea de drept dar nu au utilizat o terminologie
specifica in acest sens. 8a noi capacitatea de folosinta esste definita prin art !5 si art !6 din
Aoul ;od ;ivil.
In conceptie romana inceputul personalitatii se producea la momentul nasterii persoanei. In
mod e(ceptional personalitatea incepea si anterior acestui moment potrivit unei e(ceptii
dedusa in baza unui te(t al lui $aul potrivit caruia, .infans conceptur pro nato =abetur :uoties
de commodis ejus agitur/ #;opilul conceput este considerat a fi nascut ori de cate ori este
vorba de interesele sale%. $otrivit acestui principiu, daca tatal unui copil conceput dar nenascut
moare inaintea nasterii acestuia, dupa nastere copilul va dobandi acces la mostenirea tatalui
sau predecedat alaturi de fratii sai deja nascuti principiu insusit si de codurile moderne
inclusiv de codul civil roman #art ! si art !1, art 5*,%.
Incetarea personalitatii se produce la moartea persoanei dar si de la aceasta regula e(ista o
e(ceptie e(primata tot printr-un principiu dedus dintr-un te(t al lui Clpian) .=ereditas jacens
sustinet personam defuncti/ #Ereditatea jacenta prelungeste personalitatea defunctului%.
Ereditatea jacenta este mostenirea desc=isa dar neacceptata inca. 8a romani se punea in mod
frecvent intrebarea cine este titularul patrimoniului succesoral in intervalul intre moartea unei
persoane si acceptarea mostenirii sale riscurile fiind semnificative deoarece in conceptie
romana nu e(ista bun fara titular. Cn bun care nu avea titular numit .Res nullius/ intra in
stapanirea primului care-l lua in folosinta. Romanii au considerat ca pana la momentul
acceptarii mostenirii unei persoane titular al patrimoniului esste c=iar defunctul a carui
personalitate se prelungeset pana in momentul acceptarii mostenirii sale. $rincipala diviziune
a oamenilor era) oameni liberi si sclavi. 3clavii aveau un regim juridic unitar. Izvoarele
sclaviei erau mai multe) primul era nasterea. In materia nasterii la romani operau doua reguli)
;opil nascut in casatorie B conditia juridica a tatalui din momentul conceptiei. ;opilul nascut
in afara casatoriei dobandea conditia juridica a mamei sale din momentul nasterii or sclavii nu
se putea casatori. Al doilea motiv era razboiul. $rizonierii de razboi erau vanduti ca sclavi. Al
treilea izvor al sclaiveolo de @inul roman putea fi vandut ca sclav dincolo de @inul roman
putea fi vandut ca sclav dincolo de @ibru. Aceste fapte erau variate. Cna era insolvabilitatea
debitorului e(ecutat prin manus iniectio. + alta cauza era furtul. "otul prin in flagrant
devenea sclav. Cn alt caz era cazul desertorului. In aceeasi tematica se inscrie nesupusul la
incorporare. Al caz era cel prevazut de senatusconsultul ;laudian. $otrivit acestuia, femeia
care intretinea relatii cu sclavul altuia si nu le intrerupea dupa ! somatiuni succesive primite
din partea stapanului acelui stapan devenea si ea sclava a aceluiasi stapan. Rationamnetul
acestei masuri este unul patrimonial caci o relatie in timp intre o femeie libera si un sclav ar fi
presupus nasterea unui copil, or copilul ar fi dobandit conditia mamei, deci om liber ceea ce il
prejudicia pe stapanul sclavului care se vedea astfel pagubit de fructele lucrului sau. Cn alt
caz il reprezenta cazul escroc=eriei si avea in vedere situatia in care , oameni se intelegeau ca
unul sa pretinda a fi sclav iar celalalt sa-l vanda dupa care pretinsul sclav isi dovedea starea de
om liber, scapa si impartea banii cu vanzatorul. 3-a =otarat ca pretinsul sclav sa nu mai poata
dobandi conditia de om liber. ;onditia juridica a sclavului era aceea de lucru, dominus putand
e(ercita orice fel de act asupra acestuia. El dispunea de ius vitae necis:ue #dreptul de viata si
de moarte asupra sclavului% fara a suferi vreo consecinta. @otusi, desi sclavii nu aveau
capacitate juridica si nu puteau inc=eia acte juridice, romanii au incercat sa valorifice
aptitudinile comerciale ale sclavilor in special a celor proveniti din +rient, motiv pt care in
raporturile cu sclavi romanii au apelat la acelasi procedeu utilizat pt sporirea capacitatii
juridice a lui filius familiae. 3clavii nu aveau nici patrimoniu dar cu timpul romanii le-au
ingaduit sa detina in fapt o suma de bunuri cu titlul de peculiu desi de drept acest patrimoniu
al sclavului apartinea lui dominus. 3clavii au fost desemnati prin varii termeni) famulus,
=omo, minister, servus.
+amenii liberi erau la origine in epoca vec=e numai cetatenii romani ulterior romanii au
realizat o diversificare a conditiei oamenilor liberi acestia fiind impartiti in cetateni si
necetateni. Aecetatenii la randul lor se imparteau in latini si peregrini si atat cetatenii cat si
necetatenii puteau fi dezrobiti. 8a origine erra socitit ingenuu cel care era nascut din parinti
care fusesera mereu oameni liberi. Clterior sfera ingenuitatii fiind amplificata fiind socotiti
ingenuu si cel nascuti din parinti liberi care fusesera sclavi si apoi dezrobiti. Intre aceste doua
categorii e(ista o zona de interferenta in care se aflau colonii si oamenii liberi cu o conditie
juridica speciala.
;urs *2
;etatenii
Elementele de identificare ale cetateanului erau numele si vesmantul. Aumele cetateanului
roman era un combinat compus din mai multe elemente) tria nomina #compusa din ! sub-
elemente) prenome B numele prin care o persoana se identifica in societate, cognome B
numele prin care o persoana se identifica in sanul familieiGporecla si nomen gentilicium B se
referea la ginta careia ii apartinea familia cetateanului%. Al doilea element, indicatiunea
filiatiunii indica numele tatalui cetateanului roman, iar cel de-al treilea element era
indicatiunea tribala care indica tribul#cartierul% in care cetateanul locuia si isi e(ercita dreptul
de vot. E() -arcus#prenomen% @ullius#nomen gentilicum -arci filius#indicatiunea filiatiune%
;ornelia tribu#indicatiunea tribala% ;icero#cognome%.
Vestamantul) in cazul cetateanului roman era toga, de culoare alba sau cu elemente purpurii
daca era magistrat. Dobandirea cetateniei se realiza pe mai multe cai, modul original fiind
nasterea. Cn al doilea izvor al cetateniei il constituia beneficiul legii caci romanii au dat unele
legi prin care aratau ce conditii trebuiau intrunite de o persoana pentru a deveni cetatean. A
treia cale o reprezenta naturalizarea) se dadea o lege speciala pt acordarea cetateniei uneiGunor
persoane determinate. + alta cale o reprezenta dezrobirea caci sclavul dezrobit de un cetatean
devenea la randul lui cetatean. In mod simetric e(istau si moduri de pierdere, principala cauza
de pierdere a cetateniei fiind pierderea libertatii, libertatea fiind premiza cetateniei. ;etatenia
se mai putea pierde prin efectul inadmisibilitatii dublei cetatenii caci orgoliosi, romanii nu
acceptau ca cetatenii romani sa mai detina si o alta cetatenie, iar daca acest lucru se intampla
din momentul dobandirii celei de-a ,-a cetatenii, cetateanul pierdea cetatenia romana. ;azul
unui grec, -enandru care a fost luat prizonier de romani si vandut ca sclav la Roma. Datorita
calitatilor sale el a fost dezrobit si ulterior a ajuns senator, iar in aceasta calitate de senator a
fost trimis in ambasada la Atena. In Antic=itate functiona un principiu numit post-liminium,
principiu conform caruia, prizonierul de razboi intors in patrie redobandea la data intoarerii
conditia juridica avuta anterior ceea ce inseamna ca din mom in care a ajuns la Atena,
-enandru a redevenit cetatean grec, iar cand s-a intosr la Roma constata ca nu mai avea
cetatenia romana ca urmare a efectului inadmisibilitatii dublei cetatenii, motiv pt care romanii
au trebuit sa dea o lege speciala prin care sa-i reconfere calitatea de cetatean roman. + alta
cauza de pierdere a cetateniei era e(ilul. + alta cauza o reprezenta situatia in care un cetatean
roman era predat dusmanului dar nu era primit de catre acesta. 3e intampla ca romanii sa
piarda o lupta si atunci potrivit uzantelor intre partile beligerante se inc=eia un tratat. Cn
general care comandase armata romana se intorcea la Roma cu un astfel de tratat romanii nu il
primeau ci il trimiteau inapoi cu mesajul ca ei nu inteleg sa respecte acesst tratat si ca
dusmanul isi poate e(ercita dorinta de razbunare asupra persoanei generalului. 3tiind ca este
vorba de un artificiu juridic il trimiteau inapoi la Roman, moment in care romanii ii retrageau
cetatenia generalului in cauza dar cu efect retroactiv pentru a putea sustine ca la momentul
semnarii tratatului el nu era cetatean roman. In decursul timpului, constransi de firul
evenimentelor romanii s-au vazut nevoiti sa dea unele legi de acordare a cetateniei. In urma
rascoalei cetatilor latine din Italia romanii s-au vazut nevoiti ca in sec I i en sa acorde
cetatenia romana aproape tuturor locuitorilor liberi din Italia prin doua legi) 8egile Iulia si
$lautia $apiria. -ai tarziu in ,*, a intervenit edictul imparatului ;aracalla prin care s-a
acordat cetatenia romana aproape tuturor locuitorilor liberi ai imperiului, motivele fiind de
aceasta data altele, fiindca in primul caz ratiunile fusesera politice iar in acest caz ele erau
economice, fiscale pentru ca statul se confunda cu o criza de moneda. De la acest edict au
facut e(ceptie doua categorii) peregrinii dediticii si latinii Iuniani.
8atinii
Initial termenul de latin desemna atat conditia juridica cat si originea etnica a unei persoane,
iar cea mai vec=e categorie de latini era aceea a latinilor veteres din care faceau parte vec=ii
locuitori ai 8atiumului care erau rude de sange cu romanii si aveau conditie juridica foarte
apropiata de a cetatenilor, se bucurau de ius comercii, ius connubii si ius sufragii. + conditie
juridica similara) locuitorii coloniilor fondate in Italia pana in ,1< i en. + alta categorie de
latini erau latinii coloniari care ii desemna pe locuitorii coloniilor fondate in Italia dupa ,1< i
en si aveau o conditie juridica mai proasta pentru ca se bucurau doar de ius comercii. Alta
categorie era aceea a latinilor fictivi in care intrau locuitorii din provincie si avea conditia
juridica a latinilor coloniari. Aceasta categorie era rezultatul unei fictiuni, fictiune in virtutea
careia aceste persoane erau considerate a fi rude de sange cu romanii desi in realitate nu erau.
+ alta categorie erau latinii Iuniani care isi trag numele de la legea Iunia Aorbana prin care au
fost creati si in care intrau sclavii care fusesera dezrobiti fara respectarea formelor solemne
ceruta de aceasta. Din cauza asta aveau o conditie juridic incerta spunandu-se despre ei ca
traiesc liberi dar mor ca sclavi, deoarece in timpul vietii aveau dreptul la un patrimoniu insa la
moarte acest patrimoniu revenea fostului stapan.
$eregrinii
- erau oamenii liberi care nu erau nici cetateni si nici latini. E(istau doua categorii)
peregrini obisnuiti si peregrini dediticii. ;onditia juridica a peregrinilor obisnuiti era
data de faptul ca acestia dispuneau de un drept propriu pe care il puteau aplica cu
conditia sa nu contravina principiilor generale ale dreptului roman. Au aveau acces la
dreptul civil roman dar in raporturile cu cetatenii aveau dreptul de a utiliza dreptul
gintilor. Din te(te reiese ca in mod e(ceptional unii peregrini obisnuiti se bucurau si
de ius comercii pe cand cealalta categorie avea o conditie juridica inferioara, doar ceva
mai buna decat a sclavilor deoarece din aceasta categorie faceau parte locuitorii acelor
cetati care se opusesera cu arma pretentiilor de dominatie a Romei. Ei nu aveau acces
la dreptul lor, nu puteau veni niciodata la Roma, nici macar in apropierea ei si nu
puteau deveni vreodata cetateni romani. In aceeasi categorie mai erau inclusi si acei
slavi dezrobiti care in timpul sclaviei suferisera o pedeapsa infamanta pentru care
fusesera arsi cu fierul rosu.
Dezrobitii
Erau sclavii eliberati din sclavie prin utilizarea anumitor forme prescrise de dreptul roman. 3-
a considerat ca dezrobirea ar fi fost un gest al generozitatii romane, in realitate ea fiind o
alternativa la costurile din ce in ce mai ridicate pe care le presupunea intretinerea sclavului
intr-o perioada in care Roma incepuse sa se confunde cu probleme economice. 9ostul sclav
ramanea in continuare dependent de stapan atat cu persoana cat si cu bunurile sale. In
terminologia specifica sclavii dezrobiti se numeau liberti. E(istau mai multe forme de
dezrobire)
- dezrobirea vindicta
- dezrobirea censu
- dezrobirea testamento
Dezrobirea vindicta era o forma solemna, tradusa .dezrobirea cu nuiaua/, se realiza in cadrul
unui proces fictiv desfasurat in fata magistratuli la care dominus se infatisa impreuna cu
sclavul in cauza. In fata magistratului, dominus rostea urmatoarea formula solemna) .=unc
=ominem liberum esse vollo/, formula pe care o insotea de savarsirea unor gesturi rituale.
-agistratul accepta prin rostirea cuvantului .Addico/. + alta forma de dezrobire era cea
realizata cu prilejul recensamantului numita censu si care se putea realiza o data la ani cand
romanii realizau un recensamant atat al bunurilor cat si al presoanelor. ;a atare, registrul de
recensamant avea o coloana bunurilor si una a persoana. Dezrobirea se realiza prin stergerea
sclavului de la rubrica bunuri si trecerea la rubrica persoane sub semnatura lui dominus.
Dezrobirea testamento se realiza prin clauza testamentara care putea fi de , feluri) dezrobire
testamento directa si dezrobire testamento indirecta.
In cazul derobirii testamento directa, testatorul isi e(prima dorinta ca la moartea sa sclavul sa
fie liber, iar aceasta cauza isi producea efectul automat la momentul acceptarii mostenirii pe
cand in cazul dezrobirii testamento indirecte, testatorul insarcina un mostenitor sa elibereze
un anumit sclav ceea ce face ca in cele doua forme de dezrobire mai avantajoasa sa fie prima.
;onditia juridica a dezrobitilor putea fi e(primata prin trei cuvinte) bona, obse:uium si
operae. ;uvantul bona desemna dreptul patronului asupra bunurilor dezrobitului caci mult
timp patronul a putut dispune liber de bunurile libertului c=iar in timpul vietii acestuia.
Clterior acest drept s-a restrans, patronul avand doar dreptul de a-l mosteni pe libert si numai
in cazul in care acesta murea fara mostenitori. ;uvantul obse:uium desemneaza obligatia de
respect pe care libertul il datora patronului. In virtutea acestei obligatii libertul nu avae dreptul
nici macar sa-l c=eme in judecata pe patron. $rin cuv operae erau desemnate serviciile pe care
dupa derobire libertul era obligat sa le presteze in favoarea patronului, servicii care erau de ,
feluriJ
- operae officiales #servicii uzuale, domestice%
- operau fabriles #servicii ce reclamau o anumita specializare,calificare%
-arii proprietari de sclavi eliberau prin testament mii sau c=iar zeci de mii de sclavi cu
conditia ca acestia sa-i conduca pe ultimul lor drum motiv pentru care statul roman a
intervenit iar in timpul imparatului August au fost date doua legi de limitare a dezrobirilor.
Cna era legea Aelia 3entia care prevedea ca cetateanul care face o dezrobire trebuia sa aiba
cel putin ,2 de ani iar sclavul dezrobit cel putin !2 de ani. Aceasta este legea care prevede ca
sclavul care suferise o pedeapsa infama devine peregrin dediticii iar aceeasi lege a anulat
dezrobirile facute ob fraudem creditorum. ;ea de-a doua lege era 8egea 9ufia ;aninia care se
referea la dezrobirile testamento prevazand ca testatorul are dreptul sa dezrobreasca un numar
de sclavi proportional cu numarul total al sclavilor de care dispun dar in niciun caz mai mult
de *22. In zona dintre oameni liberi si sclavi e(ista o categorie a oamenilor liberi cu o
categorie juridica speciala. Este vorrba despre acele persoane care in format juridic aveau
calitatea de oameni liberi dar care in fapt erau tratate ca sclavi si intra in aceasta categorie mai
multe sub categorii) persoanele in mancipio din aceasta categorie facand parte persoanele
aflate sub puterea cumparatorului. 3e stie ca pater familias avea dreptul de a-si vinde fiul,
operatiune care putea fi repetata de cel mult ! ori fiecare fiind bazata pe un termen de ani.
Din momentul celei de-a ! vanzari, filius iesea definitiv de sub puterea tatalui si ramanea sub
puterea cumparatorului potrivit unei reguli cuprinse in legea celor *, table care prevedea .3i
pater filium ter venum duuit filius a patre liber esto/ #Daca tatal isi vinde fiul de ! ori fiul iese
de sub puterea tatalui%. 9ilius ramanea un om liber dar in fapt era tratat ca un sclav. + alta
subcategorie era aceea numita auctorati din care faceau parte oamenii liberi care isi angajau
serviciile ca gladiatori, meserie proprie sclavilor, motiv pt care si oamenii liberi care acceptau
sa o practice erau asimilati sclavilor desi continuau sa ramana oameni liberi.
Addicti erau debitorii insolvabili atribuiti creditorilor lor prin pronuntarea cuvantului addico.
Acestia erau de , feluri) addicti iudicati si addicti ne(i. ;ei iudicati erau si ei atribuiti
creditorului si dusi in inc=isoarea personala a acestora pe cand addicti ne(i erau acei debitori
care stiindu-se insolvabili nu mai asteptau sa fie trimisi in inc=isoarea creditorilor preferand sa
inc=eie cu acestia o conventie prin care se angajau sa ii munceasca in contul datoriei o
anumita perioada de timp. + alta categorie era .8iber =omo bona fide serviens/ #+m liber,
sclav de bunavoie%. Din pricina imprejurarilor legale in care o pers s-a nascut era posibil ca
aceasta sa nu-si cunoasca e(act conditia juridica care era aceea de om liber si sa se comporte
ca un sclav desi in realitate nu era cazul.
Redempti ab =ostibus #Rascumparatii de la dusmani% caci prizonierii de razboi puteau fi
rascumparati de la dusmani de catre prieteni,rude,oameni de afaceri, iar cel rascumparat avea
obligatia ca pana la restituirea pretului rascumpararii sa ramana sub puterea rascumparatorului
fiind tratati ca sclavi.
;olonii erau)
- voluntari #;are inc=eiau un contract de arenda cu proprietarul%
- siliti #;are apar din sec , en si in care intrau prizonierii de razboi care nu mai erau
vanduti ca sclavi ci erau repartizati ca forta de munca%
- servi #aparuti la sf $rincipatului si care sub aspect juridic sunt oameni liberi dar legati
de glie fiind instrainati odata cu aceasta%.
9amilia romana.
@ermenul provine de la famulus care insemna sclav. In decursul timpul notiunea de familie a
fost susceptibila de ! sensuri. Initial se intelegea totalitatea sclavilor aflatori in proprietatea
unei persoane. Clterior s-a e(tins la notiunea de totalitatea bunurilor si sclavilor. Clterior s-a
inteles prin familie totalitatea bunurilor si pers aflate sub aceeasi putere. $ater familias nu
poate fi tradus prin tata de familie ci prin sef de familie caci pater familias putea fi si un copil,
caz in care familia sa era compusa e(clusiv din bunuri. Initial pater familias a e(ercitat asupra
familiei o putere unitara desemnata prin termenul de manus. Clterior, aceasta putere s-a
scindat in mai multe puteri distincte cu denumiri specifice. -anus a desemnat doar puterea
barbatului asupra femeii maritate, puterea asupra descendentilor era desemnata prin patria
potestas, dominica potestas, puterea asupra altor bunuri decat sclavii era desemnata prin
dominium iar puterea asupra fiilor de familie cumparati era desemnata prin mancipium.
Esentiala in familia romana este distinctia pe care acestia o faceau intre persoanele alieni iuris
si cele sui iuris. $ers sui iuris erau cele care nu se aflau sub puterea .... intial sui iuris era doar
pater familias sub puterea sa aflandu-se doar sotia si copiii sai ceea ce inseamna ca toti
ceilalti erau alieni iuris aflandu-se sub puterea lui pater familias, de aceea pers alieni aveau o
capacitate juridica limitata in timpul vietii lui pater familias caci la moartea acestuia aceste
pers deveneau la randul lor sui iuris cu precizarea ca in cazul femeii maritate desi devenea sui
iuris la moartea sotului ei era pusa sub tutela perpetua a rudelor sale civile care trebuiau sa o
protejeze. In aceeasi situatie se aflau si baietii sub *5 ani
Rudenia
'eneric, rudenia poate fi definita drept relatia dintre membrii unei familii sau dintre cei care
au fost candva membrii ai aceleiasi familii. Rudenia era de , feluri) rudenie agnatio care
desemna rudenia civila si rudenia cognatio care desemna rudenia de sange. Agantiunea era o
forma de rudenie pe ideea de putere, putere pe care pater familias o e(ercita asupra unui
Agnatiunea a avut un rol crucial la Roman, pentru ca multe vreme aceasta a fost singura care
genera efecte.
Rudenia civila cuprindea ! cercuri agnatice)
- cei care se aflau la un moment dat sub puterea aceluiasi pater familias si intra in
aceasta categorie sotia, fii, fiicele si nepotii din fii nu si nepotii din fiice caci acestia se
aflau sub puterea tatalui lor%L
- cei care au fost in trecut sub aceeasi putere dar care au devenit sui iuris. De e( cazul
fratilor dupa moartea tatalui lor
- cei care s-ar fi aflat sub aceeasi putere daca pater familias ar mai fi trait la momentul
nasterii lor. E() nepotii nascuti dupa moartea bunicului lor.
Aceste cercuri agantice sunt mobile caci aceleasi persoane pot face parte din mai multe
cercuri.
Agantiunea a fost unicul fundament al vocatiei succesorale neavand acces la mostenire decat
persoanele aflate in relatie de rudenie cu defunctul. 8a limita e(terioara a celui de-al !lea cerc
e(ista inca o categorie, gentilii cei care nu puteau dovedi cu certitudine ca au un autor comun
e(istand insa indicii in acest sens cum ar fi cultul familial comun, numele de ginta comun sau
locurile comune de inmormantare, acesti gentili avand vocatie succesorala doar daca nu e(ista
niciun agant din cercurile mentionate.
;ogantiunea reprezinta legatura dintre cei care aveau un autor comun indiferent daca se aflau
sau nu sub aceeasi putere. E() femeia maritata este cognata cu fratele ei dar nu este si agnata
deoarece femeia maritata se afla sub puterea sotului ei, pe cand fratele se afla sub puterea
tatalui sau. Ea ramane cognata si dupa maritis.
;ognatiunea este de doua feluri)
- reala
- fictiva
;ea reala isi are izvorul in natura in sensul ca sunt cognati reali toti cei care au un autor
comun pe cand cognatiunea fictiva izvoraste dintr-un te(t de lege #legea celor *, table% care
prevede ca toti agnatii sunt in mod automat si cognati.
$uterea parinteasca #patria potetas% se e(ercita asupra fiilor, fiicelor, nepotilor din fii si sotiei.
8a origine puterea parinteasca avea dublu caracter) caracter perpetuu si caracter nelimitat. In
viruttea caracterului perpetuu, fiul de familie ramanea sub puterea lui pater pana la moarte
acestuia. 8a romani nu e(ista majoratul de drept privat pentru ca filius ramanea sub puterea
lui pater atat timp cat acesta traia si fiind alieni iuris aveau capacitate juridica limitata in tot
acest rastimp. Au avea patrimoniu, nu putea inc=eia acte juridice c=iar daca era senator,
pretor, consul. Au intotdeauna prin moartea lui pater familias o pers devenea sui iuris caci
daca defunctul se afla sub puterea defunctului el ramanea alieni iuris caci sui iuris se aplica
tatalui sau. In virtutea celui de-al doilea caracter, cel nelimitat, puterea lui pater familias se
e(ercita atat asupra persoanei lui filius cat si a bunurilor. In cadurl familiei $ater familias avea
mai multe drepturi) dreptul de a ucide, avea dreptul de a vinde, avea dreptul de e(pozitiune
#dreptul de a-l abandona dupa nastere daca nu-l recunostea si putea sa-si e(ercite acest drept
pe primele < zile%, dreptul de abandon no(al #no(ae deditio% D dreptul de a-l abandona pe fiu
in mainile victimei dedictului comis de fiu pt ca victima sa-si poate e(ercita dreptul de
razbunare asupra fiului delicvent. In ceea ce priveste puterea lui pater familias asupar
bunurilor regula era simpla) tot ce dobandea fiul intra de drept in patrimoniul lui pater.
Clterior filius a dobandit dreptul de a inc=eia acte juridice pe considerentul ca imprumuta
personalitatea lui pater. Aceasta putere absoluta a lui pater asupra lui filius cunoaste
transformari, astfel ca in epoca clasica, sefii de familii sufereau consecinte in sensul ca erau
pedepsiti cu o pedeapsa publica, de regula e(ilul. De asemenea iese din uz vanzarea copiilor.
3e mentine dreptul de e(pozitiune si drept de abandon no(al. In privinta bunurilor lui filius,
situatia lui se imbunatateste caci in vremea imparatului Augustus, filius a dobandit dreptul de
a avea un peculiu cu conditia de a fi luat in legiune. $utea sa faca acte de dispozitie c=iar
pentgru cauza de moarte. Dobandeste dreptul de a semna acte juridice in nume propriu. In
epoca posta clasica puterea lui pater familius dispare mentinandu-si o semnificatie mai mult
formala. $uterea parinteasca se putea dobadi prin , feluri)
- cale naturala
- cale artificiala
$e cale naturala puterea parinteasca se dobandea prin casatorie, iar pe cale art ea putea fi
dobandita fie prin adoptiune fie prin adrogatiune fie prin legitimare.
Incetarea puterii parintesti se producea la moartea lui pater familias sau a lui filius sau in
cazul trecerii lui filius sub o alta tutela, prin pierderea unui element al personalitatii lui filius
sau prin emancipare.
;urs **
DR**
;asatorie
In dreptul vec=i roman casatoria consta in trecerea femeii sub puterea barbatului . Acesta forma de
casatorie a fost Mcasatoria cu manus/ si a fost pt mult timp sg forma de casatorie cunoscuta de romani. ;atre sf
Republicii , in conditiile e(pansionismului roman , acestia au intrat in contact cu alte culturi si civilizatii si s-au
imbogatit. In conditiile de opulenta si de receptare a influentelor straine, in mod fatal , femeile romane au
devenit iubitoare de lu( si dormice de autonomie , drept pt care au inceput sa evite casatoriile preferand uniunile
de fapt , fenomen care a luat proportii ingrijoratoare caci punea in pericol familia romana ca institutie structurala
a societatii romane. Drept urmare, romanii au devenit mai concesivi si au creat o noua forma de casatorie,
Mcasatoria fara manus/ , prin efectele careia femeia nu mai cadea sub puterea sotului sau ramanand insa sub
puterea lui pater familias de origine. Daca pater familias de origine nu mai traia , ea ramanea sub autoritatea
tutorelui eiGlor .
;onditiile de forma ale casatoriei dfera in functie de tipul de casatorie.
;asatoria cu manus cunostea ! tipuri de realizare
- confarreatio
- usus
- coemptio
;onfarreatio B destinata e(clusiv patricienilor. ;eremonialul presupunea prezenta ambilor soti ,
prezenta lui $ontife( -a(imus , prezenta flaminului lui Jupiter si prezenta a *2 martori cetateni romani . ;u
prilejul ceremonialului se aducea ofranda zeului Jupiter sub forma unei paini #farreus panis%,iar viitoarea sotie
purta un val rosu pe cap.
Intrucat plebeii nu aveau acces la aceasta forma de casatorie ei au fost nevoiti sa traiasca in uniuni
nelegitime. 8a protestele lor a fost create o noua forma de casatorie Mcu manus M, anume usus, accesibila si
plebeilor. Aceasta casatorie se realiza prin conlcouirea timp de un an a viitorilor soti , interval dupa care automat
femeia cadea sub puterea barbatului . In decursul acestui an insa, femeia beneficia de ius trinoctii , dreptul celor
! nopti , in sensul ca daca ea lipsea din domiciliul comun ! nopti consecutive termenul se intrerupea, iar daca
viitorii soti persistau in intentia de a se casatori trebuia sa treaca un nou termen de * an .
Dupa aparitia mancipatiunii fiduciare , a aparut o noua forma de casatorie cu manus , anume coemptio
. Aceasta consta intr-o autovanzare fictiva prin intermediul mancipatiunii, a viitoarei sotii catre viitorul sot pt
pretul de * sestert .
;asatoria fara manus nu presupunea nicio conditie speciala ci doar simpla instalare a femeii in casa
barbatului , Deductio mulieris in domum mariti , prilej cu care se organiza un banc=et . In ceea ce
priveste conditiile de fond ale casatoriei , ele sunt commune pt ambele tipuri de casatorie si erau in nr
de !)
- -;onnubium
- -;onsimtamantul
- -Varsta
;onnubium B era susceptibil de , sensuri , unul general care desemna atitudinea unei persoane de a
inc=eia o casatorie valabila potrivit drepturilor .. Dar e(ista si un sens subiectiv,relativ care desemna atitudinea
a , pers determinate de a se casatori intre ele,pt ca nu toti cei care aveau connubium intre ei se puteau casatori
deoarece e(istau piedici .
$iedicile in casatorie erau tot in nr de ! )
Rudenia B in material casatoriei nu facem distinctia intre rudenia de sange si rudenia N In aceasta
materie rudenia de sange produce efecte juridice #cognatiunea% . Rudenia este de , feluri ) in linie directa si in
linie colaterala. Rudenia in linie directa era si ea de , feluri , descendenta si ascendenta . gradele de rudenie la
rudenia in linie directa se stabilesc numarand generatiile care despart persoanele care ne intereseaza. #primus-
secundus-tertiusJ primus B tertius grd ,%. Rudenia colaterala este intre persoanle care desi nu descend unele din
altele au un autor comun # de pilda fratii sunt rude colaterale de gr , . verii primari st rude de gradul 5 .etc% . 8a
romani , rudenia in linie directa a fost piedica la infinit pe cand rudenia in linie colaterala a fost piedica la
casatorie pana la grd 5 , timp indelungat pana in timpul imparatului ;laudiu , care a admis casatoria intre
colateralii de gradul ! dintr-un interes foarte personal , de a se casatori cu fiica fratelui sau .
A ,a piedica a reprezentat-o Alianta $a!inita%& care reprez relatia dintre un sot si rudele celuilalt sot si
este si aceasta directa sau colaterala . Alianta in linie colaterala nu a fost la romani piedica la casatorie in sensul
ca un barbat se putea casatori cu sora fostei sale sotii, in sc=imb alianta in linie directa a fost piedica la casatorie,
un barbat neputandu-se casatori cu fiica fostei sale sotii,care desigur nu era si a lui.
;ea de a !a piedica / Conditia %ociala, mult timp nefiind admisa casatoria intre ingOnui si dezrobiti .
;onsimtamantul . In vec=iul dr roman , daca viitorii soti erau cu capacitate deplina era necesar
consimtamantul lor la casatorie. 8a femeie, desi era sui iuris era necesar si consimtamantul tutorelui sau . Daca
in sc=imb , viitorii soti erau alieni iuris , nu era necesar consimtamantul lor , fiind necesar consimtamantul celor
, paters familiae, In timp valoarea consimtamantului a crescut , astfel ca in epoca clasica c=iar daca viitorii soti
erau alieni era necesar si consimtamantul lor.
Varsta- controverse despre aceasta tema intre sabinieni si iunieni , continuata de Iustinian care a decis
ca varsta minima pt casatorie este de *, ani pt fete si *5 pt baietii in acest ultim caz#pt baieti%, fiind necesara o
prealabila cercetare corporala .
In ce priveste efectele casatoriei , difera in functie de tipul de casatorie.
8a casatoria cu manus , femeia intra in relatie de agnatiune cu acesta si cu familia acestuia . Era insa
posibil ca pater familias al familiei sotului sa fie tatal sotului , adica sotul sa fie alieni iuris. Dar cum fiul se
casatorea cu femeia , manus era dobandita de fiu , deci de o persoana alieni iuris. In raport cu sotul sau , femeia e
considerata o fiica a acestuia , iar in raport cu fii lui , este considerata o sora # loco filiae mariti si loco sororis% .
Devenind ruda civila cu familia sotului , relatiile agnatice ale femeii maritate cu familia de origine se rup , cu
care ramane doar in relatii de cognatiune#rel de rudenie de sange% . Aemaifiind adunata cu fam de origine ,
pierde si drepturile de mostenire in acea familie. Ea capata dr succesorala in noua familie. 8a moartea sotului ea
vine la succesiune alaturi de fii sai in calitate de fiica, in parti egale cu acestia. Daca moare un copil al sotului
sau ea vine la succesiune in calitate de sora. Devenind agnata cu noua familie, femeia devine totodata in virtutea
legii celor *, table si cognata fictiva cu aceasta .
In ceea ce priv casatoria fara manus. In cadrul acesteia.dpdv civil , femeia e socotita o straina atat fata
de acesta cat si fata de proprii copii caci ea ramanand sup puterea lui pater familias ramane si adunata si cognata
cu vec=ea familie si este doar cognata cu copiii sai , dar fara efecte juridice in materie succesorala caci ea nu
vine nici la mostenirea copiilor sai nici la mostenirea sotului. Ea participa doar la succesiunea parintilor.
Adoptiunea
Adoptiunea care poate fi definita drept actul juridic prin efectele caruia un fiu trece de sub puterea unui
pater familias sub puterea unu alt pater familias, reprez o creatie a dr roman , interpretarea regulii celor *, table
privind vanzarea fiului de fam . In conceptia celor *, table , fiul trebuia iesit de ! ori ... Adoptiunea presupunea
asadar ca fiul sa nu se mai afle sub puterea lui pater familias de origine. Aplicarea regulii celor *, table ar fi
insemnat ca pt realizarea adoptiunii , ar fi fost necesar un termen de *2 ani, motiv pt care a intervenit
jurisprudenta si a interpretat regula in sensul ca cele ! vanzari ale lui fiului pot avea loc in aceeasi zi daca sunt
insotite de , dezrobiri successive. In consecinta, actul adoptiunii cunostea , etape ) - ! vanzari P , dezrobiri
successive , pater il vindea de ! ori si cumparatorul il dezrobea de , ori . B a ,a faza , consta intr-un process
fictiv #in iure cession% proces desfasurat intre adoptant in calitate de reclamant si vanzatorul fiului de familie in
calitate de parat . In calitate de adoptant , acesta afirma in fata magistratului ca fiul ii apartine , afirmatie fata de
care paratul tacea ,tacere fata de care magistratul ratifica cererea reclamantului prin pronuntarea lui Maddicto/
consfintind astfel realizarea unei adoptiunui.
;onditii necesare pt realiz adoptiei )
- e(istenta consimtamantului adoptantului si al lui pater familias,
- Varsta adoptatului trebuie sa fie de cel putin *< ani pt ca se urmarea ca prin adoptiune sa se
realiz condtitiile unei filiatii firesti J prin adoptiune adoptatul devenea agnat cu noua familie si
dobandea drepturi succesorale Ia aceasta si isi pierdea dr fata de cealalta familie cu care
ramanea doar in relatii de cognatiune.
Adro#atiunea- act juridic prin care o persoana sui iuris trece sub puterea unei alte persoane sui iuris#actul
prin care un pater familias trece sub puterea unui alt pater familias% Intrucat adrogatul era un sui iuris,el avea
partimoniu astfel ca e(ista riscul ca adrogantul sa doreasca in realitate sa se imbogateasca de pe urma
adrogatiunii , mtv pt care in epoca vec=e, prealabil incuviintarii adrogatiunii era necesara incuviitarea unei
anc=ete de catre pontifi care sa verifice care e scopul real al adrogatiunii . Daca concluziile erau favorabile,
adrogatiunea se vota de catre comitia curiata , intocmai ca si o lege, In dreptul clasic, s-a admis ca adrogatiunea
sa se realizeze sub forma unui rescript imperial .3pre sf republicii, actul adrogatiunii capata c=iar si conotatii
politice caci au fost multe cazuri in care patricienii , din dorinta de a candida la tribunat , se vedeau siliti sa
acceada la calitatea de plebeu, mtv pt care unii patricieni se lasau adrogati de plebei pt a dobandi cond de plebeu
si pt a putea participa la tribunat , cum s-a intamplat cu ;lodius, care la sugestia lui ;aesar s-a lasat adrogat de
9onteius..
$rin efectul adrogatiunii , pers sui iuris se transforma in persoana alienii iuris J fostul sau patrimoniu se
adsoarbe in partimoniul adrogantului . $rin efectul adrogatiunii , el devinde agnat cu adrogantul si capata dr
succesorale, la moartea acestuia putand sa acceada la mostenirea din care face parte si fostul sau patrimoniu .
+e#itimarea- act juridic prin care copilul natural#cel nascut in afara casatoriei% e asimilat celui legitim
.8egitimarea la Roma- ! moduri
*. 8egitimarea prin +ferta facuta senatului municipal # oblatiune la curie% , in acest scop tatal
natural trb sa-l ridice pe fiul sau la rang decurion si totodata sa-l inzestreze cu o suprafata de pamant de ,2 de
iugare. Aceasta modalitate de realizare a legitimarii a capatat amploare in perioada in care in cond crizei econ de
la Roma impozitele erau din ce in ce mai greu de perceput iar strangerea lor se realiz prin intermediul
decurionilor care raspundeau cu patrimonial propriu. Astfel fctia de decurion a inceput sa fie tot mai evitata. Iar
aceasta forma de legitimare era practic o forma de recrutare a decurionilor.
,. 8egitimarea prin casatorie subsecventa-realiz in cazul in care parintii naturali se casatoreau .
e(istau si situatii in care parintii nu se puteau casatori, din pricina ca unul din parinti a decedat, sau mama ducea
o viata imorala.caz in care ducea la N.
!. 8egitimarea prin decret imperial .
Emanciparea- actul juridic prin care o persoana alienii iuris devine sui iuris.;a si adoptiunea, emanciparea e
o creatie a jurisprudentei romane realiz prin interpretarea acelorasi reguli din cele *, table . are tot , faze ca si
adoptiunea)
$rima faza e identica cu prima faza a adoptiunii. Ea consta in ! vanazari si , dezrobiri.
;ea de a ,a faza consta intr-o dezrobire vindicta care figureaza ca faza distincta pt ca prod efecte
distincte fata de celelalte ,. N
$rin efectul emanciparii se rup legaturile agnatice dintre emancipat si fam de origine,adica el isi pierde
si dr succesorale. @otusi pretorul a considerat ca e emancipabil ca acesta saN mtv pt care in urma realiz unei
reforme s-a admis ca emancipatul sa participe la succesiune alaturi de fratii sai cu conditia de a face o collatio
bonorum #collation emancipati , adica cu conditia de a face un raport al bunurilor sale proprii la masa
succesorala. ;u alte cuvinte , emancipatul care dorea sa participle la mostenirea lui pater trb sa aduca la
mostenire toate bunurile pe care el le detinea in calitate de sui iuris, pt ca altfel , ar fi fost inec=itabil ca el sa
participe alaturi de fratii sai care fiind alienii iuris nu avusesera patrimoniu. Desigur ca realizarea acestei
;ollatio bonorum era facultativa caci daca el nu voia sa participle la mostenire nu trb sa faca aceasta colllatio
bonorum.
;apitis deminutioDdesfintarea lui ;aput , sau a personalitatii . Aceasta putea imbraca ! forme
- minima
- medie
- ma(ima
;D ma(ima- pierderea de catre o persoana a tuturor elem personalitatii . ;azul cetateanului care isi pierde
libertatea .
;D media- pierderea cetateniei romane , a lui status civitatis , cetateanul devenea peregrin sau latin
;D minima- pierderea unor dr de familie , fiind posibil ca in anumite imprejurari sa se dobandeasca altele in loc.
! ipoteze posibile ) * cazul emanciparii , cazul adoptatului care prin adoptiune pierde dr de mostenire in fam de
origine dar le redobandeste in fam adoptantului, capacitatea sa juridica insa ramane nesc=imbata caci ramane
alienii iuris. ! cazul adrogatului , a carui conditie juridica scade prin efectul adrogatiunii c=iar daca prin aceasta
dobandeste dr pe care nu le avea caci se transforma din sui iuris in alienii iuris. De aceea nu traducem ;apitis
deminutio intr-o interpretare literara . @ermenul corect este acela de desfiintare a personalitatii in urma careia se
dobandeste o alta care poate fi mai buna sau mai rea ca cea vec=e.
Per%oana 0uridica- colectivitate ce dispune de o anumita capacitate juridica si de un patrimoniu propriu si
care dobandeste drepturi si isi asuma obligatii independent de membrii care o conduc . #personalitate ,
patrimoniu , drepturi , obligatii%
Erau cunoscute de romani sub denumirea de ;+R$+RA sau CAIVVER3I@A@I3. ;ele mai imp erau insusi
statul roman #care era si cea mai vec=e pers juridica si care avea si un patrimoniu ,ager publicus% . ;oloniile si
municipiile se bucurau de personalitate juridica , aociatii de publicani #societates publicanorum%-acele asociatii
care luau in arenda sarcina strangerii impozitelor statului . &Iseria crestina , dupa Edictul de la -ilano . @ot
persoane juridice erau si ;orporatiile#collegia% mestesugarilor, oamenilor saraci , etc care se constituiau prin
simpla manifestare de vointa a membrilor lor. 8a un moment dat s-a constatat ca unele dintre acestea mascau
curente si orientari politice adverse titularilor puterii mtv pt care s-au luat masuri impotriva acestora. ;aesar a
desfiintat toate pers juridice private cu e(ceptia celor e(istente din epoca trecuta.
Tutela %i curatela- reprezinta institutii juridice destinate asigurarii protectiei incapabililor de fapt .
Incapabilii de fapt erau acele pers care dispuneau de capacitate de drept #aveau caput % dar nu aveau
discernamant , nu aveau reprezentarea urmarilor faptelor lor , cum ar fi nebunii, nevarstnicii sau risipitorii. Atat
tutela cat si curatela au fost la origine mecanisme de protejare are intereselor rudelor civile caci acestea aveau
interese patrimoniale legate de controlul asupraN Deoarece in lipsa unui asemenea control e(ista riscul ca
incapabilul care disp de bunul propriu sa faca acte necugetate cu privire la bunurile din partimoniu care sa
conduca la saracirea acestuia si care sa afecteze interesele rudelor civile care urmau sa vina la mostenirea
incapabililor. Dovada faptului ca la origine tutela si curatela au fost institutii de protej a agnatilor incapabili ,
este faptul ca incapabilul care nu avea agnati nu avea nici tutore. Daca un incapabil avea mai multi agnati tutela
se acorda in ordinea in care acestia urmau sa vina la mostenire. 3pre sf epocii vec=i asistam la transformarea
tutelei dintr-o institutie in interesul agnatiolor intr o institutie de protejare a incapabililor . 3e sc=imba functia
tutelei , sc=imbare ilustrata de o definitie data de 3ervius 3ulpicius ) @utela est vis act potestas in capite libero ad
tuendum eum :ui proper aetatem suam sponte se defendere ne:uit D tutela este o forta si o putere asupra acelei
persoane libere care din pricina varstei nu se poate apara singura ,definitie care cuprinde , parti
contradictorii,caci prima parte pana la .. releva forma originara, anume aceea de a fi in interesul agnatilor, pe
cand a ,a parte reprez transformarea acesteia in interesul incapabililor. ;lasificarea tutelei se realiz dupa ,
criterii , dp pers puse sub tutela# , tutele ) tutela impuberului sui iuris si tutela femeii sui iuris . In cadrul celei
dintai ,impuberul era pus la moartea tatalui sub tutela bunicului sau si dupa modul de deferire a tutelei #la
moartea sotului sau era pusa sub tutela tot a agnatilor, numai ca in cazul ei tutela era perpetua %
Imp .Augusust a creat asa-numitul ius libeorum prin care a desfiintat tutela pt ingOnua cu ! copii si
dezrobita cu 5 considerand ca o femeia care si poate creste sg ! sau 5 copii are si discernamantul necesar pt a si
administra singura bunurile . In anul 5*2 ius libeorum a fost generalizat ceea ce a ec=ivalat cu desfiintarea tutelei
Dupa modul de deferire , tutela e de ! felui )
-legitima
-testamentara
-dativa
;ea legitima- reglem de legea celor *, table acordata agnatilor incapabilului.
;ea testamentara e cea realiz printr o clauza introdusa in testament prin care testatorul desemna un inlocuitor in
cazul in care murea inainte ca fiul sa implineasca *5 ani sau pt sotia care ar fi ramas in viata
;ea dativa- creata mai tarziu prin legea Atilia , sec , I. en , puterea acordata de magistrat in situatia in care nu
e(ista nici putere legitima si nici testamentara .
;urs *,
Dr roman *,
@utela
-odul de readministrare a tutelei
-negotiorum gestio- proced de adm a tutelei pe per in care copilul era infans#mai mic de 6
ani%. In cadrul acestui prcedeu,tutorele era indreptatit sa realizeze orice fel de acte cu priv la
bunurile copilului inclusiv acte de dispozitie,acte pe care tutorele le inc=eia in numele sau si
nu in numele copilului pt ca copilul neavand acapacitate,nu avea nici capacitatea de a avea o
imputernicire. 8a sf tutelei,in... in cadrul careia turorele dadea socoteala despre cum a adm
bunurilele pupilului.
-Auctoritatis inter positio- s-a utilizat pt adm bunurilor pupilului mai mare de 6 ani si care se
putea e(prima corect . in cadrul acestuia,turorele avea rouluF de a completa persoanlitatea
pupilui asistandu-l in acest scop la inc=eierea actelor,acte pe care pupilul le inc=eia in numele
sau propriu. Aceasta asistare a pupilului nu semnifica o ratificare a acetlor inc=eiate de pupil.
;uratela Bproced juridic de protectie a celor loviti de incapacitati,incapacitati accidentale.
;uratela nebunului#furiosus%-
;uratela prodigului#risipitorului%
;uratela minorului de , de ani#de la 2-6 ani o pers era infans,de la 6-*5 era impuber,si de la
*5 la , era minor%.
9elurile curatelei)
- ;uratela legitima regl de lege
- ;uratela dativa acordata de magistarti
Au e(ista curatela testamentara potrivit curator testamento non datur. -odul de adm a
curatelei era negotiorum gestio.
+bl curatorului fata de cel pus sub curatela erau regl dupa regulile ce guvernau gestiunea de
afaceri#fapt juridic ilicit care produce efecte similare generate de contractul de mandat%.
&unurile pot fi def precum lucrurile ce sunt susceptibile de insusire sub forma dr de prop. In
terminologie romana cuv res desemna atat lucrurile in general cat si lucrurile la care se refera
un raport juridic si pe care noi le denumim bunuri. Romanii faceau clasificarea... si nu a
bunurilor considerand ca diviziunea lucrurilor o inclde si pe aceea a bunurilor deoarece in
anumite imprejurari practic orice lucru poate deveni un bun. 3trans legat de notiunea de
bun,este si conceptul de patrimoniu care in dr modern desemneaza totalitatea dr datoriilor si
sarcinilor cuiva,susceptibile de o valore pecuniara. Romanii nu au ajuns la acest concept din
capul locului,caci initial ei reduceau patrimoniul la suna lucruilor corporale...aspect dem de
faptul ca la origine ei desemnau patrimoniul prin term precum familia ,pecunia. $atrimoniul
apare mai tarziu intr-un sens apropiat de cel modern. Inepoca postaclasica,patrimoniul era
desemnat prin term de substantia.
Diviziunea fundamentala a lucruilor in conceptie romana era aceea in lucruri patrimoniale#res
in patrimonio% si lucruri nepatrimoniale#res e(trapatrimonium%. In categ lucrurile patrimoniale
intrau lucruile care puteau forma obiectul prop private,iar lucrurile nepatraimoniale nu erau
susceptibile de apropriere sub forma prop private. E(istau lucruri care nu puteau forma ..fie
datorita naturii lor )cerul,aerul,stelele, fie daorita destinatiei lor)zidurile cetatii,templele.
Res in patrimonio)
- Res manicipi-res nec mancipi- dupa criteriul nat economice. Erau considerate a fi mai
valoroase,mai pretioase,el fiind denumite si pretiosiores. Intrau scalvii,vitele si
pamantul romei. @oate celelalte erau mai putin petioase cum ar fi banii sau solul italic.
Erau socotite mai pretioase aceste bunuri din cauza economiei romanilor,in cadrul
careia principala activitatea eco era atributio.
- Res corporales-res incorporales- lucruile corporale erau acelea care puteau fi atinse cu
mana deoarece aveau o forma materiala,pe cand cele incroporales neavad o astfel de
forma nu puteau fi pipaite. Roamnii considerau dr de prop ca fiind un lucru corporal.
Aceasta conceptie se datoreaza unei atitudini fetisiste a romanilor fata de prop,caci
romanii confundau dr de prop cu obicetul acestui dr,confuzie ce se realiza si pe plan
terminologic.
- Res mobiles-res soli- lucruile mobile erau lucruile care se puteau misca fie prin putere
priprie fie printr-o forta e(teriorara lui,fara a-si pierde sau sc=imba identitatea,pe cand
lucruile mobile isi pierdeau identitatea daca erau mutate.
- 'enera-species- lucrurile de gen sunt lucruile care se identifica din trasaturi prioprii
categ din care fac parte cum ar fi graul,aurul,sclavii, pe cand lucruile individual
determinate se individualizeaza prin trasaturi proprii numai lor cum ar fi scalvul
sti=us,fondul cornelian. ;riteriul de incadrarea a unui bun in una dintre cele , categ o
repr vointa partilor contractante asa cum se manifesta aceasta vointa in cadrul
raportului juridic. De e( daca , parti inc=eiau un contract de vanzare avand ca obiect
*2 sclavi,notiunea de sclav nefiind insotita de un determinant,atunci acel contract avea
ca obiect lucruri de gen. Daca lucrul datorat de debitor era un lucru de gen,iar acesta
pierea ca urmare a unui caz fortuit,atunci debitorului nu era e(onerat de obl de predare
a sclavului caci functiona princ genera non pereunt#lucrurile de gen nu pier%,el fiind
tinut sa dea creditorrului in continuare un alt bun de acelasi gen. Daca obiectul
obligatiei era specias,atunci debitorul era e(onerat de obligatie precum si de
raspundere pt nee(ecutarea acesteia.
- 9ructe-produse- fructele sunt lucruile produse de un bun in mod periodic conform
destinatiei sale economice si fara a-i consuma substanta. 9ructele) naturale#nu
necesitau pt aparitei inteventia muncii omului%,industriale#necesitau interventia
muncii omului%-vinu,lana si fructe civile#se produceau ca urmare a actelor juridice
civile%-c=irii,arenzi,dobanzi. $rodusele repr lucruri prodesu de alt bun dar le lipsea
caracterul periodicitatii#materialul lemnos e(ploatat in padure%.
- Res :uae pondere numero mensurave constant- lucrurile care se numara,cantaresc si
masoara. In categ acestor lucrui intra acelea care pot fi inlocuite unele prin
altele,denumite astazi fungibile. 8ucrurile acestea se identifica cu lucruile de gen,ele
nu se suprapun deoarece difera criteriul de incadrare a cestora in categ, la lucruile de
gen vointa partilor contractante e cea care determina clasificarea, pe cnad in cazul celo
care se canataresc,numara si masoara crtiteriul de clasificare il repr practicile
comerciale.
....
$osesiunea B o stare de fapt ocrotita juridic constand in stapanirea materiala a unui lucru.
Repr o e(teriorizare a prop, un e(ercitiu al actelor materiale specifice dr de prop. Ea este
socotiat a fi o e(teriorizare a prop deoarece de cele mai multe roi insiteste dr de prop, un
posesor fiind rezumat ca este si prop lucrului in cauza. $rezumtia este una relativa caci
sunt si situatii in care posesia nu este legata si de calitatea de prop,caz in care vom avea un
prop neposesor si un posesor neprop.prop este un dr pe cand posesiunea este un simplu
fapt,o simpla stapanire de fapt asupra unui lucru. Desi prin sine acest fapt ar trebui sa se
gaseasc in afara domeniului dr,el prezinta o imporatnta cu totul aparte ,ceea ce a condus la
ocrotirea acestui fapt pe cale legala,acordandu-i-se unele efecte juridice. In perspectiva
istorica.conceptul de posesie s-a configurat in ve(ploatarea lui ager publicus. Inca din
vremea regalitatii,statul roman a inceput sa concedeze suprafete de pamant din ager
publicus catre patricieni,gratuit sau contra unei sume anuale de bani.aceasta stapanire
e(ercitata de patricieni asupra pamanturilor statului a fost desennata de autorii antici prin
term de possessio iar obiectul acestei staaniri au fst desemnate prin term de possessiones.
8a origine se concedau patricienilor suprafete pe care acestia le puteau cultiva si mult
timp din aceasta cauza nu s-a resimtit vreo nevoie de a se ocroti juridic aceasta stapanire
de fapt asupra pamanturilor statului. ;u timpul,lacomia patrcienilror a det statul sa
concesioneze suprafete mai mari de pamant,moment din care patrcienii au inceput sa
subconcedeze o parte din aceste ternuri clientilor lor cu titlul de stapanire precare#obl
acestora de a restitui orcand terenul subconcedat%. ;at timp dependetna clientilor afta de
patroni a fost una cvaziabsoluta,nu u fst probl. Dar cu timpul aceasta dependenta s-a
atenuat motiv care a dus la cazuri din ce in ce mai ferite in care clientii refuzau sa restituie
terneurile subconcedate la cererea patrcienilor. Acesta a fst momentul in care s-a resimtit
nevoia de a se ocroti juridic dr posesorilor,iar un prim instrument juridic in acest sens l-a
repr interdictul de precario #interdict prind precarul%- rep in fapt o masura de politie
administrativa prin care in ca z de refuz al clientului patronul putea redobandi stapanirea
pamantului cu concursul magistratului. Din acest moment posesia inceteaza mai fi o stare
de fapt fara consecinte juridice si sufera un proces de abstractizare ,proces in urma caruia
se tranforma intr-o institutie juridica.dobandind un continut abstract,contunutul de
concesie dobnadeste si sensul de aplicabilitate generala. 8a origine posesiunea a repr
stapanirea de fapt asupra pamanturilor statului ocrotite juridic prin interdicte. $osesiunea
curpinde , elem)
- Elem subiectiv- animus repr intentia posesorului de a pastra un lucru pt sine,intentie in
virtutea careia el se comporta fata de lume ca un adevarat prop. ;el care stapaneste un
lucru nu pt sine ci pt altul,nu este posesor caci ii lipseste animus posidenti,el stiind ca
trb sa-i restituie prop lucrul la prima cerere a acestuia. Animus nu este un elem pur
psi=ologic,nu este o vointa pe care ar putea sa o autoimpuna altcineva. ;el care
stapaneste un teren si il cultiva are corpus,dar se punea probl daca are si animus
possidendi,adica daca se incadra in categ stabilite de dr roman pt a fi cnsiderat
posesor,situatie denumita cousae possessionis si puteau fi considerati posesori
prop,arendasii pe termen lung,creditorii gagisti precum si latifundiarii uzurpatori. In dr
roman,calitatea de posesor erau acordate pe criterii de utilitate politica pt protejarea
aristocratiei sclavagiste.
- Elem material- corpus curpjnde totalitatea actelor materiale prin care se realizeaza
stapanirea asupra unui lucru de pilda cultivarea unui teren. ;orpus nu repr o legatura
nemijlocita intre om si lucru,el incluzand in sens larg si posiblitatea de supraveg=ere si
control de la distanta asupra unui bun.
$osesiunea se indeplineste cand apar ambele elem si se pierde atunci cand dispare animus sau
corpus sau ambele elem. De e(,cazul prop care isi vinde casa continuand sa lacuiasca in ea in
continuare n calitate de c=irias.
$oseiunea este de mai multe feluri)
-possessio ad interdicta- posesie care este protejata juridic prin interddictae
-$ossessio ad usucapionem-daca sunt indeplinite si celeeltae conditii ale uzuzcapiunii
-possessio iniusta#injusta%-posesie careia ii lipseste calitatea de a fi portejata de interdictele
posesiunii deoarece este o posesie afectata de un vitiu,iar faptul ca e vitioasa,ridica protectia
fata de cel in cauza.vitiile posesiuei sunt ) violenta,clandestinitatea,precaritatea#primeste cu
imprumut un lucru urmand sa il restituie la cererea imprumutatorului%
-possessio iuris- posesiunea unui dr
8a origine romanii nu au admis ca dr subiective pot fi posedate,idee pe care in cele din urma
fata de evolutia unor institurii juridice au acceptat-o. Aceasta evolutie porneste de conceptia
originara a romanilor despre servitute. 3ervitutiile repr sarcini impuse unui lucru in favoarea
prop altui lucru. De e(,servitutea ..,are in vedere situatia a , prop de terne alaturat unul dintre
aceste terneuri neavand acces la drumul public. Intrucat se considera ca prop terenrului fara
acces la drum este limitat in e(ercitiul firesc al atributelor prop sale,romanii au spus ca prop
terenului cu acces la druml public are obligatia de a permite precerea prin terenul sau a prop
cu terenul fara acces. Aceasta trecere repr un dr de servitute in favoarea prop terenului fara
acces si in mod corelativ repr o olbigatie pt prop terenului cu acces.
Romanii au confundat dr de servitutte cu obiectul sau. Ei nu spuneau am un dr de trecere ci
am un drum,dar drumul avea forma materiala si putea fi posedat astefel ca romanii au spus ca
servitutea poate fi posedata. -ai tarziu romanii au realizat distinctia intre subiect si obicet de
servitute, si atunci au formulat urmatorul rationament) servitutea poate fi posedata,servitutea
este un dr,deeci dr poate fi posedat.
$osesia produce mai mule efecte)
- $osesorul beneficiaza de protectie juridica prin interedicte
- ;azul unui proces in revendicare- in calitate de parat posesorul nu trb sa justifice
staanirea e(ercitata,el aparndu-se prin formula .possideo :uia possideo/-posed pt ca
posed. 3arcina probei revine reclamantului. 9aptul ca posesorul este protejat fara sa fie
obligat sa faca o dovada constitutie un mare avantaj care..
- Dobandirea propietatii prin uzuzcapiune- daca sunt indeplinite celelate conditii ale
uzucapiunii
Romanii au conscut mai multe iterdicte)
- Recuperandae possessionis causa#interdictele care vizeaza redobnadirea unei posesiuni
pierdute% B in aceasta categ intra maimulte interdicte) interdictele unde vi #deoarece
prin violenta% care sunt de , feluri #unde vi armata-violenta e(ercitata pt intrarea in
staoanirea unui bun era realizata pe calea armelor J interdictele unde vi cottidiana cand
se realiza prin violenta obisnuita%Jintercidtul de precario Jinterdictul de clandestina
possessione.
- Interdictele retinendae possessionis causa#pastarea posesiunii unui lucru de catre o
pers%- acesta se aplica bunurilor mobile sau imobile.) interdictul utrubi se aplica
numai la bunurile mobile si se acorda in favoarea celui care stapanise mai mult timp
bunul in litigiu in anul anterior eliberarii interdictuluiJ interdictul uti possidetis#dupa
cum posedati% se aplica in materia bunurilor imobile acordandus-se in favoarea celui
care stapanea bunul in litigiu la momentul eliberarii interdictului.
Interdictele nu dadeau decat o solutie provizorie litigiilor cu privire la ..,solutia definitiva fiind
data in cadrul unuo proces in revendicare cand se stabilea cine este adevaratul proprietar.
8ucrurile pot fi stapanite si cu titlul de detensiune. Are , elem )
- Animus B detentorul nu stapaneste bunu pt sine ci il staaneste pt altul . e()
c=iriasu,arendasul sau depozitarul.
- ;orpus este identic cu cel al posesiunii.
;urs *!
$roprietatea reprezinta acea putere sau facultate de a stapani un lucru prin putere proprie si in
interes propriu. Dreptul subiectiv de proprietate este reglementat de normele dreptului
obiectiv norme care reprezinta institutia proprietatii iar aceste norme ale dr obiectiv sunt cele
care stabilesc limitele e(ercitarii dreptului subiectiv de proprietate sau sunt cele care stabilesc
atributele dreptului subiectiv de proprietate. Acestea se pot manifesta intr-un cadru mmai larg
sau mai restrans in raport de conditiile istorice concrete. In terminologie juridica romana
atributele dreptului de propr erau) uzus #ius utendi% B dreptul de folosinta, fructus #ius fuendi%
B dreptul de a culege fructele, abusus #ius abutendi% B dreptul de dispozitie. Roma fiind
intemeiata in epoca de destramare a epocii gentilice avea forme specifice de proprietate.
$roprietatea colectiva a gintilor, proprietatea familiala, stapanirea individuala.
$roprietatea colectiva a gintii. $amantul Romei in epoca prestatala se afla in propr tuturor
membrilor gintii cu e(ceptia a , iugare de pamant care se aflau in propr familiala. E(ista si
marturii ale vec=ilor autori antici de e( Varro #.De lingua latina/% -H terit Romei a fost
impartit intre cele ! triburi fondatoare. Aparent e(ista si o alta marturie a lui Dionis din
"alicarnas care face mentiune despre faptul ca Romulus ar fi impartit terit Romei in !2 de
loturi pe care le-a repartizat pe curii. In realitate cele , marturii nu se contrazic ci se
completeaza pt ca este posibil ca intr-un trecut mai indepartat Roma sa fi cunoscut propr
colectiva la niv tribului care dupa aceea sa se fi restrans. ;ert este ca aceasta propr colectiva
primitiva a lasat urme asupra unor institutii juridice. E(emplul mancipatiunii care printre alte
conditii de forma presupunea si tinerea lucrului cu mana de catre dobanditor #manu capere%.
Aceasta conditie nu putea fi intrunita decat de bunurile mobile, iar intrucat mult timp nu a
e(istat un alt mod de transmitere a propr altul decat mancipatiunea rezulta ca o vreme
imobilele au fost inalienabile pentru ca se aflau in propr colectiva a gintii. In mod similar un
alt e(emplu este acela al actiunii in revendicare care la inceput a purtat forma lui
.sacramentum in rem/ si care presupunea o cerinta a prezentei lucrului litigios in fata
magistratului, conditie care nu putea fi indeplinita decat de bunurile mobile. Cn alt e(emplu
de instit) 9izionomia succesiunii legale, legea celor *, table prevazand ca la mostenire vin
mai intai sui =eredes cei care deveneau prin moartea defunctului sui iuris. Aganatii cei mai
apropiati daca nu e(istau sui iuris, iar daca nu e(istau mostenitori nici din a ,-a categorie
veneau la mostenire gentilii care veneau in bloc.
$roprietatea familiala. Avem marturii de la Varro .De re rustica/ si vb despre faptul ca
fiecarei familii Romulus i-ar fi atribuit , iugare de pamant cu titlul de "eredium #suprafata
destinata locului de casa si gradinii%. Aceasta propr fam. avea ! caractere) un caracter
inalienabil, un caracter indivizibil si unul de coproprietate. ;aracterul inalienabila consta in
faptul ca =eredium nu putea fi instrainat. Aceasta interdictie a subzistat mult timp trecand din
plan juridic ulterior in plan moral, marturie fiind in acest sens spusele lui ;icero care 6 sec
mai tarziu arata ca cel care isi instraineaza casa parinteasca este lovit de o infamie morala.
;aracterul indivizibil consta in faptul ca la moartea lui pater familias mostenitorii sai
ramaneau intr-o indiviziune fortata asupra lui =eredium adica intr-o coproprietate din care nu
puteau iesi. -ijlocul de iesire din indivizunea familiala a fost reglementat mult mai tarziu prin
legea celor *, table care a creat o actiune de iesire din indiviziune asupra acestui anti:uum
consortium, actiunea fiind actio familiae =erciscundae. ;aracterul de copropprietate deriva
din imprejurarea ca fii de familie si pater familias stapaneau =eredium in calitate de
coproprietari inca din timpul vietii lui pater familias motiv pt care s-a si spus ca succesiunea
asupra lui =eredium de fapt nu este o veritabila forma de mostenire ci este mai mult o
continuare a unei coproprietati pree(istente.
3ui =eredes #prima categ de mostenitori% D cei ce se mostenesc pe ei insasi.
In dreptul vec=i, formele de proprietate au evoluat astfel ca propr colectiva s-a transformat in
popr :uiritara si respectiv in propr colectiva a statului. $roprietatea :uiritara #Dominium e(
iure :uiritium% avea trei caractere) caracterul e(clusiv, absolut si perpetuu. $otrivit
caracterului e(clusiv, titularii nu puteau fi decat cetateni romani, obiect al acesteia nu-l puteau
forma decat numai lucrurile mancipii#valoroase%, nu putea fi revendicata propr :uiritara decat
prin sacramentum in rem, rei vindicatio sau prin acte precum mancipatiunea.
;aracterul absoluit) obiectul propr :uiritara putea fi e(ploatat fara limite cu e(ceptie unei
distante care putea sa e(iste intre propr funciare, iar aceasta e(ploatare fara limite romanii o
considerau ca se desfasura atat pe verticala cat si pe orizontala) .Cs:ue ad caelum/.
;aracterul perpetuu include ca propr sa nu fie conditionata de factorul timp in sensul ca nu se
putea pune problema e(ercitarii propr :uiritare pana la un anumit moment caci odata
proprietar esti proprietar pt totdeauna) .$roprietas ad tempus constitui non potest/.
$roprietatea colectiva a statului) proprietate in care intra terit cucerite de la dusmani si sclavii
publici. $amanturile din ager publicus au fost date spre folosinta patricienilor transformand
aceasta folosinta intr-o veritabila propr privata. In epoca clasica procesul de transformare a
propr continua si pe langa propr :uiritara si alte forme. $ropr pretoriana a aparut pt ca vec=ile
moduri de transmitere a propr :uiritare erau N . $e de alta parte intre timp aparuse trditiunea
care era un mod de transmitere a bunurilor nemancip limitandu-se la acordul de vointa al
partilor contractante, motiv pt care din ce in ce mai frecvent se obisnuia ca si bunurile
mancipii sa fie transmise prin traditiune. Astfel daca tradens era de rea credinta dupa ce se
realiza tranzactia unui bun macip prin traditiune invoca neleg acestei transmiteri. $retorul se
afla in situatia de a da castig de cauza reclamantului desi accipiens fusese de buna credinta si
platise pretul astfel ca accipiens se trezea si fara lucrul cumparat si fara banii platiti. $retorul a
considerat ca o atare practica contravine principiului ec=itatii si a savarsit o reforma in baza
careia a considerat ca cel care dobandeste prin traditiune un lucru mancip ar fi in baza unei
fictiuni un uzucapant. @ermen pe care pretorul il socotea indeplinit. In baza acestei fictiuni,
accipiens era considerat uzucapant si deci proprietar. Daca intervenea un conflict intre tradens
care era proprietar :uiritar si accipiens care e dobanditor accipiens ii putea opune cu succes o
e(ceptie) e(ceptio rei venditae et traditae.
E(ista posibilitatea ca accipiensul sa isi piarda dr de propr in favoarea unui tert. Avea dreptul
sa isi redobandeasca dreptul prin utilizaera unei actiuni speciale si anume actio publiciana
care era tot o actiune ficticie adica o actiune care avea inserata o fictiune referitoare la
uzucapiunea..
Aceasta calitate de proprietar pretorian) coe(istau , drepturi de proprietate asupra aceluiasi
lucru) dreptul de propr :uiritar#tradens% ramanea titular al dreptului de propr. Dreptul lui
tradens) nudum ius e( iure :uiritium. 3e afla dreptul lui accipiens care era
proprietatea#proprietatea efectiva%. Aceasta coe(istenta avea un caracter temporal. Dupa *,,
ani in fc de bunul mobil sau imobil fictiunea devenea realitate si atunci proprietarul pretorian
isi convertea proprietatea intr-o veritabila proprietate :uiritara.

+ alta forma de propr in ep clasica este propr provinciala- s-a conturat in leg cu cuceririle
realizate de romani, noile terit cucerite fiind incluse de asemenea in ager publicus care deci s-
a e(tins. Desi afata in propr publica, aceste pamanturi erau in fapt lasate in folosinta
auto=tonilor #provincialilor%.
In ep clasica asistam la ap unei adev proprietati provinciale care consta in faptul ca asupra
aceluiasi lucru se e(erc , dr distincte de propr) DR 3@A@C8CI 3I DR 8+;CI@+RI8+R
$R+VIA;IA8I. Jurisconsultii romani s-au opus sa dea val juridica acestei stapaniri pe care
au refuzat sa o cons o propr in sens formal si pe care au incercat sa o incadReze in sfera
posesiei sau uzufructului. In realitate, stapanirea e(erc de provinciali avea caracterele unui
adev dr de propr pt ca puteau vinde propr, puteau sa le transmita prin testament, N.,
e(ercitand toate dr de proprietate. Desigur ca in raport cu propr e(erc de stat propr prov pare a
avea un caracter subordonat, caracter subliniat de imprejurarea ca provincialul plate apt
stapanirea acestui pamant o suma anuala de bani numita stipendiumG tributum, prin care
recunosteau dr superior de propr al statului.
@ot in ep clasica B proprietatea peregrina- s-a conturat in conte(tul dezv ec de sc=imb,
accentuarea rel romanilor cu peregrinii care erau adesea detinatorii unor averi considerabile,
motiv pt care romanii s-au vazut nevoiti sa rec peregrinilor un dr distinct de propr, intemeiat
pe o fictiune- fictiunea ca peregrinul ar fi de fapt cetatean roman-dr peregrin.
DRE$@C8 $+3@;8A3I;-continua transf in dr de propietate B edictul lui caracalla ,*, e n-
ca o consecinta propr peregrina si-a pierdut importanta. Dispare si propr provinciala cu
incepere din mom in care si solul italic a devenit si el supus platii impozitelor , iar mai tarziu
la finele ep postcl s-a procedat la o unificare a propr :uiritare si pretoriene intr-o proprietate
numita dominium.
Din te(te reiese ca romanii cunosteau mai multe metode de dobandire a proprietate. ;ea mai
vec=e metoda- ocupatiuneaDluarea in stapanire a lucrurilor fara stapan #res nullius%.
8ongevitatea acestui mod de dobandire a propr se justifica si prin faptu ca romanii considerau
ca cea mai legitima forma de propr este cea dobandita prin violenta- stapanirea bunurilor
dusmanilor infrantiD res =ostiles. -ult timp, pana la crearea propr peregrine considerau ca
strainii nu aveau nici un drept si ca
$ropr lor putea intra in propr primului venit. 8ucruri imobile aparute in urma unor fenomene
naturale #insula, care intra in propr primului ocupant%.
@ot prin ocupatiune puteau fi dobandite si animalele salbatice, care deveneau propr celui care
le captura indiferent de locul unde se prod acest lucru. 3e mai dobandeau si lucrurile parasiteD
res derelictae.
-AA;I$A@ICAEA- in ep vec=e repr nu un mod de trans a propr ci un mod de creare a
proprietatii-putere. 8a origine, romanii considerau propr o emanatie a puterii individuale si ca
astfel o propr nu se ppate transmite ci doar crea. Dupa o indelungata evolutie, mancipatiunea a
dobandit fc translativa de proprietate. $artile in acest act se numest mancipant-cel care
transmite proprietatea #mancipio dans %si accipiens-cel care o dobandeste.
Reguli) prezenta partilor, prezenta a -6 martori in frunte cu un sef al martorilor-antestas,
prezenta unui accipies si a unei balante de arama, prezenta lucrului ce trb transmis,
pronuntarea de formule solemne precum si cerinta tinerii lucrului cu mana de catre accipiens
in timpul rostirii acelei formule solemne. $rezenta unui cantaragiu era necesara pt ca mult
timp la romani banii au fost bare de arama numite aes rude la origine si apoi aes signatum
dupa certificarea de catre stat prin aplicarea unei stante. * asD !,6 g arama.
In sec ! i en s-a modificat acest lucru cand a aparut moneda de argint care nu se mai cantarea
ci se numara. ;onservatori, romanii nu au modificat fizionomia mancipatiunii si au pastrat
cerinta prezentei unui cantaragiu si a unei balante. ;antaragiul isi indeplinea functia prin
lovirea simbolica a balantei cu o bara de arama, in acest f se socotea ca s-a indeplinit si cerinta
cantariririi banilor.
Accipens trebuia sa rosteasca o formula solemnaJ ."ung ego =ominem e( iure :uiritium
meum esse aio is:ue mi=i emptus esto pretioN =oc aere aenea:ue libra/- afirm ca acest sclav
este al meu potrivit dr :uiritar si sa-mi fie cumparat cu pretul de N cu aceasta arama si cu
aceasta balanta de arama.
9ormula are , parti contradictorii, prima parte pana la is:ue releva fc originara a
mancipatiunii- fc de creare a proprietatii-putere dupa care a doua parte releva transformarea
intr-o actiune de transfer de propr, respectiv vanzarea.
Aceasta mancipatiune in aceasta forma se observa ca necesita in mod necesar respectarea
regulilorB nu se putea face transf de propr fara platirea pretului prin cantarire, lucru ce s-a
modificat cand a aparut moneda si cand formal juridic cerinta cantaririi pretului era e(ecutata
prin acea lovire a balantei cu bara de arama, moment care a permis transmiterea lucrurilor de
proprietate fara un ec=ivalent in loc. #pret fictiv, simulat, nu real%, conjunctura in care s-a
format o specie de mancipatiune- mancipatinea numo uno- pentru un singur sestert, ceea ce a
facut posibila si realizarea altor operatiuni juridice, cum ar fi casatoria prin coemptio,
realizarea unei forme de testament numita per aes et libram si operatiunea donatiunii cand
voiai sa transmiti in proprietate un bun fara ca cel gratificat sa presteze o contraprestatie.
+ alta forma de dob a proprietatii- uzucapiunea- forma a propr :uiritare prin indelungata
folosinta si care pt realizarea sa valabila presupunea indepl unor cerinte cumulative)
posesiunea lucrului cu precizarea ca la origine simpla posesiune nu era suficienta, fiind
necesara si folosirea efectiva a lui in conformitate cu destinatia sa economica, de unde deriva
si etimologia acestei insitutii- usu capioD luarea in folosintaJ cerinta termenului- * an pt
bunuri mobile si , ani pt cele imobileJ justa cauza- iusta causa possesionisG usucapionis-
actulGfaptul juridic care justifica luarea in stapanire a unui bunJ cerinta bunei credinte-
convingerea uzucapantului ca a intrat in posesia unui lucru parasit sau ca a dobandit acel lucru
de la proprietarJ ultima cerinta era ca lucrul sa fie susceptibil de a fi uzucapat, sa poata fi
uzucapat, pt ca unele lucruri nu puteau fi ) lucrurile furate- res furtive, res subrepte, cele
posedate prin violente-res vi possessae, lucrurile de cult nepatrimoniale- res religiosae.
In timp, uzucapiunea si-a sc=imbat functia, cea originara fiind cea a folosirii bunurilor
mancipii conform destinatiei lor economice. Apoi capata si o alta functie- dovedirea dreptului
de proprietate. Aceasta se e(plica prin faptul ca in procesul de revendicare cel care trb sa faca
dovada propr era reclamantul numai ca la romani nu era suficient ca reclamantul sa-si
dovedeasca dreptul sau de propr, ci trb sa dovedeasca si dr de proprietate al tuturor autorilor
autorilor sai- tuturor celor care stapanisera acel lucru, situatie care in raport de imprejurari
putea fi o adevarata probatio diabolica- proba imposibil de facut. Romanii au considerat ca
reclamantul in loc de a face aceasta dovada poate sa faca dovada ca indeplineste toate
conditiile cerute de uzucapiune pt a putea fi considerat proprietar, lucru mai lesne de realizat
desi nu era real) Csucapiunea repr sf nelinistii si al fricii de procese- Csucapio este finis
solicitudinis ac periculi litium #cicero%.
Cn alt mod de dob a proprietatii- in iure cessio- organizarea unui proces fictiv #vezi iurisdictia
gratioasa%.
;urs *5
@raditio este un mod de dobandire a proprietatii reglementata de dreptul gintilor si prin care la
origine se realiza transmiterea proprietatii asupra lucrurilor mai putin valoroase. Clterior
functia traditiunei s-a modificat, prin intermediul acestei putand fi transmise atat detensiunea
cat si posesiunea asupra lucrurilor necmanci. Au era grevata de conditii complicate fiind
necesara intalnirea a , conditii) remiterea matieriala a lucrului si justa cauza. Remiterea
materiala se realiza diferit dupa cum bunul era imobil sau mobil. In cadrul mobilelor
remiterea se facea prin inmanare iar in cadrul imobilelor, daca imobilul erea un teren aceasta
se realiza prin parcurgerea =otarelor terenului iar daca era vb de un imobil se facea prin
vizitarea tuturor incaperilor acestuia. Justa cauza reprezenta actul juridic care preceda si
e(plica sensul remiterii materiale pt ca din simpla transmitere materiala a unui lucru nu
rezulta titlul cu care acesta se transmitea. -ai tarziu in dreptul postclasic au aparut si anumite
cazuri in care nu se mai cerea remiterea materiala mai precis 5 cazuri)
- @raditio longa manu #traditiunea de mana lunga% intervenea in cazul transmiterii unui
teren cand nu mai era necesara parcurgerea =otarelor fiind suficienta precizarea
limitelor terenului.
- @raditio simbolica intervenea in cazul transmiterii unei cladiri cand nu mai era
necesara vizitarea imobilului fiind suficienta remiterea c=eilor
- @raditio brevi manu intervenea in situatia in care c=iriasul cumpara casa in care locuia,
caz in care nu mai avea nevoie de vreo remitere.
- ;onstitutum posesorium se referea la cazul invers cand proprietarul isi vindea casa
continuand sa locuiasca in ea in calitate de c=irias al locului.
Cn alt mod de dobandire era specificatiunea care intervenea in situatia in care o persoana
confectiona un bun cu materialul apartinand altei persoane intentionand sa pastreze acest
lucru pentru sine. In acest caz se punea problema daca si proprietarul materialelor emitea
pretentii asupra acelui lucru cui de fapt ii apartinea lucrul. Raspunsurile date de sabinieni si
proculieni au fost neunitare si contradictorii motiv pt care Iustinian a dat o solutie de
compromis =otarand ca atunci cand lucrul poate fi adus la starea anterioara el va apartine
proprietarului materialelor, iar daca acest lucru nu este posibil el va apartine proprietarului
manoperei adica specificatorului. 3e pare ca in darea acestei solutii Iustinian a avut in vedere
ponderea importantei manoperei in realizarea lucrului nou creat. Desigur ca in oricare din
sub-cazuri e(ista o parte care inregistreaza un prejudiciu, prejudiciu care este dupa caz fie
contravaloarea materialelor fie contravaloarea manoperei motiv pt care s-au dat partilor
mijloace juridice pt a se despagubi una de la alta.
A;; #art 0<% B accesiunea mobiliara.
Accesiunea reprezinta un mod de dobandire a proprietatii prin absorbirea juridica a lucrului
accesor de catre lucru principal. 8ucrul principal este socotit intotdeauna cel care isi pastreaza
individualitatea dupa unirea cu un alt lucru, iar din te(te rezulta ca romanii au cunoscut mai
multe cazuri de accesiune de e( tipul de accesiunea dintre doua lucruri mobile #piatra si
inelul, tablou si rama%. E(ista si accesiunea de tip imobiliara. E() Alluvio #aluviunea% B
depunerea formata pe malul unui rau. Insula aparuta in rau prin sedimentare. Daca apare de o
parte si de alta a liniei imaginare care marc=eaza mijlocul raului ea va apartine unuia dintre
proprietari. Daca apare la mijloc apartine ambilor proprietari. Intre un bun mobil si unul
imobil cel imobil este considerat principal. ;and o persoana construieste pe terenul sau cu
materialele altuia, proprietarul terenului devine si proprietarul constructiei, proprietarul
materialelor avand doar o actiunea in despagubire impotriva sa care consta in dublu valorii
materialelor respective.
A;; #art 10-61% B accesiunea imobiliara naturala.
A;; #art 66-60% B accesiunea imobiliara artificiala.
3anctiunea dreptului de proprietate D protectia prin mijloace juridice a dreptului de
proprietate.
3anctiunea proprietatii :uiritare.
8a origine in procedura legisactiunilor aceasta era realizata prin sacramentum in rem. In
prima faza a procesului avea loc provocarea la un pariu dupa care incredintat provizoriu
aceleia dintre parti care aducea praedes litis et vindiciarum #care aducea garanti%. In faza a
doua a procesului, sentinta se pronunta in mod indirect. Daca cel care depusese pariul in mod
just era partea care primise in stapanire provizorie nu era nicio problema caci stapanirea sa se
consolida. Daca insa lucru se afla la cealalta parte atunci e(istau probleme deoarece singurii
care sufereau consecinte negative in cazul refuzului de inmanare a bunului erau garantii care
erau sanctionati cu infamia, iar partea propriu-zisa nu putea fi constransa sa transmita bunul
ceea ce inseamna ca partea castigatoare trebuia sa se multumeasca cu o suma de bani ceea ce
inseamna ca protectia proprietatii era imperfecta.
In epoca clasica, in cadrul procedurii formulare, sanctiunea propr :uiritare a fost realizata prin
rei vindicatio #actiunea in revendicare% pentr a carei intentare era necesara indeplinirea
cumulativa a mai multe conditii. In primul rand reclamantul sa fie proprietar :uiritar, sa nu
posede lucrul in discutie, paratul sa fie posesor, cerinta ca lucrul revendicat sa fie o res
mancipio si totodata un lucru individual determinat. Au se putea revendica in justitie o
universalitate de bunuri prin intermediul acestui act. In epoca postclasica s-a admis ca
actiunea in revendicare sa poata fi intentata si impotriva unor neposesori. E() ;azul
posesorilor fictivi care erau de , feluri) :ui liti se obtulit P :ui dolo desiit possidere.
$rima categorie inseamna cei care se ofera procesului si are in vedere cazul acelei persoane
care pretinde in mod fals a fi posesoare a lucrului respectiv pentru a fi c=emata astfel in
judecata si pentru ca intre timp posesorul dispunea de uzucapiune.
A doua categorie inseamna .cei care inceteaza sa posede prin dol/ si se refera la cazul acelui
posesor care pt a nu fi socotit astfel si a fi c=emat in judecata distrugea lucrul. In ambele
aceste cazuri, drept sanctiunea pt reaua lor vointa acesti posesori fictivi erau asimilai
posesorilor reali si puteau fi c=emati in judecata si pedepsiti corespunzator. In procedura
formulara functiona principiul condamnarii e(clusiv pecuniare ceea ce inseamna ca el primea
o suma de bani si nu insusi lucrul revendicat ceea ce inseamna ca in continuare sanctiunea
propr :uiritare era imperfecta c=iar daca romanii au cautat sa atenueze principiul condamnarii
pecuniare prin reglementarea arbitrariilor. $roprietatea :uiritara s-a perfectionat abia in timpul
procedurii e(traordinare prin condamnarea ad ipsam rem.
3anctiunea proprietatii pretoriene.
Era sanctionata prin atiunea publiciana care intervenea in cazul in care o persoana dobandea
un lucru prin intermediul traditiunii. Actiunea publiciana ii permitea propr pretorian sa
reclame bunul din mainile oricui acesta s-ar fi aflat. Daca bunul ajungea in mainile propr
:uiritar #tradens% desigur ca proprietarul pretorian intenta si impotriva acestuia actiunea
publiciana. $aratul invoca o e(ceptie in fata pretorului, .e(ceptia iusti dominii/ prin care arata
ca el paratul este adevaratul proprietar intrucat este :uiritar iar lucrul este mancipi. Aceasta
e(ceptie era respinsa cu succes de catre reclamant printr-o replicatio rei venditae et traditae. In
orice caz actiunae publicana era construita pe o fictiune caci pleca de la premiza ca
proprietarul pretorian este proprietar prin uzucapiune, fictiunea referindu-se la termenul
si care era introdusa in formula actiunii publiciene de catre pretor si care reprezenta astfel ca
un termen care nu se implinise s-ar fi implinit. Romanii cunosteau si drepturile reale asupra
lucrurilor altuia. Aici intra)
- 3ervitutiile
- Emfiteoza
- ;onductio agri vectigalis
- 3uperficia
3ervitutiile pot fi definite drept sarcini impuse unui lucru in favoarea fie a unei persoane
determinate fie a unei persoane oarecare, dar care este proprietara a unui imobil. 3ervitutiile
sunt de , feluri)
- Reale #cand opereaza in favoarea proprietarului unui alt imobil%
- $ersonale #cand sarcina impusa lucrului opereaza in favoarea unei pers determinate%
3ervitutiile reale erau rustice si urbane, criteriul de distinctie fiind natura imobilului dominant.
Era rustica atunci cand imobilul era un teren si urban cand era o constructie indiferent unde se
afla aceasta. Imobilul dominant este cel in favoarea caruia opereaza sarcina. 3ervitutea este in
acelasi timp o sarcina dar si un drept. Este o sarcina pt proprietarul imobilului aservit si este
un drept pt proprietarul imobilului dominant. $roprietarul terenului cu acces la drumul public
trebuia sa accepte trecerea vecinului care nu avea acces pe terenul sau. Din te(te reiese ca
romanii au cunoscut mai multe tipuri de servituti, de e( iter care reprezenta dreptul de a trece
prin terenul altuia pe jos sau calare, Via era dreptul de a trece cu carul, iar actus era dreptul de
a mana turmele pe terenul altuia, a:uaeductus D dreptul de a trage apa prin conducte
amplasate pe terenul altuia, ius pascendi D dreptul de a paste turmele pe terenul altuia, servitus
oneris ferendi D servitutea de a purta o greutate sau servitutea de sprijin.
A;; art 6, 612-61,.
3ervitutiile personale nu mai presupun e(istenta a , lucruri ci doar a unui sg lucru asupra
caruia doua persoane e(ercita drepturi reale distincte si romanii incadrau in categoria
servitutiilor personale urmatoarele)
- Czufructul
- Czus
- "abitatio
- +perae servorum
Czufructul. Czus fructus est ius alienis rebus utendi furendi salva rerum substantia #$aul%. Din
definitie rezulta ca atributele dreptului de proprietate se distinge intre , persoane. $e de o
parte e(ista uzufructuarul si pe de alta parte e(ista nudul proprietar #e(ercita un drept de
proprietate lipsit de continut%. Czufructuarul nu putea instraina fructul, acest drept ramanand
nudului proprietar. 8a romani uzufructul avea ca obiect lucru imobile sau lucruri mobile
neconsumptibile. Czufrutctul este un drept temporar, cel mult viager. Czufructul s-a conturat
cand barbatii se ingrijeau de subzistenta sotiilor lor dupa moartea lor si in acest scop le lasau
prin testament unele bunuri cu dreptul de a le folosi si culege fructele urmand ca la moartea si
a sotiei supravietuitoare aceste bunuri sa intre in stapanirea fizica a fiilor de familie care pana
atunci fusesera . In acest mod se realiza un dublu deziderat) se realiza subzistenta sotiei si se
asigura pastrarea in familie a bunurilor.
A;; B art 62! P art 62<.
Csus desemna dreptul de a folosi lucrul altuia fara a-i culege fructele #A;; art 650%
"abitatio desemna dreptul de a locui in casa dar nu in calitate de c=irias ci de titular de drept
real.
+perae servorum desemneaza dreptul de a folosi serviciile sclavului altuia.
In ce priveste servitutiile, au caractere comune. In primul rand ele sunt drepturi reale asupra
lucrului altuia. $roprietarul lucrului grevat nu are vreo obligatie de a face in favoarea
titularului potrivit principiului .servitus in faciendo consistere ne:uit/. Au se admitere o
servitute a servitutii conform principiului .servitus servitutis esse non potest/ insemnand ca o
servitutte poate fi realizata numai in favoarea unei pers determinate sau in favoarea
proprietarului altui lucru fara a putea fi transmisa catre un tert. In alt 5-lea rand nimeni nu-si
poate aservi propriul lucru potrivit principiului .nemini res sua servit/. Daca o pers e
proprietara a , terenuri alaturate ea nu poate constitui o servitute pe unul din acestea.
Alte drepturi)
Emfiteoza reprez un drept real izvorat din contractul de emitere, contract care intervenea intre
imparat si un particular si care avea ca obiect un teren imperial. In virtutea acestui contract in
sc=imbul unei sume anuale de bani numite canon emfiteotul dobandea dreptul de a folosi un
teren imperial pe un termen foarte lung sau c=iar fara termen, de regula insa pe *22 de ani de
unde rezulta ca dreptul de emfiteoza putea fi transmis catre urmasi. Dpdv juridic emftieotul
era considerat posesor si ca atare se bucura de protectie juridica prin interdictele posesorii. El
avea c=iar o pozitie mai buna decat a uzufructualului in privinta culegerii fructelor caci
emfiteonul dobandea proprietate asupra fructelor prin simpla separatiune.
;onductio agri vectigalis era nascut din relatia dintre cetati si persoane particulare avand ca
obiect folosinta unui teren agricol dependent de cetate. Emfiteoza si conductio agri vectigalis
au caractere comune in sensul ca atat emfiteotul cat si conductor ager vectigalis recunosteau
dreptul de proprietate al imparatului si al cetatii prin plata unei sume anuale de bani cu
deosebirea ca in acest caz suma de bani se numea vectigal.
3uperficia reprezinta dreptul unei persoane de a folosi in mod perpetuu o constructie edificata
de ea pe terenul altei persoane cu acordul acesteia din urma. Dreptul real de superficiu s-a
nascut odata cu fenomenul crizei de locuinte de la sf republicii, conte(t in care statul roman a
oferit cetatenilor posibilitatea de a-si edifica locuinte pe terenurile apartinand statului.
3uprafata apartine pamantului. ;eea ce inseamna ca orice locuinta construita pe un astfel de
teren urma sa intre in proprietatea statului roman ca proprietar al terenului astfel ca nimeni nu
a mai vrut sa construiasca motiv pt care statul roman a luat initiativa realizarii unui contract
fara termen din care rezulta dreptul de a folosi locuinta in mod perpetuu. Ea era limitata la
durata e(itentei fizice a constructiei moment in care dreptul real de superficii inceta din lipsa
de obiecit. 3tatul roman recunostea superficiatorului un drept foarte larg care putea transmis
catre urmasi. &eneficiarul recunostea dreptul de propr al statului asupra terenului pe care se
afla locuinta prin plata anuala a unei sume de bani numita solarium.
$t e(amen)
- $i( P carnet
- ,pcte subiecte
- 8a isdr ! pcteGsubiect, !subiecte
E( de subiecte) organizarea sociala si politica a Romei in epoca regalitatii, codrul institutele si
novelele, venditio bonorum si distractio bonorum, oamenii liberi cu conditie juridica speciala,
interdictele posesorii.
Introducere P izvoare P procedura P persoane P bunuri.
Alte e() influenta dr roman asupra dr romanesc, raportul dintre dr civil si drept pretorian, litis
contestatio in procedura legisactiunilor si i procedura formulara%, conditiile de roam ale
casatoriei, ocupatiunea, specificatiunea si accesiunea.