Lansarea prezentului volum se bucurd de sprijinul

Institutului Polonez din Bucuresti

3I3LIOTEG
@
{E I
pal
-4*r*.*
c*d
J
TJ
AN DRZEJ STASIU K
vv
CftLftTORIND
SPRE BftBftDftG
rao intemational pablishing comPan)
Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a Romdniei
STASIUK, ANDRZEJ
Cildtorind spre Babadag / Andrzej Stasiuk; trad.: Cristina Godun.-
BucureEti: RAO International Publishing Company, 2007
ISBN 978-973-1 03-230-6
I. Godun, Cristina (trad.)
821.162.1-31,=135.1
tl
RAO International Publishing Company
Grupul Editorial RAO
Str. Turda m.117-119, Bucureqti, RomAnia
www,raobooks.com
www,rao.ro
ANDRZEJ STASIUK
Unterwegs Nach Babadag
Edifia polonezd originald a fost publicati in2004,
srab tithtl ladag do Babadag de Widownictwo Czarne
@ Andrzej Stasiuk,2004
@ Suhrkamp Verlag Frankfurt am Main 2005
. Toate drepturile rezervate
Edifia romineasce este publicatd
prin inlelegere cu Agenlia Literard SUN
Traducere din limba poloni
CRISTINA GODUN
Fotografia copertei
FLORICA Z'AHTU
@ RAO International Publishing Company,2006
pentru versiunea in limba romdnd
septembrie 2007
ISBN 978-973-1 03 -230-6
Cllltor
intr-o Europ5 second-hand
Cdldtorind spre Babadag este una dintre acele
cbrti care reu$esc sd te prindd in mirajul lor qi pe care
nu le mai pofi l5sa din m6n5. Te captiveazd,teintrigd,
te nedumere$te, te face si-fi doreEti s-o porne$ti pe
urmele scriitorului in incercarea de a descoperi o
Europ[ absolut necunoscute, pAnd la Stasiuk banal5,
dar care, dintr-odat[,
[i
se prezintl intr-o lumin5 cu
totul noui. Citindul pe Stasiuk, descoperim cu sur-
prindere o Europ[ inedit6, un continent care nu se
defineEte prin splendorile Parisului, prin rafinamen-
tul Vienei, prin farmecul oraqelor pline de istorie, glo-
rie, arhitecturd monumentale sau civilizatie seculard.
Scriitorul ne propune s5 privim prin ochii sii un
spatiu la fel de strlvechi, aflat ins[ la periferia metro-
polelor istorice
$i
turistice, dezvbluindu-ne o lume care
triiegte, parc6, in afara timpului, cu o geografie pro-
prie, de-a dreptul insolit5, inscris[ pe coordonatele
degradante ale descompunerii, haosului, neantului qi
mediocritdfii. Ne prezinti o realitate de care cu tofii,
in mod con$tient, incercim sI fugim, evadand in
brafele amegitoare ale unui efemer confort cotidian,
in aparen{a unei viefi civilizate, ignordnd cu des[var-
;ire
existenfa unei lumi palpabile, reale, necrufetoare,
care iqi duce traiul in paralel cu noi.
?['"'A t*ETR*P*!-iTF,
!:.r i..i ,!: ::f i- l
ii; r..,. -\'!
Andrzej Stasiuk
Cdldtorind spre Babadag nu este, aqa cum ar perea
la prima vedere, un simplu jurnal
de cll6torie, nu este
un ghid turistic prin locuri mai pufin umblate, aEa cum
nu este nici descrierea unei singure cilItorii, ci chinte-
senla mai multor incursiuni iniliatice in ad6ncul unui
continent accesibil tuturor,
Ei
totuEi ignorat cu des6-
vdrgire, cdci scriitorul pare sd fi dezvoltat o atracfie
de-a dreptul patologicd fafd de locuri uitate de lume,
,,pe
care le iubesc cu o dragoste lipsiti de speranfd",
mlrturiseqte el, fa![ de zone periferice ale existenfei
umane, guvernate incd de reguli arhetipale, unde
regnul animal convieluieqte in deplini armonie cu
oamenii, ba chiar constituie in continuare nucleul
existenfei, ala cum trebuie sd fi fost
Ei
la inceputul
vremurilor. Inrudit[, din punct de vedere formal, cu
,,romanul
metafizic al drumului"l, cu experienla on
the road d la Jack Kerouac
-
de altfel, Andrzej Stasiuk
a declarat cdndva intr-un interviu c[ i-ar fi pl5cut sd
scrie un On the road polonez
-,
proza scriitorului po-
lonez nu propune unitil de viali gi Stasiuk nu se iri-
jeaz6,in
formatorul unei noi mentalit[fi, viziuni sau al
unui nou gust. Considerat[ in mod neinspirat un
roman, cartea lui Stasiuk este mai degrab[ un tratat
despre un spafiu subiectiv, despre locuri incremenite
intr-un timp bizar, deoarece eludeazd orice reguli
obiective. Este o cilStorie imaginard, spiritual5, in
adAncul mentalitdfii locuitorilor acelei plrfi a Europei
care a fost intotdeauna consideratl
,,de
rang inferior",
,,de
calitate mai proasti",
,,inapoiati", ,,primitiv[",
,,retrograd[",
ba chiar
,,barbar6".
Cdldtorind spre
Babadag reprezintd, descrierea
-
intimd pAni la vulne-
rabilitate, aE putea spune
-,
a unor cdl5torii intreprinse
intr-un spafiu geografic aparte, o descriere pe care
autorul incearci s-o facd mai credibili, ciutdndu-i
1
Formularea ii aparline lui Henryk Bereza, preqedintele juriului
prestigiosului premiu literar Nike, acordat in anul 2005 lui Andrzej
Stasiuk pentru Cdldtorind spre Babadag.
Cdldtorind spre Babadag
reflecfia qi confirmarea in spagiul literaturii. Stasiuk
apeleazi frecvent la citate din autori cu care se simte
xnrudit sufleteEte tocmai prin impirtlqirea aceleiaqi
ar-eqiuni fa[6 de cotloanele prefuite ale Europei:
Cioran, Eliade, Bulatovid, KiS, Bodor etc. In conse-
cinta. cititorul intrl in contact cu o prozd poeticd, pro-
rund metaforic6, ce reuEeqte s[ trezeascl in sufletele
noastre melancolia qi s5 ne predispunb la reflecfie.
Cheia epifanicd in care pare scrisl cqtga st6rneqte
doringa de a reface pe harti traseul iniliatic parcurs de
'criitor
qi de a cutreiera, allturi de el, s[lbatica
Albanie, Moldova sau Transnistria, de a stribate Ro-
pinia.
Ungaria sau Slovacia luAnd-o pe drumuri de
!are,
pe c6riri care se abat de la confortul goselelor
asfaltate, parcurg6nd trasee neinsemnate nici m6car
pe cele mai detaliate hirli aflate in comerf, cdci
,,(...)
aceasta nu este o carte despre o geografie a$a cum
t'edem in atlasurile geografice"2, ne spune Stasiuk,
9i,
-r
...) ori de c6te ori imi st6 in putinf6, evit aceste fan-
tasmagorii, c[utdnd
Eoselele
de centur[, firiEoare abia
rizibile pe hart6,lungind astfel cu mult drumul numai
pentru a sc[pa de umbra prelungi a cl[dirilor inalte
rlin centru qi de cartierele de blocuri insipide de la pe-
riferie. Orice numlr[ mai mult de o sutd de mii de
locuitori este inliturat imediat, distrali-vd singuri qi
construili cu speranfa cd intr-o bund zi vd va bloca de
tot vederea citre locurile de unde a1i venit".
Europa pe care ne-o propune Stasiuk in cartea sa
nu este una elitist[, ci Europa de la periferia viefii
culturale, de la periferia mondenitdlii
$i
a vie{ii in
-eeneral,
este o Europd a banalului cotidian. Geografia
ei cuprinde casa scriitorului din satul Wolowiec, in
munlii Beschizi, iar de
jur imprejut, atdt c6t incape
in diametrul unui cerc trasat cu compasul, coexisti
:
Banek Dobroch, ,,Opowie56
o 26ltych drogach" (,,Poveste despre
drumuri prlfuite"), Tygodnik Powszechny, suplimentul Ksi4lki w
T1 godntka nr . 44120015 ,
pp . 34 .
Andrzel Stasiuk
armonios
,,o
bucificl din Belarus, o bucat[ destul de
mare din Ucraina, o bunl parte din Rom6nia
Ei
Un-
garia, aproape toati Slovacia qi o f6qie mici din
Cehia. Ei,
Ei
o treime din patria r,atald", scrie Stasiuk
in eseul Europa mea. O dorin{I duce la naqterea
alteia qi Stasiuk se trezeEte visdnd cu ochii deschiqi la
o noud configuratie geo-politicd a lumii, una imagi-
nar[, de-a dreptul nevinovat5, fdr6 consecin{e, dar
absolut necesarl sensibilitdfii sale creatoare:
,,Totul
pare sd sugereze faptul ci imi doresc propriul meu
stat. Ca s[ pot merge prin el la nesf6rqit. Un stat fdrd
granile bine delimitate, care nu e conqtient de propria
existenld, un stat clruia sI nu-i pese c6.il inventeaz5
cineva qi cd teritoriul ii este cillcat. Un stat somno-
lent, cu o politicl neclar[
Ei
cu o istorie ca un nisip
miqcitor, cu un prezent ca un strat fragil de gheafd gi
cu o cultur6 ca palatele
figineqti
din oraqul Soroca.
Nimic altceva nu rezist5 aici trecerii timpului f[rd
riscul de a deveni parodie".
Cdldtorind spre Babadag place cititorilor, par sd
afirme in unanimitate criticii polonezi, tocmai pentru
cd ne dezvdluie o lume care, pentru civilizata, aro-
ganta
Ei
mult prea sofisticata Europd OccidentalS,
nici nu existi. Pornind in cdlStorie, Stasiuk se abate
de la stereotipul turistului atras de marile orage, de
mtJzee, monumente
Ei
stafiunile mondene, fiind fasci-
nat de tot ce nu e convenlional, de locuri banale care
nu au, aparent, nimic interesant de oferit. Ghidat de
un sim! ascuns, scriitorul cautd cu obstinafie oriqelele
de provincie, satele uitate de lume, urmdre$te cu
nesaf viala autenticd care se dezviluie privirilor in
cdtunele
Ei
pustiurile Europei, este fascinat de ruinele
universului postindustrial, de tdrgurile
Ei
bazarele
care etaleazd deqeurile civilizafiei, frecventeaz[ cu
pldcere c6rciumile
Ei
bodegile aproape insalubre, care
oferi curiozitifii sale nembsurate sute de portrete
umane autentice, sute de destine nepervertite de
Cdldtorind spre Babadag
morala civilizafiei gi ii permit si intre in contact cu
t,r,ata autenticd. Proza scriitorului constd intr-o suitd
de prortrete ale unor locuri repudiate de civilizafie,
dundate in letargie, st[pdnite de haos qi degradare,
Lr;uri care scapd dialecticii timpului qi d[inuirii in
rmp. Fie cI ne prezint[ locuri, fie c[ ne prezint[
rulneni sau animale, Stasiuk reu$e$te s[ redea exact
*t-'norsfera
microuniversului cu care intri in contact,
h.;ursiunile sale intr-un spafiu geografic real, cunos-
rt noud tuturor, se transformi pe nesimfite, sub
rtii cititorilor, intr-o lungd peregrinare printr-o
-:me
aproape metafizic[, lipsitd de capitale, metro-
aale
:i
civiliza{ie, guvernat[ de legile permisive, ge-
Groase. ale imaginafiei f[rd frontiere. Prin aceasti
-nme
proprie, subiectiv6, Stasiuk iEi croieqte drum cu
.r:;itorul unei hirli speciale, pe care nu g[seEti decAt
:':LralitEti precum Babadag, Huqi, Satu Mare, R[qi-
:ari. Gcinc, Tokaj, Nyiregyhdza, Chiqin[u, Tiraspol,
R.iomberok, Sfdntu Gheorghe. Sulina, Abony,
Saroca gi altele asemenea. In aceastd lume
Ei
cu aju-
-c'r'*l
unei asemenea h[r1i, scriitorul cll6tore$te cu
:rice are la indem6nd: de preferat cu maEina perso-
:;iiL cu maxi-taxiul, cu autobuzul, cu autostopul, de
.=le mai multe ori cu hdrburi care abia se mai
1in,
riuse din Occident, gi peste tot cautA obsesiv urmele
*pcporului f5rd pimdnt", urmele
,,imaginii
vii a civi-
lz:1igi
mediteraneene
Ei
cre$tine", adic[ qatrele de
-:gani.
care il fascineaz[.
,,Europa
mea se termini
ra:lo unde incetez sd zdresc
figani.
Ei sunt semnul
ramopolitismului, ei prefigureazi Europa unit5",
;reclara Stasiuk intr-un interviu3.
Caracterul fragmentar al prozei, structura ei uqor
i;otica. uneori repetitivl, labirintic[, igi gisesc expli-
=na
in geneza c[rfii. La fel ca Povestirile gali;iene salu
i
-Rsaoowa na zywo z Andrzejem Stasiukiem" (,,Discu[ie in direct
-:
-tdrzej St asiuk"
),
G a zeta W y b o r c za, nr. 30 I 20[J,6.
Andrzei Stasiuk
Dukla, compuse din texte inifial disparate care
Ei-au
g[sit, cu timpul, locul firesc intr-un plulzzle literar ori-
ginal, Cdldtorind spre Babadag cuprinde un numlr
de paisprezece texte individuale, scrise la intervale de
timp diferite, publicate independent in diverse reviste
poloneze
Ei
reunite ulterior intr-un singur volum, qi
legate intre ele de acelaqi liant: viziunea ineditd asupra
lumii care ne inconjoar[. Am fi tentafi s[ considerdm
aceastl abordare ca fiind reflectarea metodei de
creafie stasiukiene, cu atdt mai mult cu c0t scriitorul a
repetat, ori de cdte ori a avut ocazia, faptul ci nicio-
dat[
,,(...)
nu mi aEez la masa de scris cu gdndul la
cartea la care am inceput s[ lucrez. La asta se ajunge
abia atunci c6nd nu mi mai pot elibera din chingile
subiectului, abia atunci cdnd v[d cd faptele nu pot fi
relatate intr-un text de scurt[ intindere. Babridag, de
pildd,
Ei-a
avut geneza in cdteva descrieri sumare ale
unor cdlltorii"4. De altfel, aceastd senzafie de haotic
este doar aparentd gi chiar intenfionatd, deoarece na-
raliunea lui Stasiuk urmeazd. o ordine foarte precis[,
foarte bine stabilitil, care este tocmai ordinea inte-
rioar[ a tr[irilor spirituale ale scriitorului. Toate
impresiile relatate, toate descrierile locurilor pe unde
a umblat
Ei
toate portretele oamenilor pe care i-a
intdlnit ne apar nu numai fascinante, ci gi uqor ireale,
deoarece Stasiuk iEi rememoreazd toate cdldtoriile
Ei
apoi le aEterne pe hdrtie apeldnd constant la o formul[
magic6:
,,imi
imaginez..,",
,,or
pot si nu-mi imagi-
nez,..",,,imaginafia mea o iarazrta...",,,nu mi pot opri
sd-mi imaginez..." Nu face acest lucru insl firi si ne fi
averiizat in prealabil: Europa prin care cdl[toreqte
este una proprie, subiectivd, c6t se poate de reall, de
altfel, dar ordonati dupb o viziune personal[, iar lumea
pe care o descrie seam[nd foarte mult cu o ficfiune
a
Marek Radziwon, ,,2
Polski wyjeidilam i do niej wracam" (,,Plec
din Polonia qi tot la ea mi intorc"
-
interviu acordat revistei de
Andrzej Stasiuk), Gazeta Wyborcza, nr. 21912N5.
Lrma- deoarece:
,,Eu
nu sunt reporter, descriu pro-
B
lume!"s O lume plismuit6 de o imaginafie f[rd
fue- in care autorul incearci s[-Ei puni in ordine
rryrnenlele interioare gi pentru aceasta apeleaz[ la o
ii realitate, atAt mentali, c0t qi fizic[, asem[nitoare
ar cae polonezd qi totuqi distinct[, care il ajut[ s-o
i*.le2ge qi s-o descrie mai bine pe a sa. Lui Stasiuk ii
Iiile
sa
;ocheze,
sI braveze, si par[ mai interesant
,fu;il e. d6nd frdu liber propriilor obsesii, in c[utarea
&,om& pleaci prin Europa. Cdldtorind spre Babadag
lhE asdel mai mult dec6t o simpl5 descriere a unor
ki coocrete, care exist[ in reatritate qi pe care le
rlpsem personal, preschimb6ndu-se intr-o para-
ffi a rielii in contextul civiliza{iei contemporane,
fu'.1meditalie
,in
mers" pe tema degradirii ireme-
&*ilE a autenticului, inlocuit de imitafie, de surogat
* dc frr:zia ci viafa inseamn[ goana permanentE dupd
|lr@lseala
flri limit6.
,,Aici
e vorba doar de metafi-
tri
-
ne ldmureqte autorul; in carte, concretul este
& un punct de plecare. O astfel de carte poate fi
xi $and in fafa unui perete gol. Cdldtorind spre
"Ladag
este o poveste despre cealaltd parte a lumii.
tme o meditafie asupra disper[rii, este o fenomenolo-
gn e neantului. Pentru mine e o carte religioasd. (...)
Erc o carte budist[ sau franciscanl, clci spune lumii
&,r{. Adevirata cilItorie, pare si ne spun[ Stasiuk,
re
cea care se desfdEoarl in mintea noastr[, este
"e,CIria
f,ltrat[ prin prisma tr[irilor personale, eli-
kee de stereotipuri. Iar adev6rata viatl este cea
cE se desfdqoarl in decoruri autentice, chiar dacd
drFmante, nuin mijlocul recuzitei teatrale moderne.
fimai de aceea, Stasiuk evit[ cu obstinalie marile
.r.qr- aglomer[rile urbane, superficialul viefii, pre-
k&rd sa intre in contact cu oamenii simpli, in casele
Cdldtorind spre Babadag
:
ltr:e. *iik. .,Gtupi Jasio idzie w Swiat" (,,Prostul Jasio iese in
re-
-
:l,reniu cu Andrzej Stasiuk), Dziennik Polski, nr.l83l2$4.
,
J
]i|"i"
srje2d2am i do niej wracam"
I1
to
Andrzej Stasiuk
cerora pdtrunde, la masa cerora mindnc6, cu care
ciocneite un pahar qi cu care schimb[ o
[igar6.
Oa-
meni care c0qtig[ douizeci
Ei
cinci de euro pe luni,
care conduc rable hodorogite gi care, in generozitatea
lor, impart cu el qi pdinea, qi melancoliile.
Aqa cum am mai spus,lui Stasiukii place sd frapeze,
s[ fie pu,tin
,,incendiar",
oarecum la marginea branEei,
tot a$a cum Europa sa mult iubitd se afl[ la periferia
mondenului, a culturii
Ei
civilizafiei. DeEi pare sl
afirme cu totul altceva, din pur6 bravad6, Stasiuk
inventeaz[ nu pentru c[ nu-qi mai aduce aminte, ci
pentru cI aqa ii dicteazi propria viziune interioari,
nevoia permanentd de a contura o altl dimensiune
spiritualS a spafiului decdt cea impusd de banalul con-
cretului:
,,Daci
mi duc undeva, sunt mereu beat.
Dupd aceea imi amintesc prea pufine, uneori mai fac
fotografii. Tocmai de aceea, trei sferturi din ce scriu e
inventat. Inventez peisaje, oameni, sentimentel e lof'7 .
$i,
cu toate c5 nu putem s5 nu observdm pe alocuri in
narafiunea sa anumite tendinfe spre exagerare, ceea
ce ii conferd un efect spectacular, totuEi viafa adev6-
ratd qi oamenii autentici sunt lipsiliin proza lui Stasiuk
de m6qtile convenienfelor, lucru care ii face reali
Ei
palpabili, dincolo de inerentele exageriri. Scriitorul
pare s[ fie fascinat de tot ceea ce nu este a$a cum ar
trebui sI fie, de tot ce e trecdtor qi epuizabil. Nu pare
sd-l intereseze nimic mai mult decdt
,,timpul
prezent"
Ei ,,istoriile
care diinuie doar cdtd vreme sunt poves-
tite", este de plrere Dorota Kozicka.s Nu-l intere-
seaz[ locurile impecabile, peisajele care nu prezintil
fisuri in care sb se infiltreze propria lui imaginalie. toc-
mai de aceea
fine
sdprecizeze:
,,Nu-mi
aduc aminte de
7
,,Dwaj
pisarze, dwa Swiaty" (,,Doi scriitori, doud lumi"), Gazea
WyborcTa, nr.25312005.
8 Dorota Kozicka,
,,Podr62e
Dyzih Marzyciela, Andrzej Stasiuk-
Jadqc do Babadag, Wydawnictwo Czarne, Wolowiec, 2004", Dekada
Literacka, nr.612005, pp. 60-65.
C)dldtorind spre Babadag
itric din celitoria acee\aga ci md vdd nevoit
fu. totul". in felul acesta, pentru Stasiuk,
sale imaginare qi reale totodatb devin un
E@tic, un stil de viaf6 qi, de ce nu, o surs[ de
Pornind de la premisa cd
,in
aceasti
L dce se poate int6mpla", Stasiuk
jongleaz[
Hnare cu fictivul
Ei
realul in care se scaldl
rrryrile.
obiectele, faptele qi persoanele pe care
Acesta pare sd fie, de fapt, laitmo-
ii-;i el ilustreazdperfectjocul imaginafiei qi al
cinria ii este subordonat[ proza scriitorului.
ir
esne stimulat de o serie intreagl, de suvenire,
& autor tn peregrindrile sale prin colfurile
&hme ale Europei: bancnote, monede, arnerzt
ie. note de plat[, bilete de autobuz, uneori
d
hografii. Toate acestea servesc autorului qi
sale drept pretext pentru rememorarea unor
-ile,
stiri de spirit sau fragmente de peisaj,
de simboluri. Fdr[ harta lui Stasiuk, e foarte
r{ E pieni in meandrele narafiunii scriitorului,
@tele
nu se supun unei cronologii fireEti, cr
rary;nafiei, care igi are propria logic[.
&ta lui Stasiuk atrage qi prin titlul oarecum
li
misterios, cici cine a mai aluzit de Babadag?
hl din titlu plaseaz[ cdldtoriile scriitorului
Irezent
continuu, intr-o etern6 povestire care
dezvdluirea unor locuri insolite prin insdEi
numelui lor,
Ei
fixeazl accentul nu pe des-
trDal5 a c5letoriei, ci pe acfiunea de a cilltori.
-6ta.
care pare s[-qi ducd existenla intr-o
ontinuu, iEi gdseEte, de altfel, de multe ori
Eryea
5i
confirmarea in paginile clrfii.
Joe
statele igi au Babadagul lor"e, avea s[ le
t2
autorul tuturor celor curiosi s[ afle de ce a
t{m Smlarek,,,Wolno(6? Nie dla wszystkich" (,,Libertatea?
frr r tmti l',mea."), Slowo Polskie, nr. 305/2005-2006.
r3
Andrzej Stasiuk
()dldtorind
spre B abadag
ales un astfel de titlu qi, mai ales, de ce a acordat
atata atentie unui loc in care abia dacd s-a oprit din
drum pentru c6teva minute,
Ei
nu de bun[ voie, ci ca
urmare a unei stafiondri obligatorii a autobuzului cu
care cdl6torea spre o cu totul alt6 destinafie. Cici
Babadag este de fapt metafora Europei lui Stasiuk,
metafora colfului s[u de univers, este chintesenfa
periferiei, a degradlrii. Este totodatd un loc simbolic,
un spafiu atemporal care scapi conEtientului qi sub-
congtientului, dar cu propria sa dimensiune spiri-
tual[
-
dimensiunea neantului, a sf6rgitului de lume
qi a incremenirii in nemiEcare.
,,Nu Etiu
ce este Baba-
dagul, mai spune Stasiuk. Aveam nevoie de un titlu
care si exprime totul
Ei
nimic. Am fost la Babadag de
dou[ ori, de fiecare datd cAte cinci minute. Acolo fac
popas autobuzele care merg in Deltd"lo.
Ideea de a stribate qi cerceta RomAnia in cluta-
rea ineditului qi ca incercare de a-Ei satisface atraclia
faf[ de zonele limitrofe ale Europei,
,,[...]
pasiunea
asta a mea pentru degradare,
[...]
inclinafia
jalnicd
spre tot ceea ce nu arat[ a$a cum ar trebui", s-a ndscut
de la sine, firesc, in timpul cdldtoriilor prin Ungaria,
fard
care pentru scriitor este un fel de nod feroviar,
spafial, in care converg toate celetoriile sale'
Comuniunea intimd pe care a stabilit-o cu Rom6-
nia, ataqamentul pe careil simte fafd de locuri precum
Riqinari, Huqi, Iacobeni, Sfdntu Gheorghe, Sulina,
pentru a enumera doar cAteva exemple, sunt ndscute
qi consolidate de o serie de trdiri mentalo-senzoriale,
de un cumul de factori care include mirosul inlepltor
al excrementelor animalelor ce se intorc seara de la
pbEune, tristefea locurilor care par s[ tr[iasc[ in afara
timpului, dar m[cinate de o continub degradare a
materiei, dezolarea spafiilor pustii, unde nu int6lneqti
lipenie
de om, maidanele pline de gunoaie
Ei
ruine
sau cimitirele industriale postsocialiste, unde pasc
Dumnezeu gtie ce
-
cai, vaci sau capre
-
qi unde cdinii
igi fac s6laEul, fascinafia st6rniti de statutul privilegiat
de care se bucur[ vitele in viafa oamenilor
Ei
rela(ia
de interdependenlS dintre om gi animal in aceast[
parte de lume. Toate acestea qi inci multe altele, pe
care cititorul le descoperd citind proza lui Stasiuk,
contribuie la conturarea unui portret specific nu
numai Romdniei, ci tuturor locurilor stribitute de
scriitor in peregrindrile sale, c[ci:,,Microorganismele,
gravitalia
Ei
umezeala
-
acestea sunt elementele
existenfei specifice plrfii mele de continent. Ar trebui
trecute pe etichet[: ingredients, ar trebui s[ apard in
blazoane. Cine gdndeqte altfel va suferi o amar[ dezi-
luzie intr-o bun[ zi".
Babadagul, agadar, e un fel de HuEi, despre care
Stasiuk scrie c5:
,,Trebuie
sI te naqti la Huqi pentru a
simfi mirosul otrlvitor al tristefii care roade mintea
Ei
sufletul. Trebuie sI te naEti la Huqi, unde nici ciorile
nu se opresc din zbor, pentru a infelege sensul visului
despre mbrefia propriei
f6ri,
sensul unui asemenea
cogmar.
$i
atunci nu-fi r[m6ne decdt nebunia, rdt6-
cirea minlii, cdci numai aEa pofi submina pentru o
clipl ordinea lumii, clreia pufin ii pasi de Huqi, pufin
ii pasl de Valea Dacilor
Ei
chiar de satul Decebal, cu
disperarea gatrelor
fig[neqti
de la margine, da, pufin
ii pasd. HuEiul dispreluit, HuEiul pirdsit, Huqiul sufo-
cat qi cllcat in picioare, Huqiul ciugulit de g[ini qi pe
veci infepenit in abisul timpului ca un befiEor frdnt.
Sd vii pe lume la Huqi inseamn[ s[ trlieqti intr-o eter-
nitate materializatd. Acolo se incheie ciclul vie{ii.
Via{a la HuEi inseamni nemurire". Babadagul e
totodati un fel de Gdnc, de care Stasiuk pare sd se fi
ata$at in mod deosebit qi despre care scrie cu un soi
de tandrele amestecat[ cu ingrijorare:
,,De
fiecare
datd cdnd vin aici, totul pare mai mic. Intr-o bun[ zi
am s[ vin
Ei
n-am s[ mai gisesc nici urml de Gdnc.
I5
to
,,Opowie(6
o 26hych drogach"
L1
Andrzej Stasiuk
Ordgelul va disperea de pe harti,
Ei
numai eu voi mai
Eti
cum ardta, gi numai eu imi voi mai aduce aminte
de bdrbatul cu pil[rie ecosez
Ei
cu undilb, care
a$tepta autobuzul galben ce merge in partea cealalti
a dealurilor verzi din Zempllrr".
Babadagul e totodatd un fel de Abony, locul unde
a fost f[cut[ fotografia care l-a urm[rit obsesiv pe
scriitor gi care l-a impins pe drumuri, in clutarea
senzafiilor menite si umple vidul din afara cadrului
fotografic. Nici la Abony, unde s-a dus special in
miezul iernii atras de mirajul fotografiei-obsesie, nici
la Babadag, chintesenla geografiei auctoriale, meta-
fora continentului personal al scriitorului, Andrzej
Stasiuk nu a z[bovit mai mult de cdteva minute,
necesare pentru a traversa in maEind oraEul.
$i
tot un fel de Babadag, dar de dimensiuni mai
mari qi cu un potenlial ontologic mai generos, este
intreaga Albanie, despre care Stasiuk scrie c[ este ca
un uriaq muzeu: istoric, etnografic, un muzeu al con-
temporaneitSlii qi al violentelor transformdri sociale.
$i,
mai mult decdt un muzeu, Albania este
,,subconqtie-
ntul Europei, privirea scrutdtoare pe care o arunc[m
in ad6ncul timpului. Este frumoasd, blestematd,
fascinantd"l1, scrie Stasiuk.
,,Da,
toati lumea ar trebui
sd meargd acolo, iEi incheie autorul pledoaria pentru
Albania. Dar mai ales cei care pronun!5 numele
Europa. Acestl ar trebui sd fie un ritual de iniliere,
deoarece Albania este subconqtientul continentului.
Da, Albania este id-ul european, este angoasa care bdn-
tuie noaptea Parisul adormit, Londra qi Frankfurtul
pe Main. E un puf intunecat, in addncul ciruia ar
trebui sE priveascd cei c6rora li se pare cb mersul
lucrurilor a fost stabilit o dat[ pentru totdeauna."
Agadar, Babadag sau Abony, sau Gonc, sau Huqi,
sau Soroca, sau at6tea alte locuri care, pentru lumea
tl
Ibidem
civilizati, in caz c[ exist6, reprezintd doar simple
toponime pe o hart[ a Europei, sunt pentru Stasiuk
tot atatea prilejuri de a intra in contact cu viafa auten-
tic[ a lumii, cu prezentul continuu, cu un spafiu pe
cdt de mitic, pe atit de real totodati. Un spafiu con-
damnat uit[rii, pieirii, descompunerii, dominat de
haos
Ei
blazare, de care insd Stasiuk se simte pentru
totdeauna legat printr-o dragoste inexplicabil[.
Cdldtorind spre Babad4g este, ne spune Stasiuk, o
carte
,,despre
mine, nu despre Europa. (...) incerc sI
intreziresc ceva mai mdref prin geamul realitdlii.
incerc s5 creez ceva care s[ fie ca o ruglciune adre-
satl lumii vizibile, c[ci o altl lume nici nu exist["12'
Stasiuk submineaz[ mitul Mitteleuropei, mitul
centrului, mitul unitSlii in diversitate, propun6nd, in
schimb, o noud perspectivl asupra culturii, o noud
antropologie culturald. Se simte atras de locurile care
au probleme cu propria identitate, iubegte
!6rile ,,(.'.)
cu anumite tulburdri de personalitate' De aceea md
duc s6 le v[d, de aceea am scris despre ele doud c[r]i
qi voi mai scrie, cu siguranf[, inc[ una. Eu md simt
foarte bine in
f[rile
astea, deoarece ele imi pun
intreb[ri la care nu e uEor sd gdseqti rdspunsuri. Ele
m5 imping la meditalie.
$i
Polonia face parte dintre
aceste
![ri;
gi prin ea poate avea loc o cdl6torie men-
tald deja di.ipiul solicitantd"13. Ideea de a scrie aceas-
t[ carte, o original[ qi sensibild od6 inchinatd unei
Europe renegate, ignorate, date la o parte, i-a venit
scriitorului tot in timpul unei c[l6torii, c6nd i-a in-
c[put pe m6nd un pliant turistic, in care
,,[.'.]
Europa
se termina la est qi la sud de Praga
Ei
de Budapesta' Pe
C)dldtorind spre Babadag
12
Ibidem
13
Jan Zdzislaw Brudnicki, ,,Stasiuk
w Be Europie" (,,Stasiuk in Europa
de categorie B"), Trybuna, m. 287 12005.
-
T7
16
Andrzej Stasiuk
aceast[ harti turisticl se afla o pat[ alb[, un pdmdnt
care, dup[ p6rerea autorilor pliantului, nici nu exis-
ta". Stasiuk se hotirlEte si porneasci in c[utarea
acestui pdmAnt, ciruia doreqte sd-i redea
demnitatea,
restituindu-i identitatea pierduti, confirm6ndu-i exis-
tenfa prin contactul direct cu acea terra incognita.
Pata albd a hirfii ii stimuleazd imaginafia, care are
acum de ce sI se agale gi ce spafiu sE umple. Este un
prilej unic pentru scriitor de a schifa propria geografie
intim[ a continentului pe care tr[ieEte:
,,Uneori
imi
imaginez o harti alcdtuitd din locurile unde ag vrea s[
m[ intorc. Aceasti harti nu este serioasi. Pe ea nu
s-ar afla mare lucru: zilpadaumedd din GOnc, Zborov
cu biserica ei in ruine, Caraorman cu nisipul lui de-
qertic qi cu utilajele ruginite care ar fi trebuit sI recu-
pereze aurul din apele Dun[rii, canicula din Erind,
Biala Spiska
Ei
pr[vilia cufundatl in intuneric, zoile
qi mirosul de pisici din Piran, serile din Rdqinari cu
aromele impr[qtiate de fabrica de turtd dulce, vierii
de l6ng[ Oradea qi porcinele de la Mi{t6szalka, Dela-
tin cu gara sa in lumina cenuEie a diminefii, Dul4bka,
Rozpucie qi Jablonna Lacka, HuEi qi Sokol6w, qi
acum qi Lubenice. Inchid ochii qi trasez drumurile,
liniile de cale ferat6, distanfele qi peisajele dintre
spafiile goale, dintre o mediocritate
Ei
cealaltd,
Ei
incerc s[ schifez o geografie care s[ ridice toate aces-
tea in spinarea sa plat6, pentru ca totul si devind mai
rezistent, nepieritor". Pentru Stasiuk, scrierea acestei
cdrfi nu a insemnat numai o provocare la adresa
imaginafiei sale creatoare, nu numai ocazia de a-Ei
potoli setea de cunoa$tere
Ei
spiritul de aventurier, ci
totodat[ un experiment: incercarea de a vedea cum
func{ioneazl spiritul gi cugetul slu in alte condifii,
intr-o alt[ realitate. DupI ce citim pe nerlsuflate
Cdldtorind spre Babadag, constatdm cd experimentul
i-a reuEit pe deplin, iar spiritul siu a funcfionat strd-
lucit,
Etiind
s[ capteze gi si relin6 exact acele senzafii
Cdldtorind spre Babadag
care fac din povestirile volumului confirmarea talen-
tului s5u literar.
Nu cred cd exist5 un final mai potrivit pentru
aceast[ melancolicd, tandrd, sensibilS od6 inchinatd
de Andrzej Stasiuk propriei sale geografii intime qi
spafiilor dispreluite ale Europei, acelor locuri
,,[...]
pe unde nu calcl picior de om,
[...]
care nu spun
nimic niminui, dar din care se compune lumea aga
cum este ea", decdt testamentul s[u artistic:
,,imi
doresc s[ fiu ingropat in toate acele locuri pe unde
m-au purtat qi inci mi vor mai purta paEii. Capul
sd-mi odihneascd printre dealurile inverzite din
Zempl6n, inima undeva prin Transilvania, m6na
dreaptd in Cernogora, cea st6ng[ in Biala Spiska, pri-
virea sd-mi r[mAnd in Bucovina, mirosul in R[Einari,
gAndurile poate pe aici pe undeva... Asta imi imagi-
nez intr-o asemenea noapte, cdnd in intuneric vuieqte
p6r6ul
Ei
dezgheful spal6 petele albe de zdpadd."
CRrsuNa GopuN
I8
TEAMA
Da, nu existl decdt aceastd team6, aceste ciut[ri,
urme, poveqti menite s[ ascundl linia intangibili a
orizontului. E noapte din nou' qi totul se indeplr-
teazd, dispare, ingtrilit de cerul intunecat' Sunt sin-
gur,
Ei
trebuie s[-mi amintesc intimpl.6rr]e,
clci mI
IopieEeqte spaima in fafa infinitului.. Sufletul se
aizotva in spiliu asemenea unei pic[turi inghilite de
abisul m[rii, iar eu sunt prea laE sd mai pot crede in
el, prea bdtrin s[ m[ mii impac cu pierderea lui,
Ei
cred ce numai in ceea ce v[d mai pot glsi alinarea,
cred c[ numai in trupul lumii trupul meu iEi va afla
refugiu. imi doresc ie tu ingropat in toate acele
locuii pe unde m-au purtat
9i
inc[ m[.vor mai purta
paqii. Capul si-mi odihneascd-printre.dealurile
inver-
,it" ain 2empl6n, inima undeva prin Transilvania,
mAna dreapti in eernogora, cea stdng[ in Biala
Spiska, privirea si'mi rdminl in Bucovina, mirosul
in Xaginari,
gdndurile poate pe aici pe undeva"'
Asta imi ima[inez intr-o asemenea noapte, cdnd in
intuneric vuiEqte pdrAul
qi dezgheful spald petele
albe de zdpadd. imi amintesc acele vremuri de
demult, cdn-cl atAt de mulfi oameni porneau la drum
pronunf6nd numele unor
oraqe indeplrtate, care
irruu ca o vraj[: Paris, Londra, Berlin, New York,
Sydney... Pentiu mine, ele reprezentau niqte locuri
p" t uitu lumii, niqte puncte roqii sau negre' rdticite
20
Cdldtorind spre Babadag
in mijlocul unor vaste intinderi verzi sau albastre. Nu
reu$eam si le percep cu claritate sunetele. PoveEtile
lesute
in
jurul lor eraupuri ficliune. Umpleau timpul
gi omorau plictisul. In acele vremuri de' demult,
fiecare cil[torie mai indepdrtati semdna cu o
evadare. Mirosea a isterie qi disperare.
intr-o bunl zi din vara anului '83 sau '84, am mers
pe jos pdni la Slubice, gi de cealalti parte a rdului
am vlzut Frankfurtull. Era dup5-amiaza tdrziu. Dea-
supra apei plutea un aer umed, gri-albistrui.
Blocurile-turn comuniste qi coEurile fabricilor ardtau
sumbre
Ei
ireale. Soarele plumburiu strdlucea de
parc[ stitea s[ se stingd. Malul cel[lalt era total mort
gi imobil, ca
Ei
cum ar fi fost mistuit de un mare
incendiu. Numai mirosul rAului avea in el ceva ome-
nesc
-
putreziciune, descompunere, m6l cu miros de
pe$te
-,
eram insi convins ch aco^lo, pe cealaltl parte,
mirosul acesta dispare brusc. In orice caz, m-am
intors gi, incd in aceeaEi sear[, la intoarcere, am ieqit
ia qosea, indreptdndu-mb spre rds[rit. Adulmecasem
ca un cAine teritoriul strdin qi am pornit apoi pe dru-
mul meu.
Bineinteles, la vremea aceea nu aveam paqaport,
dar nici nu-mi trecuse vreodati prin cap sb md zbat
s5 ob{in unul. Asocierea cuvintelor
,,libertate"
qi
..paqaport" suna destul de qic, dar absolut neconvin-
g[tor. Concretul
,,paEaportului"
nu rima cu
,,liber-
tatea", care imi p6rea a fi negarea concretului. Nu
este exclus ca, undeva pe l6ngd Gorz6w, gdndurile
mele sd se fi ordonat intr-o frazd, de genul: libertatea
fie o ai, fie nu o ai, qi cu asta basta.
fara
mea imi
ajungea de obicei, cdci nu md interesau granilele ei.
Trdiam in interiorul ei, in mijlocul ei, iar mijlocul ei
se deplasa impreun5 cu mine. Nu ridicam spatiului
:
E vorba de oraqul Frankfurt Oder, aflat pe r6ul Oder, la granila ger-
rnano-polond, in fosta Germanie socialist5, qi mult mai mic decAt
dzul sdu Frankfurt pe Main. (n.red.)
21
Andrzej Stasiuk Cdldtorind spre Babadag
nesomnului. Peisajul de dupi geam cand se apropia,
c0nd se indep[rta, pentru ca, in cele din urm5, s[
infepeneasci, sI incremeneasc5, de parci timpul s-ar
fi dat in sf6rEit b6tut. Zorli mijeau pe undeva prin
Puck, pe marginea drumului,
Ei
deasupra golfuluil se
intindeau nori inguqti, de sub care se strecurau tliqul
luminos alzllei ce se nbqtea qi mirosul rece al mirii,
strdpuns de
fipitul
pesclruqilor. E foarte posibil sd fi
ajuns atunci chiar pe mal, e foarte posibil ca, dupb
c6teva ore de somn undeva pe la marginea drumului,
sI fi oprit l6ng5 mine o furgonetd qi tipul de la volan
sd-mi fi spus c[ traverseazd toatd
[ara,
spre sud,
Ei
asta mi s-a pdrut de sute de ori mai atrdgdtor dec6t
plictisul fluxului qi al refluxului, aEa cd am sirit in
spate qi, inf5Eurat intr-o pltur6, am mofdit sub husa
fdlf6ind[, iar in starea aceea de semiveghe peisajele
pe ldngb care treceam mi vizitau amestecate cu fan-
tasme, de parc[ aq fi urm[rit niEte lucruri v[zute de
un striin. Varqovia a trecut pe nesimlite ca un orag
necunoscut, iar eu nJ am simfit nici cea mai mici
strdngere de inim5. in dinli imi scrdEneau firele de
praf care se ridicau din scdndurile podelei. Am
strlb[tut
lara
aqa cum stribafi un continent necu-
noscut. Terra incognita dintre Radom
Ei
Sandomierz.
Cerul, copacii, casele, plmAntul
-
toate acestea ar fi
putut sI se giseasc[ in cu totul altl parte. M[ miqcam
intr-un spaliu care nu avea nici istorie, nici trecut,
nici vreo faptl demni de a fi rememorati. Eram pri
mul om undeva pe la poalele Munfilor de Piper
Ei
totul incepea odatd cu prezenfa mea acolo. Timpul
incepea sI curg6, iar lucrurile
Ei
peisajele incepeau s5
imbitrAneascl abia in clipa cdnd le atingeam cu
privirea. Dupi Tarnobrzeg i-am bdtut
;oferului
in
geamul cabinei. Md paralizase parci imensitatea
1
Golful Puck, la Marea Baltic[, pe
fdrmul
clruia se afli oraEul cu
acelagi nume. (n.red.)
nici un fel de pretenfii
Ei
nu aveam de la el nici un fel
de aqtept[ri. Porneam la drum inainte de r[s[ritul
soarelui, pentru a prinde trenul galben-albistrui de
Zyrard6w. O pornea din Gara de Est, traversa cen-
trul oragului, in spatele ferestrelor se inqirau panglici
de luminile aurii qi argintii. Se f[cea tot mai aglo-
merat. Bdrbafii purtau sacouri ponosite. Majoritatea
coborau la Ursus qi o porneau in directia strilucirii
glaciale a fabricii. Zeci, sute de siluete intunecate,
abia vizibile in clarobscur, care abia dupi ce plqeau
dincolo de poartd erau treptat inconjurate de o
lumini metalic5, de parci ar fi intrat intr-o bisericd
uriaq[. Rlmdneam aproape singur. Urmdtorii urcau
pe undeva pe la Milan6wek, la Grodzisko, ins[ prin-
tre ei iqi ficeau aparilia tot mai multe femei, c[ci la
Zyrard6w funcfiona industria textil[:
fesitorii,
ate-
liere de croitorie qi altele de genul Ista. Tutunul
negru, mirosul acru de plastic al servietelor cu send-
viEuri se amestecau cu aroma parfumurilor gi a s[pu-
nurilor ieftine. Noaptea se desprindea de p[mdnt,
9i
in fanta tot mai mare a zilei puteai vedea cocioabele
cantonierilor, care-qi prezentauin ponlie de drepfi ste-
gulefele portocalii, vaci cufundate pdnl la burt[ in
ceaf[
Ei
ultimele lumini uitate aprinse in casele oame-
nilor. Zyrard6w era roqu, din c[rImid[. Coboram
odatd cu restul. Eram un leneE, dar ceea ce flceam
reprezenta un soi de omagiu adus tuturor celor care
trebuia s[ se trezeascl inainte de rds5ritul soarelui,
cdci flrd ei lumea ar fi fost doar un
joc
de culori sau
o dramd meteorologic[. Beam o cafea tare la barul
girii qi luam trenul inapoi, pentru ca o zi sau dou[
mai tdrziu sd o pornesc spre miazdnoapte sau spre
rdsdrit, aparent f[rd nici un
fel.
Intr-o var[ am mers
;aptezeci Ei
dou[ de ore fird incetare. Vorbeam cu
camionagiii. Cuvintele lor r[sunau in cabine aseme-
nea unor enorme monologuri tirlg[nate, care
fAE-
neau de undeva din spafiu
-
efectul oboselii
Ei
al
2)
2Z
Andrzei Stasiuk
Cdldtorind spre Babadctg
unor fantasme intr-o bodeg[ de la
]ari,
asemenea
unor fantome incremenite, la vederea mea, la
jum6-
tatea gestului. AEa mi-au rdmas in memorie, dar la
fel de bine toate astea se puteau intdmpla pe l6ng[
Legnica, sau la patruzeci de kilometri la nord-est de
Siedlce cu un an mai devreme, sau mai tdrziu,intr-un
sat oarecare. Aprinseserim focul, iar din intuneric se
desprindeau sitenii, gi cred ci pentru prima oard in
viafi vedeau pe cineva str[in. Nu eram pentru ei cu
adevdrat reali, gi nici ei pentru noi. Stdteau, ne pri-
veau, in intuneric le striluceau pe chimire cataramele
masive cu cap de taur sau cu doul revolvere incru-
ciEate. In cele din urml s-au a$ezat l6ng[ noi, insd
conversalia avuiz de halucinafie qi nici chiar vinul pe
care il aduseser5 cu ei nu ne fdcu si revenim cu
picioarele pe pdmAnt. Cdnd se crdp6 de ziu5, se ridi-
cari qi plecar5. Nu este exclus ca o zi sau doud mai
tdrzht si fi stat vreo zece ore in Zolociv fdr6 sd md
ia nici o maEin6. lmi amintesc de gardul viu qi de
balustrada de piatrd a podului, cu toate cd de primul
nu sunt chiar sigur, s-ar fi putut sd fie in cu totul alt[
parte, la fel ca majoritatea lucrurilor care existi in
memorie, fiindc[ le-am refinut desprinse din peisaj,
alcltuind pentru totdeauna din ele propria mea hart[,
propria mea geografie fantasticd.
Iar intr-o altd zi am mers laPoznart intr-o remor-
ci neacoperitd.
$oferul
mi-a strigat:
,,Suie-te,
numai
s6 ai grijd la peqti!" Am stat printre saci uriaqi de
folie plini cu ap5. In interiorul lor inotau peEti nu mai
mari decdt unghia. Sute, mii de peEtiqori. Apa era
rece ca gheala, aqa ci am fost nevoit sd m[ inf[qor in
pitur6. La WrzeSnia, pegtii au cotit-o spre Gniezno
Ei
m-am trezit singur in zori pe drumul pustiu. Soarele
incd nu risirise, qi era frig. Se prea poate ca de la
Poznafi sd md fi dus
Ei
la Wroclaw. Probabil pentru
ca, o zi sau doul mai t6rziu, sI o pornesc spre litoral
sau spre munlii Beschizi. In ultimul caz, undeva pe
carierei de sulf,
Ei
am sim{it c[ trebuie sd cobor'
Excavatoare uriaqe stlteau pe fundul pr[pastiei'
Pufin imi pdsa cum ajunseseri acolo. Puteam sb-mi
imaginez cb at cdzut din cer pentru a-Ei infige dinlii
in p-5mdnt, pentru a-l str[punge,
pentru a-Ei face loc
pana in parfea cealalt[, la antipozi, de unde printr-un
pu1 uria; va curge o ap[ nesfdrqiti care va acoperi
iotul, iar in pirtea Cealaltd va r[mdne pustiul'
Putoarea iadului se ridica deasupra intregii regiuni,
iar eu nu-mi puteam desprinde privirea de la groapa
monstruoasd, a cdtei neinsuflefire te ducea cu g6n-
dul la morminte, la o groapi a cadavrelor, la recele
infern. Nimic nu miqca acolo
jos. Poate cd era
duminic[, dac[ intr-un astfel de loc se poate spune c[
exist[ calendar.
Aqa ci nu prea semlna cu Polonia, aceastb succe-
siune de imagini, nu semdna cu nici o
lare
anume,
era doar un pretext. E foarte posibil ca omul sl-qi
perceapi exiitenla abia atunci c6nd simte pe piele
uting"r"u unui spafiu nenumit, care ne leagi de tim-
puril" imemoriaie, de toli cei morli inaintea noastr6,
de preistorie, cind spiritul abia se de-sprindea de lume
;i
inci nu-gi d[dea seama cd e orfan. Imi scoteam
m0na pe geamul camionului qi printre degete mi se
strecuia imemorialul. Da, nu era deloc Polonia, era
singurdtatea
primar5. Ar fi putut fi la fel de bine
tiriUuttu sau Cape Cod. La dreapta, Baran6w,
,,perla
RenaEterii':, trecusem cu siguranll
pdnd
aiunci pe l6ngb el de zeci de ori, dar niciodat5 nu-mi
dlduse prin .t irte sd md opresc pentru o clipd qi s[-1
privesc iu atenlie. Fiecare loc era bun, deoarece pu-
ieam sdJ pdrisesc f6rd regrete. Nici mdcar nu era nevoie
si poarte vreun nume. O cheltuire permanentS, o pier-
deie permanent6, o risip[ nemaiint6lnit6-, un carnaval,
praful qi pulberea, irosirea qi nici urml de acumulare'
bi.nir"riu
-
litoralul, seara
-
pidurile de pe malul rdu-
lui San, indivizi aplecafi deasupra halbelor asemenea
25
2+
Andrzei Stasiuk
malul rAului Oslawa, in mijlocul pddurii, am zerit un
tarUut gol-puqce. St[tea in apa rAultri
Ei
se spdla' La
,"a"t.itn6a
s-a intors pur qi simplu cu spatele'
$i,
dac[ totuqi m-am dus pe litoral, atunci mi se pare c[
u.tu t-u i*dmplat la Jastrzgbia G6ra, era sear[, plaja
pustie, *"rg"u- desculf spre Karwia..qi,
pe fundalul
i"rotui roq"iatic, am zdtlt megalilii negri de
-
la
Ston"t
"t
g". Nu aveam unde dormi, qi ruinele acelea
.aru."ta
iarc[
din cer. Erau construite din scdnduri,
pi"."i qi pdnzd groasl. Pe vremea aceea se mai
intanipiau^asemeiea
lucruri. Cineva le ridicase acolo
;i;p;l
le abandonase,
cu siguranf[ cei d3 la televi-
iiuri". M-am tdrit printr-o gaur6 iniuntrul
uneia din-
tre stdncile verticale
qi am adormit'
HARTA SLOVACA
Cea mai bunl hartd pe care o am este una slovaci
Ia scard foarte mare. Este atdt de exact[, inc6t odatl
am reuEit str ies cu ajutorul ei din nigte lanuri ne-
sf6rqite de porumb care se intindeau undeva pe la
poalele munfilor Zempl6n. Pe prelata mare, cuprin-
z6nd intreaga
fard,
sunt marcate pAn[ qi potecile
forestiere. Este roasl
Ei
zdrenfuitd. Pe alocuri, prin
imaginea plat[ a p[mAntului gi a apelor pufine ca
numir aici rdzbate neantul. Cu toate acestea, o iau
intotdeauna cu mine, chiar dac[ este incomod[ gi
ocupd mult loc. Seam5n[ pufin a magie, cici, la urma
urmelor, drumul spre Ko5ice gi apoi sprd S6to-
raljafjhely il
Etiu
pur qi simplu pe de rost.
$i
totuqi o
iau mereu la mine, deoarece md intereseaz[ tocmai
gradul ei de degradare, de distrugere, S-a ros mai
intSi pe la indoituri. Crlpdturile qi rupturile au for-
mat o noui refea, cu mult mai expresivd decdt cea
cartograficl, obfinut[ cu ajutorul unor delicate
Liniu[e albastre. Oragele qi satele inceteazk treptat si
existe, se fac nevizute pe m[suri ce harta este des-
fEcut[ qi strAnsi la loc, pe hrlsuiH ce este indesat[ in
diferitele cotloane ale maqinii sau in rucsac. Dispar
pe rdnd Michalovce, Stropkov, neantul gdunos ame-
nint6 se cuprindi periferia Ujgorodului. In scurt timp
va dispirea Humenn6, se va qterge Vranov pe Topla
;i
va pieri
Ei
Cig6nd pe Tisa.
)1
Andrzei Stasiuk
()dldtorind
spre Babadag
rcprezenta niEte versiuni tot mai chinuite ale norma-
lit[{ii de zi cl zi care trece drept slrbbtoare qi ale
sSriciei deghizate in bogdfie, un haos de zile mari, o
jalnicd multiplicare, un plastic care se strici imediat,
dar care d[inuie aproape o veqnicie, asemenea
reziduurilor
Ei
mormanelor de gunoaie, pAni cAnd e
inghilit de flic5ri, clci alte forfe ale naturii sunt
neputincioase fali de el. Astfel de gdnduri imi tre-
ceau prin cap pe cAnd mergeam prin Leordina,
Viqeul de Jos, Vigeul de Sus in direclia pasului Pris-
lop. Pe drum nu erau aproape deloc maEini, insl
oameni erau cu sutele. Stlteau in picioare sau pe
jos
ori se plimbau, imbrdcafi sobru, de sirbltoare. Ie-
;eau
din casele lor de lemn acoperite cu
Eindril6,
se
uneau tot a$a cum pic[turile de ploaie se unesc
intr-un
Euvoi
qi, in cele din urm[, se revlrsau pe mar-
ginile drumului, pe asfalt, pe fundul viii, ca un val
care inghite totul in calea sa. Cdm[gi albe, rochii
Ei
sacouri negre, pilirii qi broboade. Prin geamurile
intredeschis e rdzbilteamirosul de naftalin[, de slrbi-
toare qi de parfum ieftin. La Viqeul de Sus era at6t de
aglomerat, incdt aproape ci am fost
finuli
locului in
timp ce multimea aluneca de ambele p5rfi. Stlteam
pe loc, dar cdldtoria iqi urma mersul ei. Mulfimea fes-
tiv[ ne inghifea tot mai addnc, qi era ca
Ei
cum am fi
incercat sI inaintdm impotriva curentului timpului.
Nimeni nu vindea nimic nim[nui
si
nici nu cumpdra.
i;;rt;; ;;r, noi n,, am v[zut. in dep[rtare se inelp
masivul cenuqiu Pietrosul. V6rful ii era acoperit de
zdpadd. Era a treia zi a Paqtelui ortodox, iar s[rbi-
toarea insemna iner{ia blajinn a materiei. Trupurile
oameqilors"J{^sau prad6 gr paffHffIi
{orit
si se intoarci la starea inifial5, cdnd spiritul nu
;
.,
. "" "'':i -i.'"-s.
devenise captiv incE,
""ffitlTfEa--Tu-se"were6lffi
,
nu
s- -''-..
-."-*--.4
*-*-
'
hcefed'bil$r ur2eascl inveliqul putred.
DupS Moisei ne-am oprit. Pe marginea pustie a
drumului qedeau patru
f[rani
bitrAni. Ar6tau undeva
Si fiu sincer, abia cu cAfiva ani in urmi am inceput
.a piiu"t. hirlile cu atdta atenfie' Mai devreme le
trafasem, s[ zicem, ca pe niqte ornamente
sau ca pe
,iqi; i.igini simbolic-e anacronice
care d[inuiesc
init-o
"po""a
a concretului
qi a contactului direct' fird
urlurriiu.l,
cu cele mai indepdrtate
meleaguri'
Totul
;il""prt
de la r[zboiul din Balcani' La noi totul
;;6-'., un rizboi sau se incheie cu un rSzboi, aqa ci
nu e nimic extravagant
in asta' Pur qi simplu am vrut
.e'Eii, i, ce
linteqtJartileria
qi ce privesc de sus pilolii
avi,oanelor.
i'e surogatele schematice
ale hdrlilor din
ziare totul ardta pl:oa elegant
gi prea steril: numele
f,o.uiitatifot
gi al6iuri, stilizat[, strilucirea explozjei'
i.ri"i;;a der6uri, nici un fel de reliefare a terenului'
"i"io
iopografie,
nici un fel de urme ale naturii sau ci-
uiriruli"i, a6sotui nimic, numai simplg] nupe
Ei
explo-
,iu- it"U.rlu sI gisesc Voievodina, fiindc[ se afla cel
*ui uptoupe. Rlzboiul ii incit[ intotdeauna
pe b[r-
iluiii t'in"ti. chiar
qi atunci cdnd ii sperie' Focuri roEii
A":u iunguf Dundrii
-
Belgrad. Batajnica' Novi Sad'
V"f.orut] Sombor
-,
la dou[zeci de kilometri de
granila ungar[
qi la vreo patru sute cincizec{ de casa
ii"u. Nr-ii o hart[ adev[rat[ ne poate face cu ade-
virat s[ ascult6m ecourile de departe' Nici televi-
,irn"u, nici ziarul nu sunt in stare sb redea ceva atat
de concret cum e deP[rtarea.
- -
Poate tocmai de aceea distrugerea
treptat[ a hdrfii
mele slovace m-a purtat cu atAta uqurinf[ cu gindul la
Jititug"t" i, geneial' FlbcSrile roEii de-a lungul Dyl[-
iiiir"Ep s[ niistuie hdrtia, focul iese din Voievodina'
iese din Banat
Ei
se rostogoleEte spre C6mpia Pa19-
nl"a,-"optinde
Transilvanla,
pentru ca, in cele din
u.mi, sA se tererte
peste marginile Carpafilor'
$i
toate acestea vor dispdrea, v-or fi mistuite ca fi-
lamentul unui bec,
Ei
in urm[ va r[mAne doar un vid
,otund,
pe care il vor umple alte forme-noi, dar care
pe mine nu mi intereseaz[ deloc, deoarece vor
29
28
Andrzel Stasiuk
departe in fala lor, ne ar5tau ceva pe versantul imp5-
durit din depdrtare. Am inleles c5 acolo se afla o
m[nistire. Printre copaci am recunoscut v6rful turlei.
Ei pur
;i
simplu qedeau
Ei
priveau in direclia respec-
tiv6, de parcl
Eezutul
putea sd substituie participarea
la liturghia de s[rbdtoare. Ne indemnau sd o pornim
intr-acolo. Insd noi ne cam grdbeam. I-am l6sat pe
jumltate intinEi pe iarbi, nemigcali, privind fix in
depirtare, cu urechea asculitd. E posibil sI fi a;teptat
pdn[ au auzit clopotele, pdn[ ceva s-a mi;cat in
spafiul incremenit al sdrbdtorii.
Toate acestea urmau sI dispard. ln timpul nopfii,
pe strada principal5 din Gura Humorului, niEte puqti
de cincisprezece ani au vrut si ne vdndi numere de
inmatriculare auto nemfeqti. incercau sd ne convingl
de faptul ci proveneau de la un bmw. Totul urma si
dispard gi s6 se preschimbe in restul lumii. Da, in
prima zi petrecuti in RomAnia m-a copleqit intreaga
tristele a continentului. Peste tot vedeam sfdrEitul,
Ei
nu-mi puteam imagina rena$terea. La o stalie de
benzind din C6mpulung, vdnzdtorul purta armi
intr-un toc la brAu. S-a ifit din semiobscuritate qi ne-a
explicat prin semne cI nu are nimic pentru noi. Un
kilometru mai departe am dat peste alt5 stafie, care
strdlucea ca un carnaval in mijlocul nopfii strdvechi.
Acolo aveau de toate, iar pompele intrau
Ei
in
gdturile sticlelor de plastic de coca-cola. Veneau
indivizi cu una sau dou[ sticle, apoi dispireau in
intuneric pentru a-qi c[uta vehiculele oprite in drum.
Ldsaserim deja Maramurequl in spate. La fel gi
trec[toarea acoperit[ de zdpadd scorojit5,
;i
pe b5r-
batul oacheq intr-un audi vechi cu numere nem{eqti.
Deschisese portbagajul qi scosese din el o motoret[
de copil, o copie in miniatur5 a vreunui suzuki sau
kawasaki, dupd care instalase in qa un copil de c0fiva
aniqori qi ficuse fotografie dup[ fotografie..Prin
lo
Cdldtorind spre Babadag
rrecdtoare bdtea un vdnt glacial qi, in afard de noi, nu
mai era nimeni. Nimic, numai iarna, un pustiu minu-
nat, soarele se pr[v5lea deasupra mla;tinilor dintre
Carei
Ei
Satu Mare, qi am auzit mitraliera instanta-
neelor;bdiatul avea o mind serioas[, obrajiimbujorafi.
Apoi tatdl a impachetat jucdria
Ei
au pornit-o mai
departe la drum, in
jos,
spre ves! cu sigurantl se intor-
ceau acas[.
$i
noi am plecat, fiindci sub bolta pustie
a cerului ne intepeneau mdinile de frig
Ei
ne infepau
obrajii. Am cobor6t pe serpentine in valea Bistrilei.
In depirtare plutea un aer tot mai intunecat.
Acum imi dau seama cdt de pufin imi amintesc,
Ei,
la drept vorbind, tot ceea ce s-a intAmplat poate s[ se
fi petrecut, de fapt, in cu totul alt[ parte. Celetoria din
tara
regelui Ubul in
fara
vampirului Dracula nu poate
cuprinde amintiri credibile, ca acelea trezite, de pildd,
de o excursie la Paris, la Stonehenge sau in Piala San
Marco. La final, Sighetu Marmafiei mi s-a pirut, mai
mult decdt orice alt loc, un vis. Am trecut prin el rapid,
firl sd ne oprim, gi nu sunt in stare s[ spun nimic
despre folma lui in afara faptului cd, ardta ca o ficliune
rafinati. In orice caz, s-a sf6rEit foarte repede, la ori-
zont se profilau din nou munfi inverzifi, iar eu am
simlit imediat regret
Ei
dor. Exact ca atunci cdnd te
trezeqti brusc din somn, c6nd te cuprinde dorinfa de a
te intoarce in universul oniric, care te priveaz6 de li-
bera voin[[, ddnd in schimb libertate absolut[ neaq-
teptatului. Asta se intdmpld in locuri pe care rareori le
atinge privirea unui strdin, ochiul unui cllitor de
departe. Privirile netezesc lucrurile qi peisajele. Dis-
trugerea qi decdderea vin tot de acolo. Lumea se uzea-
zd
Ei
se
Eterge
ca o harti veche de la prea multe priviri.
Intram in
finutul
Sinistra. Totul in
jur
aparfinuse
vdnitorilor montani, colonelului Puiu Borcan, apoi,
:
Polonia (n.red.)
)r
Andrzej Stasiuk
dupi ce acesta murise, Izoldei Mavrodin-Mahmudia,
tot cu rang de colonel, cunoscut[ sub numele de alint
Coca. Din pasul Baba Rotundd se intindea c6t vedeai
cu ochii Pop Ivan, in vale
Eerpuiau
pe
Eine
inguste
locomotive alirnentate cu lemn. Locuitorii din
Sinistra purtau pe piept cocarde. Orice nou-venit
care rdmdnea aici vreme mai indelungatb primea un
nume nou. Din c6nd in cdnd, Coca organiza la
poalele muntelui Pop Ivan ambuscade impotriva lui
Mustafa Mukkerman, care transporta in camionul
s[u carne de oaie de undeva de prin p6rfile Ucrainei
pdnd la Salonic sau chiar pdnd in insula Rodos, insd,
in afard de carnea de oaie, se mai intdmpla s[ care in
instalafia frigorificd oameni gros imbrdcafi. Tovarbqii
din Polonia o informau pe Coca despre intenfiile lui
Mukkerman
-
un blrbat de vreo trei sute de kilo-
grame, pe jum[tate turc, pe jumdtate neamf. Spirtul
denaturat, diluat, se folosea pe atunci in zona aceas-
ta pentru inmuierea ciupercilor uscate
Ei
era blut cu
suc fermentat din fructe de p[dure. Geamurile mate
ale puqcdriei din Sinistra erau fabricate in atelierul
sdu de Gabriel Dunka: introducea o foaie de geam
intr-o cutie cu nisip
Ei
cilca peste ea cu tdlpile goale
ore in qir. Avea treizeci qi
;apte
de ani qi era pitic.
Intr-o zi ploioas5, a luat-o in furgoneta sa pe Elvira
Spiridon, care era despuiat[, qi, pentru prima oari in
viafa lui, a simfit mirosul trupului de femeie, ins[
loialitatea a invins dorinfa carnald gi Dunka a
denunfat-o, c6ci numai intdmplarea fdcuse ca ea s[
nu urce in camionul lui Mukkerman.
Toate acestea trebuie sd se fi int6mplat dincolo de
Sighetu Marmaliei, gi cu siguran![ aEa a
Ei
fost. Doar
cd am aflat despre ele doi ani mai tdrziu, din Zona
Sinistra a lui Ad6m Bodor,
Ei
de atunci md urmdresc
neincetat. M5 urmdresc
Ei
imi umbresc spa{iul plat al
hirfii. Din nou, cele v6zute pdlesc in fata celor
auzite. Pdlesc, f[rd insi a dispdrea cu des[vdiqire. iEi
)2
Cdldtorind spre Babadag
pierd doar expresivitatea, iEi mai diminueaz[ din evi-
denfa insuportabili. Aceasta este specidlitatea
lirilor
auxiliare, a popoarelor de rang secund
Ei
a populaliei
dnute
in rezervalie. Aceasta este acea strdlucire,
acea dubl6, tripl6 ficfiune, oglinda strdmb6, lanterna
magic[, fata morgana, fantasticul qi fantasmagoria
sare se strecoard consolator intre ceea ce este
Ei
ceea
ce ar trebui sI fie. Aceasta este acea autoironie care
ne permite s[ ne
juc5m cu propria soart[, ludnd-o
peste picior, ingdndnd-o, preschimbdnd declinul
in legend[ eroicomicd, iar scorneala transformdnd-o
in ceva ce aduce aizbdvire.
Acolo unde ne opriser[m in cele din urmd pentru
a innopta nu era aph. Gazda ne-a luminat drumul cu
o lanternd
Ei
ne-a condus pe niqte coridoare reci.
Ne-a explicat c5 i se stricase pompa qi c[ sunt deja
trei siptdm6ni de cdnd agteapti mecanicul s[ so-
seasc[ de undeva de la Suceava sau de la Iaqi. Ne-a
mai explicat qi c[ bdrbatul care locuiegte in aceastd
casd e un strbin venit din colfuri indep[rtate qi care,
pentru a face faf6 singuretefii, bea vodci local[
ieftind qi de aceea nu se prea ingrijeEte de cas6, dar cd
mecanicul f6r[ indoialb va veni in scurtl vreme.
Era frig. Ne-am culcat imbr[cafi
Ei
am stins lu-
inina.
Prin fereastr[ p6trundea noaptea romAneasc5.
Incercam sd adorm, ins[, in loc sd fiu purtat pe aripile
timpului qi ale somnului, in gdndurile mele inaintam
mereu contra curentului acelei zile lungi, c6nd traver-
saserlm granila la Petea. In valea caniculari se ridi-
cau turnuri de pazd negre. in scurtd vreme intraserlm
in Satu Mare, cu zidurile decojite de bitr6nefe gi ca-
nicul[, cu umbra copacilor uriaEi de la marginea dru-
mului
Ei
cupolele bisericilorin lungi perspective verzi.
Lisaserlm Ungaria in spate, l5saserdm in urma noas-
tri gi tristefea qesului Erd6hr{t
Ei,
cu toate c[ de cea-
laltd parte a granitei relieful era la fel de plat, am
)l
Andrzej Stasiuk
simfit o vizibil[ schimbare, am simlit in aer un alt
miros, iar strdlucirea cerului cu fiecare kilometru de-
venea tot mai aspr[. Umbra indepirtati a Carpafilor
la orizont ingridea aceastd strdlucire, o inchidea,
Ei
noi inaintam printr-o atmosferd de o densi luminozi-
tate. Pe
Eosea
alunecau c[rufe trase de cai. Animalele
strdluceau de sudoare. MaEini vechi transportau pe
acoperiq saci piramidali umplufi cu l6nb de oaie. Oa-
menii aveau trupuri intunecate, strilucitoare. Bdtea
v0ntul. Poate de aceea casele lor ardtau atAt de sdr6-
cdcioase qi netrainice in imensitatea cdmpiei.
Stdteam intins in camera friguroasi
;i
imi amin-
team toate acestea, tot aga cum incerc acum s6-mi
amintesc acea camer[ rece
Ei
apoi dimineafa, c6nd
m-am trezit qi am ieEit in curte
Ei
am vizut cI in timpul
nopfii cdzuse bruma, iar acum resturile ei dispireau
sub petele de soare. Oamenii mergeau cu gllefile la
fdntdnd
Ei
md priveau, prefdcdndu-se c5 nu se uit[, ci
sunt ocupafi cu treburile lor, cI ii orbeqte strilucirea
zilei care se ndEtea. Acum imi aduc aminte de toate
astea qi vdd c[, de pildl, exact acolo ar fi putut sd se
infiripe o poveste. De exemplu:
,,ln
ziua aceea, cdnd
l-am v[zut pe tata pentru ultima.oar[, cici trei blr-
bafi l-au vAr6t intr-o magini
Ei
l-au dus cine qtie unde,
in ziua aceea am atins pieptul Andreei Nopritz". Sau:
,,in
ziua aceea, Gizeila Weisz o porni ia drum, qi
toat[ lumea prinse a o l[uda. Chiar qi marele tovariq
Onaga o privi ad6nc in ochi, griind: <Infeleg. Avefi,
tovarlqI, planuri mdrefe gi intentii nobile>>". Aqadar,
in ziua aceea, mai exact in dimineala aceea, s-ar fi
putut ivi b5rbatul care stricase pompa. Ar fi putut s[
se apropie pe ulila ingustd, printre gardurile de nuiele,
Ei
sd intrebe ce anume fac eu in fala casei in care locu-
ieEte el. Umflat, cu ochii injectafi, in haine mototolite,
ca o versiune bucovineanil a lui Geoffrey Firminl,
I
Eroul alcoolic al romanului Sub vulcan de Malcolm Lowry (n.red.)
)1
Cdldtorind spre Babadag
sprijinindu-se cu nonEalanfi de un par din gard, ar fi
purut afla ce, Doamne iart6-m5, imi purtase paEii
citre, sd zicem, P6rteqtii de Jos sau PArteqtii de Sus,
Ia casa in care locuia, pentru a-l vedea in starea in
ure era la
;ase
jum[tate diminea]a, cind din spatele
gardurilor trag cu ochiul polonezii germanizafi, nemfii
romAnizafi, ucrainenii polonizali, toat5 adundtura
asta limitrofi hibrid5, acest vis de aur al adeplilor
cultului multiculturalitetii... Ar fi putut, aqadar, incepe
un monolog cinic sau un dialog nervos, pornind de
ia scdrlditul cdld[rilor f6nt6nii, de la toate acele zgo-
mote matinale specifice meleagurilor uitate de lume
-
cotcod[citul glinilor, tliatul lemnelor, mersul tdrS-
ednat, palmele trase vacilor pe spate
-,
iar la qase
::reizeci gi cinci in fundul vlii ar fi sosit personalul de
Suceava, scdr!0ind din toate incheieturile' Ar fi fost
un foarte bun inceput, dezvoltarea poveEtii
9i
a des-
tinului, o incursiune inapoi in timp, in care faptele
capit[ strilucire pe misuri ce se indepdtteazd de
prezent. Dar proprietarul pompei stricate nu a ap[rut,
iar viafa lui a rlmas in sfera supoziliilor, adici a
deplinei libert[fi.
AEa cd m-am apropiat de un b[rbat real, care
stitea liniEtit in spatele gardului s[u qi fuma. Am
inceput si discut[m. Personalul de Suceava trecea
intr-adev[r prin fundul v5ii. Birbatul avea in
jur
de
gaizeci de ani, era solid
Ei
imbr[cat in haine din ter-
cot decolorat. Sem[na cu majoritatea bdrbafilor pe
care-i vlzusem in viafa mea. Fumul care ieEea din
flgara
lui era mai intdi albdstrui. apoi cenuqiu
Ei
apoi
disp[rea. Era vorb6rel. Il ascultam gi dddeam din
cap. Spunea cd acum e rdu, c[ atunci cdnd era Cea-
u$escu la putere era mai bine, c[ pe atunci era drep-
tate, deoarece era egalitate intre oameni, era de
lucru
Ei
era
Ei
ordine pe strdzi. Cunogteam aceasti
poveste, dar o ascultam din nou cu sufletul la gur6,
c[ci este ceva sublim in faptul c[, aflAndu-mi at6t de
35
Andrzej Stasiuk
departe de cas5, atAt de putine lucruri se schimb6.
Povestea despre vizitele nocturne ale Securitilii qi,
pe ner[suflate, despre fabricile acum inchise. L-am
intrebat dacd gtia ceva despre acele celebre depor-
t[ri, despre faptul c[
Eapte
mii de sate a trebuit se dis-
pari qi cd oamenii au fost nevoili s[ se strdmute in
blocuri de beton. Da, auzise, vizuse chiar avioanele
din care se f[ceau fotografiile ce ar fi trebuit s6-i
ajute s[ planifice intreaga opera{iune, dar pentru
dreptate, adicl pentru egalitate, nu exist[ un pre!
prea mare de pl[tit. Aqa c[ n-am mai spus nimic, cdci
ce-aq mai fi putut spune, de vreme ce ap[rusem
acolo,la acel gard, ca un semn evident al inegalitdlii,
ap[rusem
Ei
aveam s[ plec atunci cAnd aq fi dorit,
lisdndul pe acel b[trin in haine ponosite, cu
]igara
lui ieftind arz6ndu-i intre degete, pe drumul plin de
gropi dintre frumoasele case de lemn seculare, salva-
te printr-un capriciu al istoriei, cu toate cd locuitorii
lor nu
linuserd
la asta cu orice chip. Deja nu mai
spuneamnimic.@indde
'*
sun;Trll:EfiiSoarele se ridicase deasupra liniei verzi a
dealurilor, iar eu sim{eam cd libertatea de a veni
Ei
a
pleca dupi bunul meu plac nu insemna in aceste
locuri absolut nimic qi nu valora absolut nimic.
Ne-am luat rdmas-bun,
Ei
m-am dus dupd o gdleat6,
ca sI aduc ap[ de la fdntdn6.
E noapte, plou5, qi-mi aduc aminte pentru a nu
qtiu cflta oard de toate acestea. Ad6m Bodor
Ei
Sinistra se suprapun transparent peste adevlratele
MaramureE qi Bucovina; qi de unele,
Ei
de celelalte se
lipeEte materia.vie qi strilucitoare a g6ndurilor mele,
{
tr
t;
il
E
)6
t
,i
t
til
()dldtorind
spre B abadag
a dragostei mele gi a temerii mele. Pur qi simplu,
Sinistra imi furd somnul. Pe raft stau una l6ng5 cea-
Istoria
-
riei,
ryai
sunt gi o mulfime de alte isIoIiiTiIi mititele
p i is tori o are de to t f e lul, I aol alt d cu l;l,atia_Sl e
y qg,I_eN
Romfr.nii
lui Eliade, dar asta nu inseamnd nimic.
Citesc din ele inainte de culcare, qi in cele din urmd
adorm, dar incl niciodatl nu mi s-a int6mplat si-l
visez pe Iancu de Hunedoara,
Ei
nici pe
larul
Ferdi-
nand,
Ei
nici pe Vasile Nicola lJrsu, cunoscut sub
numele de Horea, qi nici pe Vlad
Tepe!,
nici pe
plrintele Hlinkal sau pe Taras
$evcenko.
In cel mai
b un ca?Jr-s-g
?_9.Jegpg9--9xt
rsm d e
-m
i qle
{i
o_a s 5,.
U
u -
-
q1it5,Si!b-tra. Visez niEte uniforme ale unor armate
irre'*iistentdllidzboaie de demult in care nimeni nu
piere cu adevdrat. Visez ruine albe ca varul
;i
grlniceri musticioqi de pazS,la niqte granife dincolo
de care totul se preschimbi gi, in acelaqi timp, totul
rdmdne neschimbat. Visez bancnote cu chipuri de
eroi pe o parte gi peisaje romantice
Ei
pustii pe cea-
laltd parte.
$i
mai visez qi monede.
$i
pachete de
fi-
giri, de care nu am fumat niciodatd. Visez stalii de
benzind din c6mpii
-
toate seamdnl cu cea de la pe-
riferia Slovenskd Novd Mesto
-
gi mai visez un red
bull cu inscripfia: ... ipecidlne vyvinuty pre obdobie
zvlYenej
psychickej alebo
fyzickej
ndmahy2. Mai
visez turnuri de pazd roase de cari din pustiet[fi
Ei
cicliEti care merg pe biciclete ruginite, pe fundalul
unui peisaj deluros, de la o localitate la alta, ale c[ror
nume pot fi rostite in cel pufin trei limbi, mai visez
qi atelaje
Ei
oameni, qi mAncare, qi peisaje hibrid,
Ei
toate celelalte.
IAndrzej
Hlinka (1864-1938), preot catolic gi politician, personali-
tate marcante a miEcirii pentru independen{a poporului sloven (n.red.)
2
Special formulat pentru perioadele de efort fizic sau psihic deosebit
(slovac[) (n.red.)
)/
Andrzej Stasiuk
Da, ploaia cade peste toate aceste locuri, cade
peste Maramureg, peste visele mele, peste Sinistra,
iade peste Spi5sk6 Podhradie in acea zi, viner|2l
iulie, i6nd ne-am oprit in parcarea noroioasd de pe
malul-rdului Margecianka. Construcfia
pe un singur
ffiul
intregii strbzi. Am mers
drept inainte pe un trotuar ingustt$p dat
pes!e-o*
f,. Frontispiciul ei er6-'incununat de
ours&.J*+Effi
patru cupole rotunde de tabld. Ferestrele boltite erau
intunecate
Ei
moarte. Ar[tau ca str[mutate dintr-o
fabricb din iecolul al XIX-lea. in spafiul dintre sina-
gogd gi case se zdreat dealurile
9i
turnurile indeplr-
tate ain Spi5sk6 Kapitula.
!e
dealul de l4ng6
9l:4!el
ruinele albe
gOndul la vreun capriciu meteorologic, o aglomerare
-olfuroasd
de cumuluqi, sau la un miraj adus dintr-un
tirAm care de mult a incetat sd mai existe. O maqinl
a trecut pe l6ngd noi, apoi o alta, dupd care totul a
revenit li tdcere. Fundul cenuEiu al unei Skode a dis-
pdrut in umbra verde a copacilor, dar, la drept
vorbind, pierea in abisul timpului. Maqina aluneca
intr-un tunel s[pat in nemiqcare.
$oseaua
trecea prin
ordEel ca prin miruntaiele unui munte, ca printr-un
interior, Ca printr-un teritoriu striin care permite
mdrinimos sh fie tranzitat. Din casa scundd de Ia
curbl ieqi o femeie oacheq[
Ei
corpolenti qi deqerti
un lighean cu apb qi s[pun pe asfalt, sp[ldnd orice
urmf ldsat6 de maqini. CAliva paqi mai incolo, prin
fereastra scund[ deschis5 am v6zut interiorul unei
camere mari. Cineva se apucase de lucru
Ei
apoi se
intrerupsese. Prin mijlocul inc[perii trecea un perete
de cirimid[ proaspdt construit. Undeva in fundul
camerei mergea televizorul. Strdluciri albistrui se
aprindeau
Ei
apoi se stingeau in semiintuneric.
Lhngd peretele nou ridicat se afla o masd de biliard.
C0tJva-bile se opriserl in mijlocul
jocului. Era mult
l8
C)dldtorind spre B abadag
prea intuneric
Ei
nu le-am putut distinge culorile. Sim-
leam
doar mirosul varului umed
Ei
al putreziciunii.
Undeva in spatele acelui perete, dincolo de intune-
ricul acela, dincolo de vorbiria de la televizot, se
auzeau voci de birbafi discutAnd pe un ton ridicat'
Apoi i-am zlrit qi pe ei in spafiul ingust dintre case.
Se certau aplecali deasupra unui clrucior intors cu
rolile in sus. Unul invArtea roata cu spi1e, iar cel[lalt
didea din cap qi gesticula, spunAnd cE e doar un fier
vechi
Ei
cd nu mai iese nimic bun din el qi ci ar trebui
sd ia totul de la caplt. Erau oacheqi, indesafi
;i
plini
de viaf6, de parc6 trupurile lor nu resimfeau deloc
toatl acea nemiqcare dimprejur, de parcfl tr[iau
intr-un alt spafiu, imponderabil.
$i
cu siguranfd aEa qi
era. Lo-crrjau in
yechiul cartiet-e-yrei9ss, la marginea
ordselului slovac de la poalele unui castel unguresc,
-aqa-ffi,
fiEnii[a
eiiEi4Fentru'a nu dKpErea' trebuise
si stabileasc[ niEte reguli proprii, o teorie personal5
a relativit5lii, o lege a gravitafiei, care s6-i
!in[
la
suprafafa p6m6ntului qi sd nu le permitd s6 se pr6bu-
;eascd
in h[ul cosmosului, in abisul uiterii.
Ne-am intors la maqin[ qi am plecat mai departe'
Femeia corpolent[ a ieqit din nou cu ligheanul plin
de ap[ cu s6pun. Margecianka curgea in vale pe
parte a dre ap te.
-iq-st4neq
se,
iqe14
qallyql
?I9y9s--
bup5 oraq,-pe iersant, pe terasele silpate in pant[,
le-am v[zut iasele. Deja nu mai pdreau strdine,
9i
nici
vechi, r[mase in urma cuiva, deveniserb propriile lor
case. Te duceau cu gindul la nigte desene de copii
-
atdt erau de simple, de mici
Ei
de fragile. Ardtau ca
niEte idei care abia incepeau sd se matetializeze'
Erau construite din buturugi de pin abia curdfate de
scoarf6, de fapt din prijine, nu mai late decdt bralul
unui b[rbat, iu acoperiEuri ascu{ite, smolite. Erau
atAt de modeste, incdt cel mult se putea sta in ele
aqteptdnd si treaci timpul dintre o intdmplare
Ei
alta.
Se invecinau unele cu altele, se cifirau pe versant
9i
)9
Andrzei Stasiuk
se ingrdmddeau ca tl pueblo de lemn. Din coqurile
nguste se prefira un fum r6Einos. Haosul curtilor,
reihiturile,- substanfa vie, involburatd, a lucrurilor
hparent
moarte
Ei
uzate acopereau p[m6ntul ca o
Vesetat& postindustriale. Ar fi putut fi la fel de bine
,iua in caie se ifrsEi[a]olo sau cea in care trebuia
sd o porneascd,din nou la drum. tn vale, de-a lulgqf
drumului umbros, se
jucau niEte copii. AduUii
stdteau qi discutau despre problemele lor, sau poate
despre str[inii aflafi din c6nd in cdnd in trecere pe
acolo. Aici totul pdrea c[ le aparfine. Nu aveam idee
cd spafiul poate fi luat in primire atdt de univoc qi ire-
vocabil, flrd s[ se facl in felul acesta vreo nedrep-
tate. Pulin mai departe stdtea singuri o fati intr-o
rochie roqie. Mi se pare cderafoarte frumoas5. Privea
,lrundeva
intr-o parte, pcolo unde nu se intdmpla nimic.
|.Am
vizut-o numai pentru o clip[, dup[ care flac[ra
$roqie
s-a stins in oglinda retrovizoare.
':
:i
i+
t$
fr
*lenxmee;SE'
respiram miioiul staulelor mai curdnd
d;a't pe"eTellaboratoarelor, sd murim de bolile, qi
nASINNNI
,
animalelor, Jtrezim alituri de e
nu de leacurile noastre, s[ ne invdrtim in
jurul vidu-
lui nostru, infundfindu-ne treptat in el.
Toat[ zifra a
baulv3ntuJ"dlnspre
$'d*Sub cerul al-
bastiu sticl,os, lumina uscat[ desena in
jurul lucrurilor
contururi intunecate. in astfel de zlle lumea este clard
nou ele insele pdni in momentul c6nd, o zi sau doud
mai t6rziu, cineva le gdseqte qi le goneEte inapoi acasi.
,,...
S[ ne mulfumim cu tovdrlEia animalelor, s[
outrezim al[turi de ele..." Am citit fraza astain iulie.
in august am plecat ln cdutarea satului natal al lui
4I
i distinctb ca un decupaj colorat. Nu pofi s5 priveqti
intr-un singur loc, riqti s[ orbeEti.
cu care nu suntem alcl
il
\1
ii
1
I
cu ideea cd un gdnd este o existen![ abstract6, a;a
c[ a trebuit sa plec la R6Einari. Prin G-o.rggrirp,l+-
i@
romdneasc[,
Prin
Cluj
9i
Sibiu
"*
,-jtr*r l" pui6u o"Effi'f*;Sm,rniei.
Aici, ime-
diat dup6 ultimele case ale satului, creqteau Carpa{ii'
Literalmente. Se mergea pe un teren plat, pentru.ca
brusc si trebuiasci s5 urci pe poteci abrupte, oprln-
du-te la fiecare cdliva paqi pentru a-ti trage rdsu-
flarea. La miazbnoapte,
-ufundati
in negur[ cenuqie,
, se intindea Transilvania. Luncile abrupte, fierbin{i,
'l
care inconiurau R[Einarii miroseau a bdlegar de vac['
I
Nu mai pl,ruu.. de mult6 vreme' qi p[mdntul degaja
I mirosuri acumulate in timP.
'
Cat"uu zile mai tdtzii, am asistat pe inserat la
Andrzei Stasiuk
Emil Cioran. Niciodati nu am putut se m[ impac
si diabolici. Boturile umede qi piroase md duceau cu
l^-,r,,r t^
^
,.itnla.ic indcnXrfatX si lasciv5.. Iar in
[rnid cirezii, cu pas mirunt, c[lcau caprele'
[e,
iifta rmit
cddea ve
lolelGtrui
",
ry.:*11! i3lg_l
pastelate, pe solzii
intoarcerea de la pdqung. Pe drupulcare
cobora de
*JaJ*4-4qr 4u
b razele rffi
*ffi6Teffia
gi capre' Deasupra cirezilor se ridicau
cSldura qi mirosui apdsbtor. Niqte vaci cenuqii, cu
(-soarne mari, mergeau chiar in fruntea citezii'
li Oamenii steteau in fafa porfilor deschise
;i
aqteptau'
li totut se desf[;ura in linigte, fhrd strigite, fir[indem-
[} nuri.
Animaleie se desprindeau de ciread6 qi intrau
% gospodlrii. Displreau in clarobscurul curtilor
,*6toit",
Ei
pqrtiledin lem,n
Sglptat E
i{Ic}ideau in
urma lor cdt se poate de firesc' 'tslvolu
urla;l
strlluceau ca metalul negru. Un singur pas de-al1or
era c0t unul
Ei
jumdtate al unei vaci. Erau monstruoqi
itinaintau cu vioiciune. Duhoarea ovin[ se ridica dea-
il.oora cireziirdsfirate.
Asfaltul str[lucea de urin['
Uu
Acestia erau Risnar:ii, lqlul de naEtere $i-locul
42
$t-a
n.
Cdldtorind spre B abadag
roEii ai olanelor, sco!6nd la suprafa![ mirosurile cele
mai vechi. La inceput nu am qtiut ce este, ce anume
pluteqte in aer, ce anume pdtrunde in ziduri, in tru-
purile oamenilor pe l6ngi care treceam qi in caroseri-
ile maEinilor vechi. Abia mai tdrzitt, dupd cdteva zile,
am descoperit cd este vorba desp19-mirosuitraamesl*,
cate ale dobitoacelor. Din curtile inchise duhnea a
bdlegar de
porc.-P[l46ntul- adt'qa- de
secnle, intre
[ietrele
caldardmului, urina de cal, d6re de miros de
grajd se intindeau in unna nenumdratelor atelaje, din-
spre plaiurile montane se rev[rsa aerul canicular al
pdqunilor, in rigole se scurgea bdlegarul fermentat din
cocine
Ei
grajduri,
irr
in rdu am obsery?t intr-o zi
-
mlruntaie imfrriq-tiatg peste tot. Clrentul adunase
Acum, de la Rlqinari la Sibiu se merfie
:Qtl-Esm-
pe sclrile dintre bar gi cizmar. La bar se vinde vodcd
pur5, cu gust de drojdie, arc treizeci gi qase de grade
Si
este ieftinS. Pdn[ s[ vin[ tramvaiul, unii trag c6te
un p6h[rel sau doud. La fel.%lig@ukcela, pe care
il tot vedeam de vreo cdteva zile cdnd pe ici, c6nd pe
colo. O dati aqtepta autobuzul spre P5ltiniE, alti dat[
rdtdcea prin zona glrii din Sibiu. Pe cap purta o
pdldrie neagr[ de pdsl5, in mdnl avea o coas6 cu
,,(...)
Cel mai bine ar fi fost dac[ nu aq ti pafr,iftf
acest sat. Nu voi uita niciodatd ziaa cdnd pdrinfii
I
m-au pus intr-o clrutd
Ei
m-au dus la liceul din oraE.
I
Acesta a fost sfSrqitul frumosului meu vis, prlbugirea
f f\
intregului meu univers."
^
:=/ t
4)
nd
-
un amestec de ierburi tocate. dejAnb
oieiilcelele. Si numai
pe
alocuri
de fum de molid, un iz de
prdier
ea satului. Te pofi ageza
Andrzej Stasiuk
lama strdnsi, iar pe umlr un rucsac vechi. Era
august, anotimpul seceri$ului, qi nu e exclus s6-qi fi
ciutat pur
$i
simplu de lucru, dar nu putea sau nu
voia sd-qi gdseasc5, aqa cd iEi petrecea cumva timpul
Ei
aEtepta sI treacd totul, sd se sfdrEeascd totul, pen-
tru a se putea intoarce de unde venise.
Dimineafa
$i
seara mergeam la cdrciuma de pe
strada Nicolae B5lcescu. Aveai de urcat cdteva
trepte. inluntru zburau muqte, qi la mese qedeau
numai bdrbafi. Beam cafea gi coniac. Urc6nd aceleaEi
trepte ajungeai lafrizer, unde trona un fotoliu antic.
Frizeria era deschisi pdnd seara tdrziu, pAni pe la
zece sau unsprezece, iar in fotoliu intotdeauna
Eedea
cineva. Mai beam gi bere, ursus sau silva. Din strad[
rdzbdtea mereu trop[itul copitelor de cai. Uneori, in
intuneric, din copite iegea scdntei. Toate cirulele
aveau la spate numere de inregistrare. Magazinele
erau deschise pdnl noaptea tdrziu. Cumpdram de
obicei salam, vin, p6ine, ardei
Ei
pepene verde. Se l[sa
intunericul, qi interioarele pr[vdliilor striluceau ca
niqte peEteri calde. Aveam buzunarele pline de banc-
note de o mie de lei cu Mihai Eminescu
Ei
de monede
de o sutd de lei cu Mihai Viteazul.
Acum, in acest moment, ar trebui sa ma simt
;la
tul
rl
$ll
ns Ia concluzia cd
Intr-o seare, coboram din munfi
se intindeau"6ETurrdffi
simteam prezenfa anim Strdluceau
uropean, occidenfal. latnlr
:delg!
nei vieli, in timpul c4rejeqfn-gUnp$g
dreptate.
i cI omul este pierdut, c[ nu
Cdldtorind spre Babadag
de o lumind aurie. in incAlceala de strddufe era foarte
pudne luminS. Jaluzelele, care in timpul zilei fereau
de soare, blocau acum luminozitatea firavi a inte-
rioarelor caselor.
iEceau lucruri inu
Astdzi, te drum de casa in care locu
,
trunchiurile de molid. Apoi, cAnd se
adunau c6te trei sau patru bucdfi, incircau bu;tenii
intr-o cirufb lung5. imale
-
incet,
monoton, efectud rr ca
chiar de trei sute de ani. Mirosul lor,
,
icnetele, prezenla lor umpleau o forml care
45
urmd qq P-
@
Dlgmu!-laJals-e'ra
t
lung sr anevolos. Incercau sa lncetrneasca mersull
cdrulei trdg6nd cu putere de
lepuq[.
Blocate de frAne,
I
rolile derapau, afundAndu-se in pimdntul moalq.J
Invelili in pufoaice zdren{uite
Ei
surtuce, oamenii
u
:Ir,qngga
coglrndtriluceau in cro-
mA
@.r-l
Emil isi petrecea la umbra aceluiaEi
6. Era tot luna august, seara, iar
sau Stiidterdorf. A doua ri uyggga p!trg din.ue
4-
i......,-'----*
mr a nu se maai intobrce niciodatd.
care n
jurul lor sq intiLqga prezenlul vqcli preg
-
La asfinlit au terminlfi-l-ucrul
gi au plecat. Hainele lor
scoteau aburi la fel ca spindrile animalelor.
Am ieEit pe verandd pentru a privi din nou spre
sud. Acolo se intindea deja intunericul de noiembrie,
Andrzej Stasiuk
de vaci bblfate, roEcovane sau cenuEii. Mai
jos
lnqq:
deia satul. Primele case erau abiafncropitgintr-o
ffia;proffirat
care te ducea mai degrab[ cu
Cdldtorind spre Babadag
,
in
jos pe frunzele viei intinse deasupra curfii. Mun{ii
I
spdlicifi dinspre miazdzi se intunecaserl ca o
fes[-
Li:""
mustind'de. up?: O turml d.."u!::.
ilb" :i:3
vea pe raft cdrlile
si le fi deschis vreodatd. De
dar eu priveam inapoi in timp, la ultimul august; pri-
fivirea
imi aluneca undeva peste Bardejov, S6rospatak,
Ihi
peste Nagyk6ll6, peste Munlii Bihorului qi peste
flbi6iu,
pentru a ajunge la R[qinari in acea zi,pela ora
ftrei dupd-amiaza. cdnd coboram din munfi, iar in
urma noastr[ se strdngeau nori plumburii. Coboram
neintrerupt, pdnd am ajuns la acel platou cumplit de
golaq, unde stdteau in picioare sau ziceau pe jos zeci
*altfel,
".rf
in ftun."r4
Ei
"rg
mpreund cu solia
f,mi-a
arlta-t@:,,Asta-i
Emil, la
fvArsta
de opt ani, iar--f,sflall e Relu, fratele lui mai
Irnic". Bdrbatul masiv de vreo cincizeci de ani era
E'Sndiir qi@ megqztrlg!-!4U. Se
pornea la oraE dup[ marf[. La miculdeiun beam clte
.l
."*i,ir a.'.rli..ii;. rvr@n
-cas6,
ffi-t6ie ?a spirtul qi mergea de minune cu
g0ndul la o tabird decdt la o agezare permanenti.
bea.upra qoselei qi a rdului se inilla un versant st6n-
cos abrupt, acoperit de un mestecSniE tAndr, care se
finea
doar printr-o minune de locul acela atdt de in
La cdteva zeci de metri deasupra capetelor
,
un bdrbat solitar reteza cu securea cop[ceit
ffi*eu, privind
firavi. Apoi ii lega cu lanfuri
9i
ii impingea la vale'
Legdturiie alunecau trosnind, insofite de pocnetele
pietrelor desprinse in drum. Ecoul era purtat p6n[ in
|,
idancut vdii. Jos aqteptau femei
Ei
copii, pentru a
I
trage totul peste r6u
Ei
a-l incirca intr-un cdrucior tras
fl,cu
mana. Nu se grdbeau deloc. Pe marginea drumului
lerau
intinse plturi, ardea un foc, alituri zbcea o
,-
p[pu$b, ignoratS cu desivdrEire. Casa lor se afla la
lXtai.ul
,.Ii d. metri mai incolo, insd iqi aranjaser[
Ei
I
aici un addpost temporar. Ldngd foc zdceatt aruncate
I
resturi de mAncare, sticle de plastic cu ceva de blut,
o can[ gi incl ceva, daruu i* vrut s5 privim prea
insistent. Leg[tura se impotmolise pe la
jum[tatea
cum ploaia ud6 sacii de ciment incircati in remorca
furgonetei aflate pe uli16. Caldardmul strlluceEte,
nlcl nu ar t nicdieri, gi este
\g1oar
un om bdtrdn, singur cu propriile gdnduri. Nu
mai are deja puterea s[ hoindreasci prin munfi
9i
nici
chef s[ discute cu pistorii. PriveEte qi ascult[ cu
aten[ie.-"fj
46
peretelui st6ncos
Ei
bdrbatul iqi croia drum incet in
jos,pentruaoelibera.
urma
SC
mat5. brAnzd de capr5 si
ts-
mai mult, iar
rn ratrnate.
sclipe$te qi foqneEte in ploaie. Apoi dinsp?e risdrit se
lasd asfinfitul,
Ei
in foigorul de l6ngd magazin incep sd
adune bdrba{ii. Dupd o ziintreagd, vor fi obosili
Ei
Andrzej Stasiuk C)dldtorind spre B abadag
murdari. Vor lua cdte o sticll de rachiu de drojdie.
Vdnz[toarea le va da un pahar cu perefii gro$qi, qi ei
se vor lupta cu sticla vreme de cincisprezece tninute.
Discufia lor tot mai aprinsd qi mai precipitat[ se va
auzi p6n[ la mine,
Ei
voi simfi mirosul trupurilor lor
,r
trec6nd prin frunzig. Primul va mirosi a smoal[, al
$t
doilea a fum. al treilea va emana un miros de
larc
de
I
capre in prag de toamn6, atunci cdnd ovinele incep sd
(gutd a urind, a mosc;i a alte odori specifice. Cei de
'al treilea se imbatl cel mai repede, qi tovardEii lui il
vor susfine, sprijinindu-l de perete, f6rd sd-qi intre-
rup[ discutia. Pachetul de
figdri
carpafi se va goli
intr-o or[, iar ei intre timp vor fi trecut la bere blon-
dI, biutl direct din sticlele verzi. Lumina cenugie
care iese prin ugile deschise ale magazinului se conto-
peEte cu risufl[rile fierbinfi, cu intunericul indbuqitor
al nopfii,
Ei
face ca siluetele lor sI devini uEoare, abia
vizibile, purificate de mizerie
Ei
oboseal[. Atunci va
hmbr[[i;a]i, in noaptea adAnc6, iar tocurile ei inalte
ror aluneca gi vor
![cdni
pe caldar6m.
1tr
Hai sI presupunem cd el a auzit toate acestea
Ei
a
I
srmtit mirosul parfumului care a ajuns p6ni la fe-
_
reastrd prin frunziqul viei. Noaptea a luat in slapdgite
L L"-.t-;-
-Eamera de lemn de la mdnsardh, iar el qi-ar fi putut
-i@iirl
probleme, deoirece
rinso:unla-la fel ca in_urmi-eu c_6tsya zeci de ani la
' Pe Stiada6-ra-
ffii
$ifle
str;AtFodEratu, pE-Siiioa Episcopiei,
pe strada Andrei
$aguna Ei
pe strada Ilarie Mitrea,
pretutindeni, dorm animalele. In intuneric, in duhoa-
ts-
-ea
grajdurilor stau culcate vacile, rumegdnd prin
somn. Caii stau in ieslele goale cu capetele atdrndnd.
Asa ar fi trqbqit sI fiq, qi chqs_?_=ql:$19r de fqpl_
totAeelna-!i-Se--
une$te deasupra Rdqinarilor cu cildura vitelor. Apoi
i5i ia zborul spre cerul intunecat de deasupra Carpa-
rilor
$i
plute$te-jq$pIq
ltr Lq4
!
Lrg 9
a
sufleiui-
F-
provocat rnsomnra
Trei luni mai tdrzirr,
tuerggaln
lqg$ll[!
prin satu.l
Fgrp"crs J{
ioSlele
Mu-n.Tilor sEra.ti.
'Vitele
se
-rntorceau de la pEEuneJi-hEfgEzr-u-pe toat6 llfimea
drumului. A trebuit si incetinesc gi, in cele din urm6,
sI opresc de tot motorul. Se r[sfirau in fala maginii
ca un val incandescent
Ei
leneg. Se llsa bruma, qi din
ndri le ieEeau aburi. Erau calde, umflate qi impasi-
bile. Priveau fix in fala lor, undeva in depirtare,
deoarece lucrurile, obiectele gi peisajul nu aveau
pentru ele nici o importanfl. Pur gi simplu priveau
dincolo de toate astea.
$i
in satul Rozpucie am simfit
imensitatea gi continuitatea neintrerupti ale lumii
pimprejur.
La aceeaqi or5, in aceeagi luminb a zilei
fare
se stinge, se intorceau acasl vitele: de la Kiev, sd
,Hcem,
pdni la Split qi din satul meu Rozpucie p6ni
49
bucit[ria de la parter
la
tocmaialuatohot[rdre
----mtrea-t6:
Va
ararippdrul
'ffiigeEaf,
El o va distra, iqi va da osteneala sa-i fie pe
plac
Ei-o
va vrdji din vorbe, f[cdnd in acelaEi timp
cumpirlturi
-
ciocolat6, vodc5, bere
-
sau inc5rcdnd
totul in saco$a de plastic, firl s6-qi intrerupd nici
mdcar pentru o clipd dansul de imperechere. Beau
o bere acolo pe loc, privind unul in ochii celuilalt.
Ea, din pahar, el, restul, direct din sticld. Apoi ies,
48
intra
Ei
perechea aceglu_glsmsad, cu mu!j&ig,?1d,
iqlr-un
sacou pepit, cu
ULfarmec
curtEffifrn pan-
f-1umea.-Omenessulse
unea aici cu animalicul pentru
,i
a aqte dir, cu
;l
a aqtepta impreuna sa treaca noAprezl-ye
I loate
cd niciodatl nu fuseser[ despirfite.
\A
^
^^
r- ::
- --:-----LL
' ,,Nu
se va intdmpla nici o minune", mi-am zis,
bdg6nd in viteza intdi. in oglinda retrovizoare ve-
deam spin[rile care se leginau. Deja nu mai erau
muqte, qi cozile le atdrnau inert. Toate acestea vor
trebui sd dispard pentru a mai rezista mdcar in
fdrdme. Pqpea"rc!9--mai-rele
$i
rnal
i
glc cu
anima fsi fie man-
ni:te impunsituri de ac. Fundul celos al vdii acope-
rea formele caselor
Ei
ale ogr[zilor, de parc[ acestea
nici n-ar fi existat vreodatd acolo. In schimb, Carpalii
pireau s[ fie in flicdri. Rana orizontald a apusului se
intindea de-a lungul zlrii. intregul sud irdta ca o
atunci nu v[zusem un pdm6nt atdt de golag. Dealuri
Line se profilau la orizont. Uneori trenul urca pufin,
Si
atunci se putea vedea c5, in spatele acestui orizont,
'e
afli incS unul exact la fel, qi incl unul, qi apoi inci
unul. Spaliul lipsit de copaci
Ei
oameni avea culoarea
gri-g6lbuie, uscat6, a ceva ce aEteapti s[ fie mistuit
de foc, a ceva ce aqteapt[ un chibrit aprins. Nu era ni-
mic acolo. Uneori striluceau cAteva construclii inde-
pdrtate, o clsuf[ sdricdcioasi cu o cocin6 lipitd de ea,
un
$opron
pentru fdn, d]'pd care din nou abisul aeru-
lui gi pdmdntul vdlurit. Incepurd sd apard mici turme
de oi. Le insofea-ds-fiecarrdati
ciqeva, un
9![*-c-are
n!. p6rea
lqai fn4re
de ar.*S*ub cerul
dogorind, pe p6m6ntul ars de arEi16, aritau ca rdtbcifi
intr-o lume orbitoare. Veneau de niciunde, indrep-
t6ndu-se spre niciunde. Prin iarba fragild tr[iau
asemenea muqtelor, pisirilor qi
EopArlelor.
P6mAntul
nu emana decdt cildurd
Ei
praf.
Acum e un decembrie umed, f6rd zipad6,
Ei
hdrfile meteorologice spun cd vremea asta se intinde
pdn[ acolo. gerul
Sa
o
prelat[.plina;Ehi q.U gPd
atdrnl deasuirra Ardealului. ti
dealurile, in loc de
'p-t'.t.rrffiarbd
putrezitd. iar eu
mi-aE dori sI fiu acolo, repet6nd drumul acela de
vari, de data aceasta coborAnd
uqdeva
la
Boi-Cdtun,
cu vreo zece cuvint" i"*ar"ffi
-
Andrzej Stasiuk
lqSlopis;chiar gi
-
sI zicem
-
I
tdmpla acelaqi lucru. Peisajele gi arhitectufr,?asele,
formele coarnelor qi culoarea blinii nu difereau prea
mult; ldsdnd la o parte toate astea, tabloul rdmdnea
metropolele insomniace aruncate pe ici qi
colo, nici plienjeniqul de drumuri sau de linii de cale
ferat[ nu reu;eau sd ascundd tabloul vechi de cind
C)dldtorind spre Babadag
r vrea fie-TmprAin5 cu
Eeptelul
lor, fiindci nu prea mai au altceva. Abisul
albastru al ochilor de bovin[ este ca o oglindd in care
ne vedem pe noi inEine ca pe o bucatl de carne vie,
inzestratd totuqi cu un anumit soi de grafie.
Am ajuns la qosea
Ei
am luat-o la stdnga. Voiam sI
ajung pe serpentine pe masivul principal al Munfilor
Sbrafi inainte ca soarele s[ apunq. ErSrustiu
Ei
frig.
Nu mai trecea nici o magine. InT+f,*a*Fpgrrfrl6 Se
-
amestecau cu fumul din coEurilEESelor. Aici seara
ajunsese la apogeu, dar, dupd cinci minute de mers,
cerul se rupse brusc
Ei
din el prinse a izvotf o lumind
roqiaticd. Am lSsat maEina in parcarea plind de
51
50
-t
Fntact :
P,@iruri
d-q
qasg-lqe-rgq all-
cirezi
ghiftuitelf,e-insoteau femei cu basmale pe. c-ap
ffii"iati ilu cooii Nffiiniilei6lnduitrialb
buc-at[ de carne proaspit tdiatd, ca un mdcel luminos.
Imi amintea de cdldtoria de la Clui la Siehisoara-
rtiment se afla un
gunoaie qi m-am apropiat de marginea povdrni;ului.
Drumul sore Sanok era de culoarea-cenusii. In Zalui
Andrzej Stasiuk
ungure$ti. Nici mlcar nu-mi aduc aminte de acea
gard
-
atat de mici
Ei
lipsiti de speranfi'era. N;ar fi
de mirare sd fi constat doar dintr-un panou informa-
tiv de tabld, fixat l6ng[ peron, qi atdti tot. Dar mi-ar
fi pldcut si fiu acolo in ziua acee a de 14 decembrie
fa-1e u1 plan anume, deoarece cu mult timp in urm[
viitorul incetase si md mai preocupe, me atrdgeau
tot mai mult locurile care te poartd cu gAndul liori-
gine.gi,_in orice caz,locurile unde tristefea are forfa
destinului. Intr-un cuvdnt, pufin imi pasl incotro ne
indreptlm, md intereseazdin schimb numai de unde
am apSrut. Aqadar, vreo zece cuvinte romdneqti, alte
cinci ungureqti, gara Boj-Cdtun qi
-
s[ zicem- un mi-
fi_ putut intdmpla intr-un asemenea peisaj, iar
triste{ea lui se naEte din faptul cd acel eveniment nu
va putea nicicdnd repeta.
trecutul el nu am gisit nimic real. (...) Ura m-qqtan-
*q1iug!w*tgy.ga,
ca sd zic aqa, nrcffiiffi*''
-
Cdldtorind
spre Babadag
fi dorit
acile s-au rdticit undeva in pddure. Mugesc diri
cAnd in c6nd in amurgul de decembrie.
\lare. Serbia Mare,
polonia
de la o
sn rj].11.:-
111*g!9+4Pa!4rQ4I9-a, ASpJra
l
er
clupd ceva
ce. nu prea a existat, dup6 ceva ce nici nu putea
Irnuturi. Triste
*Codreanu
a fost ffi
exista,
Ei
regretul inutil pentru ceea ce este. Vara tre_
r-utd, in Star6 L'ubovia, la poalele
castelului, am tras
*.
yl":!"u la niqte excursioniqti polonezi gdldgioqi.
Ghidul Ior era un pierde-var5
la vreo patiuzeii
de
3..in
pantaloni pestrili si hanorac. BItea cu pumnul
!n
porfile castelului, care,laacea ord, era dejiinchis.
-h :."t"
din urm5, a tras un picior in poartd
Ei
a
L
iqtiinfat grupul:
,,$i
Ista ar fi trebuit sd fie al ro.trffi
'au-al.ungurilor.
Abia atunci ar fi existat ordine!..
J
.
Mda. In partea
asta de lume, pretutindeni gi intot_*
deauna totul ar fi trebuit sI fie altfel. Descoperirea
h5r{ilor a ajuns aici fie prea devreme, fie prea t6rziu.
Beau o cafea tare qi md gdndesc
mereu la inima
:tq
-a*i*u. %
-se
feu.qi*@,
aYea ii spun[ el
patruzeci
de ani mai t6rziu. Ah,
as_e",S!E-s.,pJiilg
-n"_
fatloasg
f4ajimai pustiesc lumea.i m paijot sau ih
lun
cutremur gi. c6nd totul a fost mistuif .aL dirtrus,
fcind
de jur
imprejur nu mai exist[ nimic altceva
ldecat pustiul. golul gi hdul de dinaintea creafiei, abia
5)
nea
I Care
intorc0ndu_66
ln tlmp
Si rememorAnd aventrrra sa crr G;;Ae-A^ FlI;
I --=:-1::i:::z-=
-^.'"^::-
ifa{a
casei unde s-a ndscut se aTlh bustullui. Casa e
fule
un roz pal. Pe peretele fiirrGTaIEetirii, ce dd
inspre stradS, se afl6
doui_&fe;tre.*cl*--obloane.
Andrzej Sta.siuk
animal in cdutarea umbrei sau a apei.
gy44q{, totuqi, s-a intors la RdEiUArLin
Fafada este ornamentaiEffid
idR
Fafada este ornamentatd dg. c-o*qg1Eq albe' qi pilaqtri.
Bustul este fixat pe un postament nu-IOarrc inalt.
Chipul lui Cioran e$t9,-{g$ggg.od_realist$i totuqi cu
stdngicie. Poate c[ este opera unui artist popular,
care a incercat sd imite arta de salon. Opera este
,,mic[,
modestl qi fdr[ accesorii", nu prea seamini
cu originalul, dar se potrivegte cu micul conac rural.
.Pe
lAngd el trec zilnic cirezile de vaci gi oi. LasI in
lurma
16r miros apisdtor qi clldur6. Nici lumea inde-
lp6rtat6,
nici Parisul nu qi-au ldsat deloc amprenta
lpe
acest chip. Erlgpursisig_plu triqt qi olrc-sit.
tsdrbafi pe chipul cirora se citeEte acelaEi lucru iau
logju .ral*u
49
l4rgd frizerie
Si
in magazinul de sub
vitaAe-tie. TotTa:raffde
-paftf
cineii i-ir fiInde-
"flinff
aiEffiisul sau ultima dorinld.
ffiercasirli:
cu dragostea lor dezinteresatd.
BAT'KO ALNOSTRU
Ei, gi uige asa gratd aseasllcelitqde_cEqtralguro:_
lgP-Jn
tieca
ie-
rmpredicS, se intoarce, praful s-a ales din geografia
purd, n-a mai_r5,mas nimic din privireaElifrraTE-G
sub imperi ul ieflecf iei NiniiC nu esTe
aa
Eum*p?re la
prima vederti. pi6-tutindeni se infig aEchiile semnifi-
cafiilor, de care gAndul se agald precum n5dragii de
sArma ghimpat5. In mod normal n-aq putea scrie cd,
am trecut granita la Siretpe
timp de noapte, pe jos, qi
grinicerii rom6ni, care
fineau
in
Eah
intregul flux
vamal qi cinci autobuze cuzece tone de marfi de con-
uaband5, pe noi ne-au l6sat pur
Ei
simplu s[ trecem,
rizind grosolan qi binevoitor. De partea cealalti nu
era dec6t noaptea. Aqteptam ca dinspre pcraina
sd ne
ajungl ceva din urmd
Ei
sd ne ia qi pe noi, dar nu^
venea absolut nimic. Nici o ladd veche. nici o dacie. 1
E ciudat sa te afli
l I
noptii, cAnd tot ce pofi sd vezi este doar intunericul.
I
Undeva intr-o parte strdlucea ceva. in spatele geamut'
trui se miEcau umbre, aEa cI ne-am indreptafintr-a-
mlo, fiindcd la asemenea ore omul trage la orice
lumini intocmai ca un fluture de noapte. fln cArciuma
de la granili
Eedeau
la o misuld doi indivizi. Jucau un
jocbizar
care sem[na oarecum cu dominoul,Apq]rfU[
55
Andrzej Stasiuk
I
vorbim in polond
Ei
a incercat gi el, dar n-am infeles
I
decAt babkat
Si
Wroclaw. Am intrebat despre vreun
h\rtobuz sau orice altceva, dar qi-a desfdcut larg
bralele
Ei
a spus ceu_a de
eenul:
Bfg*in
Suceava". Ti-lilmha-Iieea vine]ie
Ei
umeA6-am 66nf
"
pentru prima oarl
palincd
de Bihor. Era mai proastd
,
-fi".at,
b.u,"
@el
2e
ffi*o*ri
cu m
voTamTdlmarEu$TftEevfdecdt cafea, de vreme ce
?..*--*-
individul avea o bunicd din Wroclaw. Apoi am ieEit
din nou la qosea, dar nimic nu se schimbase. Dea-
supra granilei strilucea o lumin[ fluorescentS, iar in
sud intunericul se uscase asemenea tuEului negru" Cu
o or5 inainte de ivirea zorilor, la cdrcium[ au inceput
si tragi magini. Stdteau
Ei
aqteptau autobuzele incar-
cerate intre bariere, a$teptau marfra. S-a apropiat o
dacie care-Ei t6ra fundul pe asfalt. In interiorul ei se
aflau patru tipi.
$oferul
a ieqit din maqini
Ei
a zis:
@'.
Ne-a inEf[cat rucsacurile, le-
a aruncat pe acoperiEul maqinii si a incercat si le lege
cu ceva. L-am intrebat, drace, cum iEi imagina cd e
posibil,
;i
i-am fScut semn spre indivizii inghesuifi
in interior. A z6mbit qi a inceput sd se batd peste
genunchi, cum c6 vom sta unul in brafele celuilalt
qi o sI incdpem noi cumva. Era foarte bine dispus
Ei
"
cam duhnea. M. a inceput s5 strige cI nici pomeneald
de aEa ceva, cd el n-are de gdnd sI se ristoarne un-
deva pe drum flrd s5 vadd m[car un crdmpei din
verdea Bucovin5. Aqa ci am desficut sforile;i ne-am
ras bagajele de pe acoperi;.
$oferul
s-a intristat
Ei
ne-a spus:
,,Cinci
dolari".
,,Eu
nu merg", a zis M.
Si
am rdmas singuri in vAntul rece care bdtea dinsore
+
CAnd cerul s-a fdcut de culoarea cernelii, s-a apro-
piat un passat combi roEu,
Ei
tipul ne-a spus cd vrea
,,cincisprezece
dolari", iar noi nu ne-am str6mbat,
1
Bunicd (pol.) (n.red.)
)o
Cdldtorind spre Babadag
fiindcd maqina era goal6, mare qi incilziti. Ce
inseamn[
,,cincisprezece
dolari" pentru cincizeci de
kilometri, intr-o dimineaf[ dupd o noapte de ne-
iomn? Am demarat de parcd ne gonea cin-eva. in fafa
noastrd se intindea ceata. Tipul vorbea intruna.
incercat qi in
y_Y+_rSgyia. Spunea
ne duce pe noi qi se intoarce, fiindch 5ia or si dea
pind la urm[ drumul la autobuzele cu marfd,
Ei
ime-
diat dup[ bariere are si inceapi un come{ fere
pereche! Niciodatb nu se int6mplase sd nu le lase si
treaci, iar el iqi incarcd passatul p6nd sus cu rofi
de biciclet5, anvelope, cutii cu detergent, grdmezi de
ciocolat[, c[ciuli cu urechi in mijlocul verii, fiindci
acum sunt cele mai ieftine, qi tot restul bogdfiilor
meleasurilor ucrainene.
#
--------._H
@cti;i
se intoarce. qi apoi din nou
pleacd la Suceava, la t6rgul acela mare din apropie-
rea fabricii care pute a acid sulfuric, la piata aceea
acoperitd pdni la orizont de prelatele tarabelor.
Vorbea neincetat, iar in luminile farurilor vedeam
ochii strilucitori ai cailor care trigeau cdrufe invi-
zibile cu ciru{aEi adormili. Vorbea, qi mie mi se
[ipeau ochii de somn. T. m-a scuturat de bra!
Ei
mia
spus:
,,Uit6-te
la volan". Din nou am trecut pe lAng[
un atelaj misterios,
Ei
individul a f[cut o
jumltate
bund de rotafie de volan p6nd ce vehiculul a reac-
tionat.
Indicatorul de vitezi era stricat, dar eram
sigur cd pedala acceleraliei era lipiti de podea.
fTIi-am
cobordt aqadar pleoapele qi ascultam legen-
I da european5: Berlin, Frankfurt, Kiev, Budapesta,
iviena...
t:c.-^^
ruggryn
ardta ca o umbrl ultramarini. Am zburat
pe viaduit. Gara p1]ncipall erqjnry.aEa cd oe vraduct. Gara DrlnclDala era in renovare. asa ca
r --- - -
F-
r
:
r
;
-
ne-am dus la gara suceaYa l\oro, nlnoca volam sa
mergeffi-Iarilffi sud, de-a lun-
gul Siretului, qi abia undeva pe la Adjud sd o cotim
57
I
I
l
-{mesteca rom6na. rusa si
Andrzej Stasiuk
spre vest, sd pdrisim Moldova qi s[ ajungem in
Transilvania. AEa aveam de gdnd s[ facem. Sau cel pufin
eu. SI merg
$i
se merg, si dormin trenurile care trebuia
sh vini la poruncd gi s[ ne ducd acolo unde doream.
Gara Suceava Nord era mare ca un versant mun-
tos qi intunecati. Se intra ca intr-o peqter6. Lumina
galbend abia impr[Etia intunericul. Mergeam prin
mulfime. O mulfime de oameni la patru dimineafa
este un lucru ciudat. Plrea mai degrabl o adun[tur6
de lunatici. Cei care stlteau in picioare sau care se
miqcau aveau ochii deschiqi, dar acest lucru nu spul-
bera deloc senzafia cd ar dormi. Erau vii, dar parci
vrdjili. Asta era efectul pe care il avea lumina aceea
suferind de insomnie ce se prefira nu se qtie de unde.
Poate din bolta invizibilS, poate din pereli sau poate
din trupurile oamenilor. In orice caz, era prea putind
pentru a crede in realitatea tuturor acestor scene
parcd lipsite de via!6,lente, discontinue, din interiorul
gdrli. Cineva aici nu exista: ori ei, ori noi.
In orice caz,nici un tren nu pleca la ora aceea spre
sud, iar noi nu mai aveam putere si agteptim. Am
ieEit din gari. Taxiurile stdteau ingirate.
$oferii
discu-
tau gi fumau. Erau majoritatea dacii qi doar doud mer-
cedesuri vechi de cdnd lumea. M[ gAndisem ca, in loc
de tren, si cdlitorim cu maqina qi, prin trecltoarea
Petru
rile
maslvu
e!
Cq_rpa-
.
fl sL_pmtru
" -a-ffi
Finim a
fry.,@"i.
f aiiffiffii-zrrfEsffisd.tuii-aari
cAnd au auzit de-TArgHM$It$ qi au dat ochii peste cap
auzind dgs.igffiAra.
,,Sunt
numai trei sute de kilo-
metri". am sflffi dar gi-au desf[cut larg brafele,
scuzdndu-se, qi au lovit cu piciorul in cauciucurile ma-
ginilor, cdci nu credeau cd vreuna dintre ele poate urca
atdt de sus qi apoi s[ se mai
Ei
intoarc[ intreag[ qi
nevltdmati. Numai unul singur, cel care avea merful
verde, qi-a bdgat mdinile in buzunare, a scuipat
Ei
a
58
I
I
/a
C)dldtorind spre B abadag
v
1''
.,
D
?lq :
yt"_
9e .do$ri' iAlgnclgg-lgtqlel
c4 tqti
ne luau alcl orept nebunl. Un tlnerel subttre ne-a spus
cd ne duce la un hotel sE dormim. Ne-am lisatimpache-
tati ca niEie c*oBumffi6iiatidroqie. Nu mai puteam.
^{m Hotel So-qiq{, iar el, ci nu ne sfltuieEfe,
p5f6nafi, cici ni se p6rea
9c$Qi
,Jcr:tr'r.i ":.1. l:,:r;-l;"'senu"
- CorIrJnlrj3f
.?ri {lclL'ciiilol
-
ca tipul vrea s5 ne fraiereascl la bani. A zdmbit, de
parci ar fi vrut sE spun[:
,,$i-a
luat Dumnezeu mdna
,Ce pe voi", insd ne-a ajutat sI ne incircdm bagajele
Ei
ne-a condus in oraq, unde se crlpa de ziud,. Aluat at6t
cit ardta aparatul de taxare
Ei
la despirfire a promis
ci. daci il sunim, vine
Ei
ne ia.
Ah. cum ne-a pierit somnul odati ajunqi pe strada
tanBefi@inc6rnirmai
cu greutate puteai si stai in fund pe pat. Pentru orice
eventualitate, aqadar, nu m-am ridicat in picioare,
ascultam doar cum in spatele ferestrei trec unul dup[
altul camioane uriaqe. Circulau ca un tren. FIrd ince-
rare. Nu se putea inchide fereastra, fiindcl in cameri
s-ar fi ficut ca intr-un cuptor. De altfel, qi cu ea des-
chisd era la fel. ln camere nu se aflau decAt paturi qi
un dulap. Mi-a fost fricl s[-l deschid. De pe coridor
ajungeau p6nd la noi zgomote bizare. Mi-era team[ sI
ies. In cele din urmi totuqi, am ieqit sd caut baia. Prin
,
fereastra de pe coridor am zdrit rufe intinse la uscat,
blocuri comuniste, qoproane, gherete gi un cal alb
care pdqtea. La baie, femeia de serviciu a
fipat
de fric[
na vederea mea qi a risturnat glleata cu ap5. Oricum
nu avea nici o importanf[, cdci pe jos
se afla un grilai
de lemn
-
la fel cum vezi in cazdtmi
Ei
in inchisori. in
schimb, era rdcoare
Ei
liniEte.
N-am dormit mai mult de trei ore. Pe stradd era
aceeagi zipuEeal6 ca gi in camer5. in aerul nemiEcat
pluteau fire de praf. In umbra scdrilor de beton
steteau niqte
f6nci
de cdfiva aniqori. Ne-au insofit
cu privirea. In barul
*;g,e.,Eolf$Eoseaia ne,lg,F.{t.
Am luat c6te o ciorbaibe biiitE"acii.iu srridiiiani$_i
Andrzej Stasiuk
usturoi. Pe l6nsi asta, si o chifld, si
un ardei verdqjute,
-!
-:
-.----
ffi-a
TecutiElienspiiEm. Am sunat. qi tipul cu
---:---+
taxiul a venit inti:frlEVEFdilFE'noi. Era din nou vioi,
dinamic
Ei
mullumit cI poate sI ne ajute. L-am intre-
bat dacd a dormit. A rdspuns c[ nu. S-a uitat la ugile
hotelului Socim, dar a fost delicat gi nu a comentat
nimic. I-am spus cI trebuie si facem rost de bilete de
tren, s[ schimbim bani qi seara sd fim la
SLLa
toate astea a spus: No problem. Ne-a inc[rcat rucsa-
curile in portbagaj, capota nu s-a inchis, a legat-o cu
ceva qi am pornit-o din loc, l6s6nd in urma noastr[
pentru totdeauna strada Jean Bart 24. Intr-adevdr,
pentru el nimic nu era problem. A gdsit casa de
schimb cu cel mai bun curs. Inainte de a pleca de la
ghigeu, mi-a luat teancul de bancnote, le-a numdrat
scrupulos qi abia apoi am plecat. La Orbisull rom6-
nesc era o coad6 de doud ore. Nu se miEca absolut
nimic. Computerul de pe biroul casierifei era intune-
cat
$i
mut. Cdnd cineva iqi rezerva un loc, femeia
suna la toate gdrile succesive
;i
anunta rezervarea.
Am vrut sI plecbm. Trenul era peste o
jumdtate de
or5, ne era indiferent dacd mergeam pe blat sau in
locomotivd, numai sI plecim odat[ din caniculara
Suceav6. Taximetristul nostru a spus totuqi in rom6-
neEte ceva de geru4;pokaZEi s-a postat pur qi simplu
fala cozii.
linaffiic
disiurs mutlimii. zece
minute mai tdrziu, goneam prin oraE cu buzunarele
pline de bilete mici.*antice, d]n ea?Ton rnai6fi veidei.
to[i. Dacia rogie lua curbele ca o maqini de pompieri.
Noul nostru prieten conducea cu o singurd m6nd, cu
cea de a doua cluta muzicd la radio. La Gara de
Nord am ajuns cu cinci minute inainte de plecarea
trenului. Am vrut sd alergdm la tren, ins[ tipul ne-a
I
Agglga&-ygQi polonezd de stat (n.tr.)
2
t{abdare (pol.. c5i6&i-affiIi)-
60
(]dldtorin
d spre,B abadag
spus ci mergem departe
Ei
facem mult timp, iar noi
nu avem nimic de mdncare qi de bdut. Coada la
chi6qsul din gari era cam jumltate
din cea de la bilete,
dar el a intrat pur
Ei
simplu in cutia de sticli qi ne-a
intrebat pe geam cAte beri vrem, c6td apd minerall gi
cu ce si fie sendvigurile, timp in care o inghesuia qi o
sdruta pe t6nira vinzdtoare cu boneti alb5. Chiar aga
s-a int6mplat, pe cuvAntul meu. Fata a luat banii, i-a
,Cat
restul, iar noi am ajuns pe peron la timp c6t s6 ne
1
desplrfim gi sd ne strAngem mdna. Ah, gi pentru
I
toate astea tipul ne-a luat exact atdt cdt ii indicase
I
aparatul de taxare.
'
^
Mergeam, agadar,spre sud-vest:
QgIa tlumorului,
Cdmpulung N{gt
@ffii
mai aduc aminte de nimic concret din cdlitoria asta,
asa cI mi vdd nevoit si pldsmuiesc din nou totul. Stau
acum in ploaie, sub un cer de ianuarie care se rupe in
doui, printre
Euvoaie
de noroi, inconjurat de un
intuneric sonor. Tipul corpolent din compartiment se
lalise pe un loc
Ei
jum[tate
qi nu i-am pllcut deloc.
^{vea in
jur
de
Eaizeci
de ani, era gras qi cu siguran{I
i:i
amintea de timpuri mai bune c6nd domnea ordi-
nea gi cAnd nici o gloatd de strlini nu h5l[duia liber
5i
nestingherit, bdnd in trenuri bere ursus. in orice
caz, asta tr[da expresia chipului s[u. Acum trebuie
sa-mi aduc aminte de toate astea, s[ plismuiesc din
oou costumul lui cenuEiu gi cimaEa bordo pe care
Ei-a
scos-o inain te jlq
yatg-rqArpel
gi prosopul albastru
pe care qi l-aragdfat dupd git. S-a dus la toalet[ in
maioul alb, iar brafele ii erau grase, greoaie gi spAne.
-{qadar, trebuie s[ reinventeztoatd cdlltoria, fiindc[
ceva trebuie s[ se fi int6mplat in toatl ziua aia lungl
pdnd seara cdnd am ajuns la Cluj, unde ploua aqa cum
plou[ qi azi. Trebuie sd reinventez tolul, deoarece
zilele nu pot trece in neant umplute numai de peisaj,
,le
materia imobil6, invariabili, care, in cele dirrurmi,
61
Andrzej Stasiuk
ne scuturi din trupul nostru, ne aruncd la fel ca pe
toate aceste incidente merunte, aceste chipuri gi
existenfe la fel de efemere ca privirea. in or{ce caz,
b[rbatul acela in vdrsti s-a intors qi a alipit, degi spe-
raser[m cd se spalS inainte de a coboii din tren, nu
inainte de a se culca. Probabil scopul unei c[lltorii
este acela de a salva faptele, de a le susfine strilu-
cirea firav6, unici.
La Cluj ploua. in fala pizzeriei din gar6, b5iefi in
haine de piele iEi vedeau de treburi, iar fete chibitau.
Totul se petrecea la fel ca in toati lumea. in cele'din
urm[, doi l-au apucat pe unul de brafe
Ei
l-au tras
undeva in intunerie Gara din Clui
-
din nou o
-:
multlme de oameni, o semiobscuritate gdlbuie. miros
de trupuri qi
ligiri.
Trebuia sd viz6m biletele pentru
a doua zi. Un pugti ne privea din mullime.
$i-a
dat
seama c[ nu suntem de prin partea locului
Ei
cI stdm
ca vileii, neEtiind prea bine incotro s-o apucdm. Ne-a
luat cartonaEele acelea antice, gi, cinci minute mai
tdrziu, toate astea
fineau
de trecut. Ne-a spus:
,,Drum
bun" gi a dispdrut printre oameni ca un inger
pdzitor in adidagi scdlciafi.
i. Sina
strada Gheorghe Doja
-,
beam cafea, qi, vreo dou[
ore mai tdrziu, aveam sI zlresc de la fereastra trenu-
)ui pustiul inverzit al Transilvaniei, pe unde, cu cinci
isute
de ani in urm6, mdrqiluiserl detaEamentele lui
, de
ldrani.
Aqa fusese. In compartiment cdl[torea un
laponez
priceput la costume populare femeieqti, cu
Gue
-
dupl cum susfinea T.
-
se primenea apoi in
tala oglinzii acasi la el, in Tokio sau Kyoto.
Cdldtorind spre "B abadag
Ghidul luiii
ndu
I
Liderul unei sdngeroase revolte
fdrdneqti
din Galifia, in 1846, la
care au participat gi polonezi stabilili in Bucovina. (n.red.)'e
ti incercam s5-mi imaginez detaEamentele c[lare,
niqte puncte intunecate qi mobile la linia orizontului,
care apar qi dispar mereu in ritmul ridicdturilor. Incer-
cam sd-mi imaginez acel funebru carnaval al calicilor.
I;i
strdblteau pdm6nturile pentru prima
Ei
ultima
oarl ca oameni liberi. In haine de nobili qi cu armele
acestora luate ca prad6, pe caii asupritorilor, trag la
por[ile
Cluiului
Si ale limisoarei,
pentru
ca in soarele
ie iulie sa sufeE um#Cincizeci de mii de-
capitali, sp6nzurafi, expuEi pdsirilor de pradd qi arunq
cafi cdinilor. Atrag corbii din Carpa{i, din C6mpia
[-
Panonic5, din Moldova qi Valahia. Canicula grdbeqteJ
descompunerea
Ei Eterge
urmele. Niciodatl nu rdmdne
-
avea
tabl[.
tur
Ar6ta la fel cu din
nimic dupl revoltele siracilot. Se zice cd Doia a fost
ars oe un
La micul dejun am mdncat, ca de obicei, ciorbd
I putin
a$a afirm6 Sdndor Petdji.
_
AEadar, mergeam cu trenul, priveam pe fereastrd
5i
imi imaginam armata jerpelitd qi extaticl a vicari-
lor, ciobanilor qi
lSranilor
care incearci fie gi pentru o
clipd si aspire la soarta stbpdnilor lor, adicl sb dispund
de propria libertate, de averile altora gi de putere.
Cu cAteva luni in urmi, clutasem morm6ntul lui
latuU Szetal in nuco ntrebasem pe ici, pe colo,
6)
in cartierul ti
t ca era mal mare.
ardei. Undeva nu deDarte
rtiseri apoi ce mai rdmlsese qi ag5faserd resturile
file
Budei
LAlbei
Iuliisi OradelCapul
nilor". Chiar si atunciE
\-:.
oe cateva zeq oe mll, lar
o armatd
turcilor.
$edeam
intr-o c6iciumd de pe
Andrzej Stasiuk
cIci aveam nevoie de un pretext se o pornesc spre
capitul lumii. Unii spuneau cd se afl5la Clit, altii cd e
chiar la granila cu {Jcraina, in Vicgani.
1
I-am crezut gi pe unii, qi pe alfii. Am inceput chiar
ffisi
cred cd austriecii procedaseri cu el aproape la fel
mfca
grofii maghiari cu Doja, adicd ii sfdrtecaserl amin-
iltirea dupd disparifie, amintire care ar fi putut oricdnd
si se dovedeascd o ameninlare. La urma urmelor
-
dupd cum a afirmat Ludwik Dgbickil
-, ,,I[sa
impre-
sia c[ este un mistic qi un sectant in haine grosolane
de pdnzd". Dintre toate posibilele locuri de inmor-
m6ntare, cel mai mult mi-a plScut Vicsaniul, cu toate
c[ era absolut improbabil: pierdut printre c6mpuri.
departe de lume qi lipsit de viaf5. Mai departe pur gi
simplu nu mai era nimic, nu era nimic niclieri.
Imensitatea plmdntului despldurit, pe care totuqi,
pe alocuri, il mai cultiva cAte cineva, era intr-o zdro-
bitoare contradicfie cu acest sdtuc unde nu am v[zut
nici o ma;ind cu excepfia unei biciclete. Automobilul
nostru reprezenta in acest spaliu o aparifie oribil6,
aproape o insult6. Vedeam doar o frdnturi din po-
diEul care se intinde intrg-!'ddduli
Ei
Suceava, unde,
printre cdmpuri neffiEcau
atelaje mirunte trase de cai. Plmdntul negru, proas-
pilt arat, se contopea dintr-odat[ cu cerul, gi figu-
rile astea mici, cdlufii costelivi, str[vezii, erau aproape
inobservabili din pricina propriei nimicnicii. P[rea
c5, atunci cdnd se ridicd in picioare sau cAnd se
Cdldtorind spre Babadag
,4
cineva a$ezase jucirii
de copii, pentru a gusta din
)i
plin neputinta figurinelor desprinse din staulul de
il
Crdciun.
Satul mirosea a bilegar qi a primdvar[. in spatele
cardurilor infloreau livezile. Cooperativa iqi avea
:ediul intr-o cl5dire din c[rdmidd roEie. Un
1[ran
mbrlcat in negru ne-a spus cI au acolo bere. Am
gasit-o in gospodlria de alSturi pe fata care avea
;heile. Ne-a deschis. Am intrebat de Szelq" despre
:aptul ci se spune ca fsG''Tngropit unaeua pe aici,
jar
nu qtia nimic, probabil cd nu-i^cunoEtea nici
:ricar numele. desi era
polonqzd.
Induntru erau
;;;";;;;
$i
"
d.roffilZ.a" ae parcd cineva ar
i aranjat niEte decoruri de film. In interior, perefii
erau de un verde cenugiu. Pe
jos se aflau cutii de
lemn
-
ca acelea in care se transportau odinioard si-
ioanele de sticld cu api gazoasd, doar c[ erau pline
;u sticle de vin de un litru
jumate. Dou[ feluri de
bere, doui feluri de
figlri
qi scrumiere pline de chiE-
Ioace ca dupl o petrecere. La toate acestea se
ad6ugau afiqe de propagand[ pe perefi gi o fereastr[
care d[dea in curte, unde migunau nestingherit
porcuEori roz
-
asta era tot. Cele cdteva lucruri, scule
=.i
m6rfuri formau totugi un haos nemaipomenit'
Toate pdreau si fi fost abandonate pe la
jumbtatea
acrivitltii, pirdsite, ca
Ei
cum chiar aici, in acest loc,
s-ar fi epuizat energia lumii. Am bdut c6te o bere.
Fata era tdcutd, ins[ in cele din urmd a spus cI o s[
ne conduc6 la vechiul cimitir din afara satului
9i
poate ci o sd-l glsim acolo. Dar acolo nu erau decdt
boschete cu spini qi nici urmd de epitafuri, pietre
funerare, cruci sau orice altceva care sd fi fost o
mdrturie a morfilor de pAn[ atunci. M-am gdndit cI
totuEi ar fi fost plcat sd fie ingropat tocmai aici gi
intr-o zi sd invie din morfi. Nu-fi trebuie o imaginafie
prea bogat[ pentru a-l vedea cum intrl in coopera-
tivd, al c[rei interior nu-i trezeEte uimire, deoarece
nem$carea, tristefea
Ei
abandonarea nu se schimbd
nici in timp, nici in spafiu. La fel trebuie s[ fi fost qi
,"
"argly-r "utgrl
ko in anul
1
Publicist polonez, care a lisat un cunoscut portret psihologic al lui
Jakub Szela. (n.red.)
65
61
1846, pe 20 februarie. Cdmpurile erau acoperite de
zdpadi, afard era ger, induntru domnea semiobscuri-
tatea qi se ridica in aer duhoarea trupurilor murdare,
incilzite. ,,Mergefi,
b6iefi, la treab[, dar repede.
fiindcl timpul trece." Purta haina sa neagrd de pos-
tav, in mAn[
finea
sabia cuceritl la Bogusze, clJ care
lovea in p6m6nt ca
Ei
cum ar fi fost o c0rj6. In curtea
conacului, zdpada se imbiba de sdnge. in aer se
simfea vodca din butoaiele zdrobite. Austriecii il f5-
cuseri regele
![ranilor
doar pentru dou[zeci
Ei
patru
de ore, gi ziua se apropia incet de sf6rEit.
,,Merge!i,
bdiefi, la treabi, fiindcd timpul trece." Singele
blestemat al stdp6nilor era inghilit de zdpadd, el
finea
in mdni o sabie cuceritd,
l5ranii
zornliau in
buzunare ducafii, dar nici semiobscut'itatea, nici
duhoarea nu se imprdgtiau c6tuqi de pufin. Starostele
Breinl ii spusese la Tarn6w:
,,Arhiducele
Ferdinand
este primul, iar tu al doilea plenipotenliarin Galilia".
Unii sustrin ci plinuia si se insoare cu Zosia
Andrzej Stasiuk
de zece ani
la ln
Cdldtorind spre Babadag
Priveam spre Moldova
;i
mI intrebam al cui sdnge ar
fi vrut s5-l verse astizi^cu al cui sAnge ar fi vrut sd gi-l
amestece pe al s5u. In cooperativ[ roiau greoi qi
lenes muEte. Pe raft tronau dou[ dintre cele mai ief-
tine sortimente de
figiri.
Prin preajml nu se afla nici
un boier, dar aerul in interior avea acelagi gust sufo-
iru, tot aqa crim, bu doui sute de ani in urm5, gi
;eldlalt distrusese primele maqini industriale ma{i. in
@mai
Pofi
deveni altg[g:a.urin
:rmplul t rcr n-al mar
aied pet@fa cd intri in corpul gi
-triafa
lui.
&ggf,&Lsste_g
ideg impalpabi!4*.gpre se
$nvarte
in aer. p6ntru ca, din cdnd in c6nd, si se mate-
fializeze.pe.
icj, pe colo. S@
'Jterea
st decltnul renrezinlS ceva crrncref si crr
mdntul
stere ie_r_g"a_S1--qgs[nul
repre zii-EJe va co n cre i
Ti- _cu
gl11nlI aga vor rdm6ne. Toate comorile lumii par
ne t
::deplrtat qi omnipotent, care nu va
iatd ca cei din urmd s5 fie cei dintAi".
reald a
permite
riului
nicio-
AEadar, s-ar fi putut scula din morfi
Ei
ar fi putur
intra in cooperativ3-din satul Viqani,
$i
totul ar fi
fost ca
Ei
cum nici n-ffidci cooPe-
rativa nu se deosebea prin nimic de cdrciuma evreu-
*lui
Semek. Ar fi putut, un secol
;i
jumitate mai
#t6rziu, s[ ia totul de la capIt, de data asta flr6 bine-
llcuvAntarea
austriecilor. La asta md g6ndeam, stdnd
fun
soarele dupd-amiezii. Strdbdtusem c0teva sute de
-Tilometri
qi eram indreptlfit sI am asemenea
g6nduri. in plus. venisem din locurile lui de baqtinl.
Aqa m-am adresal5piritului lui Ja la
:aargtr_q-a-Eurcpei. la peritub,sat i.Tffii
.jideau tArcoale idei socialiste, dar nu aveam entu-
66
dasm revolulionar nici cAt negru sub unghie. Un
ometru mai incolo, pe c6mpul pustiu, pe marginea
irumului, stltea un bdrbat qi citea unziar. CAt vedeai
:u ochii nu era nimic, iar el
Ei-a
ridicat pentru o clipd
?enonaj legendar, erou al migcirii ludite de la inceputul secolului
u \IXJea, din Anglia, indreptate impotriva mecanizdrii muncii. Se
;r^:re cd ar fi distrus, in 1.779, doud rdzboaie de
1esut.
(n.red.)
o,/
cant al sdrdciei. Md gdndeam:
,$tai
aici
ulsus sau silva si nu ai cui sd-i saiila s:
aicui.Potlcel mult i5 mergi la Suceiffic6 unNbd
LN
,
sd devalizezi bancomatul albas-
renETfriIE
posibil s[ nu fltlezut in propriile sale
forfe, e posibil ca proiectul unei noi lumi sI nu fi con-
stat decdt in reiterarea gesturilor nobiliare intr-o
realitate abstract5 qi goa15, care nu mai opunea deja
nici o rezistenti.
Andrzej Stasiuk
privirea cdtre maqina noastre
Ei
s-a intors imediat la
lectur5. Mergeam inspre sud, in satul Clit, pentru a
vedea urmitorul presupus loc de inmormAntare.
$i
chiar se potrivea, cdci Clit se afla la c0fiva kilometri
de Solca, unde il trimiseseri pdni la urmd austriecii.
La intersecfia de dup5 RId[ufi stltea un polifist
rom6n. Pur qi simplu stitea in mijlocul intersecfiei.
La vederea maqinii noastre s-a intors demonstrativ.
privind undeva in dep[rtare. Pirea un gest de sim-
patie. Se ficea ci nu ne vede, deoarece reprezentam
o provocare evidenti. Era clar cI nu dorea sd ne
opreasc[, deqi aproape cu siguranfd ar fi trebuit.
La Clit se vorbea o limb[ ciudat6. SemIna cu
ucraineana, dar infelegeam fiecare al cincilea cuv0nt.
Am intrebat-o pe o femeie cu basma dacd era sat
ucrainean.
,,Noi
suntem r,4U*:_q rlspuns. Am intre-
alcr sau in imprejurimi a
auzit despre un asemenea nume. A cldtinat din cap qi
apoi a zis ci ne conduce la cel mai bltrdn om din sat.
Drumul era uscat si ordfos. Casele de lemn aveau
pere[verzi
Ei
obloane albe. Dififfiiii]ffi-ori1i se sitil
e qi roz. Undeva in
d ep [rt are s trilu ce a 6-g-1ffi th-i aZffi3dEte le merge au
intr-acolo absolut de capul lor. Din umbrd
Ei
praf a
iegit un bdrbat in haine de doc decolorate. Nu arita
deloc at6t de bdtrdn. A stat mult pe g6nduri, a
repetat numele qi apoi a inceput s[ ne descoase cine
e acest Szela:
,,E
vreun fel de bat'kol de-al vostru?"
,,Cam
a$a ceva", i-am rispuns noi evaziv. in cele din
$:urme
s-a dat bltut
Ei
a spus cd este aici cineva, nu chiar
;,
aEa de bdtrdn de fapt, dar umblat prin lume, nu de
#UgllSeiLt-arss,sedin*Ggmggl!!
Ei
poate ne ajut[ el
iUmva-Aatrdnul
l-a strigat dft^tdreiuma-cle-ta mar-
$inea
drumului. Bdrbatul sI tot fi avut vreo patruzeci
de ani qi era imbrdcat intr-o salopetd cu inscripfia
1Tati,
pirinte (ucr.) (n.red.)
68
Cdldtorind spre Babadag
Fsso". P. a spus cI Esso este aproape Shell, qi cI
poate suntem pe-aproape. Am discutat in rusi,
:. cra i n e a n d. germ an d
$i
poloqLdzrnreziilrarc[- tot
,c
pot ei iETacE pentiu noi este s[ ne arate unde se
{
rfla cimitirul. Ne-au condus, ne-au urat succes, drum
I*tm.
sdndtate qi ne-au l6sat in r[coarea copacilor
,imitirului. BitrAnul cobora dealul incet gi cu grij[.
Cel mai tdndr il susfinea din cdnd in cdnd de braf.
\imeni nu-i obligase sI vind cu noi pdnd aici. Ar fi
putut se ne arate colina de departe, dar in aceastd
?arte a lumii clutarea morm6ntului cuiva este o
teabl cu mult mai serioasi dec6t turismul obiqnuit,
fi
oamenii manifestd faf6 de asta respect. Se pare c[,
ntrAnd in cimitirul 1or, le deveniserdm oaspeti.
Da.
$i
la Clit ar fi putut fi inmormdntat. De pe
;olind, in f a
[a
oglrilo1-
lti .pe inlip-9^g.q_.priv*qti9"te"fl
-.uqei
riserici ortodox? albe cu cupoia si
-a
unei biserici
-affi-rcuffie.
UsatutlffffifelSlqaizsw&era
j
;iruat printrdlaTme-atat doar ci acolo vdile erau mai
i
strdmte, iar culmile, impddurite. Aici totul era golaq.
i
arat sau acoperit de iarbd. Canicula albastrd se intin-
i
,Jea de-a lungul orizontffid de
f
rur'k_o_gf.y_9s!-ru,
*,,,J
$i
nici n-avea cum sd fie vreuna, cdci, in timpul
Slltoriei. istoria se preschimbd neincetat in legendd.-
I-n mod c-lai suru prea multe evenimente intr-un
spaliu mult prea intins. Mai mult decAt atdt, nici nu
:xist[ cineva care s[-Ei aduci aminte de toate astea,
Car6mite sI le
Ei
agtearni pe hdrtie. Nu pofi acorda
atenfie unor evenimente despre care nu se qtie de
unde vin
Ei
ale clror scop
Ei
sens rdmAn pdnS la cap[t
neclare. Nimeni nu pune cap la cap aceste frdnturi,
nimeni nu
trese
o poveste cu final. Abandonul este
esenla acestor meleaguri. Istoria, evenimentele, con-
:ecinfa, gAndul
Ei
planul se estompeazd, rdnd pe rAnd
il peisaj, transform0ndu-se in ceva mult mai vechi qi
69
-
intrUBal.
fur el_dgfigl-t_dg schi.qrbare radicali a pro-
rpfiului
destin, pare Ia fel de brusc s:a- tfaflsfdrmat in
Andrzej Stasiuk
mai m[ref decdt toate eforturile la un loc. Timpul
face faf[ memoribi. Nu-!i poti aduce aminte de nimic
cu exactitate, deoarece faptele nu se aranjeazd dupd
legea caazei
Ei
efectului. Lunga narafiune despre
spiritul istoriei pare aici pe cdt de
jalnic[, pe atdt de
pre{ioas[, ca un roman cu pretenfii. Paroxismul qi
plictisul st5p0nesc deopotriv[ aceste locuri
-
tocmai
de aceea sunt ele atdt de umane.
,,Fste bat'ko al
vostru?"
,,De
ce nu?" m-am gdndit. Intr-un anumit
sens,
Ei
al nostru, qi al vostru. La urma urmelor, s-a
DESCRIEREA CALATORIEI
DIN ESTUL UNGARIEI
pAxA
iN ucneme
Nq pot uita cerul acela la apus din ziua c6nd
mergeam de la Nagykdll6la Mdt6szalka. Intregul tren
era format dintr-un singur vagon. Colac peste pttpdzd,,
mai era qi accelerat, cu locuri rezervate. Femeia cor-
polent[ de la casa de bilete zdmbea, qi se ficu comodl
in scaun, pentru a ne explica ideea rezervirii.
Biletele de tren ungureEti sunt frumoase. Te
poart[ cu gdndul la niEte bancnote mici. Tinerii
ligani
din
trenul c[tre Szerencs le desflEurau in ordine, le
adunau intr-un pachet ca de clrfi de
joc qi le aranjau
sub form[ de evantai. Purtau in urechi cercei de aur
-
dar asta se intAmplase cu dou[ zile in urmi.
Acum, dinspre apus, cerul etala un penaj pur-
puriu. Palma roEie de foc at6rna deasupra
Eesului,
iar
in vale, printre lanurile de porumb qi livezi, se
fesea
deja crepusculul alblstrui. Beam aszfil direct din
sticli qi mergeam cu spatele la direcfia de mers, aqa
ci acel apus, acel sdnge strllucitor revlrsat continua
sE ne inc6nte ochii, qi vedeam cum amurgul iese trep-
tat din pim6nt, se ridicd tot mai mult, se face tot mai
iVin
faimos, dulce, din regiunea Tokaj (n.red.)
7T
Andrzej Stasiuk
rece, pentru ca, in cele din urmd, s[ se sting[ de tot,
iar in vagonul roEu sd se aprindd luminile.
Nu trecuse mai mult de o
jumbtate
de ori
Ei
noi
deja incepuserim si ne aducem aminte de Nagyk5ll6:
de lumina fierbinte a dup[-amiezii, cdnd mergeam in
centru printre casele galbene. Am dat peste o biserici
uriaE6. Pe banca din fafa intrlrii
Eedeau
muzicanfi.
Unul dintre ei a ridicat in aer trombonul str[lucitor qi
ne-a salutat. Am intrat in vestibul, fiindcb doream sd
vdd in sfdrEit o biserici ungureascd, dar induntru era
puhoi de lume, in fa!6 stdtea o pereche de miri, iar in
altar am zirit preotul. FSrE org5, fdr[ feloane, numai
Cuv6ntul in forma sa pur[, a$a cum era la inceput
Ei
ar trebui si fie la urma urmelor, in locul tuturor
acelor minundlii create de m0na omului pentruincan-
tarea sufletului omenesc. Apoi cortegiul a ieEit fIrI
grabi din biseric5, foarte ceremonios, iar cei trei mu-
zicanli care aqteptau afard in clm6qi albe
-
trombo-
nistul, acordeonistul, chitaristul
-
ardtau cu totul
imponderabili, oarecum detaEali, aproape catolici,
dar prinseri a cdnta ceva lent,
Ei
mullimea, ca o pro-
cesiune, o porni in direcfia piefei.
Veniser[m la Nagyk6ll6 deoarece
-
conform ghi-
dului
- ,,la
capitul lungii piefe, fantomatic de pustii",
ar fi trebuit s[ existe un spital de psihiatrie. Am
creztt cd ar fi putut fi o metafor[ materializatd,
metafora estului Europei. Imaginafia desena tabloul
unui intins maidan pr[fos, inconjurat de case pdrd-
ginite. Din c6nd in c6nd, prin pia![ trec detaqamente
in cele mai felurite uniforme, dar niciodat6 nu r5mAn
mai mult dec6t le trebuie ca sd violeze sau si
jefuiasc[. Apoi pleaci, iar praful incblzit al qesului ii
acoperd imediat pe cElbrefi. De la ferestrele spitalu-
lui, nebunii privesc in urma lor qi t6njesc dupi ei,
deoarece in pdrfile acestea rbsiritene puterea,
violenfa gi nebunia au convieluit dintotdeauna in
1)
C)dldtorind spre Babadag
armonia unui concubinaj, iar uneori chiar a unui
mariaj legal.
Dar nici urmd de a$a ceva. Piata nu era pustie.
Era un scuar umbros
Ei
rdcoros. in tala intr[riiin spi-
tal, cdfiva nebuni in halate fumau. Domnea mai de-
-urab[
o atmosferd de sanatoriu, qi imaginafia sclpatl
din frdu se putea odihni.
Aqadar, beam aszti qi mergeam spre rlsirit. De
tapt, fugeam de Occident, de cumplita Budapestd,
unde, in spelunca de cea mai
joasl
spet[, dar ultraele-
gant6, de pe utca R6k6czi, un pihirel de krirtel costa
de trei ori mai mult decAt in Nagyk6ll6, iar o cafea
chiar
Ei
mai mult. Fugeam de ploaie, fiindci deasupra
Dun[rii, a dealului Gell6rt, deasupra podurilor, dea-
supra intregului oraE se ingrdm[deau nori uriaqi. Dar
era20 august, slrb[toarea Sf0ntului
$tefan, Ei,
in pofi-
da ploii, paraEutiqti sdreau din legendarele AN-242,
lasdnd in urma lor panglici de fum in culorile nafio-
nale: verde, roqu gi alb. In
jurul
Parlamentului stetea
de veghe polifia, pentru ca populafia si nu vin6 prea
aproape. Rafale de ploaie cldeau vertiginos asupra
limuzinelor, deoarece natura e democratd. Pe Zoltdn
utca, ldngd piafi, a trebuit s5 fugim vbzind cu ochii,
fiindci pe toati l[fimea trotuarului se ndpusteau weo
sinci sute de rolleri. Iqi ridicaser[ m6inile gi scandau
ceva. Aritau ca un trib str[in care pornegte la atac.
-AEa
va arlta oraEul", a spus M.
,,Ca
s[ supravie-
guieqti,
va trebui sd aderi la ceva aseminbtor. Ca alt[-
dati. Cei singuri n-au nici o gansi."
,,Poate
doar daci
e cineva ca Snake din Evadare din New York"3, i'am
I
JuicI
ungureascf, de pere (n.red.)
:
Avioane de dimensiuni medii de produclie sovietici, populare in
anii 1960-1970 (n.red.)
:
Snake Plissken, eroul filmului f antastic Evadare din New York, rev
:e;te, dovedind resurse remarcabile, sE scape dintr'un Manhattan
colmaresc. (n.red.)
7)
Andrzej Stasiuk
rbspuns eu. Totul era blocat qi nimic numai circula. ln
stafie, doi negri discutau in ungureqte. In buzunare qi
in pantofi ne blltea apa.
fipau
sirenele, zbierau
claxoanele, strdlucirea oraEului se dubla gi chiar se
tripla, qi, incetul cu incetul, noi inqine am devenit niEte
fantome, pierzAndu-ne increderea in propria exis-
tenf6. Pe Doh6ny utca, vizavi de Marea Sinagog5, am
regisit c6rciuma mic[ in care, in urmd cu un an, un
producdtor de film din Israel imi povestise cum un leu
i-a m6ncat m6na propriului dresor gi filmul s-a dus pe
apa sAmbetei, cdci nimeni intreg la minte n-ar biga
banii intr-o comedie cu un leu mAncltor de oameni in
rolul prinprpal. De data asta insd, nu am gdsit nici un
loc liber. Induntru, intre perelii tapeta{i cu ziare de pe
vremea lui Franz Jozef, era a$a o inghesuiali, inc6t
mamele trebuiau s[-gi
fin[
copiii in bra1e, iar aceEtia
adormeau de la fumul de
ligard
qi de la fierbinleala
respiratiilor. Barmanifa obosit[ qi-a dat seama din
ochii mei ce doream qi mi-a servit peste capetele
clien{ilor dou[ pahare de kdrte qi dou[ cafele. Ne-am
a$ezat afard, sub o umbreld giurit[. Ploaia ne intra in
ceEti
;i
pahare, apoi, cdnd'deja ajunseserlm la capitul
strlzii R6k6czi, la gard, am vdzut pe treptele ei o mare
mulfime de oameni. Se adunaserd acolo bignifari qi
taximetrfti, prostituate qi lucr[tori de la clile ferate.
qmecheri
Ei
v6nzdtori, intr-un cuvAnt, se adunaser[
to[i, qi tofi priveau undeva in depdrtare, in abisul
nopfii. AEa cd ne-am intors
Ei
noi. Pe cerul intunecat
Ei
greoi de deasupra Dunlrii explodau mii de sc0ntei
purpurii, sute de punctulefe roqii gi miriade de stelufe
aurii. Ecourile exploziei, in[bqite de ploaia toren[iall
qi de distanfi, ajungeau pAni la noi cu intirziere, iar
spectacolul devenea astfel de doud ori mai ireal.
Verde-pal qi galben, turcoaz
Ei
violet, albastru qi
argintiu, smaraldul
Ei
cristalul
-
bijuteriile fictive gi
momentane se stingeau imediat in ploaie, f5r[ si
Iumineze cAtugi de pufin intunericul. Era de parci
74
Cdldtorind spre Babadag
fosta Austro-Ungarie mai avusese puterea sI facl un
ultim efort, pentru a da de dincolo de mormdnt un
:emn. Noaptea umedd amintea de o sal6 de bal
nebun6, plin[ de oglinzi negre, strllucitoare, de can-
delabre fantomatice, de lSmpi iluzorii qi sfegnice. Turci
pe strdzi iEi fluturau culitele lungi, retezdnd carnea
pentru chebap, un neamf r[t[cit at vahza pe roli
mormdia pe sub nas scheisse, scheissel
,in
pasajul sub-
teran, infiEurat[ intr-o pilot[, dormea o pereche de
ngani.
Ldng5 capul birbatului zilceao plldrie neagr6,
iar pufin mai incolo, frumos aranjat, un batic inflorat.
Ne-am urcat in trenul de Nyiregyhdza, fiindcd era
cel mai estic punct posibil qi fiindcd aveam sd mergem
toati noaptea, p6n[ dimineafa. Doar trebuia gi noi si
dormim undeva. Da. Spre sud qi spre ris[rit
-
planul
nostru r6m[sese neschimbat. Undeva pe l6ngd Hat-
van a aplrut controlorul. Am incelcat s5-i explic c[ nu
avem bilete. Avea doi metri in6lfime, zdmbea necon-
tenit qi repeta kein problem2. Apoi, cu ajutorul unei foi
de hdrtie gi al unui pix, ne-a explicat sI ne vedem
linigtili de drum, cd el va reveni dup[ o vreme, poate
la Fiizesabony, poate la Tiszafiired,
Ei
abia atunci ne
va vinde bilete, ca s[ fie mai ieftine. Apoi dispdru
;i
reveni dupi weo
jum[tate
de or[, cu o minl de om
care-Ei cerea iertare, cd totuEi ar trebui s5 pl5tim acum,
fiindc5 undeva in tren se afld cineva mai important
decAt el
Ei
poate fi supracontrol. Ne-a completat chi-
tante cu o frumoasi caligrafie buclat[. Din nou aveam
cu noi niEte asai gi nu aveam tirbuqon. La vederea
gdtului lung al sticlei, controlorul a ridicat neputincios
din umeri, dar o clip6 mai tdrziu a dispdrut iar, intor-
cdndu-se cu un instrument ciudat de inchis comparti-
mentele
Ei
de compostat biletele. Am incercat, ins[
unealta s-a dovedit prea scurt6,
Ei
dopul a rdmas blo-
cat pe la
jumdtatea g0tului. Pe chipul conductorului
:La
naiba, la naiba (germ.) (n.red.)
:
Nici o problemh (germ.) (n.tr.)
75
Andrze! Stasiuk
s-a a$ternut o netbrmuritl dezamdgire. A dispdrut din
nou,
$i-i
atJzeam ecoul pa$ilor lungi pe coridorul
pustiu. A revenit dup[ cdteva minute, cu chipul lumi-
nat,
$i
m-a tras de mdnec6. M-am gdndit cd
finea
qi el
mor{iq s[ bea din acel tokaj qi m-a cam apucat
jalea,
fiindcd sticla era doar de
jumdtate
de litru. Vorbea cu
insuflefire, conducdndu-m[ spre toaletS, qi acolo mi-a
ardtat triumf5tor
leava
de la suportul de hdrtie igieni-
c5: sub{ire, lungd gi puternicd. Am impins dopul in
sticl6. Am risuflat uturat
;i
i-am intins sticla.
,,Bea,
frate", i-am spus in polon6. S-a incordat oficial qi mi-a
ardtat cu seriozitate uniforma,
Eapca,
toate atributele
datoriei sale, apoi m-a bbtut u$or pe um[r
Ei
a spus
ceva ce trebuie s[ fi insemnat
,,sbndtate".
S-a ivit din
nou in zori. Era adormit
Ei
repeta:
,,Nyiregyhdza.
Nyiregyh6za". A verificat daci n-am uitat nimic, apoi
ne-a flcut semn cu mdna de la fereastrS.
Aqa era peste tot. Aqa a fost
Ei
la Hidasn6meti, la
gara de grani!5 aflat5 la o deplrtare de
jumltate de
ori de Ko5ice, unde am cobordt pe peronul incdlzit,
iar soarele aluneca spre apus ca un cap de cocoE rete-
zat,trdgdnd dupd sine o ddrd de lumind roEiatici. CAt
vedeai cu ochii nu era nimic imprejur.
$inele
negre
ale cdii ferate dispbreau in nem[rginirea c6mpurilor
uscate qi arse de soare, iar vAntul sufla cu putere. In
jurul
clddirii gdrii se vdnzoleau grdniceri in uniforme
slovace qi ungureqti. AEa trebuie si fi ardtat vechile
granile de la periferia lumii, adic6 a Europei: pustiu,
vAnt qi garnizoane, mereu in aEteptarea a ceva nede-
finit, poate a inamicului, iar cdnd acesta nu se face
vlzut cu anii, de plictis, te impuqti in cap. Tocmai iqi
fdcuse aparilia un blrbat pe o biciclet[ ruginitl de
bdtrdnefe, iar eu gtiam deocamdat5 un singur cuvdnt
in maghiard
-
numele or5gelului Gdnc
-,
aga ci il
repetam incontinuu, iar el, in cele din urm6, s-a ghe-
muit qi mi-a scris cu degetul pe nisip ora de plecare a
/o
Cdldtorind spre Babadag
trenului qi, atingAndu-mi rucsacul, mi-a explicat cd
uenul va fi roqu, apoi, cu ajutorul unui deget indoit,
mi-a dat de inleles ci va avea doar un singur vagon.
Duhnea a vin, a bere gi tutun.
$i-a
luat bicicleta gi a
dispdrut cine qtie unde, dar s-a intors dupl vreo doul
ore ca sI se asigure cd ne-am urcat unde trebuia,
flindcd trenul rogu fusese deja tras la linie.
La fel s-a int6mplat
Ei
la Gdnc, unde, in mijlocul
nopfii, un
figan
cu cercel de aur ne-a condus pe strl-
dule intunecate printre livezi qi cdini care ldtrau, ne-a
condus c0liva kilometri, deoarece nu putea sd infe-
leagb ce anume il intrebam, iar noi mergeam in urma
}ui, pentru ca, in cele din urm5, si ne trezim intr-o
rrAEmd zgomotoas[, unde stltea la o masi un tip, sin-
gurul din zonilcare o rupeain englezd,.
$i
abia el ne-a
spus cd pensiunea din localitate nu este deschisS, c[ci
proprietlreasa murise in urmi cu trei zile.
,,Dar
nu
e nimic", a adlugat el, ne-a b[gat in lada lui,
Ei
am
Eonit cu suta la ord pe ni;te serpentine in ad6ncul
dealurilor Zempl6n. LJneori, in deplrtare gi in vale
sclipeau lumini metalice pe partea slovac5, qi dea-
supra localitdfii Vel'ka Ida plutea strilucirea cada-
reric[ a zonei industriale. Dar aici, pe drumul spre
Telkibdnya, nu era nimic in afara perefilor verzi ai
pddurii de molid. G6bor ne-a dus la un hotel aflat
undeva in munfi.
Da. in Telkib6nya nu exista absolut nimic in afara
'atului
care se afla in acelaEi loc de sute de ani. Case
mari, intinse pe orizontal5, se ascundeau in umbra
pomilor fructiferi. Galbenul sulfuros al perefilor,
maroul intunecat al dantelSriilor ornamentale, to-
curile sculptate ale uqilor, obloanele qi verandele
rieluiau intr-o perfect[ simbiozi cu bogdlia grea,
baroci, a gr5dinilor. P[rea c[ metafora sedentaris-
mului
Ei
a inr[dlcinlrii se materializase aici in mod
77
Andrzej Stasiuk
ideal. Nu exista nici m[car o singur[ case noud, dar
nici una dintre cele vechi nu trebuia renovatd sau re-
parat5. Eram singurii strlini, dar nu atrdgeam atenlia
niminui. Din stalia satului plecau in timpul zilei
patru autobuze. Timpul se topea in lumina soarelui
;i
in
jurul
prdnzului se oprea de tot. La han qedeau de
diminealI blrbafi, sorbind f6rb grabl cdnd palinc5.
c6nd bere. Barmanul a recunoscut imediat slavul din
mine gi, turn6ndu-mi, spunea dobret
;i
na zdorovid.
Era unul dintre acele locuri unde simti nevoia sI rimAi
fird un motiv anume. Pur qi simplu acolo lucrurile sunt
fiecare la locul lor, iar oamenii nu ridic6 glasul f[rd s[
fie nevoie qi nici nu fac miqcdri bruqte. Pe versantul
de l6ngi sat strilucea alb cimitirul. Prin ferestrele
caselor rdzbdtea iz de ceapb pr[j itd. Pe tarabe zdceau
mormane de pepeni verzi
Ei
arde^i. Din pivnifd a iegit o
femeie cu o carafl plind cu vin. In cele din urmd ins5.
am plecat din Telkib6nya, deoarece nimic nu ddtneazl
atdt de mult utopiei ca speranfa in nemurirea ei.
Drumul de intoarcere la Gclnc trecea prin p[dure
Ei
printre lanuri nesfdrEite de floarea-soarelui.
$ofe-
rul furgonetei albe vorbea neincetat, qi nu p[rea
deloc si-i pese cd nu infelegem nimic.
$i
noi vor-
beam. Asculta cu atenfie qi rdspundea in limba lui.
La Gonc a oprit in fala Casei Husite, dar pe noi nu
ne interesau monumentele. Voiam sd privim femeile
b[trdne a$ezate in fafa caselor de pe strada princi-
pali. Te duceau cu gdndul la niqte
;op6rle
care se
incdlzeau la soare. Hainele lor negre absorbeau
argifa dupd-amiezii, iar ochii priveau lumea imobil gi
fbri mirare, deoarece vdzuseri deja totul. Stdteau in
grupuri de cAte trei-patru
Ei
contemplau in liniEte
deplin[ scurgerea timpului. Apoi s-a apropiat o
Skoda octavia str5lucitoare cu numere slovace si din
I
Bine (slovacl) (n.red.)
2
Noroc! (rus.) (n.red.)
78
Cdldtorind spre "B abadag
ea a cobor6t o familie. Au privit nesigur in
jurul lor,
:i
tatil aduna neincetat ca o clogcl copiii grdmad[,
arunc6nd in
jur priviri vigilente, cdci
-
dup[ cum se
stie
-
slovacii gi ungurii nutresc anumite pretenfii re-
ciproce, dar de data asta nu cred cderavorba de isto-
rie, ci doar de intuilie, de instinct, cdci nou-sosilii erau
albi qi dolofani ca gogogelele, rotunjori ca nigte co-
lacei bine dospili, imbrlcafi ca niEte turiqti eleganli
-
;orturi, cioripei albi p6ni la genunchi
;i Elapi -,
iar
strada principald din Gonc era mai degrab[ smead6,
cu pdrul negru,
Ei
mai curAnd stenicd decdt astenic[,
cu toate c[ era cufundatd intr-o siesti liniqtitd. Astfel
de lucruri voiam sd vedem, qi nu Casa Husit[ cu
,,pa-
rul ei de lemn ciudat care se trage ca un sertar de
mas5": dupd cum menliona ghidul. Pe strada princi-
pall din Gonc se petreceau lucruri mai interesante
decdt cele care trecuseri deja in istorie. Aqa ceva ne
tenta, deoarece viafa e mai degrab[ alcltuite din
fbrdme ale prezentului care alunec[ in memorie qi, la
drept vorbind, numai din asemenea lucruri este alci-
ruitd
;i
lumea noastr5.
Slovacii au plecat, iar eu am intratintr-un magazin,
cdci era 18 august, aniversarea a o sutd qaizeci gi nou5
de ani de la naqterea lui Franz Jozef,
Ei
am hotir0t s[
o serbez. Cdnd, la intoarcere, m-am a1ezat pe gardul
de piatrd din fala magazinului, a apdrut lAng[ mine un
trp bdrbos, intr-un balonzaid imbr5cat direct pe pielea
goali. FdrI un cuvdnt, a scos de undeva din sdn o cani
de tabl[
Ei
a intins-o spre mine. Puteam s5-l refuz?
Intr-o astfel de z1? In ziua c6nd se niscuse Bdrbatul
cel mai Str5lucit? La urma urmelor, cil[toream prin
gara
lui, iar el la audiente ii primea chiar gi pe cei mai
simpli
firani, Ei
nu fdcea nici o deosebire intre s0rbi
=si
slovaci sauintre polonezi qi rom6ni. Am scos aqadar
sticla de kdrte proaspdt cumpdratl
Ei
am impirfit cu
semenul meu. A bdut f5r[ si zic[ nimic gi a ficut
lemn spre pachetul meu de
fig[ri
kossuth. I-am dat
79
Andrzej Stasiuk
una. S-a apropiat de noi un cetetean qi, in limbajul
internafional al semnelor, mi-a explicat cE am de-a
face cu un nebun. Mi-am zis cd,in timpul Monarhiei.
Ei
nebunii igi aveau collforul lor
Ei
i-am umplut din
nou cana de tabl[. Am b6ut in cinstea lui Franz Jozef.
I-am spus noului meu tovar5E cd intotdeauna am fost
pentru regi gi impdrali, cd acum, in vremurile astea
mediocre, imi lipsesc mai mult dec0t oricdnd, deoare-
ce democralia nu satisface necesit5lile estetice
Ei
nici
pe cele mitologice, qi omul se simte acum cam pir[sit.
TovariEul meu m[ aprobl zelos giimiintinse iar cana.
I-am turnat qi am prins a-i povesti cd ideea democra-
fiei
poart[ in sine o contradicfie fundamental[, deoa-
rece adevdrata putere nu poate fi prin natura ei ima-
nent[, fiindc[ atunci ar sem5na cu cea mai ordinarl
anarhie, doar cl lipsitd de toate distracfiile gi pl[cerile
anarhiste. Puterea trebuie si vinl din exterior, fiindcl
abia atunci o pofi iubi
Ei
te poti revolta impotriva ei.
Igenl, dbdu aprobator din cap noul meu tovar[q. In
jurul nostru se strdnse un mic grup, care ne asculta dis-
cufia.
$i
oamenii d6deau din cap, repet6nd igen, igen.
Apoi tovard;ul meu mi-a propus sd facem skanderbeg.
De dou[ ori a cAgtigat el, de doul ori eu. Mullimea
ovafiona gi indemna la lupt6. CAnd totul lui sf6rqit,
bdrbafii s-au apropiat de mine qi m-au bitut pe umdr.
repet6nd:,,Ft anz J ozef
,
Franz J ozef" .
La sud de Gonc incepea qesul. Cdmpuri nesf6rEite
de porumb se intindeau pdni la linia albastrd a ori-
zontului. Marea verde-aurie splla poalele munfilor
Zemplln
Ei
se retrbgea ca un val de aer fierbinte.
Pe drumurile dintre lanuri stdteau maEini vechi cu
remorcile inclrcate cu prima recoltd. Soarele strd-
lucea din crucea cerului,
Ei
umbrele noastre nu erau
mai mari dec6t umbra unui cdine l6ng5 picior,
Drumurile se uneau, se incruciqau
Ei
se despbrfeau.
1
Da (magh.) (n.red.)
80
Cdldtorind spre Babadag
Frivite de sus, ar fi trebuit sd arate ca planEa unui
joc
gigantic. Nu-i cunoqteam regulile qi ne-am rltdcit.
-{dici rdtdceam de la bun inceput, cdci asta a fost
premisa
cbldtoriei, numai cI de data asta ince-
Duserlm s5 ne invdrtim in cerc. Pretutindeni bbtea
ua vAnt fierbinte, pretutindeni nimic, numai foqnetul
uscat al frunzelor care se veqtejeau sub arqil[. Po-
rumbul nu se deosebeqte cu nimic de alt porumb, ba,
mai mult, seamdnd cu un labirint. Dupd vreo trei ore
am reu$it sd scdplm. Fdcuserim in linie dreapti trei
lilometri. in Gdncruszka trotuarele erau violete din
;auza prunelor. Deasupra fructelor roiau puzderie
Ce viespi,
Ei
de
jur imprejur nici
lipenie
de om. Mer-
eeam prin sat, iar din curli nu r[zb[tea nici un sunet'
Obloanele erau trase. Numai
liganii,
in loc de siestS,
f,letreceau.
La c6rciuma de la marginea drumului, in
plin soare, beau bere. O
ligancl
b6trdn5, care se-
ndna cu Ella Fitzgerald, se strdduia s5-9i conving[
bdrbatul si se ridice
Ei
s[ se adune la un loc. Stdtea
;prijiniti pe o parte gi vorbea cu o voce care treptat
ajunse la granila
fipdtului,
in timp ce el,
;ezdnd,
ii
:aspundea liniqtit qi neplsStor, completdndu-qi
;uvlntele cu gesturi lejere ale m6inii drepte. Se vedea
;i repetau scena asta in diverse forme de cine gtie
;dti ani. Femeia b6tea din picior, qi din pdmAnt se
ridica praful.
Am plecat din sat. Stdlpii de pe marginea drumu-
lui erau albaqtri,
Ei
toli aveau semnul infinitului vop-
sit in alb. Erau postafi la fiecare cincizeci de metri, se
htindeau la distanle egale unul de altul pdn[ la ori-
zont, gi aveam impresia cd sunt o fata morgana,
Decetea halucinantb a acelei canicule demente, dar
;dnd, in cele din urm5, ne-a cules de pe drum o fur-
gonetd slovac6, nu au dispdrut deloc. I-am vdzut pe
iereastrd, strdlucind in vitez6, pAnS la Vilm5ny, unde
am
cobordt pentru a cduta printre lanurile de floa-
rea-soarelui gara, care consta pur
Ei
simplu dintr-un
8I
Andrzei Stasiuk
peron gi o bucati de pimdnt b[tdtorit, fird nici un
iel de tabelS informativd, clddire, semn sau semafor'
Ei
am glsit-o numai fiindci mai erau acolo cdfiva
oameni adunafi, vreo doi copii intinEi in iarba pdr-
jolit6, resemnafi, cu o sticl5 de ap[ mineral[ pe te1-
minate qi un rucsac mic. Nu erau nici un acoperiq'
nici pic de umbr6, nici un copac, iar inspre apus se
intindea un peisaj nesfirqit scdldat in arqila liliachie'
Spin[rile lungi qi plate ale dealurilor iEi pierdeau
din cauza caldurif contururile clare qi nu se mai
puteau distinge decAt turlele ascufite ale bisericilor
din Hern6dice, F6j, Garadna, Novajidr6ny
Ei
Vizsoly, qi, cine
Etie,
poate c[ aerul dogoritor aducea
cu sine phn[ aici, in valea Hornddului, chiar
Ei
n[lu-
cile oralelor Miskolc
Ei
Eger. Da, intr-o zi ca aceea
se putea intdmpla orice. Budapesta insigi ar fi putut
updr"u, plutind deasupra capetelor noastre, qi nu
ne-am fi minunat deloc.
Dar, in locul capitalei,
Ei-a
ficut in sfdrqit aparilia
trenul. in mijlocuf lui stitea Ella Fitzgerald cu trei
copii. DupS cdte se putea vedea, nu reuqise s[-g
convingl Ldrbatul. Mergeam incet. Nu existd mijloc
de locomolie mai bun intr-o
far6
str[in6 dec6t un
tren personal obiEnuit. Oamenii suie, coboar6
Ei
l:i
joaci viafa at0t de lent, incdt ea incepe sI ne amin-
ieascd de propria noastr[ via[6. Brusc, totul ne de-
vine cunoicuf. B[rbalii care se intorc de la lucru
miros la fel, de parcd s-ar fi urcat in stafia Zeranie Si
ar fi cobordt la Nasielsko. Mama care iEi conduce la
tren fiica de
Eaisprezece
ani ii inmdneazd la sf0rEit o
pungd de plastiC cu de-ale gurii. Fiica o slrut[ cu
indiferenl6-, pufin bosumflati, urcl
Ei,
c0nd trenul
porneEte, mama face cu mdna zdmbind neputincior
in timp ce odorul ei se afl[ deja cu gdndurile departe
qi abii o mai observl' Asta cred cd s-a intdmplat-in
boldogk6v6ralja..'
Ba chiar mai mult ca sigur,
lii1da
in stAnga, pe deal, se indlfa un castel medieval' Fata
82
Cdldtorind spre Babadag
purta blugi albaqtri
Ei
pantofi negri cu'catarame ar-
eintii. A venit qi conductorul
Ei
a vrut ceva de la
EgancS,
dar aceasta l-a copleqit cu un potop de cu-
rinte, aEa ci omul a dat din mdni a lehamite gi a ple-
cat mai departe. Se putea deschide geamul, se putea
fuma,
Ei
m5 puteam gdndi cu incdntare lenegi la ce
avea sd fie peste o or5, peste jumdtate
de o16 sau
,Jac[, de pildi, blonda eleganti cu unghii roqii merge
la Szerencs sau coboard intr-o gard uitatd de lume.
\Iersul cl o vitezb constanti, regulatS, de patruzeci
tra o16, i1i permite sd ajungi la o rdnduial[ cu spafiul,
ip permite sd-l iei in stdpdnire, fir5 si-i faci totodatl
rreo nedreptate.
in gara din Szerencs mirosea a ciocolat[, deoa-
rece imediat in apropiere se afla cea mai mare fa-
bric[ de ciocolat[ din Ungaria. BAnd bere, palinc[
Ei
cafea, ne-amintrebat ce facem mai departe. Pur
Ei
sim-
plu mersul trenurilor ne oferea mult prea multe
opfiuni, iar intuilia noastri pe moment amufise. S[
poli merge oriunde inseamni in cele din urmi sb nu
mergi nicdieri. Ne-am hot[rdt sd nu facem nimic
Ai
sd
permitem lumii sI aclioneze in numele nostru. O de-
dzie cAt se poate de
just5:
o ord mai t6rziu s-a
rpropiat de masa noastr[ dintr-o bodegl de varl un
rutobuz gol cu inscripfia
,,Tokaj".
M-am trezit dis-de-diminea!5 qi am iegit pe bal-
con. AcoperiEurile roEii se intunecaseri de la ploaia
.le peste noapte. Caldardmul strdzii strdlucea ugor gi
rcotea aburi. Intregul or[qel era cufundat in liniEte
deplinS. Se putea auzi cum, in curtea de sub noi,
piciturile de ap[ cddeau de pe o frunz[ pe alta.
Numai berzele erau gdllgioase. Una dupd alta,
$oseau in zbor de deasupra Tisei gi se a$ezau pe co-
rurile lor. Am numlrat, cred, vreo cinci cuiburi.
Climpbneau, ecoul era purtat de aer, apoi iEi aranjau
Andrzej Stasiuk
I
Camere libere (germ.
9i
magh.) (n.red.)
84
Cdldtorind spre -Babadag
ti
I
]#
ll
penajul qi se intorceau la rau, undeva printre plopii
b[trani. Tokajul era absolut nemiEcat
Ei
striluCea ca
niEte solzi de peEte. Stlteam in linigtea aceea supra-
naturald, fumam o
figar[
gi m[ gAndeam ce aga ar fi
trebuit sd arate toate dimine{ile lumii: si ne trezim
intr-o liniqte absolutd, intr-un oraE str5in
Ei
pustiu, in
care timpul s-a oprit in loc
Ei
totul imprejur aratl ca
o continuare a visului nocturn. [n fala porfilor
miqcate de v6nt ale caselor pastelate se leg[niu firme
din fier forjat: Zimmer
frei...
szoba kiad6... Zimmer
frel..l
Inspre ris6rit, pitura violetd de nori se ridici
greoi, l6s6nd sd strlbatd cdteva raze de soare, qi ime-
diat dispiru cu totul. Era atdt de frumos, incdt m-am
intrebat dacl nu cumva murisem. Pentru a md con-
vinge, m-am intors in camer5. M. incl dormea, aEa cI
mi-am zis cd totul este in ordine, fiindc[ niciodatd nu
am stabilit sd murim impreun5, cel mult ne-am certal
cine cui ii va supravielui.
SI nu vi aEteptali c;umva ca la opt dimineafa sd
mAncafi ceva in Tokaj. In cdrciuma cu perefi de sticli
de pe Kossuth t6r poli bea cafea dppd cafea, privind
cum ploaia cade peste piala goal5. I1i trec atunci prin
cap gdnduri foarte interesante. De pild5, daci s5-i iei
drept exemplu pe cei doi de la masa vecind, care au
comandat de vreo doui ori cdte trei sute de aszrt, sau
si te intrebi cu calm ceva de genul:
,,Ce
caut eu aici
de fapt?", adicd mantra fundamental[ sau rugiciu-
nea fiecirui cil5tor. Cici in cdlitorie, dimineafa.
intr-un orag striin, pdnl s5-nceapi a-Ei face efectul
cea de a doua cafea, resimli cel mai intens stranieta-
tea propriei existen{e, aparent banale. Cdl5toria re-
prezintd,^pur gi simplu, un gen de narcotic relativ
sin[tos. In cele din urm5, a fost suficient si mai beau
o cafea, si aEtept pdnd ce porfile cerului s-au inchis
pentru o clipd gi,si dau o fugi pe malul r6ului, si
;obor spre Tisa cea verde qi sinuoas[, pentru ca ima-
ginafia s[ mi se trezeascd,la viafi aproape ca o foame
fu:l CI doar apa care._se rostogolea la_picioarele
nele in urmd cu cAteva zile se afla incd la eernogora,
:ar peste cdteva zile avea sI se amestece cu Dundtea,
pulin dupi Novi Sad. AEa func{ioneazd totul: geo-
grafia ordoneazd spatiul, dar produce confuzie in
:ap, qi omul ar vrea s5 devind pe$te, in loc si stea in
.-umpdnd mental5 intre sud, nord, est gi vest.
Am continuat sd avansiT_sprg rdslrit anevo-ios
Ei
;u inc5p6!6nare. Cam ca Svejk cilitorind spre eesk6
tsudEjovice. Am fugit din Tokaj de ploaie, pentru a
la in Budapesta peste potop. Din Budapesta am
:ugit de puhoiul de lume, de haos qi de lipsa unui
addpost, pentru ca la patru dimineala, salutali de un
;ontrolor de doi metri, sd ne trezim in gara din
recunoscutul
Ei
destul de intinsul orag Nyiregyh6za.
Ora patru dimineafa este tocmai potrivit[ pentru a te
:5eza
Ei
a-fi pldnge de mili sau pentru a merge mai
,leparte.
Tocmai atunci trd,gea la peron o locomotivE
;a o pies6 de muzeu, pe gine foarteinguste, inc6t n-am
mai stat nici o clipl pe g6nduri. In vagon se afla o
:obd veritabil5 pe cdrbune, iar
leava
de evacuare a
tumului ieEea pur
Ei
simplu prin acoper$. Ne-am
iegdnat astfel pdni la S6st6ftird6, fiindcl acolo igi
ncheia cursa trenulelul nostru. S6st6ftird6 era incd
ad6ncit in somn. Staliunile aratd la cinci dimineafa
inc6 qi mai straniu decdt niqte orage obiqnuite.
printre
;opaci strilucea oglinda lacului s5rat. Turnul monu-
nental de ap5, umbrele mari cu inscrip{ia
,,John
Bull
Pub'., un hotel dantelat in stil elvefian, ridicat tocmai
aici
-
la capitul r[siritean al Cdmpiei Panonice
-,
tundurile limuzinelor strdlucind in soarele diminefii,
o vil6 in stilul realismului socialist chinez, table
hexagonale cu inscriplii care deja nu mai informau
Zimmer
frei,
ci
,,Camere
libere", qi nici cea mai micd
85
Andrzej Stasiuk
miqcare sau zgomotin afara ciripitului matinal al pds6-
rilor. Numai un cAine apIru cine qtie de unde, ne adul-
meci gi-qi v[zu mai departe de drum. Da, stafiunile
fird oameni intotdeauna aratL ca niEte decorafiuni.
Pe o str[duf[ nisipoasi am gdsit o pensiune. O doamni
cu qor! m[tura treptele. I-am spus c[ vrem s[ dormim
gi nimic altceva. Ne-a explicat in englezo-germani cd
putem dormi p0nd la cinci dupd-amiaza, fiindcd apoi
incepe discoteca.
Ne-au trezit sunetele limbii materne. In fala pen-
siunii, trei tovardqi in bermude lejere incercau s5-gi
conving[ colega:
,,Hai,
Angelica, ce mama m6-sii!"
,,Aranjafi-vi
qi voi cumva", rdspunse Angelica, in-
cercdnd s[ prindd in obiectiv grupul ce se legdna pe
picioare.
,,Hai
odat[! C[ doar stdm!" rlspunseri
biiefii, susfin6ndu-se reciproc.
Cildtoria noastri incepea s[ nu mai semene a c[-
litorie in strlindtate. Ne-am luat rlmas-bun de la
S6st6ftird6 cu un prAnz frugal. in pial[, in fafa cr6g-
mei, f[cea mare timbilSu promofia Sprite. Din di-
fuzoare se auzea gangsta rap, iar puEti unguri pe
rollere ficeau slalom printre sticle verzi uriaqe, iden-
tificdndu-se in imaginafie cu frafii lor negri. La o
masi din apropiere, un cap de familie repeta chel-
nerului:
,,Un Enilel
de porc cu cartofi prdjifi... Un
Enilel
de porc cu cartofi pr[jifi... Un
Eniiiiiiii{el!",
dar.
cu toate cd vorbea din ce in ce mai tare, t[ntil[ul de
ungur nu inlelegea nici un cuvAnt. Era timpul sd ple-
clm. N-am putut sI g[sesc niciieri, nici la chiogcuri.
nici in magazine,
figiri
kossuth. Devenisem depen-
dent de acele
fig[ri
presate plat, in pachete de c6te
douizeci
Ei
cinci. Dupi observafiile mele, pachetele
lor portocalii marcau granifa dintre provincie
Ei
metropolS sau, mai degrab6, imitalia de metropol5.
In ordqelele qi satele croite dupd misura omeneasci
din
finutul
Zemplln le puteai achiziliona de oriunde.
86
Cdldtorind spre Babadag
In schimb, nu erau de gisit in Tokaj, ca sd nu mai
vorbim de Budapesta.
$i
cam aqa arita cdlStoria noastr6. in loc si
urmdm, sb zicem, drumul lui Kossuth Lajosl, cIlS-
toream pe urma celor mai ieftine
{igbri.
Pur
;i
simplu
aqa stau lucrurile, Lajos Kossuth d[inuie
-
fie
Ei
in
numele strlzilor, pielelor
Ei
bulevardelor, in toate
acele utca, tdr, korut, in timp ce
fig[rile
in pachet
portocaliu dispar odati cu cei care le fumeaz6, tot
a$a cum vor displrea gospodiriile rurale neingrijite
in care m-am simfit ca acas5, ca gi cum nici n-aE fi ple-
cat niciieri. M[ gdndeam la Europa mea ca la un loc
in care, in pofida distanfelor parcurse qi a granilelor,
in pofida limbilor care se schimb5, omul are senti-
mentul cd ar cil[tori de la Gorlice, sd zicem, pdnd la
Sanok. Cam aqa gAndeam despre ultimul mit decent,
despre acea iluzie de pus pe r[nile gi juliturile pri-
begiei prin aceast[ lume haoticl. Bineinleles, erau
gdnduri de estet, dar m-am ldsat in voia lor cu mare
pl5cere undeva intre Nagyk6ll6
Ei
M6t6szalka, sub
lerul purpuriu al apusului. imi imaginam cE aceast[
purpurl este lumina fl5c[rii care mistuie Viena, care
in cele din urmd oferi periferiilor ei qi provinciilor un
ultim spectacol qi, intr-un gigantic autodafe, iqi sfin-
te$te
magazinele inEelitoare, vitrinele de pe Graben,
locuitorii arhetipali cu cdinii scoqi la plimbarea de
dimineafd, amintirile sale
Ei
triste{ea neldrmuritd
care bate ca vdntul prin Hofburg gi prin piata Maria
Tereza, crufdnd cel mult Caf6 Hawelka qi chioqcul
nocturn cu c6rnafi din piala Sfdntul
$tefan.
Aqa
risam sentimental intre Nagykr{ll6
Ei
Mdtszalka,
:
Revolufionar maghiar (1802-1894), a militat ardent pentru inde-
Dendenta Ungariei de Austria;
Eeful
guvernului provizoriu maghiar
din 1848. (n.red.)
87
Andrzej Stasiuk
incercOnd sd g5sesc un sfarqit eroic
$i
de efect acestei
lumi care murise de banal[ b[trdnefe.
,,Acest
itinerar este cunoscut pentru jafurile qi fur-
turile care se petrec de-a lungul lui. Chiar qi gr[-
nicerii ucraineni ii pot face pe cildtori s5 scoat6 bani
din buzunar sau le pot confisca obiectele care le sunt
pe plac." Cam atdt am aflat din ghid. Bineinleles.
ne-am hotdrdt imediat s[ mergem acolo. Cu atdt mai
mult cu cAt nu existd alt punct de trecere spre Ucraina
in afard deZdhony.
AqteptAnd in gara din Zdhony trenul care sb ne
duc6 peste granif6, am fbcut cAteva pregltiri indis-
pensabile. Mai intdi am ascuns bine la fundul ruc-
sacului
,,obiectul
care le-ar fi putut fi pe plac", adicd
un aparat de fotografiat praktica, vechi de vreo cinci-
sprezece ani. Apoi ne-am pregdtit pentru
,,scosul
banilor din buzunar", indes6ndu-ne prin diverse bu-
nJnare tot felul de bancnote in toate valutele de care
dispuneam. Aici un dolar, dincolo doi, aici zece per.'
tru situalia unei extreme incoruptibilitdti. In plus.
coroane slovace, forinli qi chiar lei romdneqti
-
cdci
cine putea
Eti
de ce anume aveau bSielii nevoie. Am
b[ut ultima sticld de kdrte ca si ne facem curaj, inde-
p[rtdnd g6ndul agasant cI poate e ultima kdrte pe
care o bem in viafi.
Venise qi trenul. De fapt doul vagoane, plus loco-
motiva. In primul vagon, fete qi bdieli incircau marf6:
maqini de spblat, frigidere, aragaztx| anvelope,
ju-
mdt[{i qi sferturi de maEin5
Ei
alte obiecte de uz coti-
dian. In al doilea vagon ne-am urcat noi qi vreo sut[
de alfi pasageri. Cu exceplia noastrl, toli vorbeau in
maghiard, ucraineanS, rus6,
fig[neascl Ei -
dac[ nu
m5 inEela anzul
-
in rom0nd. In fafa mea
Eedea
o
femeie. Avea la ea numai paEaportul gi un bidon de
cinci litri de ulei. Ungurii ne-au controlat, qi trenul a
prins sI traverseze podul de frontierd de pe Tisa.
$i
88
Cdldtorind
sPre Babadag
-unci,
in desp[rlitura
dintre cele doui vagoane a
foceput si se petreac[ ceva. Un fl5cdu ras in cap il
Gt"u p" altui tot ras in cap.. Apoi au intervenit
Ei
fttele,^gi s-a iscat aEa o agitafie,
-cd
nu se mai put91
*O"u nimic. Cineva trebuie sd fi pierdut ins[' cdci
&o[ o clip[ una dintre fete a intrat in compartiment
ri
i cerut'o sticl[ de apd, deoarece trebuia slJ re-
luc[ in simliri
;i
s[-[ oblojeascd
pe cel v[t[mat'
Pf,rea s[ fie un conflict intern, aqa c5 am mers mar
O.p"it" iiriqtifi, admirdnd
peisajul' igi fdcu-aparilia
qi
rrinicerul ucrainean,
insolit de un vameE' Privi nep6-
Lto. pugupoartele
qi le
Etampild
f[r[ chef' Incercam
ta--l'"*iritesc
cu febriliiate
pe unde aveam indesate
Oiu"tt"t" bancnote.
De fric[, uitasem totul, qi se pdrea
a. i,
"u,
de nevoie, voi scoate imediat, de exemplu'
o'"iti-ut idiot, o h6rtie de cincizeci' Soldafii de fron-
*ia
"r""
tot mai aproape, iar eu, m6na] de o ugoar[
p"ie, titargeamin
mAnd cinci sute de lei romdneqti'
Lctc[ aproxiirativ
cam cit costa la Bucureqti o cutie
A. .t iUlit"ti. in cele din urm6, grlnicerul s-a apropiat
a. ,.iqi l-um dat paqapoartele'
ebia se uit[ la ele' le
Uane ii, buzunar
qi' spuse in ucraineani:
"Si
ml
caitali la gara din CioP"'
-'{i
eif^
ain Ciop se descdrca.marfa'
B6ielii iqi
dideau"pe deasupra capului m.aEinile de spdlat'
{rigi;
d";"1"
Ei
sferturiie
Ei
jumetdlile de maEin[' Cei doi
ttirl, iri deplin u"or&, teruu u, televizor'
il c[utar[m
prin mullime
pe gr[nicerul nostru' Ne f6cu un gest
iri"ti.it
qi to*noI"t t. Am mers in urma lui' iar eu
Li-u* adus aminte unde aveam ascuns6 o bancnoti
a" o rota de dolari. Ne-a condus ca pe niqte pu$c[-
;;$i
ilil
trla unde se desfbgura-controlul
vamal' Din
"ariOi,
c6nd saluta din cap pe c1te unul sau altul' Am
frecut de poarta v5mii, im trecut
-
de controlul
put,upoutt"for, ne f[ceam lol prin mul1ime,
qi brusc
o"luin trezitpepartea
cealaltl' Atunci ghidul nostru
ne-a inm6naf piqapoattele
qtampilate
qi a spus:
"Nu
89
Andrzej Stasiuk
am vrut si stafi lacozlle alea. Avefi grivne?,,
,,Numi
dolari", m-am sc6pat eu ca prostul.
Atunci
emul E
uitd de
jur
imprejur prin sal[ qi flcu semn rlnui t[
99und
cu o plasi in mdnd sI se apropie. Tipul veri
l6ngh noi. Grlnicerul ii spuse:
,,Schimbe-le
Eilor,
dar
vezi s5 fie un curs bun". Sacoga era plin[ de grivne
legate in pachete cu elastice. Grlnicetul ne.intrebil
daci ne mai trebuie ceva, ne uri drum bun, qi arn
rimas din nou singuri.
BAIA MARE
Am v[zut Baia Mare in tazele soarelui care se
rostogolea^ deja spre apus deasupra Cdmpiei
Panonice. In aer pluteau inc[ urmele ploii, qi din
ualea rAului Lipuq se inilfa curcubeul. Un praf auriu
i
umed se ridica deasupra cdmpiei, deasupra
Eoselei,
deasupra podului, deasupra pajigtilor, deasupra
orolelor albe ale copacilor inflori1i, deasupra intre-
gii lumi qi a intregii provincii Maramureg. O ase-
menea luminl nu vezi dec6t dup[ furtun6, atunci
cind aerul e incircat de o electricitate supranatural[.
N-ar fi de asemenea exclus ca acea lumin[ strlluci-
toare si fi izvor6t de undeva din strifundurile pI-
mAntului, din filoanele de minereu ascunse in mun{i.
Baia Mare, Nagyb6nya, Marea Mini, z6clmintele
aurifere, Eldorado transilv[nean aflat la doud sute
aimcizeci de kilometri de casa mea
-
astfel de gdnduri
fui treceau prin cap pe c0nd traversam rdul Lflpuq.
Ia nord se inllla muntele Igniq. Acolo domnea inci
trmbra, qi v0rfurile aveau un colorit albistrui qi
umsd. Furtuna ne deplqise qi avansa acum prin valea
Tisei Negre, in Cernogora
Ei
Svidovef.
Am contemplat Baia Mare de.departe, deoarece
nu am vrut s[ intru in eentru. Chiar la intrarea in braq
m dat peste
$oseaua
de centuri care ducea spre
Sighet qi Cluj. Drumul
Eerpuia
printre zonele indus-
triale periferice. Nu mai erau nici alte maqini, nici
91
Andrzej Stasiuk
C)dldtorind spre B abadag
*
&
.oameni:..Spaliul
plat era acoperit de metal ruginir.
beton sfdr6mat gi plastic
arunaat peste tot. Halde de
gunoi ardeau mocnit, emanand
un miros puturos.
Soarele strilucea pe suprafafa construcliiloi
ruginii.
pe peretii de sticli cripali ai halelor, pe depozltele
golite, pe macaralele_pdrisite,
pe oleluicorodat gi pe
eroziunea zidurilor.
Stdlpii de cale feratl, silozuriie.
macaralele gi coEurile aruncau umbre lungi
;i
negre.
$i
aEa era cdt vedeai cu ochii: o incAlceali de s6ime
indl!6ndu-se
spre cer, ial pe pdmAnt un p[ienjenig
de
qine de cale feratd. Mormane de m6l ,"gr,
_
fara
indoiald.niqte
deqeuri chimice
-
ldsau locui-unor grd_
mezi uriaEe de polimeri,
cartoane gi sticl6 spa"rti.
Butoaie de tabli, furtunuri de cauciuc, noroi radioac_
tiv, cianurl din minele de aur, plumb qi zinc, c6rpe gi
nailon, acizi
Ei
baze, asfalt, bizine uieioase, tunir_
gine, fum gi decadenla supremd a industriei
_
toate
acestea sub cerul strilucitor.
. .P!n1qe
ruine, printre halde, pe peticele verzi d,e
iarbd chinuitd pdqteau
cAteva vaci.^ La umbra unui
uriaE cog industrial de olel miguna o turmb de oi. La
Baiallare timpul se invArtea in cerc. Animalele pd_
trundeau in lumea utilajelor moarte. Aceste fdpturi
apare-nt fragile, delicate qi lipsite de apdrare existau
de la facerea lumii, repurtdndu-Ei
liniqtite victoria. La
fel se intdmplase gi la Oradea:'o cireadl de vaci se
perinda pe macazurile
de cale feratd, iar vagoanele
trase pe liniile de garaj aveau aceeaEi culoare ro$catI
ca vitele, doar ci erau reci, neinsuflefite qi chinuite.
Aceeaqi situafie
Ei
la marginea oragului Satu Mare
_
acolo oile se plimbau pe mijlocul drumului national
19
-,
dar qi la Suceava, unde in mijlocul oragului pdg_
tea un cal alb, ca sd nu mai vorbim iar de Oradea.
unde am vdzut cai p6sc6nd
in inc0lceala
de sine, de
poteci ocolitoare, printre
hangare de tabld fdrd
capdt, printre
camioanele care se balansau
_
murgi.
q?
bdl[a]i, suri qi albi, ciuguleau cu nepisare iarba po_
luatd. ArItau de parcl plqteau acolo dintotdeauna.
Cdteva zile mai tdrziu,in
Banat, Valiu ne_a poves_
tit despre prima locomotivd romdneascl.
A foit con_
struitd la Reqifa in anul 1g72, qi meqterii au vrut s_o
arate impiratului
la Viena, cici tocmai se apropia
\{are^a Expozilie. Dar in zond nu existau inc[ qine'de
cale ferat5, nici micar una. AEa cd au inhdmat la lo_
comotiv[
doudsprezece perechi de boi gi au pornit_o
:pre DunIre, spre Porlile de Fier, pAnI la portul din
Turnu Severin sau de la OrEova, in orice caz, vreo
sutd de kilometri prin Munfii verzi ai Banatului.
Trupurile vitelor trebuie sd fi fost infierbdntate
si
strdlucitoare
de transpirafie,
asemenea unor locomo_
tive cu abur. Curelele de piele, lanfurile, jugurile
de
lemn de pe grumaz, noroiul, sc6r16ielile, inj"urdturile
5i aroma
{uicii
aurii amestecati
cu duhoarea anima_
lelor gi a trupurilor omeneEti umpleau valea. Dea_
supra atelajelor roiau mu;te himesite, in cdutarea
rdnilor, zgdrieturilor
Ei
a s6ngelui. Locomotiva
nea_
gr5, unsd cu ulei, avansa lent, cu demnitate, iar burta
ei roqie strdlucea at6t de tare, inc6t
liranii
s6rbi
Ei
romAni rim6neau pe marginea drumului orbili, fd_
ca.nd.u-i. cu-
_mina
qi scuipdnd de sc6rb5, team[
Ei
admirafie. Niciodati pdnl atunci nu mai vdzuserd asa
ceva,
Ei
acum aveau brusc certitudinea
c[ lumea se
"ll_opi"
de sf6rEit. Diavolul nituit inainta prin sate in
mijlocul loviturilor de bici, iar rofile plaiformei pe
cre era aqezatd locomotiva intrau in pdm0nt atAt
de addnc, incdt urmele lisate nu aveau si se mai ogo_
iascd niciodatd..La popasurile
nocturne se aprind'ea
focul, armata punea str[ji de
jur
imprejur, iafgonacii
beau p6n5 cideau la!i, deoarece-inimiie
loi erau
neliniqtite. in ochii aibagtri ai vitelor se reflectau
flicirile focului.
9)
Andrzej Stasiuk
Cdldtorind spre Babadag
Oare cit sd fi durat aceaste cfll[torie? Valiu, care
gtia totul despre Banat, nu-Ei putea aminti tocmai
acest am5nunt. Dou[ sdptim6ni? Trei? Pe malul
rdului, cei care mdnaserd boii au scos h51urile anima-
lelor, gi-au luat plata
Ei
au plecat uqurali, dispdrdnd in
addncul vdilor impidurite.
Da, Europa mea e plinS de animale. Porci man.
inglodafi in noroiul de la marginea drumului, undeva
intre Tiszaors qi Nagyiv6n, maidanezii din curlile cdr-
ciumilor djn Bucuregti, bivolii din RdEinari, caii ldsati
liber din eernogora. Md trezesc la cinci dimineala ;i
aud clinchetul clopoleilor de la gAturile oilor. Plouh.
qi mugetul vacilor este indbuqit, plat, nepurtat de
ecou. b datl am intrebat o femeie de ce ii trebuie
atdtea vaci in gospod[rie, de vreme ce qi aEa nimeni
nu-i cumpiri laptele.
,,Cum
adicd de ce?", mi-a rds'
puns, de parci nici m[car nu infelesese rostul intre-
-b6rii.
,,Doar
trebuie sd
1in Ei
eu ceva." Pur qi simplu
nu-i trecuse prin cap cd ar fi putut rupe legitura
arhaicl dintre oameni qi animale.
,,Ce
fel de oameni
am fi, dacd n-am
line
animale?" Cam acesta trebuie
sd fi fost in linii mari sensul rdspunsului ei, care trida
frica de singurdtate a speciei umane' Vitele sunt veri-
ga lipsd, care ne leag6 pe noi, oamenii, de restul
tumif. ii ingrijim gi-i devor6m pe inaintaEii noqtri'
Aici acest lucru este mai mult decdt evident' La fel
de evident ca la Baia Mare, printre ruinele universu-
lui industrial, care trebuie s6-Ei fi dus traiul vreo sutd
de ani
Ei
care, chiar dacd se va gdsi cineva si recli-
deasci totul, tot va purta veEnic stigmatul propriei
nimiciri. Maqinile sunt ca niEte zombi. Se hr5nesc cu
foamea noastrd de lucruri, cu l6comia qi dorinfa
noastri de a cunoaqte nemurirea pe pbmAnt. Tr[iesc
exact atAta vreme cdt sunt utile. Le scipdm din ochi'
qi imediat incep si se degradeze, s[ moard qi sd in-
mirmureascd asemenea vampirilor cate nu mai au
de unde suge s6nge. Numai uneori unele dintre ele
cunosc gralia unei betraneli bl6nde' De pildb, bacul
,Jin
Tisiatardos:
platforma de lemn scdrfdind din
toate incheieturile,
pus5 in miqcare de un motor
,liesel mic gi vechi, biiuia apele verzi ale Tisei incet qi
parcd f[rd s[ vrea. Pe ambele maluri ale rAului creq-
ieau r[chitd qi plopi. Nu existau alte constructii in
afara unei bardci mici de tabl6' unde se serveau kdrte
>i
cafea tare. Canicula scotea la suprafa{a apei peqtii
:i
mirosul de m6l. in
josul rdului, cufundatd pAnI la
burti in apd, stltea o vit6 bdlfat6. Strdlucirea aurie a
soarelui domolea miEcirile
9i
sunetele. Vaporaqul
cenuEiu ardta it aceast[ lumin[ ca o frunz[ uscat6,
adusi de vAnt dintr-o toamnd foarte indepdrtatd'
$i
mecanicul era la fel de ancestral. Privea pentru a mia
oarb peisajul indep[rtat, in perspectiva verzulie a
oglinzli rdului. Motorul diesel torcea zgomotos,
,lror"u a petrol, pentru ca, in cele din urm5, bacul s[
Jispard in peisaj. Nu am reuqit cu lici un chip si-mi
tmiginezca a. fi putut sd nu mai fie pe aici' Cdnd se
apropia frigul toamnei, bbtrdnul mecanic se putea
'dcafzi
la c6'idura lui. in timpul popasurilor mai inde-
lungate, cdnd nici pe un mal, nici pe celilalt nu erau
doritori sd traverseze rAul, cu siguranld il dichisea, il
;erceta, ii qtergea corpul cenuEiu, pentru a. se convin-
*Ee
cd nu au ip[rut icurgeri de combustibil sau de
:alei.
Cred c[ ambii erau cam solitari in aceasti cil6-
torie nesfirgit5, care nici nu-i indep[rta, dar nici nu-i
apropia de nimic. Erau ca un pendul care se legdna
de-a curmeziqul timPului.
lar a doua zi trebuia s[ fiu la Baia Mare, care
;dndva se numea Nagybdnya. Trebuia sd adulmec
recutul, s5 pornesc in cdutarea acelui etern
,,odi-
oioard", caie in paginile mele devine prezent,
deoarece
,,mdine",
la drept vorbind, nu vine nicio-
dat[, cdci ie opreqte pe meleaguri indep[rtate, ispitit
95
91
Andrzei Stasiuk
de farmecul lor, acaparat sau poate pur
Ei
simplu
obosit. Ceea ce trebuie sI vin6 nu va ajunge nicio.
datd aici, deoarece se pierde undeva pe drum
Ei
se
stinge ca lumina unui far indepbrtat. Aici domneE^te
un etern sfdrEit, iar copiii se nasc deja obosili. In
lumina oblicd a toamnei t6rzii, gesturile
Ei
trupurile
oamenilor sunt cu atAt mai expresive cu c6t sunt mai
pufin semnificative. Blrbalii stau la colfurile strlzil
cufundafi in hdul zilei. Scuipd pe trotuar gi fumeazl.
Acesta este prezentul. Acesta este prezentul in ora-
Eul
Sabinov, in oraEul Gorlice, in Gonc
Ei
in Caran-
sebeg, in intreg spafiul faimos dintre Marea Neagr5
gi Marea Baltic[. Stau qi igi socotesc
ligdrile
din
pachete qi mlrunfiqul din buzunare. Timpul se aprG-
pie de departe
Ei
aminteqte de un aer str[in, pe care
cineva trebuie sd-l fi respirat deja.
TARA
SECUILOR, SZEKELYFOLD,
SZEKLERLAND
De data asta a trebuit sd lipesc cu plasturi vechea
mea hart[. Se rosese
Ei
se cr[pase de la impdturitul qi
despdturitul in bltaia vdntului, pe genunchi, pe
capota maginii. O cumpdrasem cdndva de la Miercu-
rea-Ciuc, cam la vreo sutd
Ei
cincizeci de kilometri
mai la rds[rit de unde md aflu acum. Aici nu am de
unde si cumplr nici o harti, cu toate ci pdm6ntul
dintre Sachsenbach, Magyarcserged qi Roqia de
Secaq aratd ca o reprezentare a celei mai vechi geo-
Eafii.
Este golaq,lipsit de copaci;i vdlurit. Dealurile
par si se pr[bu;eascd sub propria greutate. Le stri-
veqte imensitatea cerului. In necuprinsul monoton al
peisajului, turmele de oi sunt aproape inobservabile.
Animalele au culoarea ierbii arse de soare.
De c0te ori mi aflu aici, e arEi16. Md uit la harta
mea, qi v5d cum pe drumul de
[ar[
dinspre Cergiu
doi b5rbafi iqi imping bicicletele. Se urci in
Ea
abia
cdnd ajung la asfalt qi o pornesc de-a lungul vlii pus-
tii. Se rostogolesc asemenea unor pietricele negre la
marginea cerului qi a ierbii decolorate de soare. In
scurtd vreme,le pot zlri sacourile descheiate fAlfdind
in v6nt. Drumul coboar[ pulin in pant5, gi nu trebuie
sd pedaleze. Primul md depdqeEte qi coboar[ pe ser-
pentine spre Rothkirch. Celilalt incetineqte, se apro-
pie de mine
Ei
se opreEte. E cam
jerpelit, zdrenfuit
Ei
Andrzel Stasiuk
'1'
;
*
s
$
,$
:i
$
li.
ts
$
s
&
fi
fr
#
murdar. Hainele abia se mai
tin
pe el, cat despre bici-
cleta striveche, nici ea nu arat[ mai bine. Din ce-mr
spune nu infeleg decdt
,,foc"
qi
,,fuma",
aqa ci scot
bricheta, iar el se scotoce$te prin buzunare qi g[seEte
pachetul de carpafi. ii aprind
figara.
trage ad6nc in
piept, imi mullumeqte gi incepe s[ goneascd pe bici-
Llefa scdrlAindd, din care rugina a mdncat de mult
lubrifiantul de pe toate piesele. In urma lui r[mdne
un nor de praf amestecat cu izul obscur al trupului
omenesc, gi se risipeqte in aerul care, la rAndul lui-
este plin de mirosul omniprezent al excrementelor
ovine
Ei
al ierburilor cilcate in picioare' Vdntul ii
ridicd din nou poalele sacoului negru, qi bdrbatul
deja a displrut, de parcd nici n-ar fi fost. Privesc
harta
;i
incerc s[ ghicesc dacd s-a dus la Sz6k6svere-
segyhdza,la Tiu sau poate la Ohaba, in vreunul din-
tre acele sate care seamdnd cu un pumn de coji de lut
impr[qtiate pe fundul v5ii. Cdci cam a;a aratd de sus:
galbenul pr[fos qi argilos al perefilor, praful qi luciul
cafeniu al
figlelor.
$iin $pring
e la fel. Satul te poarti cu g0ndul la un
ora$ construit pe un singur nivel. Casele se inEird ca
un zid de ambele pirfi ale drumului. Sunt pdntecoase
qi greoaie. Porlile boltite in partea de sus ca un semi-
cerc duc spre curfile inguste
-
dar toate acestea le
puteai doar presupune, cici nici una nu era deschis5-
Ei
toate ar[tau de parc[ ar fi fost ferecate pentru tot-
deauna, de frica spatiului nesfdrEit care se intindea
deasupra dealurilor golage.
Desertum
-
afa se numeau aceste locuri pe vre-
mea cdnd regele B6la al IIIlea a adus coloniqti din
Flandra, precum gi din zona rdurilor Ren
Ei
Moselle.
in acele timpuri. o mie cinci sute de kilometri in linie
dreaptl echivalau pentru un om simplu cu neputinta
de a se mai intoarce vreodat[ acas5. Care greoaie pe
rofi uriaqe, trase de boi, au traversat Brabantul, in
susul Renului. Prin Mainz, trecdnd vlile inguste dir
98
C)dldtorind spre Babadag
Schwartzwald, printre rdgetele vitelor, in noroi, l6ng5
Freiburg, trebuie s[ fi dat peste firul subtirel al
Dun[rii, ploaia torenliali din timpul popasurilor
fdcute intre Augsburg
Ei
Regensburg, focul aprins
din lemne umede, fumul mdnje;te oalele de lut,
continentul se lasd domol spre rdsirit, dar ceea ce
este suficient curgerii apelor pentru oameni se
dovedeqte o slabd consolare, deoarece ei se cufund[
in noroi qi ii cuprinde frica de viitorul care se con-
fund5 cu spatiul qi am[geEte.
M-am oprit chiar in
$pring,
ca sI beau o cafea. Cu
toate ci la fel de bine se poate sd fi fdcut asta in
Gergeschdorf. in c6rciumd erau scaune^Ei mese de
fier. Era stragnic de cald qi mizerabil' Intr-un colf
st5teau doi bdrbali. Duhnea dinspre ei a oi. P[reau
ca sosili din timpuri demult apuse: negricioEi, inde-
sa[i, barba le cregtea la invilmfueald cu p6rul inc6lcit.
LAngd ei se afla o palmb de muqte
jerpelitS. Da, abia
ce ieqiser5 dintre animale. Pantalonii le luceau in
zona genunchilor de grlsimea care acoper6 l0na
oilor. in pofida cdldurii de afar5, erau imbrdcali in
pulovere
Ei
veste. Igi beau berea in ticere, unul l6ngd
celdlalt, contempldnd spafiul cArciumii, care pentru
ei era fdri indoiali prea strdmt5, prea inchis5, qi toc-
mai de aceea,in ticere, cru!6ndu-Ei gesturile, inghi-
lituri
dupd inghifitur[, b[gau in ei bere ciuc, pentru
a ieqi c6t mai repede inapoi la aer.
Bdrbatul din spatele barului avea o fafd albi
;i
buhbit6. I-am spus cAteva cuvinte in romdneqte, dar
nu fdcu decAt si ia banii
Ei
sI-mi dea restul qi se
intoarse in regatul siu trist alcituit din cdteva sticle
de palinci bihorean5,
figlri
carpafi
Ei
sticle crdpate,
cu dopul pus, de vin mai ieftin decdt cola
Ei
fanta.
Mai avea acolo qi un ibric de email
Ei
un reqou elec-
tric, acoperit de pete cafenii
-
amintirea atdtor sute
de cafele care ddduserl pe dinafard.
99
Andrzej Stasiuk
Mi-am primit
Ei
eu cafeaua qi m-am a$ezat la fe-
reastre, pentru a privi ar$ifa transilvlnean5. Ceilalti
doi, nu se
$tie
de unde, scoseserd nigte sticle de plas.
tic de un litru jumate
Ei
se apropiar[ de tejghea ca si
le umple cu bere. I-am vdzut apoi mergdnd pe strada
incins5, cu siluetele la fel de intunecate ca
Ei
umbrele
lisate pe asfalt, iar miEclrile le erau repezi, scurte
Si
precise, asemenea miqclrilor animalelor.
Nu mai apdru nimeni. Tipul din spatele tejghelei
igi omora timpul cu tot felul de activitefl mlrunte.
care se preschimbau invariabil in nemiqcare. Palid-
masiv qi greoi, absorbea timpul ca un burete. Punea
ceva deoparte, qtergea ceva, aranja altceva, dar
viitorul tot nu venea. Strdmoqii lui sosiser[ in locurile
astea in urmd cu opt sute de ani, in care trase de boi.
Au construit oragul, satele
Ei
bisericile fortificate de
pe coline. Au ridicat spitale qi case de bdtrdni. Sin-
guri
Ei-au
ales preolii qi judec[torii.
Nu dddeau socG.
teal6 dec6t in fafa regelui gi erau scutifi de impozite.
Trebuia doar s[ fiirnizeze cinci sute de cil5refi pen-
tru armata regal5 ungar5. Au adus in sufletul lor
imaginea caselor lor qi a bisericilor l[sate undeva in
zona Renului, pentru a le recrea aici in aceleagi pro.
porfii gi forme. Goticul de c[rdmid[ qi piatr[ s-a
materializat printre dealurile din Desertum. In tur-
nurile din cele patru colfuri mergeau ceasuri, care au
inceput sb mlsoare timpul ce mai inainte se scursese
intr--un flux neintrerupt.
in spatele ferestrei nu se petrecea nimic. De pe
dealurile uscate cobora arqifa, se strecura prin uqa
deschisl
Ei
umplea interiorul, intreaga harababurl
dimprejur qi senzafia de intdmpl5tor, murdlria, pa-
harele ciobite, halbele pline de grisime, carafele din
sticld intunecat[, plasticul cadaveric. Se privllea ca
un val asupra obiectelor distruse, se cdfdra pe perefi,
pe geamurile murd[rite de generafii intregi de muq-
te, mitura intregul morman de resturi doar aparent
IOO
blositoare, acel local
jalnic
unde se
juca mereu come-
dia nemuririi. Da, deEertul transilvinean p[trunsese
in crdEma din Gergeschdorf ca la el acas6.
Mi-am dus paharul la tejghea. Tipul nici m[car
nu-;i ridic[ privirea. Abia cdnd i-am spus: Danke, auf
*iederseheil, s-a uitat la mine, de parcd doar atunci
imi remarcase prezenta. Incercd sI schileze ceva cu
futa lui mdt[hdloas[, dar eu deja nu mai eram.
in aceeaEi zi am plecat in satul Roqia, la vreo
patruzeci de kilometri spre sud-est. Am vrut si vdd
locul unde trbia pastorul care scrie c[r[i qi este cape-
Lanul inchisorii. Nu l-am gdsit acas5. Plecase la
Budapesta. Sau cel pufin aqa susfinea cel care mi-a
deschis biserica. Interiorul era ingust
9i
auster. Pe
binci se aflau pernule. in spafiul de piatr[, toate
obiectele plreau intAmpldtoare
9i
fragile
-
de parc[
cineva ar fi incercat s[ umple cu lucruri ceva vechi qi
trecut, de parc[ ar fi incercat s[ mobileze^o peEter5.
... So witl dir die Krone des Leben geben2. AtAt am
reugit sd
fin
minte din inscripfia de pe steagul negru:
in candelabrul cu qase brafe str[luceau lumdn[ri
roqii. ln bdnci n-ar fi inc[put mai mult de cAteva zeci
de persoane. Citisem undeva cb enoriaEii pastorului
suni in mare parte
figani.
Mirosea a sfinfenie de
demult. Trebuie sd fi pltruns in ziduri qi acum emana
din ele, dar mirosul era deja slab qi melancolic. R5-
coarea qi umezeala ii diluaserd de mult prezenfa, gi
acum era ca intr-un azll de bitr0ni pe care nimeni
nu-l mai viziteaz5'. Sau ca intr-o clsu![ de p[puqi al
cirei proprietar a crescut mare. Apoi am mers pdnd
la maiginea satului, pentru a privi valea Oltului. Pe
coastel-e de nord ale v6rfurilor Negoiu
Ei
Moldo-
veanu era zilpadd. O familie negricioas[ cobora hur-
ducdindu-se intr-o clruld micl in
josul drumului
C)dldtorind spre Babadag
1
Mullumesc, la revedere (germ.) (n.red.)
2...
ifi voi da cununa vielii (germ.) (Apocalipsa 2:10) (n.red.)
IOI
Andrzej Stasiuk
gdlbui, pietruit. Copiii
fipau,
ca s[ md salute:
,,Buni
ziua! Bund ziua!"
Cdnd m-am intors la maEin[, am observat prdvd-
lia. Se intra urcdnd pe cdteva trepte, iarinduntru era
loc atdt cAt sd stai qi sI te intorci. Cimdrufa era
imp[rfiti in
jumdtate
de o tejghea ingust5. Pe pere-
tele din spatele tejghelei erau ag[fate cdteva rafturl
Oferta de mirfuri era aceeaqi ca
Ei
in alte pr[v6lii din
provincia romdneasc[: cdte pufin din fiecare, totul
oarecum decolorat, qters qi fdrd ostentafie. Borca-
nele, pungufele
Ei
sticlele ardtau de parc[ ar fi stat
acolo de secole
Ei
vor rbm6ne acolo pdni la sfdrqitul
lumii, pAnd in ceasul bldndei disparitii. Dar acea tris-
tele a neinsemn[td]ii, acel memento al articolelor de
bazd-zahdr, orez, chibrituri
Ei
pachete de
figdri
car-
pati
-
rdspdndeau in interiorul intunecat qi inghesuit
o aurd eroicd. Totul stdtea in ordine deplin[, intr-o
curifenie impecabili. Rafturile erau acoperite cu
h6rtie curatd, intre produse se afla un spafiu mdsurat
cu precizie. Da, era o lume care dispirea gi murea-
dar care iEi ducea cu sine in mormdnt forma elabo-
rat[ gi precis[.
Pe uqa ingusti care ducea in spate ieqi o bdtr6nici
mirunt[. De fapt, nu aveam nevoie de nimic, dar am
cerut ceva de biut. Se miEca precum un duh cdrunt:
incet, flri foqnet
Ei
prudent, de parc[ nu ar fi vrut si
violeze spafiul incremenit al p[viliei. Zdmbi
Ei
spuse
c[ trebuie sd coboare in pivnil[, care ii servea drept
frigider. S-a intors cu o sticli rece de suc. Mi-a dat
restul, foarte incet, numbrAnd cu aten{ie banii.
Am ieqit
Ei
m-am a;ezat pe trepte. Dup6-amiaza
tdrzie mirosea a bilegar
Ei
a resemnare. De dupl zi-
durile inalte ale gospoddriilor nu rdzbdtea nici un
sunet. Umbra fierbinte a siestei eterne umplea ulifele
Ei
dilua timpul din satul RoEia. In case existau flr[
I02
Cdldtorind spre Babadag
indoial[ ceasuri, dar mecanismele
Ei
arltitoarele lor
se invdrteau in go1.
inziur-urm[toare am fost la Iacobeni, cam la vreo
patruzeci de kilometri spre nord-est. N-am reugit s[
ies din labirintul transilvbnean. Plrisind Hortob6gy-
falva, m-am trezitla bariera Htirwesdorf. Am intrat
in Alfina
;i
apoi am iegit din Alzen. A inceput Agnita
si
s-a incheiat Szent6gota. Totul dura cu mult mai
mult decAt ar[ta calculul kilometrilor
Ei
al orelor.
Mergeam printr-un
linut
multiplicat, qi inaintam de
doud-trei ori mai incet.
Iacoberii era pustiu. in mijlocul unei piele largi
cresteau cd{iva copaci seculari. Maidanul acoperit de
iarb[ era inconjurat de o construcfie compactd. Ma-
joritatea caselor ardtau ca p[r6site. De altfel, intreg
satul p[rea depopulat. Soarele se afla lazenit,aqacd
poate era siesi6, dar, chiar dacl cineva se odihnea,
n-ar fi fost prea obosit, fiindc[
;i
casele,
Ei
piafa
plreau l[sate in plata Domnului. Ndpidite de ier-
buri, se prdbuqeau, se aplecau, cripau qi cre;teau in
pdmdnt. Din lemn ieEea vopseaua, de pe ziduri se
scorojea tencuiala. Materia ldsatd de capul ei se sf6-
rdma sub propria greutate. St[team la umbra copa-
cilor.
$i
chiar atunci, nu se qtie de unde, apd-ru un
grup de cinci copilaEi. Cel mai mare trebuie si fi avut
weo zece ani. Erau nemaipomehit de vivace, foarte
sprinteni in peisajul acela nemiEcat al dup5-amiezii.
De parc[ soarele le-ar fi dat puteri. Ficur[ un cerc in
jurul meu
Ei,
rdnd pe rAnd, incercari s6-mi fac6-pu-
lind
conversa{ie. Se strlduiau in mai multe limbi deo-
dat[: romAn6, german[, o slavd ambigud, poate rus6,
poate slovac6, scipau cite un cuv0nt in englezd.qi
cred cd
Ei
in maghiar6. Stdteam in mijlo^cul vijel-i9i
guralive qi nu puteam decdt sI z6mbesc. In cele din
irm[ am inleles cX vor sd-mi arate, ca oricirui turist
naiv rdticit, satul, adicb resturile identit[lii siseEti in
ipostaza ruinelor bisericii fortificate. Cu siguran!5 nu
rol
Andrzei Stasiuk
eram nici primul, nici ultimul. M-am dus dup[ ei' cu
iout"
"e
nu md interesa absolut deloc semeful monu-
.""i. Ma uitam la micii
figani'
Satul acela, intregul
;;;ii; le apartinea.
Cu siguianfE nici nu se n[scuserd
;;;i;. raiinlii le ocupaier[
casele lasate in urml
al-n"trnunii care se in^torseser[
in vechea lor patrie'
D;ii;i;;
era in
jur devenise
proprietatea lor' Satul'
vechi de cdteva iecole, se transfbrma
intr-o tabird
imfrovizat[.
Ceea ce era peren
-
p[rea nemiqcat
-
t"&a in fala a ceea ce era temporar, nedurabil, de-a
Ai"rtrf inexistent.
Mi-au ardtat biserica medieval['
".
[ut" nu o construiseri
ei, cbreia nu-i aduseseri in
iu. orun" din
pomii de la marginea drumului,
pe
care'nu ii sddiserd ei. Vorbeau in limbi care nu erau
uf" fot. VeniserS in aceste locuri la vreo dou6 sute de
ani dupd saEi, fdri s[-i fi invitat cineva' Nu aduseser[
"u "i
i, minte imaginea
patriei natale
Ei
nici ta-
Utriil"
gospoddriilo-r
qi biiericilor,
pe care sd le fi
recreat apoiin alt6 parte. Memoria lor nu cunoEtea
i.t6riu,
"i
dout basmul, povestea, legenda
-
forme
care, potrivit criteriilor noastre, sunt specifice con-
;;il;"'i iopiilor si
frrr
qanse reale de a supravielui
Ii*pirri.
bacd vine vorba despre.lucruri,
aveau atdt
"ai"a-qi
permit6 in orice clipl i6 dispari, fhr[ sd lase
dupd ei nici o urm6'
Apoi mi-au aldtat casa unde stdtea preotul locu-
ful sa'u pastorul. in orice caz,ii spuneau
pater' Prin
portita inchisd
qi cu zdbrele nu se vedea aproape
irimii: o curte ingrijiti, vila-de-vie care acoperea casa
qi;"ru ce semif,a"abazin
de dimensiuni
reduse' In
comparalie
cu restul satului ar6ta oarecum absurd'
Amiunal, dar nu a apdrut nimeni. Am intrebat dacl
preotul e de treab6: ,,Bun
pater?" Au dat din cap:
,,Nu
bun, nu..."
M-am uitat la satul care se degrada vbzdnd cu
ochii,la gunoaiele din mijlocul piefei,la casa parohiald
70+
C)dldtorind
sPre B abadag
cu bazin, straEnic ferecatd,
qi am simlit cd aceasta era
victoria'lor. bin am:l 1322, c6nd Europa le-a re-
;;t*t pentru prima oardprezenfa
undeva in penin-
sula Pelopo nez, aproape cI nu se schimbaserd'
iliiop" u dat via16 unof naliuni, regate, impirbtii
Ei
state care
Ei-au
triit viafa, apoi.au dec[zut' Preocu-
puti ta se dezvolte, sI iqi extind[-teritoriile
qi sd
'"."u."a,
nu
agqfqt,sfuFijmaEi{leze
ce sf
pqa
-iU
,iuiu titnruifl ln?tr* istoriei.Jntre
timp,
liganii
?tl
-r
t m"efeU-Pu'-ziin[e"t-
s;rca;tic@!r-e
5i,
dacd au
luat din ea Gia
ii
pentru sine. acel ceva erau gunoa- '
i;1",;;E;;.ile,
casele pdrlsite qi pomana' De parcd
I
restul nu ar fi avut pentru ei nici o valoare'
-
"-.
,.J
Acum.. Iacobeniul s[sesc le c[zuse
prad6' Intre
,ioriir. ."&mruffi'prepiih6"de
efort' s6rguinf6,
tradilie, de toate celelalte virtufi din care se compu-
o"u dontir"itatea
civilizafiei,
iqi fdcuserd pur
Ei
sim-
olu tabira" asa cum ar fi f[cut-o in cimp deschis, de
iarcd
nimeni nu mai fusese inaintea lor pe acolo'
Am l6sat in pace casa parohiald bine ferecatI'
Copilandrii
md tiaserd dupi ei pe o ulili' Vorbeau
o"i'rtr"rrpt, incercau sd clnte
-eva,
roiau in
jurul
meu, gi, ure-"n"a unui alai din tablourile
lui Brue-
nfr"i. i. aiuns in cele din urmd la o pr[v6lie, asta de
irprhi gi interesa. Aici lucrurile arStau altfel decdt in
Roqia:' o magazie micd
Ei
intunecatd, ad[postitl in ce-
"u
t"
""
erl nici odaie, nici dependin{i'
Cremd de
ghete, s6pun
Ei
magiun, totul la grdmad6, in dezor-
Eine, in
-mormane
qi grdmezi, aruncate
Ei
uitate,
acoperite de praf qi in aqteptarea milei cumpdrdtori-
1or. Am luat i0teva sticle dintr-o bduturl gazoas6, o
punga de bomboane
qi am ieqit'. Le-am dat totuf iar
ii qilu,, impirfit cAqtigul fulger[tor, dupi reguli nu-
*ui a. ei giiufe, dar conforme cu principiul de baz[
*i" tpur. c[ celui mai tare qi mai in vArst[ i se
ro5
Andrzej Stasiuk
cuvine mai mult. Ocupafi sd m[ndnce qi s6-qi infundc
in buzunare dulciurile, nu mi-au mai acordat nici o
atenfie. S-au intors in lumea lor, iar eu am r[mas in e
mea. Aqa trebuia sd fie qi aqa a fost dintotdeauna,
incd din anult322.
Pe harta mea veche qi lipit5, numele localit[filor
Tara
lmenl nu s-a
$1
rn rromam. cI cel mai pu{in
pas[ de asta tdffidr-ffrffildr. Geografia lor este
obilS
Ei
indefinibil5. E foarte sd supra-
uiascd geografiei noastre.
TARA
UNDE e iNCrpur RAZBOIUL
La qase
Ei
jum[tate era inc[ intuneric deplin. Am
i4it in Pre5ernovo nabreZje qi am luat-o la dreapta,
rpre nord-vest. Apa era de culoare albastr[ qi aproa-
pe nemiqcatI. Ardeau felinarele. Dalele de piatrl ale
fallezei luceau dupl ploaia din seara de dinainte. Ve-
uisem aici s[ v[d extremitatea de apus a Europei
dave.
Din pasajele inguste de trecere dintre c[sufe r[z-
b6tea mirosul urinei de pisic6, Farul de pe micul
oromontoriu arunca in intunqric ultimele sale raze
L lumin5. in
jumltate de orl urma s[ fie stins. La pi-
cioarele lui stltea un renault roEu singuratic. Ar[ta
foarte uzat. DupA cdte se p6rea, celor care ingrijeau
f;arul nu le mergea prea bine. Am trecut de far qi am
ejuns de partea cealaltl a peninsulei. Marea devenise
mai greoaie, mai zgomotoas[ qi mult mai activ[. La
cflteva zeci de metri de la
{[rm,
apa se unea cu intu-
nericul, dar undeva in deplrtarea infinitl, undeva in
rrrifundurile intunericului am vlzut nori albi. Acolo
trebuia sd se fi cripat deja de ziu[.
Faleza se terminase,
qi mergeam s[rind de pe o
piatri pe alta. in dreapta se ridica vertical o coast[
rbrupti din st0nc[ de ardezie, care plrea cd se poate
despiinde foarte uEor. Cineva pusese o tlblil[ de
wertizate: treceai pe acolo pe propria r[spundere.
r07
Venisem aici numai pentru trei zile gi eram abso-
lut deschis la ceea ce avea si se intdmple. La nio
dou[zeci de kilometri spre nord-est se afla Trieste.
iar la optzeci de kilometri spre vest, Venefia. Mi-a
trecut prin cap numai faptul cd qi acolo aerul era la
fel de umed gi rece. Dinspre po.{t rdzbdtea duduitul
motoarelor diesel. In scurt timp am v[zut
;i
prima
barcd de pescari. Era mititici
Ei
incd neclar6 pe fun-
dalul intunecat al apei. Motorul s-a stins. Birbatul de
la pupa stdtea nemigcat, de parcd ar fi agteptat sI se
crape de-a binelea de ziud.
Nu erau nori. O ord mai tdrziu, md aflam in curtea
bisericii Sfdntul Gheorghe qi, de la o inbllime de
c6teva zeci de metg."
_a.glgiJAg
sqlJglr-piggf1l.,g albe
_*--
ale Alp4gIglSnijl.ine qtie dacd nu chiar Trigtavul.
?Arffi-"ce inseamnd o sutd de kilometri inEti aitlei de
dimineaf5, c6nd soarele strilucegte strident ca intr-o
amiazd de iulie, iar lucrurile aruncd umbre negre
5i
greoaie, asemenea unei nopfi de smoald. Mun{ii se
incinseserd p6nd deveniseri rogii, portocalii, qi acum
se stingeau violefi, cenuEii, pe mdsurd ce lumina alu-
neca prin defileuri
;i
vii. Aerul sticlos anula depdrta-
I
rea. Mi se pdrea cI bircile de pescari plutesc in
,
addncul golfului numai pentru ca, o o16 sau o jum[-
, tate de or5 mai tdrziu, s5 se izbeascd de
poalele r tate de o16 mai tdrziu, s5 se izbeascd de poalele
i
munlilor. A trebuit sd renun! la aceastd priveli;te.
I
deqafece era mul.t-oreaireal5.
{
Lu Sf6ntul
$tefan,
la SfAntul Francisc, la Sf6nta
i
Fecioard Imaculati sunau clopotele, Acoperiqurile
'
roEii ale caselor se aranjau intr-un mozaic complicat.
Din co;uri se ridicau in aer vdl5tuci verticali de fum
albdstrui.-Mirosea a
{aqing!!-4l4IgiLiS.
Focul se ficea
aici cu Gdre.""i%4ffi#ffitoaffiamdgire,
dar aE fi
r ,
putut sd
jur
cI simfeam qi aroma cafelei mlcinate qi
.dr_eftg:
In geometria
liglelor
strdluceau petele verzi
Andrzej Stasiuk
to8
C)dldtorind spre B abadag
ale grddinilor. in oraq nu giseai nici o bucdficd de loc
iiber, nu era nimic sllbatic, nici urml de abandon,
Je del[sare, nici o buc[ficd de spaliu rlmas la voia
int6mpl6rii. Tocmai de aceea erau atdt de pufini cdini
aici, qi tocmai pentru ei erau puse din loc in loc reci-
piente cu imaginea
Ull"F4fik'fdcAndu-Ei
nevoile. Era
mai degrabd ora;ul
fisiciloi.
Privind acoperi;urile de
sus, le-am vdzut cum ies din ascunziquri, in ciutarea
unor pete insorite
Ei
cildule. Zeci de motani
Ei
pisici
i-n sute de culori
Ei
nuanfe. Cdte una sau in perechi, in
{oan5, gudurAndu-se unele pe ldng6 altele, in cilduri,
Lndiferente, cu cozile in sus, plimbdndu-se incordate
de-a lungul granilelor teritoriilor lor, zbenguindu-se,
intinzdndu-se in cdldura diminefii, mici, medii
Ei
mari
ca nfte cblelandri
-
dintr-un singur loc, intr-o
jumd-
tate de or5 am numdrat nu mai pulin de cincizeci.
Se frecau cu spin[rile de cogurile caselor, se lingeau,
sdreau de pe locul lor pe altul gi inapoi. Pur qi sim-
plu un stat al pisicilor in mijlocul oragului.
$i
asta a
fost singura mi;care pe care am putut-o zdri de pe
zidurile inalte ale bisericii Sfdntul Gheorghe. Totul
acompaniat de sunetul clopotelor de la Sf0nta
Fecioard Imaculat5.
t""
Este bine sd mergi intr-o
!ar[
despre care nu se
>tie
mai nimic. GAndurile tac atunci qi devin inutile.
Totul trebuie inceput de la zero.
nu se
Poii" Ciiffiara c-rffiisuri sau amintiri oarecare.
I
Personaj canin, erou principal al unei foarte populare rubrici de
revisti, scrisi ani la rdnd de publicistul gi umoristul polonez Marian
Eile (1910-1984); simbol al cAinelui simpatic. (n.red.)
r09
Viata devine m ai ggpilg-rp_m.a*$:_pgil-
.g,nima-!iq6, 4"
LucrufileJi-FapGTefi amintesc de ceva"ariume, dar.'
pAn6la urm[, nu devin mai mult dec6t sunt in reali-
i
tate. Incep exact atunci cdnd le observim prezenla
I
5i
dispar imediat, acoperite de cele care urmeazd. La
r
Andrzej Stasiuk
drept vorbind, sunt lipsite de semnificatie. Sunt alcL
tuite din materie primard, care ne atinge simfurile
dar este mult prea ugoar6, prea delicatd pentru a ne
putea invbfa ceYa.
CAnd m-am intors pe falezd, ziua iEi intrase deplin
in drepturi. UEile cdrciumilor erau larg deschise, ma-
Einile
iqi croiau drum pe bulevardul ingust, tipi in
salopete trdgeau pe schele glleli cu mortar, gunoierii
inc6rcau mobilele ldsate pe trotuar, mobile care, la
prima vedere, pireau inci destul de bune, femei pe
tocuri inalte evitau ultimele bilfi, mirosea a ceapE
cdlit[. Un bdrbat in pulover,
Elapi
qi pantaloni de tre-
ning ieqi la capitul falezei
Ei
iEi aruncd undila in ap5-
La a cincea sau a gasea arunciturl scoase un peqte. Il
izbi de dalele de piatrd gi dispiru cu captura pe o
5. CopilaEi cu ghiozddnaqe in spate
rgeau la
$goalA,
doamne in vdrst[ ieqiserd perechi
pisic[ neagr6. O clipd mai tdrziu se apropie in fugl
5i
un cdine, dar pisica fu pur
Ei
simplu mai rapid[. Sub
arcadele din piafa care d[dea direct spre port stdteau
cdliva camarazi cu chipuri obosite. Pentru ei deve-
nise o tradilie sd aqtepte ca ziua s[ le ofere vreo
ocazie sau vreo surprizi.
Toate acestea se petreceau in lumina orbitoare a
soarelui chiar la marginea uscatului. Interiorul
qragu-
lui era umed gi intunecat. Te ducea cu gAndul la un
lor riguros aranjali, hainele agilate
$r
n
legdnau ca nigte ardtdtoare nehotlrdte. Doi bitrdnei
diicutau l6ngd mine in italian[. iqi fdceau mereu
aparilia alte pisici. Se incilzeau pe stAncile.mari, rdsfi-
.ute de-a lungul falezei. Locul acelaera liniqtit qi ireal-
Nu semdna iu nici un altul, nu mb ducea cu g6ndul
nicdieri, poate doar in general la ideea de armonie'
cer-
i, la
plimbareJn
bazinul
portuar.
oescari cu fesuri de
X-mne isi cuiatffi-'ei aiiincd pe
ilffiImediat
iqi fbcu aparilia'o
I
I IO
IlI
4
C)dldtorind spre Babadag
oglinzite in care cineva aruncase o ultimb privire
inainte de a ieEi. Rltdcind in inima oraqului, chiar
9i
atunci c6nd era pustiu, ifi croiai drum printr-o mul-
-:me
nev[zut6. Glasurile din spatele zidurilor, dis-
nse-
coridoare reci
Ei
intunecate, sau la o inchisoare co-
mod6, unde fiecare se putea ocupa liniEtit de acti-
sc4un qi apoi igi vizu linigtit de drum. tI"f-ig-tlll9.1;
lului
vechi,-d,arpr-qf
pr.a-m"sas{ffi
l-Pglglgse$
-sa
pnve sc
cum aerutle fa"e tot mai clar. in iurul
bazinului por-
tualr ioieiti ae'"zor niiEonete. Catargele iahturilor se
La opt d-imine"A$m*bgq4[
qa{q3ge,ir am v6zut
cumb6cul liU-pt-eac
netia*Jielnerifa Sterse
rdmlEilele ploii de pe md-su[a
-
il6r. i" crAsm[ se auzea Buena Vista. Un c[lelandru
Jxau mffim;*u,ffiffif6ll;
la piciorul unui
linia neclar[ a orizontului.
care
Elapi-
_ ffi.S*@
inghite" teritoru
''''-
care. lntr-un fel sau altul. amintesc de casa pdrin_
teascd sau de satul natal. Senzafia de particular
5i
striin reprezintd o provocare mult prea mare pentru
qllimul ,erjql din Bglgqri. A durat zece zite, si au
plent
ln tlmDul lu
. ..
i".l3trgcj
si ;as-*&sqry"9g^i3Toarte
v[ sI se fi retras atAt de
5 intr-o tar5
-,&r.1*-,._.,:..i *+
_
i
., u{""J+4ffiffiNu-qi
aveau aici moimiiltble,"nt
.t
,
--:;-;j==:-'-Y'*
^."I-A-VEau
aici amintiri, aEa cd trebuie s6 se fi simlit pulin
'i-'"'*i"il*
Andrzej Stasiuk
Ora opt dimineafa, soarele, cafeaua, bacul alb qi mu-
izica
aceea cubanez[ pdreau s[ dea naEtere unui l.i I \"L(
cuceritor, de
.Llh
numai monstruozitate, de.ce, plr4sindu-l gi
indrep-
tdndu-ne"
flaq1i
-rpiffi
er eaguriie ace ste a, ne sim
{im
ca qi cum ne-am pfIbir$i"i_+"
Sg! ;"ge:i d1gpt,
o,sen-
zafie minunat[?
La opt
Ei
un sfert stdteam in fafa ceqtii goale de
cafea si incercam s[-mi amintesc aceste cuvinte ale
lui Emil Cioran. incercam si- s.tab.ilesc unde..este
sud-estul
si
unde-sunr3alcanii.
-
-il;;;JA
o mape ptnd de filuici
adunate dintr-uu_motel de la marginea drumulUi, nu._
departe de.
g[anifa
CrOai6llntr-o b"rogura colorat6, in"
afira'iffi?i-*ffi 'Tf ttffi iiirdelocaluri,hoteluriEi
campinguri, se afla gi o hartl de dimensiuni reduse a
Europei,SB-ania:ger9-IAaC"i'-d"utsj-f
ii.u,ta:Paiiiut,
Elveljg.=Zvri-ebglr"Aus1ttL-vre-rlee-!,9*LasudEiest
de
Praga."fii-
Bs-Qge-:It
incepe ceva de ger,ul teta
Cdldtorind spre Babadag
1r)
ordonati, armonioas5, care te duce cu gAndul la visul
habslurgic despre misiunea civilizatoare a Imperiu-
lui? Rdzboiul are nevoie, in cele din urm5, de olimba
comun5, de un sens comun, gi faptele sdngeroase
sunt asemenea celorlalte fapte prin aceea cd nu pot
exista in vid.
f'
Nu vreau sI iau apdrarea pgpoarelor balcanice,
$
clar nici nu vreau sI le rret*sub
-t-fEiiib*ffi#iGie.
!*Xneqstd dragoste pentru devastare, pentru
haosul
-
lnrern. pentru o lume asemene7lnui bordel in
fl5cdri, aceast5 privire sardonicd aruncatd cataclis-
melor infdptuite sau iminente, aceastd severitate,,
aceastd dulce delSsare a celor care suferd de in{
_lo*Tsr{
u u a c ri m i n a I i I o r (...
I ;!ggg11.1plg4gigid
.E,uropal it dau poate un impuls, iar bdtr6nul contiJ
nent vOde in asta in mod invariabil injosirea
supremd. CaSj.lgiludtuLjrseamnd
numai qi
r12
nou-nouf6, c[ci au fost marcate cu scrupulozitate
granilele fostelor state iugoslav_e. Singurul oraE din
Jni gditiieE-
-teriii;iii-din -r
u?:Irt
"urJ
r- u salva t ca
prin minune ..liS_**Sgpr_piijbliiil suficient de vechi
pentru a-qi asuma rolul-_de monument i;tSI&. Sofia,
l
Bucurestiul. Belsradul. Varsovia sau Bratislava'-otii"
sl slmDru au dlsDarut. Le--a ingh4rt sp4tlul..gl-Iorql:
i
.u.. p'ouldfi-iiifi-at]EVhr oiiimiiat, our g."u o" numir
\
si
descris. E pe deplin de infeles, c6ci ce altceva in
]
afard de haos sau de schimb[ri ale vremii poate veni
Jl
din aceastl parte de lume? Numele nu ordoneazd
[j
deloc acest spafiu, deoarece le lipsesc semnificaliile
fl
vechi, permanente gi verificate.
-Jt
CAnd am trecut granila pe la Hodo5, era deja du-
pd-amiaza tdrziu. Lumina G-iarnf iiiiif#ea lucrurilor
Andrzej Stasiuk
o claritate inzecitd. Vamegul m-a intrebat c6fi dinar:
am, cu t o a t e ci d e."pggtg*Ug
9_9"'?-r-r-t S.g*pli[-e3.
p e a i q
.--gu".Cel"ag'!i-a aruncat un ochi
Ei
tn"pciit6tfiij, spu,
le"4fu
/4|;qi
a nlp g_[1u n s in tr e d e-a luri le g dl b u i
-d
n
"llg$*up
In perioada aceasta a anului intotdea-
una poli vedea mai multe dec6t de obicei, deoarecr
.
peisajul golaq concentreazd toate renuntlrile ome-
::
neEti. descoperind'fiagilitatea
mafeiiei lliate in voia
.'[-
ei.' C6riileblo] ?neiffiE?ffi-effie'arya':'fH?[
pdrea aran.
i I jatd.
pusb la punct cu mare grijl qi bine finisatl. Nu
am putut descoperi in peisaj nici un fel de fisuri ir
care sI se poati strecura imaginafia. Nimic de aici nu
amintea de zonele din care tocmai veneam. Totul
p6rea deopotrivl folosit gi absolut nou. CAt vedeai cu
ochii, nici un semn de decldere, de creEtere sau de
ostentafie. Zidwi cenuqii solide, acoperiquri in panta.
grddini incremenite gi podgorii lisaie in cea mii Ae-
plin[ ordine la iernat
-
privirea le inghilea pe toate.
dar nu avea pe ce sd se opreasci.
Jari
aceaita mima
reprezentarea unei
l5ri
desdvArqite. Strecuratd in
collul Europei, intre AUS.tfia.ee^rman6, Italia romanl.
-:'*
IInqalil
Iino-ug1ic1'+i Gciatt},^i6?ista in timp, iimu-
lSnd idealul uriiveisai.. e5rid*"m-am po.rii .pr.
r. meleagurile acestea, nigte cunogtinfe de-ale mele mi-au
,.
spus: .,Du1te, e unul dintre cele mai frumoase locurj
1 {."4e_qezontffi{frtffi;
p t" r,
trffi w
ir"tiiiii
l Ptuj, Majsperk, Rogatec,.Roga5ka
Slatina
-
nu m-am
i:
putut strpdni si m[bpresiilEaareffi
crezut cd
'd
poate ceva se va schimba brusc, cI aceastd
tard va
|.._fgce
special pentru mine un fel d.e salto mortale, dar
..',
1
Mulfumesc (slovend) (n.red.)
II+
Cdldtorind spre Babadag
ea continua si r[m6nd in deplind armonie cu sine.
Da, mi simleam ca
In
barbar din Estul veqnic tulbu-
:e. veqnic nefinisat. Imi lipseau contrastele, haosul
Ei
,'ursele care ili puneau mintea la incercare. Obiqnuit
;u discontinuitatea, cu pierderea firului principal, cu
ntorsdturile de situalie de la granila dintre vis qi
prostul
gust, nu puteam s[ mi impac cu un spa]iu
modelat intr-o manier[ at0t de irevocabili.
Am dormitin localitatea,Pnqlasko Hanul era p-us-
tiu. La bar stittilffioi localnici. Nu se deosebeau
-prin
riimiC'Jpedieffie"ei ni;tiii,-o6ir ci aveau un pa-
ger
ceva mai bun.
.Beau
bere la5k-o..,* alternativ cu
rpdcd albi, Fumau qi discutau cu
jumdtate de glas.
Purtau haihej destul de murdare qi bdtrAneqti Neb[r-
bierili qi gifonafi, evident nu ii preocupa faptul cd
ziua e impdrlitd intre orele de muncd
Ei
orele de
i
odihn6. Ar6tau de parcd urma sI se duci in 61iss
*L
ciipd la culcare in aceleaqi haine. Au mai cerut un
rdnd, dar in comportamentul lor n-a intervenit nici o
schimbare. Beau linistit. de oarch s-ar fi achitat de o in-
datorirelrlibiln-diivinG.fiir in geiiuri nu
am pxtut
d e sco_ p-e_5i
"*q#I*milmtJg5g*np
.seig". .p-.. $t-i
a".
"d
e
p
r"iu
ddrtile mele. In felul.in care beau erau o oarecare
r-, j.ry*+
feirniiiate
$i-solemnitate Ei
nici urml de av6nt bahic,
nici urmd de nevroz[ masculini. Mi se p6rea cd ambii
beau ..interior". Calmul si melancolia care le inso-
leau
discufiile iiu;ime'ii ?ielo-dtfffi patruzeci sau
cincizeci de grame bbute in decurs de o ord sau o or5
;i
jumbtate.
Plus berea, bineinfeles. In cele din urm[
s-au ridicat, t6rgdindu-qi cizmele de cauciuc qi ludn-
du-Ei rdmas-bun de la proprietat) care nici mlcar nu p
ieEise din spatele barului pentru a controla cAli bani
{
lSsaser[ pe masb. Am rdmas singur cu vinul meu.
{i
$eful
intrd intr-un mercedes negru cu
leava
de egapa-
lr
ment l5sat[
Ei
plecd cine
Etie
unde. Am ieEit pe trotu-
arul din fafa barului pentru a contempla noaptea
slovenS. Chiciura se aqternea pe iarba de anul trecut.
r15
Andrzej Stasiuk
Luna rotundl iqi arunca lumina argintie pe spindrile
lungi ale dealurilor. Undeva in depirtare schelilS.ia
un cdine singuratic.
(...) Presimlea qi totodat[ gtia: aici este adevl-
rata patrie a demonilor melancolici, zeflemitori.
(...) Aici, printre vlile alpine, gi pufin mai incolo, in
qesurile Panoniei. Sunt in vAnt gi in aer, nu te poli
ascunde de ei. Sunt in lacuri qi printre coline, in
corolele copacilor
Ei
in mlaEtini, in mun{ii stAncoEi,
sunt in bodegile de
lard Ei
pe str[zile oragelor pustii
intr-o zi de duminicS, sunt in copii, b[rbafi
Ei
bI-
tr6ni. (...) Aici tofi sunt impregnafi de moarte. Aici
moartea are aparenfa unui peisaj frumos, uneori
este tomnatic5 qi rece, alteori primdvlraticd gi
caldX. Toamna e goticE, iar primlvara baroc[. Ca
niqte biserici impr5gtiate prin toatd
fara,
la fel de
addnc[ precum mormintele. Aici oamenilor le plac
mormintele impodobite cu flori, lumdniri gi ingeri.
(...) in amiezile de duminici, atunci cdnd pe strizile
pustii ale oraqelor bAntuie numai strlinii sau nou-ve-
nilii instalafi definitiv, mir6ndu-se de goliciunea
strdzilor, in amiezile de duminici pare ceva firesc sd
te gAndeqti la blrbatul care deschide fereastra de la
etajul al treilea, acolo unde toate celelalte ferestre
sunt inchise, qi, cu fr6nghia legat[ de gAt, se aruncd
in gol...
in ziua urmitoare am trecut prin Kodevski Rog.
Kodevski Rog este un lan! muntos din sud, in apro-
pierea granitei cu Croafia. Pe o distant[ de treizeci
Ei
cinci de kilometri nu am intdlnit nici o magini. Dru-
mul pietruit ducea prin pidure, urca pe versantul
principal, pe Visoki Rog. Mergeam pe serpentine
inzbpezite;i acoperite cu gheafd cu cel mult treizeci
la o16. Nu era nici
lipenie
de om. Soarele strdlucea.
Era unul dintre cele mai frumoase drumuri pe care le
1r6
Cdldtorind spre Babadag
vdzusem weodat6. Printre brazi, lumina soarelui se
strecura ca o ceafl aurie. Era cald, se topea zlpada
Ei
uneori, atunci cdnd mE opream, in linigtea pidurii
inalte auzeam susurul a mii de picituri care se uneau
in pdrAu. Lumina
Ei
umbra se amestecau necontenit
5i,
in pofida zilei insorite, totul perea cufundat in ap[
verzuie. Versantul sudic al muntelui scotea aburi.
Am vlzut pis6ri ale cdror nume nu le cunoEteam. Nu
mai aveam de-a face cu nici un gotic sau baroc.
Kodevski Rog amintea de o arhitecturd care nu se va
naqte niciodat5, deoarece simplitatea frumuselii ei
punea sub semnul intrebdrii insugi sensul imaginaJiei.
in viile intunecate se odihneau zeci de mii de
trupuri. Treceam prin cel mai mare cimitir anonim
din Slovenia. in vara anului L945, comuniEtii lui Tito
omordserd aici fdr[
judecat[ gi flri martori pe pri-
zonierii trimiqi de forlele aliate. Erau partizani care
luptaseri de partea cui nu trebuia. Colaboralionigti,
albgardiEti
-
Tito nu suporta concurenfa. N-ar fi ex-
clus ca lupii, rfuii sau urqii, care la vremea aceea erau
cu siguranli in num[r mai mare decAt acum, sd se fi
ocupat de funeralii. Ulterior, mareEalul venea aici la
v6nltoare. Cine qtie daci nu i-a trecut prin cap c[
ucide spiritele trid[torilor care sildEluiau in trupu-
rile de animale.
Pe la ora noud am plecat de pe litoralul senin
Ei
m-am indreptat spre Tartinijev trg sd admir un mo-
nument arhitectonic in stil gotic venefian, datAnd din
secolul al XV-lea, gi statuia lui Tartinil. St[tea pe
soclu cu peruc6, cu vioara in mdna care-i at6rna lejer
pe l6ngd trup, qi probabil f6cea o pleclciune publicu-
lui. Am vrut se mi simt ca un turist. Dar, sincer
vorbind, m-am simlit mai degrabi ca un spion con-
damnat la superficialitate. Puteam sI ating lucrurile,
1
Giuseppe Tartini (1,692-1770), violonist
9i
compozitor italian; a modi-
ficat forma arcugului folosit la acea dati. (n.red.)
r17
Andrzej Stasiuk
uniformd alb6 printre palmierii de pe promenada dio
PortoroZ, situat in apropiere, trebuie s[ fi ar[tat ca
un functionar m6runt. Comunismul a fost la urma
liurmelor'rodul
unor lungi ierni flrd de speranli, cAnd
ilipiritul
o ia razna de plictisealS qi de teame de sine
iM".wi. Pentru a
puteali cdt de c0t posibil, trebuia si
'%i*"r.u..d
intr-un spafiu nelimitat qi plat, unde nu
se intAmpls nimic qi tocmai de aceea totul se mai
ca spaliului vid a fost aplicati intr-un peisaj care
excludea nevoia oricirei schimbiri''Ma$pluLTttg-i1
poate inc[
Petrece.
Tirile mici ar trebui sd fie scutite de lecfia istoriei'
Xf-irmufsr-s'riUice
ca nigte insule undeva la mar-
ginea curentului istoriei. Cam aqa g6ndeam.in,urmd
cu vreo douS zile,
Undeva pe ldngS*EgSM tlndeva oe lAneb PostoinA s-au fdcut brusc Irlg 5l
ceat5. Am cantfiifffi;Gaitd
variantl fabulard li
utopici in timp ce dep[qeam camioanele croate'
J[-
rile'mici ar trebui proteiate la fel cum protej[m
-co-
pil6ria. Cetdfenii cieafiilor
Ei
imperiilor hipertrofice
ar trebui sdle viziteze pentru a le mai veni mintea la
cap. Probabil nu ar ie;1 mare lucru din asta, dar oa-
menilor trebuie s[ li se ofere
Eansa Ei
sd li se creeze
posibilitatea de a reflecta asupra multitudinii sensu-
.,, iilo, acestei celei mai bune dintre lumile posibile'
ififmstenta
unor state mici cu temperament moderat
:i
este purqi simplu o provocare pentru opiniile curente
&*'---"
I I
g
p e te m a el pa n s"r.gg g
f$!
? {ii.
jTlglirir- s-e rrnifica+i'ei lt
a altor asemenea ba111l{3fl
lq5gJlugn*laqlp-.
rn ce ma
priveqie, eil,iii:rni" cioiit ffii ixaea-usgga11aigsg inl"r:o
iu,a
*ui mici
Ei
niiibdatil'TA;e{$-Arfr-+^.p-smneze*,
intr-una frEi*marilTilurma urmelor, neinsem-
ndtat66-"'tUffiffii-mb[ cu mult mai greu in propria
caricatur[ dec6t mirefia.
$i,
in orice caz, dduneazd
mai pulin celor din
jur.
Scriitorul
.-s-loverLEdvard*Kochek,
in ale sale in'
semndri pariziene, scria astfel:
,,Istoria
noastri nu ne
vorbeEtede-s.plg.++"1.i*n.eS.i*l,t-:rueea"glJupermite
asumarea nlci unei-
m"isiup,r- {r3isgr.:g-4s9.
Nu ne
putem Uiiulrilci pi: o intaipietare originald a credin-
1ei,
nici pe un temperament specific. Tr[situra carac-
teristici a
![rii
noastre este mai degrabi convexitatea
decdt concavitatea, ea nu posed[ un centru de greu-
tate veritabil care si-i marcheze punctul central, atAt
o
in sens geografic, cdt
Ei
moral. Din aceasti cauzi, nu
!
avem gdndi-tori care si manifeste o energie centripe-
{f
td, ne lipsesc spiritele convinse de qdg-irl"+lfle[9-a
noastrd,
'spirit6ie
du- un-?dltin ?iislitiz"t. (:
)
Nicioddti ;u'nii:arii peideflilt
"gienife{e-"6b
misurl a
valorii, ca pe un loc de trecere demn de toatd incre-
derea, ca pe o solufie qi o sursl de inspiralie, ci mai
degrab[,91p,*9*g,lgAl-Hflg_Iyqlgg
ca pe o ocazie de
face contrabandi".
Aqadar, din nou acea lips[, din nou sentimentul
neimplinirii, din nou:c,gQli dor dupd v,iafa care e
merel in altd
parte. Iffi5"rlmH'nn?ib"irici o legiiurl
*
c u as t a.' Cri
.Ii
gurd ndfi*ae-vs--pp--e.
lnnl
q1o1
.
q q criq qi un
rom6n din Romdnia de dou[zeci de milioane, qi pro-
C)dldtorind spre Babadag
a'de"pdtruzeci de mi
babrl ql un pol-onez qm rolonla oe pa
lioane. M-am invAitit ih cerc prin cen piin centrul agtomerat
II9
al Ljubljanei, clutdnd un loc de parcare. In Piafa
Congresului m-am strecurat cu greutate intre un land
rover gi un bmw. Pe patinoarul cu felinare qi muzici
Andrzej Stasiuk
I'
alunecau copii
$i
un bdtran secular cu mustate ce-
{l
runta.
E@,
dalmailqier5.gma-
fl
vesela. Am auzit rdsete, discufii zgomotoase pe
\Lsfim,
qi am vdzut fete imbrdcate cu Jeleganld doo-
potrivd neglijentd qi rafinatd. Md aflam aici pentru
prima oar[ gi totodatd mi se pirea cI gtiu bine oragul.
-Fra
viu, animat
si
atrde4!o-r. Dldea impresia c[ se
; afld exact acolo unde trebuiE gi nu se gdndeqte deloc
I
la propria predestin are, pilre'a ce nu]$i pune deloc
H$trebdri.
E foarte posibil sd nu-i fi pdsat absolut
deloc de restul lumii, sd nu fi tdnjit deloc dup6 ea.
@elQ"*htgenl{or.
in vecinltatea
Piefei de PeEte am mdncat u-t'TEtti,is intr-un bar si
am bdut o bere mic[.
Noaptea, undeva dupd Maribor, m-a oprit polifia.
Mergeam cu optzeci Ia 61e-ffi- localitate. Erau
imbr[cati in piele neagr6
Ei
amabili. I-am intrebat ce
r
se va intdmpla dac[ nu aveam si pl6tesc. Mi-au spus
, J
cI imi vor lua pagaportul, imi vor da drumul qi vor
$
aqtepta la comandament pdn[ apar cu banii. O suml
f
de doud ori mai mare dec6t cea pe care aE fi plitit-o
$
pe loc. Nu pdreau sI se lase mituili. Mi-au scrii o chi-
:
tanld frumoasl cu qtampile decorative qi mi-au luat
practic tot ce mai aveam in valuta lor, apoi mi-au
urat drum bun.
i,l
Ca rdzbunare. am hot[r6t sd innoptez abia c6nd
'liaJungeam la ungun.
IZI
SHQIPERIA
La cinci qi jumdtate
dimineafa, in KorgE, in fata
hotelului Grand, stdteau deja c6fiva bdrbafi. In tim-
pul zilei, numdrul lor creEtea. Mai ales pe strada largd
care ducea spre tdrg. Dar mai stdteau qi in fa{a poqtei,
gi pe aleea umbroas[ de l6ngi chioqcul cu ziare.
Dupi-amiaza se strdngea deja o intreagi mullime.
Numai b6rbati. Stdteau cdte doi sau c6te trei sau pur
qi simplu cdte unul singur, discutdnd ori fixdnd cu
privirea un punct din depirtare. Uneori ficeau cdliva
paEi incolo gi-ncoace, dar era mai degrabi o miqcare
nedirecfionat5, o pauzd momentanl in neclintirea
general[. Unii
lineau
in m6n[ pachete cu bancnote
albaneze, pe care incercau si le schimbe in euro qi
dolari. Restul insl pur gi simplu st[teag, fumdnd
figarete
lungi gi subfirele karelia, la nici trei sferturi
de dolar pachetul. P[reau c[ aEteapt[ cu tolii ceva, o
veste importantS, o chemare sau un eveniment, dar
nu sosea nici o veste,
Ei
in zorii fiecdrei zile se strdn-
geau din nou, mullimea igi ingroga rdndurile pe
mdsur[ ce treceau orele, se mai sublia pu]in la vre-
mea siestei, pentru ca dupd-amiazdsil se transforme
din nou intr-o gloatd moleqitd de argila care incepea
sd dea semne de imblAnzire, o gloatd care frem[ta
uneori abia vizibil, dar, in principiu, era nemiqcat[.
Femeile iEi ff,ceau qi ele aparifia din c0nd in cAnd, pe
furiE, pe de l6turi, aproape inobservabil. Iqi cirau
Andrzej Stasiuk
plasele qi pachetele, dar, la drept vorbind, erau invi-
zibile pe maidanul stipflnit de masculi. Aceqtia ri-
m6neau pe locurile lor, observdnd eventualele
schimb[ri, absorbi]i de infinitul timpului gol gi con-
damnali la propria prezen!5 imobil6. Acelaqi lucru
il v[zusem qi la Tirana, in piafa Skanderbeg, dar gi
la Gjirokastr, pe artera principalS care
linea
de la
moschee p6n[ in
josul
oraEului. In Sarandd, la gase gi
'jumdtate
dimineafa, la hotelul Lili, am cobordt la
micul dejun qi am observat ci sala barului era plinl
de birbafi. Stdteau la cafeaua de dimineafd qi la un
pdh[rel de rachiu, scdldafi in fum de
ligar5 -
sI fi
fost vreo cincisprezece, poate chiar dou5zeci de indi-
vizi. Priveau strada
Ei,
uneori, c6te unul se adresa
celui de l6ngd el, dar era mai mult decAt evident fap-
tul c5 ziua care stdtea s[ inceapi nu avea pentru ei
nici un fel de surprize. Erau prizonierii acelei zile de
la bun inceput, gi nu aveau pur
Ei
simplu unde si se
duc[, cici, ori incotro s-ar fi indreptat, ii cuprindea
nemiqcarea.
Undeva pe l6ng5 Patos, peisajul incepu s[ se apla-
tizeze. Mun{ii rlmaser[ in bpate. Pdn[ la Adriatici
mai erau cdteva zeci de kilometri, iar orizontul Ia'
stdnga mea incepuse si devinl cenugiu, in autobuz
era'teribil de cald qi inibugitor. Oamenii aruncau
direct pe fereastrd cutiile goale de cola sau bere. La
periferia oraqtrlui Fier,
{e
ambele pirfi ale drumului
se ingirau mormane de fier vechi, constAnd in special
din mercedesuri gi audi in diverse stadii de degradare.
MaEinile aveau cdte zece, cincisprezece, doulzeci de
ani
Ei
erau.adunate cu sutele in grimezi mai mari sau
mai mici. In apropiere de Durs, sutele se transfor-
mau in mii: in arEila zilei, pe plm6ntul sterp, pe iarba
arsl de soare, unele erau pr[date, jupuite
de tabld,
golaqe, cu intreaga pornografie a longeroanelor dez-
golite, a
Easiului,
a arborelui motor, a tamburului de
r22
Cdldtorind spre Babadag
frdn[, a resturilor ruginite, altele, inc[ protejate de
miqtile caroseriilor opace de la caniculS, stdnd eroic
pe anvelopele golaEe, smochinite. In acel cimitir ne-
sfArqit se invdrteau bdrbali oacheEi cu polizoare
unghiulare
Ei
retezau bucdfi de tabld care inc[ se
fineau
suficient de bine. Panglicile albe de scdntei
erau mai strdlucitoare decdt soarele. Cimitirul acela
de maEini ardta ca o mdcel6rie mecanic[ moart[.
Allii iqi aqteptau r6ndul
Ei
ei pentru a lua piesele de
care aveau nevoie. Restul se pr[buqea de
jur
impre-
jur
Ei
creEtea in pim6nt:
fevi
cripate de biele, pis-
toane uzate, faruri de cea!6, carburatoare distruse,
aripi mAncate de rugind,, rezervoare gdurite, filtre
de ulei goale, cutii de viteze impriEtiate peste tot,
cu piesele transmisiei ieqind in afar6, cangrena con-
ductorilor de frAni, cancerul panourilor podelelor,
sifilisul garniturilor
Ei
cataracta geamurilor crlpate.
Da, periferia oraqului Durrs era un uriaq spital viran
al maEinilor nemfeEti, un lazaret unde se flcea numai
amputarea membrelor.
Durrs este un oraq portuar, aqa ci aceste mii de
cadavre trebuie sd fi fosf aduse cu vaporul. imi amin-
tesc fotografiile din cglgbrg emigr,alie albane#[ din
am:J 1992 ciorchini de oameni disperafi at6rndnd la
bordul vapoarelor, pe suprastructuri, pe tachelaj, cu-
tere, poduri plutitoare, qalande acoperite de un strat
uman viu, de parcd intreaga
lard
ar fi dorit s[ fug[
ic6t
mai departe de sine insdEi, undeva dincolo de
gintinderea m[rii, de partea cealalt[ a Adriaticii, in
fltatia.
in lumea care p6rea sdii aduc[ mdntuire4, deoa-
rece urrna s[ reprezinte inimaginabila, fabuloasa anti
tezd a acestor meleaguri blestemate. Acum veneau
dintr-acolo pe mare flote inclrcate ochi cu fier vechi,
epave
Ei
rable pe benzini.
Cind drumul a cotit in direcfia Tiranei, au inceput
buncdrele. Craniile lor sinistre de beton se ridicau
la un metru deasupra solului
Ei
priveau prin fante
12)
Andrzej Stasiuk
negre, orizontale. Ar[tau ca ni$te cadawe ingropate
in picioare. Fiecare dintre ele putea ad[posti cu
u$urinle personalul de deservire al unei carabine
automate. ImprdEtiate pe intinderile lungi gi plate.
dominau infepenirea grlmezilor de maqini.
$i
unele.
Ei
altele erau indestructibile. Astrit a spus c[ in toati
fara
nu exist[ probabil nici mlcar o singurd uzind
activi care sd topeasc[ toate acele deqeuri de prove-
nienfd nemfeasc5. Nu existl nici atdta dinamitd c6ti
ar trebui ca si distrugb qase sute de mii de buncdre
menite s[ supraviefuiascb unei agresiuni mondiale.
De pe insula Corfu faci pAnI aici o or[
;i
jumdtate.
Cu ambarcatiunea cu aripi portante
-
doar
jumltate
de o16. Cl6direa portului grecesc este pre-
lungd qi plat6. Turigti italieni, englezi qi nemli stau
pe mormane de bagaje sau iEi trag dupi ei valizele pe
rotile. Mulfimea curge in valuri pe chei, se imparte in
Euvoaie
qi se aqazd la coziin fafa bocaporturilor care
duc spre bacuri. Unele dintre ele aratd ca niEte maga-
zine cu
$apte
etaje. Autocarele circuld prin toatd
Europa, aducdnd aici turigti de peste tot. Grimezi de
valize cu cifru stau in a$teptarea hamalilor. Cinci
indivizi in haine negre de piele iqi supravegheazl
hondele qi kawasakiurile incdrcate.La chei aEteaptl
Von Humboldt, un vapor cu trei catarge de culoare
verde-inchis;i un iaht cafeniu sub drapel britanic. La
bord miqun[ tineri in pantaloni albi. Lanturile str5-
lucitoare de maqini pitrund incet in addncul conti-
nentului. Pe cer se zdresc corpurile albe ale
avioanelor Boeing qi DC care se preg[tesc de ateri-
zare. Perechile igi fac ultimele fotografii in lumina
greceasc[.
Nici nu a fost nevoie s[ intrebim de unde va pleca
vaporul citre Sarande. Mulfimea celor care aEteptau
era imobil6 qi compact lipitd de bocaport. Aveau
cutii de carton, pachete, colace de furtun verde de
r24
Cdldtorind spre Babadag
gridin6, genfi de rafie in ecosez roqu-albastru, cele-
bre in Europa qi in intreaga lume, desagi lipite cu
band[ adezivd, saci obiEnuifi, pungi de plastic de pe
care se qterseseri de mult inscrisurile, gi tofi p[reau
obosifi, dar aceastd oboseal[ nu era de ieri, de alal-
tlieri. Era o oboseal[ cu mult mai profundi.
Grinicerul grec, in clmagd albl
Ei
ochelari cu len-
tile intunecate, strdngea pagapoartele din cutia de
lemn qi ii striga pe urmdtorii: Illyet..., Freng...,
Gjergj..., Myslim..., Hagi..., Bedri... Oamenii iqi luau
repede lucrurile gi se repezeau pe vaporaEul
;ubred.
Grinicerul inmdn5 paqapoartele lor unui civil bondoc.
Ar[tau de parcl asupra lor c[zuse umbra, de
parcd ar fi stat sub un nor invizibil, in timp ce asupra
restului portului, asupra mullimii de turiEti, asupra
umerilor bronzafi ai femeilor, a cerceilor de aur,
sandalelor qi rucsacurilor strdlucea lumina direct
din kodak.
Un amstell mic servit la bord m-a costat doi euro.
Am navigat prin strdmtoare qi continentul rbmdnea
in continuare vizibil.
Jdrmul
muntos din dreapta
noastrd era golaq
Ei
neimpddurit. Culmile arse de
soare ar[tau de parc[ astrul ceresc se odihnea dintot-
deauna direct pe ei in miezul zilei: o veEnici amiazd
qi stdnci vechi de c6nd lumea, care se exfoliau de
at6ta cdldurS.
$i
apoi amzdrit Sarande. incepea brusc, f[rd nici
un avertisment. Pur qi simplu pe versanlii golagi apd-
rur6 scheletele caselor. De departe ardtau ca dupi un
incendiu, dar nu erau dec6t construcfii la care se por-
niserd sipdturile
Ei
la care apoi lucririle fuseser[ sis-
tate. Mai inchise la culoare decdt munfii, dar la fel de
minerale, de parcd ar fi fost arse intr-un cuptor uriag
gi purificate prin foc de orice ar mai fi amintit de o
l
Marci de bere a firmei Heineken (n.red.)
125
case omeneasc[. in addncul golfului, oraqul devenea
ceva mai compact, geamurile str[luceau, prindeau
reflexe verzui, dar noi am plutit mai departe, pentru
a andoca la chei. in piala cimentatd stliea o macara
ruginiti. Deasupra barlcii cenuEii fluturau vulturul
albanez cu doud capete
Ei
steagul albastru al Uniunii.
Inluntru se aflau un birou
Ei
doui scaune. O femeie
in uniformd ne ceru sd plltim douizeci
Ei
cinci de
euro, lui treizeci, ne dddu in schimb niqte chitanle qi
ne spuse cu z6mbetul pe fali cI nu are si ne dea
restul. Pe colina din apropierea portului se inghe-
suiau blocuri din beton curat, roEcat. DacI n-ar fi fost
rufele inqirate la uscat la ferestre
Ei
farfuriile ante-
nelor parabolice, aq fi crezut cd sunt pdrisite.
Da, toatd lumea ar trebui si meargi acolo. Dar
mai ales cei care pronunli numele
,,Euiopa,,.
Acesta
ar trebui si fie un ritual de iniliere, deoarece Albania
este subcongtientul continentului. Da, Albania este
id-ull european, este angoasa care b6ntuie noaptea
Parisul adormit, Londra
Ei
Frankfurtul pe Main. E un
puf intunecat, in addncul ciruia ar trebui sd priveascd
cei c[rora li se pare cI mersul lucrurilor a fost stabilit
o dat[ pentru totdeauna.
Welcome in bloody country2, a spus Fatos c6nd
ne-amintdlnit la Cafe Operain piafa Skanderbeg din
Tirana. Beam bere
Ei
mI gdndeam dac[ un lucru aqa
de cosmopolit ca binecuv6ntarea respectl granileie
statale. Oare grinicerii greci ii intorc din drum la tre-
cerea de la Kakavile, iar italienii nu le permit
s[ intre
pe bacurile de la Bari gi Brindisi? in siuar,la umbra
copacilor, zeci de indivizi f6ceau trafic cu valuti.
Ofereau o sutl treizeci qi
Ease
de leka pentru un do-
lar. in mullimea de biEnifari se aflau
Ei
cateva maqini
1
Din engl. identity card,,,carte de identitate,, (n.red.)
2
Bine ari venit intr-o
fari
blestemati (engl., aprox.) (n.red.)
Andrzei Stasiuk
126
Cdldtorind spre Babadag
de polifie.
$i
polifiEtii, la fel ca biqnifarii qi restul
Albaniei, fumau in vara aceea sub{irelele
figarete
karelia la o sutl de leka pachetul. l, ."ru.
[lutea
spiritul unei indiferente simbioze.
$i
pe unii,
Ei
pe
ceilalli ii unea timpul pe care il aveau de aEteptat.
Secundele qi minutele se umflau, se umflau qi crdpau,
dar in mijlocul lor nu exista nimic.
L-am intrebat pe Fatos daci traficul cu valutd era
legal.
,,Bineinfeles
c[ nu", rispunse.
,,$i
polilia?"
,,Pur
gi simplu are grijd ca totul s[ se desfdqoare in
ordine", replici el.
^
La cinci qi jum[tate,
in Korge era inc5 intuneric.
In bodega de l6ngi autogar[
Eedeau
cAfiva b[rbafi.
I;i beau cafeaua de dimineafl
Ei
rachiul din pdhlrele
mici, burtoase. Cafeaua este fdcutd direct in ceagca
pusi pe reqou. Rachiul se bea in zori, deoarece
reu$e$te mai bine decdt cafeaua s5-fi alunge somnul.
Dar nu se bea decdt unul. Rachiul nu mai e un alcool,
rachiul e un obicei. Apoi veni un autobuz mercedes
vechi. Se umplu incet-incet cu oameni.
$oferul
im-
pirfea pungi de plastic. Lapiald,incepurd si soseasc[
primele maEini cu marfd. CAnd s-a crlpat de-a bine-
lea de ziud, am pornit-o spre sud. Cei doi poliliqti
care
Eedeau
in fafd aveau pistoale sovietice antice
cu stelele
Eterse
pe patul armei. PdnI la granila cu
Grecia erau numai zece kilometri, dar numele loca-
litdfilor prin care treceam aveau rezonan{i slav5:
Kamenice, Vidic, Selenice, Borove... CAnd am intrat
pe primele serpentine, am infeles sensul pungilor de
plastic. O femeie grasd, plind de aur la g0t, cu un
ventilator portabil cu baterie in m6n[, incepu sI
icneasc[, iar familia ei se ridici de unde stltea pentru
a o consola. I-au luat din mdnd acel aer condilionat de
buzunar, qi femeia incepu si vomite in slculelul trans-
parent. Imediat i se aldturar[ o alta qi apoi incl una.
Dupd care veni rdndul copiilor. E o boall a femeilor
r27
Andrzej Stasiuk
qi copiilor, ne ldmuri mai tdrziu Astrit. intr-adev5r.
bdrbatii cildtoreau f[r[ efecte secundare. Participau
doar la rumoarea general5, fiindcd intreg autobuzul
era pdrtaq la nefericirea victimelor, consolAnd.
comentdnd
Ei
arunc6nd pe fereastrl pungile folosite
gi transmise din m6nd in mAnI, in timp ce
Eoferul
impdrfea imediat altele.
Dup[ FOe\e mun]ii devenir[ qi mai masivi. Ne
cdf6ram la o mie
$apte
sute de metri: in viteza intdi.
in a doua, pe un drum gerpuit ca un tirbuEon, pe buza
prdpbstiilor, fdri nici un fel de bariere de protectie.
Nu am vdzut nici urmd de case, c[riri sau animale.
Piscurile boltite erau acoperite de iarb[ gllbuie, ars6.
albul conglomeratelor st6ncoase strdlucea in soare qi.
pref de o o16 qi jumdtate,
nu am observat nici o urml
de prezenfl uman[. Am inceput sd numdr bunc6rele.
Am renunfat c0nd am ajuns la al cincizeci gi qap-
telea. Erau peste tot, c6t vedeai cu ochii. Craniile de
ciment cre$teau pe versanfi in locuri unde nici un
vehicul nu avea nici o
Eans[
de acces. Nu am idee.
poate cd cimentul qi olelul fuseserd transportate pe
cat0ri
Ei
m[gari, poate pur
Ei
simplu le cdraserl in
spinare. Creaturile cenuqii de beton erau uneori c6te
: una, alteori cdte trei-patru la gr[mad[, strdjuiau trec6-
tori qi defilee imaginare, t[iau liniile presupuselor
atacuri, a$teptau ofensiva, invazia, in timp ce privirile
lor negre qi goale cuprindeau intreg spafiul vizual.
Dldeau impresia cd exist[ acolo dinainte de veacuri
Ei
ardtau de parcl aveau sI reziste p0ni la sfArqitul
lumii. P[reau mai vechi decdt muntii, indiferente la
geologie, impasibile la eroziune. imi venea mereu in
minte numirul lor
- Ease
sute de mii. in fiecare din-
tre ele, s[ zicem, cdte doi soldafi in picioare, deser-
vind o mitralierd grea sau o puqcd mitralierd, adicd
un milion dou[ sute de mii, ceea ce inseamnl aproa-
pe jumitate
din populafia
f[rii.
in timpul exerciiiilor,
r28
Cdldtorind spre Babadag
in timpul testelor de artilerie, in aceste buncdre erau
inchise capre. M-am uitat la orificiile de tragere, care
ardtat ca nigte ochelari negri extravaganfi. In acest
peisaj pustiu, intr-o zon[ unde iEi fdcea aparifia o
maqinl o datd pe or5, nu m-am putut scutura de
senzalia cd cineva m5 supravegheazd constant.
Am fdcut un popas la Leskovik,l6ngd un bar mic.
Serveau cafea, rachiu qi ou[ fierte tari. De masa
noastr5 s-a apropiat un bdrbat. Dar nu a luat loc. Nu
avea nevoie decdt de blatul mesei. Rostogoli pe el
oul
Ei
cu greutatea m0inii ii sfir6md coaja. Ii lud ceva
timp sd fac[ asta, deoarece pdru sd uite ce anume
flcea qi se uitd fix la noi, probabil v6zdnd qi auzind
pentru prima oar[ in viafl nfte strlini. Oul scdr!6i,
igi dezveli albuEul, dar bhrbatul continua s[ ne pri-
veascd f[ri si scoatd un cuv6nt.
$i
in Leskovik erau bunc[re, doar c[ pulin mai
mari. Seminau cu nigte corturi de beton cu porfi de
ofel. intre ele pdEteau oile. Animalele aveau aceeagi
culoare ca adbposturile, qi tot de aceeaqi culoare erau
qi plqunea stAncoasi gi versanlii abrupti care inchi-
deau peisajul. Dup[ ora$ am intrat in umbra lanfului
Nemergke. Niciodati nu mai vdzusem asemenea
munfi. P6reau ca presdrati cu cenuq6. Linia pddurii
se termina brusc, dupd care nu se mai vedea decdt
masivul sterp, vertical, care de la dep[rtare pdrea
volatil, f[rdmicios
Ei
fragil. Nu exista nimic acolo.
Literalmente nimic, in afara goliciunii desdvArEite.
Vdrful retezat Papingut arilta ca un morman de praf,
ca un munte de praf, qi acel praf, acea pulbere tre-
buie si fi cilzu;t de undeva din munfii, din genunile
universului, din cotloanele lui cele mai indepirtate.
Fiindcd Albania este veche. Frumusefea ei te
poartb cu g6ndul la speciile de mult dispdrute
Ei
la
r29
Andrzej Stasiuk
epoci de demult, care nu au mai l5sat in urma lor nici
un fel de reprezentare graficl. Peisajul dlinuie mai
departe, dar totodat[ se fdr0mi[eazd, ne?ncetat, se
deterioreaz[, de parc[ cerul qi aerul ar vrea s[-l frece
intre degete. Sunt fisuri, crdp[turi, zgdrieturi
$i
per-
manenta tragere in
jos
a materiei, care t6njeEte sI fie
ldsatd in pace, si se debaraseze de form[, sI
- cunoascd odihna qi sd se intoarc[ in timpurile c0nd
formele incd nu existau.
Gj_irokaster e un ora$ din piatr[ alb[. Acoperi-
qurile cas6lbr Sunt din
ligle
innegrite, care cdndvi au
fost tot albe. Ferestrele pensiunii lui Hagi Kotoni
dau direct spre minaret. De c6teva ori pe zi, din tur-
nul inalt rdsun[ difuzoarele, gi glasul metalic al mue-
zinului umple strizile, stridufele gi intreaga vale a
,- rdului Drinos. Ldngd moschee se afl[ consulatul Gre-
'
ciei. De dimineald, in fafa por{ilor adastd o mulfime
de oameni. Zeci de femei gi bdrbali igi aqteaptl
vizele. Televizorul aratd coada de ma;ini albanize
care se intinde pe kilometri la trecerea de la Kaka-
vile. De cdteva zile, grecii nu mai permit nim[nui sI
treacd. Susfin c[ le-a cizut refeaua de calculatoare.
Albanezii spun ci lsta e doar un pretext ca nu cumva
s[ uite unde le este locul, ca sd stea la cozi qi si se
roage pentru un loc de muncl la greci qi pentru nigte
euro pe care i-ar cdEtiga acolo, ca sI fie congtienfi cI
acest lucru este posibil numai datorite mlrinimiei
.
grecilor. Dar, spun albanezii, dacd n-am fi noi, pod-
goriile lor s-ar silb[tici qi li s-ar sllbitici qi crdngurile
de mlslini, tot aqa cum au pierit ale noastre, deoa-
rece a trebuit sE le l[sim qi sI pleclm in Grecia,
.
fiindcd acolo e de lucru qi acolo sunt bani. Grecii nu
.
sunt in stare sf, munceasc[, susfin albanezii. Ne dis-
'
prefuiesc, dar, de n-am fi noi, nici vin n-ar mai bea,
:cIci au devenit graqi
Ei
lenegi.
i3o
C)dldtorind spre Babadag
Beau fernetl negru albanez
Ei
privesc de sus la
oraqul natal al lui Enver Hoxha. Dupd-amiaza de-
vreme, strdzile devin pustii qi mullimea din fafa con-
sulatului dispare. Soarele arde in crucea cerului
Ei
m[turd umbra chiar
Ei
de pe str5dulele cele mai
inguste. Se face atdt de liniste, de parcd intr-adevdr
toatd lumea ar fi plecat, l[sdnd oraEul in voia sorfii,
l[sdndu-l prad[ caniculei
Ei
timpului. Din munfi
coboar[ lupii qi se imperecheazd, ca cdinii, vila-de-vie
imp6nzegte zidurile de piatrd cioplit5, mercedesurile
antice iEi dau suflarea de dorul
;oferilor
lor, for-
tdreala turcb de pe colind pare s[ se prlbuEeasci in
sine ins[Ei, vdntul umple cu nisip camerele hotelului
Sopoti, rugina mdnAncd mlruntaiele difuzoarelor mu-
sulmane, rachiul arde dopurile sticlelor din bodega
Festivali, teancurile de bancnote cu chipul lui Fan
Noli2 se preschimbd in oxigen qi, in sfdrqit, cortina
cenuqie a munlilor acoperb tot restul.
Da, beam fernet negru
Ei
incercam si-mi imaginez
o
fard
de unde, intr-o bund zi, aveau sd plece toli
oamenii, lSs6nd-o in voia timpului, care aruncd in aer
orele qi lunile
Ei
intrd in formb puri in resturile lucru-
rilor
Ei
oraEelor, le dizolv6, transformAndu-le in
materie primar6, in aer qi minerale. CIci tocmai el,
timpgl, era aici cea mai important6 stihie. Continuu qi
greoi ca un animal uriaq, umplea viile rdurilor, strivea
vArfurile munlilor de la Shkoder pAnI la Sarande
Ei
de
la Korge pAnd la Durres. In interiorul lui trbiau
bdrbalii care stiteau la collurile str6zilor qi in piefe.
Probabil ii priveau moartea, temAndu-se totodatd de
el, deoarece agonia fiarei de dinainte de facerea lumii,
in mdruntaiele clreia se afundau, insemna pentru ei o
singurdtate neaqteptatd. DacI ar fi cripat, nu ar mai fi
l
Bduturi alcoolici din plante aromate (n.red.)
2Episcop
Ei
politician albanez (1882-1965), militant nalionalist (n.red.)
T)I
Andrzei Stasiuk
intAlnit-o niciodat[. Ar fi fost rdpili de
Euvoaiele
indi
viduale ale minutelor gi zilelor care aveau si fie doar
o tristl imitafie uman[ a vechiului curent, a cdrui pu-
tere te ducea cu gAndul doar la nemiqcare. Ar fi tre-
buit s[ se hr6neascd atunci cu hoitul veqniciei.
deoarece tocmai acesta este gustul libertefii.
Pe plaja din
Sarande,
oamenii adunau gunoaiele
qi-qi flceau loc. Indepirtaserd sticlele de plastic, car-
toanele, cutiile goale, minunile deEarte ale civiliza-
fiei,
pungile de plastic boss, marlboro gi tesco pentru
a dezvilui peticele de nisip pe care si se intindi
cu familiile. V6ntul purta in addncul continentului
zdrenle transparente, cate rdmAneau agdlate in co-
paci. B5tea dinspre apus. Niciodatl nu vlzusem at6ta
mizerie qi atdta calm cu care oamenii tr[iau in mijlo-
cul deqeurilor, peste care in orice clipd aruncau altele
noi. Peticele de plajd curdlati erau de dimensiunea
unei plturi sau a grupului de persoane care se aqeza.
Era ceva delicios
Ei
dispre{uitor in aceste gesturi cu
care aruncau lucrurile folosite, o generozitate a con-
sumerismului
Ei
un teatru al indiferenfei fafh de tot
ce nu insemna potolirea qi satisfacerea poftelor lor.
Vdntul bitea dinspre apus qi la propriu
Ei
la figurat.
Nu aducea totuqi nimic de valoare. Probabil acele
lucruri care existau f[r[ indoiald dincolo pur
Ei
sim-
plu nu puteau fi transportate
Ei
iEi pierdeau pe drum
valoarea, se stricau, se descompuneau. Se poate totugi
la fel de bine sI nu fi fost aici de folos niminui.
Cdnd am ieEit in prima zi din port,'ne-a agillat
Genci. Avea vreo treizeci
;i
ceva de ani, sandale in
picioarele goale
Ei
pantaloni scur[i negri. Purta pe
umeri un bdiefel de c61iva anigori. Intr-o englezd flu-
enti, ne-a intrebat de unde suntem qi dac[ nu avem
nevoie de o camer5. Dupd o noapte nedormiti chiar
cd aveam nevoie. Ne-a condus printre blocuri de
r)z
C)dldtorind spre B abadag
cdteva etaje, in ruin6: duhnea peste tot, iar quvoaiele
rigolelor iqi croiau drum printre grdmezile de moloz
Ei-
gunoaie care mocneau, printre mormanele de
ii"i" Ei
plastic indestructibil, un fel de the day afterl
balcanic. Copilagi bronzafi ne priveau cu multd cu-
riozitate, gi noi nu aveam putere s5 ne descotorosim
de tipul cel s[ritor. Genci strig6,
9i
intr-o clip[ apbru
o femeie betrane, imbr6cat[ toatd in negru. Am por-
nit dupd ea. A deschis gratiile care inchideau balco-
nul dJla parterul unuia dintre blocuri, apoi uqa de la
intrare. influntru era r[coare qi incredibil de curat.
Apartamentul de dou6 camere pur qi simplu strdlucea
de curilenie. Strdlucea gresia de pe
jos, str[lucea fri-
giderul, strlluceau
qi baia, qi televizorul, strllucea
ientilatorul mare, chiar qi din aqternuturi se ridica
strSlucirea delicat[ qi aromatd a cur6]eniei. Totul
ardta de parc[ niciodatd nimeni nu mai locuise acolo,
ci doar.deretica, deretica qi iar deretica. E v5duvi
-
ne ldmuri Genci
-,
qi de aceea trebuie s6-i pl[tifi
dou[zeci qi cinci de dolari pe noapte.
Apoi ne-am mai int6lnit cu Genci de vreo c6teva
ori. Vorbea neincetat
Ei
tot timpul ne promitea c6te
ceva. Afirma cd-l cunoaEte pe Ismail Kadare, ci acum
Kadare e in Albania
Ei
cd poate sb ne aranjeze o
int6lnire. Ne-a propus un apartament cu aer condilio-
nat in centrul Tiranei pentru numai zece dolari' Ne-a
povestit despre cum s-a convertit la protestantism,
despre sofia lui care lucra pentru Fundafia Soros, cu
mandrie despre tat[l siu care lucrase pe timpul
regimului lui Hoxha la securitate. intr-o bun[ zi, pe
cAnd vorbeam despre Europa in general, ne-a intre-
bat:
,,in
Polonia a fost comunism?"
De pe faleza din Sarande se vld
l5rmurile
aco-
perite de ceal[ ale insulei Corfu. Pofi sta la m5sula
1
Zilua de dupl (engl.) (n.red.)
r))
Andrzej Stasiuk
unei cafenele in umbra fremdt[toare a palmierilor qi
privi cum marile bacuri de pasageri se strecoar[ prin
apele liniEtite ale strAmtorii, dispdrAnd in marea largi.
E foarte posibil ca turiqtii din intreaga lume sd pri-
veasc[
firmurile
albaneze la fel cum ar privi, s5 zicem,
firmurile
Liberiei sau ale Guineei. Nu e exclus sd aibl
la ei gi binoclu. Hoteluri plutitoare de cdteva etaje
strllucesc in soare qi dispar. Este in asta ceva din
farmecul unui safari
Ei
ceva din fata morgana.
Beam retsinal greceasc[ si incercam sd-mi ima-
ginez cum arita acest loc cu doulzeci de ani in urm5.
Incercam si-mi imagineztaraizolatd, de restul lumii
ca pe o insul6 in mijlocul unui col{ uitat de ocean. O
fard
care are in jur
de o sut[
Eaizeci
de duqmani (sI
zicem ci pe atunci cam atAtea state existau pe harta
politicd). Pericolul p6ndeEte dinspre r[s[rit
Ei
apus.
Pdnde;te capitalismul, p6ndeqte qi comunismul in
ipostaza lui degenerati iovietici qi chinezS, pdndesc
monarhiile africane
Ei
regimurile tehnocrate din sud-
estul Asiei, pdndeEte Groenlanda
Ei
mai pAndesc
ai
Insulele Capului Verde, pAndeqte gi cosmosul depra-
vat de americani qi sovietici. Enver Hoxha, plecind
din Tirana, inchide releul de televiziune
Ei
ia cu sine
cheia, pentru ca nu cumva cineva, profitdnd de ab-
senfa lui, si dea pe post programe greceEti, italiene
sau iugoslave. In Sarande
-
la fel ca qi azi
-
e dup[-a-
miazatdrzil, dar nu exist[in peisajul oraEului aceste
cdrciumi qi hoteluri ridicate la iu{eal[ din beton.
Oamenii stau direct pe
firmul
mlrii
Ei
privesc vapoa-
rele duqmanilor care plutesc in deplrtare. Marile
case semitransparente plutesc cltre propria pieire,
deoarece aparfin unei lumi deasupra c[reia atdrnd
blestemul. Se las[ inserarea
Ei
lumea de dincolo
nici nu existd cu adevdrat. Nu are nici importanfd,
lVin
roze grecesc tradilional (n.red.)
r14
C)dldtorind spre .Babadag
nici formd, este numai un fel de anti-lume, adicl ceva
ireal, contaminat de minciuna fundamentali.
Trei sute de kilometri in locul cel mai lung qi o
sut[ patruzeci in cel mai scurt. Asta face in total cam
doubzeci qi opt de mii de kilometri p[trafi de adevdr
absolut
Ei
singur[tate. In anul 1948, renegata se
dovedeqte lugoslavia, in 1961
-
Uniunea Sovieticd, in
1978
-
China. Trddarea inconjoar6 din toate plrfile
Albania. Dascdlii de
lard
formeazd din pietre lozinci
mari pe dealuri.
,,Vigilenf5,
vigilenf5, vigilenf6",
,,Cel
mai periculos duEman este dugmanul de care ai
uitat",
,,Trebuie
s[ gAndim, trebuie s5 muncim, tre-
buie s[ tr[im ca niqte revolu{ionari". Orice neglijenfd
sau greqeald poate atrage dup6 sine acuzafia de inalti
trldare. Trei sute douizeci de kilometri intr-o parte,
o sutd patruzeci in cealalt[,
Ei
nu ai nici o
EansI
si
fugi, fiindc[ restul lumii e neant.
Lozincile de piatri puteau fi observate de sus, din
cer. Reprezentau o provocare la adresa intregului
univers. Se pare cb acesta era planul suprem, c6ci nu
mai era vorba nici despre China, nici despre Uniunea
SovieticS, ci despre convertirea intregului cosmos.
intr-o zi amplecat de la Korge la Voskopoje. Am
vrut sd vedem qi noi ceea ce fusese c0ndva cel mai
mare ora$ din partea european5 a Imperiului Oto-
man, cu treizeci de mii de case construite atdt de in-
ghesuit, incAt
,,capra
ar fi putut traversa intleg
oraEul, de la un capdt la cel6lalt, s[rind de pe un aco-
perig pe altul", oragul cu dou[zeci
Ei
doub de ldcaquri
de cult, am vrut sd vedem locul unde se intersectau
drumurile caravanelor din Polonia, IJngaria, Saxonia,
din Constanfa, Venefia, Constantinopol, qi unde, in
{$na
cu doul sute optzeci de ani, a aplrut prima
ti$ografie din Balcani.
'
'
Pentru a ajunge acolo aminchtiat o furgonetI. Con-
ducea Jani, iar tovardqul lui incerca mereu s[ ne fac6
r15
Andrzel Stasiuk
putine conversatie.
$tia
cdteva cuyinte slave. Kame-
radkal lui era o slovacS. Se cunoscuseri pe o plantatie
de mislini din Grecia. Continuam s[ urc[m pe un
drum plin de gropi. Pre! de treizecide kilometri nu am
dat peste nici o bifurcafie a drumului, numai din c6nd
in cdnd, de undeva din munfi coborau poteci abrupte.
Bliefii ne-au servit cu
fig5ri Ei
ne-au ariltat inelele lor
cu pecete din tombac sub formd de cap de leu.
Voskopoje era un ora$ construit pe orizontali. Nici
nu pdiea de altfel construit, ci alc[tuit diii blocuri de
piatrd. Unele case p[reau s[ se prdbuEeascl sub pro-
pria greutate, gi asta nu fiindcd ar fi fost neingrijite,
p[r[site sau foarte vechi, ci din cauza naturii materi-
alului folosit. Pur qi simplu nu se putea construi nimic
mai mare sau mai inalt din acea materie prim[. Totul
semina mai degrabl cu geologia purd decdt cu arhi-
tectura. De parc[intr-o buni zi pimdntul se desf[cuse
pur qi simplu
Ei
scosese la lumini propria versiune a
construcfiei omeneqti. Iar acum zidurile sfdr6micioase,
perefii care stdteau s[ se prdvileascd, argila uscatl
care curgea
Euvoaie
din rosturile ziddiei,
liglele
cr6-
pate, lemnul porfilor
Ei
uEilor pocnit de la c5ldur6, aju-
tate de eroziune
Ei
gravitafie, incercau s[ se intoarc[ in
mlruntaiele plm6ntului.
Jani gi tovariEul lui ne aEteptau intr-o c6rciumi.
Era o Singurd od[ifi de piatr6, cu o grecoaic[ de vrpo
cincizeci de ani in spatele barului. Femeia ne-a enu-
merat toate bisericile care existaserd aici c6ndva.
Ne-a servit cu br6nz5, ardei, pdine qi rachiu. Nu a vrut
bani. Voia sd vorbeascd, voia sI povesteascS. N-o de-
ranja deloc faptul cd trebuia s5 ghicim ceea ce ne
spuneam unul altuia. Apoi au venit allii sI ne vad[ qi
s[ ne strdng[ mAna. Jani qi tovar[qul sdu beau pahar
dupd pahar de coniac albanez, pe care il stingeau cu
l
Tovardqa (pol.) (n.red.)
136
()dldtorind
spre B abadag
bere tirana. Am vrut sd stdm mai mult, dar ne-a fost
teaml pentru ghizii noEtri, c[ci pentru ei scurgerea
timpului era misurati doar de succesiunea paharelor.
Oamenii au iegit in fala c0rciumii
Ei
s-au uitat la noi
cum plecdm. Bdiefii sporovdiau intruna. Se opreau in
mijlocul unor lanuri de porumb gi rupeau qtiulefii
aurii, pe care apoi ni-i indesau noud in buzunare.
Acum drumul cobora mereu gi mergeam fdrl motor,
economisind benzina. Jani puse o muzicd monotond,
ca de trans6, un fel de tehno turcesc,
Ei
incepuri
amdndoi s[ danseze pe scaun. Slreau qi se leglnauin
scaunele lor ca in spin[rile unor c6mile. Jani iqi lud
mdinile de pe volan qi le ridic[, desen6nd in aer cer-
curi largi. Uneori se intorceau s5 verifice dacd ne
distrdm la fel de bine ca ei. Apoi, in armonie cu ritmul
acela monoton
Ei
sec, incepur[ s[ strige:
,,Bin
Laden!
Bin Laden! Bin Laden!", qi aEa,leginindu-se, cu fe-
restrele deschise larg prin care pitrundeau aerul fier-
binte
Ei
praful, am ajuns la periferia oragului KorEe.
Dar asta nu a fost tot, cdci am fost obligafi sd vizitlm
Ei
magazinul prietenului lui Jani, qi acolo, bineinfeles,
a trebuit s[ bem cdte o bere. Stdteam pe ldzi in
mijlocul zarzavaturilor, roqiilor
Ei
b6zditului muqtelor,
iar Jani ne explica linigtit ci proprietarul este ofiler de
polilie, dar se hotdrdse s[ porneasc[ propria afacere.
Tdnlrul brunet zdmbi timid, ne servi cu
figlri
qi ne
dldu un mir roEu qi tare. Logodnicul slovacei dormea
cu capul printre rolile albe de brdnz[.
Din vechea cetate din Kruje nu au mai r[mas
decdt turnul de piatrd, fragmente din ziduri
Ei
contu-
rurile temeliei. Restul a fost reconstruit in anul 1982
de Pranvera Hoxha, fiica lui Enver. Era arhitect,
avea qi putere de decizie gi cam aga qi-a imaginat ea
Evul Mediu albanez. Acesta e locul unde, in 1443,
Skanderbeg a ridicat steagul cu vulturul negru cu
doud capete, proclamdnd independenfa Albaniei. I-a
r)7
Andrzej Stasiuk
provocat pe turci, de teama cerora tremura la vre_
mea aceea intreaga Europi cre$tine. Calist al III_lea1
spunea_despre
el cA este Athleta Christi2, cu toate cI
G.
jergj
Kastrioti trecuse in tinerefe la islam, de unde
,,qi numele Skander3. Bineinfeles
cd avea sd piardl
ib5t5lia, qi Albania a trebuit sA a$tepte pane
in anut
.1913^ca
si-Ei dob6ndeascd independenla.
Toate aces_
tea, intreaga istorie seculari cu drapele, portrete ale
conducdtorilor qi oamenilor de stat, documente, hdrli
!i.
"opru
coifului lui Skanderbeg, se aflau in clidirea
fiicei lui Enver. La intrarea strajuita de un soldat cu
kalaqnikov se formase coadi.
,.
Ne-am intors pe aceeagi strlduff,, lungl
Ei
ingusti,
plin5 numai de case vechi. Trebuie sI ff fost c-eteru
zeci, qi in fiecare dintre ele se vindeau vechituri, mii,
zeci de mii de obiecte. in haos gi semiintun eric, aran_
jat
in grdmezi, in mormane compacte, agd[atin m6-
nunchiuri, fusese adunat aici intregu-l trecut al
Albaniei. Cutii sculptate, mese intun;cate
Ei
grele,
narghilele, iatagane, coliere din monede de aur] hai-
ne de dam[ brodate, mirosind a vechi gi stitut, maca_
turi cu imagini din Stambul
Ei
Mecca, fragmente de
harnaEament,..opinci
din piele sublire, iiligranuri
orientale, s6bii, obiecte din lemn, meiunliquridin
os,
artefacte din corn, covoare, oale din foni5, un fel de
supermarket prdfuit al culturii materiale, qi totul ros
de atingeri, qlefuit de generalii intregi, autentic, abia
scos din intuneric
Ai
dichisit pentrulerrrare.Intram
pe. rdnd in aceste grote cu comori, insd diversitatea gi
splendoarea barbarl ale materiei ne alungau inapoi in
stradS. La un moment dat se lud luminal VAnzitorii
1
P apd (1455-1458)
(n.red.
)
2
Campion al lui Hrisros
-
titlu atribuit inilial unor sfinli militari ai
Bisericii timpurii, apoi, din secolul al XV-i"r, acordat de papi con-
ducltorilor de campanii militare ini{iate in apirarea creqtinismu-
Iui. (n.red.)
3
Echivalent al lui Alexandru (n.red.)
rl8
C)dldtorind spre B abadag
ne conduceau in addncul labirinturilor intunecate qi
la lumina unor felinare ne ardtau tot felul de lucruri.
Cercul auriu al luminii
fopdia
de pe un obiect pe
altul, de pe o firdm[ a trecutului pe alta, scotea din
semiobscuritatea
cenuqie buc[fi de vestimentafie,
ornamente, strilucirile metalice ale bijuteriilor, gi era
de parcd am fi incercat sb aflim c6te ceva despre o
lume in a c5rei existenf[ reall ne venea greu sl cre-
dem cu adevirat. Acele privdlii care nu erau nici
muzee, nici anticariate, nici depozite ale istoriei, cu
f6qia de lumini care ritlcea neputincioasd in interio-
rul lor, reprezentau un fel de metaforl a Albaniei.
Intr-una dintre prlvdliile in care am intra! proprie-
tarul st[tea intins pe o canapea antic6. iEf pusese
pantofii aldturi qi pur
Ei
simplu dormea.
Aproape in fiecare anticariat exista un colt unde
era ingr[mlditi istoria cea mai recenti. Se constituia
in principal din hdrtii qi portrete
ale lui Enver.
Majoritatea erau clrfi greoaie qi albume in care con-
ducitorul suprem apdrea pe fundalul mlrefelor sale
realizilri: Enver pe fundalul mullimii venite s6-l acla-
me, Enver pe fundalul noilor cartiere de locuinfe,
Enver pe fundalul lanurilor qi uzinelor. in afara hdr-
foagelor
de tot felul, erau qi medalii
Ei
decorafii cu
obligatoria stea roEie. Numai at6t mai rlmlsese
si
doar at6t se mai putea vinde. Nici mdcar nu
Etiu
dacd
existi persoane interesate s5 cumpere a$a ceva.
Pentru un album despre viafa lui Hoxha v6nzitorul
cereatreizeci de dolari. Ne-a precizat preful
Ei
nu a
1*t :h."f
sd
_se
tdrguiascd. Repeta ca un papagal
thtrty' gr, in cele din urmi, scos din ribd[ri, ne-a intors
spatele.
,,Albanezii nu negociazd,,, mi-a spus mai
tdrziuAstrit.
,,Mai
ales cu cineva strdin.
pur
$i
simplu
sunt convinEi c[ tofi au mai mulli bani dec6t ei qi c6,
dacl vor sd pl5teasci mai pufin, nu e drept.,,
1
Treizeci (engl.) (n.red.)
rl9
Andrzej Stasiuk
$i
mai erau acolo qi buncire. Se aflau peste tot, in
orice prbvdlie
-
zeci, sute de bunclre in miniaturd,
din piatrh alb5. Puteau servi drept scrumiere, prespa-
pier sau bibelouri de decor. Dupi ce plelai din
Albania,
[i-ar
fi amintit pur qi simplu de ea.
Albania inseamnd singurltate. Asta imi vine in
minte c6nd imi amintesc dupd-amiaza tdrzie petre-
cute in Korge. Piafa veche, care igi aduce inci aminte
de vremurile otomane, era deja pustie.
plecaserd
meicedesurile de'fnuzeu gi caretele irase de cai. O fe-
meie mdtura gunoaiele din piald. in ziua aceea, cerul
era plumburiu, qi aceastd atmosferd mohordtd, acum,
c6nd mullimea se risipise. qi dispdruse haosul pestril
al mdfurilor, cddea din cer gi umplea pustiul pielei.
Casele cu un singur etaj, pdrdsite, o absorbeau, tot
aga cum piatra absoarbe umezeala. intreg spafiul
piefei era mort
Ei
imobil, de parcd niciodatd nimeni
nu fusese aici.
$i
atunci, in collul cel mai indeplrtat
al piefei am zdrit trei bdrbafi.
$edeau
pe vine in jurul
unui grdtar mic, pe care frigeau qtiulefi de porumb.
F.rau abia vizibili pe fundalul zidurilor cenugii.
Apusul dens le estompa siluetele. De fapt, se vedea
numai focul, flacdra roEie, neliniEtiti, in vAnt.
intr-o zi am vorbit cu Astrit despre drumurile de
emigrafie ale Europei, despre acea cdldtorie perma-
nentd dinspre sud
Ei
rdsirit spre apus, despre iomazii
in clutarea unui loc de muncd plecafi din
polonia,
LJcraina, Belarus, Bulgaria, Romdnia pentru a cuceri
teritoriile germane, romane, anglo-saxone qi tot
restul, pdn[ la Capul Sfdntului Vincenfiu, capul
Passero sau fabricile de peqte din Islanda. I-am vbr-
bit lui Astrit despre polonezii
Ei
ucrainenii care lu-
crau pe gantierele
Ei
fermele din Germania, am
[esut
o veche baladl despre cdt de amard este viafa unor
oameni inferiori lntr-o lume mai bund.
$i
totul numai
r40
Cdldtorind spre Babadag
pentru a mai echilibra pu{in povestea lui albanezd,.
Cdnd am terminat, Astrit mi-a spus:
,,Nu
e acelaEi
lucru. Nu qtii ce inseamnl sd fii albanez in Europa".
Imediat dupd aceea am schimbat subiectul.
,,Aceste
ruine dateazd din anll 1997", ne spuse
Rigels. Asta se intdmpla la GjirokastEr, gi il intre-
basem despre parterurile in ruind ale unor clidiri. Nu
aveau uqi, ferestre, vitrine, numai giuri uriage labaza
clldirilor, pline de gunoaie, resturi de utilaje
Ei
moloz.
In primdvara anului 7997 s-a privdlit piramida finan-
ciar5. Guvernul lui Sali Berisha a suslinut pdni in
ultima clipi cI totul era sub control qi, intr-un anumit
fel, a sprijinit activitatea acelor institufii fictive.
Ispitili de progresul geometric al bog6fiei, oamenii au
vdndut tot ce aveau, casele, locuinfele, au contractat
datorii qi au virat banii in conturi care ar fi trebuit si
creascd precum coloana de mercur a termometrului
c6nd faci febril,. Zeci de mii de albanezi au pierdut
totul.
,,Ceea
ce era inainte acolo, in acele cl[diri de-
vastate, adici magazine, restaurante, aparfinea gu-
vernului?" l-am intrebat pe Rigels. S-a mullumit sI
zdmbeasc5.
,,Nu.
Aparfinea cuiva care pur gi simplu
incd mai poseda c6te ceva, iar cei care au devastat qi
jefuit
nu mai aveau deja nimic. A fost un soi de
rdzbunare pentru agoniseala altuia."
Am incercat s5-mi imaginez povestea asta. Std-
team intr-un restaurant dr[guf, situat in subsolul
unei vechi fortdrele care domina oraqul. Beam vin
alb. Rigels se saluta cu cei pe care ii cunogtea. Ali-
turi, niqte adolescenfi beau bere qi vorbeau despre
fete, iar eu incercam s6-mi imaginez cum, cu cinci ani
in urm[, cei de o vdrstl cu ei trlgeau in aer cu arma,
fericili pentru o clipd cI dreptatea
Ei
adevlrul sunt in
sf6rqit de partea lor. Unii trlgeau in ferestrele veci-
nilor pe care nu ii suportaserd niciodatl. incerc s5-mi
imaginez aceast[ revolufie disperati a oamenilor
r4t
Andrzej Stasiuk
jefuifi.
Gjirokaster Ei
Vlore, sffipanite de revolt6, se
afl5 la sud. in timp ce Berisha vine din nord. Aceasti
diviziune geograficd este atat de puternicl in istoria
1[rii,
incdt atrage dupi sine un rizboi civil. in orice
caz, preEedintele dd ordin ca tocmai in nord sd se
deschidi depozitele de armament, in speranla cd toli
conafionalii sdi vor porni o adevlrat[ cruciadi, me-
nit[ si inibuqe sudul revoltat.
,,Avea
sd inleleagd
ins[ in scurt tirnp c5 r[zboiul civil dintre nord
Ei
sud
este un bluf sau o intenlie equat[. in locul unui rbzboi
civil s-a instalat anarhia. Albanezii
-
unii dintre ei
flcuser5 instrucfie, alfii nu visau dec0t sI aib5 pro-
pria carabind, allii se speriaser[, se temeau de viitor
sau, imitAndu-i pe al1ii, luaserd cu asalt depozitele de
armament
Ei
puseser[ m6na pe ce nimereau, inclusiv
mine qi materiale radioactive. Apoi auinceput sd tragi
in aer salve, de bucurie sau de team6, sau pentru a-$i
testa pur qi simplu armele pe care le aveau. Oameni
inarmafi s-au indreptat spre inchisori qi au eliberat o
mie cinci sute de prizonieri, dintre care
$apte
sute fuse-
ser[ condamnafi pentru crimi. In ziua aceea (L0 mar-
tie 1997
-
AS1) au murit, in principal din cauza gloan-
felor
trase in aer, peste dou[ sute de persoane, iar
r6ni1i au fost cu miile. Bandele au trecut la
jaf, fir[ sI
se gtie daci erau oamenii lui Berisha sau doar bandili
ordinari. S-a ajuns pdn6 acolo cI au fost demontate
linii de cale ferat[, pentru ca apoi, bucati cu bucat6,
s5 fie v6ndute ca fier vechi in Muntenegru."
Nu-mi di pace g6ndul cd lozincile de piatrb qi rafa-
lele de armi sinucigaEe trase in aer au, de fapt, ceva
in comun. Ambele gesturi par absurde, dar, in sensul
lor cel mai profund
,
reprezintd o provocare radicall
la adresa reaHtetii. Hoxha cel bdntuit de viziunea
t
AS
=
Andrzej Stasiuk, nota dinparantezdiiaparfine autorului. (n.tr')
r42
Cdldtorind spre Babadag
totalitarismului qi cetdfenii anarhiqti ai statului in
declin se comporti ca qi cum restul lumii ar fi trebuit
sd moari odatd cu ei. In plus, Enver este la fel de
sigur de nemurirea sa ca qi mullimea revoltat[.
$i
el,
qi ei trdiesc numai in prezent. Hoxha considera pro-
babil ci de voinfa lui depinde totul qi de aceea nu
recuno$tea nici un fel de limite. Bdrbafii care au tras
in aer simfeau cd de ei nu depinde nimic
Ei
tocmai de
aceea puteau face orice.
Shqiperia inseamni Albania. Chiar
Ei
numele ei
adevirat, intr-un anumit sens, inseamnd singur[tate,
deoarece, in afara Balcanilor, este aproape necunos-
cut. Vreme de dou[ slpt[mdni am ascultat albaneza
pe strad[, in autobuze, la radio
Ei
cred cd nici mlcar o
iingure dat[ nu am atvit cuvdntul
,,Albania".
intot-
deauna se spunea: Shqiperia, Shqiptar, shqiperise...
Numele Shqiperia provine de la verbul shqiptoj
care inseamni
,,a
pronun{a, a rosti". Intr-o limbl pe
care nimeni nu o infelege.
MOLDOVA
fara
misoard cam trei sute de kilometriin lungime
qi vreo sutd treizeci in ldgime. Clddirea punctului de
trecere de la Leugeni este construitd din bbton cenusiu
;-i
e pustie. O femeie in uniform[ ne ia paqapoartele gi
dispare pentru cdteva minute.
pe
aici tiec'numai moi_
dovenii gi romdnii,
Ei
mai nimeni nu trece de pldcere.
Apoi urmeazd un sat pe taluzul din dreapta. Unele
case stau str6mb, din altele nu au mai r[mas dec6t
ruinele. Au fost alunecdri de pdmdnt care au inghifit
cdteva zeci de gospodlrii.
Pe o bucati neatinsl Ae ph_
m6nt continu[ s[ stea biserica, profilatd pe
fundalul
cerului. Spinirile muntilor sunt prelungi, plate gi
inverzite. Uneori, in vale se vdd site.
privite
de de_
parte, seamini mai mult cu nigte tabere de vacantd.
Casele sunt de aceeaqi dimensiune, au aceeaqi formiqi
culoare
Ei
acoperiquri de eternit identice. Aratd ca
n$te corturi din p6nzd decoloratd. Nimic nu st6 izolat.
Totul la un loc, cu ingrddituri intre case. Verdele
nesfArgit gi pgticul cenugiu al gospoddriilor
inghesuite
unele in altele, din nou verdeaJd, verdeafb, veideald
Ei
iar o grimadi
de construclii colluroase-de
cimeni,
finute
din scurt de o linie nevdzutd,.
.
Salariul mediu pe economie e de doudzeci
Ei
cinci
de dolari. Un dolar e cam treisprezece lei moldove_
neqti. Bancnotele moldoveneqti iunt mici qi sp6l[cite.
Pe toate e doar
$tefan
cel Mare, iar pe cealalid parte
r44
Cdldtorind spre Babadag
un monument istoric. O bisericl sau o mdndstire. in
Moldova exist5 cam o sutl treizecide astfel de monu-
mente. Lista lor incape pe o singurd foaie de format
,{4 in atlasul Moldovei, pe care l-am cump[rat la
Chiqinlu. Jum[tate dintre ele dateazd, din secolele
XIX
Ei
XX. in general, bancnotele sunt deteriorate.
M-am tot intrebat cum fac cu ele bancomatele. Sco-
teau bani uzali, rogi, pe alocuri rupfi qi murdari, dar
nu se inqelau niciodat5. Pdni atunci crezusem c6
bancomatele pot numlra numai bancnotele noi sau
aproape noi, in orice cazpufin rigide. Mai e
Ei
mirun-
figul,
dar nu e prea folosit.
$i
totqi, moneda de cinci-
zeci de bani aratl foarte frumos. Aceastd monedI
micufd de culoarea aurului mat are pe spate doi
ciorchini de struguri, incercAnd s5 sugereze in mod
cam naiv prosperitatea. Cele mai ieftine
figlri,
astra,
costd cam doi lei; cele mai scumpe, marlboro, vreo
qaisprezece.
Pdnd la Cahul se ajunge de la autogara Sud-Vest.
E la capltul Chigindului, unde se termind cartierele
albe de blocuri qi incepe monotonia peisajului
deluros. Sub acoperiqul de tabl6 aqteaptd un autobuz.
In sud e sdrlcie lucie. Aici, in sud, se termind lumea,
qi te pofi duce cel mult la Galafi, in Rom6nia.
Moldova e ca o insuld intracontinentald.
pentru
a putea avea gi ea acces undeva, a primit in ultima
vreme de la Ucraina cinci sute de metri de
l5rm
dunlrean in apropiere de Giurgiule;ti, la extrema
sudici a
firii.
Dar, deocamdat[, camioanele mari
trebuie s5-Ei croiasci anevoie drum prin Ucraina
$i
Polonia pentru a ajunge la mult visatele Berlin
Ei
Frankfurt. In autobuzul de Cahul toli sunt gene-
roEi. Ne fac cinste cu fructe.
$i
ei acceptl cu aceeagi
bucurie sd fie trata{i cu bere ucraineand cu numele
cerndufi, din sticld de plastic de un litru.
pun
tot fe-
lul de intrebdri gi povestesc despre sine. Nu reu$esc
r45
Andrzej Stasiuk
totuqi sd infeleagl sensul c6ldtoriei noastre la Cahul
sau in oricare alti parte.
,,Cd
doar la noi nu e nimic".
spun ei.
in ziua cdnd bunul Dumnezeu le-a impdrlit oame-
nilor pdmdntul, moldoveanul s-a nimerit sd doarm[.
Se trezi c0nd impdrfeala se sfdrqise.
,,$i
ce se va
intdmpla cu mine, Doamne?", intrebd el plin de tris-
tefe. Bunul Dumnezeu privi de sus la moldoveanul
adormit qi supdrat
Ei
incepu sd se gdndeasci, dar nu-i
venea nici o idee. Plm6ntul fusese deja impirfit
Ei,
ca
un Dumnezeu ce era, nu-Ei putea pune sub semnul
indoielii propriile decizii
Ei
nici sd treacd la str6-
mutarea oamenilor. D[du in cele din urmd din mdnd
qi spuse:
,,Ce
sd-i faci, e o problemd. Vino, o sd
locuieqti cu mine in Rai". AEa griiegte legenda.
CAnd mergi la Cahul sau oriunde in alt[ parte, le-
genda pare s5 se adevereascd. Monotonia peisajului te
duce cu g6ndul la veqnicie. Plmdntul e inverzit qi fer-
til, peisajul e vdlurit,linia orizontului urcd
Ei
coboar6,
dezviluind numai ceea ce ne aqteptdm s[ vedem, de
parci nu ar vrea si ne supere. Podgorii, floarea-soare-
lui, porumb, turme de vaci qi oi, uneori livezi
9i
crdn-
guri a" aluni de ambele paili aie drumului. iri peisaj
nu existd goluri, continuitatea lui nu e fr6ntd, imagi-
nafia nu intAlneqte nici o piedici qi, in curdnd,
adoarme. Probabil ceva s-a intdmplat aici cu o sut6,
dou[ sau trei sute de ani in urm6, dar evenimentele nu
au llsat urme. Viafa se scurge in pim6nt, se evaporl
diluatd in atmosferd, mocneqte lent
Ei
liniEtit, de parci
i s-ar fi promis cd nu se va sfdrEi niciodatd.
Ne-am oprit la Cimiqlia. E unul dintre acele locuri
care nu-{i rdmdne deloc in memorie. Un neant care
pentru o clipi a incercat sd se transforme intr-o stalie
de autobuz. Un maidan betonat, deschis intr-o parte
r46
Cdldtorind spre Babadag
spre periferia pustie a oraqului, de cealaltl parte inchis
de o clldire. Cenugiu, praf qi caniculd. Robinetul de
bere al barului era de fapt o
leavi
cu furtun de cauciuc
legat cu sdrmd, iar mai incolo, in[untrul localului,
totul pdrea lisat la voia intdmpl6rii, la bunul plac al
lucrurilor ingr6mddite in dezordine. Nu era nici
locuinfi, nici prdvdlie de vechituri, ci doar un loc intu-
necat, str6mt qi cu tavanul
jos,
cu
fevi
de fier sudate,
tabl[, material sintetic stratificat, totul la gr5madi,
distrus de la inceput, ca sI nu-!i mai ba{i apoi capul qi
s[-1i faci griji. Era disperarea materiei dispretuite.
Oamenii qedeau, m6ncau, beau qi aEteptau, dar ardtau
ca dezgolifi, de parci in orice clipd s-ar fi putut rini de
collurile acelei mase diforme.
La interseclie aqtepta o ciru{I trasb de un migar.
De
jur
imprejur nu mai era nimic,
Ei
abia ceva mai
departe qi mai la vale, acolo unde se terminau lanu-
rile de porumb, se profila pata cenuEie a unui sat
plumburiu. Din autobuz cobori o femeie. Trdgea
dupd sine o chestie de s6rmI pe doud rofi, de care era
legald o geantl nu foarte mare.
$i
una, qi cealalt[
erau fdcute probabil in cas5. O aEtepta o fat5. Se
str6nseri in brafe ca dupd o lungd despirlire. Apoi se
suir5 in cdrufl. Erau mai mari decdt intreg atelajul.
Migarul cafeniu o porni in direcfia satului. P6rea ca
o distracfie, fiindcl abia inc5peau. Ca pe o bucat5 de
carusel de copii furatS.
Ce pot sI spun despre Cahul? De la Cahul pdni la
granila cu Romdnia sunt doar cdfiva kilometri, pe
unde se poate ajunge la Galafi, pe Dun5re. In Cahul,
pe strada principal5 se putea vedea aceastl veci-
ndtate a frontierei. Treceau maqini cu basul duduind
qi pe terasele crdqmelor se incilzeau la soare triqtii
regi ai viefii. Comandau coniac moldovenesc, beau
din pahare, dar chipurile lor nu-Ei schimbau expresia.
r+7
Andrzej Stasiuk
ReuEeau doar s[-gi miEte buzele. Restul tr[sdturilor
le rdm6neau imobile pentru totdeauna. iqi aranjau
lanturile de aur qi verificau dacl toat[ lumea ii vede.
Nici m[car nu stingeau motoarele maginilor, pentru
ca toati lumea sd afle cI au din plin benzin5. AEa
arlta Cahul la prima vedere. Un tdrg uitat de lume,
trdndlveala nervoasd a unor pierde-vari linguEili de
cei din
jur
Ei
mersul fdrl
finti
cu maEina pentru a
alunga plictisul.
in parcul de ldngi biserica alb[ un tip inchiria car-
turi. Stitea in spatele unui birou la umbra unui copac
Ei
cronometra durata cursei cu ajutorul unei clep-
sidre de sticld. Imediat dupi aceea, oraqul se pres-
chimbl pe nesimfite intr-un sat. Pur qi simplu, copacii
deveniri mai inalli decdt casele. Caprele pdqteau
iarba din
jurul
monumentului eroilor de rizboi cu
chipurile mari de ciment ale partizanilor. in prlvdlia
din apropiere ardea ziua in amiaza mare o luminl
aurie. Intrarb trei bdrbafi, gi femeia de dupd tejghea
le turni vodc6 in pdhdrele. Atunci am infeles cd
prlvdlia era, de fapt, o bodeg5.
in piafa din fafa hotelului toatl noaptea s-auinciie-
rat niqte cdini. Se incdierau gi urlau. In zori incepur[
sd soseasc[ maginile cu marf[. Era o piaf5. Se aflau
acolo qi vagoane de metal fdri rofi. Serveau drept
depozite
Ei
magazine. De la etajul cinci se putea
vedea o bog[]ie nebuneascS. Totul strilucea qi scli-
pea in soare. Folia, plasticul, celofanul, sticla qi me-
talul. Castravefii
Ei
roEiile. Pepenii verzi qi galbeni.
Apoi am cobordt gi am observat, de aproape, ci
aveau din toate cele necesare traiului. Curele de
pantaloni
Ei
porumb auriu, borcane de murlturi
Ei
butoaie pentru varzd muratd. Muzica se auzea nein-
cetat. Femeile stdteau nemiqcate l6ng[ marfa lor, cu
mdinile in poal5. La fel cum
Eedeau
acasi sau pe
r48
C)dldtorind spre .Babadag
bancheta cirufei. Am remarcat c[, in general, era
un loc cu pufine gesturi gi mult[ a$teptare.
Proprietarul renaultului albastru nu a vrut s[ ne ia
cu doudzeci de euro. Ne-a spus c5 drumurile sunt
proaste
Ei
i se stricb magina. Voia treizeci, plus ben-
zina. El insuqi era imbricat in albastru qi ingrijit.
Urm[torul in rAnd era un h6rb vechi, o lada jiguli.
Atat de veche, inc6t nici culoarea nu mi-o mai
amintesc.
$oferul
era un tip inalt, gras, qi nu-i prea
pisa de cum aratd. Ne-a spus c5 merge cu noi
Ei
cd
numele lui e MiEa. Avea spre cincizeci de ani. Am
ieqit in afara Cahulului. Drumul suia de-a curmezi;ul
colinelor bl0nde, printre podgorii
Ei
lanuri de
porumb. Satele incepeau brusc
Ei
se terminau ca rete-
iate de cu1it. Miqa spunea c[ acum e foarte rdu. il
pomeni pe Stalin, cu toate cd nu-gi aducea aminte de
vremurile acelea. Stalin merita sd fie pomenit,
deoarece impuEca hofii. Aqa cel pufin susfinea MiEa.
Dupd p[rerea lui, problema Moldovei de azi era
ho1ia, deoarece Moldova fusese in intregime furatd
oamenilor simpli. In timpurile sovieticilor, cdnd totul
era la comun qi al nimdnui, hofia nu era o problemd.
La fel ca restul, era un bun comun. Furau cu tofii, gi
totuqi nimeni nu era in pierdere. Azi fur[ numai cei bo-
gafi, qi au foarte mare griji sd nu faci asta qi cei
sirmani, c[ci au inventat proprietatea. Au inventat-o
impotriva oamenilor simpli, care nu au nimic.
Acestea sunt cuvintele lui Miga, care vorbea in rusd.
Am vrut sd merg la Comrat, in capitala Republicii
G[gduze. Nu se qtie pdnl la capdt cine sunt gd,gduzii.
In Moldova, ei sunt in numlr de doul sute de mii.
Limba lor face parte din familia limbilor turcice, sunt
ortodocEi, in regiunea Comrat au venit din Dobrogea
in anul 1812, c0nd Rusia a anexat la teritoriile sale
Moldova qi, pentru a-i qterge originea romdn6, a
r49
Andrzej Stasiuk
numit-o Basarabia. Poate ci sunt turci bulgarizafi sau
bulgari turcifi, nimeni nu are habar. Tot aqa cum
nimeni nu
Etie
de existenfa lor. Aqa cI ne-am dus la
Comrat pe niqte drumuri pustii ca pistele de decolare.
Comrat e un loc greu de descris in cuvinte,
deoarece_e_ste pufin vizibil. Se merge printr-un orag
pe care abia il z6regti. Existd case qi sirdzi, dar suni
mai mult schifate, ddnd senzafia unui provizorat
nedefinit, o tristele a materiei, care a inciemenit in
clrsul procesului de finalizare, a slibit la
jumitatea
drumului. Statuia lui Lenin era acoperiti de vopsea
galben5. Pe strada principald trecef un convoi fune-
rar. Sicriul deschis fusese urcat in spatele unei fur-
gonete. L6ngd sicriu stltea pe un scaun o femeie in
negru. Era foarte cald. Deasupra chipului mortului
roiau muEtele, pe care femeia le alunga cu o crengufl
inverzit5. Era o migcare alene, monotond. Totul
ardta foarte straniu, deoarece mergeau in liniqte de-
plind in mijlocul vacarmului zilei, printre tarabele cu
p6ine gi legume, printre biciclete, Cbrule
Ei
maEini. Se
strecurau pe contrasensul viefii de zi cu zi.
in fala Mtzeului Republicii Gdgduzese indlfa mo-
numentul eroilor care participaserila
r[zboiul afgan.
Un tdndr cu carabin[ era acoperit cu vopsea argintie.
Am wut sd md uit cu atenlie la ceva, dai acolo parcd
tofi exact asta a$teptau. Directoarea gi
alte doub
femei.
$efa
lui un ai6t[tor de lemn qi incepu sd vor-
beascd despre marea clldtorie a popoareloi din inte-
riorul Asiei. Lovea cu bdful in haltd, qi reiegea ci
g.-Sg5uzii sunt totugi turci care, in loc s[ ocupe
flrmurile
sudice ale Mdrii Negre, s-au rltdcit la noid.
Am trecut printr-o serie de slli, conform cronologiei.
Pe una dintre uqile laterale intr6 un bdtrdn care ne
spuse ci e membru al Uniunii Artistilor
plastici
GIgIuzi. Se nbscuse in anul 1935 in satut Swiatkowa
I5o
C)dldtorind spre -B abadag
Wielka, la vreo cincisprezece kilometri de locul unde
locuiesc eu. Se numea Andrei Copcea.
Miga greEea mereu drumul. Se indep6rtase de
meleagurile natale cu cincizeci de kilometri qi iqi pier-
duse simful orientlrii. I-am ardtat harta. Se temea de
drumurile pe care nu mersese niciodat[. Erau trecute
pe hart6, dar nu credea in existenla lor.
,,Acolo
tr6iesc numai turci, nici n-avem de ce merge."
,,Acolo
sunt numai bulgari..." Nu voia sd ias[ din maqin5, nu
voia s[ bea cafea, nu voia si mdnAnce. Nu reuEea sd
infeleagb cum poate cineva s[ iroseasci in felul [sta
timpul qi banii, cum poate veni cineva in pirlile astea
de lume f[ri un scop anume. Cbci poate comuna
Albota de Sus sd reprezinte un astfel de scop? Sau
satul Sofievca? Aga c[ Miqa nici m[car nu ieqea din
maEin[. Privea pecinginea cenuEie postsovietic[
impdnzind peisajul verde, eu mI uitam la el,
Ei
mintea
fieciruia dintre noi r[mdnea pentru celilalt de
nepdtruns. El tdnjea dupb ceea ce fusese cAndva qi ura
ceea ce r5m[sese.
,,Eu
sunt un om sovietici', spusese
in diminea{a aceea. Nici n-avea de fapt ce sI mai
rimdn[, de vreme ce nici inainte nu existase cu
adev[rat ceva. Slrdcia
Ei
triste{ea materiei provizoriu
formate fdceau numai ceea ce
linea
de ele. Devorau
realitatea. Spafiul acela intreg ardta cafdr[ st[pAn. Pe
drumul pustiu mergea un tractor cu remorc6, qi un
bdrbat azvdrlea cu furca iarbd proaspit cosit[. Cdteva
furci inaintea fiec[rei curfi. Nu mi-am putut da seama
dac[ era un fel de poman[ sau o datorie.
Am ajuns la Baurci pe inserat. MiEa gi-a luat banii
Ei
a plecat. La Baurci locuiesc numai glgduzi. Am
cdutat-o pe Elena. O cunoscuserdm in urmd cu doul
zile in autobuzul care mergea la Cahul. Era roqcat[,
zdmbea timid qi frumos. Ne spusese ci lucreazi la
Istanbul, dar acum venise acas6, la copii. Ne invitase,
L5T
Andrzej Stasiuk
Ei
acum o ceutam in satul foarte mare, care numera
zece mii de locuitori, intins pe colinele
joase
din
mijlocul unei v5i despidurite.
,,E
cea care a avut doi
birbafi, iar al doilea a fost turc", aEa ne-au spus in sat
Ei,
in cele din urm[, i-am g[sit casa. Se afla intr-un
lung
Eir
de case identice. Se intra intr-o curte
umbroas5, intr-o ogradd micuf[ acoperitd de
vi15-de-vie cbfdrdtoare. Elena zdmbea din nou. Era
inconjuratd de copii. in curte ieEi tatil ei. Cu to{ii
eram
jenafi.
,A$a
triim noi", repeta ea. Am mers in
grddinS. Am privit legumele, am privit butucii de vie,
asta-i varza, iar astea-s roEiile gi castravefii
-
ne-au
lSmurit ei. La urma urmelor, veniserdm de departe
Ei
puteam sd nici nu qtim lucrurile astea. Ne-am uitat la
vifelul roqcat qi sl[buf legat cu un lanf scurt de picior
in grajd. Porcii stlteau undeva in intuneric, aqa cd
le-am simfit doar mirosul. Totul era adunat la un loc,
inghesuit, un lucru legat de altul.
,,Ne-au
dat pufin
pimdnt", ne-a explicat Elena.
Am dormit in cea mai mare camer6. Era plin6 de
minun[1ii: din plastic, sticl6, porfelan, metal, figurine,
bibelouri, ornamente, suvenire, macaturi, mdrunfi-
Euri
nevinovate, balerine palide
Ei
ceasuri kitschoase,
sfere de sticl6, frumusefe pur[ fdrd nici un fel de pre-
tenfii, un muzeu de lucruri mlrunte qi fermecltoare,
un fast rdsbritean, o orgie a neantului qi a viselor, un
vis materializat. imi aduceau aminte de odiile
mdtuqilor mele
Ei
ale bunicilor de la
lard,
dar ele erau
doar refleclia palid[ a camerei din Baurci.
Dimineafa am vizitat satul. Ne-am dus cu totii.
Elena, copiii, tatil ei, sora
Ei
cumnatul Ilia, care
cunoEtea lumea, fiindcd slujise in armata RDG-ului
qi construise case la Moscova. Frontispiciul casei de
culturi era ornamentat de un mozaic popularo-so-
cialist. Bustul de beton al lui Lenin stitea cocolat pe
152
C)dldtorind spre Babadag
un soclu de doi metri. Samti lucisii celovekl, a spus
Elena
Ei
a zAmbit in stilul ei'
$i
atunci am infeles cd
oamenii [qtia nu au aici nimic altceva, c[ memoria
satului Baurci a inceput cu c61iva zeci de ani in urm5,
c[ mai inainte pur qi simplu nu existase nimic. Un
mdgar trlgea o clrufd. Il m6na un copil. Iniuntru, in
interiorul fdrd fund qi pustiu al casei de culturd,
duduia o muzicd tristd. Am descoperit locul de unde
venea. O fatl palidi de optsprezece ani reproducea
gesturile qi miqcdrile pe care le vizuse la televizor.
Muzica venea de la un casetofon, iar ea cinta cu glas
mecanic, pierdut[ in dansul trist
Ei
nervos. In
dimineafa aceea la micul dejun mdncaserlm deli-
catesa local[
- Eoric
de porc fiert.
,,Cdndva
aduceau
gi cdte un film", ne spuse Elena. Sub un copac.st[tea
o b[trdnd in negru. Avea al[turi un sdculef cu
seminfe de floarea-soarelui. De o creang[ atdrna un
cdntar ruginit. Femeia stltea drept, nemiqcat, cu
mdinile strdnse in poal6. Pe porfile de tabli care
dbdeau in ogradd se vedea emblema olimpiadei de la
Moscova: un zgdrie-nori moscovit, stilizat, incununat
de o stea roqie. Era fdcut din sdrm[, sudat
Ei
vopsit.
Atdrna pe fiecare a doua sau a treia poartd.
Baurci era adevlratul sfdrgit al Revolufiei. Sau cel
pufin aEa arita. Nu mai rdm5sese nimic din ce ar fi
putut fi de folos, nimic care sd mai fi valorat ceva.
$ap-
iezeci de ani duEi pe apa sdmbetei. Monumentul cari-
catural al criminalului care trona in fafa cl5dirii goale,
in[untrul cdreia duduia o imitalie disperatd a muzicii
decadentului Occident. Numai atelajul tras de megar
p5rea autentic
Ei
plin de sens. La drept vorbind, m[
,iimleam
neputincios. Oamenii ar trebui sI qtie ce e
bine pentru ei, iar inimile lor nu pot minli atunci c6nd
le umple nostalgia. Ceva aici nu mergea cum trebuie,
l
Cel mai bun om (rus.) (n.red.)
r5)
Andrzej Stasiuk
ceva nu erain regula. MI simfeam ca un intrus
$i
ca un
idiot intr-o lume pe care nu reu$eam sd o inleleg.
ln Baurci exista doar o singuri clddire nou[, in
schimb, foarte mare. Poate chiar mai mare decdt casa
de cultur5. Perefii de culoare crem, ferestrele mari,
acoperiEul roqu, simplitatea, funcfionalitatea
Ei,
in
general, ceva provocator striluceau in peisajul obosit
al satului. Chestii aseminitoare mai vezi in filmele
americane, in ceva de genul 6sta se cds[toresc pere-
chile americane.
,,Agtia
sunt protestanli", ne-a l[-
murit Elena. Am intrebat-o dacd, acea comunitate
avea mulli adepli, dar nu a qtiut s[-mi rlspundi.
$tia
doar cd prozelilii
,,nu
fac nimic gi nu se
Etie
de unde
au atdlia bani". Induntru erau b[nci de pin de
culoare deschis[, un altar din lemn de pin gi semlna
pufin cu Ikea. Apoi amvdzrtt casa unuia dintre eno-
riagi. Nu se deosebea prin nimic de celelalte, numai
in curte stdtea o maqin[
japonezd
de teren, veche de
c0fiva ani.
,,Merge
la ChiEin5u", a spus Elena, qi vor-
bele ei sunau a reproE.
$i
noi ne-am intors in capital[ in aceeaEi
dupd-amiazi. P6ni la stafia de autobuz eralu zece
kilometri. Ne-a condus Ilia cu rabla lui. De dimineaf[
bduserim cdnd bere, cdnd vin, dar pe Ilia asta nu l-a
deranjat. Chiar dacd autobuzul n-avea s[ vin5, ne-ar
fi dus fdr[ probleme la ChiEin[u. AEa zicea. Era
scund, musculos qi nu se temea de nimic, deoarece
v[zuse la viafa lui gi Dresda, qi Moscova. insl auto-
buzul veni, qi ne-am imbrdfiqat strdns pe drumul
prdfuit din Congaz. Ne-am promis sI ne mai intdlnim
in viitor. Erau oameni minunafi. Ne-au spus:
,,AEa
tr[im noi", ne-au aritat viafa lor cu aceeagi natu-
rale{e cu care allii iEi aratd interiorul casei. Sora
Elenei s-a trezit la patru dimineafa, atiliat un iepure
qi o gdin[ din care sd ne pregdteasci micul dejun.
r54
()dldtorind
spre Babadag
Mama celor doud surori eraparalizatd. Stlteaintr-un
fotoliu la umbra vifei-de-vie qi ne privea zdmbind
cum bem vin. Tatil ne imbia cu
Elibovifi
colorati cu
suc de zmeur[. Pe farfurii erau felii de pepene verde
qi roEu. Acum ne imbriliqam cu Ilia pe drumul
prdfuit din Congaz, promifdndu-ne sI ne mai intdl-
nim, cu toate cd nici unul dintre noi nu credea cd asta
se va intdmpla vreodatI.
Chiqiniu, ah, Chiqin[u! Cartiere de blocuri albe pe
fundalul colinelor inverzite. Se v[d de la nord, de la
sud, de la est qi de la vest. Se ingrim[desc^asemenea
unor r0pe st0ncoase. Strllucesc in soare. In peisajul
vilurit, iregulat, reprezintl elogiul geometriei. Nu exist[
in intreaga Moldovd ceva mai mare sau mai inalt'
Niqte pietre funerare gigantice, indesate in solul
fertil, af6nat.' T[blilele de piatrl ale egalitarismului.
Termitierele progresului mondial. Noul Ierusalim in
starea unei morfi tehnice. La gurile de ieEire din oraE
stau camioane incdrcate cu butoaie de plastic, dami-
gene de vin, borcane cu filet, mii db vase in care
Moldova, inainte de venirea iernii, iEi inchide
bogdfiile, pentru a supraviefui. Pune laofet,la murat,
la fermentat, pasteurize azd, sdreazd recolta livezilor
qi a gridinilor ei. In centru, pe bulevardul
$tefan
cel
Mare gi Sf6nt, printre saloanele cu aparaturd elec-
tronici
japonezi
Ei
incilf[minte italieneascd miqunau
oameni inclrcafi de borcane. C[rau cdte zece, cdte
dou[zeci de bucifi de borcane cu filet noi, ingenios
ambalate. Sau gdlefi de cositor strilucitoare. Sau
plase pline de castravefi qi rogii. Treceau furgonete
inclrcate cu pepeni verzi, trilgdnd dupi ele remorci
intregi de pepene galben. Vechiul ChiEin[u era de
fapt un fel de sat mai mare. Era de-ajuns s5 te abafi
de la strada principald qi incepeau case cu un singur
nivel sau cu un etaj, cufundate in vdgetafie, ingrldite
de garduri de lemn; pisicile se plimbau peste tot
9i
r55
Andrzej Stasiuk
oamenii
$edeau
pe trepte in fa{a casei. ASa ar6ta cen-
trul vechi al oragulu.i
-
vreo doulzeci de strizi
Ei
aroma de demult a unei somnolente provincii impe-
riale. Daci ar fi displrut maEinile, totul ar fi fost ca
odinioar[, ca in urmd cu o suti de ani.
M[ aflam aqadar la Chiqin5u. Am petrecut multe
ore sub umbrela de la Green Hills Nistru pe bulevar-
dul
$tefan
cel Mare qi Sfdnt, colf cu strada Eminescu.
in restaurant se afla o clienteli mai degrab[ inter-
nafional[. Se vorbea in englezi qi germand. Clienfii
aritau ca niqte funclionari care cheltuiau aici bani
europeni
Ei
americani. Printre ei se afla qi clasa de
mijloc moldoveneascd, in prezent in formare: aur,
ochelari negri, un stil accesibil, ceva intre biEnifar,
peqte
Ei
amant italian. Femeile sem[nau cu cele
vilzute la televizor. Aproape toate aveau la g6t tele-
foane mobile mici, aurii, ag6{ate de lan{uri. Mai
v[zusem a$a ceva in Rom6nia. Am incercat s5-mi
comand berea, cafeaua qi restul in romdneEte, insl
chelnerii p6reau s5 nu infeleagd pdnl la capit, aqa cd
imi rdspundeau in ruse$te. Infelegeau, f[r6 indoial[,
insl rusa era pentru ei un semn al rafinamentului
Ei
al lumii mondene. Probabil cb m[ considerau vreun
tdran
din fundul Basarabiei sau poate un spion care
nu qi-a invlfat rolul p6nd la capdt.
Un oraE straniu. PolifiEti de optsprezece ani spe-
riali, mergdnd in grupuri de trei, camarazi in land
cruisere care considerau strada proprietatea lor, indi-
vizii din fafa pogtei care fdceau negol cu impulsurile
de pe cartelele de telefon, oameni incircafi cu vase,
adolescenfi raqi in cap, in pantaloni largi, cu privirea
fixat[ umil in pdm6nt, de parci incercau s5 fie un soi
de gangsteri cu aparenfd de franciscani timizi, dom-
niEoare cu pdntecul gol pe tocuri inumane qi ezitante,
care se plimbau pe strada principal[ ca pe un podium
I)o
C)dldtorind
sPre B abadag
internafional,
ur6iite de machiaje stridente, un
a*etted slavo-romdn
de frumusefe, masculi timizi in
.o.t,r*" de estrad[
Ei
impresia cd tofi vor sd parl
utt""ru, c[ imit[ propria
-rcprezettare
a unei lumi
"ui"
."'una in alt6 paite. De lceea am p[risit in cele
din urmd Chiqin6ul.
Kolea ne-a spus ci pentru treizeci de euro merge
cu noi toatd ziua. Avei un renault van vechi, cu un
d;sign interior cam extraterestru,
de plastic' Pe tim-
,utii" sovieticilor
fusese instructor de samba' Un tip
liatet atot, mustlcios
9i
mdrinimos'
In Orheiul
Vechi? Cu mare pl6cere. Nu mai fusese niciodat[
acolo, dar asta nu era o problemi' Am pornit drept
sore nord. Undeva la ieqirea din oraE, poate la
ii-"."u,
in apropierea
carosabilului,
la umbra unui
*p"L, t"'"nu.ro bitou vechi. in.spatele lui stitea un
p;Uft. qi se uita cum colegi.mai
iineri.cu
qepci mari
iotunde'opresc
mereu altelictime,
de la care luau in
ticere c6tL doudzeci de lei. Dar noi ne indreptam
spre Orheiul Vechi. Cineva ne sf[tuise sI facem asta'
9'i
uur."." dreptate. Rdul Rlut muEcase in pimAnt
il pui"a ar fi vrut s[ iasd in partea cealalt[' Limba
,rgitta de pImAnt se cifdra pe cdteva zeci de metri'
fit-ii intemeiaseri
cindva aici un oraq' Avuseserd
il;i.
it, un peisaj de dinaintea facerii omului' Un
fieisaj
Oe dinaintea
genezei' Schila^inilial6,
prima
id"" d".pt"
"rm
ur"I s[ arate Pdmdntul, un fel de
ul*ttu"1i"n",
un soi de sintez[ a celor mai simple
il;. it0paverticald,
fundul viii, plat ca o t[blie de
*ute, gi rdul domol, care-gi ciuta loc de trecere in
i""i"irit"
pimdntului. Exact ca acum o suti de mii de
ani. Apa c6dea tot mai adAnc in pimdnt' Avea o
culoare cenuEie, noroioas5.
RAul capricios formase in acest loc un fel de
p"oi"tufa abruptl
qi prelung[. in perelii stdncoEi era
157
Andrzej Stasiuk
sdpat[ o mdndstire. Cdteva ferestre micufe dddeau
spre acel,peisaj antesecular, spre frumosul neant care
abia pirea s5-Ei caute forma. La chilii se putea bjunge
numai dinspre coasta abrupt6, c[![rdndu-te cu aju-
torul unui lanf pe stdnca vertical6. Apoi cdlugbrii
strdngeau lanful, l5s0nd in urml singurdtatea qi
spatiul gol. La fel ca in pustiul Sketis, in Egipt, unde
PErinfiideqertului chemau la luptd demonii. Apoi am
mai vdzut
Ei
alte minbstiri, dar ardtau ca de import.
De altfel, chiar aEa qi era in realitate, cdci fuseserd
construite de ruqi in pomposul stil imperial. Orhei
consta, de fapt, din niqte cavitdli slpate in stdnc6, ca
o incercare de a sc5pa de blestemul timpului. O in-
cercare de a tr6i in eternitate. Sub bolfile
joase
ale
chiliilor, unde nu se putea sta dec6t intins sau in
genunchi, se puteau vedea urme de scoici, ornamen-
tele intortocheate ale crustaceelor, semnele primelor
qapte zile ale creafiei, atunci c6nd apele abia ince-
puserl si se separe de p[m6nt, iar intunericul de
lumin6. Am incercat s5-mi imaginez cum se t6r5sc
cilugdrii in intuneric, cum trdiesc asemenea unor
animale in peqteri, in patru labe,
Ei
cum iqi ies din
propriul trup, din propriul omenesc, intr-uh fel
inimaginabil pentru noi ceilalli. Iqi pdrdsesc inveliEul
trupesc murdar qi plin de pdduchi, deoarece vizibilul
gi palpabilul existi numai pentru ci adevirul nu
poate fi cunoscut de tofi muritorii.
Dar asta se intdmpla cu mult timp in urmd. Acum
cei c6{iva cllugdri ai mdnislirii locuiau pur qi simplu
in satul de la poalele rdpei. In mica bisericulI sdpatd
in inima pdmdntului l-am gisit pe unul dintre ei. Era
slab, cu barbi, pus pe vorbd gi evident umblat prin
lume, cdci ne-a luat drept slovaci. Ne-a spus pe scurt
istoria mdndstirii, ne-a arltat chiliile fird ferestre, goa-
le
Ei
strdlucind de curilenie, unde trebuia s[ stai pe
vine, dup5 care s-a ocupat de trei ofileri din armata
r58
C)dldtorind spre Babadag
rus[, moldoveneasci
Ei
ucrainean[' Ar[tau straniu in
acel loc, in uniforme, flrl armd
Ei
cu aparatul de
fotografiat. Rusul avea un chipiu ca o roatI, era cel
mai in vArsti dintre tofi
Ei
probabil qi cel mai inalt in
grad. Ucraineanul era cel mai tdn[r, chipeq qi, in
cizmele lui negre qi strllucitoare, p[rea un actor de la
Hollywood care interpreta rolul unui soldat. ArItau
at6t de straniuin acel peisaj antesecular, cu cilugirul
pe post de ghid. Apoi i-am vlzut fotografiindu-se
pe
funhalul rApelor
Ei
meandrelor rdului R[ut. Aparatul
trecea din m6nb in m0n[ qi ei stlteau la pozat rigizi,
incordafi, de parcd in locul peisajului pustiu aveau in
fafa lor cel pulin un batalion al armatei. F[ceau parte
dinpeace corps, din forfele de pace. Pbzeat granilele
unui stat inexistent. Pdzeau granilele statului trans-
nistrean. Probabil veniserd aici in permisie.
Aqadar, statul transnistrean nici nu existd din punct
de vedere formal. Nici un stat al lumii nu recunoaqte
Republica Transnistrean[. Transnistria are aproxima-
tiv doud sute de kilometriin lungime, dar este ingust[,
ca un fel de Chile european. In locul cel mai lat
mdsoari treizeci
Ei
ceva de kilometri. Ne-a fost cam
teaml sd mergem acolo. Ni se spusese cA, dacd se
intAmpl[ ceva, nu se qtie cui te poli adresa pentru aju-
tor. Un stat-fantomd, cu reguli de conduit[ destul de
fantomatice. Dar p0n5 la urmi tot ne-am dus. Am
mers cu Valerie qi cu vectra lui de zece ani. Lui Valerie
nu-i era fricd de nimic: ieri Kiev, mdine Moscova,
poimAine Viena, aqa cd de ce nu qi Transnistria
-
cu
mare pl[cere. Pe vremea comuniqtilor, c0nd era ingi-
ner agronom, se tr[ia mult mai bine, dar qi acum te
pofi descurca onorabil, doar cd trebuie si depui mai
mult efort. Da, Valerie era un tip de treab6
$i $q
se
mult efort. Da, Valerie era un tip de treab6
$i $q
se
mira de nimic. Am vrgl!31-srs{pg!9ffi![-,p.r*qrl
inexistent prin cel
prin satul Rdsciieli,
Andrzej Stasiuk
devine sinuos,
$erpuie$te,
iar pe hartd arati ca o
panglicd aruncat[ la int6mplare. Mai int0i am dat
peste un pod lung gi pustiu care traversa r6ul. Nu mai
trecea nimeni
Ei
nimic, doar doi tineri pe biciclete,
venind dinspre partea transnistreand. in portbaga-
jele
din spate aveau legdturi de surcele uscate. Apoi
au inceput lanurile de porumb,
Ei
printre ele se afla
o gheretd cu un gr6nicer moldovean solitar, in uni-
form[ neagr6. Moldova nu recunoaEte bineinfeles
secesiunea acestui aEa-zis stat, admi!6ndu-i doar sta-
tutul de regiune autonom[, qi nu-i recunoaEte aEadar
nici granilele, aqa c[ nu a fost nevoie sd ardtim paEa-
poartele. Dar, pentru orice eventualitate, i;i
fine
acolo grdnicerii. La urma urmelor, in Transnistria,
la Cobasna, existd unele dintre cele mai mari
depoAte de armament din Europa. De acolo, de
la Tiraspol, ar fi trebuit s[ porneasc[ eventuala
invazie govieticS.
asupra Balcanilor, Greciei qi aEa
mai departe.
insi grdnicerul n-a vrut nimic de la noi. Nici
m[car nu
Ei-a
pus chipiul, gi impreund cu noi s-a uitat
pe harta intinsd pe capota maqinii, cu toate terenurile
inundate, cu cotituri, cu mlaqtini, cu firul de ap[ al
Nistrului, care uneori curgea in amontele propriului
curs, contra curentului, a lovit in ea cu degetul gi a
spus cd acolo unde era cel mai frumos nu prea sunt
qanse si ajungem cu vectra noastr6. Nici aparatul de
fotografiat, nici camera de filmat nu i-au f[cut nici o
impresie. Avea vreo doudzeci
Ei
ceva de ani qi mania
spionajului nu apucase inc6 s5-i otrlveascd spiritul.
Ne-a fdcut cu m6na la plecare, noi ne-am vdzut de
drum qi am dat imediat peste postul de granifd
transnistrean. Acolo lucrurile st[teau deja altfel. Tot
o ghereti oarecare, dar se aflau in ea patru griniceri.
Unii cam neingrijili, in uniforme, dar parcl abia
smulEi din pat
Ei
din somn.
$ireturile
desflcute ale
r50
C)dldtorind sPre B abadag
pantofilor civili le cideau direct in praful de pe
jos,
uniformele mototolite aveau un croi postsovietic, qi ei
s-au incruntat imediat. Ne-au luat paqapoartele,
Ei
ne-am simfit imediat ca niqte duqmani. Nu priveau.in
ochii noqtri, ci undeva in dep[rtare, undeva in spatiul
infinit al orizontului unionist. Dracu'
Etie,
poate
vedeau pentru prima oar[ in viap niqte striini? In
cele c0teva zeci de minute c6t a,rn stat acolo, au tre-
cut o ciru!6 cu f6n qi o femeie cu slpiliga' N-au fost
intrebafi nimic qi au dispdrut imediatin.neantul
lanu-
rilor de porumb. in cele din urm[, grinicerii ne-au
spus sd ne intoarcem
gi s[ ne indreptim- spre oraEul
Iiender, acolo unde se afla departamentul
lor central,
care ar fi qtiut ce e de fdcut cu noi.
La punctul de trecere de la Bender domnea un
adevSrit haos. BarSci, grdmezi de placaj, tabld ondu-
lat[, beton f[rdmifat, o stare de provizorat qi o ba-
riere. Un loc uitat de lume,
Ei
totodatd un soi de
triste{e cu iz amenin![tor. Au pus ochii imediat pe
camera de filmat, gi in ei s-attezit frica ancestrald a
celor care au mereu ceva de ascuns. Susfineau c[
am filmat punctul de trecere. Bineinleles c[ il fil-
maserem, dar le-am spus cA nu' Ne-au luat paEa-
poartele qi trei sau patru dintre ei au intrat in baraca
ie placaj. Pe noi nL-au l6sat s[ aqteptim in soarele
urritor.Am vdzut cum transpir[ A., cum se aEazdpe
marginea portbagajului deschis
Ei
incet, aproape inob-
servabil, scoate din camera de filmat caseta, pe care o
inlocuieEte cu una nou6. Nimeni n-a remarcat nimic'
Unul dintre ei a iegit din barac6, s-a uitat la noi in
t[cere, a ficut cdfiva paqi rigizi
Ei
s-a indepdttat' Da,
pentru ei eram nigte duqmani. Nu mai incdpea nici o
indoial[. Spionam ceea ce aveau.
fineau
in mdnd
paEapoarteie noastre, in care nu putuser[ s[ ne pun5
nici m6car o qtampild, dacS aveau a$a ceva'
I6I
!
Andrzei Stasiuk
Nimeni nu-i recuno$tea, a$a ce nu puteau
$tam-
pila paqapoartele. in cele din urm5, Vaierie se apro-
pie de ei. Se intoarse dupd o clip[
Ei
ne spuse c[
Etiau
ci ii filmaserlm qi c5 asta e ceva grav qi absolut
interzis, dar c5, dacd le d6m o sutd de lei, putem trece.
Le-am dat banii. Nici m[car n-au mai vrut caseta.
Eram duqmani, dar pl[tiser[m. Am primit o buc[ficl
de h0rtie, o fi{uicd de chitan{d. Pe verso scriseser[ cu
pixul: o maEin5, patru persoane qi o camer[ de filmat.
Aceasta er a viza transnistreand.
Transnistria s-a separat de Moldova in anul 1992.
A fost un rizboi in toat[ regula, in care au murit
cAteva mii de oameni. La drept vorbind, niciodat[ nu
aparfinuse statului istoric moldovean. Cdnd, dup5 al
Doilea Rizboi Mondial, Uniunea Sovieticl a luat
Rom6niei p[mAntul dintre Prut qi Nistru, transfor-
mdndu-l intr-o alti republic[ unionist6, Stalin a ane-
xat la Moldova aceasti fAgie ingustd de p[m6nt de pe
malul st6ng al Nistrului. Acolo erau industria, sursa
energetic[
Ei
industria de armament
Ei,
bineinfeles,
ruEii, care
fineau
totul intr-o mdni de fier. De cealaltd
parte au r[mas agricultura, porumbul, podgoriile, sa-
tele, vitele
Ei
moldovenii care vorbeauin limba romdn[.
E foarte probabil ca gruzinul si fi prev[zut
Ei
plani-
ficat totul. A planificat dezmembrarea propriului
imperiu nefericit in aEa fel incdt s[ provoace cAt mai
mult haos. Pur qi simplu nu a avut alti idee despre cum
sI facl pentru a r[mdne pe veci in istorie. AEadar, in
Transnistria erau prea multe arme qi prea mulfi ruqi
pentru ca Moldova independent5, verde qi siracd sd
poat6 visa cdt de pufin la Transnistria.
De la punctul de trecere
Ei
p6nd la Tiraspol tre-
buie s[ fi fost vreo zece kilometri. Am vdzut peisaje
qi oraEe imposibil de refinut. Ceva-ceva parcd vezi,
dar totul e nedefinit qi confuz, de parcd ai prii,i visul
Cdldtorind spre Babadag
tulbure al altcuiva. Pur qi simplu nimic de vlzut. Un
drum cu doui benzi, case cenuEii colfuroase, roqul
spil[cit al lozincilor sovietice pe marginea drumului,
maEini ruginite cu numere de inregistrare noi, sem[-
nAnd la perfecfie cu cele nemfeqti, o platitudine des6-
vdrqit[ a imaginafiei. Aqa ardta intrarea in capital[.
Ne-am oprit in fala unei piele. Voiam sd aflu c6t mai
repede cum arltau banii 1or. Imediat dupi poarti se
aflau gheretele caselor de schimb. Pur qi simplu te
duceai
Ei
d[deai lei moldoveneEti cuiva care stdtea in
interiorul obscur. Am vflzut o mdnl cu br6far[ de
aur, f5ri sd vdd ins[
Ei
fala.La un leu mi-a dat doui
ruble transnistrene. O bancnotd de cinci ruble avea
cinci qi jum[tate pe treisprezece centimetri. Pe una
din fefe erafdrdindoiald Suvorovl, pe cealalt[ o cli-
dire cu trei etaje in stilul anilor qaizeci,
Ei
inscriplia de
dedesubt spunea cd este zavod Kvint, adicd fabrica
local[ de coniacuri, destul de bune de altfel. AEadar,
pe o parte istorie, cuceriri, m[celul din Praga2, gloria
armatei ruse
-
mai ales in str5in5tate
-,
pe cealaltd
parte, oricum ai privi'chestia asta,
fuica
vizutd ca o
mAndrie nafionald sau de stat.
in orice caz,Yalerie a luat cu el o plasd qi s-a dus
la cumpdrdturi. La Tiraspol cicl viala era mai ieftini
dec6t la Chiqindu. A cumpdrat pepene galben, verde
Ei
piersici. Ne-am dus si clutbm un loc unde si
mdncim. N-am reuqit s5 gbsim nimic. Ceea ce ve-
deam nici nu semdna mlcar cu un oraq, ci cu o peri-
ferie urband. Ceva-ceva parcl stitea si inceap6, dar
nu reuEea. in cele din uirn[ ni s-a aritat unde este
1
Generalissim rus (1729-1800), faimos pentru a nu fi pierdut nici o
bdtdlie. (n.red.)
2
E vorba de masacrarea a peste zece mii de civili dupd cucerirea de
cdtre armata rusi condusi de Suvorov a cartierului Praga din Varqovia,
victorie ce a marcat infrAngerea definitivd a rdscoalei lui Kolciuszko
din 1794 impotriva dominaliei ruseqti. (n.red.)
1(JJ r62
Andrzel Stasiuk
centrul. Era o stradd late, strejuitl de copaci bdtrdni.
Cdteodat5 ceva trecea pe ea. De obicei cdte un
moskvici antic, rable sdr6clcioase, iar printre ele, din
cAnd in c6nd, se iveau magini mari de teren cu gea-
muri fumurii
Ei,
de cele mai multe ori, negre.
Tiraspolul nu era un oraE unde sd-fi doreEti sE r[mdi.
IEi fSceau mereu aparifia soldafi. Reprezentau, cred,
jumltate din popula{ia urbei. Am g[sit o libririe
mare, dar aproape c5 nu existau in ea c[r!i. Aveau in
schimb portretele lui Lenin gi tipizatele unor
diplome de onoare, tot cu portretul iui. tn singura
crdqm[ deschisi qedeau niqte indivizi raEi in cap, in tre-
ning, care beau bere. CAte unul ieEea din c6nd in
cAnd, dar revenea imediat, cbci in Tiraspol nu aveai
unde s5 te duci. P[rea cI aqteptau s[ se intAmple
ceva, s[-i strige cineva, s[ fie, in sf6r;it,
Ei
ei utili la
ceva. Arltau ca niqte orfani musculoEi.
In Tiraspol tofi plreau inutili, doar un accesoriu
pe l6ngi niEte afaceri str[ine, uriaqe qi mai ales mur-
dare, ardtau ca un accesoriu al armatei, al depozite-
lor de armament, al armatei a XIV-a ruse, stationate
aiolo, al maEinilor negre de'teren
Ei
al omniprezentei
firme Sheriff, apartin6ndu-i lui Smirnov
-
aga-zisul
preqedinte al aEa-zisului stat. Daci in toati Trans-
nistria se putea spune cil era ceva nou, ceva indes-
tructibil, acel ceva era Sheriff. AEa se numeau toate
stafiile de benzinb
Ei
supermarketul din Tiraspol.
Steaua galben[ western strilucea absurd in acel
muzeu postsovietic. Aici totul era posibil. Vechiul
iaparatcic comunist se metamorfoza intr-un qerif
american qi lua potul. Era
tinutul
unor minuni sum-
bre
Ei
atdt.
Am pornit-o spre nord, de-a lungul granifei ucrai-
nene. Peste tot creEtea porumb, gi in acel porumb,
de-a curmeziqul drumurilor de
far6,
st[teau bariere
alb-roqii
Ei
posturi de santineld. Ar[tau oarecum
C)dldtorind spre Babadag
-
suprarealist, dar, pe de altd parte, aveau ceva de o
frumusefe tristb.Pdzeau acolo, de fapt, un spafiu gol,
pdzeat neantul, apdrau o granifl care nu era dec6t o
puri idee geometric[. Pe hartl ardtafoarte colfuros,
desenatd cu o linie subfire, f6rd gralie, firl fluenfa
specificd teritoriilor unde istoria se une$te cu geo-
grafia, cu prezenla uman6, cu o dezordine str[veche.
Plstrdnd propor{iile, granila in fala c[reia ne aflam
amintea pe hart[ de granilele africane din Sahara.
,,Au
trasat-o la limita sovhozurilor
Ei
a colhozurilor",
mi-a spus mai tdrziu un cunoscut care se pricepea
oarecum la problema Moldovei. Aqa cI
Ei
acum
ingr5diser[ cu barierele acelea drumurile prdfoase
pe care circulau de fapt vitele, caii, porcii, bdiefii care
vizitau fetele noaptea, cSrufele cu rofi de cauciuc,
babele care stdteau la bdrf5, befivii in ciutarea
biuturii, ho{iiin ciutarea prdzii, rudele care porneau
in vizite unele pe la altele, oamenii plecafi la intdlniri.
Mergeam pe un drum absolut pustiu,
Ei
acei indivizi
in uniformd din lanurile nesfdrEite de porumb
semlnau cu niqte sperietori de ciori. E foarte posibil
sI fi fost inarmafi, sI fi primit anumite ordine, dar in
infinitul acela agrar nu arbtau a ceva demn de bdgat
in seam5. Puteau speria pdsdrile care se apropiau,
puteau percheziliona
firanii
care cdrau leglturi de
surcele, puteau controla carele incdrcate cu f6n qi
intoarce din drum animalele rdtbcite.
Nu trecea nimic pe drum. Pe distanlele lungi,
pustii, pe care le parcurseserdm ldsaserlm in urmd
stafii de benzin[ in ruin6. Pe alocuri, aceastd
lard.te
ducea cu gAndul la niEte decoruri de film. Aqa s-a
int6mplat undeva intre Mil[iegti qi Butor. Cineva
construise o
$osea
largb pe care nu circula nimic,
cineva construise stafii de benzind care se prlbu-
giserl apoi in ruin6. Totul p[rea pdrlsit, disprefuit qi
inutil. Oamenii stdteau in casele lor
Ei
nu aveau nimic
165
r64
in comun. Se ieEea pe ug[, pe poart6,
Ei
deja incepea
locul niminui, incepea neantul. Poate tocmai de
aceea ne-a dus Valerie la familia lui, intr-o casi nor-
mal[ cu gr[din[ din Grigoriopol. A vrut s[ ne arate
viafa obiqnuite. Am intrat dupb un zid inalt in umbra
rdcoroas[ a vilei-de-vie. Ne-a intdmpinat Miqa. Era
uriaE, pdntecos qi gol pdnd la brAu. Vorbea neincetat
gi chiar rostea discursuri inflorate, de curtoazie. Ne-a
dus de la bun inceput in addncul gridinii, prezent0n-
du-ne qirurile de parcele cultivate gi elogiind fertili-
tatea
Ei
rodul pim6ntului moldovenesc. Intr-adev6r,
gridina era verde qi luxuriantd ca la tropice. Ver-
deafa aceea se c6fira, impdnzea suprafa{a solului, se
impletea, se t6ra, ieEea din diverse cotloane, in gene-
ral in tot acel desiE nu aveai unde s[ pui piciorul,
aproape c[ nu vedeai deloc pim6ntul de sub abun-
den{a verdefii. Iar MiEa piqea u$or ca o balerinl
printre castravefi, roqii, fasole, ardei, pepeni, bostani,
piqea ca o Pomonal moldovean[ masiv[. Ne explicl
la ce servesc castravefii qi tot restul, qi era pufin ca la
glgduzi: din nou ne tratau ca pe niqte s[lbatici care
iosiserl de pe meleaguri unde nu creEte nimic. Apoi
a trebuit si vedem qi pivnifa. Era destul de mare, cu
tavanul inalt qi r[coroasb. Tot ceea ce creqtea in
grddin[ era inchis aici in borcane, butoiaqe, dami-
gene gi butoaie. Miqa ne turna mereu vin roqu in
pahare qi vorbea, vorbea, vorbea intruna. Era tot la
tustul gol gi nu p[rea deloc s6-i fie frig. in mijlocul
acelei pivnife a abundenlei iqi aduse aminte cum, in
perioada neagrd a anilor optzeci, vizitase Vargovia
impreun6 cu un ansamblu de dans moldoveano-sovi-
etic. Avea o grdmad[ de ruble, aqa cI bduse
Eam-
panie qi coniac, circulase cu taxiul qi se simlise ca un
iege al viefii in acel oraq sirman. Fusese insofit de
un tovar[q polonez, un secretar de partid s[rac lipit
Andrzej Stasiuk
1Zei1a
gr[dinilor, livezilor qi fructelor la romani (n.red.)
r66
C)dldtorind spre B abadag
p[mdntului. Umpldnd mereu paharele, Miga ne rugb
s6-l gdsim pe camaradul lui gi s[-l salutlm din partea
lui. Am blut ceea ce imi dddea qi i-am promis sd-l g[-
sesc pe fostul secretar intr-un oraE de doul milioane
de locuitori.
Toate acestea n-au fost dec6t preambulul ade-
vlratei ospitalit[fi. Am intratin casi. Tatil lui Migaiqi
sdrbitorea ziua numelui, adici onomastica. Pe mas[
se aflau vin, coniac qi rachiu de vin. A trebuit si
mdnclm;i sd bemincontinuu. Nu am vrut sd suplrdm
pe nimeni. Acestea sunt legile ospitafitelii: eram beat
gi ghiftuit. MiEa vorbea intruna. Gazdele noastre erau
ucraineni rusificafi. Pe perete atdrnau fotografiile lor
din tinerefe. Sirb[toritul qi solia lui aplreau in ele in
uniforme militare sovietice. La masd se aduceau
mereu noi bucate. Era un adevdrat rai moldovenesc:
grddina, osp5lul qi toasturile in mijlocul familiei qi al
prietenilor. Miqa rememora vremurile cdnd lucra ca
paznic la inchisoare. Mama lui rememora vremurile
cdnd lucra ca profesoarb de limba romdn5. Valerie
afirma ci poporul romdn nici nu exist[. Toatd lumea
era de acord cI odinioard era mai bine.
$i
eu incepeam
incetul cu incetul sd fiu de acord cu ei. M[ feream
totuqi sI ajung sd fac asta,
Ei
pdndeam momentul c6nd
Valerie va da semnalul de plecare.
La podul de frontieri de la Vadul lui Vod[ aqtep-
tau nigte transportoare blindate. Nimeni nu ne opri,
qi, in cdteva minute, vedeam deja in dep5rtare cartie-
rele de blocuri ale Chigindului.
in oragul Soroca am fost cu V., care avea acolo
niqte treburi. Soroca se afl[ la nord de Nistru. Pe
partea cealaltd se intinde deja Ucraina. Dacd mergi
spre nord, din peisaj dispare treptat vila-de-vie, locul
ei fiind ocupat de porumb, care, in cele din urm[,
r67
r68
Andrzej Stasiuk
devine omniprezent. in Soroca am fost s[ ne intAlnim
cu
tiganii.
Aveau acolo un fel de microstat.
Incd de departe, de pe bulevardul riveran, se putea
observa: in partea de sus a oraqului, pe malul abrupt al
Nistrului, se intindea cartierul
figanilor.
Incd de
departe se putea vedea c[ e altfel decdt restul
Moldovei. AcoperiEurile de tabl6 str[luceau in soare
ca solzii de pegte qi, de la depbrtare, arltau ca o tabdri
baroco-bizantino-titaro-turc[
-
qi asta ca sI vorbim
frumos. AcoperiEurile se stratificau, se curbau pdnte-
cos de parcd le umfla vdntul ca pe niqte vele, pbreau cI
ies unele din altele de parc[ ar fi fost o materie vie.
Aqa ar5ta totul de departe. Iar de aproape era de
parci ne urcam intr-un montagne russe care ne purta
intr-o c6l6torie prin veacuri
Ei
continente. Palate vic-
toriene, reqedinfe mauritane, pagode chinezeqti,
frontispicii grece$ti clasice, Renaqtere romdneasc[
qi o replici la scar[ redus5 a Teatrului Bolqoi din
Moscova, cu trei arm[sari de pla*ic in vArf, probabil
angaja{i anterior la vreun carusel. In fafa unui pavilion
cu douisprezece ferestre pe peretele frontal, prin gar-
dul verde al grddinii se vedea o fdntdnd arteziand de
gase metri din piatrd alb6, in stil rococo brtt.Labaza
ei se odihnea un crocodil in mlrime naturali din
acelaEi material. Doi moldoveni finisau monumentul,
rotunjind ultimele margini aspre.
figlnci
cu
fig5ri
in
tabachere de aur supravegheau totul cu atenfie. L-am
intrebat pe Robert cine proiectase totul. Robert avea
o carte de viziti cu negru qi auriu, o brutirie, un palat
in construcfie
Ei
un bmw 700 cu numere de inregistrare
slovace in curte. Mai mult dec6t atAt, era un fel de
eminenf[ cenuEie a Sorocii. ,,Noi",
r[spunse el.
,,Totul
din imaginafie."
Pe l6ng[ toate astea, Robert avea qi o cr6qm5.
Adic6 era oarecum la comun,
Ei
totuEi mai mult a
lui Robert, deoarece ideea fusese a lui. St[team pe
Cdldtorind spre Babadag
verand5, iar in mijloc, pe l6ng[ mese qi bar, eran zece
computere, in fafa c[rora stlteau copii. In principal
tigani,
dar mai erau
Ei
cdfiva moldoveni. Tafii puteau
sporovli gi bea liniqtifi,
findnd
sub supraveghere
copiii care navigau pe internet. Am blut coniac qi am
m6ncat pepene verde. Robert ne spunea cd vre-
murile s-au schimbat qi c[ trebuie s5 ai grij[ de copii
ca, in loc de cas5, si nu aleagd strada. Dar, in afarb
de asta, totul e in regul5, granilele sunt deschise, se
poate cil[tori, se pot face afaceri, doar sd ai
pa$aport, idei
;i
contacte. DacS vrea cineva, poate
merge
Ei
la ciucofi sd le vdndd lenjerie chinezeascd.
Nimeni nu te opre$te. Nici altddat[ nu fusese chiar
aEa de r6u, dar posibilitSflle erau mai reduse. AEa
spunea Robert, bdnd coniac. Ap[ru Artur, gi
Robert il invit6 la mas[. Artur era rege, adicd baron.
Pe cartea lui de vizit[ puteai citi: Gipsy Baron of
Moldova. Avea o barbd surl p6nd la br6u, pdr lung,
cdrunt, strdns intr-o coad[ la spate,
Ei
semdna cu un
sfAnt din Indiile indep5rtate. Era de altfel congtient
de asta, deoarece ne povesti cum hitleriEtii, inainte
de a-i extermina, le luau sdnge victimelor lor
figani.
Acel sdnge trebuie sI fi avut pentru ei o valoare
extraordinar[, deoarece era cel mai pur s6nge arian.
Spunea toate astea cu un chip impasibil, convins fiind
cd noi credem ceea ce ne povesteqte. Desend pe o
foaie de h6rtie niEte semne, demonstrAnd originea
alfabetului rus in cel sanscrit. Ca in trecere pomeni
despre faptul c[ in vara aceea veniseri la el studente
la etnografie din Polonia. Da, Artur era un personaj.
In curtea palatului sdu colecfiona magini ceaika
sovietice. Doud limuzine prdfuite stlteau pe roli
dezumflate. Una avea pe parbrizul din faf[ o gaurd
de glont. Atunci cdnd igi termind cursul despre arieni
qi sanscrit5, Artur iEi lui rdmas-bun, se ridic[ de la
masd, intrd in bmw-ul verde X5 cu fiul s[u la volan
Ei
plec5 s5-gi indeplineasc5 indatoririle regale.
$i
alfii
r69
Andrzej Srasiuk
incepeau incetul cu incetul s6-gi str0ngd lucrurile.
Deja nu mai aveam de-a face cu ospitalitatea moldo-
veneasc5. Erau amabilitate qi politete. Au b6ut cu
noi doui sticle de coniac, au mAncat trei harbuji,
qi-au sacrificat trei ore din timpul lor, au arltat din
viafa lor at6t cdt considerau necesar, iar acum pur qi
simplu trebuia sI plecim in lumea noastrd gi atAt.
Ne-am intors cu rata, adicd intr-un microbuz.
Stlteam ldng[
Eofer.
F5cea niqte aranjamente cu
biletele. Le vindea la urcare,Ei, la cobor6re, le lua
inapoi. Sau le striga pasagerilor sd-Ei
find
biletele in
m6ni. Nu mai inlelegeam nimic. Undeva in c6mp
deschis se urci o femeie. Urcdnd treptele, se rdni la
picior de o bucat[ asculitd de tabld. Ii curgea s0nge,
iar goferul
lipa
la ea cd. ar fi trebuit s5 fie atent[. Era
zvelt, mitocan gi nevrotic. Conducea cu nervozitate
$i
incordare. Dupd vreo treizeci de kilometri, ne opri o
patrulS. Polilistul ne f[cu semne cu paleta lui alb cu
negru gi am tras pe margine.
$oferul
scoase dintr-o
ascunzdtoare numai de el qtiutd o bancnoti de
douizeci de lei, cobori qi se apropie de polilist. Pur gi
simplu fdri un cuvdnt ii inmdni banii, iar cel5lalt
dddu din cap cu chipiul lui rusesc in semn cd putem
pleca. P6ni la Chiqiniu erau aproximativ o sutd cinci-
zeci de kilometri,
Ei
am mai fost oprifi de trei ori.
Mereu acelagi lucru, in tdcere, sub privirile tuturor,
in deplina maiestate a autoritdfii. Moacele poli{iEtilor
erau imobile gi t6mpe. Pe cea a goferului se citeau
resemnarea qi ura. Porni mai departe qi injurd in
Eoapt5.
Am vdzut cu ochii mei cum arati un cerc
vicios. In cele din urm5, l-am intrebat dacl pe traseul
acela aqa era mereu.
,,Da",
rdspunse.
,,lntotdeauna,
de c6nd nu mai existl Uniunea Sovietic5."
CAnd am plecat, punctul de trecere de la Leugeni
era la fel de pustiu ca in urm[ cu doul sdpt[m6ni. 1l
a$teptam pe un cunoscut de al nostru care trebuia sd
170
Cdldtorind spre Babadag
vin[ dinspre partea rom6n[. intfuzia. Nu venea
nimic nici dintr-o parte, nici din cealaltd. Se vede c[
nu prea aveau de ce si vind
Ei
incotro sd o apuce. Nu
erau nici micar biciclete inc[rcate cu leg[turi de
surcele. Nimic altceva decdt pustiul, nemiEcarea qi
canicula. Am stat o ord sau o ord
jumate, qi m6 uitam
cum se termini o
{ari
micd gi singur[. Era ca o insul[
inconjurat6 de un continent uscat. Nici m[car in vamd
nimic nu se miqca. Oamenii stdteau in cl6diri, in bi-
rouri qi in gherete qi nu aveau nimic de f[cut. Se pare
cd
Ei
ei a$teptau sd se intdmple ceva
Ei
sd se schimbe
ceva. Lipsea doar vdntul care aduce praful gi nisipul
din addncul continentului.
ln cele din urm[, Alexandru a venit gi s-a oprit de
partea cealalti. I-am f[cut semn cu m6na qi am por-
nit spre ghereta grlnicerilor. S-au bucurat la vederea
mea, deoarece iEi aduceau aminte c[ intrasem in
urml cu doud slptbmdni. Mi-am imaginat cI eram
unicul c5l[tor pe care il verificaserd aici in ultima
vreme. Mi-am aruncat rucsacul in portbagaj, am
urcat
Ei
am plecat. Douizeci de minute mai tArziu,
l5sam in urm6 Huqiul.
BACUL SPRE GALATI
A;a cum spuneam. spafiul e doar un prezent etern.
Gerurile din Ucraina gi Rusia cuprind
Ei
Romdnia.
O cunoqtinld din Bucuregti imi spune la telefon:
Very, very coldl. incerc s[-mi imaginez Delta pustie
qi inghefat6
Ei
gheala vinefie care patalizeazb. cana-
lele, dar imi vine greu, deoarece mai intAi trebuie
sd strdbat cu mintea intregul spafiu care mI desparte
de Sfdntu Gheorghe qi Sulina: Sari5, Zempl6n,
Szabolcs-Szatmdr, Maramureq, Transilvania, B5r5-
ganul, Dobrogea... Trebuie s6-mi imaginez cum intrl
gerul in toate aceste locuri, pe care mi le amintesc
cum aritau primdvara qi vara. Trebuie si m[ scutur
de acele cilduri la fel cum iqi scuturl un c6ine blana
de ap6, c6ci parcd nu-mi vine a crede cd intre Samova
gi Niculilel este acum frig, ci porcii nu se mai rosto-
golesc in praful curfilor cimentate, in spatele gar-
durilor din trestie,
Ei
ci zipada strivegte acoperiqurile
de paie ale cdsu{elor de chirpici care se inEir[ de-a
lungul qoselei sinuoase, de unde se vdd deja Ucraina
gi vapoarele albe care navigheazd pe braful dundrean
Chilia. Cu greu imi imaginez cd din podeaua autobu-
zului nu se ridicS in aer praful fierbinte qi ci pddurea
de plopi de ldngd punctul de trecere cu bacul cdtre
Gala{i e golaE6, desfrunzit[
Ei
pustie, f5r[ indivizii
I
Foarte, foarte frig (engl.) (n.red.)
r72
Cdldtorind spre Babadag
care beau vodc[
-
cincisprezece mii de lei pentru o
sticld
-
cumpirat5 din pr[v[lia de tabl6 incdlzitil ca
un cuptor. E aproape incredibil cI acum la Britianu
lucrurile arat[ altfel, cd befivii au dispirut probabil
pe undeva, cI au dispirut qi c6inii de la punctul de
trecere, haita de cifelandri speriafi, semdn6nd cu
niqte fra{i mai tineri ai acelor loaze
-
gi unii,
Ei
allii la
fel de triqti qi uscafi de soare.
Da, imaginalia nu md ajuti deloc, qi de aceea ar
trebui s6-mi fac bagajul, s[-mi indes in buzunare
mirunfiEurile, paEaportul, niqte bani, ar trebui sI o
pornesc la drum ca s[ vbd cum e cu adevdrat. Intot-
deauna cdnd se schimb[ anotimpul sau vremea, ar
trebui s5-mi strdng lucrurile cele mai necesare qi s[
pornesc spre toate acele locuri pe unde am mai fost,
ca s5 mI conving cd inc[ existd.
Ce se petrece cu acel bac care merge la Galafi,
pornind de la malul
jos,
unde pe luncile ruginite de
arqild piEteau cai costelivi qi strdlucitori? La bord,
printre cele cdteva maqini curate, se afla
Ei
o dacie
papuc gri cu un porc mare gi al naibii de puturos in
spate. Trebuie s[ fi bdtut ceva drum, c[ci animalul
era mdnjit p6nd la spinare. Am inspirat cu plicere
acea duhoare, am atins in trecere cu coapsa bara din
spate a mercedesului negru in care st[teau un tip
b[rbierit cu aparat de fotografiat profesionist gi o
blondb cu aur in urechi
Ei
am privit pe cel[lalt mal al
Dun5rii, la macaralele mari, ruginite ale portului.
Aceasta era Romdnia mea
-
acea momentand fri-
fie
a mercedesului, a aurului, a duhorii porcine gi a
industrialului deprimant, a cdrui abandonare era ega-
lat[ doar de imensitatea sa. Cinci minute mai tdrziu,
drumurile porcului, al limuzinei qi al meu s-au des-
p[rfit pentru totdeauna.
Setea aceasta nu-mi di pace, imi alung[ somnul,
dorinfa aceasta ca in cele din urml s[ aflu care este
soarta tuturor acelor tablouri care mi-au trecut prin
L7l
Andrzej Stasiuk
fafa retinei
Ei
mi-au r6mas imprimate in minte, ce
anume se petrece cu ele cAnd eu nu mai sunt in fala
lor, oare le-am luat cu mine pentru totdeauna, le-am
imortalizatin capul meu
Ei
vor r[mdne cu mine p6ni
la sfdrEit, rezistente la schimbarea anotimpurilor
Ei
a
vremii?
Ce se maiintdmpl5 cu cei doi tipiimbrlcafiin pan-
taloni negri, c[mdEi albe, cravate qi cizme strlluci-
toare, de parcd le-ar fi lustruit cu o clip[ in urm6?
M-au scos din mijlocul Tecuciului, din acel oraE plat qi
prdfuit,
Ei
m-au dus c6{iva kilometri pdnd la gura de
iegire din orag, iar la despirfire mi-au scris cu carioca
pe o bucatd de hdrtie
,,Bacdu",
ca sd am cu ce le face
semn soferilor. in apusul de soare moldovenesc
in[buqitor arltau ca niqte ingeri. Nu le cerusem aju-
torul. Pur qi simplu aplruser[ din senin, cici eram
obosit qi mI rdtdcisem.
$i
nu erau niEte ?ngeri
ortodocqi. Pe urm[ am citit ce st[tea scris pe partea
cealaltd a foii de hdrtie pe care mi-o d5duseri. Printre
altele, am dat peste urmltoarea propozilie:
,,Creeazd,
o bunl imagine public[ Bisericii-Adventiste". ingerii
erau adventiqti qi m-au infeles bine, deoarece se
simleau la fel de pierdu{i in Tecuci ca qi mine.
Acum totul pare at6t de simplu. Evenimentele se
ating, trec unele pe l6ngi altele eliberate de logica
succesiunii, acoper[ spa{iul qi timpul cu un strat
neted, translucid. Memoria le reconstituie inainte,
dupd sau simultan. qi din asta ele nu pierd nimic. Este
singura modalitate ca sensul s5 nu ne reteze
picioarele qi sI nu ne facd si scipim din mAnI ceea
'ce
vrem sd prindem. Unde s-a terrninat Moldova
Ei
unde a inceput Transilvania? Cu siguranfd undeva pe
drumul 120, acolo unde, in vecinltatea localit[1ii
Taqca, incepea acel spaliu liber. M-a luat un audi de
o sut[ de ani. Induntru totul atdrna, se desprindea,
c5dea, cablurile de la bord, tapileria plafonului, prin
podea pitrundeau v6ntul
Ei
praful. Tipul de la volan
171
()dldtorind
spre Babadag
stitea in pantaloni scur{i
Ei
maiou. Avea la gdt un
lant de aur, iar in picioare qlapi galbeni. Era bronzat,
gi numai sub brdfara grea a ceasului ii strilucea
pielea alb[. La turafii mici, motorul incepea sd se
inece, aqa ci
Eoferul
nu-Ei ridica nici o clipi piciorul
de pe accelerafie
Ei
nici nu incetinea pe porfiunile de
drum pe care ar fi trebuit. Urma sd trecem prin cel
mai addnc defileu din Europa. Am incercat sI vor-
bim. Era din Satu Mare
Ei
nu iubea ungurii. Ca s[-mi
arate cdt de mult ii urlqte, dep[qea cu maqina lui
antice passaturile gi cordobele strblucitoare cu nu-
mere de inmatriculare ungureEti. Drumul nu se prea
preta la astfel de cascadorii, deoarece era destul de
sinuos. Deplqea in pant6, cu capul scos pe fereastri,
ca s[ ajungi cu privirea la un metru sau doi mai in
fa[n. M[ cam temeam, dar aveam cu mine o sticluf[
de coniac romdnesc. Dupd Bicaz-Chei se inseri de-a
binelea. Perelii defileului aveau cAteva sute de metri
inilfime, qi mergeam ca printr-o peqterd uriaqd. Am
vrut sd admir acea minune a naturii, dar, in acelaqi
timp, nu voiam pentru nimic in lume sd ratez
momentul in care ne-am fi ciocnit frontal de o alti
magin5. Tipul injura printre dinfi gi lovea cu pumnul
in volan cind se int6mpla ca motorul s5 nu aib[ pu-
terea sd depdgeasc[
-
pref de cdteva zeci de metri de
drum drept a fost nevoit si contemple fundul argin-
tiu al unui seat cu numlr unguresc. Pe marginile
defileului se aflau tarabe cu artl populard pentru
turiqti. Am inceput s[ cobordm. Dup[ o curb5, pe
asfalt stdtea o herghelie de cai. Unii aveau la gAt
clopofei.
$oferul
a tras brusc de volan in stdnga,
Ei
am
avut impresia ci o sd intr[m direct intr-un autobuz
care venea din fa{[.
$i
acesta, gi noi am reuqit totuqi
sI oprim de-a curmezigul qoselei. Se pare c[ in aces-
te locuri e ceva normal, c[ci tipul qi-a f[cut semnul
crucii de vreo trei ori gi am pornit mai departe in
acelaEi ritm. Acum repeta gestul inainte de fiecare
175
Andrzej Stasiuk
depdgire. Am cobor6t pe strada principal[ din
Gheorghieni. De maqini s-au apropiat doi tipiimbr6-
cafi cam la fel cu
$oferul,
doar cI mai pulin bronzafi
qi cu lanfuri mai groase. Am vdzut cum acesta le dI
niqte teancuri groase de bancnote de zece mii de lei,
care in timpul c5l5toriei zicuserd aruncate pe
bancheta din spate.
$i
asta a fost tot. Partea a doua trebuie sI se fi
petrecut seara, undeva, sd zicem, in Slovacia. S[ zicem
cI intr-o cr6gm5 de la marginea drumului, undeva
intre SariS qi Zemplin, unde doi
Eoferi
de camion iEi
mdncau plicinta cu cartofi qi fic5lei prdjili cu ceapi.
Beau ceai qi priveau robinetul crtfazan auriu din care
picura bere. Din sdlifa mici de l6ngi bar ieqea din
cAnd in cAnd o fat[ brunet[. A comandat patru pahare
de vodcl
Ei
a dispirut cu ele dupi paravanul de lemn
de dup6 care suiau fum de
figari
qi rAsete masculine.
De fiecare dat5 c6nd se ivea dupi un nou rAnd,
sporov[ia
Eoptit
cu barmanila, de parci ar fi vrut si
amdne momentul intoarcerii. Abia glasurile ridicate
de dup6 peretele sublire o f5ceau s5-qi intrerup6
discufia nervoasi qi grdbit[. Nu am reuEit si ghicesc
dacl vreunul dintre paharele de pe tavl ii aparlinea
sau dacd le
linea
doar companie acelor blrbafi
gilSgioqi
Ei
nev[zu1i dintr-un motiv doar de ea qtiut.
Poate pentru a-i convinge sb sdvdrqeasci vreo crim6
sau vreo faptd bun6, In orice caz,pldtea pentru toate
comenzile, sco!6nd din buzunarul str0mt al
jeanqilor
rulouri de sute roqii. Toate acestea s-au petrecut insi
in altd parte giin alt moment din timp decdt cel pe care
incerc acum sb mi-l reamintesc. Probabil s-a petrecut
undeva intre N6mcov6 gi Predajn6, pe drumul cdtre
Banskii,
Ei
era pe atunci iarni.
Da, cu evenimentele, odatd ce-au trecut, nu mai e
nici o problem5, cu condilia sd nu incerc5m s[ fim
mai infelepfi dec6t ele, s[ nu incerc[m cu ajutorul lor
176
Cdldtorind spre Babadag
sd ne rezolv[m problemele personale. Dacd le l5s5m
in pace, ele se preschimb[ intr-o solulie miraculoas[,
intr-o tincturi fermecati care dilueazl qi timpul,
Ei
locul, mistuie calendarele qi atlasurile, preschimbd
in dulce neant fapte simultane. Ce rost are si ne
d[m cu presupusul? La ce-i serveqte cuiva cronologia
faptelor
-
sora mortii?
La Kisv6rda,la miezul nop{ii, difuzoarele duduiau,
;i
b[iefii porneau cu scrdqnet de cauciucuri pentru a
se opri zece metri mai incolo. In mijlocul nopfii fier-
binfi,
festele
lor golage striluceau ca niEte neoane.
Cdutam un loc unde si dormim, insd acel oraq suferea
de insomnie. Vecinhtatea granilei alunga somnul de
pe pleoape. La periferie se inEirau aleile cu arbuEti
ale vilelor de agrement. Fuseser[ construite intr-o
siptimAn[ sau o lun[. Verdele fantomatic se intre-
cea cu roqul turbat qi cu galbenul otrivitor. Centrul
era cenuqiu, acoperit de copaci, plin de abisuri um-
broase in care disp[reau stridufe
joase.
$i
totuEi, acea
mulfime, activd ca un furnicar gi totodatd leneq5,
de pe Krucsay M6rton utca m[ duce cu gdndul la
o invazie, la o distracfie a cuceritorilor, la o fiestd
equat[. Tinerii semdnau cu o cireadd de vite care s-a
trezit brusc in mijlocul oraqului qi nu reuqeqte sd
vad6 avantajele situafiei. Se deplasau dintr-un loc
intr-altul, se int6lneau, adulmecau, se indeplrtau gi
iar se apropiau unii de a[ii, unili de firele nevbzute
ale unor interese comune, de teamd qi dorinfS. Se
invdrteau in cerc asemenea unor fluturi de noapte
orbili de lumin5. Era un soi de nevroz[ de frontier[ a
victoriei rapide gi a infrAngerii bruqte. La dou[zeci de
kilometri dep[rtare se afla Zdhony, singurul punct
de trecere din Ungaria spre Ucraina, aEa c[ aici totul
creqtea, se umfla, stdtea s[ crape qi se intensifica. La
hotelul Bastya, o matroan6 masivl
Ei
oxigenatd de pe
timpuri nu voia si primeasc[ nici dolari, nici mbrci,
voia doar forinti, pe care nu-i aveam.
177
Hotelul de la periferia oraqului se numea Paris sau
poate Paradis. Ardta ca un decor pentru un remake
provincial la Caligula. Fdntdni arteziene de gips, sta-
iui, draperii qi catifele. in parcare strlluceau fundurile
negre qi retezate ale bmw-urilor
Ei
mercedesurilor. Un
tip, in ochii c6ruia golul se unea cu vigilenfa, ne spuse
cA nu are camere libere. A scos totuqi din buzunar
forin{i
Ei
ni i-a vdndut la un curs destul de onest. L-am
intrebat cine se distreaz[ acolo. Numai ungurii, sau qi
ucrainenii? Se uiti la noi ca la niqte copli. Ukrainians?
They aren't European people.l Am pornit-o in direcfia
localit[fii V6sdrosnam6ny, pentru a ne trezi brusc in
beznd gi liniqte. Trecdnd de Ilk gi Anarcs, am auzit
risuflarea celor care dormeau in spatele
jaluzelelor de
lemn de la ferestrele
joase ale caselor,
Ei
se simfea
umezeala nopfii care se ridica deasupra gr[dinilor.
Am b[tut indelung in acel orlqel la uEa unui hotel
pane ,a ne deschidiun portar adormit, in qlapi. in hol,
pe pereli, erau atdrnate trofee: o piele de zebr[, un
iap imp[iat de antilop[ qi niEte coarne exotice. In
semiobicuritatea coridorului lateral strdluci ceva,
poate un leopard. in afara femeii care tocmai aprindea
iumina in bucdtlrie
Ei
a portarului, nu mai era in hotel
nici un suflet de om.
Uneori mi trezesc inainte de a se crdpa de ziud
pentru a privi cum se risipeqte intunericul,dezvdluind
treptat lucrurile, copacii
Ei
restul peisajului. In vale se
aud rdul gi cocoqul din sat. Lumina zorilor e rece qi
albastril Umple treptat lumea,
Ei
la fel se intdmpld in
toate locurile pe unde am fost. Intunericul p[leqtein co-
muna Sgkowi, in oraEul Sulina, la capltul Deltei
Dun[rii, qi pretutindeni unde timpul se compune din
zi qi din noapte. imi beau cafeaua qi imi imagin ez zorii
zilei undeva in alt[ parte.
Andrzej Stasiuk
l
Ucrainenii? Ei nu sunt europeni. (engl.) (n.red.)
CORTUL 1NTMS INTN-UN LOC NOU
E
jum[tatea
lui noiembrie
Ei
incd nu e zipad[. De
doud luni mI pregitesc si plec in Ungaria qi nu
reu$esc. Vreau sd merg in partea de nord-est, in
Szabolcs-Szatmdr,
Ei
cu siguran!5 mi va prinde p6n[
la urmi iarna,
;i
o sd visez la punctul de trecere de la
Hidasn6meti qi la faptul c5, in urmi cu aproape un an,
cu o zi inainte de revelion, am traversat granila pe
ploaie. Un decembrie umed acoperea Zemplln ca o
perdea. Ungaria era pustie. Copacii negri nu reu$eau
sd ascundi nimic. Poate tocmai de aceea ne rdtdceam
mereu: Gonc, Telkibdnya, B6zsva, Pdihdza, Holl6-
h6,za, Kdked, Fiiz6r. Peisajul era semitranslucid qi
sem[na cu un labirint. Vara avusesem impresia c[
aceste meleaguri sunt niqte
finuturi
ale sudului
nesf6rqit. Chiar qi noaptea. In sate gi oraEe ardeau
felinarele, gdurind in bezna fierbinte tunele lungi. In
spatele gardurilor, in grddini sufocante, prin frunziEul
alunilor gi caigilor, sclipea strllucirea amefitoare a
televizoarelor. Acum lumina apoasd umplea toate
acele locuri unde vara domnea umbra. Tokajul era
pustiu qi monoton ca un decor vechi. Bodrog qi Tisaigi
pierduserd aroma. Vremea stdpdnea aceste locuri
liniqtit qi absolut. De fapt, nu s-au schimbat prea multe
de pe vremea cdnd nu erau aici nici case, nici orage,
nici tot felul de toponime. Aceeaqi aur5, ca religia cea
mai veche din lume, umplea Beschizii, Zempl6n,valea
179
Andrzej Stasiuk
mocirloasS a Tisei, Erd6hdt, Maramurequl, Podiqul
Transilvaniei qi restul
linuturilor
in care mi-am tArdt
lunile anului, deoarece speram mereu sd le surprind
exact aqa cum sunt cu adeverat. Ploua la M6t6szalka,
ploua la Nagyk6ll6, ploua la Nyirbdtor. Ogr6zi des-
lelenite
cu urme addnci ale copitelor de porc, livezi
desfrunzite, gr[dini pline de strilucirea sticloasd a
ploii, casele tot mai scunde qi mai scunde, de parci
le-ar fi inghilit p[m6ntul mocirlos. La Cigdnd sau la
Dombr6d, de ambele pirfi ale drumului, b6ltoacele se
fineau
lanf, pdr6nd a fi petice plate de cer plumburiu.
Dar la fel de bine puteau sI fi fost la G6nc sau oriunde
in alt[ parte,in Polonia, Slovacia, Ucgaipa.
$i
niclieri
nici
lipenie
dd'6m. Perspectivele prelungi ca intr-un
vis ale strddufelor cu case cu un singur nivel,
Ei
nimic
altceva, nici o activitate, nici maEini, nici cdini. Se prea
poate totugi ca bdltoacele sd fi fost in Abarijsz6nt6, pe
strada principalS cu casa aceea albastrd pe partea
st6ng5, cu biserica pe dreapta,
Ei
pe care pu{in mai
departe se afla o casl galbeni cu firide qi poart[ verde
in zidul scund.
$i
creqteau acolo cdteva sllcii. Dar cred
cd astea erau la intoarcere, chiar de revelion. Exact
acolo, in or[gelul pustiu, pe strada perpendiculari
care d[dea direct in valea mlturati de v6nt, inchis[ de
masivul muntelui Szokolya, am dat peste o cr6qmI,
italbolt, deoarece am wut sI scipdm de restul forin-
filor
pe care ii mai aveam, iar acolo plutea fum de
{i-
gard amestecat cu vacarm qi avea loc un fel de
sdrbdtoare imobild, care se celebreazd st6nd pe scaun,
cu ajutorul glasurilor ridicate, al gesturilor domoale gi
al ochilor strllucitori. Prin norii de fum pirea cd pe
strdzi fusese decretatd prin lege liniEtea absoluti qi
numai in acea inc6pere obscurl interdicfia ticerii fu-
sese anulat6. AEa mi gdndeam atunci, c[ la mese stau
tofi cet[fenii, ci iEi abandonaseri casele pentru a sta-
bili niqte planuri mbrete de viitor, de parcb se apropia
vreun duqman sau o epidemie
Ei
nu puteau suporta
r80
C)dldtorind spre Babadag
singur6tatea, drept pentru care se adunaserl acolo ca
niqte pui zgribulifi, ca un c6rd de p[sdri. Dar, in cele
din urmI, pdcla fumului de
figarl
se mai disipS, qi am
z{trit c6\iva
figani
in scurte de piele negre gi dou6
liglnci
vopsite blond.
Dar asta s-a intAmplat a doua zi, cdnd deja ne
intorceam. Acum, in schimb, rltdceam in pdienje-
niqul drumurilor in cdutarea unui loc unde si innop-
tdm, qi nu aveam nici un chef sd incetinim, aEa cI
tdblilele albastre cu numele localitd{ilor le citeam pe
fugi qi cu acea plicutd mirare pe care
{i-o
trezeEte
limba maghiarS, care face ca o astfel de cil[torie sd
scape geografiei, pentru a o lua la fugd pe urmele
basmului sau legendei in
finutul
copil5riei, cdnd
sunetul qi muzica cuvintelor aveau mai multd impor-
tan{5 decAt sensul lor.
Cred ci pdnd la urmd ne-am oprit la Holl6hdza.
De jur
imprejurul curfii cu pietriE mirunt vedeai case
cu un singur nivel gi cu streagind. Am primit camere,
gi nimeni nu ne-a intrebat nimic. Tofi erau ocupali cu
pregltirile pentru a doua zi: mirosurile din bucdtirie,
clinchetul veselei, ghirlandele, spiralele de hdrtie
colorati qi baloanele agdlate in sala de mese, in care
infi-o zi obiEnuitd se servea de mdncare oaspefilor
acelui loc, care nu mi se pirea nici camping, nici hatr.
Ne-am lSsat lucrurile gi am plecat mai departe. In
scuarurile satului cregteau molizi. Se leginau in ei
ingeraEi de carton qi stelufe. Se umeziserd qi se
inmuiaserd. Asta s-a int6mplat cu un an in urmd,
Ei
acum deja nu mai reu$esc si deosebesc Tokajul de
Hidasn6meti, S6rospatak de Pdlhdza. Am relinut
acoperiqurile cafenii din M6d de pe partea dreapti a
goselei. Aritau ca niEte ruine de argild pe versantul
dealului galben. Strdlucitoare, impregnate de ploaie
gi golaEe, cdci nu existau deloc copaci, doar podgorii
moarte cu
Eirurile
de cruci de lemn, care se aliniau in
concordanfd cu ritmul colinelor
Ei
c5rora nu le vedeai
I8I
Andrzej Stasiuk
cap6tul. Dar la M6d am ajuns abiain ziua urmltoare,
atunci cred cA ne-am dus la Mik6h6za, pentru ca,
nu foarte departe, la capdtul satului, sI dim peste
crAEma aceea singuraticd, semSn0nd cu un cort. In
ceald, in inserarea care se l6sa,^se aprinseserb
cirbunii
Ei
se simfea miros de fum. In aer liber, sub
streaEin[, birbafii suflau peste niEte griltarc mari de
tabl[. Femeile intindeau masa. Cu tofii p5reau s[ fi
cobor6t de curdnd de pe munte sau sd se fi intors din
mlaqtini. Erau plini de noroi, imbr[cafi in haine para-
militare vdn5toreqti. Le lipseau doar caii, nechezatul
domol in beznd, clinchetul zibalelor qi tropiitul
potcoavelor. Beau palinc[. ii simleam mirosul ames-
iecat cu mirosul mangalului gi al fleicilor sfdrdind pe
grStar. in spatele crAqmei se aflau un iaz mocirlos
Ei
tot tacdmul unei gospod[rii de
fard,
cotefe pentru
g[ini, paie, noroaie verzi gi garduri de sdrmi, iar
mai departe numai inserarea, dar undeva acolo, in
ad6ncul peisajului, sim{eam prezenfa umedl a masi-
vului muntos.
Am intrat in odaia de lemn, s[ m6ncim un gulaE
qi sd bem vin roqu. La mese
Eedeau
oameni imbrlcafi
in pulovere groase
Ei
cizme grele. Nimeni nu ne-a
acoldat atentie. Se prea poate ca in acest colf de
lume, inecat de ploaie in miezul iernii, str[inii sI fi
fost ceva cotidian.
Acum, un an mai tdrziu, privesc harta slovacl a
regiunii Zemplin qi v6d cd am avut dreptate in pri-
vinfa mlaEtinilor qi a muntelui. Chiar in spatele
crAEmei, dup[ iaz, curgea p6rAul B6zsva, dup[ el se
intindeau nigte
finuturi
mocirloase, apoi, deja in
beznd total[, se in61!a spinarea muntelui Ritka-hegy.
Aceastd informafie nu-mi foloseqte de fapt la nimic,
dar o stochez in memorie ca sd umplu cumva spa{iul,
ca s[ iau mereu totul de la capdt, ca s[ reimprosp6tez
totul, si scriu un etern prolog la ceea ce a fost,
deoarece este singurul mod in care trecutul poate sd
182
()dldtorind
spre Babadag
prindd din nou viafd fie qi pentru o clip5, in speranfa
amdgitoare c[ memoria se va strecura in vreo fisurd
nevdzutd
Ei
va intredeschide capacul neantului. Repet
aEadar aceast[ mantrd disperatd a numelor qi peisajelor,
cici spafiul moare mai lent decdt mine
Ei
are forma
nemuririi, mormdi aceasti ruglciune geografic6,
aceastd rug5ciune topografic[, rostesc aceastd litanie
cartografici pentru ca acest iarmaroc al minunilor,
aceastd moarl diabolic5, acest caleidoscop si incre-
meneascd fie
Ei
pentru o clipd, s5 se opreasc[, cu
mine in[untrul lui.
Apoi au urmat S6toraljafjhely qi o noapte ca un
cearceaf de atlas strdlucitor. Pe Kossuth utca cddeau
perdele de ploaie. Cdutam un bancomat sau ceva ce
ar fi fost deschis, dar prin geamul maqinii vedeam
doar cum casierele din magazine inchideau casa,
dereticau, spilau podelele, in timp ce b[rbafii se
puneau pe taclale la uqd, ldsdndu-i pe ultimii clienfi
sd ias[ din magazine.
Prima oard fusesem aici in urm6 cu patru ani, in
iulie. Abia observasem ocrul imperial
;i
galbenul
fatadelor. Trecuser[m prin tunelul umbros al strizii
principale qi oraEul dispdruse la fel de brusc precum
incepuse. Pe partea dreapt[ se intindeau podgoriile,
pe partea stdngl, din cdnd in cAnd, sclipea Bodrog.
Drumul numlrul 37 reteza peisajul in dou5. In est se
vedea verdele intunecat al mlaEtinilor de la Bodrogkdz,
iar in vest se inilfa un lant deluros unde domnea o
argi16 uscatd qi unde, de sub solul vulcanic, pe ici pe
colo se iveau spinbrile st6ncilor calcaroase, precum
cioturile unei coloane vertebrale strdvechi. Aici
incepea Marea Cdmpie Panonicd, care se intinde
pdn[ la Belgrad. Aici extremitatea ei nordicd
-
aproape cd atingea Carpafii, iar partea de vest se
freca uEor de Subcarpafii nordici ai Ungariei, de
Zempl6n, apoi de Munfii Fagului
Ei
de muntele
M6tra.
finutul
plan qi umed de la confluenla Tisei;i
r8l
Andrzei Stasiuk
Bodrogului era acoperit cu plduri de plopi,
Ei
numai
rdmeqitele adevflratei stepe de la vest de Debrecen
se puteau armoniza mai bine cu melancolia acestor
meleaguri. Peste tot se sim{ea apa,iar pimdntul bure-
tos qi greu se afunda sub greutatea cerului. Satele
seam[n[ cu niqte insule galbene zidite. Lumea se
lipeEte de orizont, qi de departe totul cap[t6 forma
unei linii orizontale. De pe drumul care trece prin
Tiszacsermely qi Nagyhomok se vbd munfii de din-
colo de S6rospatak. Se inal{d brusc, f[rd nici un aver-
tisment, f[ri nici un preambul, ca niEte piramide in
deqert, iar forma lor este deopotriv[ deslv6rqitb qi
geometrici. Dar la S6rospatak am fost altl dat6.
Acum priveam ploaia qi Sdtoraljarijhely pustiu qi
inchis. S6toraljarijhely inseamn[ de fapt
,,cortul
intins intr-un loc nou".
DELTA
De cdnd am venit, visez numai ap5. Visez tot felul
de locuri din lume, dar constituite numai din ap6. Au
nume concrete: Londra. Bulgaria sau RDG, dar
intotdeauna sunt cufundate in v6rtejuri. M[impac cu
gdndul dsta, deoarece cll5toria din care tocmai m-am
intors a fost, de fapt, un vis. Transilvania, Valahia,
Dobrogea, Delta
Ei
Moldova erau stipdnite de cani-
cul[, qi acum nu aE b6ga mdnain foc cd memoria mea
reproduce fidel lucrurile care au rimas acolo, care
existd acolo deja f6rb participarea mea. Scotocesc
prin buzunare
Ei
prin rucsac in cbutarea dovezilor,
insi obiectele pe care le g[sesc aratil ca niqte rechi-
zite: bancnote de o mie de lei cu Mihai Eminescu,
care a murit ca Nietzsche
-
de nebunie
Ei
sifilis. Nu
pofi cumpira nimic cu ele, qi le primesc bucuros
numai copiii de
figani.
Adund portretele bardului
nafional, ipoi merg lamagazin sd-Ei cumpere bom-
boane qi gumi de mestecat. ASa s-a intdmplat la
RichiE, Iacobeni qi Roandola. In schimb, pe banc-
nota de cinci mii de lei este Lucian Blaga, care a scris:
,,Cocoqi
apocaliptici tot strig[, tot strigi din satele
rom6neqti". Pe bancnotele de zece mii de lei se aflb
chipul lui Nicolae Iorga, pe care l-a ucis Garda de
Fier, cu toate cd
-
dupi cum afirm[ Eliade
- ,,a
fost
un adev[rat rapsod al rom6nit6fii". Le-am vdntt pe
toate legate cu elastic in teancuri groase. Asta s-a
r85
Andrzej Stasi.rk
intdmplat la Cluj unde, la opt dimineafa, pe strada
Gheorghe Doja a oprit o dubi16 din care a cobordt
un tip in salopetI, inc[rcat cu teancuri de bancnote,
asemenea lui Moq Nicolae plin de cadouri. La fel
s-a intAmplat qi la Sighiqoara, la banc5, unde la ghi-
qeu tronau teancuri intregi de bancnote mici legate
cu elastic gi nimeni nu p[rea s[ le bage in seam5,
in timp ce paznicul tocmai imi spunea cd legea inter-
zice striinilor s5 v6nd5 valutd occidentali. Ridici
din umeri a scuz[ qi md sf[tui in
Eoapt6:
black mar-
ket... black market,l
Acum scot din buzunar respectabilele figuri, le
netezesc qi md mir c[ nu au dispdrut, c[ nu s-au eva-
porat in aer, atunci c6nd, pe drumul de intoarcere, la
patru dimineata, am traversat granifa la Curtici.
Cerul deasupra vlmii pustii era albastru. Grdnicerii
qi vameEii cercetau cu atenfie trenul de Budapesta,
din care tocmai cobordsem ca s5-l aEtept pe cel de
Ko5ice. Am vdzut prin fereastrd cum scotocesc baga-
jele
englezilor care se urcaserl in tren la Sighigoara.
Aveam conqtiinla curat[
Ei
beam liniEtit palinc[ de
Bihor. Uniformele au coborAt in cele din urm[, gi
trenul urma s[ porneasc5, cAnd din el siri o fatd cu
rucsac. Era mioapd;i avea p5rul despletit. Poate era
speriatd, poate doar furioasi. N-o sb qtiu asta nicio-
dat5. In orice caz, flcea parte din grupul acelor
strlini. Traversl peronul in fugi de-a curmeziEul qi
dispdru in cld$irea g[rii. Nu o urmdrea nimeni.
Trenul pleci. In curAnd avea sd aparl qi al meu,
odatd cu lumina argintie a zorilor, care se iveau de
undeva din spatele Mun{ilor Bihorului.
Compartimentul qi coridorul erau pustii. Mi
puteam uita in voie c6nd intr-o parte, cdnd intr-alta.
De-a lungul garniturii de tren, la fiecare cdteva zect
de metri, stdteau soldafi. Aveau chipuri bbiefeqti
Ei
t
La negru... la negru... (engl.) (n.red.)
186
Cdldtorind spre Babadag
uniforme de cAmp nepotrivite: pantaloni prea scurfi,
haine de culori diferite, cel care stbtea cel mai aproa-
pe de mine purta cizme negre civile cu catarame
masive. Ar[tau catrezili din somn, ca aduEi acolo cu
forfa. Nu aveau arme sau centuri qi tremurau in frigul
diminefii. Priveau undeva in spafiu, de parcd nu
voiau si vadi trenul, de parcd nu ar fi vrut sd dea
peste o privire str[in5.
Scot bancnotele din buzunar
Ei
nu pot sb cred cI
nu au disp5rut, c[ nu au rimas acolo la granild impre-
uni cu gr[nicerii aceia ireali. Le privesc
Ei,
in loc de
Eminescu, Iorga qi Blaga, v5d chipurile acelor b6ieli.
Am insd qi alte dovezi ale faptului cI nu am visat
cu des[v6rqire. De exemplu, un bilet pentru o cil5-
torie cu ambarcafiunea cu aripi portante in valoare
de o sut[ douizeci de lei.
,,Rapid,
Comod, Eficient".
L-am cumpdrat de la Tulcea, ca si ajung la Sulina.
Voiam s[ v[d cum se afund[ continentul in mare,
cum cade p5mdntul qi aluneci sub suprafafa apelor,
cum lasd in urma lui oameni, animale
Ei
plante, cum
se elibereazl de atribu{iunile sale, cum se scuturl de
intregul haos al istoriei, popoarelor, limbilor, de tot
acel haos strlvechi al faptelor, de dezordinea des-
tinelor, voiam sb vdd cum iqi cautd odihna in eterna
semiobscuritate a str[fundurilor, in tov[r[qia indife-
renti qi monotonI a peqtilor
Ei
algelor. De aceea
m-am trezit de dimineafS, sI pot prinde in Gara de
Nord din Bucureqti trenul de Constanfa.
BrlneEti, Dragoq Vod[,
$tefan
cel Mare
-
in
cdmpia Bdrdganului casele arltau de parcd voiau s[ se
afunde in plmdnt in clutarea rbcorii. Erau scunde,
arse de soare gi fragile. Sem[nau cu nigte pietre sau cu
niqte cochilii. Uneori vedeam siluetele indep[rtate ale
cailor gi oamenilor. Aveau pielea la fel de intunecat[
ca
Ei
umbrele lor. M-am gdndit c[ in aceast6 parte de
lume cerul, dacd bafi in el, scoate un sunet metalic,
r87
Andrzej Stasiuk
dur. Dup[ Feteqti trenul mergea pe un terasament
inalt deasupra mlagtinilor, iarin localitatea Cernavod5
duduia pe podul de olel care traversa Dundrea.
Centrala nuclear[ semina cu o vedenie qi disp[ru ime-
diat din vedere. Se ivir5 in schimb r6pe cenuqii pline
de cuiburi de p5siri. Mi se pdrea cd simt deja marea,
insi in gara din Constanfa mirosul dispdru.
In autogara din cel5lalt capit al oraqului domnea
o atmosfer[ ca la
lard'
Femei cu basmale gedeau cu
mdinile impreunate in poal6, iar copiii se zbenguiau
in jurul
lor ca un stol de vrbbiufe. Am cumpdrat
brdnzd,
Ei
pdine
Ei
m-am indreptat spre cr6qma de
l6ngd autogarb s[ beau o bere ciuc. Induntru apiru o
feti!6 de cdfiva ani. Avea un chip frumos. Se tAra pe
pardosealS cu ajutorul mdinilor. Birbafii r0deau qi
aruncau pe jos
chiEtoacele de la
!ig[ri.
Ea le strAngea
qi zdmbea la rdndul ei. Jucau un
joc
bine cunoscut
lor. Apoi am vizut-o in gar6. D[dea mucurile unei
bdtrAne care stdtea nemiEcatd in mijlocul copiilor.
Primul minaret din viafa mea l-am vilz:ut la
Babadag. Mergeam la Tulcea cu destinalia Sulina.
Microbuzul era deservit de doi indivizi. Unul con-
ducea qi celdlalt vindea bilete. Al doilea, mai tdndr,
sdrea
jos
din maqinl in stafii pentru a deschide gi a
inchide portiera. La Mihai Viteazul, cineva a vrut si
cil[toreasci fdrd bani qi cel de la ugd l-a impins in
piept at6t de puternic, inc6t individul s-a rostogolit.
Dealurile galbene gi golaqe ale Dobrogei seminau cu
niEte mu;uroaie moarte. Canicula pltrundea pAnd in
strlfundurile pimAntului qi-l f[cea sd explodeze din
interior. Undeva pe st6nga se intindea Histria: greci,
ruine, coloane de marmur6, secolul al VII-lea inainte
de Hristos, dar pulin imi p[sa. Trecutul, cu cdt este
mai indepirtat, cu atAt este mai rdu. Se uzeaz[ de la
gdndurile oamenilor la fel cum se tzeazd cartea de
telefon de la atingeri. Minaretul din Babadag era
auster
Ei
simplu. Ardta ca un creion indreptat spre
188
C)dldtorind spre .B abadag
cer. Am f[cut un popas de cinci minute, dar nimeni
nu s-a dus sd-qi fac[ nevoile. Tofi beau ap5, care le
ieqea imediat prin pori. Am vdzut o pat[ neagri pe
spatele qoferului. Casetofonul mergea chiar
Ei
in tim-
pul sta{ionIrii. Numai muzicd populard, in peisajul
acela stdncos straniu gi jalnic,
care se potrivea de mi-
nune cu minaretul, canicula gi praful. Simfeam cum
se termin[ continentul, ii simfeam respirafia gr[bit6;
iEi l5sa in urml obliga{iile. Noi trebuia s[ r[mdnem
cu intreaga agoniseali, cu blestemul
Ei
isteria lui,
privindu-i spinarea golaq[ alunecdnd sub cearceaful
neted al apelor.
Am vdzut Tulcea de departe, de sus. Coboram
curbele domoale dintre dealuri. Deasupra oraEului
;i
a fluviului plutea o negurI cenugie. Dunlrea se
desplrfea aici in trei brafe, in zeci de canale, lacuri
Ei
iazuri. Braful fluviului se preschimba intr-o palm[
mare. Degetele brafelor, ligamentele canalelor, un-
ghiile plajelor nisipoase de pe litoral, bijuteria lacu-
rilor qi limanurilor, totul era acoperit de pielea verde
a mlaEtinilor qi a intinderilor nesf6rEite de trestie.
Asta imi imaginam, privind harta. Tulcea era o arti-
cula{ie, o incheietur[ a m6inii.
in port p[Eteau cai. Ciuguleau ei ceva in piafa
golaqd, printre macarale, qine de cale ferat[
Ei
fier
vechi aruncat. Spin[rile lor se pierdeau pe fundalul
vapoarelor m6ncate de rugin[ qi al benzilor de trans-
port al fierului vechi. Nu era picior de om, cu excepfia
cdtorva fldcii care
fopiiau
de pe
[5rm
pe epava unui
remorcher qi inapoi. Am clutat in aer mirosul m[rii,
dar nu-l simfeam dec6t pe cel al fluviului;un iz mdlos
qi cald de peEte amestecat cu miros de motorind.
0 suti doudzeci de lei.
,,Rapid,
Comod, Eficient".
Dimineafa, in fafa scdrii de acces pe vas se adunase o
mulfime de oameni. Ambarcafiunea era sovietic6.
r89
Andrzej Stasiuk
Mai intdi urcau la bord cei care aveau deja bilete,
cumperate Dumnezeu qtie de unde mai devreme'
Restul aEtepta sd vadi dacd rimAn locuri libere' Doi
tineri francezi num[rau incet, somnolent,'bancnotele'
$i
le d[deau unul altuia, de parc6
jucau ceva' HArtia
fo;nea in aer. Pdrea cd st6tuser[ la plajb pAn[ uitaser[
de ei. Restul erau bdiefi cu desagi, pachete
9i
saci,
cdliva pescari cu rezewe de pAine in rucsacuri' Ba
chiar qi cdfiva soldafi. Am num6rat patru feluri de
uniforme militare
Ei
paramilitare. Fiecare avea la qold
un pistol. Nu am reulit se-mi dau seama care dintre ei
ne isigurau pazaEi care urma sd cdlStoreasc5 alSturi
de noi. Toli aveau aceleaEi chipuri serioase, severe'
Nu-mi amintesc nimic din acea c[l6torie.
$apte-
zeci de kilometri cu trei escale,
9i
se stdtea ca in auto-
buz. Doar uneori, c6nd t6iam urmele l5sate in ap6 de
alti qalup6, burta navei lovea apa uEor, ca un peEte'
Ldngd Ciiqan am deplqit un vas turcesc..Era mare qi
;"fi
"u
o fubrid r""t
".
Transporta oi. in zeci de
cuq"ti puse una peste alta stbteau in picioare sau pe
jos
c6ievi sute de animale de un alb murdar.
$i
de peste
tot ie$eau paie sau fAn.
Am ie$it pe puntea superioari' Dinspre vasul
turcesc venea miros de fdn qi grajd' Francezii stbteau
lungili la pupa cu ochii inchiqi. Doi marinari turci
turiau. Sprijinigi de balustradd, priveau nesfdrqitul
verde al Deitei. Pentru o clipd mi s-a p5rut c[ vasul
lor se numeste Bethlehem, dar era doar imaginafia
mea care incerca s[ lupte cu cotidianul'
La Sulina am ajuns l6ng[ strada principal6' Pe
chei, o mulfime de oameni iqi aqteptau apropiafii'
De-a lungul Str[zii Deltei creqteau copaci
Ei
era
umbr[. A-m luat o cafea in prima crdqm[ care mi-a
ieqit in cale qi m-am aEezat sub o umbrel[. Aqteptam
si md ajungd din urm6 conqtiinfa sfArqitului. Fluviul
dispdrei in mare pentru totdeauna
qi pimAntul se
termina, cu toate evenimentele lui. Nu puteai sI
190
Cdldtorind spre Babadag
scapi de acolo pe un alt drum decdt cel pe care
veniseqi. Sim{eam ci timpul, perceput pdn5 atunci in
forme omeneqti, se revars6
Ei
revine la forma lui
inifiald. Aici, la Sulina, era omniprezent ca umezeala
din aer. Mistuia casele qi vapoarele, tocea chipurile
Ei
peisajul, paharele din baruri
Ei
mdrfurile din maga-
zine. Pur qi simplu ardea, mistuia inveliEul delicat al
minutelor, orelor qi zilelor gi lua in stlpdnire intregul
spafiu, toate lucrurile vdzute
Ei
nev[zute, ba chiar qi
gAndurile oamenilor.
Drumul de-a lungul
ldrmului
ducea printr-un
maidan pustiu
Ei
f6r[ copaci. Epave de vapoare, re-
morchere qi cutere rugineau in nisip. Un miros de
bdlegar plutea deasupra zonei ca o ceafl fierbinte.
Rafalele s[rate ale vdntului care bitea dinspre mare
se pierdeau fir6 urml in aceast[ ceafil. in qanlurile
mocirloase, in desiqurile pitice ghimpate strlluceau
bancuri de gunoaie. Plasticul albastru-cenuqiu al sti-
clelor sclipea cadaveric, ca burta unui peqte mort. In
peisajul galben-cenuEiu creqteau semef din p[mdnt
buncdre de beton. De-a lungul intregului
f[rm,
pe
maidanul ars de soare, tronau ruinele col{uroase ale
unei baze militare. La umbra lor, caii ldsafi liberi
cdutau o clipd de rd,gaz. De dupi dunele albe,
acoperite de stuf[riE, rdzbdtea susurul m[rii. Sunetul
monoton era vechi de c6nd lumea. Se strecura prin
barajul de nisip
Ei
avansa inspre oriqel. Se prea poate
ca el si fi distrus inveliqul fragil al orelor
Ei
sferturilor
de ord. E foarte posibil ca tot cdntul s[u de siren[ sI
fi ademenit zilele si se descompund in interiorul s[u,
pdr[sind granilele orologiilor qi calendarelor' Da,
eternitatea ademenea Sulina. Ispita unei disparilii
''r"r"o"
umplea stridufele, casele scunde, grddinile
Ei
cdsufele de pe promenadi. Pe spafiul verde din fafa
hotelului Sulina creqtea iarbb. Hotelul Europolis era
inchis qi ticut. Asociafia victimelor comunismului igi
t9r
Andrzej Stasiuk
avea sediul intr-o clddire cu putin mai mare decdt o
cas6 de plpuqi.
Pe la cinci dup6-amiaza, la debarcader incepuri s[
se strdngd biciclete, cdrufe qi cirucioare. Soseau gi
oameni pe jos.
Dinspre apus, din Tulcea, acostase la
chei bacul Moldova. Aducea veqti, mirfuri gi pasageri,
iar cei care aEteptau semdnau cu locuitorii unei insule.
Vasul venea din addncul continentului, iar tofi il
aEteptau de parc[ ar fi sosit din mdri indepdrtate. Un
polilist inalt stdtea deoparte
Ei
privea gloata adunat[.
Moldova trase la chei maiestuos
Ei
iqi aruncd
pardmele. Mai intAi cobordrd cei care nu aveau prea
mult bagaj, apoi incepu desclrcarea. Printre mlrfuri
se afla tot ceea ce lipsea in Sulina: baxuri de ap[ mi-
neral[ qi de bere la cutie, p6ine, fructe conservate, tot
soiul de pachete f[rd un confinut evident, legbturi
diforme, saltele de burete, cArnafi in folie de plastic
aburitd de cildurd, cafea, vin alb in sticle de plastic,
cizme de cauciuc, sticld qi porfelan, un adevdrat iar-
maroc, suluri de carton gudronat produs tocmai in
capitala mea de
jude{,
h51uri, tricouri, caEcaval gi
brdnzd hochland, crem[ de ghete, slpun qi magiun,
jucdrii,
caiete qi cafea solubil[, scaune, orologii cu cuc
qi o legdturi de umbrele de plaj[. Cdrufele, cdru-
cioarele gi dacia papuc alb6 abia reuqird si incarce
toate m5rfurile pentru a le distribui imediat la cele
cAteva magazine de pe Strada Deltei.
Am pornit in direcfia m[rii, ficdnd slalom printre
bdltoace nemiqcate qi buncdre. M-am urcat pe uriaqa
rampd de beton de pe care c6ndva cineva a vrut pro-
babil s[ lanseze rachete sol-api. De acolo puteam zdri
soarele rostogolindu-se deasupra Dundrii. Fluviul
avea reflexe de un verde fosforescent. Semina cu
pielea intinsl a unei qop0rle. Din largul mdrii se
apropia un vas. Avea o inilfime de cdteva etaje
Ei
era
negru ca smoala in lumina zilei care se stingea.
192
Cdldtorind spre Babadag
Aluneca spre gura Deltei, direct spre soarele rogu. Nu
vedeam nici o miqcare pe punte. Nimeni nu stitea la
bord, nu fuma, nu scuipa gi nu scruta orizontul pentru
a cerceta portul. CAnd s-a intunecat, am pornit-o pe
urma lui. Aruncase ancora chiar la cap[tul cheiului,
in apropierea hotelului Sulina.
$i
vasul, gi hotelul
erau la fel de intunecate
Ei
tdcute. Naviga sub drapel
libanez. Pe nimeni nu interesase venirea lui. Agtepta
sI treacd noaptea, pentru a porni mai departe,inzori,
in amontele fluviului. Eu am dormit la un privat,
intr-o camerd cu o carpetl infifiq0nd Mecca.
PAn[ la Sf6ntu Gheorghe faci pe apd aproape trei
,ore,
navigAnd drept spre sud. Barca era albastrd qi
zveltd, Avea un motor puternic de honda. Am inain-
tat o vreme contra cursului principal al apei, apoi am
pdtruns in refeaua de canale. Luntrea nu era mai lat[
de un metru doulzeci, in schimb era foarte lung[. Un
bdrbat de vreo cincizeci de ani stdtea la pupd qi d6dea
instrucfiuni cdrmaciului. Canalele nu sunt foarte
addnci, dar sunt pline de locuri nesigure. Uneori tre-
buia s5 opreascb motorul qi sd-l ridice pentru a slri
peste vreun banc de nisip sau pentru a nu se incurca
in vegetalia care imp6nzea apa. Acolo unde cursul
era mai ingust, treceam printr-un tunel verde de
trestii.
,,Vietnam",
a$a spunea c[pitanul, qi fuma
{ig[ri
snagov. Uneori trestiile se mai rireau
Ei
puteai
observa fdqii de plmdnt cultivate cu porumb, varz[
Ei
alte legume. Ajungeau p6nd la buza apei qi atdrnau
poate la cinci, poate la zece centimetri deasupra ei.
Erau cu pufin mai mari decdt movilele de p5mAnt din
cimitire sau straturile de flori. Unele erau pdzite de
cAini legafi in lanfuri. Apoi a trebuit si revenim pe
cursul principal al apei, pentru a intra pe un nou
canal. Am nimerit peste un cuter al polifiei. Polilistul
stitea la un metru deasupra noastrl
Ei
l-a intrebat
indiferent, impasibil pe cdpitan,,de unde",
,,incotro"
19)
Andrzej Stasiuk
qi
,,ce
fel de motor". In cele din urmi ne-a fecut semn
cu mana, gi ne-am indreptat direct spre sud.
Pini la Sfdntu Gheorghe se merge pe apd doui
ore
Ei
jumdtate, poate pufin mai mult. L5sam in urmd
b6rcile vechi cu motor diesel qi cabine asemenea
unor gherete de paznici. Pe lacul RoEu zburau peli-
cani albi. Am trecut pe l6ng5 o aEezare pescdreasc5.
Pe mal am vdzut numai bdrbafi. Igi fdceau de lucru
pe lAng5 blrci gi nivoade. Canalul ducea drept
inainte qi era neted ca oglinda. Geometria
[inea
in
fr6u malurile pline de stufiriq
Ei
privirea nu avea pe
ce s[ se odihneascS. Aluneca in clutarea a ceva iegit
in afard, in c[utarea unei suprafefe neregulate, dar
pretutindeni nu vedeai decdt monotonia liniilor
Ei
a
suprafefelor verzi, acoperitd de nefirmurirea cerului
sticlos. Delta ar[ta aici ca un infinit alcdtuit din linii
drepte, paralele qi perpendiculare. Din c6nd in cdnd,
la marginea stuf[riqului vedeam pescari in cizme
lungi de cauciuc, dar nici ei nu reprezentau o imagine
mai diversificatd: imobili, absenfi
Ei
cenugii, semdnau
cu niEte bdtlani uriaqi.
Pe podelul din Sfdntu Gheorghe z[cea un mor-
man de paie putrede. Am pornit-o in direc{ia blocu-
lui de beton cu etaj. Parterul era nelocuit, gAtuit de
gunoaie
Ei
excremente. Mai sus locuia cineva, fiindcl
la ferestre erau perdele. Deasupra maidanului pr[fos
Ei
pustiu plutea arEila. Cerul avea culoarea nisipului.
Am vrut sI g[sesc pufind umbr5. C6fiva copaci inalfi
crescuser[ in fafa cdrciumii in aer liber. In baraca de
lemn aveau qapte sortimente de bere qi doudsprezece
de vin. La mesele de lemn qedeau bdrbafi. Era doud
dup5-amiaza. Am luat o bere ciuc
Ai
m-am aqezat
Ei
eu, cdci in sfdrqit reuqisem s[ ajung in punctul de unde
nu te mai pofi dec6t intoarce.
Bacuri c[tre Istanbul plecau din Constanfa. Tre-
nuri cltre diferite colfuri ale lumii plecau din Tulcea
r94
Cdldtorind spre Babadag
gi poate chiar
Ei
din Galafi. Aici md aflam pe o insuli
separati de noroi, mlaqtini gi timp, care se descompu-
nea deasupra Deltei ca o materie organic5, p\trezea
;i
lAncezea, eman6nd mirosul strlvechi al inceputu-
rilor, cdnd viafa incd nu ieqise din moarte
Ei
invers.
Continentul mocnea aici ca un capit de p6nzi. Nisip,
praf, cdini
Ei
siest[ etern5. Blrbafii se ridicau de la
mese, dispdreau qi reapdreau. Veneau qi femei, se
a$ezau pe niqte b[nci de pe margine qi ascultau
discufiile b[rbafilor. Trupurile lor emanau o apatie
liniqtit[. CunoEteau probabil pe de rost toate ges-
turile pe care trebuia sd le facd inainte de a muri.
Pe l6ngi noi trecu o clrufi trasd de un cal incre-
dibil de costeliv. Bbiatul care
finea
hilurile altoia
animalul cu o nuia ruptd. Transporta apb mineral[ qi
cutii aurii de bere bergenbier. Au displrut dup[ coti-
turd m6nafi de o grabi absurdd
Ei
nevroticd.
S-a apropiat de mine un individ
Ei
m-a intrebat
daci am nevoie de o camer[, un loc de dormit, c6ci,
dac6 da, el cunoaEte aici o
,,bibuld"
care mI va primi
bucuros, dar trebuie sd mi hot[rlsc acum, cbci el tre-
buie sd plece. Vorbea in rusi, ca mulli din Sf6ntu
Gheorghe. I-am spus cd nici eu nu qtiu incl ce am de
gdnd sE fac mai departe, c[ trebuie s5 m[ mai
gdndesc. Nu aveam chef si-mi beau berea pe fug[, nu
aveam chef si p[r[sesc cdrciuma umbroasd. Tipul
plec5, dar nu se fdcu nevlzut. Traversl cu paEi repezi
piafa din fafa birtului, aruncd ici colo c6te un cuv6nt
Ei
igi vdzu de drum, fdrl sI mai aqtepte rdspunsul.
Uneori dispdrea pentru o clip6 undeva, dar reaplrea
rapid: iute, afectat, de parcd ar fi indeplinit rolul de
mesager in satul incremenit. Era imbricat intr-o
clmaq[ gri
Ei
pantaloni de stofi gri, iar in picioarele
goale avea
Elapi
de cauciuc. Nu-l interesa sd fac[
afaceri pe socoteala mea. Dupi un alt raid accelerat
imi spuse c[
Ei
fata care serve$te la bar vorbeEte rusd
195
Ei
md poate ajuta in privinfa cazdrii. Pdni si deschid
gura, deja disp[ruse.
in cele din urmi, dupb o or5 sau dou6, m-am dus
totuEi Ia bdbu{[. Locuia in apropierea crdEmei, intr-o
c[su{d alb6. Stdlpi verzi susfineau o micd verandS.
Grbdinila din fafa casei era plind de flori. In spatele
casei se intindea umbra deas[ a alunilor, prunilor qi
merilor. Bibufa era mlrunt[ ca
Ei
casa pe care o avea
qi vorblreaf[. Punea intreb[ri qi, fdr[ sI mai aqtepte
r[spunsul, vorbea mai departe sau lua r[spunsurile
mele drept evidente: Polonia, pentru cdteva zile, a
venit cu barca, ce face, unde trdieqte, la sat, la oraq
-
o mali(iozitate copil5reascl amestecatd cu o indife-
rentd bundvoinfd.
Mi-a deschis camera. Era micl
Ei
mirosea ca odaia
bunicii mele. Aerul imobil pistrase mirosul lemnu-
lui, al agternutului qi al umezelii. Nimeni nu mai
intrase aici de mult, cel pufin nimeni str[in. Masa,
scaunele qi patul umpleau spafiul cu deslvdrqire.
Totul stltea
Ei
zlcea la locul sdu din timpuri imemo-
riale. Cdnd am miEcat scaunul din loc pentru a-mi
pune pe el rucsacul, m-am sim{it ca un ho[. Mi se
p6rea c6, flri sI vreau, distrug mobila de culoare
brunb, cd va fi cuprinsl de neantul clipei prezente, c[
va pieri asemenea unei creaturi din str6fundurile
m6rii, scoase brusc la suprafafd.
A Boh u vas est?l, m[ intreb5,
Ei
arit[ inspre
icoana agdlatilin col1ul camerei, chiar sub tavan. Nlr
da2, i-amrdspuns. A dat din cap, mi-a inm0nat cheia
Ei
m-a l5sat singur. La aceeagi indlfime cu icoana
Ei
chiar qi alSturi st[teau pe marginea dulapului cutii
goale de la parfumuri occidentale, de la deodorante
qi de la cafea. Cu siguranld erau primite de la fiul ei
din Bucuregti sau de la fiica din Constanta, m-am
Andrzel Stasiuk
l
Dar Dumnezeu avefi? (rus.) (n.red.)
2P6i,
avem. (rus.) (n.red.)
196
()dldtorind
spre .B abadag
g6ndit, cdci bdtrdnica in decurs de numai cinci-
sprezece minute reuEise s[-mi povesteasc[ qi cdte
ceva despre copiii ei. Icoana
Ei
acel coE de gunoi occi-
dental erau singurele podoabe ale interiorului auster.
Nu aveam chef s[ md gdndesc la simbolica sau se-
mantica aranjamentului s[u. Md simfeam deja bEtrAn
gi nu mai aveam putere si, fac faf[ evidentului.
Mi-am l6sat bagajul in camerd
Ei
m-am dus sI v[d
marea.
De pe meterezul care se intindea de-a lungul
brafului dundrean se puteau vedea ambele maluri. In
dreapta, apele fluviului erau verzui
Ei
mdloase. Pe
bancurile de nisip stdteau ancorate luntri negre. Botu-
rile lor
$i
p^upa se ridicau uqor in aer. Erau zvelte qi
demodate. In peisajul acvatic schimbitor, printre su-
prafefele fluide de lumind
Ei
umbrd, printre oglinzile
sclipitoare ale apei, printre blltile pulin mate in bitaia
vdntului, linia neagrd a luntrilor pdrea ireal5. Mai ales
la apus, atunci cdnd umbrele blrcilor deveneau
imposibil de distins intre ele. Erau captivele unui
spafiu luciferic, strllucitor, plrdnd ca decupate din cel
mai negru carton posibil sau cioplite in cdrbune. Te
duceau cu gdndul la reminiscentele celei mai vechi
nopfi de pe p[mdnt,
Ei
in vise trebuie s[ fi fost folosite
la transportarea sufletelor. in orice caz,ntJ am v[zut in
Delti obiecte mai frumoase
Ei
mai simple.
tn stdnga se intindea un iat de treitie. Gardurile,
acoperiEurile, perefii, imprejmuirile pentru ocolul
vitelor
Ei
or[tdniilor
-
totul fdcut din tulpini uscate
Ei
goale pe diniuntru. Trestia stitea grdmezi,legati in
snopi, aranjatd, in cipife sau aruncatl la intdmplare.
De aceea peisajul uman pdrea aici at6t de plat. Din
a;a ceva nu prea ai cum s5 construieqti nimicinalt. De
pe unele clddiri cldea tencuiala de argild, dezgolind
constructia din pr[jini lipite intre ele cu o impletituri
de trestie pe post de liant. Satul se intindea asemenea
r97
Andrzei Stasiuk
unei mici tabere improvizate. Tot ceea ce posedau
oamenii p[rea si stea sub permanenta ameninfare.a
dispariliei. Abia ridicate deasupra pimintului, abia
imbinaie, asamblate
parci la intdmplare
qi separate
de rest de garduri din stufiriq, de pr[jini sau de
zdplazuri din trei nuiele incruciEate. Da, satul Sfdntu
Gheorghe avea in sine un fel de eroism resemnat'
Expuslntemperiilor,
condamnat la provizorat qi uitare,
se iipea de pImdnt ca un cuib de rdndunele'
$i
apoi, ia fel ca la Sulina, incepea.c6mpia
pustie,
care seintindea
pdn[ la plajd. La marginea ei, imediat
dup[ sat,impungeau cerul radarele. De dupd gard am
zeiit catevi camioane sub camuflaj. Nu m[ prea
trdgeaafa intr-acolo. Armata, in partea mea de lume,
in iremurile de pace, intotdeauna arati la fel: tristd
qi urdt mirositoare. Preferam sd privesc de departe'
Zdbrelele negre ale antenelor se in[l(au deasupra
cocioabelor d-e trestie. Am incercat s[-mi imaginez
plictisul care stipAnea acel post de observafie, mo-
notonia cerului pustiu
Ei
a ecranelor verzi' Hirfile,
alcoolul de contrlbandd, discufiile despre femei, pos-
turile de radio pe care se prinde rock-and-roll din
str[in6tate sau muzic[ popular6, somnolen{a, cafeaua
qi nici picior de barbar la orizont.
'
Se prea poate totuqi ca de acolo s5 fi fost
finut
sub
observalie iot restul lumii
-
monstrul acela diform,
nelimitat, care a inconjurat intotdeauna
popoarele
prea preocupate de propria existenf[.- Priveam blle-
garul de vacd uscdndu-se sub soare
Ei
incercam s5 nu
ir6 gettd"sc la istorie, dar nu prea reu$eam' A c6ta
oari mi l[sa geografia s[ cad pradi tuturor acestor
evenimente niclare, acestor pseudofapte inc6lcite,
acestor adev5ruri sforiitoare
9i
acestor minciuni
irefutabile, fasonate
9i
lipite la un loc spre a forma un
soi de destin? Da, in qpatele orizontului, de secole
intregi pdndea gtoaza. Tot ceea ce ne dorim ia timp,
iar sp-afiut aduce cu sine lucruri nedorite. Din spatele
198
Cdldtorind
sPre'B abadag
orizontului se ivesc armate sau idei, qi nu ai scSpare de
.tr e trecut de mult vremea statelor nomade, in miE-
."r",
"
c6ror istorie consta in eternul prezent Astizi
deia nu mai ai unde si te duci pentru a lua viafa de la
zeio.
qi de aceea tr6im adAnci{i in trecutul de care e
i*pi"!"at teritoriul nostru, tot aqa cum bAr,logurile
uri*i"lot sunt impregnate de mirosul lor' In orice
ii, rl adar eleerau indreptate firl indoial[ spre Turcia'
Pe plajb se aflau oameni. in nisip erau infipte
cAteva irmUtete. Erau cu pufin mai mari decdt cele de
ploaie. Mai mult decdt atht, cdt vedeai,cu ochii nu era
ii"i pi. de umbr[. TufiEurile diforme de pe dunele de
nisip
4i
ajungeau cel mult p6n[. la. umeri' Am mers
O.-i t"rgh iralului spre sud,
{
agf.a.cdteva
clipe'
eram sinlur. Am vSzut cum apa fluviului se uneEte cu
apu saraia. Dun6rea era mai intunecatd,
gi disp6rea in
aigintiul transparent
al valurilor' Era ca gi cum
-un
-Ir"
n", iqi arunca umbra asupra oglinzii.apelor'
Un
*riol n"nru. strdlucitor inot[ spre mal, ieqi pe uscat
Ei
iti itoi dium pe plaja pustie in direclia vegetafiei' Pre-
,'"np f"i agile qi m[runti in peisajul pustiu pflni la
linia orizoniului semdna cu o vedenie, aEa cI am luat-o
pe urmele lui. Cdnd simfi asupla sa umbra mea' se
contorsioni
Ei
deveni imobil. L-am l[sat in pace'
AEtept[ o clip[ gi o porni in ad6ncul continentului'
Pe-nserat, SfAntu Gheorghe
prindea via[6' De
parci toati lumea ar fi aqteptit si se aprindi luminile
Llectrice. Nu se f[cea deloc mai rlcoare, se fdcea doar
ioiun"ri", dar in mod evident intunericul inlocuia aici
o*Uru. Din
"u.",
de pe plaji, din birci, de la pescuit
u"o"u, oamenii. Biriul
-de
sub copacii umbroEi nu-i
poi"u
"rprinde
pe tofi qi sem[na cu o-tabdrdi zeci'
ioate
chiar sute de siluete in continud miqcare, in
p"i"f" semiintunericului
qi in lumina firav6, gesturi
iur" in"ep"au in lumind
Ei
se frdngeau in bezn5, totul
r99
Andrzej Stasiuk
multiplicat de umbre, de ecourile care rdzbdteau din
ad6ncul noptii, de parcl satul ar fi fost lipit de un
altul, iar acesta de un al treilea, de parci satul SfAntu
Gheorghe iEi avea pe undeva, in abisurile intunecate,
niqte fra{i gemeni sau de parc6 era o mic[ planet[ f[rd
strllucire, care incerca inzadar s[ respingd zgomotele
Ei
lumina de cdteva ori mai puternice decAt ea. Cerul
se aprindea cdnd
Ei
c6nd de o strifulgerare metalici.
Eto maiakl
-
aqa mi-a spus cineva
-,
farul marin. Ne-
miEcarea maiestuoas[ qi monotonia luminii fdceau
ca tot ce se petrecea pe p[m6nt si par[ haotic, un
concurs de imprejur[ri. Oamenii se eliberau de ener-
gie repede qi nervos, asemenea unor qopdrle. Am luat
de la birt o bere ciuc
Ei
am displrut inbeznd, pentru
a le privi fiesta de la deplrtare. Aveam impresia cd
distracfia se desflqoard in interiorul unei grote.
Noaptea se lisase din toate p[rtile, qi trebuia sd te
miqti mereu, s5 vorbeqti, cre6nd o muzic[ mecanic[,
lovind paharele
Ei
gesticuldnd, pentru ca intunericul
fierbinte s5 nu te ia in st[pdnire, sd nu se cicatrizeze
ca o ran5. Da, era un adev[rat carnaval, un tropic
european, teama de strilucirea orbitoare a zilei, eta
uitare; totul era pdtruns de sunetul vibrant, tAnguitor,
al clarinetului, in acea gami strlind pe care o
int6lnegti la sud de Carpafi.
Pentru a md mai ricori, m-am dus pe malul apei,
pe pod, unde se afla acostat un bac. Aici chiar cd nu se
vedea nimic. Auzeam doar plesc6itul apei, siriturile
peEtilorin apd qi simfeam respirafia cald[, mdloas[, a
fluviului,,ii simleam pulsul gigantic
Ei
prezenfa indi-
ferent5. Imi imaginam cum din trupul continentului
curge un s6nge verde, fdr[ ca via]a s[ i se sting6, qi
asta dureaz[ de milenii.
incepeam s[ infeleg sensul freneziei de la cdr-
cium6. Era pur qi simplu un semn de viaf[. Tofi se
1
E farul. (rus.) (n.red.)
200
Cdldtorind spre Babadag
intdlneau in acea luminl firav6, erau atragi de ea ca
niEte fluturi de noapte, pentru a verifica dacl mai
trdiesc. Trebuia sd se priveasc6 unii pe allii qi si facd
zarvd. lntre infinitul cerului qi p[mdntul care dis-
pdrea inghifit de ape nu mai era loc pentru prezen,ta
omului. Da, trebuia sI se intdlneasie la capdtul con-
tinentului, mai precis la capdtul insulei mocirloase,
trebuia s[-Ei regiseascd propria reflexie in ochii
celorlalfi, deoarece nu existi nimic mai insuportabil
dec6t neantul care cap[td forma geografiei.
Noaptea m-au piEcat ploqnilele, qi m-am ttezit in
zori. Am ieqit din casa bdbufei. Aerul era albastru-ce-
nuqiu
Ei
pufin mai rdcoros decdt seara, insd arEila con-
tinua s5 umple ulilele nisipoase. Se mai domolise
pufin, dar nu disp[ruse de tot. Ieqea din pererii case-
lor, din pdmAnt, din garduri
Ei
grddini, se prelingea din
lumea intreag[ ca un suc gros de fructe, asemenea
curentului din interiorul lipicios al unei baterii alca-
line. Am trecut de epava albd a unei dubife care zdcea
pe patru cauciucuri dezumflate. Era singura maEind
din Sf6ntu Gheorghe. M-am dus acolo unde se termi-
na satul. Imediat dupi ultimele case incepeau gu-
noaiele: peturi din plastic cenuqiu, neinsufle{it, cutii
goale, sticlS, cArpe, tot soiul de ambalaje din carton,
pungi de plastic, cartoane, oale vechi, o gileati fdrd
fund, forme inchise in care se strAngea spaliul umed
9i
mdlos, pdnd in cele mai ascunse cotloane ale cutiilor
tetrapak
Ei
ale peturilor sparte. Limba mormanului de
gunoi inainta in direcfia canalului nemiqcat gi pe
suprafa{a apei iqi mai pierdea putin din masivitate, se
mai estompa, se prelingea in grdmada de gdturi de
sticld, ilite de peste tot, in mormanul de pungi dezum-
flate, de carton umezit amestecat pe
jumdtate cu folie
de aluminiu, qi numai metalul amestecat cu sticl5
spart[ zdcea undeva pe fundul apei.
$i
atunci am observat crucea. Stltea in mijlocul
gropii de gunoi. Nu era prea mare
-
un metru, un
20r
Andrzej Stasiuk
metru
Ei
jum5tate
-,
construiti din doui scdnduri
groase
$i
vopsita in maro. Capetele brafelor fuseserl
rotunjite cu grij6, pentru ca lemnul brut s[ capete
aparen{a unei forme. Nu avea nici o inscriplie, nici
un postament, era pur
Ei
simplu infiptd in pdm6nt. Ii
fineau
tov[rdEie cateva gblefi g[urite, o mlturd de
trestie, cutii goale de vopsea, o cizml dezlipit[ qi o
cutie de s6pun lux cu chipul unei femei brunete.
lncercam s6-mi dau seama dacd se aflase aici inainte
ca oamenii sd inceap[ si arunce gunoaiele sau daci
cineva o pusese in acest cimitir al deEeurilor. Aceastl
ultimb posibilitate era frumoas5 gi patetic6, dar mai
pu{in probabil[. Nu cred cd exist[ cineva in Sfdntu
Gheorghe care s[ fi dorit mdntuirea lucrurilor,
nimeni care sd se fi incumetat a se g6ndi la rena$terea
sau la nemurirea obiectelor. Cel mai probabil foarte
pufini credeau in propria renaqtere
-
de aici
Ei
aceast[ simbioz[ a crucii
Ei
a cadavrelor anorganice.
M-am intors. Probabil cd trecuse deja de ora gase,
dar nu se ficuse incd
Eapte.
La birt se str6nseserl
c6liva b5rbafi. Aveau cu ei o c[ldare, o mistrie qi o
nivel[. Aritau ca nigte masoni proletari. Beau vodcl
purb, pe care o cl[teau cu bere. Nu mai era nici urml
din carnavalul din seara precedentl. Pe mese tronau
scrumiere curate, iar indivizii aproape cI nu-Ei vor-
beau. Dinspre risirit se apropia canicula. Umbrele
oamenilor se contractau ca niqte pete de umezeal[.
Zidat'ri au terminat de biut gi au plecat. Iqi ficu
aparilia individul din ziua precedenti, cel cu bibufa.
Avea cu el o perie pe care era infiquratd o cdrp6'
$tergea
cu ea tot ce intdlnea in cale: bordura trotuaru-
lui de l6ng[ birt, zidul de beton, cele douS-trei dale ale
trotuarului. Ficea toate astea in ritm alert, fdri s5 se
opreascd. Cdrpa era uscat6. Nu lisa deloc urme.
Dispdru dupd colf, apoi se ivi in depdrtare, pe partea
cealaltd a maidanului nisipos de l6ngi magazin,
Ei
iqi
duse qi acolo gr6bit laindeplinire misiunea. In ora care
202
C)dldtorind spre B abadag
a urmat l-am vizut cdnd ici, cdnd colo, mereu pe fug5,
in pantalonii care p[reau sE cadd de pe el, intr-o con-
tinud lupti cu praful
Ei
nisipul, asemenea unui Buster
Keaton al Deltei, care incerca s[
find
sub control hao-
sul mineralelor ce pluteau in aer sau si salveze Sfdntu
Gheorghe de praful c[zut din cosmos.
Apoi s-au intors zidarii, dar nu mai aveau cu ei
uneltele. Au mai cerut un rAnd de vodci gi bere. Se
vede cd incepuserd lucrul qi acum, cu congtiinfa
curat[, f[r[ grab5, iEi puteau m[sura forfele ca ziaa
in desflqurare. Tot mai mulfi oameni se strAngeau
la mese. Era ora qapte, blrbafii aveau fefe greoaie,
imobile. Cerul c[p5ta o culoare ldptoasd, lipsitd de
strilucire, qi incepea sI se umfle de cilduri. Beam
bere ciuc pe care o alternam cu ursus, deoarece voiam
sd devin mai pufin vizibil in mijlocul acestei societdfi
matinale, voiam sd md ajung[ o obosealS similar5 cu
cea emanat[ de trupurile qi chipurile lor. Se vede cd
aici visul necesita acelaqi efort ca qi viafa in stare de
veghe. Aveam chef s[ mai r5mdn la masa de lemn
Ei
s[
aqtept ca sufletul meu sd se cufunde in irealitate, iar
trupul si mi se afunde in straniul melanj de zori qi
amurg. Se prea poate ca inclinafia mea pentru zona
periferic[, atraclia pentru provincie, dragostea per-
versi pentru tot ce e condamnal la pieire, dispari{ie,
distrugere s[-qi fi gdsit in Sfdntu Gheorghe liniqtea
Mi-am zis cI aE putea sta acolo ani de zile qi m-a$
obiEnui cu g6ndul morfii. AE ieqi zilnic pe debarcader
Ei
m-aq uita la vasele care acosteazi. Unititile de md-
surd qterse, diluate, ale timpului i-ar apropia venirea,
uneori i-arindep[rta-o, pdnb c6nd, in cele din urm6, aE
dobAndi un fel de nemurire condi{ionat[. Cdci, daci
via(a dispare aici cu o asemenea ugurinf5, atunci gi
moartea ar trebui sI imbrace o formd neclar6, fanto-
matic5. in peregrinarea zilniclintre umbra plopilor de
la circiumi gi debarcader m-aq debarasa de exceden-
tul de energie, p[strdndu-mi numai atdt cdt e necesar
20)
Andrzej Stasiuk
pentru a nu mi se stinge simturile gi imaginalia, cu aju-
torul c[reia a$ recrea neincetat restul lumii, deoarece
ar trebui s[ mb asigur mereu de faptul c5 nu am pier-
dut nimic. Chiar la orele prdnzului, atunci cdnd m-ar
lovi plictisul, m-aq duce pe limba aceea de pbmdnt
plat[
Ei
nisipoasl care se intinde de-a lungul
fdrmului.
Din addncul continentului m-ar ademeni ndlucile
oraEelor gi ale locurilor indepdrtate. intre oglinda
apelor
Ei
norii cerului s-ar perinda Bucureqtiul,
Berlinul, Praga, Londra, Istanbulul
Ei
tot restul, iar la
o bun[ dispunere a luminilor
Ei
curenfilor termici cu
siguranf[ ar trece
Ei
New Yorkul amestecat cu
Montevideo, Tokio qi Montreal. Se prea poate ca,
datoritd capriciilor atmosferei, sd imi pot intrevedea
Ei
existenfa trecut6, gesturile
Ei
faptele p[strate intre
suprafefele aeriene, inghe{ate in containerele strato-
sferei qi readuse acum la via[[ ca o mdngdiere, pentru
amuzament sau ca suport didactic pentru examenul de
conEtiinfd. La Sfdntu Gheorghe se putea intdmpla
orice
-
eram sigur de asta pe la
Eapte
treizeci, c6nd la
mese se adunau clienfii. Exist[ locuri care nu au nimic
altceva decdt potenfial. Iar aici, firl indoiali, singura
salvare ar fi putut fi o minune, un semn, o revelafie
brusc6. Vidul, imobilitatea, groazadisparifiei, tristefea
intemperiilor care cap6t[ geometria suprafefelor,
cerul
Ei
pdmdntul care macini intre ele spiritul uman
chinuit qi adormit
-
toate acestea in sine erau o mi-
nune
Ei
un semn, deoarece opreau imaginaiia in miE-
care, inlocuind-o cu o realitate implacabil[.
Mi-am bdut berea ciuc sau ursus
Ei
m-am ridicat
de la mas[. Planurile pe care le
fesusem
erau atdt de
atr[g[toare, inc6t trebuia cu orice pre{ si m[ apuc de
ceva concret. In bazinul portuar de inilfimea unui
mic iaz aruncaser[ par0mele c6teva birci. Pe un pla-
caj bdtut in cuie de un par cineva scrisese cu creta:
,,crap
35 000, somn 38 000". Acestea erau prefurile
de vdnzare a crapului
Ei
somnului. Sub o
Eurd
de
Cdldtorind spre Babadag
lemn st[teau doi blrbafi. M-am apropiat de ei
Ei
i-am
intrebat cum se poate pleca de acolo, dac6 exist5
vreo luntre care sX meargl la Sulina. S-au g6ndit
indelung
Ei,
in cele din urm[, unul a spus ci nu, ci o
astfel de barcl nu existi in tot satul, cd nimeni nu ar
ieEi in larg
Ei
ci abia a doua zi venea bacul. Acelaqi
lucru mi l-au spus qi alfii, care smoleau o luntre
neagri trasl pe mal. Tofi cei pe care i-am intrebat
imi repetau acelaEi lucru.
,,Nimeni
nu iese acum in
larg." Nu voiam nicidecum s5 plec. Pur qi simplu
nu-mi venea ins[ a crede. Toli vorbeau de bac
Ai
une-
ori qi de un tractor care, la cinci dimineafa, o pornea
prin mlaqtini spre Sulina. Bacul de a doua zi chiar m[
intristd. Voiam sI plec cu el, dar nu atdt de repede.
De fapt, inci de c6n$ ajunsesem acolo imi imagi-
nasem c5 o sd m[ intorc in acele locuri. G6ndul aces-
ta era at6t de limpede, inc6t, intr-un anumit fel,
umbrea prezentul. De la magazin am cumpirat niEte
pdine, caEcaval, ap5 mineral[
;i
vin alb la sticld de
plastic. Am pornitin direcfia
f[rmului.
La ora opt era
deja at6t de cald, cum la noi e doar la orele ptdnzt-
lui. PdmAntul mirosea a bdlegar de vacl
Ei
a praf. Am
gdsit un loc unde nu mai era nimeni. Am intrat in
mare
Ei
am simlit cI e la fel de caldl ca
Ei
aerul.
Fundul se ad6ncea aproape imperceptibil. M5 inde-
pdrtasem de
flrm
atdt de mult, inc6t p[mdntul se
preschimbd intr-o linie orizontal[, iar apa continua
s[-mi ajungd abia la nivelul pieptului. Uneori simfeam
curenfi mai reci, rdtici{i, care dispireau imediat, gi din
nou se flcea foarte cald, de parc[ m-ag fi cufundat in
nigte imense mbruntaie miqc[toare.
Se prea poate ca tot ce am scris pAnI acum sb fi
inceput de la aceast[ fotografie. E anul 1921 in micul
or[gel unguresc Abony, la qapte kilometri spre vest
de Szolnok. De-a latul str6zii merge un violonist orb
qi cdnt[. il conduce un bdiefel de vreo cdfiva aniqori,
desculf, cu qapcd pe cap. Muzicantul are in picioare
205
Andrzel Stasiuk
niqte pantofi scdlciafi. Piciorul lui drept tocmai pe$eqte
peste urma ingust[ l[satd de o cirul[ cu rofi de fier.
Ulifa nu are un carosabil solid. E secet6. Picioarele
biiatului nu sunt pline de noroi, iar urma rofilor
inguste este plat5, abia vizibild in praful drumului.
O coteqte uEor la dreapta
Ei
dispare in ad6ncul neclar
al fotografiei. De-a lungul ulilei se vdd un gard de
lemn
Ei
o bucatd dintr-o cas6: in fereastr[ se reflectl
un crdmpei de cer. Nu foarte departe se afl5 o bise-
ricu{E albd. In spatele gardului cresc copaci. Muzi-
cantul are pleoapele ldsate. Merge qi cdnt[ pentru
sine
Ei
pentru spafiul nevdzut care il inconjoar5. In
afara celor doi cdl6tori, pe ulil[ se afl5 un copil de
cdliva anigori. intors cu fala spre ei, priveqte totuqi
undeva in depirtare, in afara cadrului, de parci in
spatele drumefilor s-ar petrece ceva mult mai intere-
sant dec6t in fotografie. E o zi mohordt5, c6ci nici
lucrurile, nici personajele nu au umbrd. Muzicantul,
pe braful drept (da, e stdngaci) are atdrnat un baston,
iar ghidul lui ceva ce seamlnd cu un pled mic. De mar-
ginea cadrului ii mai despart cAfiva paEi. Vor dispdrea
imediat, gi muzica va amufi. In fotografie vor rlmdne
doar puqtiul, drumul qi urmele rofilor.
De patru ani md urmireqte obsedant aceasti foto-
grafie. Oriunde ag merge, ii caut versiunile tridimen-
sionale qi colorate, qi adeseori chiar mi se pare c[ le
regdsesc. Aqa s-a intdmplat la Podolinec, pe str[du-
fele
ldturalnice din Levoda, in Gdncul ars de arqi16,
unde c[utasem o stafie de benzinl care se dovedise a
fi o clddire pustie, in ruine,
Ei
de unde pdn[ seara nu
pleca nici un tren. La fel s-a int6mplat qi la Vilm6ny,
pe peronul pustiu, in mijlocul cAmpurilor nesfdrEite,
topite de argil[, tot la fel qi in piafa din Delatin, unde
niqte b6trdne vindeau tutun, la fel qi in Kvasy, atunci
cdnd trenul deja pornise din loc
Ei
am vizut cd de
jur
imprejur nu e nici
fipenie
de om, deEi casele se inqi-
rau una dup[ alta.
$i
la Solotvin, printre geamurile
Cdldtorind spre B abadag
imobile ale minelor acoperite cu praf de sare,
Ei
la
Dukla,
Sdnd
dinspre defileu bate un vdnt greu, mo-
noton. In toate aceste locuri, peste ecranul transpa-
rent al spafiului se suprapunea Andr6 Kert6szl din
1921, de parcd tocmai atunci se oprise timpul in loc qi
prezentul se dovedea a fi o greqeald, o ironie sau o
tr[dare, de parcd prezenla mea in acele locuri era
anacronicd qi scandaloas[, deoarece venisem din tre-
cut, dar asta nu m[ f[cea deloc sb fiu mai infelept, ci
poate doar mai speriat. Spafiul acelei fotografii m[
hipnotizeaz[, qi toate cildtoriile mele au in cele din
urm5 ca scop descoperirea pasajului secret care duce
cltre interiorul ei.
1
Fotograf de origine ungard (1894-1985), unul dihtre pionierii eseu-
lui fotografic (n.red.)
cAr.AroRIND
sPRE BABADAG
Am num[rat
qtampilele din paEaport' O suti
saizeci si sapte de bucdli' adunate in decurs de vreo
I"rJ"rii,
desi,la drept vorbind, ar fi trebuit sl fie mai
IniG, Jar existd
Ei
trdndavi cirora le e greu sd-qi
miste mana. Asa mi s-a intdmplat o datl la Oradea'
Cai"ru zile mai tdrzit,m[ intorceam
prin Satu Mare'
la granip era pustiu, era chiar ora prdnzului, iar
916-
niJerii mi-au spus s[ trag pe st6nga, s[-mi las maqina'
ii-iuu
ficut iemn s[ meig dupl ei in hangarele. alea
ie sticl[, in acele sere, clciiniuntru
trebuie sd fi fost
ui"o.ir"ir"ci
de grade, Amazonia, o uq6, a doua, iar
la capSt centrul comandamentului,
zece computere
.outi", un tip cu picioarele pe birou qi,un morman de
seminfe de
^floarea-soarelui.
Tot timpul a spart
r"-i"i", fdrb si se opreasc6 o clipi'
$i-a
dat doar
oicioarele ios. Am r[mas singuri' Ceilalli
plecaseri
fine
qtie und". Cu siguran{[ la gherete, s[ vegheze ca
no .,i-uu cineva peiiculoi s[ se faci sc[pat pe
1a^9]'
in1"t"g"urn
un cuv6nt din zece: ,,cdnd?"' ,,unde?"'
,,intraie", ,,Etampil[",
dar m-am
pref[cut^c[ nu pricep
ni-i.; eii- iro""n[a intruchipat['
.Imi
cercet[
pasaportul pe toate p[r{ile, din spate, din fa![' intors
Inu"it,
gi se mai uiti qi la permisul de.conducere,
la
certificatul de inmatriculare
al maqinii qi la carte^a
""ra";
in cele din urmd imi porunci s[ ies pe
gul6]r'
Il
vedeam prin uqa de sticl[. Din nou iqi suise picioarele
zo8
()dldtorind
spre B abadag
pe birou
Ei
iEi fbcea de lucru cu seminfele. Aqtepta s[
m[ topesc de tot in sera aceea, s5 m[rturisesc spdqit
ci sunt un spion, un contrabandist care a suferit o
operalie de chirurgie plastici pentru a trece neobser-
vat,
Ei
cd sunt dispus s6-mi
Eterg
toate crimele cu aju-
torul c6torva dolari. M-am rezetnat de perete, am
inchis ochii gi m-am pref5cut c[ dorm de-a-npicioare-
lea. Dup[ weo
jumltate
de or[ m[ chem[ din nou
Ei
iar imi spuse ceva, iar eu i-am rdspuns in polon5 cb
pufin imi pas6 c[ tovariEii lui din Oradea
Ei-au
negli-
jat
atribufiunile de serviciu.
$i
uite aEa discutam. In
cele din urmd se uitl la mine cu reprog, imi restitui
documentele qi-mi ficu semn din mdn[ sd plec.
Aqadar, gr[nicerii nu pun de fiecare datl gtampi-
la, dar nici nu se leag6 de tine de fiecare dati c[ nu o
ai in paEaport. Aici nu existd reguli. Uneori nici un-
gurii nu pun qtampila, dar nu te iau niciodatd la rost
din cauza asta, ci executd acel gest domol
Ei
greoi al
m6inii, care mie imi place at6t de mult qi care in-
seamn[ de fapt:
,,1a
dracu' cu voi cu tofi..." Imi plac
tare mult grlnicerii unguri. Mai ales cei de la punctul
de trecere din S6toraljarijhely, vara. Sunt leneEi, cu
hainele descheiate, cu revolverele atArndndu-le
'
neglijent, se miqcd demn, de parc[ ar dori sd spun6:
,
,,C6ndva
toate acestea au fost ale noastre, dar a{i
"
wut Trianonul,
Ei
acum trebuie s[ sta{i la cozile astea
S
nenorocit e".Le spunid napotl qi imi dau voie sd trec.
I
AcestT'ri napot este in cinstea unui anume grdnicer de
'
Ia punctul de trecere de cale ferat[ de la L6kosh6za.
Mb intorceam atunci de la Sibiu gi era, cred, vreo
cinci dimineafa. A apdrut la capltul culoarului, iar
mie inima a inceput s6-mi bat[ de sd-mi iasb din
piept. Avea doi metri gi jumdtate inllfime, capul
complet ras, uniformi de serviciu in care abia intra qi
un pistol uriaE la qold. Ardta ca un cdine de rdzboi, ca
Buni ziua! (magh.) (n.red.)
209
un mercenar care a suferit mutafii genetice. M-am
aEezat la locul meu in compartiment, cu mAinile pe
genunchi,
Ei
mi-am
finut
r[suflarea. Apoi uqa s-a.des-
ihis, i-am vdzut mutra uriag[ qi zdmbitoare qi am
auzit: ,,Bun[
ziua, sdrut mina... AEa se spune? Narco-
tice, arme, materiale explozive? Nu? Mulfumesc. La
revedere, s5rut mdna... Aqa se spune?"
$i
dus a fost.
De altfel, nici rom6nii nu sunt deloc mai r[i. Ba
nici ucrainenii sau slovacii. Chiar
Ei
gr[nicerilor aus-
trieci li se intdmplb sd pari impr[qtiafi' Unii sunt cu
capul in nori
-
ca slovenul acela de la punctul de tre-
ceie de la Hodo5, care ne intreba cu indiritnicie c6fi
dinari avem, deoarece ii ieqise total din cap faptul cd
de zece ani
lara
lui nu mai face parte din Iugoslavia.
Sau surprinEi
-
ca grecul acela din Corfu, c[ruia nu-i
venea a crede cd am stat de pl5cere in Albania doul
sipt[mAni,
Ei
care ne privea la lumina lanternei
hainele murdare, c[utdnd s[ dezlege un mister de
neinteles.
Da, o sutd
Eaizeci Ei Eapte
de
Etampile,
iar dac[ ar
fi sd le socotesc qi pe cele neaplicate, atunci cu sigu-
ran([ s-ar strdnge vreo doud sute. Roqii, violet, verzi,
negre, estompate, suprascrise cu pixul, cu imaginile
unor locomotive sau automobile istorice, cu siluetele
infantile ale unor avioane sau vapoare, c6ci toate
astea au in ele ceva copil[resc, ceva dintr-un
joc
de
copii, dintr-un
joc
de-a baba oarba, de-a v-a[i ascun-
selea, ceva de distracfie purd, ceva dintr-o
joacd ce,
abia inceputd, nu mai poate fi opriti' Unele sunt
neclare ca urmele ldsate de o qtampil[ din cartofi, ca
o treab6 de amatori, de parci le-aq fi schifat singur cu
creionul sau carioca, f6r[ pic de seriozitate.
Sunt curios cum aratd
Etampila
Moldovei. Adici a
Republicii Moldova, cea de la est de Prut, cu capitala
r la Chigindu. Va trebui sd verific. AE vrea sI fie verde'
+Aqa
imi imaginez aceastd
far6:
un teren deluros plin
de verdea{6, iar din cAnd in cind pddure. Livezi
Ei
Andrzej Stasiuk
zro
Cdldtorind spre Babadag
grddini sclldate in soare. Se coc pepenii verzi, ardeii qi
strugurii. Pe strldu{ele vechiului Chiqin[u se intinde
umbra castanilor. Se zice c5 bucitdria lor este gras[,
greu digerabild, dar gustoas[. Singurul defect e lipsa
din meniu a vodcii albe, inlocuiti de un brandy gros,
'dulceag.
intr-un ziar germans-a scris c[ cel mai impor-
'tant sector al economiei moldoveneEti este comer{ul
cu organe umane. in general se vdnd propriile organe,
dar se mai intdmpl5 sd fie qi ale altora. Cu siguranfd
mi duc acolo la var5. Imi place sd merg in
tiri
despre
care se
Etiu
at6t de pufine lucruri. Apoi md intorc
Ei
caut cdrfi pe tema respectiv6, descos oamenii, adun
grdmadi frdnturile de informalii qi verific unde am
fost cu adev[rat. Nu iese mare lucru din asta, cici totul
devine
Ei
mai strdin qi seam[nd cu un vis in interiorul
unui alt vis. Trebuie sd m5^ uit in paqaport ca s[ mI
asigur cd alte
{Iri
exist[ cu adevdrat. Cdci, la urma
urmelor. ce fel de
liri
sunt astea? Amintiri ale unor
fdri
de demult, r6miqife'' ale' unor foste
fdri
gi
proiectele unor potenfiale alte
fdri,
niqte promisiuni
ambigue qi
,,las'
cd v-ar6t5m noi voud". Ar trebui pdn[
la urm[ s[ trec o granil[ adevirat[, intr-un loc unde
femeile sunt incilfate in pantofi din piele de
Earpe
5i
nimic nu aminteqte de vreun lucru cunoscut, unde
viafa se intrerupe brusc qi incepe carnavalul sau ceva
in genul unei traume sau al violdrii drepturilor omului.
O sutl qaizeci de qtampile inutile. MI intorc de fiecare
'
datd la fel de prost qi de neEtiutor precum eram cAnd
am plecat. Pretutindeni stau indivizi la collul strizii,
aqteptdnd s5 se intdmple ceva, pretutindeni banche-
tele din trenuri au urme de g[uri de la
ligiri
qi oamenii
hi
trec pur
Ei
simplu timpul, privind liniEtili cum isto-
ria apasi pe pedala de accelerafie. Imi pierd wemea gi
banii. La fel de bine aE putea sb nu mi miqc de-acasi,
clci toate astea le gdsesc qi aici.
Oriunde mi pornesc, aqtept sd dau peste
{igani.
In
Prekmurje am consumat un intreg rezervor de benzini
2II
212
Andrzej Stasiuk
ca se-i gesesc, deoarece mi se pusese pata pe acea
tare
ordonate
Ei
pe sloveni, pe aceEti tr5d[tori ai haosului
slav, dar n-am gdsit nici unul, cu toate ci citisem ci
existb fdrd indoialS. Se prea poate si se fi ascuns, sl
mi fi simfit de la o sutl de kilometri cu pasiunea asta
a mea pentru degradare, cu aceast[ inclinafie
jalnicn
spre tot ceea ce nu aratl a$a cum ar trebui. Mi adul-
mecaseri deja de cdnd am plecat de acasd, incd din
Slovacia, cind am trecut de maghernilele lor pr6pi-
dite de dupd Zborov, locul acela de ldng6 qosea, pe o
colini, o aEezare provizorie, o ironie la adresa tuturor
ispitelor ordinii
Ei
belEugului. Acolo inima mea tre-
murd intotdeauna de admirafie in fafa faptului cd se
poate intr-adevir sI nu-fi pese de restul lumii qi c5, in
mijlocul unei lumi pgstindustriale? portmoderne, mai
pofi face din cules o ocupafie: femiiile bar[ legdturi de
vreascuri, blrbalii trag dupd ei cirucioare incdrcate
de fier vechi, o armat[ de plozi scotoceEte dup5 peturi
prin mormanele de gunoaie, in fa{a gheretelor din pla-
caj stau epave fdr[ rofi
Ei
atdrni covoare puse la uscat,
peste tot zboarbpungi de plastic. In esen[5, facacelagi
lucru ca qi alfii, adicl incearcd s[ supraviefuiasc[, dar
nu se laudi cu asta, cdci nu
Ei-au
scris istoria gi prefer[
basmele gi legendele lor, poveEtile lor transmise din
generafie in generafie, acel
,,s-a
intdmplat cdndva" in
loc de, s[ zicem,
,,pe13
decembrie al acelui an memo-
rabil,in Copenhaga..." Tocmai de aceea, oriunde m-aE
porni, incep si ii caut cu privirea, sd caut aceastl
insulti vie pe obrazul civilizafiei mediteraneene
Ei
creqtine, sI caut acest popor fir[ plmint care, chiar qi
atunci cdnd iEi construiegte ceva, o face ca gi cdnd e
gata in orice moment sI lase totul in urmd, si dea foc
la tot de dragul distracfiei sau de disperare, mutdndu-
gi statul nomad mai departe, acolo unde gloata alb[
europeand manifesti o urd mai mic6. AEadar, ii caut
-
aga cum s-a intdmplat in Prekmurje, in Slovenia
-,
qi
md simt dezamigit cdnd nu-i int6lnesc, simt cd am mers
Cdldtorind spre Babadag
prea departe, c[ e timpul s[ md intorc. Cu siguranf5
m5 leagl de ei un soi de inrudire bastard5: aparent am
invltat sd scriu, pun cap la cap niqte cuvinte care
rdmdn apoi undeva, dar nu reu$esc cu ajutorul acestor
povestiri sd creez o istorie rafionald, o istorie demn[
de crezare. Toate aceste substantive, verbe, et cetera
se desprind de lume, se scorojesc ca o tencuiald veche
5i,
in cele din urm5, m6 intorc la legende, la basme qi
balade, la lucrurile care s-au intdmplat cu adevdrat,
dar care sunt curatb minciun[, o scorneal6 sfruntatb qi
o qarlatanie metaforic5. Pur qi simplu au durat mult
prea pufin pentru aaveavreo semnificafie cdt de mic6.
Sau au avut loc numai in capul meu.
Cdndva, la Okgcie, grinicerul din gheret[ mi-a
cercetat paqaportul pe toate pdrfile, l-a frunzdrit, s-a
uitat la mine pe sub gene, din nou
Ei-a
aruncat ochii
pe paginile uzate,
Ei
deja mi gdndeam cI nu am nici
o gans6 de a trece, ci mI voi intoarce acase, dar, in
cele din urm6, s-a apropiat de ferestruica ghiqeului qi
m-a intrebat:
,,Domnule
drag6, unde e aceastl
Konieczna?" De vieo cincizeci de ori trecusem pe
acolo in drumul meu spre sud, plin de emo{ii
Ei
stdpdnit de o dulce team[ in fafa necunoscutului, iar
el habar nu avea cd aqa ceva exist6, cu toate cd acolo
stau colegii lui gi pun gtampile cu aceleaqi dispozitive
pe arcuri. Acolo incepe totul: indivizi veseli aduc din
partea slovac[ bidoane de cinci litri cu suc
-
rogu,
galben, portocaliu
Ei
verde
-,
luminate de soare, str6-
lucind asemenea comorilor lui Ali Baba, aduc peste
granifd vodcd, baxuri intregi de bere, cei mai in-
dr[znefi cumplri chiar qi vin roqu de Modra, care, cu
toate cd e straEnic de sec, cost[ totuEi doar cinci zlofi;
femeile car6 peste granif[ saci de zahdr,flind qi orez,
iar cele trei magazine de dincolo de frontier[, ridi-
cate in plin cdmp, l6ng[ p[durea muti, se leagdni
asemenea unor vapoare pe apd, asemenea vaselor
care transportau emigranfi peste oceanin urm6 cu un
2r)
Andrzej Stasiuk
secol, inc5rcate de acela$i gen de plebe, de aceleagi
mutre, gi nici chiar surtucele sau
Sepcile
lor nu s-au
schimbat at0t de mult de atunci. Bog5lia lucrurilor
ieftine se leagind printre valurile verzi, domoale, ale
Beschizilor, qi speranfa mdrfii rapide, la
jumdtate
de
pref, ca o promisiune a P[mdntului Fdglduinfei, in-
suflefegte Konieczna mea. Uneori stau la coadd sub
pretextul c[ vreau s5 cumplr tmavy smiidn! mnihl
sau horkd demiinovka2, cdnd, de fapt, imi imaginez
ci undeva aici, in magazinul Na colnicy3, incepe acel
meridian care dispare in Marea IonicS, pe
{Srmurile
peninsulei Peloponez, iar de-a lungul lui stau ca
pdsdrile pe sArmele de telegraf aceiaqi indivizi ca
Ei
aici. Au propriile genfi burduEite qi idei despre cum
sI se descurce in viafd, au propriii vameEi roEcafi,
scArboqi, cu ochelari,
Ei
au intotdeauna prea pu{ini
bani, aqa cd trebuie sd igi schimbe mereu pozifia, tre-
buie sd faci tot felul de manevre abile pentru a p[cIli
realitatea, astfel incdt seara totul s[ fie aqa cum
Ei-au
dorit ei. Ko5ice, Tokaj, Arad, TimiEoara gi Skopje se
inqird ca mdrgelele pe ala acestui meridian striluci-
tor. Inaintea magazinului U Pufihoa se intinde o
vastd priveliEte asupra vbii Kamenef. B5rba[ii beau
bere
Ei
privesc spre sud. In partea aceasta de lume
lumina este mai intens[, aga c[ privesc mai avid decdt
o fac in partea lor. Ko5ice, Tokaj, Arad, TimiEoara,
Skopje... Da. Tofi acei indivizi din Malast6w,Zdynia,
Gorlice ar putea fi mutali gi aEezati in fala magazin-
ului din Hidasn6meti, acolo unde ifi cheltui
Ei
ultimii
forinfi inainte de grani!6, sau in bazarul din Suceava,
sau la Sfdntu Gheorghe, acolo unde Dunirea se
vars6 cu vapori noroioqi in Marea Neagr6, sau chiar
la Tirana, unde deasupra piefei Skanderbeg se lasi
1
Bere neagrl slovacd (n.red.)
2
Bitter slovac onorat cu multe premii (n.red.)
3
La vaml (slovacl) (n.red.)
a
La Pufiho (slovaci) (n.red.)
2r4
Cdldtorind spre Babadag
apusul, sufocant din cauza gazelot de egapament
-
qi
armonia lumii ar rim6ne in principiu inviolabilE.
Nimeni nu gi-ar da seama cd sunt strlini de locurile
acelea. Cel pufin pAnI in clipa c6nd ar trebui sd
deschidl gura si vorbeascd. Nu demult am r[t5cit
in noapte prin Gr6jec in ciutarea drumului spre
Kofiskie qi m-am simlit la fel cum md simfisem
cdndvain localitatea Abrud din Transilvania. AcelaEi
intuneric
Ei
aceleaqi lumini ambigue, aceeaEi ireali-
tate aprezenfei umane qi umbrele semdndnd cu niqte
siluete, spaliul abia cizelat, dezvelit din negura
anteseculari. Cu aceqti indivizi lucrurile stau mereu
la fel: aratd cu tofii de parcl ar fi fost concepuli in
stare brut[
Ei
imediat abandonafi, inainte de a fi fost
finisafi. De parcd s-ar fi oprit, aqtept6nd continuarea
evolufiei sau creafiei, de parci ar a;tepta sd vad[
desfdEurarea lucrurilor qi ar trdi intr-un prezent con-
tinuu, care se preschimbl mereu in trecut. Viitorul
este o n5scocire. Bineinfeles cd trebuie s5 vini, auzi
despre asta pdn6
ti
se ia, dar infelepciunea popular[
Etie
c5 nu existl dec6t ceea ce este qi ceea ce a fost.
Restul nu exist6, fiindcd nimeni nu l-a atins qi nici
nu l-a vdzrtt. Tocmai de aceea, in fafa magazinului
U Pufiho, oamenii fixeazl sudul gi pl5nuiesc incursi-
uni intr-un prezent amestecat pe jumitate
cu trecu-
tul. Nu sunt in stare s[ m[ gindesc la ceea ce va fi
f[ri sI imi amintesc de ceea ce a fost. Uneori am
impresia ci toate acestea se
fin
laolalt[ numai dato-
riti grani{elor, c5 adev[rata fald a acestor p6mdn-
turi
Ei
nafiuni sunt formele teritoriilor lor din atlasele
geografice. E o idee stupid5, dar nu mI pot dezbdra
de ea.
,,Pe
scurt, cultura populari rom0neascd este
una dintre cele mai complexe qi mai bogate in forme
dintre culturile europene." C6ndva, la Milano, l-am
intrebat pe Francesco:
,,Cine
sunt frafii rom6ni, latini,
pentru italianul de rdnd?"
;,Pentru
italianul de r6nd,
tofi romdnii sunt
!igani",
mi-a rlspuns Francesco.
215
Andrzej Stasiuk
C6ndva, la Sibiu, c5utam o anumitl muzicd intr-un
magazin de specialitate situat undeva pe strada
Nicolae Bilcescu. Vdnz[toarea m-a intrebat de unde
sunt. I-am rispuns c[ din Polonia qi atunci a inceput
s5-mi recite: U lukomoria dub zelion?i; zlataia
tep
na
dube tom. I dniom, i nociu kot ucionti vsio hodit po
lepi
krugom.
,,Ai
incurcat totul", i-am spus resemnat.l
C6ndva,'intr-o cdrciumd din Cracovia, Jablofiski2 a
incercat s[ agate dou[ slovace qi vreme de trei ore
le-a vorbit numai in ceh6. timp in care ele il priveau
cu un interes din ce in ce mai sclzut. In cele din
urmd, a sosit qi Kamil, care Ie cunoEtea,
Ei
i-a spus lui
Jablor(ski:
,,Sunt
slovene
Ei
nu pricep o iotd din ce
le zici tu". Englezii il cunosc pe Czeslaw Milosz,
dar cred c[ el e cehul care a fdcut Haif .
$i
uite aga
stau lucrurile, iar eu nu doresc sd le schimb; pentru
mine unul, o calitate mai bun[ a imaginii sau a sune-
tului e chiar deranjant[. E bine s[ trdieqti pe melea-
guri ireale, deoarece granilele lor cuprind intre ele
mai mult spafiu dec6t aratl geografia. Mai cuprind
Ei
abisurile necunoscutului, depirtarea nesf6rqitd a
supoziliilor, orizontul imaginafiilor care-fi scapd prin-
tre degete qi fata morgana prejudec[filor nevinovate
pe care realitatea nu le va indrepta niciodat[.
Intr-o var5, vreme de o s[pt5mdn6, am hoin[rit
fdrd vreo
fintd
anume de-a lungul granifei romd-
negti
Ei
imi imaginam ce se intinde de partea cealalt5.
Colindam prin rdsiritul Ungariei, prin Szabolcs-
Szatmdr, prin colturi uitate de lume, nisipoase, gi prin
sate sufocate de mirosul bdlegarului de porc, undeva
1
Citatul este de fapt inceputul poemului Ruslan
Si
Ludmila de
Puqkin. (n.red.)
2
Miroslaw Piotr Jablodski (n. 1955), scriitor polonez de literaturi
SF qi traducItor (n.red.)
3
Czeslaw Milosz, renumit poet qi eseist polonez, emigrat in America;
e confundat cu regizorul ceh Milo5 Forman, care gi-a pirdsit qi el
fara,
ajungAnd la Hollywood. (n.red.)
2t6
C)dldtorind spre B abadag
intre M6t6szalka, Nyirb6tor
Ei
Nagyk6ll6, qi-mi ima-
ginam Rom6nia, despre care nu qtiam mai nimic,
insi imagina{ia mea nu cuno$tea limite, aqa ci visam
cu ochii deschiqi, vise f[ri con{inut, purificate de
forme,
Ei
asta a fost ca o atingere a irealului, despre
care se qtie c[ existd cu mai multl pregnan!5 decdt
realitatea insiqi. Apoi am trecut in Ucraina pe la
Zdhony
Ei
am mers cu trenul de-a lungul Tisei spre
rds[rit, av6nd din nou Romdnia pe partea dreaptS,
la un braf distanfi, qi abia pe undeva prin dreptul
Sighetului Marmafiei am cotit-o spre miazlnoapte,
pentru a mi elibera de aceastI febr[. Un an mai
tdrzit, m-am dus de-adevdratelea in Romdnia, dar,
s[ fiu sincer, cil[toria s-a dovedit o repetare a acelui
vis mai vechi, a acelei halucinalii de granif6,
Ei,
la
drept vorbind, ea dtreazd pdnd in zi:ua de azi, iar
qirul qtampilelor din pa$aport nu schimbd cu nimic
situatia, cici nu po{i
Etampila
fantasmele, care sunt
mai mari
Ei
mai rezistente decAt toate granilele adu-
nate la un loc.
$tiu
c6te ceva despre asta: o sut6
Ei
ceva de
Etam-
pile in decurs de
Eapte
ani,
Ei
marea lor majoritate in
,,zone
cu populafie amestecatil", pe un meleag unde
una se naEte din alta fdril nici o cauzi gi cu efect
indiferent faf[ de intreg, intr-un spafiu unde strigoii
continud sd se imperecheze cu v6rcolacii qi imagi-
nafia nu cunoa$te pacea, deoarece numai ea este in
stare sd
lin5
piept haosului celor parc[ vdzute,parcd,
palpabile
Ei
abia constatate. Sudul, sud-estul... Totul
te poarti cu gdndul aici atdt la libertate, cAt gi la
copildrie. Ca
;i
cum m-aq intoarce in trecut, avdnd de
.ales
intre o infinitate de cdrdri de urmat. Da, la
Konieczna se simte in aer un anume soi de neant, qi
deja in preajma lui Zborov identitatea omului incepe
s5 atdrne tot mai neputincioas[. Cu fiecare kilometru
parcurs pare s[ se diminueze
Ei,
a$a cum s-a
int6mplat in copilSria indepdrtat5, ne pdrdseqte p6nd
ZI7
Andrzej Stasiuk
la urmd propria existen![, ca pe ceva diferit de restul
lumii. Daci mergem in Ungaria pe la Slovensk6
Nov6 Mesto, in locul unde qoseaua se intersecteazh
cu drumul numirul 552, incepe acea bucatd de zece
kilometri pe care pofi ap[sa accelerafia la maximum.
Daci e primdvard, dealurile din Zemplln sunt gal-
bene de la rapila inflorit5. De
jur
imprejur domneEte
pustiul, inc6t cu greu ifi mai dai seama dac5 ceea ce
vezi e tot peisaj sau e deja sinteza lui.
$oseaua
suie pe
alte qi alte povArniquri qi pe urml coboarl brusc, apoi
o
line
atAt de drept, de parcd cineva a azvdrlitin fa!5
un ghem de panglic[ veche. Pe parcursul celor zece
kilometri te simfi de parcd la capbtul lor ai nimeri
intr-un spafiu neetan$ al existenfei, de parcd ai privi
lumea de pe partea cealllt5: totul e aEa cum era, dar
nu mai e acelagi lucru. Inainte de Cerhov trebuie si
incetineEti latrecerea de cale feratd,
Ei
lucrurile rein-
tr6 incetul cu incetul in normal, probabil pentru a-mi
da ocazia s[ m5 simt ca un naufragiat sclpat dintr-o
catastrofd, probabil pentru a ayea posibilitatea s[
povestesc toate aceste prostioare, si ndscocesc
aceste legende care imi mai abat atenfia de la o reali-
tate pe care nu sunt in stare s-o pricep qi pe care, in
plus, nici nu incerc s-o pricep.
$tiu
cI dupd gara din
Slovnaft ar trebui, m5car o datd in via15, sd merg
drept inainte,
$i
nu, ca de obicei, la dreapta, pentru a
vedea in sfdrqit satul Bor5a, locul de nagtere al lui
Francisc al Il-lea R6k6czi1
-
eroul unuia dintre
episoadele serialului francez Evaddri celebre gi con-
ducitorul insurec{iei nafionale ungare impotriva
Habsburgilor din anul 1703.D4 qtiu, ar trebui si fac
asta, ar trebui sd merg tot inainte pentru ca micar o
dati in via(I sd mE int6lnesc
Ei
eu cu realitatea, dar,
de fiecare datd, asemenea unui visltor incurabil, aleg
sI evadez in dulci vedenii, qi, daci nu existd coad6 la
1
Principe al Transilvaniei qi apoi al Ungariei (1.676-1735); invins in
lupta impotriva Habsburgilor, a emigrat. (n.red.)
218
Cdldtorind spre Babadag
punctul de trecere, dup[ zece minute intru in umbra
bitrdnilor copaci care cresc pe strada principal[ din
oraqul S6toraljarijhely. Umbra aceasta nu-mi di
pace. Se prea poate s[ fie doar contrastul cu semi-
pustietatea verde a ultimilor kilometri parcurEi prin
Slovacia, contrastul dintre idealul peisajului qi per-
fecfiunea oraEului, unde arbori seculari mascheaz[
fafadele ingenioase ale caselor intr-un mod atAt de
rafinat, inc6t nu-i chip s[ distingi petele mobile de
lumind de pecinginea de pe tencuial5. La fel e gi in
Satu Mare, in piala mare a oraEului, unde copacii
ascund tdblilele albastre ale indicatoarelor rutiere qi
se merge in cerc, f6r[ s[ reuEeEti sI giseqti drumul de
ieEire spre Cluj, sau spre Sighet, sau spre Oradea, sau
spre Baia Mare, aqa c5, in cele din urm6, parchezi
magina pe unde apuci, te aEezi pufin la umbra verde
injurdnd vegetalia romdneascd gi aqtepfi toamna, sd
cadl frunzele
Ei
s[ dezvlluie ochilor direcfiile lumii.
La fel se int6mpl5
Ei
la Cerndufi, aceeagi lumini
opac[ qi umbra strlveche care incearci sI fir6mi{eze
zidurile, stucaturile care incearcd s[ netezeasci su-
prafala complicat[ a perefilor, splrg6nd toate acele
corniqe, pilaqtri, balcoane, bovindouri, dar de Cer-
n[ufi imi amintesc aproape ca prin ceald,, deoarece
SaEko, in ospitalitatea lui nemisuratd, mi-a impus un
asemenea ritm, incdt ziua urmdtoare semlna cu inte-
riorul unui cuptor aprins din care incercam sd ies in
goana aceea nebun5. La autogarl ne-au asaltat niEte
taximetriqti corpolenfi, care ne-au spus cd in ziua
aceea nu mai pleca nimic la Suceava. Se tot apropiau
de noi, invdrtind pe degete minunchiuri de chei de la
maqini, de care erau prinse cheile de la casi, de la piv-
ni1d, de la lacdt, de la poartd, de la cutia poEtald qi
dracu' mai
Etie
de la ce incd,. Zorndiau din metalul
acela
Ei
erau furioEi cd nimeni nu vrea si-i cread[, cI
nimeni nu vrea si plece cu ei pentru niqte amir6fi de
cincizeci de dolari pdnl Ia Siret. gi stlteau, adicd
2r9
Andrzej Stasiuk
mdrEdluiau nervos in sus
$i-n
jos,
ridicdndu-Ei gdturile
deasupra mulfimii, cdci taximetrigtii in pafiea asta de
lume, chiar dacl sunt niEte piticanii, v[d intotdeauna
mai multe dec6t restul lumii. Da, un tip care are o ma-
gin[ mare, dar nu poate merge cu ea nic[ieri, e un
lucru de neconceput. Peste tot e la fel: la Gorlice, la
Colomeea, la Delatin qi la Gjirokastdr, in Albania,
unde pe kilometru au vrut atdt cdt pldtegti qi la Berlin,
la un produs intern brut de o mie cinci sute de dolari
pe cap de locuitor. Stlteau unul dup[ altul in merce-
desurile lor de dou[zeci de ani qi nu sc[deau tariful
german. Nu stdteau la negocieri. Din cer pdrea c5
plou[ cu clrbuni aprinEi, nu erau copaci, caii scurmau
cu copitele in gunoaiele de l6ngd drum, iar ei se sco-
beau in nas, inv6rteau mingi in mdn5 qi aruncau cu ele
in praful str[zii, la fel ca ai noqtri in stafiile lor eterne.
Iar eu md incdp[f0nam s[ merg la Erind, cdci ob-
servasem ci acolo se termini drumul
Ei
mai departe
nu e dec6t masivul Lunxherise, care pdrea nepopulat,
ca o bucati prelungl de lun[, sipat in trupul sdlbatic
qi frumos al Albaniei. Ei trebuie si fi ghicit asta in
ochii mei, trebuie sI o fi simfit cu cel de al
Eaptelea
simf al lor de taximetriqti. Invins, m-am suit intr-un
mercedes verde cu fundul l6sat aproape de pbmdnt qi
am plecat. Ah, ca sI infelegi cu adevdrat ceva, trebuie
s6 mergi la Erind. Urcam in panti
-
viteza a doua, a
doua, uneori a treia,
Ei
sunetul
levii
de eEapament
care lovea bolovanii ascutti ai drumului.
,,La
margi-
nea drumului nu era pic de umbri. Cil[torii se afun-
dau in praf ca in noroi qi priveau povdrniEul galben de
la marginea drumului, de pe care inundafiile, v6n-
turile qi soarele luaseri totul, flrd ca bietul om fl5-
mdnd qi nefericit si aib6 de ce se mai aga{b." Cam aEa
ar[ta.
$i
apoi ruinele de la Erind. Casele semlnau cu
niEte peqteri, inconjurate de verdeafd rezistentl la
arEifa soarelui; doar cdfiva copilaqi se
jucau printre
zidurile albe, restul locuitorilor plecaser[ probabil pe
220
()dldtorind
spre B abadag
plantafiile din Grecia, cici nu vedeai nici mdcar urm[
de c0ine sau oritanie, numai la capltul satului, in pia-
ta
arsi de soare, se ridica un monument cu fotografii
funerare de por{elan, in cinstea unor partizani care iEi
dbduser6 via{a pentru patrie. Unul se numea Misto
Mame, cel5ialt Mihal Duri, doulzeci qi unu qi dou[-
zeci gi patru de ani. Taximetristul se opri tocmai acolo,
9i
agtepta sd mi uit pe-ndelete. Credea probabil c[
asta mI interesase de la bun inceput, c6ci nu mai era
nimic altceva acolo de v5zut.
,,Ah,
la dracu' cu pre-
lurile
astea nemfeEti", am oftat gi mi-am prezentat
salutul. La urma urmelor, tipul imi aritase ceea ce era
acolo mai de pre!,
Ei
nici nu venea multd lume si vad[
a;a ceva. Urmitoarea cursi pe care ar fi avut din nou
ocazia s-o fac[ pAnS aici ar fi putut avea loc abia peste
vreo doi ani, aEa ci banii impdrfifi la timp nu mai
insemnau la urma urmelor chiar nimic.
Uneori imi imaginez cd, aSa ar trebui sd arate:
intreaga trezorerie a lumii, b[netul blncilor din
Frankfurt, abisurile ascunse ale Blncii Angliei, rezer-
vele virtuale ale corpora{iilor care se invdrt in spafiul
virtual, conlinutul pivnitelor multietajate de pe
Bahnstrasse din Ziirich, toat[ aceastd hArtie, acest
metal prefios, precum
Ei Eirurile
de cifre transmise
prin circuitele inghefate ale cablurilor electrice, toate
acestea ar trebui s[ dispar6, s6-gi piard[ valoarea, sI
se preschimbe in ceva inexistent, in ceva asemenea
unor locuri precum Erind, precum VicEani, Sf6ntu
Gheorghe, Rozpucie, Tiszaszalka, Palota, Bajram
Curri, Podolinec, piata din fa{a bisericii din Jablonna
Lacka, gara din Vilm6ny, gara din Delatin dimineata
in zori, magazinul alimentar din Livezile, magazinul
alimentar din Biala Spiska, cr6Ema din Biertan, ploa-
ia din Mediaq gi o mie de alte locuri, clci, atunci cAnd
imi arunc ochii pe harti, ea aratl ca o sit[, ca un cer
nocturn plin de stele, ca un tricou vechi qi ca un cear-
ceaf rzat, qi, prin aceste locuri pe unde m-au purtat
z2r
Andrzej Stasiuk
paqii, striluce$te o lumind mai puternici dec6t scli-
pirea stins[ a geografiei in sine, decAt luminescenla
funestd a geografiei politice sau decdt lumina neinsu-
flefit[ a geografiei economice.
$i
nimic nu astupd
aceste gduri. Tot ceea ce are s[ vini trece prin ele ca
mdncarea prin sit6, se risipegte ca nisipul printre
degete. Nici ideile, nici banii, nici timpul nemilos nu
vor atinge niciodati aceste locuri, aceste fisuri in
trzeald qi
fesiturd,
aceste urme ale prezenlei mele.
Da, acestea sunt gdnduri negre
Ei
reacfionare. Este 11
ianuarie, doud qi un sfert noaptea,
Ei
imi dau seama cd
tes
planuri despre un fel de rezervalie natural[ qi,
dacd cetifenii numitelor oraEe
Ei
sate ar qti lucrul ista,
mi-ar trage un qutin fund. Probabil c5, totuEi, mai ales
in Erind, nimeni nu va citi niciodati aceste r6nduri.
Da, o rezewalie natural[ gi un muzeu etnografic in
aer liber, unde in atmosferd se risfiri o lumini
etern[, asta imi imaginez, gi tare mi-aE dori sd fie aga,
deoarece inima mea moare ori de cdte ori ceva imi
dispare din fafa ochilor, ori de cAte ori ceva dispare
dup5 o cotituri sau in beznd,,
Ei
niciodat[ nu md voi
putea scutura de gdndul cd a dispdrut definitiv
Ei
ci
am fost singurul cate a apucat si vadd acel ceva, iar
acum nu mai pot decdt sd povestesc qi sd tot
povestesc, dacd se va gdsi cineva interesat s[ ml
asculte. Mai mult decdt atAt, toate aceste locuri qi
lucruri sunt atinse de degradare, de descompunere,
abia se mai
line
piatrd peste piatr5 sau abia se mai
pdstreazil rimlEifele fostei splendori, aga cI aceastl
angoasi care md stipAneqte nu este o n6scocire, cici,
dacd md voi intoarce acolo unde am fost cdndva, aq
putea s[ nu mai gdsesc nimic. Aceasta este speciali-
tatea pdrfii mele de lume, aceastd disparilie continub
amestecat[ pe jum[tate
cu creqterea, aceastb imaturi-
tate qireatl care ili dicteazb s5 aEtep{i ca totul s5
treacd, aceastl aversiune fa{i de experimentele pe
propriul organism, acest veEnic fluierat blajin care ili
222
Cdldtorind spre Babadag
permite si sari pe malul fluviului timpului, inlocuind
acfiunea cu contemplafia. Tot ceea ce e nou este aici
contrafbcut, gi abia atunci c6nd imbitr6neqte, se dete-
ioreazd, mocneEte
Ei
se fdr6mileazd, capdtd o oare-
care importanfd. Tinerii din Kisvilrda, din Gorlice,
din Pre5ov qi din Oradea, cu
Eepci
cu cozorocul intors
la spate, ii imit[ pe frafii lor negri din maghernilele de
peste ocean, cici aici nu e nimic de imitat. Tot ceea ce
e nou seamdnd cu un film gi nu are nimicin comun cu
ceea ce a fost c6ndva. De aceea prefer vechiul qi aleg
degradarea, a c[rei continuitate este de necontestat.
La Elbasan, pe strada principali, am vdzut grdmezi
uriaEe de boarfe. Era un aqa-zis comert, dar semdna
mai mult cu o groapl de gunoi. Femeile scormoneau
prin maldlrele care se ingirau pe mulli metri, arun-
cate direct pe beton. Ardtau de parcl erau in ciutarea
trupurilor celor apropiafi, displrufi in vreo catastrofi.
Scotoceau febril, dldeau la o parte, incerc6nd s[
ajungi la ceva mai bun, ascuns mai ad6nc. Trebuie
sd fi fost cam doui camioane de cdrpe, qi dracu, qtie
de unde proveneau. Poate din Grecia, poate din Italia,
in orice caz, dintr-un loc unde nu mai erau necesare.
Ideile qi gdndurile ajung aici la fel de uzate, cu atdt
mai mult cu cAt inci de la bun inceput au fost con-
cepute pentru unici folosin{6. Aceasta este
tara
recicldrii,
Ei
ea insiqi, in cele din urm[, va sfdrqi prin
a fi revalorificatd.
Astfel de suspiciuni md bdntuie noaptea tfuzil.
Bate vdntul dinspre nord-vest, gi tiiqul alb semicircu-
lar al n[melilor se aEterne de-a curmezigul qoselei
care duce la Konieczna. Ar trebui sd ndscocesc vreo
istorie iscusitl care si-qi aibd geneza
Ei
sfirqitul toc-
mai acolo, vreun chit fermecat care sd-mi imbl6n-
zeascl imaginafia, s6-mi domoleascd teama qi sd-mi
pdcdleascl foamea. Ar trebui si caut in bezna viefii
weo urml singulard care sd se preschimbe in mod
miraculos in soart5, in ceva ce poate fi imitat, in ceva
22]
Andrzej Stasiuk
ce poate oferi consolare. Dar nu iese nimic din toate
astea. Lumea intreagd este tributari prezentului qi
nu-i pasd de povestiri. Atunci c6nd incerc s[-mi
amintesc ceva, imi vine in minte orice altceva. Din
copil6rie imi apare Romdnia, din vacanlele petrecute
la bunici mi se dezvdluie Albania, iar acum, cdnd sunt
suficient de matur, se pare cI trliesc intr-o zond care
imi aminteEte de imaginile cele mai profunde exis-
tente in memoria mea. Am patrttzeci qi ceva de ani, gi
mereu am de-a face cu acest etern hazard, cotefe de
gdini,magazii de cdrbune,magazii de orice
-
de parci
cineva proiecteazil diapozitive de pe vremea c6nd ne
jucam
de-a hofii qi vardiEtii, de-a cowboy-i gi indienii.
Zdpada cade peste Konieczna, peste Zdynia
Ei
peste
intreaga comun[ U6cie Gorlickie, cunoscut[ cdndva
Ei
sub numele de UScie Ruskie. In peisajul monocrom
se miEc[ lopefi colorate: roEii, verzi, albastre qi gal-
bene. Oamenii incearcd si ajungd la magaziile lor, la
depozitele, gheretele gi anexele gospoddriilor lor,
acolo unde ii aEteaptl animalele sau maEinile vechi.
La punctul de trecere cresc n[mefii, gi nimeni nu
trece in partea slovacS.
$i
aici era o noud gheretS, de
dimensiunea unui chioqc de ziare: magazin, bar qi
birou de schimb, toate intr-o singuri locafie
-
aga cel
pufin susfine inscriplia de pe geam.Dar azi nu e
fipe-
nie de om in afara locotenentului slab cu c[ciul[ de
blanl cu urechi, care md consoleazi, spundndu-mi c[
la slovaci e mai bine, cd plugurile circul[ qi deszi-
pezesc la fiecare dou[ ore. E, cred, dezamdgit c6nd ii
spun c[ nu merg la slovaci, cd am venit numai aga, ca
s5 privesc cum incearcd zilpada s[ qtearg[ granifele,
si acopere harta gi s[ niveleze cumpina apelor
Carpafilor. Nu se qtie de unde
Ei-a
fdcut aparifia un
individ cu o lopati albastrl pe umir, care spune cu
resemnare:
,,Cred
cb m[ duc dupi tractor". MI
intorc in parcarea inzdpezitd qi imi trece prin cap ci
peste un an poate toate astea nici n-or s[ mai existe,
z2+
poate cd vor dispdrea barierele alb-rogii, qi semna-
hzarea luminoasd,
Ei
qtampilele din paqaport, gi nesi-
guranla,
Ei
intrebdrile de genul:
,,Ave{i
marfd?..,
,,{Jnde merge[i?"; va displrea gi cdinele care caut6
amfetamin[ qi materiale explozibile, vor dispdrea
discufiile banale
Ei
uqoara nesiguran]d, vor i5dea
intregul hazard qi ceea ce-mi zic periodic:
,,Hai
la
Konieczna...", qi asta nu mi bucurl deloc. inci de pe
acum strdng
Ei
pun deoparte bancnotele negre-aurii
de o suti de coroane cu Madona maestrului Pavell qi
cu Levoda pe verso, bancnotele verzi de douizeci cu
Pribina pe o parte gi cu Nitra2 pe cealaltS,
Ei
cele vio-
let de o mie cu Andrzej Hlinka;i Fecioara Maria pe
verso. Coleclionez, de asemenea, qi bancnote cehegti
de cincizeci, o sut5 qi doud sute cu Sfdnta Agnes3,
Carol al IV-leaa
Ei
Comenius
-
toate pastelate
Ei
parci
pufin spildcite, ca ni;te ambalaje rdmase de la dulci-
urile de pe timpuri. In schimb, forinlii ungureEti au o
sdlbdticie abia infrdnatS. Mai ales bancnota bleu de o
mie cu regele Matei Corvin, care a fost intr-adevlr un
cunoscdtor renascentist al artelor
Ei Etiinfelor,
insl
care aici aratd asemenea cuiva care, in caz de nevoie,
se hrlneEte cu carne crudi. Mai t6n5r dec6t el cu
peste doud sute de ani, Francisc al IIJea R6k6czi de
pe bancnota de cinci sute aruncd o privire oarecum
mai blAndd, dar chiar
Ei
aEa pe buzele lui ritdceEte un
rictus plin de un barbar qi delicios dispre! fa{I de
Occidentul civilizat,in frunte cu Habsburgii. De fapt,
Cdldtorind spre Babadag
I
E vorba de una dintre statuile amplasate in altarul bisericii Sfdntul
Iacob din Levoda, creati la inceputul secolului al XVI-lea de citre
pictorul qi sculptorul Pavel din LevoIa. (n.red.).
2
Pribina, intAiul principe cunoscut in istorie al principalitifii Nitra
(825-833), primul stat al proto-slovacilor (n.red.)
3
Fecioard martirizatd la Roma in timpul lui Dioclelian (n.red.)
'Suveran ceh (din 1346)
9i
impdrat al SfAntului Imperiu Roman de
),{a{iune Germand (1355-1378), care a avut o contribulie remar-
cabil5 la interirea
$i
prosperitatea statului ceh qi la dezvoltarea
culturii cehe. (n.red.)
)) <
Andrzej Stasiuk
a reu$it s[ introducd la Versailles moda menuetului
de Transilvania, insl portretul lui de pe bancnota de
cinci sute de forinfi seam6nd mai mult cu Hmelnilkil
de pe bancnota de doulzeci de grivne sau cu Sobieski
al nostru2 decdt cu un Ludovic. Da, imi plac banc-
notele ungureEti, deoarece nu invdluie lucrurile in
mbtase, le doare undeva de Trianon qi deplAng vre-
murile c6nd caii hunilor se scildau in Adriatic5. Dar
bancnota mea preferatd este cea de cincizeci de tolari
sloveni. Pe una din fefe este reprezentat Jurij Vega3
(175+t802), despre care, din pdcate, nu putem afla
nimic din Enciclopedia PWNa. Stilistica bancnotei
sugereazi totuqi faptul ci a fost astronom. Fizionomia
lui seamin[ cu cea a tdn5rului Beethoven sau cu ima-
ginea germanizatd a comandantului KoSciuszkos. Cel
mai mult imi place ins5 reversul bancnotei: trei sfer-
turi din suprafafa ei este de un albastru intens,
amintind de cerul senin de ianuarie care se intinde
deasupra oriqelului Piran. Acest albastru inocent este
f[r[ pat5, ca desenul unui copil de grddinif[, qi con-
curenfd pot s[-i facd numai bancnotele romdneEti de
doud mii de lei, fabricate integral din plastic, in culo-
rile nafionale, cu aplicafii din folie transparent5.
Toate au fost puse in circulafie ct ocaz:ta eclipsei
totale de soare din anul 1999:
,,Dou6
mii lei, eclipsa
totali de soareo'. Da, cdndva toate astea or s[ dispari,
aqa ci inc[ de pe acum imi deschid propriul muzeu
particular, pentru a avea la b[trAnefe ceva amintiri.
1
Bogdan Hmelnitki (c. 1595-1657), hatman zaporojean, conducitorul
riscoalei cazacilor impotriva Poloniei
06a8-7650;
erou nafional al
Ucrainei (n.red.)
2
Jan al IIIJea Sobieski, rege al Poloniei gi mare duce al Lituaniei
(1674-1696), remarcabil comandant de oEti; domnia sa a marcat o
perioadd de stabilitate in istoria polonez5 (n.red.)
3
Matematician, fizician qi balistician sloven (n.red.)
4
Editura Nalionald de Stat din Polonia (n.tr.)
s
Erou nalional polonez (174G1517),general, conductrtorul unei rls-
coale (in 1794) pentru independen{a Poloniei (n.red.)
226
Cdldtorind spre Babadag
Pe raft am o cutie neagrd de la o sticl[ de un litru
de vodcb absolut, iar in ea cel pufin zece kilograme
de monede,
Ei,
c6nd md apucl depresia, rdstorn totul
pe mas[
Ei
imi aduc aminte de toate c6rciumile, ma-
gazinele, girile, stafiile de benzind, de toate taxiurile
5i
autobuzele in care am primit ca rest acel m[run-
tiq.
Imi aduc aminte de lucruri qi locuri: tarabele de
pe stradd din SarandE, porlile de la autostrada slo-
ven[ ,A.1, bacurile de pe Tisa, parcometrele de pe
Szenthiiromsdg tdr din Baja, butoaiele mari
$i
gal-
bene de bere de pe strdzile din Stanislaw6w,
figdrile,
p[hlrelele, paharele, cutiile muzicale, casetofoanele
cu benzi preinregistrate pentru turiEti din biserica
Sf6ntul Iacob din Levoda... De fiecare datd c6nd md
intorc acasA, am buzunarele pline de mlrunfiq,
Ei
niciodati nu m[ debarasez de el, deoarece cred in
magia care me va purta inapoi prin toate aceste
locuri, micar gi pentru a mai cumplra cAte ceva cu
acele monede. Dar oare ce pofi cump[ra cu o sut[ de
lei cu chipul lui Mihai Viteazul? Nimic. In aceste dis-
curi solide gi grele poli da o gauri pentru a le agdla
la gdt ca o medalie primitl pentru curajul arltat. In
orice caz, aceastd comoar[ a mea imi redreseazi
starea de spirit in zilele negre. imi pot imagina toate
m6inile prin care au trecut b[nufii
Ei
pot inventa dru-
murile pe care au circulat din oraE in oraq, din sat in
sat. Ii vdd pe toli acei bbrbafi care beau prin birturi,
vdd femeile la t6rg
Ei
copiii adunafi in
jurul
chioEcurilor cu dulciuri. Cine qtie de c6te ori blnuful
meu de o sutl de lei cu gaurd a circulat prin
Transilvania, Moldova, Banat, Muntenia, Oltenia,
Dobrogea qi prin Delt[ pdnd s[-Ei fi pierdut de tot
valoarea. In acest disc greu sunt inregistrate ca pe un
hard disk istoria bog[fiei, sdriciei,l5comiei, cdqtigu-
lui, pierderii, suiEurilor
Ei
cobordEurilor la burs[, plus
istoria inflafiei, dar eu nu sunt in stare sd le descifrez;
pot, in schimb, s[ le pistrez. StrAng totul in pumn, le
-)
)'7
r[sfir printre degete qi simt cum imi scap[ spafiul,
timpul, istoria sociald
Ei
economici deopotrivi cu
desiinele oamenilor, simt cum Carpafii,
$esul
Ceho-
Morav, Marea CAmpie Panonic5, Cdmpia Romdn[,
Transilvania gi o bucat[ din Balcani se preschimb[
intr-un ztmzet surd. CAndva, pe drumul numlrul 19,
la c61iva kilometri de Satu Mare, am vdzut o
Eatr[
de
figani
in lumina roqie a apusului de soare. Erau trei
sau patru clrufe cu coviltir trase pe marginea dru-
mului, sdrlcie mare, cai costelivi qi coviltire de folie
zdrenluitd, desf[cute deasupra averii lor mobile.
induntru aqternuturi, pdturi, saltele, femei, copii,
oale, tot tacdmul viefii omeneqti, dar in soarele acela
aritau de parcl ar fi fost in fldc6ri, de parcd intr-o
clipi ar fi disp[rut mistuifi, de parcS s-ar fi ridicat la
cer ca o versiune multiplicat[ a prorocului Ilie, iar
blrbafii care indreptau ceva la hifurile
jalnice erau
mai negri dec0t propriile umbre prelungi.
,,Trebuie
sI fac neapirat o fotografie cu ei", spuse Piotrek qi
opri imediat maqina. Ingfdcd aparatul qi fugi. Incepu-
r[ negocierile, insi minunea acelei lumini era pe ter-
minate, aEa cI imi f[cu semn cu mdna sd vin
Ei
si md
ocup de partea financiari a afacerii. Am scos din
buzunar un pumn de coroane, forinfi qi lei
-
aga
decurgea cil5toria noastri
-
qi aminceput se le explic
prin semne ci le dim cAt vor
Ei
ce vor din toat[ inima,
dar totuEiin limite rafionale. Bulibaqa zvelt, dar mus-
culos, in maiou alb, privi m5runfigul, in care numai
forinfii ficeau vreo doi dolari (pdni la grani{a ungard
mai era o aruncitur[ de b[1), gi, in cele din urm6, se
strAmbl, d[du disprefuitor din mdni qi spuse:
,,Nu,
figiri".
I-am dat tot ce aveam: un pachet de snagov,
un rest de marlboro
Ei
un rest de carpafi. Le lu5, se
duse la ai lui gi incepu s['le impart[. O clip5 mai
tdrziu soarele a apus, iar ei o pornird spre Satu Mare.
Cele trei sau patru c[rufe zdrenfuite se preschimbard
in intuneric gi neant, cdci nici nu aparfineau acestei
Andrzej Stasiuk
228
C)dldtorind spre Babadag
lumi. Nu fdcuser[ parte din aceastd lume nici cu
qapte sute de ani in urm5, atunci c6nd memoria euro-
peand le inregistrase pentru prima oari prezenfa in
peninsula Peloponez, nici pe 4 mai 2000, cAnd un
individ care semlna mai mult cu umbra lui mi-a spus:
,,Nu, [ig5ri",
c5ci banii i se p6reau o belea care nu-Ei
meritd valoarea. Un an mai tArziu aEteptam la se-
mafor undeva dupl Sibiu
-
poate s5 fi fost in
Cristian, poate la Miercurea Sibiului. Se repara dru-
mul, qi maginile circulau pe un singur fir, cdnd
dintr-un sens, c6nd din celSlalt. Doi
16nci
iqi ficeau
de lucru la acel popas forfat. Se apropiau de maEini
Ei
ofereau un spectacol de bun6 dispozi{ie qi ruglmin{i
viclene. Le-am dat o bancnot[,
Ei
atunci cel care nu
primise nimic ii smulse banii celuilalt, iar
{6ncul
in-
cepu si pldng6 qi s5 se
jeleascd.
Am mai scos o banc-
notl qi l-am consolat pe pldngdcios. Apoi i-am vlzut
prin oglinda retrovizoare cum se bucurd in deplin[
armonie de c6Etigul obfinut gi de psihodrama jucatd
impecabil. Risfir printre degete mlrunfiqul qi tasez
bancnotele, qi e ca
Ei
cum aq atinge un soi de
fotografie in limbaj hiperbraille, cdci sub buricul
degetelor simt fragmentele int6mplSrilor, iar in n6ri,
mirosul lor. Moneda mici qi grea de o sut[ de forinfi
va rlmdne pentru totdeauna imaginea qi blazonul
dealurilor inv erzite din Zempln. In vara aceea exact
atdt costa un pdhdrel de kdrte in birturile de la
far5.
La Gonc, la Telkib6nya, la Vilm6ny. Prin bancnota
mototolitd de o mie de lei cu Eminescu vor trans-
p[rea mereu Transilvania qi micile prdvllioare
intunecate din Biertan, Roandola, CopEa Mare sau
FloreEti, care erau ca niEte peqteri r5coroase sdpate
in arqifa transilvineanS, iar c6nd cumplram sticle de
vin, primeam ca rest fiqicuri intregi
Ei
teancuri de ast-
fel de bancnote, grele de sudoarea qi murd[ria
zdrenfelor. Cdci, la urma urmelor, ce altceva este
memoria dacd nu un nesfdrEit schimb de bancnote,
))o
Andrzej Stasiuk
ceva ce imparfi, dai inapoi, prime$ti
Ei
numeri de la
cap5t, in speranfa c[ socoteala iese intocmai cum
fiai
inchipuit, cd ceea ce a fost
fi
se intoarce fir[
greg, pe de-a-ntregul, nevdt5mat, qi poate chiar gi cu
dob0nda dragostei
Ei
a dorului. CIci ce altceva este
cdl[toria dacl nu o cheltuiald, apoi socoteala a ceea
ce
fia
rlmas qi o scuturare a buzunarelor.
Jiganii,
banii, gtampilele din pa$aport, biletele, piatra de pe
rdul M6t, cornul de vacl netezit de valurile Dunirii
in Delt[, blok na pokutu, adicd amenda primitd in
Slovacia, racun parkinrina
-
chitanfa de parcare din
Piran, nota de plat[
-
nota primite h crdEma din Sulina:
de dou[ ori somn prijit, de doud ori cartofi qi doul
salate, o carafi de vin, o bere silva
-in
total optzea
qi cinci de mii
Eapte
sute...
Asta s-a int6mplat in spatele Str5zii Deltei. in
interiorul localului cu patru mese se intra direct din
strad6; deasupra aveau un mic hotel. In spatele baru-
lui se afla o fatd inalti
Ei
zvelt[, tuns[ scurt. Avea un
chip delicat qi melancolic. Singurd gdtea, singuri
qtergea paharele
Ei
servea la mas6. Semina cu o um-
bri luminoasi. Veneau indivizi care puleau a peqte qi
a motorin[. Trdnteau sub ei scaunele, iEi beau berea,
fumau, mormiiau cdte ceva qi se intorceau la chei, la
bircile
Ei
remorcherele lor ruginite, la fiarele
imbibate in api m0loas[, la triste]ea fluviului care iqi
deschide artera citre neant. Fata cur[fa scrumierele
qi aduna sticlele goale qi apoi reveneain spatele baru-
lui sE intoarcd pe partea cealalti caseta cu compilafie
de piese anglo-saxone: Elton John, Gilbert O'Sulli-
van, The Carpenters, muzica anilor qaptezeci qi
optzeci. Pe fereastr[ vedeam un cal costeliv gi negru,
inhdmat la o ciruf[ cu rofi de cauciuc. Se ascundea la
umbra unei case de lemn innegrite, iar un polifist
slab ca o prijin[ misura pentru a qaptea sau a
doulsprezecea oard in ziua aceea trotuarul plin de
nisip. Pufin mai incolo, l6ngd un gard de s6rmd,
210
C)dldtorind spre Babadag
stltea un bdrbat in pijama vbrgatd,
Ei
privea undeva in
fafa sa. Clidirea plrea pirdsitd, dar inscripfia spunea
ci acolo se afld un spital. Pe gazonul din fafa hotelu-
lui Sulina creEtea o iarb[ inaltS. Se termina continen-
tul, la fel cum se terminau
Ei
evenimentele, iar fata
aceea pilrea a fi intruchiparea aqteptdrii serene a
ceva ce avea cu siguranf5 si se intAmple. Cu un
zimbet aproape imperceptibil, ne-a adus nota de
plati
Ei
s-a intors imediat in lumea ei.
La fel
Ei
parkovaci preukazl de la micul hotel din
RuZomberok... Am ajuns acolo seara
l6rziu,
dupi ce
merseser5m cu magina o zi intreag[. In oraq plutea
un miros greoi de la fabrica de celuloz6. Pe fundalul
cerului se profila umbra intunecatd a munfilor. Inte-
riorul era mobilat ieftin
Ei
cu lucruri parcd de unici
folosinf6. Lucruri care, in mod normal, se fac din
ceva solid erau aici din plastic. Perefii, uEa, mobi-
lierul imitau doar un material mai bun. La restaurant
se distrau proprietarul cu familia lui. Doi muzicanfi
in cdm[gi albe qi veste viEinii manevrau o yamaha qi
un microfon. Cel care cdnta avea un caiet gros cu
texte. Al doilea le scotea din burti. Vreo qapte-opt
persoane dansau. Doud fete adolescente pireau
vedetele programului. Erau nepoatele
Eefului.
Indi-
vidul de vreo cincizeci de ani avea o faf[ impene-
trabil[, ceas de aur, lan! de aur
Ei
incerca si nu-qi
piardd demnitatea in timpul dansului. Tofi se miqcau
rigid qi cu zgdrcenie, ca gi cum nu voiau sd ating6
nimic din
jurul
lor, s5 rdstoarne nimic, cu toate cd era
loc suficient. Pdrea sI fi fost constr6nqi sd danseze, sd
joace
un
joc
ale cdrui reguli abia le inv5{aserd sau
pdrea c5 exerseaz[ niqte roluri noi. Becurile triste gi
slabe luminau interiorul la fel de nesigure de sine ca
5i
oaspefii. Femeile aveau plrul str6ns in cocuri
inalte gi nu se simteau stdp6ne pe tocurile uriaEe.
Permis de parcare (slovaci) (n.red.)
231
Andrzej Stasiuk
$eful
iqi scosese sacoul
Ei
rSm5sese in vesta gri gi
cdmaga albi. IEi miEca trupul masiv atAt de vigilent, de
parcd auzea muzic[ pentru prima oarl in viafd. Apoi
au mai intrat trei sau patru persoane. Le conducea un
tip uriaE in'costum negru, ras in cap qi cu ochelari
intunecafi. Probabil cd ardta exact aqa cum iqi dorise.
Cineva din spate
linea
in m6ni un buchet de flori.
Stiteau qi aqteptau si fie intdmpinali, dar acest lucru
nu se intAmpla, aga c5, incetul cu incetul, pdtrunser5
mai in addncul acelei petreceri funeste, in timp ce
uriaqul acela, cu grumazul mai lat decdt
leasta
ras[.
stltea provocator in uqd
Ei
privea sala de parcl ar fr
fost proprietatea lui. V[zuserl probabil toate cele trei
pirfi ale NaSului. Mai ales secven{ele cu petrecerile,
aqa cd acum incercau sd le interpreteze it decorul
dominat de plasticul aurit al candelabrului, de florile
artificiale qi de tapetul de dermatini viEinie, in ritmul
indestructibilului hit Comme ci, comme ga; dar totnl
pdrea sd sugereze c5 viitorul avea s[ le aparfini.
fin
toate aceste intdmpl6ri intr-o cutie de carton
de la niEte pantofi. Uneori scot una sau alta, la fel cum
papagalul trage bilefelul la loterie:
,,Valabil
2 Cdla-
torii"
-
o fdEie ingust[ de h6rtie de culoare verde, ro-
qie
Ei
portocalie
-
un bilet de tramvai de dou[ c[ldtorii
de la Sibiu la RdEinari. Tramvaiul circul6 din ora;
pdnd in sat
Ei
inapoi. Pe cele mai detaliate hdrfi ale
mele nu se vede c[ acolo existb o linie de tramvai, dar
am mers cu el de cel pufin doui ori, iar de-a lungul
liniei
-
de vreo patru ori. Pornind de la aceasti buc5-
{ic[
de h6rtie, pot inEira cdteva poveEti interesante:
despre insomnia sibian[ a lui Emil Cioran, despre
nebunia pdltiniEan[ a lui Constantin Noica, cel care a
dorit sd pun[ bazele unei culturi a geniilor rom6neEti,
sau despre Lucian Blaga, cel care, in lunile de vari
petrecute la Gura RAului, incerca sd elaboreze o on-
tologie mioritici... Tofi trei trebuie s5 fi mers cu
acelaqi tramvai care iEi aduce aminte de vremurile
2)2
C)dldtorind spre -B abadag
austro-ungare. Cam aqa funcfioneazd. cutia mea de
pantofi, la fel gi mintea mea, asemenea papagalului
care extrage bilefele la loto. AEa funclioneazd cutia
de metal goal[ de la vodca absolut, lanterna magicd a
unor concursuri de imprejuriri, evenimente
Ei
aven-
turi care alcdtuiesc toate o poveste lungb, ce se
desfigoari in toate direcfiile
- Ei
nici nu ar putea fi alt-
fel, deoarece se referd la memorie gi la spafiu, iar
acestea incep la un moment dat
;i
nu se mai termini
niciodati. E suficient s5 mergi la Konieczna pentru a
te convinge de asta. E suficient si pleci qi sd te intorci
dupd o siptdmdnd sau dou6 pentru a observa cd tim-
pul este oarecum mort, cd ne-a aEteptat intoarcerea,
cd nu l-am luat cu noi c6nd am plecat qi ci tot ceea ce
s-a petrecut in cil5toria noastri s-a int6mplat simul-
tan, fdrb consecinfe, fdrd urmdri gi fird ca noi sd fi im-
b6tranit. Este un fel de iluzie a nemuririi. atunci cdnd
se ridicd barierele alb-roEii, un gen subtil de tai-chi,
adicd de meditafie in miqcare,
Ei,
in cele din urm5, hai
sd fim sinceri, o evadare dintre cele mai banale.
E bine si po{i spune in mijlocul verii:
,,Pu{in
imi
pasl de toate astea, mai bine merg la Abony, in fun-
dul acela de lume din inima Cdmpiei Panonice,l6ngd
Szolnok, dintr-un fund de lume intr-altul".
$i
asta
numai fiindcd in urmb cu vreo qase ani am vdzut
fotografia pe care Andr6 Kert6sz a f[cut-o acolo pe
19 iunie l92l qi care continub sI nu-mi dea pace: un
violonist orb merge de-a curmeziqul unui drum de
{ar[
prlfos qi c6nt[. Il conduce un biiat de cAfiva ani.
Nu a mai plouat de mult, drumul este uscat
Ei
b[iatul
are picioarele curate. Urma unei cdrufe cu roti de
fier inguste este ugor vizibilS in praf. O face la st6nga
qi dispare in afara cadrului, pierzAndu-gi repede con-
turul. In fundalul estompat al fotografiei se pot dis-
tinge dou[ siluete qezdnd la marginea drumului. Cele
doui pete albe de ldngi ele sunt probabil g6qte. Mai
exist[ gi un copilaE de cdtiva aniqori, stAnd undeva in
2)3
Andrzej Stasiuk
mijlocul drumului intre conturul bine definit qi cel
estompat. PriveEte intr-o parte, de parcd nici n-ar
alazimuzica, sau poate cilprezenla celor doi drumefi
era ceva cotidian. IatS de ce am plecat in mijlocul
iernii la Abony. Nu am glsit nimic acolo. Am f6cut
plinul inainte de a intra in Budapesta, apoi in patru
minute am strdbdtut cu maqina ordqelul. O femeie
intindea rufe la uscat,
Ei
apoi imediat casele s-au ter-
minat. De altfel, nu cSutam nimic special, c[ci nimic
nu ar fi putut rezista curgerii timpului, totul rImS-
sese in fotografie.'Am luat-o in direcfia Tisei. Peste
Puszta incepea sd se lase amurgul. Case izolate, arun-
cate ici-colo, pdduri de plopi, doi copii mergdnd pe
plmdntul golaq in direcfia orizontului, cuiburi de
berze negre qi pustii, totul sub cerul dogoritor gi
nesf6rgit. Intunericul se l6si undeva dupd Tiszaalpiir.
ln zilu,a urmitoare, la muzeul fotografiilor din
Kecskem6t am cumpdrat un album al lui Andr6
Kert6sz, ca sd aflu cI muzicantul orb nu era deloc
stAngaci, iar fotografia pe care o am acasi este rlsu-
citi. A trebuit s5 merg in luna ianuarie la Abony, sE
trec prin oraq fir[ s5 md opresc pentru ca in ziua
urmitoare, la cAteva zeci de kilometri dep5rtare, sd
aflu cI bdiatul care il conducea pe muzicant era chiar
fiul acestuia. Aceasti informa{ie nu-mi foloseEte la
nimic. Nu pot dec6t s[-mi imaginez viala lor, sI
extind zira aceea in afara cadrului fotografiei,
umpldnd spafiul de demult cu prezenfa lor fragild.
Tatdl este imbricat intr-un sacou negru, dar pe
bra{ul drept mai are aruncat ceva ce seamlnl cu un
pled zdrenfuit.
$i
fiul are cu el ceva ce seamdnd cu o
pdturi sau cu o basma. Sunt pregdtili pentru vreme
rea
Ei
frig. B[iatul mai are in m6nd qi o boccelu!5.
Sub borul pdlSriei muzicantului striluceqte o
figarl
intre buze. Sau cel pufin aqa mi se pare, cici trebuie
sI adun c0t mai multe date pentru a completa acea zi.
Pe data de' 19 iunie, soarele risare la 5.41 qi o ord sau
z)4
Cdldtorind spre Babadag
doud mai tdrzit in Puszta se lasi arqila. Nu existl
umbrl aici. De la un loc la altul e distanfl mare. Case
singuratice se ascund dupd linia orizontului. Dru-
murile care duc la ele sunt drepte
Ei
seamini cu nigte
cicatrice.,Pdnd la Ujsz6sz sunt paisprezece kilomeiri,
pAni la Ujszilvds paisprezece, zece pdnd,la Tdrtel qi
K6r<)stet6tlen
Ei
qaptesprezece p6nd la T6szeg. Aerul
stltut miroase a bilegar de vite. CAnd bate vdntul
dinspre r5s[rit, aduce cu sine mirosul mlaqtinilor
Tisei. Deasupra
finuturilor
mlsEtinoase se aude ciri-
pitul pisirilor. O ureche iscusitd poate distinge
chiar gi fdlfditul uscat al aripilor. Uneori ii depdqeEte
cdte un atelaj greoi de boi cenuEii cu coarne mari
sau o caretd, care geme din incheieturi. Atunci se
simte in aer mirosul de tutun, de piele neprelucrati
qi de sudoare de cal. Zgomotele vehiculelor se sting
apoi, de parc5 ar displrea dupl linia orizontului. Nu
mai rdm6ne in urma lor decdt praful. Aceasta este
Ungaria mea, qi nu pot sd fac nimic.
$tiu
c5 s-a
intdmplat demult
Ei
c5, la drept vorbind, ar fi putut
nici s[ nu se int6mple.
$tiu
cd la optzeci gi cinci de
kilometri deplrtare qi optzeci
Ei
doi de ani mai tdr-
ziu se afld Budapesta, apoi Esztergom qi restul, qi
gloria,
Ei
slava,
Ei
tot ceea ce se mai adund vreme de
secole in toate spiritele care doresc sd tr[iascd mai
mult decdt le este dat. ins[ Ungaria mea se afl[ la
Abony, acolo unde nici m[car nu m-am oprit. Poate
din cauza faptului ci muzicantul orb ar fi putut sd
aparl in toate aceste locuri pe unde nu calci picior
de om, in toate aceste locuri care nu spun nimic
nim[nui, dar din care se compune lumea aEa cum
este ea. Viata lui qi viala fiului lui sunt salvate de la
uitare doar de o minune.
,,Am
ficut fotografia intr-o
duminicd. lNd-a trezit din somn muzica. Muzicantul
acela orb cdnta atdt de frumos, incAt mi se pare ci-l
aud
Ei
azi." (Andrd Kert6sz)
235
Andrzej Stasiuk
Da, aceasta este Ungaria mea. Pot s-o iau cu
mine, sE o mut in ce loc vreau, fdrl si-qi piardl nimic
din expresivitate. Este ca un negativ sau ca un dia-
pozitiv pe care il proiectez cu retroproiectorul minfii.
La Tornyosn6meti s-au apropiat de mine doi b[rbafi.
Pur qi simplu au ieqit din beznd qi au inceput s[ c6nte.
Unul avea o muzicuf[, celSlalt o chitard putin nea-
cordat[. Era ger qi se lisase ceafa.
$irul
camioanelor
care agteptau si fie vdmuite ardta ca un zid intunecat.
Chitaristului ii in{epeniserl m6inile de frig qi se
vedea cI ii produce durere cAntatul. Muzica pirea la
r6ndul ei infepenitd de ger qi abia izvora din coardele
instrumentului. Nu recunoqteam melodia, ci doar
ritmul alert, nervos. La un moment dat s-a rupt o
strund, dar ei continuau sd cAnte cu tristefe in ochi gi
cu o incdpdldnarc specificl situaliilor fdr6 speran!6.
Apoi am incercat s[ discut[m intr-un amalgam de
maghiar6 qi slovac6. De fapt nu ii interesau banii, ci
schimbarea lor. Aveau un pumn de mdrunfiq polonez
de cdte zece, doludzeci
Ei
cincizeci de groqi, adunat,
probabil, de la
Eoferii
nogtri de tir. Mi-au v6ndut
pumnul acela de monede pentru forinfi.
$i-au
luat
r[mas-bun
Ei
au dispirut in beznd. Puteau fi din
Gdnc. AEa imi imaginam, cdci, ori de cdte ori am
ocazia,imi imaginez oragul Gonc. Cel mai tdn6r din-
tre ei, cel cu muzicufa, putea fi unul din cei doi b[iefi
pe care, cu trei ani in urm[, nu a vrut s6-l serveascS
barmanul din crdEma de l6ng[ Casa Husit6. in
povestea asta se poate intAmpla orice. Dacd aq fi
putut, aE fi intrebat ce mai face acel individ in parde-
siu din aba, imbr[cat pe trupul gol, cu care mi-am
m[surat in vara aceea forfa brafului gi cu care am
biut in cinstea lui Franz Josef. Dacd erau din Gcinc,
cu siguranf5 il cunogteau.
$i
pe cel negru ca ciocola-
ta, rotund ca o minge
Ei
gol pAnd la brdu, care trecea
zilnic pe strada principald intr-o caretl mititicd trasl
2)6
Cdldtorind spre .Babadag
de un cal. Aud mereu tropiitul uEor al copitelor in
asfaltul topit de c5ldurd.
Acum e iarn[, gi am nevoie de astfel de sunete. Pe
geam v5d o cdrufd trasd de doi cai gi in ea patru indi-
vizi infofolifi. Caii, cu toate cd sunt potcovi{i solid,
calci pu(in nesigur pe gheafd. S-au ivit din neguri gi,
o clipd mai tArziu, au disp[rut. Dar, dacd ar fi fost
vari, in loc sI se intoarcl la casele lor la Pgtna sau
poate la Malast6w, ar fi putut porni spre Konieczna,
5i
acolo, printr-o minune, ar fi reugit sI picileascd
grlnicerii
Ei
regulile
Ei
sd treacd in partea slovac6. Ar
fi ajuns la Zborov
Ei
acolo s-ar fi pierdut printre
localnici, de care nu s-ar fi deosebit nici prin stil, nici
prin veEminte, nici prin fizionomie sau aspectul ge-
neral. Asta ar fi trebuit si se intAmple cam prin luna
mai, cdnd este iarb[ suficientd pentru cai
Ei
numai
uneori, dis-de-dimineaf5, mai muqcd gerul. Ag pleca
;i
eu cu ei pentru a privi cu incetinitorul cum se miEcl
lumea
Ei
pentru a le privi fefele, pe care se reflect6 o
diversitate bine cunoscutd mie. M-aq ageza intr-o
parte a c6rulei, ca o n5luci, qi le-aE asculta discufiile.
Probabil ar vorbi despre cum se schimbd totul in
jurul
lor, dar nu chiar intr-at6t incAt sd poati trasa
imediat granifele. Toponimele slovace s-ar transfor-
ma pe nesimfite in toponime ungureqti, apoi in
romdneEti, sdrbeqti, macedonene qi, in cele din urm[,
cu siguranfd in albaneze
-
asta daci presupunem cd
drumul ar trece mai mult sau mai pufin pe la dou6-
zeci gi unu de grade longitudine estici. Da, aq sta
intr-o parte, ca o nllucd,
Ei
tot ca o nilucl aq bea
impreun[ cu ei alcoolul care ar varia
Ei
el odatb cu
peisajul: vodcd de fructe, kdrte,
luicd,
rachiu qi, in
cele din urmd, undeva pe malul lacului Ohrid, rachiu
albanez. Nimeni nu ne-ar opri
Ei
nimeni nu s-ar uita
strAmb la noi dacd ne-am
line
departe de
Eoselele
principale. in locurile acelea existd o multitudine de
drumuri uitate de lume. E suficient s[ coteEti pufin
z)7
-t
q
Andrzej Stasiuk
intr-o parte,
$i
timpul deja iEi incetinegte curgerea, de
parcd ff sc5pa de sub privirea cuiva vigilent. Se
tzeazd, cu lentoare, la fel ca ve$mintele celor care
cdlStoresc in cdrufb. Ceea ce pare bun de aruncat la
coq ddinuie, mocneEte si se innegreqte p6nd la sf6rqit.
pdnd in clipa cdnd existenfa se preschimbi, pe
nesimfite, in neant. Asta imi imaginam, in timp ce ei
dispiruseri deja in cea!5. Ii vdd cum stribat stepa
Cdmpiei Panonice, Transilvania qi Banatul, ca
Ei
cum
acolo s-ar fi ndscut gi s-ar fi intors, parcd, acasi de la
tdrg, dintr-o vizitd, de la munca la c6mp sau din
pddure. Timpul se dI in lSturi in fafa lor ca aerul qi se
inchide apoi la loc, imediat ce au trecut. Animalele
fac timpul s5-Ei recapete vechea formd. Ele sunt vii,
dar nu-i distrug materia delicatS.
De cdte ori md intorc vara din Rom6nia, totqasiul
maEinii este plin de bdlegar de vacl uscat. intr-o
Sear5, coboram pe serpentine dinspre Pdltiniq gi,
c6nd am ajuns in dreptul primelor case din Rdgi-
nari, am auzit sub rofi o serie de plesnituri puternice.
Tot drumul era acoperit de stropi mari de rahat
verzui. Cu cdteva clipe mai devreme, cireada de vite
cobor6se de pe munte, de la piEune. Vedeam incd
ultimele vite care iEi regdseau gospodiriile. Stdteau
in fafa porlilor cu cozile ridicate gi defecau. DacS ag
fi frdnat, aE fi sfdrqit ca iarna pe derdeluq. Vacile qi
bivolii transformaserb asfaltul intr-un patinoar.
Murdiriserl drumul pe care sibienii obiEnuiau si
urce in concediu cu daciile lor montane. De la o mar-
gine la alta a drumului, totul era mdnjit. Urina se
usca in ultimele raze ale soarelui care apunea. Cel
mai riu trebuie si fi fost pentru motocicliEti.
Animalele pitrundeau chiar in mijlocul lumii oame-
nilor,
Ei
asta era ceva firesc. Acum, ori de cAte ori
merg pe inserate prin satele din Transilvania, Puszta
sau Pog6rze, aud acel zgomot puternic, ca un
pleosclit,
Ei,
daci il aud, mI gdndesc cd inc6 nu s-au
238
C)dldtorind spre B abadag
degradat de tot lucrurile, ci incd nu ne-a lovit sin-
guritatea definitivS.
Altd datd,inainte de Oradea, coboram pe drumul
numirul 76 qi m-am impotmolit intr-un pdienjeniq de
drumuri de
[ar6.
Poate si fi fost pe la Tiqad, poate pe
la DrigeEti, nu-mi mai aduc aminte. In orice caz,in
depirtare, spre rlsirit, se vedeau piscurile domoale
ale munfilor care in maghiarl se numesc Kir6ly-erd6,
in romdnd Pddurea Craiului, iar in polonl cred c[
Kr6lewski Las. Era dupi-amiaza tdrziu,
Ei
lumina
care cidea piezig aurea intreaga zonl gi alungea
umbrele. Cam intr-o or5 urma si p[rSsesc Transil-
vania
Ei
sd pitrund in C6mpia Ungar6, aqa c[ voiam
sd mi mai uit prin imprejurimi.
$i
atunci am ajuns in
satul acela. Casele se ridicau una l6ngd alta
Ei
erau
dispuse parc[ in forma unui inel mare. In mijloc era
o piatd intinsi, unde creqteau din belqug mesteceni
tineri. Agadar era un sat, dar se mergea prin el ca
printr-un crdng, ca printr-un mestec[niE. Maidanul
sem[na cu un parc or5genesc,
Ei,
la ora aceea a serii,
zeci de copaci zvelli rispdndeau imprejur o lumini
densi qi strilucitoare. Asemenea lucruri vezi numai
in vise. Ici-colo strdlucea albul perefilor, dar nu ve-
deam oameni niclieri. Numai porci graEi qi rozalii se
desfitau in acest decor. Trebuie sI fi fost vreo zece.
Scurmau cu boturile in pdmAnt, cdutau de mAncare
sau adulmecau urme, de parcd in locul oamenilor ei
guvernau aici, de parcl luau urma inamicilor. in
aerul auriu, trupurile lor, care treceau de suta de
kilograme, te duceau cu g6ndul la un soi de blasfemie
rafinati. Erau curafi, de parc[ n-ar fi stat deloc in
cocinS. Sub pielea matd, acoperitl de pir fin, tran-
spira carnea irigatl de firigoare roqii de s6nge. Da,
era un tablou care merita vdzlt: lumina supranatu-
ral5 qi materia intunecat5, fierbinte. M[ gdndesc
neincetat la acest lucru gi, intr-o bund zi, m5 voi
intoarce in acel sat, mdcar
Ei
pentru a-i afla numele.
219
F[rI un nume, seamdnd prea mult cu o ndlucire, iar
eu am nevoie de evenimente reale, in care pot si
cred, la fel cum altidat6 oamenii credeau in revelalii'
Vara trecuti am fost cu autobuzul la Sarande. Era un
hirb vechi, un mercedes antic care abia gdfAia prin
trecdtoarea Muzines. in vale, pe fundul pr[pastiei'
am v[zut burfile ruginite ale epavelor. Dubifele
qi
maqinile personale cdntte acolo aveau sbzacdin acel
loc p6nd in ziua Judecbfii de Apoi. In autobuz se
aflau cdteva persoane. Pe partea cealalti a munlilor
Gjdre, undeva pe l6ngb Delvine, am.intrat intr-o
furtun5,
Ei
impr-eund cu ploaia am inaintat p6n[ la
Sarandd. Doi bdrbafi
-
p[reau tat[
Ei
fiu
-
iEi des-
c[rcau sub ploaia torenfial6 lucrurile din portbaga-
jul
autobuiului: desagi, balofi, saci qi boccelufe'
pachete qi alte leg[turi, cine qtie dac6 nu toate ago-
niseala lor de-o viat6,
Ei
toate laolaltd sem[nau cu o
strlmutare trist5
Ei
forfatd. In cele din urmd au scos
din autobuz
Ei
un cdine mic, un cdlelandru cu blana
scurt6. Animalul s-a al[turat imediat grdmezii de
lucruri,
Ei-a
fbcut loc intre bagaje, de parcd acolo se
afla casa lui. Apoi autobuzul a plecat mai departe
Ei
i-a acooerit oloaia.
imi'aduc'aminte de toate aceste animale qi le vdd
la fel de clar cum v[d oamenii. Caii ldsali s5 pasc[
liber din iernogora, vitele cu coarne mari din Puszta,
vacile cufundate pAnd la burtd in apa mdloas6 a
Deltei, cdinii din BucureEti, toate creaturi neingrd-
dite, migcdndu-se liber gi, in cdutarea hranei, cu-
treierdnd lumea fdri grani{e clare intre universul
oamenilor gi cel al animalelor. La Sfdntu Gheorghe
am ieEit in zori la WC-ul de lemn din curte. Cuqca de
lemn era at6t de
joasi, incdt trebuia s5-mi dau pan-
talonii
jos inainte de a intra, fiindci induntru trebuia
s[ m[ aplec pe
jum[tate.
Ca s5 m[ aranjez dupl
aceea, trebuia din nou sd ies. Chiar atunci m-a atacat
un cocoq roqu, sbrind cu ciocul la ceea ce tocmai
Andrzei Stasiuk
240
Cdldtorind sPre Babadag
,
ascundeam in pantaloni. Gdinile au incetat pentru o
t
clip6 sd ciuguleasc[
gi l-au privit surprinse, iar eu am
fugit printie
!6ruEii
gardului in direcfia ugii salva-
tolre i casei. beja nu md mai fug5rea,
qi totuqi con-
tinua s6-mi fie ieam6, deoarece pentru o clip6 se
fisurase inveliqul lumii, pe care ne-am ob$nuit zilnic
sd-l considerdm o realitate etern6, indestructibil['
Undeva dupi Permet, poate la Kosine, de pe o-c[-
rare l5turalnicd a apirut o femeie pe un migar' Fra
a;a de b5trane
Ei
ariS de soare, atdt de zbdrcit[ gi de
secular[, inc0t, daci n-ar fi fost hainele, dac6 n-ar fi
fost materia confecfionat[ de mAna omului, ai fi pu-
rut-o considera
parte a animalului
pe care stitea'
Afundafi in praf
Ei
in ar;i1a zilei, str[biteau aceeaqi
cirare pentru a suta sau a mia oar[' Umbrele lor pe
cirarea pietruiti qi albd fuzionau intr-o singurd
umbrb, la fel cum imp[rtigeau o singurl soart6'
Cei patru bbrbali din c[ru[I, despre care v-am
mai
povestit, trec din nou prin fata geamului meu'
intotdeauna la aceeaqi or5, ca s5 ajungd inainte de
ciderea serii, la fel de obosili dupd o zi petrecutl in
pidure, in zloatd qi noroi; nici caii nu mai au putere
iard pdqe." picior peste picior, cu boturile at0rnAnd,
iar miEcirile- lor trd'deazi aceeaEi incetineald vizibild
gi in siluetele birba{ilor din clru}I, in umerii
Ei
capetele lor aplecate, care'se leagbn6 ca inaintea
somnului. CAnd incepe si-i inghitd ceala, animalul qi
umanul devin de ned-eslugit. Privesc in urma lor
;i
imi
imaginez mirosul pe care il lasd in aerul inghefat:
sud6are rece de cal, haine cenuqii ude, cimiqi umede
lipite de spinare, pielea uzatd a harnaqamentului
Ei
mirosul efortului monoton, izul captiv pe veci in
materie. AEa miroseau cei doi pdstori in c6rciuma
germanb din
$pring,
aqa miros gardurile de
liruqi
din Nagyk5llo,
Ei
aqa miroase trenul Cervona Ruta in
zori de zi, atunci c6nd pleacd de la Delatin la Kvasy,
;i
tot la fel miros
Ei
casele vechi din Sulina. Am locuit
24r
3
intr-una dintre ele la sud de fluviu. Am intrat in
miezul zilei
Ei,
prin uqa intredeschise, am z[rit inte-
riorul intunecat al camerei. Pe un recamier mare
stdteau intinqi oameni. Trei, patru sau chiar cinci per-
soane. in amestec[tura de trupuri pe
jumdtate dez-
golite am putut distinge umerii firavi ai unor copii,
picioare ieqind de sub cearceaf, restul insi mi-a
iemas ascuns privirii din cauza semiobscurit[1ii
incdperii. e posibil sd fi fost acolo
Ei
adulfi, f9qei,
bdrbafi, toat8 familia. Am sim{it mirosul umbrei qi al
somnului profund. Se ascundeau de cerul nemilos qi
alb, insi arqila ii urmirise
Ei
aici, de parci ei inEigi o
emanau. Cred cd cineva a spus ceva in semn de salut.
dar nimeni nu s-a miqcat. Prin cearceafurile albe
pielea lor p[rea aproape neagr[. Intrasem intr-o casl
itrain[ qi im privit oameni str[ini intr-un moment de
maximd vulnerabilitate. Viafa ii p[r6sise, cbzuser5 in
letargie, gi nici nuincercau s[ ascund[ asta, la fel cum
animilele domestice nu-qi ascund de noi somnul'
M-am dus in camera mea, qi de atunci nu i-am mai
vdzut. Mi-au rdmas in minte numai trupurile lor
negre, irqpregnate de materialitate gi atAt de greoaie,
de parci urmau sd nu se mai trezeascd niciodati.
ba, nu pot s[ ascund c[ md intereseazi disparilia,
degradarea
Ei
tot ceea ce nu este a$a cum ar fi putut
sau ar fi trebuit sE fie. Tot ceea ce s-a oprit la
jum6-
tatea pasului
Ei
nu mai are putere, dorinlE sau idee,
tot ceea ce a fost abandonat, l6sat deoparte sau con-
siderat din start o lupt[ pierdut[, tot ceea ce nu du-
reazilin timp qi nu las[ urme, tot ceea ce s-a implinit
in sine
Ei
nu trezeEte regrete, lacrimi sau amintiri'
Timpul prezeflt perfect. PoveEti care duteazd numai
cdt iimp sunt relatate, qi lucruri care exist[ doar a-
tunci cdnd sunt privite. Da, m[ obsedeaz[ acest
lucru, tot restul, aceast[ existenf6 de care tofi se pot
dispensa, aceast[ inutilitate, acest surplus care nu in-
seamnS bog[!ie, acel ceva ascuns pe care nimeni nu
Andrzej Stasiuk
242
doreqte si-l cunoasci, qi secretele care dispar in uitare,
Ei
memoria care se autodevoreazd.Mariie e pe sfAr-
qite, qi aud cum, in noapte. zdpada alunecl de pe
mun[i. E ca qi cum lumea qi-ar schimba pielea aseme-
nea unui
Earpe.
In fiecare an am acelaEi sentiment qi,
de la un an la altul, tot mai intens: aceasta este ade-
vdrata fa!6 a meleagurilor mele, a pdrfii mele de con-
tinent, tocmai aceasti nestatornicie care nu schimbd
nimic, aceast5 miqcare care se autoepuizeazd.
primd-
vara devreme se topesc nu numai zdpada, ci qi tot
restul. Apa tulbure mdturS in calea ei oraqele qi satele,
oamenii gi animalele, qi curili totul pinl la scheletul
descdrnat al pimdntului. Meteorologia gi geologia fac
ordine laolaltd, intr-o indoielnicd unire cu istoria qi
geografia. VeEnicul se ia la trdntb cu efemerul.
Elementele se intorc la locurile lor in tabelul etern al
Iui Mendeleev, si nu mai e nevoie de intrigi, narafiuni
sau alte povestiri pentru a explica existen{a.
Undeva pe malul golfului Lalezit,.undeva prin
zona Jub, am vdzlt o tabir6 militard. in spatele im-
prejmuirilor rare din s6rmd ghimpatb se ridicau cor-
turile. Pdnza decoloratd era zdrenfuiti gi l5sat5 sa
atdrne inert. De sub prelate ieqeau picioarele goale
ale soldalilor care dormeau pe paturile de campanie.
Era duminic5. C6fiva paqi mai incolo trdndlveau la
plaj[ turiqtii din Tirana. Gardul ghimpat nu des-
pirfea, de fapt, nimic concret. Nici unii, nici allii nu
posedau ceva anume. Se puteau ridica
;i
plimba de
colo-colo, lu6nd totul cu sine. DacI qi-ar fi strAns
corturile qi umbrelele de plaj[, litoralul ar fi ardtat
ca mai inainte. Ar fi rimas numai bunclrele inutile,
rimigife ale epocii anterioare, care s-ar fi preschim-
bat acum intr-o parte integranti a peisajului natural.
$i
aici totul existi numai pentru sine. Oamenii
absorb timpul ca buretele. Se imbibd de el, il adunl de
parci ar face rezewe, de team6 cd s-ar termina. Une-
ori mi sui in magind
Ei,
vreme de c6teva ore, strlbat
Cdldtorind spre Babadag
241
imprejurimile. La treizeci-patrtzeci de kilometri de
caJd. Ma pierd in labirintul
Eoselelor,
al drumurilor
de
far5,
al scurtdturilor ca o curs6 cu obstacole printre
lunci qi crAnguri, deoarece am descoperit pe hartl
c5tunul Dolna Galia, sau Betlejem, sau trei cdsuJe in
forml de cruce numite Ucraina sau Sybir. Nu inventez
nimic. Putefi verifica: Beschizii Inferiori
;i
Platoul,
Editura Cartografic[ de Stat Eugeniusz Romer.
Vargovia-Wroclaw, edilia a 5-a, totul se afli in col{ul
din stdnga sus. Dar pe drum uit incotro m-am pornit.
E de ajuns si ies de pe strada principald
9i
deja ml
copleqeEte sentimentul c[ spafiul lumii devine dens.
intransigent, cd, de fapt, iEi face poman[ cu toate acele
case, gospodlrii, cu biata agoniseal[ de dup[ gardul
de
{[ruEi,cu
tot ceea ce abia a ieEit din p5mdnt, abia a
crescut la suprafala lui gi acum incearcd si reziste. Dar
toate par efemere qi provizorii, de parcd ar fi lipsite de
speran6 gi numai fatalismul le-ar mai
{ine
la un loc.
Betonul, clrimida, ofelul qi lemnul se amesteci in
proporlii intdmpl[toare, de parc[ degradarea
;i
dez-
voltarea nu ar putea sd facd
Ei
ele pace o dat[ pentru
totdeauna. Vechiul pare distrus, abandonat, resemnat
qi neputincios, iar noul este arogant
Ei
provocator.
deoaiece incearci sd in[buqe ruqinea trecutului
Ei
teama faf[ de ceea ce va aduce viitorul. Nimic, numai
provizorat qi efemer, timpul prezent care se in-
ldptuieEte incontinuu, totul ar putea disp[rea intr-o
singurd clip[ gi spaliul ar suporta asta, s-a inchide ime-
diai qi s-ai neteii ca qi cum nici nu ar fi existat nimic.
Cici totul aratd ca un preambul la ceva ce nu va
incepe niciodat[, ca niEte periferii firi centru, ca
primele case pe care le vezila orizont firi s[ urmeze
un oraq. Da, peisajul le va inghifi, spafiul se va umple
la loc, deoarece existenfa acestor locuri, a acestor
colluri uitate de lume prin care merg eu qi pe care le
iubesc cu o dragoste fdr[ speran!5, se consumdin actul
existen[ei ins[gi, deoarece sensul lor se epuizeazdin
Andrzej Stasiuk
2+4
C)dldtorind spre B abadag
incercarea de a rezista in timp. Din acest punct de
vedere, amintesc at0t de mult de naturS, incdt, in zilele
cetoase, primlvara deweme, devin aproape de nedeo-
sebit de restul. Incd o clip[, gi cerul foarte
jos
se va
inchide, se va pribu;i, gi totul va dispdrea. De aceea
mI grdbesc at6t cu cbldtoriile mele, cu aceastd avidi-
tate dupd concret, care se preschimbl imediatin neant
Si
trebuie alc5tuit din nou din cuvinte. Nu qtiu de ce
existi toate acestea,
Ei
mi-am pierdut de mult speranfa
cd voi gisi rbspunsul, aEa c[, pentru orice eventuali-
tate, insemnez totul pe mdsurb ce zboard, ca sd inlo-
cuiesc dreptatea
;i
sensul cu egalitatea.
Cu cdteva zlle in urmi am fost prin
?ul4bka.
Umbra muntelui Cieklina umplea valea. In susul
pantei argiloase suia un cal inhlmat la un plug con-
dus de un bdrbat aplecat. in urma lor veneio femeie
indoiti de la mijloc, care arunca la o parte pietrele
scoase de plug. Era o scen[ extraordinari gi avea in
ea un patos biblic. VAntul b[tea, qi uneori de printre
nori rlzbbteau razele piezige ale amurgului. Atunci
cele trei siluete de pe deal deveneau at6t de clare, de
parci nu ar fi fost de pe aceastd lume. Da, asta a fost
la Dul4bka in urml cu cdteva zile, tot cu c6teva zile
in urmd a fost gi Ttrza, peste o s[ptdmdn[ un alt t6rg
uitat de lume din Moldova sau altul din Macedonia.
Si
dac6 aE fi scris:
,,am
mers prin Praga de Aur" sau
..c6ndva la Budapesta",
,,odat5
la Cracoviao' sau m5-
car,,la Sosnowiec"? Acolo nu e nici ciuciu, nu e ab-
solut nimic, aceste locuri nu pot fi descrise in cuvinte,
nu existl mijloace stilistice, nu existd metafore
Ei
nu
exist[ o limb[ care si poatb face ceva in spatele bari-
erelor acestei lumi sau a alteia.
$i
cum sun5:
,,intr-o
zi la Varqovia"? Oraqele din aceast6 parte a conti-
nentului sunt niEte accidente de muncd, o operd a
hazardului qi a bunelor intenfii. JudecAnd drept, ar
trebui nici sd nu existe aici. Incercafi, in orele de vdrf,
sd mergefi, de pildd, prin Budapesta. in plus, nici nu
245
Andrzej Stasiuk
aveti cum s-o evitafi. St[ ca un p[ianjen in mijlocul
unui pdienjeniq de drumuri. lncercali sd v[ facefi loc
prin Varqovia sau Bucureqti. OraEul, intr-o cildtorie,
e un egec. Mai ales in
f[rile
care seam6nd cu nigte
sate uriaqe. Oamenii de la sat nu sunt in stare si
construiasci ora$e. Le ies un fel de totemuri ale unor
zeitdli str[ine. Centrul incl seam[ni a imita{ie, dar
periferiile arati intotdeauna ca un cbtun avortat.
Hipertrofia suprafefelor de depozitare
Ei
tristefea
iluziilor pierdute. De c6te ori merg liniqtit
Ei,
dintr-odat5, in centrul vreunui loc uitat de lume, mI
trezesc in mijlocul unei aglomerafii, r[m6n uluit,
deoarece nimic nu prevestise
Ei
nici nu
justifica acea
fata morgana.
$i,
ori de c6te ori imi std in putin{[,
evit aceste fantasmagorii, c[utdnd
Eoselele
de cen-
tur6, firiEoare abia vizibile pe hart[, lungind astfel cu
mult drumul numai pentru a scipa de umbra pre-
lungl a cl5dirilor inalte din centru
Ei
de cartierele de
blocuri insipide de la periferie. Orice numird mai
mult de o suti de mii de locuitori este inldturat ime-
diat, distrafi-v[ singuri
Ei
construifi cu speranfa c[
intr-o bund zi vi va bloca de tot vederea cltre
locurile de unde afi venit.
AEa gdndesc, prins in pdnza drumurilor ocolitoare
iluzorii, a estacadelor qi a pasajelor de trecere, orbit
de cdt am privit indicatoarele rutiere
Ei
numerele
strizilor, cu harta desf5qurat6 pe volan, cu claxoa-
nele in ceaf6, gagiu de la at6ta privit in oglinda retro-
vizoare, in umbra mirositoare a camioanelor.
dimineafa la Dulqbka, seara la Bratislava qi tot mai
departe in pdienjenigul arterelor vieneze, pentru a
ajunge in partea cealaltl a marelui trup al capitalei
imperiale gi tot mai departe spre sud, pentru ca, in
mijlocul nopfii, s[ ajung la satele adormite de pe
malul rdului Zala,la Baj6nsenye, chiar la granila
slovend, unde domntl Gza, in vdrst[ cam de cinci-
zeci de ani, are o pensiune intr-o veche moar[ de ap5
246
;i,
la ora doui noaptea, la un pahar de vin roqu gi in
fafa unei omlete cu sl6nind, repetS:
,,Budapesta
nu
mai e cum era alt5dat5. Oamenii au incetat sd-qi mai
vorbeascd". Daci se intdmplS si fie un ianuarie fir6
zdpadd,, pddurile de silcii
Ei
stufiriqul au in lumina
soarelui de dimineafd culoarea spllbcitl a hArtiei deim-
pachetat vechi. Imprejurimile cred cd mustesc de api.
Sau cel pufin aqa mi se pare acum. Dar asta poate din
cauza f.apfitlui cI cerul pare in acel loc s[ atdrne
foarte jos
-
chiar
Ei
pentru Ungaria
-, Ei
poate greu-
tatea lui face ca umezeala sI iasl din pdmdnt.
Cam la vreo doudzeci
Ei
ceva de kilometri de locul
acesta a locuit in timpul celui de al Doilea R5zboi
Mondial Danilo KiS. Tatil lui a strdbdtut aceste
meleaguri in peregrinlrile lui nebune qi a bdut in
cr6qme
,,tokaj
contraficut de Lendavao', care acum e
oraq de granifl pe partea sloven6.
$i
tot pe aici a
mers cu bicicleta unchiul Otto. Avea piciorul stdng
rigid, aqa cI ii atdrna nemiqcat, iar pe al doilea
Ei-l
lega cu o curea de pedald
Ei
mergea astfel prin praful
drumurilor argiloase pdni la Zalaegerszeg, pentru a
se ocupa de afacerile lui complicate.
$i,
dacl tatdl era
de origine din Schulz, unchiul era din Beckett
-
aqa
v6d eu lucrurile acum, cdnd citesc Grddina, cenu;a cu
mpertl neagri-verde pe care se afl[, printr-o stranie
voinli a sorfii sau din purd int6mplare, fotografia
unei plsiri din argild cafenie. In urmd cu doi ani,
iarna, in aceste locuri, la Magyarszombatfa, am
cumpdrat doi ingeraqi de argilS de aceeaEi nuanl6
Este o zond. a olarilor, dar editura Marabut poate c[
nici n-a
Etiut
acest lucru. Aqadar este o puri intdm-
plare sau o voinfi a sorfii, adici un semn sd mai merg
o dati acolo, sI caut Pidurea Contelui qi restul
urmelor topografice imprdEtiate pe tot cuprinsul tex-
tului, deoarece povestea ar trebui sd diinuie in ciuda
iogicii qi a timpului, care am6ndoud separ[ imagi-
na{ia de evenimente, ar trebui si aibl o continuare,
C)dldtorind spre B abadag
247
Andrzej Stasiuk
care nu e neaperat5 nevoie sI aminteasc[ de inceput
Ei
e suficient sI se hr5neascl numai cu aceea$i sub-
stanfe, cu acela$i aer, doar cd pufin mai imb5tranit.
Imi tot spun ci nu e nici o probleml daci nu gisesc
nimic. V[d pe hartS vena albastrd a rAului. Se numeqte
Kerka. In vegetafia de pe mal, un bdiat de c6liva ani.
care triieEte in amintirea sau imaginalia lui Danilo
KiS, se tdr[gte in patru labe, mestecd frlnze de
Ete-
vie silbatic5 qi, dintr-odati, observd pe cer silueta
Lui.
,,Sta
la marginea norilor qi md ameninfa pieziE.
intr-un neomenesc, supraomenesc echilibru, cu ine-
lul incandescent in jurul capului. Apiruse pe nea;-
teptate
Ei
a dispirut tot atAt de brusc qi neaqteptat, ca
o stea care cade."
$i,
chiar dacd de atunci nu a mai
rdmas nimic in acele locuri, sigur mai existd rAul, qi
vegetatia de pe mal, gi norii de pe cer. Teofania nu
are nevoie de nimic mai mult,la fel ca qi veEnicia care
nu ne viziteazd oragele, deoarece asta ar insemna dis-
parifia lor de pe fafa pimdntului... Mda, a trebuit
pdn[ la urm[ s[ apard Danilo KiS.
,,A
c6l6tori
inseamni a trdi", scria el in anul 1958, repetdnd
cuvintele lui Andersen, darin viziunea lui aveau un cu
totul alt sens. Konduktorul transportului auto, naval,
feroviar Si
aviaticin versiunea conceputd de tatll sdu.
finisati qi perfecfionat5, trebuia si descrie, ba tre-
buia s[ reproduci intreaga lume prin intermediul
unit[1ilor de timp qi de distanfb. Spafiile libere dintre
orele de plecare qi distanfe erau umplute de infor-
mafiile adunate pdni atunci despre continente qi
ape, despre culturl qi civilizatie, istorie
Ei
geografie,
culese din toate domeniile posibile, incep0nd de la
alihimie qi termindnd cu zooiogia. Dac[ aCeastb carte
ar fi apdrut, toate c5l[toriile ar fi devenit inutile. Ar
fi fost inlocuite de lectura clrfii. N-ar mai fi trebuit
s[ merg de la Dul4bka la Baj6nsenye qi apoi alfi
dou[zeci
Ei
ceva de kilometri in
josul
r6ului Kerka.
Aq fi stat acas5, gtiind c5 ceea ce v5d ar fi fost doar
248
C-dldtorind spre B abadag
copia, reflecfia palidd a unui subcapitol sau a unui
aliniat dintr-un capitol atotcuprinzitor. Nu aq mai fi
pus mAna pe stilou, cici drumul de la Dul4bka qi
toate celelalte drumuri ar fi existat in versiunea ini-
fiald,
desdvdrqitS, neatinse de piciorul omului
Ei
nici
de rofile maEinilor. Autobuzul de Jaslo ar fi rdmas
pe veci in depou, autobuzul de Cracovia sau inter-
na{ionalul de Budapesta de la 22.40la fel qi tot aq'a,
p6nd in cele mai indepdrtate colfuri ale planetei,
Ei
oriunde ar fi mers omul, ar fi glsit urma geniului
nebun al orarelor mijloacelor de transport. Din
pdcate, opera lui nu a fost niciodatl terminat[, iar
schilele preliminare, insemnlrile
;i
diagramele sub
forma unui manuscris bitut la magin5, impestrifat de
corecturi, s-au pierdut in anii patrrzeci undeva pe
malul rAuluiZala.
Se pare c5, printre altele, de-aia aratd paqaportul
meu a$a cum arat[. FdrI un orar anume de mers, fbri
o descriere, fdrd un plan, aflat la voia int6mpldrii,
incerc si stabilesc itinerarul de unul singur qi mereu
trebuie s-o iau de la cap[t. Trebuie sd merg la, sd
zicem, Baia Mare de parcd nimeni altcineva inaintea
mea nu a mai fost acolo. Sau in miezul zilei, in plini
var5, sd merg la Dukla, unde umbra de la picioare
devine o mici patl qi pe Rynk se ingroaqi singu-
r[tatea, de parcd peste o clip[ ar trebui s5 aibd loc
Judecata de Apoi. Sau si trec prin Pusztaradvdny qi
sd mb cafbr in pustiurile inalte de la granila slovaci in
ianuarie, pentru a contempla peisajul neinsuflefit al
zonei de frontierd
Ei
brdul munfilor care aratd de par-
cd nu i-ar fi atins privirea omului, iar bariera roE-alb5
;i
paza de granilS de la Buzica seamSnd cu un post
de observafie b6ntuit, unde sunt torturate sufletele
pociite ale contrabandiEtilor. Pe acolo am vrut intr-o
zi sI evit Budapesta, mergdnd pe pantele nordice ale
Munlilor Fagului
Ei
M6tra, in speranfa ci peste cdteva
ore aveam sI mb pomenesc, ca prin minune, la Cotul
) /-o
Dunirii, undeva in Esztergom, unde, intr-o anumit6
zi din august, pe o str6du!6 l5turalnicS, nu departe de
intersecfia dintre Pdzmdny utca cu Batthydny, am
descoperit o cdrcium6 care ar[ta inbuntru ca o colibi
![rSneasc[
pregdtit[ de primirea nuntaqilor: cdteva
mese simple acoperite cu fele de masd in p5tr[fele,
cAteva r"urr"
Ei
atata tot. iEi flcu aparilia un tip cor-
polent in pantaloni cu bretele qi imi d[du meniul pe
iare se aflau scrise cu pixul cdteva feluri de m6ncare'
Literele aveau o caligrafie elegantd, veche' Era
rdcoare, liniqte qi pustiu. Md simleam de parci aq
-fi
ajuns prea devreme la o petrecere. In cele din urm6,
mi-a fost serviti
gombalevesl pe care o comandasem'
Mi-a adus-o b[rbatul cu bretele gi mi-a pus-o pe
masd, aqa cum pui mAncarea in fafa cuiva care tocmai
s-a intors de la munc[,
qi am putut m6nca
{in6nd
coa-
tele pe mas[, am putut chiar sorbecii f6rd s[-i pese
nimdnui, cu toate cd pu{in mai incblo, in urmi cu
peste o mie de ani, Sfdntul
$tefan
fusese botezat
;i,
cu aceastl ocazie,dintr-o singurd loviturd, creEtinase
intreaga Ungarie. Era tot august, qi Dealul Mitropo-
liei se"ridica-in arEild ca o fata morgana' Nu-mi mai
amintesc de unde anume md intorceam, dar imediat
dup[ podul verde de peste Dun[re a inceput Slovacia
cu'somnolenta ei, cu acea aEteptare calm[, specificd
oamenilor din popor, cu care aEtepfi inevitabilul, care
nu neap[rat se qi produce' Tencuielile cenuqii de ci-
ment qisatele care se terminau brusc, indivizii burtoqi
in maiouri albe care beau bere aEezali pe scaune de
plastic in fafa porfilor, in
E1api,
in.pantofi incllfali
direct pe piciorul gol, de parcd nici n-ar fi ieqit din
casb, din ograd6, ca qi cum casa lor s-ar fi intins pe
toatd lungimea satului, peste toat[ regiunea
Ei
peste
toati luniea, cam pe lungimea a dou6-trei stafii de
autobuz. Uneori, alituri de ei stau femei in capoate,
1
Supi de ciuperci (n.red.)
Andrzel Stasiuk
250
Cdldtorind sPre Babadag
in halate de cas6, in pantofi scAlciali. Nu iau loc, doar
se opresc s[ schimbe cAteva cuvinte.
Da, somnolenfa slovac5, dup[-amiezile
greoaie,
9i
numai
liganii
sunt activi, omniprezenli
Ei
se rostogo-
lesc in riiezul caniculei asemenea mlrgelelor
negre
ale unor mitlnii care s-au rupt. Vinerea qi s6mbdta
dup[-amiaza,
qoselele de centurd ale oraqelor Ko5ice
5i
ire5ov suni pustii ca duminica in zori de zi' Nici la
Medzilaborce hu vezi
fipenie
de om, numai in inte-
riorul obscur al crA;mei de la ieqirea spre Zborov,
acolo unde se afl6 singurul bancomat din oraq, am
intrezdrit o mdnd care
finea
un pahar' Dar asta s-a
int6mplat altd datd. Mergeam atunci la Ubl'a, spre
risdrii, la granifa ucraineand, deoarece un oarecare
Potok avuJese
parte acolo de multe aventuri, de vreo
cdteva ori abiaicipase
cu via[6,
Ei
s[pt5mdni in
Eir,
in
praful tdrgului de grani16,
-b[use
cele mai ieftine
qi
mai otrivltoare
alc-ooluri din aceastd parte a Euro-
pei, pierz6nd de fiecare datl pistolul furat, in care
*ui parttute un singur glont, pentru cel mai negru
oro*"rrt dintre toate. Agi c5 m-am dus
Ei
eu acolo sd
descop[r toate astea, dar mai ales intreaga cloac[ a
unui bazar internafional,
unde moldovenii etaleazd
Jit".t p" p6mAnt toate comorile Transnistriei
qi
incearc'[ s[ le schimbe
pe bog[fiile din Ucraina Sub-
carpatic[,
pe bijuteriile din Szabolcs-Szatmdt,
pre-.
;;-Ei p" U"ratalile
nenum6rate ale provinciei
Maramuieg. Am vrut si vdd toate astea cu ochii mei
gi s[ aud vacarmul acela babilonian al limbilor slave'
usro-finice si
romanice, corturile
pestrife estice'
circiumile din foaie de cort
Ei
placaj qi autobuzele
vechi transformate
in bordeluri mobile; am vrut s5
simt mirosul
qatrelor de
ligani,
inclrcate de minu-
n[1ii c[rora nu le rezistS nici o femeie
Ei
nici un
baibat, deoarece
provin din zone unde nimeni nu a
-ui
i"iqit sx ajung[
Ei
de unde
+T9.'i.
nu s-a mai
intors. De aceea m-am dus p6ni la Ubl'a, la r[s6rit
z5t
de munlii vulcanici Vihorlat, munfi in care nimeni
intreg la minte nu se aventureazd, c[ci b6ntuie pe
acolo duhurile pociite ale ofiferilor de stat-major qi
ale celor din linia intii din armata Pactului de la
VarEovia, iar nllucile palide ale dezertorilor fac
comer! cu resturile fantomatice ale armamentului qi
uniformelor. Am mers prin oraqul Snina, unde, prin-
tre s5lciile plAngdtoare, se indl{au blocurile de c6teva
etaje ale garrrizoanelor cu acoperig roqu,
Ei
totul ardta
de parcd ar fi fost construit chiar atunci, pe loc, gi
imb6trdnea, se degrada
;i
se descompunea in acelaqi
timp. Pe bincile de sub copaci stiteau femei cu copii.
Poate erau nevestele soldafilor, nevestele p[rdsite
ale ndlucilor ofilerilor? in orice caz, Snina mi s-a
p[rut ca un vis care se viseazd singur la marginea
unui stat ce qi-a pierdut tofi duqmanii. Dar, in orice
caz, et mb duceam la Ubl'a. Prin Stakdin, prin
Kolonica
;i
Ladomirov, la umbra cumpenei apelor
din Beschizii de Est, prin Ucraina Subcarpaticd
mergeam la Ubl'a, pentru c5, in urm[ cu cAliva ani.
unui oarecare Potok se zice cd i-at fi apdrut in acele
locuri duhurile p[mdntului qi ale vremurilor; se zice
ci geniul acestei p[r1i a continentului i-a vorbit intr-o
lim'b[ amestecatl, de parcd ar fi fost niqte Rusaliil de
la inceputul erei capitalismului' Pe undeva mai la sud
se afla piala aceea, maidanul acela, tdrgul de vite
unde se ingr[m6deau popoarele blestemate ale p5-
mdntului imediat ce se ridicau barierele alb-roEii. Da,
minunea libertlfii qi a liberului schimb de mirfuri in
praf qi in plin c6mp, de parc5 din neant ar fi trebuit
i6 se nasc6 un ora$ cum nu se mai pomenise pe lume.
CIci din nou urma sI fie ca altddat[: caravane, un
aflux continuu de oameni qi mlrfuri,
Ei
realitatea
Andrzej Stasiuk
l
Aluzie la faptul cd, de Rusalii, Duhul Sf6nt, pogor0ndu-se peste apos-
toli, le-a dat gtiin{a de a vorbi in toate limbile locuitorilor Ierusali
mului, pentru a putea propov6dui oricui doctrina cristici. (n.red.)
) <)
Cdldtorind spre Babadag
supranaturald a pre{urilor
Ei
a cursurilor valutare
dintre cele mai variate, care ispiteqte afard din casi
familii intregi qi triburi qi le face s[ porneascd la drum
nesigur, a$a cum altddati ii trimitea pe mlri inde-
pdrtate, dincolo de orizont, pe aventurierii qi con-
chistadorii de demult. Aqa c[ pornisem spre Ubl'a,
mai incolo erau VySn6 Nemeck6 qi Cierna pe Tisa,
aga ci mergeam ca la bazinul de colectare al Tigrului
gi Eufratului, ca la o nou6 Ninive. Nu in zadar s-au
int0lnit aici, in loc de doul fluvii, trei granife, ca trei
curen{i care poarti cu sine sedimentele fertile ale
bog[liilor aduse pe ascuns, ale iscusinlei in afaceri,
l[comiei, vodcii contraf[cute, ale
ligirilor
netim-
brate, ale pieilor siberiene, ale papagalilor exotici gi
ale broaqtelor
{estoase,
ale muniliilor strline
Ei
ale
pornografiei maghiare. Trei grani{e ca trei fluvii au
adunat din strifundurile
finuturilor
lor tot ce era mai
bun. imi imaginam cd undeva intre eierna, Ciop
Ei
Zdhony cre$te direct din pdmAntul sterp un ora$ ca o
halucinalie a unor popoare blestemate, cu comerful
lor necontenit, cu tranzactiile
Ei
cererile lor nelimi-
tate, un orag unde consumul se une$te pe veci cu
investilia intr-o uniune mistic6. Cam la asta m-am
gAndit tot drumul.
Dar la Ubl'a nu am gisit nimic. Numai doui r6n-
duri de case ingrijite care se inqirau de ambele p6rfi
ale drumului. Un polilist slovac verifica un mercedes
vechi cu numir ucrainean, ?n care se afla un tip chel.
in afar6 de asta nu se intdmpla nimic. Mergi, mergi
5i,
dintr-odatd,larase termin5, dar e ca
Ei
cum asta se
intdmpld firi nici un motiv, ca qi cum s-ar fi plictisit
5i
atAt. Polifistul in uniformd flcu semn din mAni gi
ucraineanul porni incet mai departe, in direclia
vdmii. DouI fete ieEir5 dintre case
Ei
o clipl mai
tArziu dispdrurd din nou, de parci ar fi fost inghi-
tite
de vidul interstatal. In pustiul de la granil[ i1i
trec prin cap cele mai stranii lucruri. Ne imagindm c[
25)
Andrzej Stasiuk
pe partea cealalte devenim cu totul altcineva. Astbzi
ins[ e 26 mai, e noapte, qi la sud, peste Republica
Slovac6, cerul este cAnd qi c6nd luminat de fulgere
mute. M-am intors de la Ubl'a
Ei
nimic nu s-a schim-
bat. Trebuie sd iau totul de la capdt. Despre asta este
vorba. Despre imaginafia care nu trage nici o con-
cluzie. Memoria, meteorologia qi fantezia.
Dacd mdine va ploua, voi incerca s5 reconstitui
ziua aceea cAnd, in micul tArg uitat de lume, ne-am
urcat pe bacul ce urma s5 ne duci pe partea cealalti
a lacului. O burnilS plumburie se rostogolea in val-
uri pe oglinda apei. Debarcaderul era pustiu. Tres-
tiile cenuqii, vdnzdtorul singuratic din pr[v5lia cu
suvenire qi reclamele spilScite la inghefatd dintr-o
var[ de mult apus[. Ili venea greu s5 crezi cdin acele
locuri putea fi altfel dec6t frig. Salopetele slinoase
ale maqiniqtilor erau ude leoarc6. Pentru a mia oard
au strdns par6mele, au ridicat bordul mobil, au por-
nit motorul diesel duduitor,
Ei
nu mai aveai unde sI
fugi, cdci valurile acelea puteau cel mult ridica o
bircu![ de copil din scoarli de copac sau o pluti din
befe de chibrit. Pentru a alunga melancolia navigatu-
lui intracontinental, am incercat sd-mi imaginez cd se
termin[ o mare cllitorie transoceanic[ qi tocmai ne
apropiem de
firmurile
unui continent cunoscut doar
din povestiri misterioase. Pe undeva pe aici trebuia
s[ treacd granilele lumii reale. Mai departe totul
amintea de lucrurile cunoscute pdnl atunci, lucruri
cAt se poate de reale.
$i
totuqi, numai b5qtinaEii erau
in stare s[ creadd c[ toate astea exist5 cu adev[rat, ci
nu sunt doar o reflectare, o umbr[, o fata morgana
sau o parodie a unor p6mdnturi adev[rate. Ploaia
c5dea peste bord, pe fefele echipajului plictisul alter-
na cu indiferenfa, iar eu incercam sd-mi imaginez cb
tocmai intr[m intr-o strdmtoare in care spafiul iqi
pierde continuitatea, igi pierde sensul inilial, a{a cum
materia iqi schimbd starea de agregare. Intr-un
251
cuv6nt, stlteam sprijinit de balustrad5, fumam
Ei
incercam sd par un turist interesat de
fdrile
proble_
matice, fird ghid, fdrd prejudecd{i
Ei
fird cunoEtinfe
arogante. Era sf6r;it de aprilie, insd aerul, peisajul qi,
!1
general, intreaga zi erau impregnate Ai toamne.
Umiditatea se ridica in aer ca-un fum cenusiu.
pe
drum vedeam case bine zdvorAte.
$i
apoi, pe celilalt
mal, mereu cu oglinda cenuqie a apei fn ra2a vizuald,
am mers printr-o
larh
a cdrei stare naturali era
agteptarea somnolenti qi poate chiar letargicd. in-
treaga regiune pirea inactivd. Totul urma si ie trans_
forme peste o lund, poate chiar peste o siptimdnd,
intr-o sdmbiti, intr-o duminici, Cand resare soarele,
cdci la urma urmelor era o sta{iune, un sat de va-
can[d, care acum pur gi simplu agtepta intr-o stare de
semitrezie, cu miqclri incetinite, economisindu-gi
energia, pe jumitate
insufle{it. Exista fiindcd trebuia
s[ existe, qi numai turigtii ii confereau un sens, ce
consta intr-o frenezie de scurtd durati, in irosirea
nemlsuratd a forfelor, in risipa carnavalescl, qi apoi
din nou se cufunda in nemigtare gi viala revenea la
vechile forme bine-cunoscute,
care trebuiau s-o ducd
spre un sfdrgit relativ nedureros. Apoi am plecat de
la lac qi am ciutat un altul, cu mult mai mic,^dar cele-
bru pentru faptul ci nu ingheatl nici m[car in iernile
cele mai geroase
Ei
duhneqte de parci s-ar vdrsa in
el apele subterane ale iadului.
ploua
incontinuu.
Pavilioanele
de lemn gi podurile care inconjurau
i19gl opa_c, cU ape grele, putrezeat d,e umiditite
Ei
cdldurS. La suprafafd se ridicau trupurile albe ale
bitrAnilor cu colaci de salvare Oe copii.
puteai
privi
toate astea de sus, in timp ce te plimbai pe sc6n-
durele alunecoase. in marea lor majoritite erau
pensionari germani sau austrieci, dar am auzit gi pe
cineva vorbind in slovacd qi in maghiard. in interioiul
cl6dirilor, la indlfimea st6lpilor, plutea o cdlduri
umed5. Nu aveai loc si te miqti de atdteacorpuri, iar
Cdldtorind spre .Babadag
255
pielea lor albi te orbea ca o lumini strident[. Goi.
inghesui{i intr-un spafiu inchis, oamenii intotdeauna
par fdril via{d. Chiar
Ei
atunci cdnd se miEcd. Era ceva
de-a dreptul sumbru in acest tablou. Mirosurile
greoaie de mlaEtinS, putreziciune qi sulf se amestecau
cu mirosul trupurilor transpirate. M-am aflat acolo
doar pentru cAteva minute
Ei
am ieqit imediat. Acum
imi aduc aminte de toate astea ca de o vedenie sau ca
de ceva despre care am citit undeva' Totul pare si
sugereze faptul cd nimic din toate astea nu va diinui
la-nesf6rqit, c[ Ubl'a, Hdviz, Lendava, Babadag.
Leskovik qi alte asemenea locuri nu vor l6sa urme
destul de vizibile pentru a convinge c6, pdnd la urmi.
cantitatea se va transforma in calitate, cd se vor imbi-
na armonios una cu cealaltl
Ei
vor incepe si capete
sens asemenea unei maqin[rii miraculoase.
in urmd cu vreo doud zile am fost din nou la
Gdnc. Cofet6ria de culoare roz-liliachiu
pirea
inchisd. La u;5 at6rna un lac[t, iar prin geamurile
pr[fuite am putut intrezdri tivile negre, goale'
nemiscate. De fiecare datd cAnd vin aici, totul pare
mai mic. intr-o bun[ zi am s[ vin qi n-am s[ mai
g[sesc nici urmd de Gonc. Or[qelul va disp-5rea de pe
[artd, qi numai eu voi mai qti cum ar6ta,
Ei
numai eu
imi voi mai aduce aminte de blrbatul cu p[l[rie
ecosez qi cu undif[, care aqtepta autobuzul galben
ce merge in partea cealalt[ a dealurilor verzi din
Zemplin. Acest lucru e valabil
Ei
pentru toate cele-
lalte locuri. Existen{a le tzeazd'. De parc5 le-aq purta
in memorie contururile, ldsdnd la o parte culorile
spillcite
qi formele care par sd ardd mocnit pe la
margini. imi beam cafeaua, priveam strada
Ei
sim-
leam
cum din toate p[rfile, din aer, din ziduri, din
caldardm, din abisul trecutului qi al viitorului se
degajd neantul cenuqiu. Pe l6ng[ masa mea trecu un
UaiUit in cdmaq[ verde. I-am vdzut spatele. Mate-
rialul vechi era ros, qi cineva grijuliu incercase sd
Andrzej Stasiuk
256
salveze c[maqa :uzatd de atdtapurtat cu ajutorul unui
fir de ali alb6.
Era duminicd,
Ei
pAni la Tornyosn6meti nu am
int6lnit nici o maEin5.
$i
nici dupb aceea: treizeci de
kilometri in deplind singurdtate, qi abia la periferia
oraEului KoSice, ici qi colo, cdte o maqind inainta in
vidul absurd al
Eoselei
cu mai multe benzi. Am ales
drumul numirul 547
Ei,
pe l6ngi Rudohorie, am
luat-o spre nord-vest. Ca de obicei, md uitam dupl
ligani.
Le admiram prezen\a nespus de vie in peisajul
monoton
Ei
somnolent al oraqelor qi satelor slovace.
Clci era ca
Ei
cum tofi ar fi agteptat obosifi sd le
treaci ziua, de parcd ar fi fost cufundafi intr-un soi
de siesti ambigud a climei temperate, ascunqi in spa-
tele perdelelor lor, in spatele tufigurilor de trandafiri
c5l5ritori din gridini, in spatele geamurilor maEi-
nilor care treceau pe ascuns, in interioarele sufocante
ale caselor cenugii, qi numai ei, tuciurii qi damnafi, se
ldsau in voia unei astfel de viefi, profit6nd din plin de
lumea aceasta
Ei
de existenfa lor trecitoare in ea.
AEadar caut mereu cu privirea acoperiqurile ruginite,
roqcate
Ei
d6rele albdstrui lisate in aer de fumul de
pin.
$i
peticele de argili goali bdtltoritd, unde nicio-
datd nu creqte nimic, deoarece sursa lor de energie
sunt mi;carea permanent5, umblatul, vizitele veE-
nice, petrecerile nesfdrqite sub cerul liber, poveEtile
transmise din gur[ in gurd gi privirile care scruteaz5
totul in
jur, c[ci plm6ntul qi lumea sunt ale nimlnui
li
nimeni nu are dreptul si le
tinb
numai pentru sine.
La Krompachy, colonia lor urca p6nd unde se uneEte
cerul cu plmdntul. In partea stdngd a drumului, pe o
pant[ aproape vertical6, se indllau casi l6ngd cas5,
iar cele care erau situate mai sus strdpungeau deja
nesfdrqitul cerului asemenea unor construcfii aeriene
trisnite, care iqi caut6 punct de sprijin in spafiul gol.
Zdrenl:uile, expuse v6ntului qi ploii, atdrnate in vid,
sfid0nd legea gravitafiei, te duceau cu gdndul la o
) <'7
Andrzej Stasiuk
colonie de cuiburi de p[siri, lipit5 de st6nc6. Totul
ieqea in afar[, nimic nu se armoniza cu nimic, totul
pdrea gata si se prdbuEeascd, sd se prdvileasc5 pe
$osea:
pr[jini, buc5{i de tabl6,
f[ruEi,
fragmente de
case vechi aduse cine gtie de unde
Ei
in care nimeni
nu voia sd locuiasc[, noroi qi muqchi crescut in fisu-
rile dintre bArne, resturi de carton gudronat intepe-
nite intre pietre, toate aduse de cine qtie unde
Ei
potrivite intr-un mod paranoic de ingenios. Neantul
materiei disprefuite se compunea in miracolul cd-
minului. Aveam impresia cd totul f6lfdie in vdnt, cE e
gata si-qi ia zborul
Ei
cd e suficientl o singurd clipl
pentru a nu mai rdmdne nici urmd din acest oriEel
aerian. Da, ?mi imaginam cum navigheazd pe cerul
azuriu asemenea unui nor zdrenfuit, asemenea unei
plute mari cu malddre de lucruri aruncate la
gr[mad[, pe care e adunatd toatl agoniseala posi-
bild: un morman de fiare vechi qi o mullime de lu-
cruri nefolositoare, cirora doar ei reugesc s[ le
giseasci un scop. Am v[zut cum trec peste Rudo-
hore, peste Sari5 qi SpiS
Ei,
in general, deasupra lumii
intregi, in negura agoniselii lor s[rmane, a acelor
buc[fele, zdrenle gi firdme din care iEi compun cu
nesimfire, sfiddtor, o viafl normal[. O asemenea vi-
ziune am avut la Krompachy. Apoi imediat au
inceput or5Eelul
Ei
uzina aceea fdcutd bucdfi din valea
Horn6d, pe dreapta. Rugina, sdrdcia metalului mort
qi disperarea tehnologiei dec[zute. Containere,
coEuri industriale, conducte, benzi transportoare,
linii de leg5tur6, hale cu geamuri sparte
Ei
pecinginea
instala{iilor in peisajul verde. Era duminicl, dar
nimic nu plrea sd indice faptul cd toate acele
maEinirii vor prinde via[5, in mod miraculos, luni.
Nimic nu pbrea sd arate ci se vor ridica la cer qi vor
disp[rea f[r[ urm[. Probabil cd aveau sd d[inuie aici
la infinit sau pinl cdnd
liganii
s-ar fi indurat sd le
desfacd bucdlele, ddndule la schimb pe
figdri,
alcool,
258
Cdldtorind spre Babadag
podoabe pentru femeile lor gi dulciuri pentru copii.
sau p6nf, cdnd ar fi incropit din tot ce se afla acolo
niqte vehicule neplmAnte;ti cu care sd se miqte prin
intreaga EuropS, pentru a trezi in rindurile popu-
laliei, la fel ca altidatd, o fric6 superstifioasd ameste-
catd cu invidie
Ei
admirafie. Cdndva, un
figan
bdtr6n
fusese intrebat de ce
liganii
nu au propriul stat.
..Dacd statul ar fi fost ceva bun, fIrI indoial6
figanii
ar fi avut
Ei
ei unul." Aqa a spus. Aqa cd Europa unitd
e f[cutb parcb pentru ei, deoarece se vrea ceva mai
bun decdt statul, un spafiu mult mai potrivit pentru a
te muta din loc in loc qi pentru a trdi dec6t iti oferi o
singurd
!ari.
Inchid ochii
Ei
vdd cum cei din Gjirokaster iEi
pdrdsesc addposturile
Eubrede
construite pe acope-
rigurile de beton ale caselor comunale, in care nu au
putut rezista de cbldurd qi n[duEeal6. Cei de la Krui
iEi lasd cuptoarele de ars var, cei de la Iacobeni
plrisesc intinsele gospodlriile sdseqti, cei de la
Porumbacu qi S6mbdta de Sus, colibele de lut, cei de
la Vlahi, gheretele din trunchiuri de copac necu-
r[fate de scoar[[, cei de la Podhrad, casele cu un sin-
gur nivel din vechiul cartier evreiesc, cei de la
Miskolc, maghernilele care abia se ridicd deasupra
pdm6ntului, situate la gura de ieEire spre Encs, cei de
laZborov, baraca lor albd ingr[mdditd pe versantul
muntelui, qi tot restul din mii de alte locuri, de a
clror evidenld
Ei
descriere
-
mereu imi promit asta
-
md voi ocupa intr-o buni zi. Da, o Europ[ fir6
granile e visul oric[rui
]igan,
qi toatS lumea e de
acord cu asta. Populalia alb6, lentd, staticd gi fri-
coas5, va rimdne in case, aqa cum se intAmpli dumi-
nica in Slovacia. Doar ei se vid cum ritdcesc solitari,
cAte doi sau trei pe marginea drumurilor, din sat in
sat, iar peisajul ve
de linigtit ca oglinda
rea trri rdrb sialiu. riq"1i1i^
{lfaliiirneh,li}.+p"ryi,
Andrzej Stasiuk
primesc pe degeaba neantul care va nimici Goncul
Si
toate celelalte locuri cirora le-am dat noi nume
-
cici numai in acest fel am putut cuprinde gi infelege
lumea, condamn6nd-o totodati la pieire.
Undeva inainte de Brezovidka, in plin cdmp, un
biiat negricios de vreo zece ani f[cea flotdri in mijlo
cul drumului. Era gol-goluf. La vederea maEinii, a
sdrit speriat qi, acoperindu-Ei organele genitale, a dis-
pirut in tufigurile de la marginea drumului. Iar de
acolo, crdpdnd de rAs, s-au ridicat trei camarazi de u
lui, imbrdcafi, qi au dispirut impreunh in ad6ncul
tufelor.
Femei bitrdne cu legdturi de vreascuri in spinare.
bdrbafi adunafi in
jurul
m[gtilor deschise ale maEi-
nilor antice, bdiatul din Podhrad care str6ngea in
brale un cdfelandru, o cdruli undeva prin Transil-
vania la care erau inhdmafi doi cai, iar in ciruf5 un
mdnzde vreo cdteva sdptdm6ni, speriat de bombe, cu
picioarele riEchirate,
Ei
un copil care il prinsese pe
mdnz de dupl gdt intr-un gest de tandrefe, ghemuit
in blana cafenie, str5lucitoarg, ca
Ei
cum ar fi
descoperit o fiinfd mai mic[ decdt el
Ei
mai lipsitd de
apdrare, fustele roqii de clldirirese de pe drumul
prbfuit de la poalele muntelui Moldoveanu gi
picioarele goale acoperite cu colb galben, grdmada
fumegdndd de undeva de prin Erddh6t
Ei
siluetele
mdrunte, zvelte, carc alegeau din maldirele moc-
ninde metal, plastic gi sticl5,
Ei
gr[mezile de gunoi din
Tiszacs6cse de pe drumul care duce la r6u, unde un
bitr6n cu pipi in colful gurii scotea de prin mor-
manele de moloz buc5{i prelungi de lemn, pe care le
lega la un loc
Ei
le aranja pe bicicleta lui veche... Ar
trebui si intocmesc un catalog, o enciclopedie a
tuturor acestor evenimente qi locuri, s[ scriu o istorie
in care timpul nu
joacl
nici un rol, ar trebui sd scriu
istoria veqniciei
figanilor,
deoarece am impresia c[,
intr-o anumitl m[surd, este mai durabili
si
mai
260
Cdldtorind spre Babadag
inleleapti decdt statele qi oraEele noastre
Ei
decdt
intreaga noastr[ Iume, care tremurd in faia pieirii'
Da,
figanii,
zonele limitrofe pustii qi bacurile de
pe r6urile din Ungaria de Rdsirit sunt obsesia mea.
Aq putea vorbi despre asta gi aq putea medita la asta
la nesf6rqit. M[ gAndesc mai ales la acele bacuri. Cel
care traverseazL Tisa, la zece kilometri de S6rospa-
tak, ar[ta ca un fel de arcd a lui Noe. C[rufe cu f0n,
tractoare, vite
Ei
oi cu funii legate la gdt, camatazi
in cizme de cauciuc
Ei
cu
Eepci
pe cap, greble, furci,
sticle de bere, de parci i;i plrSsiseri pdm6ntul
pentru cd li se f[cuse urdt sau devenise sterp qi por-
niserd acum in c[utarea unui pdmdnt nou; numai
casele lipseau la bordul din lemn mdncat de ume-
zealS qi soare qi mdnjit de bdlegar de vac6. Domnul
Ferenc Ldndrt din G6vavencsell6 era proprietarul
acelui vapor. Aga cel pufin stltea scris pe biletul
albastru care costa doud sute nou[zeci de forin{i.
Clci a locui pe malul Tisei e ca qi cum ai locui pe o
insul5. Trebuie mereu sb o traversezi. Rdul cote$te,
se intoarce, nu se poate hotiri, se infiltreazd pe mar-
gini, izvorlqte mocirlos din pdmdnt, iar Szabolcs-
Szatmdr
Ei
Erd6h6t seamlni mai mult cu o bucati de
p6m6nt plutitor, separat de restul continentului de
un strat mocirlos semilichid: smdrcuri, mlaqtini,
stufbriE, miros dulceag de putreziciune qi de apd
stdtutd incdlzitd de soare, case inillate pe buqteni qi
diguri de apdrare ridicate la un kilometru de cursul
principal al rdului, pentr.u ca apele de primdvarl din
Marumureg, Gorgani qi eernogora si aibi unde sd-gi
facd loc. Dou[ sute noulzeci de forinfi nu inseamnd
nimic pentru o cdlitorie somnolenti de-a curmeziqul
cursului verzui al apelor, pe spinarea acelui vas ciu-
dat gi frumos care, asemenea unei suveici, inn[deqte
26r
Andrzej Stasiuk
fes[tura
rupte a drumurilor. Urma lui dispare imediat.
gi totul revine la forma inifialS. Aga cd dou5 sute nou6-
zeci de forinfi nu inseamn[ nimic, iar la Szamoss6lyi
nu costa nici m6car atdt, ci doar douizeci de per-
soan6. Ldngd puntea de trecere de pe malul inalt se
afla un loc ingridit plin de capre
Ei
oi, iar de partea
cealalti a drumului, o c[sufd pe care era ag[fatd o
tebHfe cu toate acele pre{uri ridicole pentru traver-
sarea rdului. Un acoperiq negru qi pereli galbeni.
Bacul incerca si se desprindi de pe malul cel61alt.
Era tipul acelafdrd.propulsie,
purtat doar de curen-
tul rdului. Ancorat de doi scripeli cu cablu lung.
intins de-a curmeziqul rAului, aEtepta s[-l miEte apa
din loc, apoi, infdgurdnd cablul ba pe o rol5, ba pe
cealalt6, se deplasa cdnd intr-o parte, cdnd intr-alta.
asemenea celui mai vechi qi mai simplu mecanism,
abia conqtient de legea gravitafiei. Singurul pasager
era o femeie cu biciclet5. Maqinistul invArtea mani-
velele, iqi fdcea v6nt de la mal cu ajutorul unui drug
de fier, dar manevra totul parci f6r[ si vrea
Ei
fbrl
grab6, l[sAndu-se pradl rdului
9i
capriciilor lui'
Uneori l[sa manivela qi vdsla in pace, impingea cu
drugulin mal qi discuta cu femeia, care se cuibdrise pe
banchetd. Vedeam totul de sus: doui siluete mici la
bordul dreptunghiular din scAnduri groase de aceeaqi
culoare ca qi malul nisipos; ar[tau de parc6 aqteptau
ca acea buclfici de p[mAnt sd se desprindb de restul
Cdmpiei Panonice
Ei,
asemenea unui covor zburitor
greoi, sd-i transporte de partea cealalt5 a SomeEului.
Pdnd la granifa cu Rom6nia trebuie s[ fi fost vreo
cincisprezece kilometri, qi din nou simleam cum tim-
pul se ascunde, dispare, incremeneqte qi amu{eqte,
dand o qans[ spafiului pur
-
cam aEa st[teau lucrurile
la Ubl'a sau la Hidasndmeti, unde trenurile incre-
menite se incdlzeau sub cerul inalt ca niqte reptile, in
262
Buzica pe care o vizitasem sau la mine in
fard
la
Konieczna. Ei, dar, in cele din urm6, bacul a reuEit s5
o ia din loc, sd traverseze r6ul
Ei
si ajung6 cu greu la
cel5lalt mal, aga c[ acum qi eu puteam cobori pe plat-
form[. M-am uitat in susul apei qi am incercat s6-mi
amintesc cAnd
Ei
unde vdzusem acel r6u ultima oar6'
Cu siguranfi se intAmplase in urm6 cu un an' pen-
tru o clip[, in Satu Mare, pe cAnd mergeam spre
Plltinig, dar fusese numai pentru un moment, un pod
undeva in centrul urbei,
9i,
ca de obicei, ciutam dru-
mul de ieqire din orag, scrut6nd indicatoarele albastre
gi ruginite
-
aEa cd acea dati nu se pune. Cu doi ani
inainte rbtdcisem o zi intreagd in bazinul de colectare
al rdului. inaintam cu greu dinspre Carei qi nu prea
Etiam
dacd s5 mI indrept mai degrabi spre Cluj sau
spre Oradea, spre sud-est sau spre vest. Pe qoseaua
1F, la Bobota, drumul fusese blocat de nigte camioa-
ne, cisterne qi basculante pline de moloz gi pdmdnt,
toat6 lumea claxona in disperare, aparent ne aflam
incl in Transilvania, dar, daci e si ne luim dupd
modul in care se desflqura transportul, incepuseri
deja Balcanii, iar eu eram pufin cam ddrdmatdup6
Iunga noapte ungar[ c\ korte
Si
kadarkal din
Szeksz6rd. Am zlrit pe hartd CriEeni
Ei
m-am indrep-
'tat
intr-acolo, spre nord, pentru ca la Jibou s5 cobor
in valea SomeEului. Dar ce importanfd are, de vreme
ce nu-mi mai amintesc nimic din drumul acela in
afari de cafeaua bdut6 intr-un loc fdri caracteristici
anume, dincolo de furtuna cu grindind dintre colinele
verzi. imi aduc cu adevdrat aminte doar de Baia
Mare, cu toate cI sem[na mai mult cu o halucinafie.
Viaductele negre ale transportoarelor cu bandd
9i
vagoanele neinsuflelite pentru transportul mine-
t"rlui aurifer, suspendate deasupra p6mAntului, qi
()dldtorind spre Babadag
1
Soi de vin roEu unguresc tradifional (n.red.)
z6)
Andrzej Stasiuk
disperarea periferiilor, unde oamenii roiau in fafa
blocurilor muncitore$ti care semdnau cu niqte ruine
arse. Oraqul mugca din munte in cbutarea minereului.
iar sdrdcia devora acest Eldorado asemenea ruginei.
Baia Sprie murea la fel, invinsd de propria ldcomie.
Pdn[ la trecdtoarea GutAi erau zece kilometri, qi
acolo, la noud sute optzeci
Ei
qapte de metri in5lfime.
lumea se frdngea pur qi simplu in dou6. Acolo, la
aproape un kilometru deasupra nivelului mirii, con-
tinuitatea se rupea gi iEi fdcea de cap neantul. Me-
mento sarcastic, Baia rdmisese in urm[, iar pe partea
cealalt5, pe pantele nordice, intr-un mod straniu
diinuia trecutul. Deseqti, Hirnicegti, Giulegti ardtau
ca niqte vise sculptate in lemn. in dantel[ria de lemn
a caselor, porlilor qi gardurilor se afla inchisd enor-
mitatea timpului, bog5lia lui nesfdrqitl.
pentru
a
tdia, a perfora, a d5ltui qi a elibera totul din formele
inifiale fusese nevoie de o vegnicie. Aceastd minune
a rdbdirii trebuie sd se fi implinit intr-un alt timp,
cici cel normal, cu care avem noi de a face, pur
Ei
sim-
plu nu ar fi inciput toate acele gesturi individuale
necesare pentru construirea acestei Arcadii de lemn.
Nici orele, nici minutele nu puteau cuprinde naEterea
acelei nebunii liniqtite a formelor. Pdrea cd totul pur
Ei
simplu crescuse, cA este continuarea evoluliei lente
a nervurilor gi a corolelor, cb natura renuntase la for-
mele ei de pdni atunci in favoarea unora care sea-
mdni cu gospodlriile omeneqti. Da, era o nebunie,
un basm maramureEean in genul a O mie
Si
una de
nopli, o Sagrada Familia dendrologicd, qi tot aga pAn[
la Sighet, unde se llsa deja inserarea, desp[rfit5 prin
culmea Piatra Goal5 de restul lumii.
Dimineata m-am dus pe malul Tisei.
pe
partea
ucrainean6 se intindea Solotvina, unde, in urmd cu
264
rm
Cdldtorind spre Babadag
doi ani, cobordsem din tren pentru a prinde o ocazie
spre Stanislaw6w.
$i
din nou Babadag, la fel ca in urml cu doi ani:
autobuzul se opreqte pentru zece minute, qoferul dis-
pare undeva, o lioti de copii cerEesc fir6 convingere
in plind arqi!6, nu s-a schimbat nimic. Au displrut
doar bancnotele de h6rtie de o mie de lei cu chipul
lui Eminescu pe ele, iar acum, in locul lor, existd
monede de aluminiu cu Constantin Brdncoveanu.
Sunt mai uEor de depistat in buzunar pe pipdite, mai
ugor de scos
Ei
de strecurat in mdna intins5. Treizeci
;i
qapte de monede de aluminiu inseamn6 un euro.
IntrAnd in oraE, am vdztt trei femei in rochii roEii,
lungi pAnI la pdmAnt. Erau firS indoiald turcoaice
dobrogene. Aritau minunat
Ei
straniu in mijlocul
acelor ziduri care parc6, stdteau sd se prdbuseascd,
printre casele in paragin[, deEi nu erau at6t de vechi.
Babadag insemna oboseali
Ei
singuritate. Oamenii
cobordserd din autobuz
Ei
stlteau la distanfd unul de
celilalt, cu micile pete de umbrd la picioare.
$i
mai
era
Ei
minaretul alb, ca un deget indreptat spre cerul
pustiu gi albastru. ,Am implrlit c6teva monede
u$oare. Micii cerqetori le-au luat indiferent, f6rd s[
spund un cuvdnt, flri mlcar si-gi ridice privirea.
Mergeam de la Tulcea la Constanfa, in direcfie opus6
celei in care cilitorisem in urmd cu doi ani. Nu se
schimbase nimic. Numai c5 acum toate bancnotele
erau fabricate din plastic.
Babadag: de doui ori in viafd, de doud ori cdte
zece minute. Din astfel de fragmente se compune
lumea, din fdrAme de vis fierbinte, din nlluciri, din
febra autobuzului. R[mAn biletele. De la Tulcea
la Constanta
-
o suti doudzeci de mii de lei.
,,Pds-
trali biletul pentru control." Zona Gdrii de Sud din
265
Constanfa insumeaz[ tristefea Balcanilor, incAlceala
neagrd a vehiculelor pe strdzi, haos qi mizerie, cla-
xoane, c6ini, muqte, mormane de m6ncare pe tarabe.
totul amestecat, strdlucirea foliilor, chibriturilor.
celofanului, gunoaielor, v6rtejul materiei de unicE
folosin{5, mirosul apisdtor al grlsimii prljite, fum.
poliligti, qmecheri flri ocupafie, dar mereu in mig-
care, lanfuri de aur, glapi de plastic in picioarele
goale, un toc cu pistol la br6ul unui civil, abia acope-
rit de cdmagS, coji de harbuz, un univers pestril.
tocuri de zece centimetri, machiaje intunecate, un
intreg furnicar, t6rg qi tabdr5,
Ei
nu rimdne dec6t
enumerarea, cdci sd incerci sd descrii toate astea e
fdrd rost, deoarece nu existl aici nimic vesnic in afara
oboselii gi a descompunerii, in afara irosirii forfelor qi
a trudei frenetice sub cerul sp[l6cit de caniculi.
Din Constanla se merge prin Valu lui Traian, cu
cbsufe mirunte, sc5ldate in canicull, cu migari cos-
telivi, sub privirea antediluviand a femeilor bdtrAne
in negru, care fixeazd, vidul prlfos. Daci ar fi s[ co-
bori intr-un asemenea loc, n-ai mai gisi puterea sI
pleci.Prezentul dureaz[ aici de o vesnicie. Asa se ex-
plicl toate acele nume de eroi, riscuiali, conducitori,
voievozi qi politicieni: Nicolae Bdlcescu, Mihail Ko-
gilniceanu, Cuza Vodi, Vlad
Tepe$,
Mircea Vodd,
$tefan
cel Mare, Dragoq VodI,
$tefan
VodI,
Alexandru Odobescu gi incd Independenla qi Unirea,
qi Valea Dacilor. Nu e nimic acolo. Numai sate
impriqtiate prin
toatd stepa de-a lungul goselei 3,{
sau pufin mai departe. In peisajul plat, abia de risar
pufin deasupra liniei orizontului. Capre, lanuri de
porumb, cai inh6ma{i la cdrule, siluetele aplecate ale
oamenilor pe cdmp, acelea;i miEclri efectuate de o
suti, de dou6, de trei sute de ani, ba dintotdeauna,la
fel de neschimbate ca qi miEcdrile animalelor.
$i
doar
acele nume care trebuie sd pun6 in miEcare timpul
incremenit, sd-i confere sens
Ei
direcfie.
Andrzej Stasiuk
zoo
Cdldtorind spre Babadag
Cdteva zile mai tirziu mergeam spre nord-est.
Tdiam valea Siretului gi, la Tecuci, am recunoscut
rdscrucea qi gardul l6ngi care stdtusem in urmb cu
doi ani, vreme de cdteva ore, incercdnd sd prind o
ocazie care sd m[ ducd de partea cealaltl a Car-
palilor. Acum l5sasem munlii in stdnga, peisajul se
aplatizase, cirufele qi furgonetele transportau pepeni
galbeni gi verzi. L6ngi drum ziceau grlmezi de
fructe. Pe cdmp, intre lanuri, se intrez[reau colibe
din frunze uscate de porumb. Nu erau copaci,
Ei
lSranii
aqteptau si treacd arEila amiezii in acele co-
libe foqnitoare. Dup[ Crasna, au inceput din nou
dealurile
-
spin[rile lungi qi somnolente ale Podigului
Moldovenesc. Era un platou vechi
Ei
arid, s[pat de
rduri qi ars de soare. Pantele inverzite, aluneclrile
de teren albe, vArfurile firave ale crdngurilor te duceau
cu gdndul la o metaford geologic[ a impic[rii cu pro-
pria soart[, cu eroziunea
;i
disparilia. PimAntul iEi
dezgolea aici coastele.
Imediat dup5, urma Huqi. La HuEi, in anul L899,
s-a niscut Corneliu Zelea Codreanu. Ar fi trebuit si
md opresc acolo o vreme, dar n-am fdcut-o. OrlEelul
s-a ar[tat pentru o clipi gi a dispdrut imediat,la fel ca
alte sute de oraqe rom6negti prin care am trecut. Nu
ieqea in evidenf[ prin nimic. Era pipernicit
Ei
melan-
colic. Grddinile ii ascundeau starea de degradare. Ar
fi trebuit s[ mi opresc acolo. Codreanu fusese pe
jumdtate polonez, pe
jumltate german, dar se con-
sidera romnnul cel mai romdn dintre to{i rom6nii.
Am citit cAte ceva din textele pe care le-a scris. Sunt
patetice gi grafomane. I se pdrea cd e un fel de Mesia
al romdnilor. Ii amesteca mereu pe Dumnezeu, Isus
Hristos qi Arhanghelul Mihail in treburile sale. In
unele fotografii apare imbrbcat in haine populare:
cdmaEi albl de in lungd pdni la genunchi qi ilari
albi. De sub cracii scurfi ai pantalonilor se v5d pan-
tofii elegan{i de ordqean. Salutd mulfimea cu un gest
267
E
Andrzej Stasiuk
asemdnetor salutului hitlerist, dar cred cd e vorba
mai degrabi de moqtenirea pur roman5, nealteratA
de medierea barbard a germanilor. Stribate satele
basarabene qi moldoveneEti cllare pe un cal alb.
fdranii
il ascultd cu dragb inim6, deoarece sus{ine ci
tot rdul vine din afar5.
Am traversat Huqiul in doar cAteva minute. PAnE
la Prut
Ei
p6ni la granild erau dou[zeci de kilometri.
Pe dealuri pdqteau oi. Cdnd se l6sa inserarea, se intor-
ceau in
farcurile
din pustiu, intre gardurile incropite
din cdfiva
fdruEi.
Alituri se ridicau colibele ciobanilor
cu acoperiEuri din frunze. Toate acestea puteau fi
construite aproape cu mdinile goale. Nu se deosebeau
cu nimic de peisajul in care se aflau. in orice clipd
puteau dispirea cu des5vdrEire, fir5 sd lase in urmd
resturi, nimic care s[ aminteascd de ceea ce fusese.
Acolo, iniuntru, in acele colibe, se aflau probabil
cdteva lucruri, o gdleat6, un cufit, o coasd, dar, privite
din afar[, ele pdreau complet vegetale qi flrd vdrst5.
Erau alcdtuite din cele mai simple forme: lemn, iarbd.
trestie, cdteva animale, excremente ovine.
In fafa lui Codreanu, care mergea cdlare pe calul
lui alb, cineva purta icoana Arhanghelului Mihaii.
Imi pot imagina ugor acel marE chiar aici, in mijlocul
dealurilor plate gi al colibelor, sau poate pulin mai
incolo, in satul Valea Grecului cu o singuri biseric5.
cu p[qunea unde se strdngeau vacile satului gi cu
petele albe ale gdqtelor pe intinderea inverzitd.
Acolo am simfit cu convingere cd privesc
,,vremea
de
odinioard" ideal[, neclintitd, sau
,,aga
a fost mereu",
in orice caz,trecutul care nu se preschimbi niciodatd
in viitor, c6ci de la bun inceput trebuia sd fie doar
eternitate.
Codreanu, in cdmaql pdnl la genunchi gi cu pro-
cesiunea care colinda t6rgurile qi oragele uitate de
lume, aducea veqti bune despre faptul cd nimic nu
268
C)dldtorind spre B abadag
se va schimba, despre faptul cd ceea ce a trecut va
continua sI existe, deoarece a c5;piltat deja o formi
desivArEitd undeva in trecutul indeplrtat. E sufi-
cient sI curefi prezentul de m6lul adus de curentul
modernit5lii, de sedimentele democraliei, de mur-
ddria liberalismului, de epidemia evreiascd. Sirdcia
;i
actualitatea neputincioasd urmau s[ fie innobilate
prin originea lor eroicd. TovariEii lui Codreanu
aveau cu ei amulete din pdmdnt adunat de pe cAm-
purile de lupt[, unde strlmoqii
linuseri
piept
romanilor, gofilor, hunilor, slavilor, tltarilor, ungu-
rilor, turcilor gi rqilor. Magia, cultul str[moqilor gi
creqtinismul
,
tratate la un loc ca o religie, dideau naE-
tere unui soi de
Etiinfi
secretd
Ei
cam neclarl despre
modalitilile de m6ntuire a poporului. Cele cdteva
zeci de pagini scrise de Codreanu pe care le-am citit
sunt, de fapt, un fel de b6lbdial[:
,,Rizboaiele
au
fost cAEtigate de cei care au fost in stare sI invoce
forfele invizibile ale universului
Ei
sd-Ei asigure aju-
torul lor. Aceste forle misterioase sunt sufletele mor-
filor,
sufletele strdmoEilor noqtri, care au fost legafi
de acest p5m6nt, de c0mpurile gi pddurile noastre, qi
care au pierit apirdndu-qi pdm6ntul, iar astlzi sunt
invocafi, prin mijlocirea memoriei lor, de cltre noi
-
nepo{ii
Ei
str[nepofii lor. Dar mai presus de sufletele
morfilor st[ Hristos".
Daci cineva s-a ndscut la Huqi gi
Ei-a
petrecut
acolo tineretea, are tot dreptul sd nu creadd in viitor.
Pun pariu cLZelea Codreanu a ajuns in procesiunea
sa gi la Valea Grecului.
Jlranii
sunt ca argintul viu.
In viitor aveau sI se increadd in comunigti, iar pe
dEtia Codreanu ii ura la fel de tare ca qi pe evrei. Se
pare cd nu prea flcea diferenfa intre ei, cu mintea lui
confuz[
Ei
provincialS. In esent6, niciodat[ nu a fost
mai mult decdt un vizionar dintr-un coll uitat de
lume. Lumea se impirfea in Rom6nia
Ei
restul, iar
269
-rrl
Andrzej Stasiuk
acesta din urml nu avea nici o valoare din simplul
motiv cA nu era RomAnia, cu atet mai pulin HuEi.
in timpul studiilor la Berlin poartd straie popu-
lare rom6negti. In acelaqi timp, sdrdcia il impinge
spre comer{. Cumpirl din sate sldnini
Ei
unt, pentnt
a le vinde cu profit in capitali. Viala lui la Berlin
devine parodia vielii
ldranilor
moldoveni.
$i
totu;i.
nu face nimic altceva decdt ceea ce fac evreii din pro-
priile lui fantasmagorii. La Grenoble, pentru a supra-
viefui, coase, impreund cu solia lui, straie populare
romdnegti gi incearc[ si le v6nd[. In afard de
Romdnia, de portul popular romAnesc qi de comerl.
nu-i prea trec multe prin cap. In sala de
judecat[ (qi-a
incercat forfele ca avocat) scoate pistolul qi-l impuEca
pe prefectul poliliei. Tovariqii lui ii ucid pe
,,tr5ditori" Ei
pe politicienii incomozi, apoi se predau
in m6inile polifiei, flcdnd paradd de autovictimizare
creEtin[.
,,Iubirea
e cheia p[cii pe care Mdntuitorul
nostru a oferit-o popoarelor lumii... Dar iubirea nu te
scuteEte de obliga{ia disciplinei, la fel cum nu te scu-
teqte de obligalia de a munci qi de obligalia de a duce
la indeplinire ordinele", bate cAmpii Codreanu in
anul 1936.
Aqadar, numai prostii
Ei
parodie. Trebuie sd te
naqti la Huqi pentru a simli mirosul otrdvitor al tris-
telii care roade mintea
Ei
sufletul. Trebuie sd te naqti
la HuEi, unde nici ciorile nu se opresc din zbor, pen-
tru a infelege sensul visului despre mbrelia propriei
!6ri,
sensul unui asemenea coEmar.
$i
atunci nu-{i
rlmAne decdt nebunia, rdtdcirea minfii, cici numai
aga poli submina pentru o clip[ ordinea lumii, cireia
pufin ii pas[ de HuEi, pufin ii pasi de Valea Dacilor
gi chiar de satul Decebal, cu disperarea
Eatrelor
lig6neEti
de la margine, da, putin ii pasi. HuEiul dis-
prefuit, Hugiul pdrisit, Huqiul sufocat
Ei
cdlcat in
picioare, Huqiul ciugulit de giini qi pe veci inlepenit
in abisul timpului ca un beliqor frdnt. SI vii pe lume
270
Cdldtorind
sPre Babadag
la Hugi inseamni si tr6ieEti
1"lt-9
"]:tl,'lul"
materi-
'rn;;ti.
Acolo se incheie ciclul vielii' Viala la Huqi
inseamn[ nemurire.
-
il cel pulin aEa credea Corneliu
Codreanu'
Trecutul eri sf'6nt, aqa cI trebuia si dureze veEnic'
*triu s[ reinvie mereu, alungdnd
n[luca
viitorului'
viii"i"f t" apropia intotdeauna
de Huqi din afar['
.* tttai"
qi sem'ana a invazie'
Viitorul insemna vio-
iarea perfecfiunii
prezentului etern, care reprezenta
;;;i L."niu
qi cel mai adAnc secret al Huqiului
qi al
impreiurimilor.
"""Md;,
;; fi trebuit s[ mi opresc pu-fin la HuEi'
e.o* ii"Uoie s[-mi imaginez c{o sd m[ intorc acolo'
De
preferat toamna,
cind cad frunzele din copaci'
;;i;"
cduta confirmarea
acestor
presupuneri'
pqn:
iru a c6uta acel trosnet, acea putreziciune'
mucegaiul
care impdnzeqte
pe neobservite Ei
pe. ticute
pietrele'
iid"ril"'qi
lemn[iia,
hainele de duminic[
ascunse in
Oofuputi. Microorganismele,
gravitalia
qi umezeala
-
u.".i"u sunt elerientele
exiitenlei
specifice
pirfii
mele de continent.
Ar trebui trecute
pe eticheti:
'i"giii"it,
ar trebui si apard in blazoane'
Cine
sa'rO"st"
altfel va suferi o amari dezlltzie
intr-o
B;;; P;;.;ismul
lui Codreanu
se datora
-in
ciuda
;;;;;;;
!a.ra"u
el
9i
suslinea
cu.ardoare -
faptului
.e ,u irt"i"gea
absolut deloc spiritul.locului
pe care
iin"u utat d"e mult s6-l schimbe' Orbit de setea de
l"ai"f.l
fropriului
popor'.a alu.necat
tot mai mult
i, r1ai".f"f it"iiirii unui destin str[in' Tot ce a l6satin
urma sa e o falsificare a predestindrii'
N-am ce-i face
-
pur
ii
simplu iubesc haosul Ssta
Uufcu"ic. it."p" imediatinainte
de Satu Mare' O ade-
v[ratd cloac6, un surogat de realitate' dracu'
qtie
urO" ." termin[
drumul, unde versantul'
c6rufe'
"il
it aer dintr-odati
e mai mult praf decdt in
U;;ffi
p*tttuu.uurgic5,
ceva
.se $;9e
tot timpul'
,1G ,u"" it mijlocul f,rumului
Ei
trebuie evitat' ca
Ei
)'7 1
Andrzej Stasiuk
cum acele dacii gi arouri nu au fost asamblate p6ni la
capet
$i
qi-au pierdut pe drum piesele sau au unele de
prisos.
Jigani
graEi, plini de bani stau l6ngd mer-
cedesurile lor nou-noute cu capotele deschise, ca
5i
cum li s-ar fi supraincdlzit motorul sau le-ar fi cedat
centura de transmisie, qi fac disperafi semn cu mdna
s[ te opreEti, apoi te conving si le cumperi aurul
si
pietrele prefioase la
jum[tate
de pref. Liote de copii
bdntuie
$oselele
in lung
Ei
in lat, ca qi cum din faSa
li s-ar fi inoculat celebrul dispret rom6nesc fafi de
moarte, intr-un soi de fatalism geto-dac. Nimeni nu
foloseEte semnalizatoarele, c[ci e cam nelaindemdna
Ei
trebuie sI cruli bateria. in schimb, claxoane auzila
fiecare pas, cdci nu-Ei pierd niciodatd din intensitate.
AEa s-a intAmplat in mai 2000, gi a$a va fi mereu.
Pot si rememorez toate astea la nesfArEit, la fel
cum ifi rememorezi copilSria. in cele din urm5, se
dovedeqte cd omul cautd numai ceea ce a mai vdzut
cAndva in via{d.
$i
astfel constali cd acel haos
s5tmirean, c[ririle pustii dintre gardurile de trestie
din Sulina seamlni cu Sokol6w Podlaski;i Kaluszyn.
E vorba de aceeagi materie, de acelaqi prezent care
imiti in mod eroic vegnicia; in autobuze se simte
acelaEi miros de sdpun
Ei
lapte atunci c6nd
fdranii
pornesc la drum, aceeagi meditalie la umbra gar-
durilor pe blncile mdncate de cari, aceeaEi nepdsare
qi risipi a orelor, ceasurile pe post de podoabe, de bi-
juterii
-
la urma urmelor, timpul e doar o form[ de
veqnicie accesibil[ simfurilor, din care ili poli teia
porfii dupb cum doreqti.
Undeva intre Bozieni gi Valea Parjei am vdzut doi
birbafi la marginea drumului, in mijlocul unei intin-
deri pustii
Ei
verzi. Zece kilometri intr-o parte qi alli
cincisprezece in cealaltd parte nu exista nimic
Ei
nu
trecea nici o magin6. Stlteau la umbra unui nuc
Ei
jucau
c[rti. Nici mlcar nu-Ei ridicarl privirile si se
uite la autobuz. Cdteva zile maitdrziu, md intorceam
)-7)
C)dldtorind spre Babadag
pe acelaEi drum, qi i-am zirit din nou. Poate cd se
mutaseri un kilometru mai incolo, dar peisajul
r6mlsese neschimbat:
qirul de nuci care str[juia dru-
mul, lanurile de porumb
Ei
ei doi ad6ncifi in
jocul
monoton
Ei
lene$, de parci ar fi avut un pachet
alc6tuit dintr-un milion de cdr{i de
joc. Poate ci ii
prindea noaptea
jucAnd qi dormeau in plin c6mp,
pentru a se apuca din nou si
joace in zori, poate cine-
va ii aducea acolo pentru o anumitl treab6, dar,
indat[ ce dispdrea in ipatele dealului, ei se apucau de
jocul nesfdrqit. Nu aveau nimic cu ei, nici cel mai mic
iucru, poate doar in buzunare. Stdteau in pustiu aqa
cum stii in casi, la mas[' Erau cenuEii qi mototolifi ca
majoritatea bdrbalilor din pbrlile astea, dar se des-
.ui"uu eroic cu spafiul ap[sbtor
9i
cu nesfArEitul
orelor. Abstractul fragil al
jocului ii apdra de neant'
Dracu'
Etie,
poate cdnd se l6sa intunericul aprindeau
vreo lumAnaie sau poate cirfile lor erau insemnate
Ei
chiar qi in intuneric simieau sub degete romburile,
picile'Ei treflele. Aqa imi imaginam, merg6nd la
Cahul qi inapoi.
AEadar, iubesc acest haos balcanic, maghiar, slo-
vac
Ei
polonez, iubesc aceastd uimitoare gravitalie a
materiei, aceast6 minunat6 somnolenf[, aceast[
bagatelizare a faptelor, aceasti befie calmd, con-
secventS, in plind zi qi aceste priviri incefo;ate care
r[t5cesc firiifort de-a curmeziqul realit[fii, pentru a
se deschide f5rd teamb spre neant. N-am ce-i face'
Inima Europei mele bate in Sokol6w Podlaski qi la
Huqi. Nici vorbd sb bat6 la Viena. Cine gAndeqte alt-
fel e un prost.
$i
nici la Budapesta nu bate' Nici gdnd
s5 batd la Cracovia. Toate acestea nu sunt decdt
incerc[ri ratate de transplantare. Un lifting
Ei
oglin-
da a ceea ce se afl[ in cu totul altd parte' Sokol6w
qi
HuEi nu incearcl s[ imite nimic. iqi gdselc implinirea
in propriul destin. Inima mea se afl[ la Sokol6w, cu
tout" .a arn petrecut acolo cel mult zece ore din viafa
27)
-a
Andrzej Stasiuk
mea. De cele mai multe ori in timp ce a$teptam auto-
buzul in autogard, la inceputul anilor gaptezeci, cdnd
mergeam la unchii mei in vacante. Memoria mea
personali nu este mai proast[ decdt memoria ge-
neratiei mele, a poporului meu sau a celei mai mari
p5rfi a continentului. Casele de lemn cu un singur
nivel din centrul oraqului, tufele de liliac, vegetalia,
obloanele, cdinii dormind pe asfalt, stAlpii inclinafi
din stafiile de autobuz, cu abajururile lor rotunde gi
galbene, vopseaua maro qi verde de pe tocurile feres-
trelor qi uEilor, de pe pervazuri
Ei
stucaturile
zidurilor, nisipul din fisurile dalelor de pe trotuare.
gelateria in interiorul c5reia mirosea ca intr-o colibl
de la
fard,
bomboanele de zahdr in tuburi de sticl[,
totul abia crescut de la suprafafa pim6ntului, abia
inceput, ei bine, totul, putreziciunea, trosnetul
Ei
mof[iala de dup5-amiazd, viala fird pretenfii numai
pentru a o lungi cdt mai mult, scdrfditul pardoselii cu
podele bdtdtorite, eroismul ridicol al realitifii zilnice,
fragil ca un cornet de inghefatd. imi aduc aminte de
toate
Ei
le pot enumera la nesf6rqit. CSci le am in
sdnge. Din acelaqi motiv, inima mea se afld la Huqi,
pe care l-am traversat in cinci minute, cdci nu aveam
de ce s[ mi opresc acolo.
Totul pare sd sugereze faptul cd imi doresc pro-
priul stat. Ca s5 pot merge prin el la nesf6rqit. Un
stat flrd granile bine delimitate, care nu e congtient
de propria existen{i, un stat clruia si nu-i pese cI
cineva il inventeazi qi c[ teritoriul ii este cllcat. Un
stat somnolent, cu o politicd neclari qi cu o istorie ca
un nisip miqcltor, cu un prezent ca un strat fragil de
gheafd gi cu o cultur[ ca palatele
ligineEti
din oraEul
Soroca. Nimic altceva nu rezist[ aici trecerii timpu-
lui f5r[ riscul de a deveni parodie.
$i,
la urma
urmelor, de ce un stat? Sd fie de la bun inceput un
imperiu, cu un numdr nelimitat de provincii, un im-
periu in continul miEcare, in marE, chinuit de ideea
274
Cdldtorind spre Babadag
de expansiune gi de o sclerozi care nu-i permite sd-gi
aducd aminte de propriile teritorii, nafiuni qi capi-
tale, qi care tocmai de aceea, in fiecare dimineafi, ia
totul de la inceput. Asta mi-ar conveni, fiindcd altfel,
de unul singur, nu md descurc. Imi amintesc doar
lucruri qi int6mpl5ri, dar nu qtiu ce le desparte sau ce
le uneqte in afar6 de prezenfa mea ocazional5.
Cu trei zile in urm6 am fost la Bardejov. La bise-
rica Sfdntul Giles incepuse slujba de dup6-amiazi.
EnoriaEii intdrziali se strecurau in qir indian prin uga
intredeschisb. Induntru trebuie s[ fi fost deja plin,
cici ajungeau pdnd afar6 sunete indbugite, multipli-
cate de ecou, dar noi credinciogi continuau sd
soseascS. Se precipitau in
josul piefei inclinate,
imbr[cafi in haine de s[rbdtoare, imbujorali de
grab6, gi abia in umbra bisericii incetineau pasul,
pentru a conferi miqcbrilor lor pufind demnitate.
Aceast[ scen[ se repeta de cinci sute de ani. M-am
gAndit c5 pavajul piefei din Bardejov trebuie sE fie
ros de la atingerea trupurilor, ci insuqi spatiul in acel
loc poate ci nici mlcar nu mai exista, cdci de atdta
amar de vreme nu mai avea putere si se refaci de
fiecare datd. Am luat-o in sus, in direclie opusi.
Totul era pustiu. Ludovic cel Marel acordase ora-
qului dreptul de a g[zdui opt iarmaroace pe an qi
de areteza capete. Totul trebuie sd fi ocupat la vre-
mea respectivi mult spa{iu,
Ei
acum, f5r[ comer] qi
justilie, piata pdrea pir5sit5. Am cotit pe strada
VeternS, apoi pe Stocklova
Ei
apoi iar la dreapta, gi
am ajuns intr-un gang ingust dintre zidurile de
apdrare qi restul oraqului. Am dat peste nigte trepte
pe care le-am urcat, cu toate cd mai mult ca sigur era
interzis. Zidul acela avea cu siguranli cel pu{in
Ease
sute de ani
Ei,
pe ici, pe colo, se fir6mifa, se niruia
l
Ludovic I cel Mare, monarh luminat, rege al Ungariei, Croa{iei gi
Dalmatiei (din 1342) qi (din 1370 pAnd la moartea sa in 1382) qi al
Poloniei (n.red.)
275
i
Andrzej Stasiuk
Ei-gi
arita varsta. De sus am putut vedea cu4ile, gre-
dinile, intr[rile din spate, ingrlditurile, cotefele.
cugtile c6inilor, adici tot ceea ce un mic or6Eel as-
cunde de privirea str[inilor, toatl acea ruralitate pe
care incearc5 si o pbstreze intr-un spafiu micqorat.
limitat. Acolo era un haos blAnd, o dezordine som-
nolent[, rimdEilele unor activitdfi incepute, amin-
tirea celor neduse pdnd la capdt, grdmezi de lucruri
care se transformau treptat in gunoaie, folii, com-
post, mere cdzute din copaci, cotefe de gdini, bu-
ruieni, cdr6ri b[tltorite, un p^rezent etern ghemuit
la umbra nucilor
Ei
ciregilor. Intr-un loc, incetul cu
incetul, se descompunea goticul, trei paqi mai incolo
aceeaqi degradare atingea lucrurile lipsite de istorie,
d[ruite doar cu o soart5 trecltoare qi cu o predes-
tinare mediocrS. Noul imbdtr6nea la fel ca vechiul, qi
era in asta un fel de dreptate, un fel de libert6, galitd,
fraternit
a materiei.
Mereu adulmec dup6 aqa ceva. Nu are rost s[ mI
prefac. Sunt orb
Ei
surd la restul. De cele mai multe
ori, restul nici nu exist6. La fel s-a intdmplat cu o lunl
qi jumdtate in urml la Uzlina. De la Murighiol am
navigat cu o barcd cu motor. De
jur
imprejur se
intindeau patru mii de kilometri pitrafi de canale,
lacuri, ramificafii moarte ale fluviului, mlaEtini, tere-
nuri mocirloase
Ei
pdmdnt plat ca oglinda apei. Pofi
naviga ore in qir fdr[ ca peisajul si se schimbe abso-
lut deloc. Visul fierbinte, imobil, drreazd. Spafiul
inghite totul f[rd urme. Miqcarea nu lasd nici un
semn. Marele fluviu aduce cu sine mAl din interiorul
continentului
Ei
incropeqte din el un nou continent,
mai nesigur. Toate acestea aratd ca inceputul crea-
!iei,
atunci cAnd peisajul abia iqi adunl puterile pen-
tru a ieqi la suprafafa apelor. Este un soi de hipnoz6,
o cdl5torie impotriva curentului timpului
Ei
o incursi-
une in copil5ria striveche.
276
Dar la inceput a fost Uzlina. Exista acolo un hotel
care se ridica pe trei etaje in mijlocul acelor mlaqtini,
al acelor terenuri plate qi strivechi. P6rea un obiect
pierdut in timpul unei strlmut[ri. Pe o tazd de zece
kilometri nu exista nimic mai inalt. La debarcader
a$tepta o fatd in mini qi pe tocuri.
Jinea
in m6n6^o
tav6 cu p[hlrele cu qlibovilS. rachiu
fdrlnesc
pur. In
fiecare pbhlrel plutea o mdslind. In fa{a hotelului
existau o piscinS, umbrelule qi qezlonguri. Nu puteai
face nimic. insd camera situatl in anexa lateral5 era
exact a$a cum trebuia s[ fie. in fafa ferestrei se intin-
dea o priveliqte care stdtea sub semnul degraddrii
moderate a materiei: gltefi de apd, ruine, gr5dini de
legume, garduri din p6nzd de aba qi niEte cdini lega{i
cu lanfuri care ldtrau qi plzeau parcelele de varzb.
in prima noapte m-au piqcat ploqnilele qi abia am
putut respira. In hotelul propriu-zis exista aer
condifionat. Seara, la fldcdrile focului se distrau
angajatii firmei Coty;i avea loc un fel de hit parad[
internafionalI stupid[.
A doua zi igi f[cu aparifia Mitka. Se aqez6 la
m[suia noastrd in bar, sub umbrel[. Purta niqte pan-
taloni de costum vechi de o sutd de ani, glapi de plas-
tic in picioarele goale, o c6maq[
jerpelitd,
9i
s[ fi avut
vreo qaizeci de ani. Ardta de parc5 venise aici direct
din mlaqtini, din desiqul stuf[riqului. Bea bere dupi
bere qi se pldngea c5, de cdnd i-au scos medicii
nu-mai-qtiu-ce, nu mai poate bea vodc5. Vorbea in
rus6, insd striga chelneri{ele in rom0neqte' Bea la
hotel in fiecare seard, fdri s[ pllteasci. Uneori adu-
cea la bucltdria hotelului un berbec sau un purceluq.
Proprietarul era de acord, deoarece dorea sd cum-
pere de la Mitka p[mdntul pe care-l avea pentru a-qi
extinde afacerile. Fiindcl Mitka ii era vecin. In
jurul
hotelului umblau vacile qi porcii lui. Avea zeci de bu-
cifi. Animalele migunau in voie, ciut6nd de mdncare
Cdldtorind spre Babadag
277
i
Andrzel Stasiuk
in noroiul
Ei
nisipul care se intindeau pe malul
brafului SfAntu Gheorghe.
La llsatul serii ne-am dus s[-i vizitim gospodiria.
Era mare
Ei
pland. Semdna cu un labirint alcltuit din
ingrbdituri, ganguri, garduri, grajduri pe jumdtate
acoperite
Ei
cocini cu acoperig din frunze. Nu ardea
nici o lumind nicdieri, nici un bec, absolut nimic. Sus
strllucea cerul fosforescent, luminos, ins5 aici
jos
intunericul era foarte gros, impregnat de mirosul
trupurilor de vite gi al bilegarului. In
jurul
lui Mitka,
porcii se adunau ca niqte cdini. Prin tot felul de cot-
loane ceva gui1a, bonciluia, scdrf6ia
Ei
ghiorlia, de
prin colfuri
fdzbdtea
cdldura vitelor, ca
Ei
cum in
interiorul gospoddriei iEi fdcea veacul o creaturl
uriaqd strlveche.
Numai in odaia lui Mitka era mai multl lumin[.
Sub plafonul scund ardea un bec slab. incdperea
lungl
Ei
ingustl era umplutd de obiectele strict nece-
sare: un pat, un bufet cu veself,, o masd qi cam atAt.
Mitka dispdru in spatele unei ugi mici qi se intoarse
intr-o clipl cu o arml de vAndtoare. PuEca era veche,
de sub rugin[ strilucea metalul. A spus ci putem
trage cu ea, cu conditia si cumplrdm noi muni{ia.
Afari era deja noapte, qi m-am g6ndit ci nu prea are
rost. Aqa incdt i-am spus c5 mai bine r[mdne pe altl
datd. S-a intristat pufin qi a pus pu$ca deoparte, pe
pat. Pe perete eraagllatd o fotografie alb-negru cam
neclard. Bdrbatul imi amintea de cineva, dar nu eram
sigur, pentru cd fotografia fusese fdcutd cu mult timp
in urm[. L-am intrebat pe Mitka.
,,Da,
e Ceaugescu",
rlspunse el zAmbind. Era bucuros c5-l recunoscu-
sem pe conducdtorul suprem. Apoi, ca qi cum era o
continuare a aceluiaqi subiect, a aceleiaEi situalii
din fotografie, scoase dintr-un sertar fotografia ne-
vestei decedate.
AEa era Mitka. il adorase pe dictator, iqi aducea
aminte cu pl5cere de sofia lui qi voia s5 tragi cu puEca
278
Cdldtorind. spre B abadag
in bezn[. Dupb gospod6ria lui nu mai era deja nimic,
nici case, nici oameni. Nici m[car nu
Etiu
dacd toate
animalele lui se intorceau noaptea acas[. Nu
Etiu
dac[ le cuno$tea numbrul, dacb mdcar le numlrase
cdndva. La
jumdtate de kilometru mai incolo era
petrecerea firmei Coty, femei in bikini defilau in
jurul
piscinei, iar tipii sem[nau cu amanfii italieni
in pantaloni albi. B[tr6nul mSrunt, musculos,
dormea ca un copil. tmi imaginam cd viseazd vaci,
porci, glini
Ei
ciini, cI acestea fotmeazd in
jurul lui
un cerc compact qi fierbinte, c5 il protejeazil de cap-
canele qi de pericolele lumii' Hotelul zgomotos, in
comparafie cu gospoddria cufundat[ in bezn[
Ei
in
aerul in5buEitor, pdrea ca f[cut din hdrtie, de parcd
din clipd in clipl ar fi putut sd se aprindS de la
nesdbuitul foc de tab[rd.
Da, e
jumltatea lui octombrie, vremea se schim-
b5, s-a l[sat frigul qi a c[zut deja prima zdpadd'.larna
incepe in doud-trei sdptdm6ni. Din nou voi putea
s[-mi imagineztoate acele locuri pe care le-am vdzut
primivara qi vara. in felul acesta,lumea devine mult
mai mare. Pot spune c5, intr-un fel, continentul se
mireqte, creqte. Fiecare aspiri la urma urmelor la
m6relie.
$i
Rozpucie, qi Baurci, gi Ubl'a, qi M6riap6cs,
gi Erind,
Ei
Huqi, qi Sokol6w Podlaski,
Ei
Hodo5,
Ei
lborov,
Ei
Caraorman,
Ei
Delatin, qi Dul4bka iEi
doresc acelaqi lucru. SI vezi Livovul primdvara qi
sl-(i imaginezi Livovul iarna e ca qi cum Livovul ar
creEte de doul ori qi s-ar face de doud ori mai frumos,
cu toate c[ qi aEa e minunat. Acolo incepe drumul
acela accidentat prin insdqi inima masivului Cergov'
Se pare ci e inchis circulafiei, iar oamenii merg cam
cu inima str6ns6, cdci se zice cd polifiEtii slovaci nu
prea au simlul umorului. in orice caz,pin6,la Majdan
ii parte de o bucatd de drum minunat, printr-o totald
sdlb[ticie. Dar nu despre asta am vrut s5... Am vrut
sI vorbesc despre m[refia qi slava memoriei, care,
279
E
Andrzej Stasiuk
asemenea flScirii unui chibrit, arde hirfile de-a lun-
gul
$i
de-a latul qi mute lucrurile
Ei
locurile in sfera
eternului, amenin{at doar de o eventual5 nebunie cos-
mic6, mbreEte la nesfdrqit continentul qi il Scoate din
neant la lumin5. Cine a fost la Rozpucie,la Baurci qi
Caraorman
Etie
despre ce vorbesc. Acolo mocne$te
sufletul obscur al peninsulei gi mofdie materia care,
asemenea mlduvei spindrii, produce sdngele gros
Ei
negru al unor dorinfe abia ionEtientiza{e. Si tii ta
Rozpucie, la Baurci qi Caraorman inseamnd sd vezi
trecutul care inc[ nu s-a indoit de sensul viitorului,
deoarece acesta incd nu a inceput cu adevirat. N-ar
fi exclus sd nu inceapd niciodat6
Ei
locurile acestea s[
nu impdrtSgeascd soarta restului, a c[rui predestinare
va fi deplAngerea propriului sfArqit. Nici Rozpucie,
nici Caraorman nu vor muri de extenuare. Sunt
vechi, dar vor muri tinere, sunt obosite, dar vor muri
in deplindtatea puterilor, in mers, pe un drum al
c[ror sens qi scop nici m[car nu vor ajunge s5-l
in{eleagd. Este octombrie, cade o ploaie rece de
noapte,
Ei-mi
pot imagina cum intunericul umed in-
ghite sate qi orage. Zacpe fundul apelor
Ei
nu au inci
nume. Te duc cu gdndul la niqte peqti mari, adormifi,
cu bur{ile pline de case, oameni
Ei
drumuri. Oamenii
goptesc in intuneric, concentrafi, blgafi unul in
celdlalt, aqteapt5 s[ treac[ potopul qi incearc[ si
descifreze soarta. Timpul incd nu a inceput de-a
binelea, nu e lumind, gi trebuie sI aqtep[i zorii.
$tirile
seam5nd a promisiuni gi legende. Lumea este atdt de
departe, inc6t, pdnb ajunge la noi istoria ei, poate
inceta sd mai existe.
in nopli ca acestea mi apropii de cutia de plastic
cu fotografii. Cred c[ sunt vreo mie in ea. Ca mai-
mula unui muzicant ambulant, extrag la int6mplare
prima fotografie din marginea cutiei qi o privesc. In
general, nu prea am idee c6nd au fost fdcute, dar qtiu
intotdeauna exact unde au fost fdcute. Cu alte
280
C)dldtorind spre B abadag
cuvinte, imi aduc aminte cu precizie de mii de frag-
mente de lume. In plus, in fotografiile mele nu prea
vezi mare lucru: cai care pasc in mijlocul gunoaielor,
o bucatl de gard
Ei
un perete scorojit pdnb la ten-
cuial6, dealuri inverzite, o colibi
fdr[neascd,
o bu-
cati de peisaj montan, o pisicd neagr[
Ei
o gur6 de
canal, cea\a, un copac
Ei
zdpad[ cblcatil in picioare,
fafada unei case, o stradd pustie qi aEa mai departe, o
totald lipsd de sens qi de continuitate, pura int6m-
plare a unor lucruri lipsite de importan{d, a unor
momente lipsite de insemndtate, o
joac[
de copil
Ei
dorinta naiv[ de a vedea daci o ap[sare de buton
imortalizeazd ct adevirat realitatea. Dar, in orice
caz,imi aduc aminte perfect totul gi pot chiar qi fdr6
ajutorul cutiei sd enumdr numele geografice,
ldrile,
oragele
Ei
satele. Pisica era la Lvov, caii la periferia
oraqului Gjirokast6r,falada triunghiulard de la collul
str[zii in Cerndufi, gardul in Tokaj, iar mun{ii sunt
Kodevski Rog. In schimb, nu-mi prea amintesc unde
am ficut fotografia ct zdpada cilcatd in picioare. Cu
siguranfd pe undeva pe lAngd Kecskem6t, undeva la
vest de oraqul acesta in care m-am rdtdcit, apoi cu
inima mici am c[utat drumul de ieEire, cici toate
Eoselele
plreau sd m[ duci spre autostrada citre
Budapesta, iar mie tocmai de asta mi-era fric[. Ei,
dar p6ni la urm[ am reugit, qi am vdzut deasupra
mea traversele negre ale unui viaduct gi trupurile
greoaie ale camioanelor care goneau spre miaz5-
noapte. M-am incdlcit intr-o refea de drumuri gal-
bene. Ceafa plutea jos
deasupra pdm6ntului. In fisu-
rile acelea orizontale, transparente, am ziltit resturile
unor cooperative agricole ungureqti
-
sau cel pulin
asta p[reau: tractoare ruginite. un colectivism
care-Ei d[duse obgtescul sfdrqit, niqte hambare qi graj-
duri uriaEe, qi, imediat in spatele lor, peisajul se ter-
mina, un nor gros gi cenuqiu ascundea restul lumii,
Ei
ifi puteai doar imagina Dumnezet mai qtie ce,
28r
Andrzej Stasiuk
Marele
$es,
Alfcild, pimdntul plat
Ei
mustind de ume-
zeale unit cu cerul de aerul gros qi umed, intinderea
nesfdrqitd
Ei
noroioasd, lipsitd de orizont, ceva in
genul unui neant intrucdtva materializat. Aqadar,
acolo pe undeva se aflau acea zdpad[ c6lcati in
picioare gi iarba galben5, undeva dupd Kecskem6t,
undeva in Kiskun.
Pentru ce mai pistrez toate prostiile astea,
aceast[ colecfie de fotografii 9x13? Pentru a-mi
putea imagina tot ce se petrece in afara lor, ceea ce
ascund privirilor
Ei
memoriei. Un pachet de o mie de
cdrlifdrd, valoare, str5lucirea de faian{d a h6rtiei fuji
sau kodak, sclipirea neinsemnat[ a copiei fidele a
realitifii
-
un astfel de fotograf sunt eu. in plus, itr
toate aceste fotografii aproape ci nu existd oameni.
De parcd ar fi explodat o bombi cu neutroni qi ar fi
Eters
de pe fafa plmAntului tot ce miqca, in afara
acelei pisici din Lvov
Ei
a cailor albanezi. Dar nu e
vorba dec6t de teama triball de a nu fura cumva
viafa altcuiva qi sufletul altcuiva. A;a cred. N-ar fi, de
altfel, exclus sI fie pur gi simplu vorba de un peisaj
nepopulat de oameni, de propria mea singur[tate.
CIci e bine s5 soseEti intr-o
tard
la cheie, unde nu
gdseEti picior de om. Pofi incepe totul de la zero.
Istoria se preschimbb atunci in legend6, iar realita-
tea, in propria noastri imagina{ie. Clci altfel nu pofi
inlelege, s[ zicem, Voskopoje, cel mult i{i pofi ima-
gina Voskopoje. In fotografiile din Voskopoje nu
existi
lipenie
de om, numai doi mdgari care pasc
printre buruieni qi pietre.
$tiu
c[ ar trebui sd fie in ele
qi qoferul Jani, care bea brandy cu bere,
Ei
o gre-
coaicd, proprietara c6rciumii, gi solul ei taciturn,
Ei
prietenul lui Jani, beat cri15, cu trlsdturi slave,
Ei
puEtiul cu handicap pe care l-am cules de pe drum,
dar atunci povestea s-ar impotmoli de-a binelea qi
n-ag mai reuqi in veci si mi eliberez din plienjeniqul
destinelor lor. AEadar, in fotografii sunt doar doi
z8z
m[gari, pietre gi cerul cenuEiu de deasupra m[nlstirii
in r"uina. Da,
Etiu
cd, at fi trebuit atunci s[ merg in
satul Boboshtice
-
cam la vreo treizeci qi ceva de
kilometri spre sud-est
-,
c[ci se pare ci a fost inteme-
iat de cavaierii polonezi care mergeau in nu mai
Etiu
ce cruciad[. Loiuitorii mai cunoqteau citeva cuvinte
poloneze, cu toate c6 nu aveau habar ce inseamn['
ir fi trebuit si merg acolo in loc si privesc migarii,
pietrele qi buruienile, dar, sincer v9r!i1{, pulin imi
pesa ae satul 6sta, cu toate cd,fdtdindoial5,
ar fi fost
interesant de vizut. Pur qi simplu m-am intors la
Korge qi m-am uitat ore in qir pe fereastra hotelului
in pia15, la fel cum priveqte un aparat de fotografiat
lesat de'capul lui. in neant, in golul careeste acelaqi
oretutindeni. La fel au stat lucrurile
Ei
la Gjirokaster'
'Plasa
de
{6n[ari
de la fereastrl estompa conturul mi-
naretului.
$i
tot la fel gi la Sereg6lyes'
Plo-aie, curtea
pustie, crengile umede ale castanilor
Ei
bitaia meta-
iica a apei in-rigole. La Prelasko: chiciura de pe iarbd,
parcarea cu o smguri magin[;i-casa in paragin[ de
pe partea cealaltd a drumului. Pretutindeni acelaqi
iucru. Ajustez cadrul fotografic astfel incdt sd pene-
treze stritul de aer, sbreteze epiderma spafiului' E su-
ficient sd am o fereastrd care s[ dea spre un loc nou'
La Cahul au fost bazarilpustiu
pe timp de noapte qi
umbrele cdinilor multiplicate de cAteva ori fa![ de
dimensiunea
lor fireascS.
$i
la Chiqin[u ploua,
Ei
stra-
da Vasile Alecsandri se transformase intr-un pdrdu
cenusiu. Erau ploi tropicale,
9i
am fost nevoit s[ in-
chid iereastra. in fiecaie zi,laora nou[ dimineafa, un
birbat deschidea biroul din casa fdr[ etaj de peste
drum. imi aduc foarte bine aminte de ornamentafia
porfii, de forma unduit5 ca un melc, ca un val marin
sau asemenea coarnelor unui berbec, qi cam atdt'
Acum fac la fel. Scot fotografiile din cutia de plastic,
monedele din cutia de metal rdmasl de la vodca
absolut, biletele, amenzile
Ei
facturile de la hoteluri
Cdldtorind
sPre Babadag
281
din cutia de carton, bancnotele din sertar, expresia
cotidianului multiplicat de o mie de ori. Cam tot la
fel a fost
Ei
la M6riap6cs, in septembrie.
pe
un teren
viran, plan, de la marginea oraqului, mirfurile zdceau
intinse pe buciti de folie direct pe plm6nt. Nimic
deosebit, numai chinezdrii de proastl calitate, blugi,
pantofi adidas gi nike contrafdcufi. Totul frumos
iranjat, etalat in qiruri qi sclipitor de nou. Vdnzdtorii
stiteau nemiqcafi l6ngd marfa lor, aEtept6nd. Fiecare
avea practic aceleaqi lucruri de vdnzare. Iarba uscat6,
cdlcatd, in picioare, siluetele incremenite ale comer-
cianfilor,
Ei
nimeni nu le cumpira nimic, nimeni le
nu arunca nici micar o privire. Pdreau ca despringi
dintr-o poveste de demult, ca un trib cblltor cire iqi
desface mdrfurile la porlile oraqelor, pentru ca a
dotsa zi, in zori, s5 nu mai fie nici urm[ de ei.
pufin
mai incolo se aflau un carusel qi un poligon de
trageri, dupd care se inqirau alte tarabe cu duiciuri
Ei
vin, nigte dughene provizorii precum cele din zilele
de hram, care ofereau tot felul de minun[fii, ini-
mioare de turtd dulce, obiecte meqteEugite manual.
fluiere qi cocoqei de
juclrie,
Ei
corturi cu literaturi
religioas[. Printre copaci, oamenii iqi desfiqurau
tabdra, etalAndu-qi bucatele, oudle fierte tari, sticlele
cu
.bere,
sendviqurile, unii iEi scoteau pantofii din
picioare
Ei
mofliau. Se aflau acolo
Ei
ceteva maEini
din Romdnia cu pldcufa de inregistrare SM, aqadar
din judeful
Satu Mare,
Ei
cdteva din Slovacia. De
undeva din difuzoare se auzea mtzicd,,dar, sub imen-
sitatea cerului din Cdmpia Ungard,
-totul
plrea sb
amufeasc[ qi s5 devin[ neinsemnat. in fala bazilicii
baroce, televiziunea ungar5 iEi desfiqurase camerele
de. filmat. Mullimea displrea in acel spafiu plan,
uriaE qi nisipos. Se evapora asemenea apei. Speram
s6-i intdlnesc acolo pe cunosculii mei
tigani
din
Moldova, pe baronul Artur Cerari sau pe Robert
-
la urma urmelor, era o sdrbltoare
figiniascl -,
dar
Andrzej Stasiuk
284
Cdldtorind spre Babadag
nu am zbrit nicilieri nici un bmw 700, nici un X5. in
parcarea pustie stdteau dacii triste, lade obosite,
trabanturi eroice
Ei
dieseluri h5rtinite din Reich. La
unul dintre bancomaturi nu mai erau forinfi. Da,
M6riap6cs arilta ca ultimul orlqel de la marginea
p5mdnturilor populate. Mi-am putut imagina fird
greutate cum se porneqte v6ntoasa qi ineaci totul in
praf. In curtea bisericii se
finea
o liturghie uniat[.
Jiganii
din Maramureg se purtau elegant
Ei
demn.
Pdldrii negre, centuri bdtute in argint, lanfuri de aur
qi cizme de cowboy. Unii aveau chipuri frumoase.
Era o frumusete de demult, oarecum neliniqtitoare,
a$a cum nu mai vezi in ziua de azi. Tocurile inalte
ale femeilor se addnceau in nisip. F[cusem trei sute
de kilometri pentru a vedea toate astea. Nu se in-
t6mpla nimic. Dumnezeu gtie la ce m-oi fi aEteptat:
tabdra corturilor, nechezatul cailor, inghifitori de
fl5cdri? Intotdeauna cad
$e
prost, deoarece, ca de
obicei, cAEtigI realitatea. In plus, nu mai aveam nici
un ban. Nu puteam dec6t sd md intorc de unde veni-
sem. In dupl-amiaza aceea, M6riap6cs devenise
capdtul lumii, praf
Ei
agteptare si inceapi vecernia.
PdnS la granila cu Romdnia rdmdseseri vreo treize-
ci de kilometri, oriEelul NyirbStor qi vreo dou[ sate.
Oamenii se plimbau gi iqi iroseau timpul cu m[rin-
imie. Aproape nimeni nu se dldea in carusel. Tofi
alunecau ca'intr-un carnaval de vis,
Ei
inciltimin-
tea sport superrapidS, contrafdcutd, care zdcea
nemiqcati in mormane intregi p[rea o b[taie de
joc,
o parodie a propriei sorfi. Mi-am putut imagina fdrl
greutate cum din miruntaiele Cdmpiei se apropie
animale, porci mari, negri, care rAmI printre
lucrurile acelea de doi bani in cdutarea a ceva de
mdncare, imi imaginam cum scurmd cu boturile lor
umede maldlrele de haine, cum mestec[
Ei
scuipi
plasticul pictat, cum grohdie
Ei
iEi fac nevoile pe
emblemele firmelor internalionale, transformdnd
z8s
Andrzej Stasiuk
in cocini tot acel pseudobazar, cum duhoarea se
ridicd pAnI la cer qi se revarsl peste Mdriap6cs
Ei
Szabolcs-Sz atmdr, amestecat[ cu sunetul clopotelor.
cu fumul scos de focul intefit cu lemne, cu mugetul
vacilor
Ei
cu vdntul uscat, gi aqa ar trebui sd fie pdni
la s.f6rEitul veacurilor, amin.
In urm[ cu dou[ zile au fost Moqii de Iarn6. Ca in
fiecare an, am cumplrat niEte candele qi am plecat
spre cimitire. Bdtea un vdnt dinspre sud, gi m-am chi-
nuit mult s5 le tot aprind. Dar apoi. protejate de
capacele lor de metal, ardeau. In unele locuri, cineva
mi-o luase inainte qi am gisit candele deja arzdnd.
Intotdeauna am fost curios si qtiu cine le aprinde
bosniacilor lumina in pustiul dsta. Sau croafilor. Sau
ungurilor. Kdnigliche Ungarische Landsturm Hu-
zaren Regiment
t
,
in maghiard honvd. Sau tirolezilor.
Tiroler Kaiser liiger Regiment2. Nu e nimic acolo.
Trebuie s5 te duci in mod special gi nu e in drumul
nim6nui, casdzic aEa. La Radocyn
fara
pur qi simplu
se terminl: drumul pe care pot inainta clrufele sau
maqinile de teren se pierde printre lunci, dispare in
iarba ruginie, se estompeazdir, bdl{ile nbmoloase,la
doi kilometri deplrtare se intinde Slovacia
- Ei,
cu
toate acestea, acolo ardeau candele. Patru austrieci
din regimentul2T infanterie
Ei Eaptezeci
qi noui de
ruqi, tot infanteriEti. Odinioard existau astfel de nu-
me: infanteria. Adic5 un detaqament de tinerei, de
puEti, niqte copii cu baionete, m5celul unor fiinfe nevi-
novate, majoritatea nici nu aveau idee unde ajunse-
ser[
Ei
cu ce scop. Trebuia si se mullumeasci numai
cu portretele unui imp[rat sau al altuia.
$i
cu sigu-
ranf[ se mullumeau doar cu atdt. Nu aveau de ales.
Patru austrieci. Adici ar fi putut fi sloveni, sau slo-
vaci, sau unguri, sau romdni, ucraineni, polonezi. Un
loc foarte cosmopolit. Zac sub plmdnt, cu vederea
1
Regimentul regal de infanterie al husarilor unguri (germ.) (n.red.)
2
Regimentul imperial tirolez de vdnitori de munte (germ.) (n.red.)
286
spre valea Wisloka, spre Creasta Stejarilor
Ei
spre
aemeU de la granil[. Agadar, le aprind o candel[ qi
o a$ez lAng[ cea care deja arde acolo. Copacii sunt
desirunzilil dar soarele str[luceqte,
qi este at0t de
pustiu qi dezolant, de parci nimic nu s-ar int6mpla
ui"i t i"iodut6. Totul zace sub pim6nt' Nasturi de
metal, catarame
qi oseminte. La fel
Ei
la Dlugi' Doar
cd acolo zac intr-un cdmp viran. Fdr[ copaci sau
tufiquri, iar candelele trebuie protejate-cu poalele
hainelor pAni apuci sd se aprind[ c1 lumea' Tot
infanteriqii qi Feldiiiger-i1. Patruzeci qi cinci de supugi
ai impiratuiui
qi doud sute qapte ruqi. In schimb, in
Czarie o duc bine. Mai int6i i-au ingropat, apoi au
s[dit copaci, iar acum e liniqte
$i
umbr[' Vara
domneqte aici semiintunericul.
Fagii iqi ating
coroanele unii de alfii
9i
in mijloc se inal![ un fel de
odaie mare, cine qtie, poate chiar un soi de capeld sau
biseric[. lar ei zasin ientrul ei. Doudzeci
Ei
qapte de
austrieci
Ei
trei sute qaptezeci
9i
doi de ruqi' Cu r-uqii
e la fel ca qi cu austriecii. Jum[tate din ei sunt de fapt
ucraineni, polonezi, kirghizi, finlandezi
qi cine mai
Etie
ce
-
e iuficient si te uifi pe hart[..Aici aproape
i[ nu bate vdntul, aqa ci aprind candela f[rd pro-
bleme qi o aqez pe postamentul de piatrl cu inscriptie
in german6. Rimiqitele trupeqti. car.e zac dedesubt
provin
din ium[tate
de Europa
Ei
chiar din Asia' Ce
lirrAut e se:ti imaginezi, de pild6, Marea Adriatic5,
oalmieri. cumpurila din Piran, colibele hufulilor din
b"rrrogoru, tundra finlandezd, stepele,-
7'apotoiie,
t6tarii"clin Crimeea,
podgoriile din Tokaj, decadenfa
vienezd., nisipurile isiatice, stilul secesionist din
Pre5ov, cazaili de pe Don, goticul transilv[nean,
iurtele, cbmilele
qi tot restul c;rtmzac aici,la un metru
qi jumltate sub plmAnt, lipite unele de altele,
amLstecate, infiltrdndu-se
in adAncul p[mAntului,
C)dldtorind spre B abadag
t
PuEcagi in armata austro-ungard
(n.tr.)
287
Andrzej Stasiuk
devenind una cu nisipul, cu pietrele, cu lutul, cu r6de-
cinile copacilor care, de
Eaptezeci Ei
ceva de ani, se
hrdnesc cu trupurile estonienilor
Ei
croafilor, aici, la
capdtul lumii, unde nimeni nu igi aruncd privirea.
AEa ci aprind o candeld, stau qi privesc mormintele,
practic cultul mortilor, deoarece lucrurile importante
se petrec totuqi numai in trecut. Aqa se intdmpld in
pdrlile acestea. Trecutul nu exist6 pdn5 nu trece de
tot. Lumina rece de noiembrie cade asupra pidurii, a
drumului qi luncilor,
Ei
totul e atdt de strilucitor qi de
auster, de parci a$a ar trebui si rimdni pe veci. Au
venit sd moarl aici, departe de cas5. Cinci sute, gapte
sute, o mie de kilometri. IngrdE[mdntul Europei. Nu
au nici nume, nici v6rst5. Un anonimat complet gi o
adevdrati comunitate. imi place si vin aici gi s[ calc
prin aceste locuri. Simt totul sub telpi, aceste pdrduri
subterane care iEi fac loc prin pim6nt. Ploile scot la
suprafafl mineralele din oase qi apa le poart[ in
adAncul vdilor, in torentul quvoaielor qi al rdurilor,
apoi tot mai departe, pentru ca, in cele din urmi, s[
se intoarcl acolo de unde au plecat; cici, atunci c6nd
au murit, erau nevinovafi, qi nu au cum sd bAntuie ca
nigte suflete condamnate. Intrd in casele lor, ceasu-
rile incep sd mdsoare minutele, qi nimic nu s-a schim-
bat. Timpul qi-a
finut
doar rdsuflarea, qi e din nou
1914. Deoarece au murit o dat6, nu vor mai fi rdz-
boaie, precipitarea evenimentelor, resortul incordat
al istoriei va rugini qi va crdpa. Asemenea lucruri imi
imaginez in noiembrie, atunci c6nd mi preumblu la
un metru qi jumdtate
deasupra lequriior lor. lmi
imaginez locurile de unde au venit gi sunt sigur c[ in
unele dintre ele am gi fost. Toate acestea f.ormeazd
un cerc inchis gi ceva in genul unei ceremonii. Unii,
ca de pild[ cei de pe muntele Beskidek, la o ploaie
mai sbnbtoas[ pot aluneca dintr-odati in partea cea-
lalti a Carpafilor
Ei
apoi prin Kamenef, Topla,
Latorica, Ondava in Bodrog, din Bodrog in Tisa gi
288
din Tisa in Dundre. In felul 6sta, mulli vor fi mai
aproape de casd decdt cei care ajung prin Vistula in
mare.-Beskidek e un fel de cumpdni a apelor din
Carpafi, qi, atunci c6nd ploui foarte tare, apele se
impart in dou[
jumdt5fi egale, aluneci spre miaz5-
noapte
Ei
spre miazdzi gi ii iau qi pe ei cu ele. O sut[
Eaizeci
qi opt de austrieci qi o sutd treizeci
Ei
cinci de
ruEi, toli infanteriqti. CAt timp trebuie sd fie duqi de
ape, sd zicefir, p6nd la Tiszaldk, c6nd sunt in stadiul
de atomi, buc5lele de calcar sau fosfor?
M-am intors de la cimitirele eroilor de rbzboi qi
privesc fotografii vechi ungureEti pentru a simfi
ieva in genul unei st[ri de doliu qi al unei anumite
comuniuni cu morfii. Nu qtiu de ce, dar fotografiile
ungureqti redau cel mai bine viafa morfilor. In 19]-9,
Ruaom Balogh a fbcut cinci fotografii. In ele poti
vedea doar o porfiune de zid, o spdnzuritoare
qi cinci
personaje. Cei patru executori ai sentintei poartd
Lizme bine lustruite. Lumina soarelui se reflect[ in
ele ca intr-o oglind[. Condamnatul este foarte
liniEtit. Pe chipul tdndr nu se citesc nici disperare, nici
fricd. Mai degrab[ tristefe
Ei
seriozitate. Mdnecile
uniformei pe iare o poartd sunt prea lungi. StAlpul
spdnzurltorii este flcut dintr-o b6rn5 veche
Ei
degra-
alta. Se v5d pe ea urmele loviturilor dulgherului.
Arat[ ca un fragment de bdrn[ de acoperiE, ca o
bucatd rdmas6 dintr-o cas[ distrusd. Totul trebuie sd
fi durat insuportabil de mult, cdciin prima fotografie,
in care b[iatul std singur lAng[ stdlp
Ei
ceva ce seam[-
n5 cu trei trepte de lemn, il insofegte umbra aruncati
de fragmentul de zid din apropiere. In urmitoarea,
cdnd f se pune gtreangul, st[ deja in plin soare. In
continuare chipul lui nu trddeazd nici disperare, nici
frici. A urcat cele trei trepte, ins[ persoana lui a
r[mas la fel ca
Ei
mai inainte: m6inile ii at6rnd liniqtit
la spate, iar capul il
fine
qor aplecat. Aqa va sta pdn[
la si6rEit. Numai in momentul c6nd doi dintre soldafi
C)dldtorind spre B abadag
289
Andrzej Stasiuk
ii smulg de sub picioare scaunul, bra{ul drept i se
ridic6. Apoi intregul siu corp i$i recapitd poziqia
liniEtit[, qi iar se vede cd are mdnecile prea lungi. In
schimb, ciliii lui sunt in continu[ miqcare. De parcd
ar vrea s[ scape din acel loc inconjurat de zid, si
evadeze in cizmele lor lustruite. Merg in pas mili-
t[tesc, stau cu picioarele larg desflcute, cu mustdfile
in vdnt, iqi pleacl privirile cdnd totul s-a terminat.
Umbrele lor pe plm6ntul sterp
Ei
bdt[torit din
jurul
spinzurdtorii formeaz[ un desen complicat
Ei
haotic.
Fotografia nu indic[ exact nici data, nici locul faptei.
Numai 1919, qi undeva deasupra zidului se vede o
creangd de copac infrunziti, agadar trebuie sd se fi
int0mplat undeva intre aprilie qi octombrie, adici
Republica Sovieticd Ungard gi B6la Kun care scrie
apelul Cdtre toyi!:,,... Proletarii nu mai vor sd geaml
sub
jugul
marilor capitaliqti
Ei
moEieri. Numai socialis-
mul qi comunismul mai pot salva
[ara
de la anarhie"l.
In aprilie, dinspre rdslrit p[trund romdnii, iar dinspre
miazinoapte, cehii. Rom6nii cuceresc Szolnok qi apoi
trebuie sd preia Abony, clci nu exist[ alt drum cdtre
Budapesta. Mai tdn[r cu doi ani, violonistul orb
Kert6sz ii aude fdri nici o indoial[. Probabil cd serile
se odihnesc undeva in sate gi iqi aprind focurile sub
cerul liber. Cu siguranfi beau qi fumeaz[, deoarece
distracfiile in armatl au rimas aceleaEi de secole.
Sunt triste
Ei
gillgioase. Cu doi ani in urm[ au mers
pe acolo in uniforme ungureEti, pentru a-qi da viafa la
O2enna, acum m5rEdluiesc in uniforme romdneEti,
pentru ca pe 3 august sd cucereascd Budapesta. Cel
pufin cei din Transilvania. Totul pare s[ indice faptul
c[ iqi recuceresc propria
[ar[,
aga ci beau mai mult
Ei
cdnti mai tare, pentru a acoperi vacarmul qi hao-
sul timpurilor qi ale propriilor inimi, c5ci, la urma
1
in 1919, in Ungaria devastat[ de rlzboi, politicianul comunist B61a
Kun a proclamat o republicd sovietic6. Ea n-a rezistat insi presiu-
nilor interne qi exteme. (n.red.)
29o
urmelor, este greu s[ fii romdn ungur qi apoi imediat
romdn romdn
Ei
sI ur[Eti
ta-ra
pentru care. in urm[ cu
cdfiva ani,
fi-ai
dat viafa. In orice caz; violonistul ii
aude cu siguranf[, urechea lui nu scap[ nimic qi me-
moreazb melodiile, qi cine gtie ce a auzit Kert6sz in
acea dimineald de duminic[ sub fereastra sa. Poate
si fi fost o bucatd de undeva din Carpafi, poate o
doini, un blues romdnesc al ciobanilor analfabefi,
sau poate sI fi fost un verbuncl, cunoscut tuturor
recrufilor unguri, aEadar qi celui spAnzurat.
Cam astfel de g6nduri am in preajma s[rb[torii
Moqilor de Iarnd. Incd nu a cdzttt prima z5padd. In
copacii desfrunzili se vid cuiburile pdrdsite ale p6-
sdrilor. Niqte bile negre, neregulate, din befiEoare.
Lumina este nemiloasd. Umbrele subfiri ale lucru-
rilor seam[ni cu nigte schelete. Zi,;ttaseincheie la ora
patru dupS-amiaza. Soarele dispare in spatele mun-
ielui. Restul drumului il parcurge ascuns vederii. Un
lucru ciudat: dispare acolo unde de regul6 imi ima-
ginez sudul, Konieczna
Ei
toate lucrurile care se
intind mai incolo, de partea cealalt[ a Carpafilor.
Aici e deja sear5, iar acolo lumea abia se stinge intr-
o lumind roE-aurie. Se carbonizeazd Bardejov, ard
mocnit Spi5, Rudohorie
Ei
Mdtta, qi Marea Cdmpie
Panonic[,
Ei
oraEul Mez6kovesd, unde se afl[ un mu-
zeu al utilajelor agricole qi unde m-am oprit de doui
ori in viala mea: o datb in c[utarea unui bancomat
Ei
a doua oari pentru a cumpira ceva de mdncare qi de
bdut. Cu siguran![ vin qi salam, qi poate incb ceva,
Ei
in seara aceea am innoptat undeva in p6durea
Bakony, pentru ca a doua zi, mai exact pe inserat, sd
ajung tocmai pAnd la Ankaran, in campingul de pe
malul Adriaticii, qi mult dupl miezul nopfii a trebuit
sI bat in p[mdntul pietros befele cortului, dar nu am
C)dldtorind spre B abadag
1
Dans ostdqesc rapid, care, in trecut, se executa cu prilejul recrutdrii
soldatilor in Transilvania. (n.red,)
29r
-Y
Andrzej Stasiuk
avut deloc succes, a$a cI m-am culcat pdn[ la urm6 in
cortul flasc. Iar diminea{a am v6zut c5, printre pinii
inalli, tofi turiqtii care veniseri sI petreacd aici
siptdmdni intregi construiserd ceva ce aducea a sat.
Corturi mari, in care intrau mai multe persoane, ru-
lote de cdl[torie, umbrele, foigoare din pdnz[ de cort,
buclt[rii qi s61i de mese sub cerul liber formau ceva
ce semina cu gospoddriile de la
far[.
Unele dintre
ele chiar erau ingrddite de garduri incropite din
sfoari qi fAqii de folie. Plasticul, materialul sintetic
stratificat, tabla, pdnza impermeabil[ formau cur{i,
ingr[midiri de case, garduri haotice, qi nu mai lip-
seau decdt vitele care s[ umble nestingherite, nigte
porci de vacanf6, niEte vaci de concediu, niqte berbeci
Ei
nigte capre estivale. Da, oraqul se refugiase aici
pentru a da iluzia unui sat, pentru a-qi face psihana-
liza
Ei
a se intoarce citre trecut. Spoiala sta{iunilor,
sandalele aurii, veqmintele vaporoase qi uleiurile de
plajd, s6nii bronza{i qi fesele aproape dezgolite
-
toate acestea alcdtuiau imaginea unui c[tun prlpddit,
cu tot caracterul lui domestic, cu c[utatul prin oalele
de mdncare, cu bArfele
Eoptite
pe la garduri, cu acea
intimitate forfati impdrliti cu mult6 scrupulozitate
in propria intimitate
Ei
cea striin5. Badmintonul, fot-
balul, bronzatul, unsul spatelui cu cremi, gritarul,
plimblrile, activitetile care omoarl timpul
Ei
plictisul
te duceau in fapt cu g6ndul la indeletnicirile
fdr[neqti
zilnice. Ljubljana qi Maribor se odihneau, recrednd
viafa str[moEilor lor in versiune soft.
E noiembrie, iar eu imi aduc aminte de gdndurile
care mi-au trecut prin minte qi de locurile pe care
le-am vizut in urm[ cu un an qi jumitate. Descriu
trecutul
Ei
spa{iul, fiindci nu existb nimic altceva.
O veqnici s[rb[toare a Moqilor de Iarn5. Pietrele
funerare ale faptelor. Trdim mai mult decdt eveni-
mentele. Asta e tot ce avem. De acolo, de la acel
camping, m-am dus la Triest, dar asta deja n-a mai
)o)
C)dldtorind sPre B abadag
fost at6t de important. Triest se afl[ in cu totul alti
Darte. Ar fi trebuit atunci s[ m[ indrept c[tre sud-est'
i'rin Balcani, de-a lungul
lIrmului,
apoi prin Cetinje
si Podsorica ar fi trebuit s[ intru in Albania, pe la
pur.t.ii de trecere situat in satele Hani qi
-Holi,.
s5
'trec
apoi de Shkoder qi sd m[ opresc abia la Milot,
deoarece am stat acolo cdndva mai pufin de o o16
Ei
ca atare nu-mi mai amintesc prea multe: case scunde,
o mullime de oameni pe drum, at9laje de cai, cred c[
trebuie s[ fi fost zi de tdrg, femei bitrAne in qalvari
albi stbteau pe bincile din fafa caselor de piatri
-
qi cam asta b tot ce-mi amintesc.
$i-mi
mai aduc
aminte
Ei
de curtea din fafa casei cu un singur nivel,
cu p[mdntul bdtdtorit gi cele cAteva mese situate la
,-ttu copacilor, unde se puteau bea
ra.chiu.gi cafea,
Ei
in care a intrat o femeie de treizeci de ani cu sdni
impundtori,
imbricat[ intr-un costum de un roEu
liphtor,
strdns[ in talie cu o curea lat[, neagr6, do1-
hira de bijuterii de aur, in aureola p[rului-vopsit in
albastru-inchis,
pe tocuri inalte' in pantaloni roqii
strdmfi, cu o geantb strdlucitoare-pe-um[r'
Asta s-a
intamfiat la lr7ilot, printre atelajeG-de."?i
!ifemeile
in
Ealvari
albi, acolo unde incepe Nordul albanez,,qi
unde tr[iesc mereu timpurile
-de
alt[dat5, qi unde
,,Nu
po{i intrain casa cuiva fdr6 s[-l strigi.mai inainte
de dupi gard", dar unde
,,Pdinea,
sarea
9i
bundtatea,
tocul Oiri cimin qi un aqternut curat se vor gdsi la
orice or[ din zi qi din noapte pentru un. oaspete'o'
Femeia in roEu vorbea cuiva foarte tare,gi gesticula'
Pe strddufa sufocat[ de canicul[ qi praf arita ca o
flac[rd de'la care totul se aprinde
qi arde, f[r[ sd mai
lase nimic in urm5.
Apoi a urmat satul Rreth -Baz, qi, in casa lui
Xhemal Cakoni, am bSut pentru prima datl in viafa
mea rachiu cu lapte prins. Stlteam aqezati in
picioarele goale la o m6suf[
joas[' Pe_ perete era
agdlatun macat cu vedere din Mecca. M6ncam stru-
giri. F"-"ile ne agezau in fafd tac6murile, se
291
Andrzej Stasiuk
intorceau la bucltdrie sau se opreau in cadrul ugii.
Ridicam toasturi pentru succes, fericire qi sin5tate.
Xhemal ni l-a prezentat cu mAndrie pe fiul siu.
Bliatul era mdrunt, slab qi timid. Lucra in Germania.
Plec5 imediat. Xhemal discuta cu Illyet qi rememo-
rau vremurile de demult, atunci cAnd Illyet era dascil
in zond. Locuia intr-o casi izolat[, l6ngd cimitir,
Ei
se
temea de stafii. Am incercat s[-mi imaginez soarta
spiritelor in slatul lui Enver Hoxho cero, pe 29 aprilie
1967, proclarnasd Albania primul stat ateu din lume.
Era un lucru aqa de ciudat, la fel de ciudat ca
mormdntul lui Ceauqescu, pe care l-am vdzut un an
mai t6rziu la cimitirul Ghencea din Bucureqti. Piatra
funerar[ avea ceva mai mult de un metru in5lfime qi
era incununat[ de o cruce albi. Acolo unde imagi-
nafia vede, in mod natural, capul lui Hristos cu
coroana de spini, se afla o stea rogie in cinci colluri.
De emofie a trebuit si-mi aprind o
figar[.
De
jur
imprejur se inilfa un girdulef din nuiele de fier.
Cizmarul paranqic era atins de nebunie chiar
Ei
dupl
moarte. Crucea qi steaua comunistd trebuia sd-i
lumineze existenfa pe lumea cealalti. in timpul vielii
il devorase spaima, aga cI a r[mas temitor
Ei
dupd
aia. Tocmai de aceea,pentru orice eventualitate, i-au
pus la dispozilie pentru drumul pe care il avea de
f[cut gi una, qi cealalt[. Sd se descurce el curnva.
Cred cI nu era sigur cine face cirfile pe lumea cea-
lalt[. Se pare totuqi cI a putrezit in intregime in acel
loc imprejmuit cu gard de fier, a putrezit impreuni
cu sufletul s6u. Se aflau acolo cdteva r5mdqile de stea-
rin6, urme de luminiri care arseser[. Cineva venea
aici sd intrefini un biet cult. Cine
$tie,
poate mesa-
gerii secrefi ai reginei Angliei? La urma urmelor, l-a
purtat prin toatd Loodra in trdsura ei, qi qi-a petrecut
noaptea la Buckingham. Cine si-i mai infeleag[ pe
occidentali, cine sd le mai infeleag[ sentimentele?
294
in orice caz,m-am gdndit cd e o pedeapsi frumoas[
sd zaci intr-un cimitir obiqnuit,
poate chiar pufin
cam inghesuit, f[ri nici un fel de marmur[, cam la
vreo dJi kilometri de Casa Poporului, acea piramid[
construit[ dup6 gustul cizmarului
gi m[surdnd la
bazd doui sute qi ceva pe doud sute qi ceva' Pentru a
te apropia de ea, chiar luind-o pe o scurt[turi,
tre-
buie silparcurgi un sfert de kilometru
pe un teren
viran ari de soare gi flr[ copaci. Tocmai de aceea
n-am f[cut asta niciodatd
qi am privit-o de departe'
Am preferat s[-i vid morm6ntul, c6ci mi s-a plrut
mai interesant. La intrarea in cimitir ne-a oprit un
gardian. Avea doi metri, ardta ca un Rambo tuciu-
iiu, in uniforml militarS, cu mii de buzunlrele
qi cu
staiie; ne-a intrebat dac[ avem vreo rud[ acolo'
Roiand i-a rdspuns in rom0neqte c[ da, membri ai fa-
miliei qi rude. Agadar se cam temeau totuqi qi pdzeau'
S[ nu cumva si ias[ din mormint in vreo noapte cu
lun[ plin6, sd treacS de partea ceal{le a aleii qi
s-o scoatd si
pe Elena la suprafaf[' C[ci fuseserl
ingropafi separat. ii desp[r1eau
vreo douizeci de
mItri. iu o du."u vizibil mai riu. Numai un g[rdulef
de fier qi o cruce tot de fier, acoperite cu vopsea
neagrd anticoroziv6.
in5untrul spafiului imprejmuit
nu &u decdt p6mAnt gol gi uscat. Cineva sidise acolo
ceva in sperinla c-o si creascl, dar n-a fost si fie'
Cimitirul era in general inverzit, numai la ei totul
ar6ta pustiit. Ca qi cum ar fi eliminat in p[m6nt vreo
otravi, ceva care distrugea r[d[cinile
plantelor' De
jur imprejur cre$tea cdte ceva, buruieni, tufe, ferigi,
lrbuqti tineri, aici insi
-
nimic. Era sfArEitul lui
uugurt, iar la ei abia ieqea ceva din p[m6nt, ca la in-
ceiut de aprilie, vreo cinci frunzulife
pe cruce, de
parca rltmul vegetafiei ii ocolea, de parc[ ar fi stropit
"in"uu
p[m6ntul cu ceva: o solufie de cddere a frun-
zelor, acid sau vreo otrav6. Cred mai degrab[ c[ ei
Cdldtorind sPre B abadag
295
E
emanau ceva din leEurile lor, ci, lipsifi de voce,
privire
Ei
miqcare, incercau sd se ?nfeleagi prin inter-
mediul putrefac{iei,
cu ajutorul propriilor secre{ii
cadaverice. Apoi am observat c[ el mai are un epitaf.
Era fdcut din marmur[ cafenie qi era lipit spate in
spate de cel pe care se afla steaua roqie. Mult mai
inalt, incununat cu o cruce, cu o fotografie pe gresie
in care cizmarul aplrea in costum, cdmaE[ alb[
Ei
cravat[. Pe soclu erau sdpate urmitoarele cuvinte:
,,O
lacrimd pe mormAntul teu din partea poporului
romdn". Nu mai e nimic de addugat. Ceva mai inain-
te poporul romdn se distrase de minune
Ei
crlpase de
rAs.
$i,
ca qi cum asta n-ar fi fost de ajuns, mai puse-
serl acolo o cruce. La fel cu cea de la mormdntul
Elenei. Neagr6, de fier. Cineva o infipsese pur qi sim-
plu in p5m6nt, l6ngd marmuri. Totul pdrea o parodie
sumbri a Golgotei. In vasul de piatrl pe post de urn[
zdcea un lujer veqted. La bazd,, piatra funerari era
afumatfl, mdnjitd de stearini galbeni, in
jur
zdceau
candele arse: se simfeau triste{ea unui provizorat
Ei
imitafia de prost gust a odihnei veEnice. Nu departe,
de pe o piatrd funerari din piatrl albd, un c6ine
negru se uita la noi. Se pare ci qi el stitea de pazd, ca
nu cumva cizmarul s[ iasd din morm6nt. CAnd am
plecat, gardianul s-a apropiat de noi gi ne-a spus:
,,Oricum
gtiam cS la el a{i venit".
$i
astdzi au trecut pe aici cirufaqii. La fel ca
Ei
ieri gi alalt[ieri. Monoton, lent, in ceafi. Pe drumul
alb lasl in urm[ bblegar de cal. Acum nu sunt dec6t
doi. Sunt greoi, mdtihiloEi, gi au peste patruzeci de
ani.
$i
doi cai suri. La doud
Ei
jumitate
o pornesc in
susul v[ii. Latrei qi jumdtate
se intunecd deja, dar la
ora aceea au ajuns flri indoial[ acas5. Deshami
caii, ii conduc la locurile lor, ii adap6
Ei
ii hrdnesc.
Caii trec de pe un picior pe altul pe podeaua din
Andrzel Stasluk
296
C)dldtorind spre .B abadag
scAnduri a grajdului. in interiorul intunecat este cald.
Miroase a 66hgar qi a fAn. in cuiele ruginite atArnd
harnasamentele.
In urmi cu cAteva zile am fost la Mez6kdvesd.
Ploua, qi picdturile cdzute pe jos inghefau instanta-
neu. Totul devenise sticlos. Duminicl dimineata, un-
gurii se indeletniceau cu comerlul in corturile lor
de prelati din pia[[. Se strecurau pe aleile alune-
coase cu pungile cu cump[r[turi. Decorafiunile de
sdrb[toare triste erau acoperite de un strat de chi-
ciur6. Bancomatul se afla pe strada regelui Matei, cel
al cdrui chip se afl[ pe bancnota bleu de o mie de
forinfi. Am iegit pe autostrad[. Trei maEini la inter-
secfie ardtau ca niqte stafii in ceafa
Ei
in burnifa aceea
infepenitoare. MI indreptam spre Miskolc. Da, totul
strilucea. Plopii desfrunzili, iarba galben5, t[bliile
albastre ale indicatoarelor. Dumnezeule, ce pustiu
qi simplu era peisajul acela! Nimic altceva dec6t o
intindere nesfdrqiti
Ei
siluetele rare ale copacilor dez-
golili undeva la linia orizontului.
$i
aveam impresia
ci, de la poleiul acela inghefat. r[sund intreg aerul.
Undeva pe lAngd Em6d, drumul se bifurca spre
D ebrecen
Ei
Nyiregyh 6za. P anglicile cenuqii, strdluci-
toare ale lui Moebius dispdreau in neantul C6mpiei
Panonice, qi ifi venea greu sd crezi cd acolo se aflau
toate acele orage, or[qele
Ei
sate cu casele lor, cu
fumul din coEuri, cu viafa lor qi cu toate celelalte.
Pare-mi-se cd in zona localitdlii Em6d, la inceputul
lui decembrie, pentru a doua oari mi s-a revelat
infinitul. Dar nu a durat decdt o clip5, fiindc[ ime-
diat dupd mi-am adus aminte de Esterh6zy qi de
Cdrulasii lui.
,,Au
venit! Au venit cbrulaqii! Strigdtele
lor imprdEtie zorile
-
distante, cenuqii, splldcite
-
liniqtea fragilb qi goal6. (...) Hdfurile fluturau uEor,
buclfele de gheafd scrdEneau sub
jantele rofilor." Ah,
intotdeauna am vrut s[ scriu ceva despre Cdruya;ii,
) o-7
Andrzej Stasiuk
$i
am ceutat doar ocazia potrivitd. Un text de doui-
zeci
Ei
cinci de pagini. Aerul umed, neclar se im-
prlqtie,
Ei
ei arat6 de parcd ar fi ieqit dintr-un vis pe
care il viseazi cineva mai puternic dec6t noi, de
parc5 s-ar fi ivit pe pSmdnt ca niEte mesageri ai
ispitei. Sunt de nedistins de animalele lor greoaie,
incdlzili
Ei
trdndavi, ficufi din cap p6nd in picioare
din carne.
,,Au
felele rotunde gi aproape tofi au
barbi, dar nu sunt prietenoEi, nici pe departe! in
spatele c6rufei le pofi auzi rdsetele abrupte qi infun-
date. Vdd cd se infeleg. Au
Eoldurile
puternice qi
probabil cI pantalonii le sunt cam strdmfi.,, Da, i-am
vlzut pe undeva pe l6ngd Em6d, in cdmpia goal6,
intr-o dimineafl de duminic5, in decembrie, pe o
vreme care scdpa timpului. Lumea devenise atAt de
alunecoas5, incAt pdnd
Ei
aerul era incapabil s6 se
lipeascl de ea. Ei treceau pe acolo, sI zicem,
Ei
acum
o sut[ de ani, in acelaqi anotimp, pe la sfdrEitul toam-
nei, atunci c6nd inghelul acoperd in sf6rEit drumurile
noroioase. De secole intregi se intdmpld la fel. 56
zicem, sare de pe meleaguri indepdrtate qi vin din
Eger transportate in sud, pe celllalt mal al Tisei, la
TimiEoara, s[ presupunem, gi totul ca intr-un roman
istoric de aventuri sau ca intr-un film unde, de dupi
orizontul plat, se ivesc atelajele qi apoi se apropie,
muzica se stinge
Ei
nu se mai aud dec6t duduitul,
bubuitul jantelor
forjate, scdrlditul gi respirafiile
sfor[ite ale cailor. Cei care strdbat pim6ntul in lung
Ei-n
lat ii tulburd intotdeauna liniEtea
Ei
indeamnd la
r5u, deoarece trezesc o fricd amestecatd cu nostalgie,
Dupd trecerea lor, nimic nu mai este ca inainte.
Orizontul crapd o datb pentru totdeauna
Ei
nu se mai
astupi niciodat5.
Din fericire, autostrada se apropia imediat de sf6r-
git, pe
$osea
se fbcuse aglomerat, qi a trebuit si imi
alung g6ndurile. Un nebun ungur la periferia oraqului
298
Cdldtorind spre Babadag
Miskolc a depigit cu o zafira trei maEini deodat6.
Era pu{in mai cald. Gheafa cidea din copaci. in
partea cealaltd a oraEului, la ieqire, am zdtit o gr5-
mad[ uriaq[ de ma;ini parcate in fafa supermar-
keturilor. Acoperiqurile lor aritau ca spin[rile unor
vite reci pe niEte pbguni de beton. Dupd Encs se f[cu
din nou pustiu. Nimeni nu mergea pesle granifi.
M[ cam gr[beam, dar, ca de obicei, m[ tenta s[ m[
opresc la Gonc, aEa cI m-am abbtut cAfiva kilometri
de la drum. La cofetlrie servea un bdrbat mai in
v6rst5. O femeie cu un'b[iat mic a luat doud cappu-
ccino in pahare de carton. Au trecut pe trotuarul
celilalt al str[zii Kossuth, in stalia ds autobuz. ii
agtepta un birbat cu un mic radiocasetofon argintiu
Ei
dou6 plase burduqite. Era scund, fuma qi-qi ascun-
dea
figara
in palm[ de fulgii mari qi umezi de z[padi.
Unde se duceau cu aparatul acela cdntdnd
Ei
cu
copilul? Cu acele plase uzate, pline-ochi? Ar5tau
s[rdcdcios gi trist. O mic[ familie pe drum, cu dou[
slpt[mdni inainte de Cr[ciun. Mama qi fiul beau in
ticere cu inghilituri mici qi repezi, ca gi cum ar fi vrut
sd apuce sd bea liniEtili pdnd la venirea autobuzului,
dar acesta incl se l[sa aEteptat. Autobuzul citre
Telkibdnya, PdlhSza, S5toraljarijhely, in partea cea-
lalt[ a munfilor Zempl6,n. Ningea tot mai des. Cei doi
nu-qi mai vorbeau. Sem5nau cu niqte qomeri. Li se
citea asta pe chip, in gesturi, cunoEteam asta din
pdrfile mele. Timpul, guvoiul lui principal, pur qi sim-
plu ii ocolea. Erau ca aruncafi pe mal, in voia sorfii
care incetase a se mai impleti cu o alt5 soart6. Te
trezeEti intr-o bund zi,
Ei
aceeagi lume devine o alta,
cu toate cI nu s-a schimbat deloc. Astfel de g6nduri
imi treceau prin cap la Gdnc. Poate nu erau deloc
Eomeri,
poate ci n[scocisem asta ca un pretext, pen-
tru a nu pleca de acolo cu mdna goal[.
$omerii,
la fel
299
Andrzej Stasiuk
ca
$i
cerupEii, sunt necesari pentru a me face sd md
intorc cuminte pe meleagurile mele.
De data aceasta md intorceam de pe insula Cres,
qaizeci
Ei
opt de kilometri lungime
Ei
trei mii de
locuitori. Cu bacul de la Brestova faci doudzeci
de minute. in afard de noi, mai erau doar dou5 ca-
mioane qi un mercedes vechi. Inainte sd ajungem la
Porozine, qoferul mercedesului a reuEit s5 dea peste
cap la bar dou[ coniacuri. De la bordul bacului,
insula Cres p[rea pustie. Bacul duduia
Ei
duhnea
a motorin[. Barmanul cred ci se imbitase. Cinci-
sprezece curse intr-o singur[ zi e o treabilserioasd. in
ziua aceea erau pulini nori pe cer, qi peisajul cirybta
greutate. Totul p5rea armonios, potrivit.
$i
bacul
acela dezolant, qi barmanul,
Ei Eoferul
care trdgea la
mdsea, qi apele intunecate, clare, ale golfului, qi
debarcaderul pustiu,
Ei
cerul
jos,
Ei
miqc[rile incete,
somnolente, ale marinarilor,
Ei
lumina de decembrie,
Ei
tot restul. Pur qi simplu, totul trdia o viatd proprie.
Insula era intr-adevir pustie in mijloc.
$oseaua
tre-
cea de-a lungul ei ca o coloan[ vertebrald. Versanfi
despbdurifi qi dezgolifi, vegetafie piticd
Ei
vdnt. Aqa
ar[ta totul. Undeva pe drum amzdrit o turmi de oi.
St[teau aqa de nemiEcate, incdt cu greu le deosebeai
de st6ncile din
jur. Aveau aceeaqi culoare ca pietrele.
Nu era nimeni l6ng[ ele. Pe hartd, insula Cres ardta
ca un os vechi, distrus. Iarna o pustieqte de tot,
Ei
ra-
falele de vdnt care bat dinspre mare ajung pdnd qi in
cele mai mici cotloane. Aqa se int6mpl6 in satul
Lubenice, pe vdrful unei pante de trei sute de metri.
Nu am vdzut niciodatb o cas[ de om care si fie mai
goal[. Cdteva zeci de case din piatr[ cenuqie qi putin
Iemn de smochin, flrl nici un fel de inveliq. Vdntul
putea intra din toate p[r!ile, din toate p[rfile se
deschidea infinitul aerului. Existd astfel de locuri
unde ai impresia cd e capdtul lumii, ci nu-!i r[m6ne
Cdldtorind
sPre Babadag
de f[cut dec6t cale intoars[,
cici realitatea
qi-a spus
"fti-ri
""rint.
Mi-a trecut
prin cap faptul cd acele
"u*"
,"nt aqa de cenuqii tocmai din cauza
vAntului'
""i"
.iaqi" de pe ziduri culorile,
c[ acestea ar putea
;;; numai dac[ sunt ascunse
undeva
in interior'
ii""Fci".
era o insul6, Lubenice
flcea cdt doud
Inrui", a"ourece
de p[mflnt era separat[
qi de ap['
Ei
;;;;.il"diat
dupi peretele
dormitorului
incepea
.rieou.tiu.
Prin fereastra
buclt[riei
se vedeau
p5-
5iiri" ."trt"
tiai.ur"
i" aer de curenfi'
Aqa arita aici
;;;;;. i" cimitir, iumbtate
dintre cei defuncfi
se-nu-
;;; M";i;;iJi"'
ci-itirul
se intindea
la marginea
"irarfui
stdncos.
Moartea
trebuie s[ fi fost bleste-
il;i;;;;noi-
rrror-dntul
trebuia
srpat l'
ryT.1
ioutX aceast[
munc6
semina
cu un purgatonu'
P;;,
"-"i**"
aici, trebuie- s[ fi avut un motiv im-
""ii""r.
Poate"s[
fi iost un blestem'
poate doar frica'
il;;[; iaz, cdndduceau
totul la bun sf6rqit' se pare
c[ nu mai aveau
putere si se intoarcI
la casele lor'
--
i;;r;; a ajunge in acest loc, m-am abltut de pe
Eo-
,"u,ru-uttuftuia
ii plin cdmp' Drumul
exista
pe harti'
dar in realitate
sem[na
cu albia uscat[ a unui
pdr6u
sau ctl niqte trepte distruse,
care duceau undeva
in
nesfdrEit'
Cdtevi
zeci de kilometri
parcurqi in viteza
i;tai- b"
jur imprejur
erau numai
-t11""
albe' Se
inllfau spre cer, se irangeau
qi se.prdvileau
undeva
i;-ril;
cealaita.
Sus pe cer roiau
pds[ri mari
qi
urmireau
ceva ce se miqca' Dar pentru noi' pentru
oua""l, tot ce era in
jurul nostru
pirea mort' rece
$1
."rai"i-'a"
vdnt. Cineva
impirtise
intreg acel.teren
uiruri tu ziduri de piatrl' Se cafrau
pdn[ la linia ori-
;;;il;i;roiau
din acel pustiu petice dreptunghiu-
i; M-;r"
gdndit c5 o fi vorba despre o impbr{ire
fu*n.i.
de lcrupuloasi
a proprietlfii'.dar
mai tdrziu
'*i.-u
spus c5 aiel labirint
db ingr6dituri
de piatrl
avea ca scop proptirea
pimdntului
spblat la vale de
lol
loo
Andrzej Stasiuk
ploi. Uneori culoarele erau atat de inguste, incit tre-
buia s5-mi streng oglinzile. Pe aceste suprafele in-
grddite cu grijd se aflau doar pietre. Nu era pic de sol.
De printre stdnci mai rdsdrea c6te un bit uscat. Am
trecut pe lAngd o casd cu acoperiEul in paragind qi
apoi pe l6ngd o alta, la fel de distrusi, qi iar am dat de
pustiu. Imi imaginam vara, albul incins
Ei
qop0rlele
care se incllzeau la soare. Cdt vedeai cu ochii nu
exista nimic ce ar fi putut oferi o fdr6md de umbri.
Apoi sus de tot, printre stdnci, se vedea Lubenice. Se
putea ajunge in sat pe o fAqie ingusti de asfalt situatd
pe partea cealaltd, dinspre mare, dinspre localitatea
Valun, dar era prea simplu qi nu spunea tot adevirul
despre insula Cres, despre interiorul ei pustiit, dea-
supra c[ruia roiesc p[s[rile in cdutarea hranei.
Uneori imi imaginez ohartd, alcltuit[ din locurile
unde aq vrea si mb intorc. Nu e o hart[ serioasi. Pe
ea nu s-ar afla mare lucru: zdpada umedd din Gcinc,
Zbotov cu biserica sa in ruine, Caraorman cu nisipul
lui deqertic qi cu utilajele ruginite care ar fi trebuit s5
recupereze aurul din apele Dun5ri| canicula din Erind,
Biala Spiska qi pr[vilia ei cufundatl in intuneric, zo-
rile
Ei
mirosul de pisic6 din Piran, serile din Riqinari
cu aromele imprdqtiate de fabrica de turti dulce,
vierii de l6ngd Oradea
Ei
porcinele de la Mdtdszalka,
Delatin cu gara sa in lumina cenuEie a diminefii,
Dul4bka, Rozpucie
Ei
Jablonna Lacka, Huqi qi
Sokol6w, qi acum gi Lubenice. inchid ochii qi trasez
drumurile,liniile de cale ferat5, distanlele
Ei
peisajele
dintre spafiile goale, dintre o mediocritate gi cealalt[,
qi incerc s[ schifez o geografie care sd ridice toate
acestea in spinarea sa plat[, pentru ca totul s[ devin[
mai rezistent, nepieritor.
Cu c6teva zile in urmi m-am dus la Cracovia cu
acceleratul de Ko5ice, pe care l-am luat de la Str6Z,la
10.11. Pe cAmpuri erau petice de zdpad[. De sub ele
102
emana cenuEiul,
negrul. Dumnezeule,
tristefea
-ugh"tnit"toi
ae ldngd calea feratd' gardurile de
sarir6, firele rlmase de la ornamentele
de iarnS' care
;;a;;; in lumina vinelie a lui ianuarie, copacii des-
iirrrrp Ji, gridini, mormanele
de boarfe, de metal
uzat, be leirn distrus, de clr[mizi crlpate' toate
;;;ir;" in cadrul unei geometrii.colfuroase'
al unei
;;;"irii supranaturale
care dezgolise
brusc scheletul
iumii. Bobowa,
Cig2kowice,
Tuch6w, PleSna
-
ca o
iil t de gheaf6 ie linsese
pdn[ la oase peisajul
uman, Hsa-nd in urmi doar ceea ce era mai impor-
{rrrtt,
"""uce
deja nu mai putea fi inltrturat' c6ci altfel
s-ar fi instalat neantul. Se f[cuse amiaza, dar in unele
ierestre de la casele din apropierea
c[ii ferate am
uarrt .ttet"cirea
palid[ a 6ecurilor'
Curfile caselor
"iuu
Uomaricios
de curate. Totul imp[turit'
aranjat'
str6ns ca pentru o paradd a lucrurilor neinsuflefite'
Acea zdpid[, stratul sublire care des.ena
un contur
&t;
ilFrullucrurilor
ficea ca sir[cia cotidianului'
u"!f irtrlg eroism al durabilitlfii,
disperarea
degra-
d[rii s[ capete o alurl aproape
ideirl5' Se f6cuse
amiaza,dai
cu greu vedeal vreun suflet de om' Nu
uu"uu de ce si-iasi din case' Peisajul tindea spre
uUtt.u"r, aqa c[ preferau s[ stea iniuntru'
Am deschis
i;;G;"ntru
a simfi cum miroase aerul a fum de
.arUun", ii
atunci mi-am imaginat dalele inc[lzite din
Ur.*ari!,
zornditul uqifelor Jobei, miqcdrile abile ale
vatraiului, clipele a""i"u cAnd fl6c5rile scapi de. sub
cercurile de font[, c6nd mirosul negru se r[sp6ndeqte
i, u"t qi lumina roqie umple bucitdria'
Cdte astfel
J"
"ut.'"tuu
oare la marginea drumului?
Sute' mii' qi
;;J;1;i";hEi
lucru, aceeaqi claritate cenuqie' aceeaqi
Lrdine trist[ care se lupta cu haosul lumii'
--
Vaonuf era slovai Avea canapele din piele sin-
tetici ioqie. Pdn[ sh m5 sui in el, trecuse prin Pre5ov'
SaUinou
qi Lipany. Acolo era la fel' Casele st6teau
Cdldtorind
sPre Babadag
)o)
cam inghesuite
Ei
semlnau mai mult intre ele, dar
restul era la fel ca in pirlile astea, aceeaqi efemeri_
tate, aceeagi nesigurantd a sorfii, aceeaqi via{I ca o
improvizatie. Ce se intdmpla la Sabinov in urmd cu
doi sau trei ani, pe la inceputul primiverii?
Aco-
periqul in patru colluri in stil gotic de pe turla bi-
sericii, gi ceasul,
Ei
alituri clEdirea galbeni in stil
renascentist, cu frontispiciul afumat gi cu gratii la
ferestre, gi apoi resturile zidurilor de apirare, bdltile
in care se reflecta cerul plumburiu
Ei
cdteva gdini
care ciutau un petic uscat unde s[ scurme cu ciocul.
Sabinov. Cu siguranfi ajunsesem acolo din int6m-
plare. Fdri in9oiali cdutam noi drumuri la granifa
dintre Spi5
Ei
5ari5. Poate cd o luasem pe vreo scur-
titurd de la qoseaua num[rul 18 cu acelaEi g6nd in
minte, c5 poate de data aceasta voi reuEi si ajung
in partea cealaltd a peisajului, cI, v5zdnd tot ceea ce
vedeam, voi desluqi ceva cu mult mai mlref, un fel de
suprapeisaj care reune$te in mod miraculos f[r6mele
qi peticele, toate acele localitlgi mdrunte de genul
I-ipany
sau Sabinov, iar acestea, o datl pentru tot-
deauna, iEi vor gisi in el locul, impreunl cu glinile,
noroiul, bucitdriile cu sobe cu cdrbuni, impreun[ cu
fumul, cu disperarea meticulo asd a ogrdziior, cu aq-
teptarea, qi c[ astfel vor deveni de doui ori, de o mie
de ori mai impun[toare,
Ei
cd absolut niciodat[ nu
vor mai medita asupra existenfei lor int6mpl6toare,
efemere. Acest gdnd vechi m6 va insofi in cilitoriile
mele pdni la moarte. Totul pare sd indice acest lucru.
La Piotrk6w, in paralel cu drumurile care duc
spre Kielce qi Radom se intind doud
Eine
inguste. De
multi vreme nu mai circuld nimic pe acolo. Doui
firiqoare ruginii pe care le inghite treptat pimdntul
nisipos, pentru ca apoi sd-Ei facd din nou loCla supra-
fa{5, in dreapta
Eoselei.
Atlasul na{ional al
poloniei,
pe care il am la indemAni, mI inqtiinfe azd ch, acele
Andrzej Stasiuk
)04
()dldtorind
spre Babadag
linii au apdrut in anul 1904, iar ?n anul 1971 inch, se
circula pe ele. Era intr-o sAmbdti de februarie,
soarele strdlucea, qi nu-mi puteam desprinde privirea
de la rlmdgilele qinelor minuscule. La lJszczyn se
plstrase chiar
Ei
halta. O construc{ie mic6 de c[rd-
midl roEie, care ar fi trebuit si te ducd cu gdndul la
stilul gotic, dar care semlna mai degrabd cu o clidire
din cuburi vechi. Ornamenta{ia ei naivd avea ceva de
benzi desenate sau de teatru de pdpuqi. De altfel,
intreaga zond, pdrea parcd micgoratd la scard naivd.
Casele de ambele pir{i ale qoselei constau in princi-
pal din frontispicii. Mai ales laUszczyn,laPrzygl6w
sau la periferiile oraqului Sulej6w.
$i
pe acele falade
firl vdrstd
Ei
flr[ stil vedeai uneori cAte o galerie, o fe-
restruicd rotundd, un pilon, ceva mai mult decdt o
simpl[ funcfie arhitectonici, pur
Ei
simplu dorin{a de
a ardta altfel decdt de obicei gi de a fi mai bine decAt
in fiecare zi. Ei,
Ei
mi se pdrea c[ in spatele acelor
perefi nu exist[ nimic, cd acolo se terminl totul, cI
vuiegte vdntul, cd pdslrile
Ei-au
ficut acolo cuibul, iar
cAinii, sdlaEul, cici intregul efort fusese depus in fron-
tispiciile sdrdcdcioase, in ultima ap5rdtoare in fafa
luminii
-
un invelig pe care abia il poli distinge de
materia inform6.
$i,
in loc s[ admir abafia ordinului
cistercian care data din secolul al XII-lea, m-am l6sat
furat de gardurile din Sulej6w
Ei
de c[ririle dintre
ele, pline de bdltoace albastre, de niEte scuaruri pe
jum5tate
moarte, de ogrilzi qi balcoane, unde obiec-
tele vechi erau ingrdmddite unele peste altele, de
bufeturile mdncate de vreme
Ei
de restul rimdqilelor
pieritoare ale timpului omenesc. Pe coloana subfire
ca a lui Simion Stdlpnicul se afla un inger local. Te
ducea cu gAndul la casele pe carelepdzea. Era ficut
din acelaqi material ca qi ele
Ei
avea si le rdmAn[
aldturi pdnd la capdt. Fecioara Maria de l6ngd bise-
rica de pe colind avea cel putin un acoperiq deasupra
)o5
l06
Andrzei Stasiuk
capului, din fier laminat
Ei
plexiglas. ingerul nu avea
nimic, numai cerul gol. Pufin mai incolo se afla un
container de gunoi. La treizeci de kilometri in linie
dreapti spre sud se afla satul Wygwizd6w. Ar fi tre-
buit sd mb duc acolo qi sd innoptez. In ziua aceea,
deasupra c6mpiei cerul era senin qi rece. Pe drum aE
mai fi intdlnit poate trei sau patru hirburi de maEini.
Da, ar fi trebuit s5 mi duc la Wygwizd6w
Ei
sd
rlmdn acolo. In
far5
existl o singurd astfel de locali-
tate, dar am fost nevoit sd-mi continui drumul pentru
ca inainte de ldsatul serii si ajung la Solec. Cam [sta
era planul-pe care il aveam. Nu mai fusesem nicio-
dat[ acolo. Vdzusem c6ndva o fotografie. Se vedea
in ea cinematograful. Intrarea era acoperit[ cu iarba
care crescuse sllbatic. In vitrini atArnau niqte res-
turi. Cerul era innorat. in planul indep6rtat se afla o
cisuf[
fhrineasci
de lemn. Cinematograful se numea
simplu
,,Cinema".
AEa scria pe frontispiciul cl[dirii.
Al[turi cregtea o salcie. Nu mai rulase acolo nici
un film, de mult6 vreme,
Ei
nu mai venea nimeni.
iniuntru, in intuneric, putrezeau fotoliile. Am incer-
cat sE-mi imaginez ce se afla imprejur. Sunt astfel de
fotografii qi astfel de locuri care nu-fi mai dau pace,
chiar dacd nu e nimic de vizut. Acel cinematograf
din fotografie era ca o amintire din vremurile cdnd
lucrurile se mulfumeau cu cele mai simple denumiri.
Frontispiciul se arcuia intr-o bolt6 delicat5, pentru a
face loc literelor simple. Singurdtatea qi abandonul
v0j6iau in cadru ca un v6nt t[ios. Tocmai de aceea md
duceam acolo pe la
jumdtatea lui februarie, cu ulti-
mele petice de z6padi pe cdmpuri
Ei
cu acel sentiment
pitrunzitor c[ undeva intre Sulej6w, Wygwizd6w qi
Solec este ca
Ei
cum timpul a murit sau pur qi simplu
s-a evaporat ca aerul sau ca visul, incet6nd si ne des-
partd de copildria de mult apus5. Sau poate doar de
trecut. De aceea m-am dus acolo, in acea mediocritate
a materiei, in acea efemeritate
a lucrurilor' De pe dru-
mul numirul TTT am cotit-o la dreapta,
qi a inceput
pustiul, iar pimAntul a prins qi el a se ridica u$or, ca
un fel de cdmpie; cu toate cd se merge in pant[, tot
mai aproape dL cer, e ca
Ei
cum ai inainta printr-un vis
greoi, in .ur" nu poli nici s6-[i atingi scopul, nici si fugi'
Lqu ,rretgeam cu maEina spre Solec, intr-un peisaj
"ur"
,r"u re te prindb mereu in curs5, qi totul numai
datorite unei fotografii alb-negru.
Solec ardta ci Sokol6w Podlaski din urm[ cu
treizeci de ani gi ca Huqi din urmi cu opt luni' Solec
era un nou candidat la titlul de capitald a pdrlii mele
de continent. Nu am vrut sd md opresc, nu am vrut
sI cobor din magin6, de fric6 s[ nu dispar[ tot ceea
ce mi inconjura
-
atdt de perisabil p[rea, atdt de
fragil
Ei
de ifemer. in spatele bisericii de pe deal
totll se termina brusc,
qi eu am intors, la rdndul meu,
maqina. C61iva cai mergeau dezlegaliin
mijlocul sa-
tului. Aveau plrul lung, de iarn[, cam incdlcit' M-am
gdndit s[ mi intorc aici inainte de a muri, m-am
[anOit
sb revin atunci cdnd nu voi mai avea chef sd
irdiesc. Aici nimeni nu va bbga de seam[ cb m-au
pdr5sit forlele.
Nopfile mi le voi petrece la cinematograf
qi voi ur-
m[ri v-edeniile filmelor din to{i anii trecufi' O moarte
decentd ar trebui sb semene cit de c0t cu viafa' Ar tre-
bui s5 fie ca un film sau ca un vis. AEa este in aceast[
parte a continentului,
unde realitatea seam[n[ cu
i,r-"a de dincolo. Cu siguran{l tocmai pentru ca oa-
menii sd se teami mai pufin de moarte qi s[-gi dea
sufletul cu mai
Pu{in
regret.
Am oprit maEina abia in fala cinematografului'
Ar[ta exict ca in fotografie. Exista qi totodat5 nu
exista. Nu pierise de tot, dar nici prea viu nu era' De
parcd materia copia lumea spiritelor. Sau poate c5
Lra mult mai mort dec6t in fotografie. Se l6sa seara,
Cdldtorind
sPre Babadag
)07
Andrzel Stasiuk
qi am simfit in aer gerul. Mi-am putut imagina cum,
in interiorul lui intunecat, gerul mu$c5 din imaginile
transparente din filmele de demult. Da, existl astfel
de locuri unde ne copleEeEte siguranfa cI existi ceva
in spatele lucrurilor gi locurilor, cI ele ascund ceva,
cd mascheaz[ ceva, dar suntem neputincioqi, prea
proqti, prea laEi, sau poate nu destul de b[trdni pen-
tru a
Eti
cum si trecem de partea cealaltd. St[team
acolo ca un prost, inghefam de frig gi-mi imaginam c5
se deschid uqile batante strAmbe, cd se intrd
Ei
pufin
mai incolo dai peste o trecitoare pe care toatl lumea
a cdutat-o dintotdeauna, qi c[ acolo incep pur qi sim-
plu Solec, Wygwizd6w, Sulej6w, Huqi, Lubenice, qi
cd trece pe acolo calea feratd de la Str6Z la Tarn6w,
qi ci merg pe acolo vagoanele rogii de la Ko5ice,
Ei
ci
acolo g[seEti tot ceea ce a fost cdndva, dar durabil,
indestructibil gi nesfdrqit, qi ci mai este acolo chiar qi
acea sdmbdtd din urmd cu cdteva zile, c6nd mergeam
prin valea Horndd, la poalele unui sat
{igdnesc
con-
struit parci in aer, dar de data aceasta minunile se
petreceau jos,
unde eram noi, pe terenul plat dintre
drumul care
Eerpuia
mai la indlfime
Ei
r6u. Era pe-
rioada dezghefului, qi cred c[ tofi copiii din sat aler-
gau pe acel teren. O mare cazematd de zbpadd c[dea
sub atacurile nemiloase ale micilor conchistadori.
Turnurile distruse, zidurile ddrdmate, cei care se ap5-
rau in[untru nu mai aveau sc5pare., Dar, in afara
acelei bitdlii pe cale de a se incheia, se mai vedea
ceva. Pe intreaga lunci, de mlrimea cdtorva terenuri
de fotbal, se zireau nigte bile uriaqe de zilpadd. Copiii
le rostogoleau cAt aveau putere, apoi le abandonau,
pentru a o lua de la cap5t. Unele aveau un diametru
de un metru. Am vlzut cAteva zeci de astfel de bile.
Ardtau ca gi cum c[zuserl din cer. Era o priveliqte
frumoasi
Ei
ireal6. Printre ele se agitau siluetele co-
lorate ale copiilor, intr-un du-te-vino continuu. Nu
()dldtorind sPre B abadag
era ceva mai plin de viafi in intreaga regiune, pe care
iEi arunca umbra uzina uria![. M-am dus intr-acolo'
De dupd porfile ei tocmai iegeau cdteva zeci de
bdrbali. Mergeau cu pas greoi, chinuit, cenuEii ca
fumul gros, tiiqti ca intreg oraqul Krompachy
,si
tr1-
gici ca-apusul
proletariatului' intre timp, copiii de
iigani
iqi consumau energia cu bulgdrii. de z[padd
"it"
p"tt" o zi sau dou6 aveau sE fie topifi de soare qi
transforma(i in ap6, apoi in r6ul Horn6d, ce curgea
intr-o relea complicatd de afluenli
Ei
ochiuri de api
spre Marea Neagrd, la care statul slovac nici m6car
nu avea re$lre.
Apoi, undeva mai incolo, intr-un sat din apro-
piere de Sabinov, intr-o curte, avea loc injunghierea
unui porc. Pe gardul din plasd de s6rmd neagrl atdt'
,uu hel.i de cirne. in peisajul acela cenuEiu al dez-
ghelului, carnea strllucea ca focul.
$i
casa, qi drumul,
[i
cerul, qi oamenii care se perindau,
Ei
tot restul
satului cu'cdinii care alergau vigilent, totul cdt vedeai
cu ochii era sc[ldat in ceala plumburie
Ei
nu avea nici
un fel de colorit, numai acele bucdli de carne reflec-
tau lumina cruzimii. Prin fereastf maqinii am simlit
cdldura buc[1ilor de carne roqie. In acea somnolent[
slovac[, in acea nemiqcare, in acea tristefe liniqtit[
a meleagurilor mele avea loc un mlcel' Nimeni nu
ascundei lipsa de pudoare a mortii. Cdinii
Ei
copiii
priveau miqcdrile lepezi ale cufitului, miruntaiele
din castroane,
qi g61e1ile, qi sdngele' Totul se desf6-
qura exact ca in uimi cu o mie de ani' Nu se schim-
base nimic. Se ldsa inserarea'
La punctul de trecere de la Konieczna semaforul
eru to;rr. Am aqteptat cdteva minute. Undeva in
semiiniuneric cinevi se miqc[, se apropie de biroul
de schimb valutar unde se pune
Etampila,
aplsi ceva,
se f[cu verde la semafor
qi bariera se ridic6' Inluntru
t09
l08
'i u era decit gr[nicerul nostru. Pe slovaci nu-i inte-
'resa
cine iese din
fara
lor.
,,De
unde vd intoarcefi?"
",.;,Cand
a{i ieqit din
[ard?" ,,Pe
unde?" M-am uitat
cum trece paEaportul prin dispozitivul electronic de
citit.
,,Tot
pe aici, a27", i-am rlspuns. La vameEi s-a
deschis ferestruica ghiqeului.
,,Ceva
de declarat?"
l,,Nimic deosebit." Nu i-am v[zut fafa, numai gestul
'
de a merge mai departe. Nu aveam deloc sentimen-
."
tul cI mI intorceam de undeva. Imediat dupl curb5,
in sat, se lds[ ceafa.
ilillllD
Note
Unele texte inseratein
Cdldtorind
spre Babadag
au iost
publicate
pentru prima
9ar[ in
revistele
n, iiip oi p olita, Ty
[o
dnik P ow s ze chny' Kr asno gr ud'
Przekr6i
qi Gazeta WYborcza'
Capitolul,,Harta
slovacl"
i.iq
-citate
din povestirile Eufratul la Babilon
qi'
,"sie-tiu, Avanpostil
de Ad6m Bodor
Capitolul ,,R[qinari"
Ciiatete
piovin din texte ale lui Emil Cioran;
p.
,if
-
"itut
din vol. C6derea
in timp, cap' I' P9r-
treiul omutui civilizat,
Bucureqti,
Humanitas
1994'
trad. Irina Mavrodin,
Pag37 '
Capitolul ,,Bat'ko
al nostru'o
aii"t"l"
piovin din Adam Bogusz, WieS Siedlicka
Bogusz, Cracovia,
1903'
Capitolul ,,fara
unde a inceput rlzboiul"
Citatele
Provin
din:
Emil Cioran,Istorie Si
utoPie,
Drago Jandar,
Pof,te ironice,
Edv-ard Kocbek, Insemndri
pariziene'
ltl
CUPRINS
cAr,Aron tx'rn-o BunopA sECoND-HAND ...... s
TEAMA
...,.,,20
HARTA srovec.l
..........27
nAgmanl
....41
BAT',KO AL NOSTRU
........55
DESCRTEREa cAr.AronrEr DrN
Esrut, UNGARTET
pANA
lN ucnewe .... ....71
BAIA MARE
.........91
TARA
sECUrLoR, szErnryroro,
SZEKLERLAND ... ,..,...97
TARA
UNDE e iNcppur RAznorul- . ...107
SHQIPERIA
.........12t
MOLDOVA
,.,..,,,,T44
BACUL SPRE GALATT ... . .172
coRTUL llrums iNrR-uN Loc Nou . . . . .rls
DELTA
....,.185
cArAronrND spRE BABADAG ...208
NOTE
........311
MULTUMIRI .....
...313
in colectia
RAO CONTEMPORAN
va apdrea:
Case de nebuni
R6gis Jauffret
Case de nebunieste
povestea unei rupturi, o ficliune
legatl de un cuplu care se destrami'
Gis6le se intoarce ca o leoaicl in apartamentul
gol,
istericl qi revoltatl, innebuniti de noua singurdtate,
pe care nu o prev6zuse deloc. il uriqte pe Damien,
ie-iu ii strig[ numele, il adord, il cheam6, il resp-
inge, dore,ste si-l omoare pentru a-l putea strtnge din
,ou io brate... Familiile celor doi nu r[min pasive
nici ele, qi, in curOnd, totul se transforml intr-un
delir, o nebunie generald care ne aminteqte de vecinii
nogtri de palier, de familiile noastre, de noi inqine,
ins[ ne permite in acelaqi timp si ne detaqlm sufi-
cient de mult incdt s[ izbucnim in r6s
9i
sI salutim
aceasti
performanlI scriitoriceascd.