Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Atlas de Anatomie Umana
Atlas de Anatomie Umana
MIRCEA IFRIM,
Prof. dr. doc. GHEORGHE NICULESCU,
Prof. dr. N. BARELIUC, Dr. B. CERBULESCU
VOLUMUL II
Organele Interne
Coordonator: Conf. dr. MIRCEA IFRIM
04131
IUTECA
UG Et a
r
PLOIE$TI
EDITURASTIINTIFICASI ENCICLOPEDICA
Bucuresti, 1984
Revizia stiintifica: Prof. dr. doc.
RAUL ROBACKI
PREFATA
Aparitia primului Atlas de Anatomie UmanO" constituie un
moment de referinto in
anatomia din tara noastro si un eveniment
editorial remarcabil. Structurat in trei volume,
primul cuprinde extremitatea cefalica, peretii trunchiului, membrele superioare si cele inferi-
oare, cel de-al doilea contine organele interne si sistemul endocrin,
iar cel de-al treilea,
sistemul nervos
central si organele de simt. Atlasul, realizat
in conceptul de anatomic
functionala raspunde unei cerinte stringente, a cadrelor medicale din toate specialitatile si
a studentilor, de a
avea un material documentar corespunzator, privind alcatuirea
corpului
uman.
Editarea Atlasului contribuie la traducerea in viata a politicii partidului in domeniul
ocrotirii sonotatii si a dezvoltarii
optime a fondului biologic demografic, asa dupes cum sub-
linia, in Raportul la Congresul al XII-lea al Partidului Comunist Roman, tovarasul Nicolae
Ceausescu: Partidul va urmori in
continuare promovarea si intarirea sanatatii poporu-
lui, stimularea natalitatii, asigurarea unui spot- demografic normal, ocrotirea mamei si copi-
lului, intorirea familiei, cresterea viguroasa fizica si intelectuala a, noilor generatii", direc-
tionind intreaga edificare in etapa urmotoare
a Romoniei socialiste pe not culmi de civili-
zatie si progres.
asemenea Atlas se impunea cu atit mai mult sei apara, cu cit, pina in prezent, se
cheltuia valuta cu importul din stroinatate a unor atari lucrari, absolut necesare insusirii si
exercitorii profesiei de medic.
Volumul II, care cuprinde organele
interne este alcatuit intr-o maniero originals, ele fi-
ind prezentate topografic, asa
cum le gasim in organism. Atit desenele, cit si Textul explicativ,
realizate cu mare judiciozitate stiintifica, reliefeaza
elementele anatomice cu aplicabilitate
practica, omitind deliberat notiunile de balast
anatomic descriptiv, nesemnificative pentru
practica medicala. Problematica anatomises este
abbrdata diferentiat, acordindu-se un
spatiu mai larg
aspectelor prioritare anatomo-clinice,
prezentindu-se sumar cele se-
cundare si neglijindu-se cele lipsite de interes pentru clinician. Textul este cortcis, esen-
tializat, constituind exact ceea
ce trebuie sa cunoasca medicul. Atlasul, prin continutul
sau, demonstreaza cu succes ca anatomia clasicai se impunea a fi restructurato in raport cu
cresterea masivo a volumului informational, prin selectarea judicioasa a elementelor ce
trebuie insusite de catre student si medic. Notiunile de anatomie pe viu, endoscopie, ana-
tomie radiologica si aplicatiile medico-chirurgicale sporesc considerabil valoarea lucrarii,
imprimindu-i, alaturi de
continutul anatomic aplicativ-practic, un net caracter de origina-
litate si certa competitivitate, in raport cu oricare din Atlasele prestigioase existence in in-
treaga lume, dintre care citam Soboda-Becher, Sinelnicov, Toldt etc. Aceasta, cu atit mai
mult, cu cit Atlasul romanesc raspunde pe deplin cerintelor clinicienilor, care solicitor epu-
rarea fondului
anatomic de amanunte nesemnificative si insusirea door
a acelor notiuni pe
care practica medicaid' le impune. In acest context, volumul II al Atlasului este de un.
real folos chirurgilor care abordeazo toracele, abdomenul si pelvisul, internistilor si altor
specialisti, medici sau biologi.
Din aceste motive considerom ca volumul II al Atlasului
de Anatomie romanesc mar-
cheaza un moment esential in evolutia gindirii anatomice romanesti, de la profesorul
Fr. I.
Rainer pina in prezent, punind la indemina medicilor si studentilor
un material asteptat
de foarte multa vreme.
Remarcam realizarea la cel mai inalt nivel artistic si stiintific a imaginilor desenate de
Emil Patrascuta, cit si respectarea stricter a nomenclaturii internationale. Controlul
stiintific
efectuat de Prof. Dr. Doc. R. Robacki, anatomist de prestigiu, elev al profesorului Fr. I.
Rainer, sporeste valoarea lucrarii.
Consider-6m ca, prin acest volum
a/ doilea al Atlasului de Anatomie Umana, colecti-
vul de autori format din Conf. Dr. M. Ifrim, Prof. Dr. Doc. Gh. Niculescu, Prof. Dr. N. Ba-
reliuc si Dr. B. Cerbulescu isi inscriu numele in analele
medicinii romanesti, aducind o
contributie meritorie la dezvoltarea anatomiei,
stiinta indispensabilo practicorii medicinii
si altor
profesiuni la progresul medicinii si biologiei in patria noastra,
la indeplinirea poli-
ticii demografice si sanitare a partidului, in centrul activitatii caruia sta grija fates de om.
Prof. Dr. Docent IOAN POP D. POPA
director al Clinicii de chirurgie cardiovascularo
a Spitalului Fundeni.
=M.
5
PREFACE
The appearance of the first "Atlas of Human Anatomy" repre-
sents a date of reference in the anatomyof our countryand a re-
markable editorial event. Conceived in three volumes the first deal-
ing with the cephalic extremity, the walls of the trunk and the upper
and lower extremities, the second with the viscera and the endo-
crine systemand the third with the central nervous systemthe
Atlas, achieved according to the concept of functional anatomy, meets
an urgent requirement of the medical staff of all specialities and
of the students regarding an adequate documentarymaterial on the
structure of the human body.
The publication of the Atlas contributes to the implementation
of the Partypolicyin the field of health protection and optimum
development of the biological demographic fund, as comrade
Nicolae Ceausescu emphasized in the Report at the Twelfth Congress
of the Romanian Communist Party: "The Partywill further pursue
the promotion and strengthening of people's health, the stimulation
of natality, the securing of a normal demographic growth, the pro-
tection of mother and child, the consolidation of the family, the vi-
gorous physical and intellectual development of the newgenerations",
guiding the whole building up in the next stage of the Socialist Ro-
mania towards newheights of civilization and progress.
The need for such an Atlas was so great especiallyas works of
this kind, absolutelynecessaryfor the knowledge and practising of
the medical profession, were up to nowimported fromabroad in
foreign currency.
The second volume, dealing with the viscera, is drawn up in an
original manner, the internal organs being presented topographically,
as we find themin the organism. Both the drawings and the expla-
natorytext, achieved with a great scientific accuracy, point out the
anatomical elements which have a practical applicability, whereas
the notions of descriptive anatomic ballast, non significant for the
medical practice, are deliberatelyomitted. The anatomic problems are
approached in a (differentiated manner, i.e. a larger space is allotted
to the anatomoclinical aspects of first importance, those of secondary
significance are brieflypresented and those devoid of interest for
the clinician are neglected. The text is concise, essentialized, repre-
senting exactlywhat the physician should know. Through its contents,
the Atlas shows successfullythat the classical anatomyneeds to be
modified in accordance with the great increase of the informational
bulk, bya judicious selection of the elements that should be acquired
bythe student and the physician. The notions of anatomyin vivo,
endoscopy, radiological anatomyand the medicosurgical applications
increase to a considerable extent the value of the work, conferring
to it, besides the practical anatomic content, an obvious originality
and a clear-cut competitive character in comparison with anyone of
the remarkable Atlases existent in the whole world, among which we
mention those of Soboda-Becher, Sinelnicov, Toldt etc. This so more
as the Romanian Atlas meets integrallythe needs of the clinicians,
who require the removal of non significant details fromthe anatomi-
cal fund and the retention onlyof the notions necessaryto the me-
dical practice. In this context, the second volume of the Atlas is of
a real utilityto the surgeons who operate on the thorax, the abdomen
and the pelvis, to the internists and to other specialists physicians
or biologists.
For these reasons we consider that the second volume of the
Romanian Atlas of Anatomymarks an essential moment in the evo-
lution of the Romanian anatomical thought fromProfessor Fr. I. Rai-
ner up to the present, offering to the physicians and the students a
material for which theyhave waited for a verylong time.
We mention the drawings performed byEmil Potrascuto at the
highest artistic and scientific level, as well as the strict observance
of the international nomenclature. The scientific control made by
Professor R. Robacki, a remarkable anatomist, disciple of Professor
Fr. I. Rainer, increases the value of the work.
We consider that, owing to the second volume of the Atlas of
Human Anatomy, the collective of authors, formed of Reader M. lfrim,
M.
D., Prof. Gh. Niculescu, M. D., Prof. Bareliuc, M. D. and B. Cerl
bulescu, M. D.,
insribe their name in the annals of the Romanian me-
dicine through their meritorious contribution to the development of
anatomy, science indispensable to the practice of medicine and other
professions, to the progress of medicine and biologyin our country,
to the implementation of the demographic and health policyof the
Party, in the centre of which is the care of man.
Prof. IOAN POP D. POPA
Head of the Clinic of cardiovascular surgery,
Fundeni Hospital
IIPE)IMCJI0BHE
Ony6aHaosaHne nepBoro AToaca AHaTOMH11 Lleaosexa" COCTaBJIHeT
OTHPaBH01i MOMeHT B aHaTomnit Hau CTPaHbI H He meHee
italoweecHH3,aaTeabcxoe CO6bITHe. Pa6oTa /Ie./arest Ha Tpn TOMa, B
nepaomonHcaHm
TOJIOBa, CTCHKHTYJI0BHIlla, Bepxmie HHH3KHute KOHetl-
HOCTII, BO BTOpOM
BHyTpeHHIIe opraHbt, clicTeMa Ke.rie3 13HyTpeHHeil
cexpennFt, BTO apema KaK TpeTnii nocamett II,eHTpaJlbHOri HepaHoil
cncTeMe. ATJIaC, BOCHOBy
aoToporo 3a.no3KeH KOHLteFIT(PyHK11,110HaJlb-
HOli
aHaTomnn, oTaegaeT ocTpoft Hy)czte, outtyulaemon' apaHamti acex
Cf1e1.04aJlbHOCTeI3H cTyikeHTamHB
,n,oaymeHTautin, aacatotneficHcTpeeHHH
gezoseHecaoro TeJIa.
I/13,aaaaembill ATJIaC cnoco6cTayeT npeTaopeHnto
B)KH3HbfOJIIITHKH
napTHHB06./IaCTUI oxpaHm
3,a0POBbHHOHTIIMaJIbHOF0pa3BHTHH
6Hoao-
n4ecxoro Aemorpa4H4ecaoro cpoHaa, KaK no,rittepioiya TosapFan
HHKonae i-layfflecay B
caoemAox.maLte Ha XII Cbe3ae Pymbnicaoft
KommymicTntiecxoft FIapTint: IlapTHH6yiteT
HAaJ1ee coe,anTb 3a
yayinneHttemHyxpen.neHnem
3,ZIOPOBbH
Hapoita, noompeHHempo>k-
itaemocTit, o6ecnegeHnemHopmaabHoro Aemorpalimilecxoro npIIpocTa,
oxpaHoft maTernuicTaa H
iteTcTaa, yapenaeHnemcewbn, xpenxnmclm3H-
Hecanm HyMCTBeHHbIM pa3BHTHeM HOBbIXTIOKOJIeHlicI"
aanpaamist Co-
unaJnicTwiectcyto PyMbIHHIO, aa HOBOM aTane ee Pa3BHTIIH, K Bepunt-
Ham 11,11B14.11113aH,H14H
nporpecca.
Ony6,TnixoaaHne TaKoro ATaaca 6bmo Heo6xoAttmo
H no T011 npit-
tame, 4TO,
Ao HacToaulero BpeMeHH, pacxoayeTcHmHoro
BaJHOTbI Ha
npito6peTeHHe H3 nmnopTa noao6Hbtx pa6oTa,
CTOJIbfle06X0AHMIAX B
pa6oTe n0 OCBOeHIHO meimumicanx 3HaHHI71H apa4e6Hoft npaxTrce.
BTopoil TOM, TIOCHHLIWHHbIri
BHYTpeHHHMopraHam, COCTaBJIeH pH-
r1tHaJlbH0, nOCKOJIbKyOHH
npeAcTaa.neHbi Tonorpa4nl4ecKll,
IlMeHHO TaK
KaK HaXOAHTCHB
opraHH3me. PHCVHKH, paaHo KaK II 061, HCHLITejIbHbIe
TeKeTbI
oTpaKatoT roy6oxylo flayinmo npoaymaHHocrb.
BbICTylialOT Ha
IlepBbICI nJIaH
aHaTomtivecithe 3JIeMeHTbI npaaTHHecxoro npumeHeHHH, B
TO
Ace apema npeaHamepeHHo onymeHmonticaTeabHue, He
CYLLLeCTBell-
Hue
AJIHMcJtIIuHHCKOii npaKTHKH110H5iTIIH.
K aHaTomitHecxoll npo6.3e-
maTince no,axo,Et AucinpepeHHHaabHuff,
B3T011C1351311 y,rte.mHeTcH60nbine
BHHMaHHH nepsocTeneHHum aHaTOMO- KJIHHHHeCKHM acneaTam, BTOpOCTe-
neHHble OMICaHb1 KpaTKo H onyineHHo ace TO, 'ITO He npeacTaamieT
cyntecTseHHoro HHTepeca JtJIH
KJIHHHUIICTa. TeKCT oKaTbni, H3J10)KeHO
MUM. TO, T-ITO
cTporo Heo6xoximo 3HaTb
Bpa4y. CoikeptcaHne aT.Ttaca
ycneunio Aoxa3a.rto, 4TO
, BCBH3HCMaCCHBHbIM pocTomo6-bema rificpop-
maunfi, Heo6xoxima nepecTpofixa Kaacamection' aHaTomPut nyTeM1 e.ne-
coo6pa3Horo oT6epa Tex
3JIeMeHTOB,
xoTopbre Heo6xo4tHmo yCBOHTb cTy-
AeHTamn H
apaHamn. IlpHAut3HeHHb1e aHaTomntlecKne
1-10HHTHH, 3HAOCKO-
misi,
peaTreHoaorni-tecKan aHaTomns Ii apage6Ho-xnpyprn4ectute npume-
HeHHH3Ha4HTeJIbH0 yae.inv-HrEtatoT LIRHHOCTb pa6oTbi H, HapH,LtyC
TommecKnmnpaxTnitecxo-npitkaaimbimcoitep>KaHttem, npH,ntatoT eft He-
ocnopmmyto OpIrrHHaJIbHOCTbII
abutanraloT maTepHaa Ha ypOBeHb .T1y4-
111HX, cyntecTaytrow,Hx B wipe al.. .nacos, TaKFIX KaK Co6oTa-Bexep,
TOJIAT H np. 310 TM6o.nee, 4TO pymbnicKnft AT.T1aCFIOJI-
HOCTb10 oTaettaeT 3anpocam
KJIHHHLI,HCTOB, Tpe6ytow,nx yAa.neHne 113
aHaTomHilecxoro tipottaa HecyntecTseHHux noitpo6HocTell
H ocaoenite
THUM Tex noHaTitii,
KOTOPbIe 6e3YCJI0BHO He06X0,1111M1111,J151McAltljtlHC
KOH" npaKTHKH. B 3T011CBH3H aTopa TOM ATriacallPeJCTHBAHeTCH
cymecTaeHHo noJIe3HbiM
xnpypramnpn amentaTenbcTaax Ha rpyintoft
KJIeTKe, 110.HOCTIT )KHBOTa,
Ta3e, Tak.ace apamamn0 BHyTpeHHIIM60-
JIe3HHMHIIHbIMClIeUlIaJIbHOCTHMHAM
6no.noram.
Ho
H3J10}KeHHbIMTIPHHHHaMCHHTaeM, LITO
aTopoft TOMPyMb1HCK0F0
ATaaca n0 aHaTOMHH4e.noseKa cocTaBJIHeT cyulecnteHabni
MOMeHT B
Pa3BHTIIII
pymbnicKoro aHaTomngecxoro
MbH.H.TheHHH, OT npocpeccopa
Op. H. PafiHepa 110 HacToHutero apemeHn, npeaocTaansist apagam
II
CTYJeHTaM
y)t( AaaHo o)Kitaembul HMHmaTepHaa.
OTmeHaemxy,awmecTaeHHyto IFHay4Hyio abicoxoaanecTaeHocTb pH-
cyrucoa, BbITIOJIHeHHbIX
Dmimem113Tp31uKyu,3. TaK>Ke oTporoe co6.fiame-
HHe mehutyHapQaHoft HomeHx.rtaTypm.
lleHHOCTb pa60Tbi noabnuaeTca H
B CBH3HC
ee Haytmoii nposepxort npo(I). a-pomtou. P. Po6axit abt-
ilatoummca aHaTomucTont, yi-teHHKomnpocp. Op. H. Pain-tepa.
0411TaeM, HTO BTOpO1TOM
Amaca n0 aHaTomnu me.goaeaa onpaaabi-
aaeT atunotteHHe
KOJIJIeKTIiBa aBTOPOB: K04.
,a-p M. Mcppnm, npo(1).
Aou F. FIHxyaecKy, npoci). ,a-p H. Bape.ruoK HB. 1-lep6yaecKy
B aHHaJIbI pymbnicKoft me,atinnHbt,
FlOCKOJIbKyOHCOCTaBJIHeT HeHHbn(
BKJIaAB
Ae.no pa3aHTHHaHaTOMHH Hayma, Heo6xo,rwmast AAA me,p0t-
HHHCK011npaKTHKH H Apyrnx npocpeccrift, paBHO KaK HAJIH nporpecca
mextuttabt 11 6noaortn1 B Hanteil cTpaHe
HOCylUeCTBJIeHIIK) CaLUITapHO-
AeMOrp4144eCK011TIOJIHTFIKH napTHH, B HeHTpe aoTopoft HaXOI1IITCH 3a-
6oTa O ite.goaeae.
ripocp. 11-p ,rtou. NOAH non A. FIONA
3ase,LtylontHil KJIHHHK011TIO
xnpyprimBOJIbHHIjbI Oyft,flettn"
6
EXTREMITATEA CEFALICA
Astfel, Ia nivelul capului, in mijlocul fetei, se gaseste
regiunea nazala,
formats de nasul extern $i gropile sau
fosele nazale; sub ea se afla
regiunea bucala sau orals
cu buza superioara buza inferioara
regiunea mento-
niera (barbia) (fig. 1).
In regiunea anterioara a gitului se gasesc, in conti-
nuare: regiunea submental6, regiunea hioidiana, regiunea
tiroidiana i cricoidiana
(care impreuna formeaza regiunea
laringiana) regiunea traheala
pins Ia furca sternala
(incizura jugulars), in adincimea fosei jugulare (vezi vol. I).
Limitele laterale ale organelor tractului digestiv-respi-
rator, adapostite in regiunea anterioara a gitului sint con-
stituite de cele doua Iinii conventionale, verticale, ridicote
din articulatiile sterno-claviculare pins la marginea infe-
rioara a mandibulei.
.Segmentul cefalic al aparatului digestiv este insa alca-
tuit si din organe ipereche, care sint deci dispuse de o
parte si alta a liniei ,
mediane. Acestea sint cele dou6 pe-
rechi de glande salivare marl: glandele submandibulore
glandele parotide, care dau nurnele lor regiunii respec-
tive. Glandele submandibulare se gasesc sub mandibula,
de o parte si alta a regiunii submentole, iar glandele pa-
rotide, sub conductele auditive extern e, intre musc
I hiul
sterno-cleido:mastoidian
morginea posterioara a ramurii
mandibulei. Intre regiunea parotidiana
regiunea bucala
se afla regiunea maseterin6, deasupra careia parotida tri-
mite prelungirea sa anterioara impreuna
cu canalul lui
Stenon.
Extremitatea cefalica este tomato din dou6 com(po-
nente: cap (cephalaeum) git (cervix), limita dintre ele
fiind constituita de o linie, care pleaca de la protuberant
occipitala extorna
(inion), inspre lateral, de o parte si alto.
die-alungul limiilor occipitalesuperi.oare, pins laproce-
sele mastoidiene, le inconjoora, ajunge sub meatul au-
ditiv extern si de aici Ia muchia posterioara a ramurii
mandibulei, de-a lungul careia coboara pins lc unghiul
ei (gonion) i,
mergind apoi inspre inainte pe marginea
inferioara a ei, ajunge la protuberanta mentoniera (gna-
tion).
Limita inferioara a .gitului, care-I desparte de trunchi,
este formats de linia care porneste de Ia procesul spinos
vertebrei a cervicala (proeminenta) spre lateral,
ajunge de o parte si alto Ia acromionul respectiv, de
unde se indireopta de-a lungul marginei anterioare a cla-
vitulelor, spre anterior si medial, (pins is muchia su-
perioara a manubriullui sternal (furca sternala), unde al-
catuieste limit inferioara a fosei jugulare.
Organele care formeaza iportiunea cefalica a alboratu-
lui de import a materiei (Rainer), adica a aparatelor di-
gestiv si respirator, au fost numite impropriu viscere";
datorita fatptului Ca sint organe constitutive ale acestora.
Componentele oparatului gastropulmonar au fost denu-
mite de vechii anatomisti viscere", Ipentru ca sint flucioase
(viscoase), umede, situate in cavitati seroase (pleura, pe-
Hoard, (peritoneu), din care (pot fi scoase destul de usor
(eviscerate), )rin deschiderea acestora printr-o simpla in-
cizie, ce trebuie so fie insa destul de adinco, penetrants,
ca sa strabata -
intreaga grosime a peretilor care ii aco-
pera. Denumfrea de viscere" data organelor cefalice ale
aparatului gastropulmonar este improprie pentru ca nu
sint situate intr-o cavitate iseroasa, deci nu sint invelite
intr-o membrana lucioasa, umeda, seroosa, ci sint astfel
dispuse, incit, pentru a fi abordate, trebuie sa fie disecate,
sculptate din cadrul regiunilor care le adapostesc.
Aceste regiuni se afla median atit extremitatea cefa-
lica propriu-zisa, adica in cap, cit si in regiunea anteri-
oara a gituIui, dind numele lor zonelor respective.
concha nasalis media
concha nasalis inferior
palatum durum
velum palatinum
vestibulum orls
arcus palatogloss US
tonsilla palatina
arcus palatopharyngeus
vestibulum oris
m. genioglossus
m. geniohyoideus
Fig. 1. Extremitatea cefalica
(sectiune sagital6).
concha nasal's suprema
concha nasal's superior
sinus sphenoidafis
sulcus nasalis posterior
plica salpingopalatina
ostium pharyngeum tubae
tonsil/a pharyngea
recessus pharyngeus
torus tubarius
arcus atlaritis
pars nasalls pharyngis
uvula (palatina)
lica salpingopharyngea
pars drab's pharyngis
pharynx, paries posterior
epiglottis
cavum laryngis
recessus supratonsillaris
esophagus
REG IUNEANAZALA
(Regio nasalis)
Regiunea nazala are urmatoorele limite: superior, o
linie orizontala ce trece fprin
nasion (punctu' I situat la lo-
cul de intilnire a suturii nazo-frontale cu planul media-
sagital); inferior, o orizontala ce trece prin punctul
subnazal (punct situ&in unghiul dintre morginea inferi-
oara a septudui nazal $i buza superioara); lateral, sontu-
rile nazo-geniene si nazo-palpebrale, de ambele parti.
Are forma unei p iram e triungh i dla re, cu o muchie
anterioara dosul nasului , care se intinde de Ia rada-
cina nasului, situate!' Ia , punctul , numit nasion, pins la vir-
nosului
care desparte cele doua fete antero-laterale
ale piramidei nazale, nintinse
santurile nazo-geni-
ene si nazo-palpebrale, ce constituie celelnalte ndoua mar-
gini ale piramidei. Latura a treia a ipiramidei nazale este
profunda si se continua cu fosele nazale. Baza piramidei
este strabatuta de cele doua nari
(nares).
I se descriu o suprafata externs, cutanota
o supra-
fata interne!, cutaneo-mucoasa, in continuarea mucoasei
respiratorii a foselor (nazale. Intre aceste supirafete se ga-
sesc dispuse celelalte planuri ale regiunii:
scheletul osteo-cartilaginas.
Regiunea nazala este proeminenta $i
, prezinta o mare
voriabillitate ca forma si dimensiuni. Partea inferioara a
fetelor antero-loterale este , mobile formind nasu-
lui. De Ia virful nasului merge posterior un pliu cutonat.
Septul nazal impreuna cu morgininle libere ale aripilor na-
sului delimiteaza cele doua orificii, narinele
(nares); par-
tile cele fmai laterale ale narilor formeaza punctele Glare.
Inaltimea nasului se masoara Intre
nasion i punctum
sub-nasale,
iar latimea, intre cele doua puncte Glare.
Raportul dintre lungimea si latimea nasului da indicele
nazal, a carui distributie !pe glob are caracter adaptativ
Si, conformlegii 'Jul Thomson-Buxton, create dinspre zonele
red spre cede cal de (fig. 1-6).
St ruct ure.
Pielea, subtire si imobila in partea superioara,
devine grousa
aderenta in partea inferioara a regiunii.
Este bine vascularizata
prezinta numeroase glande se-
bacee. In portifuneo superioara se desprinde cu usurinta;
in jumatatea inferioara adera strins de planul fibro-cartila-
ginos subjacent.
Tesutul conjunctivo-grasos subcutanat
este slab repre-
zentat, gasindu-se mai ales spre partea superioara a re-
giunii si dipsind n ivel Lid aripilor si virfului nasului.
Planul muscular
este format din 4 muschi
musch u I procerus
(sau p i ramida I oil nasului) se in-
sera pe cartilajele laterale ale arinpii nasului
pe oasele
nozale si se termini].
.pe tegumentul regiunifi intersprInce-
noose;
fmuschiul nazal
(m. nasalis)
este format din doua
portifuni: pars transversa
sau muschiul transvers al nasului
si pars alaris
sau muschiul dilatator al narilor.
Pars trans-
versa
se insera pe aponevroza &male!
' a nasului si use ter-
mina pe fata profunda a sontului nazo-genian.
Pars alaris
are originea pe fats profunda a santului naza-genion $i
se termina in tegumenteile marginii inferioare a narinelor;
,
muschiul ridicator al buzei superioare si al aripii no-
sudui (m. levator
labii superioris alaeque nasi)
se insera
pe fats laterala a procesului frontal al maxilaruflui
pe
procesul nazal ail frontalului (apofiza orbitara interne!) si
se distribuie tegurnentudiui aripii nasului si al buzei su-
perioare;
imusch u I dep res or al septului (m.
m irtiform is) se
desprinde din fosa mirtiforma a fmaxilaruflui $i de pe fosa
canina $i se insera in tegumentul partii mobile a septului
nazal (fig. 5).
Scheletul osteo-cartilaginos.
Regiunea nazala este sus-
tinuta de un schelet osteo-cartilaginos.
Portiunea
osoasa a acestuia este formats de pro-
cesele frontale ale oaselor )maxilare, de oasele 'nazale
proprii, spina nazala anterioara si procesele palatine ale
maxilfarelor care circumscriu apertura ,piriforma.
De-a lungul ,proceselor frontale ale maxilarelor se ras-
pindeste, spre calota craniului
(calvaria), presiunea de
masticatie a ,
dintilor onteriori, formindu-se o zone de can-
densare osoasa, stilpii de rezistenta nazo-frontali. Spre
acesti converg i liniile infraorbitare ale stilpilor zigo-
matici, in lungud corona se trainsmite presiunea de la pri-
mii imolari. Suma acestor presiuni se transmite, fprin stilpii
nazo-frontoli, osului frontal $i oaselor nazale, determinInd
pe craniu stilpul de rezistenta anterior, frontoetmoidad, for-
mat din etm'oid $i sutura metopica (interfrantala). Astfel,
partea anterioara a foselor nazale este incadrata de doi
stilpi de rezistenta, care o apara servesc totodata ca
sprijin regiunii nazale.
Oasele nazale, doua lame de tesut osos compact, pa-
trulatere, se unesc pe mediana, formind o bolta
care se ,
sprijina ipe marginea anterioara a proceselor fron-
tale ale oaselor maxilare, jar superior, pe spina nazala a
osului frontal. Median $i posterior aceasta bolta se arti-
culeaza cu lama fperpendiculara a etmoidului, intarind sis-
temuil median de sustinere a foselor nazale (llama perpen-
diculara Si vomerul), destul de fragifl. Marginea anterioara
a fproceselor palatine sustine marginea
, posterioara a orifi-
ciilor narinelor, iar pe spina nazala se prinde septul no-
zol.
labium inferius
vestibulum oris
if longitudinalis sup. linguae
m. transversus linguae
septum linguae
foramen caecum linguae
mandibula
17 1. genioglossus
epiglottis
vestibulum laryngis
Fig. 11. Limba si podisul cavitatii bucale sectiune
medio-sagitala.
papillae fungiformes
papillae filiformes
74 71 1 75 1 1 1 dfididTh7d
/T7, palatoglossus
m.styloglossus
1 77. longltudinalis /al linguae
apex linguae
in stylohyoideus
m. siVlopharyngeus
pars plossopharyngea
in.consfrictoris pharyngis sup.
pars chondropharyngea
aconstrictorq pharynges medii
pars ceratopbargagea
m.consfrictoris pharynges medil
cornu majus ossis hyoldei
pars Ihyropharyagea
1 77. constr ictoris pharyagis
pars cricopharyages
1 77. constrictoris pharyngi s art
1 7781 7d1 b1 1 4 7
1 77. genloglossus
m. geniohyoideus
m. hyoglossus
1 77.stylohysokleus
Mein bans th yr o hyoide a
1 77. thyrohyoideus
laailna sin. carfilaginis thyroideae
1 77.cricolhgroideus ;pars recta, pars obliqua
m. genioglossus
ductussublingualis major
caruncula sublingualis
uctae sublinguales minores
glandula sublingualis
..._ductus submandibularls
glandula submandibularts
fn. mylohyoideus
indivizii grasi si la copii. Acest panicul iadipos are forma
unei bule grasoase bula lui Bichat in partea postero-
superioara a regiunii. Masa adipoasa se insinueaza lateral
de planul muscular al buccinatorului si anterior de tendo-
nul temiporal si marginea anterioara a muschiului masetar,
prelungindu-se catre spatiile conjunctivo-grasoase ale fo-
sei infratemporale si temporale, pe care le ample. In con-
secinta, aceasta masa face sa comunice aceste spatii intre
ele si cu regiunea geniana.
Muschii fetei, care converg catre nodal muscular re-
trocomisural, sent dispusi in doua planuri discontinue, su-
perficial si profund. Planul superficial este alcatuit de sus
in jos de: marele si micul zigomatic, ridicatorul comun
superficial al buzei superioare si al aripii nasului, rizorius
si, inferior, pielosul gitului si triunghiularul buzei infe-
rioare.
Plana! profund este constituit in cea mai mare parte de
catre muschii buccinator, canin, ridicator comun profund
al aripii nasului si al buzei superioare si patratul mento-
nului.
Fig. 12 . Muschii Iimbii.
ingeniohyoideus
m. digastricus, venterant.
Fig. 1 3. Glanda sublinguala.
19
Spatiul intermuscular
reprezinta locul de trecere a vci-
selor, nervilor si a canalului Iui Stenon. Vasele faciale stra-
bat in diagonals regiunea cuprinsa intre marginea ante-
ro-inferioara a maseterului si unghiul intern al ochiului.
De-a lungul lor sint situati nodulii limfatici, genian si buc-
cinator, rind ocestio exists.
Canolul Iui Stenon strabate jumatatea posterioara a
regiunii ,pe un traiect aproape orizontal, situat pe o linie
care uneste lobul u rechii cu aripa nazala si de-a lungul
carela poate fi palpat. Apoi inconjoara marginea anteri-
oara a muschiului maseter si, medial, tendonul muschiului
temporal, intro in raport cu bula lui Bichat si patrunde in
muschiul buccinator pentru a se deschide in vestibulul
bucal dreptul celui de al doilea molar superior.
Un strat intrerupt de glande mucoase dubleaza pe fa-
to profunda mucoasa jugala, care adera de fata pro-
funda a , muschiului buccinotor. Aceasta mucoasa are o
bogata retea de vase limfatice.
Planul osos superior este alcatuit de iperetele genian
at maxilarului (formind regiunea infraorbitara), unde se
deschide orificiul canalului infraorbitar, in care se gaseste
manunchiul vasculo-nervos infraorbitar. Peretele osos in-
ferior este constituit de portiunea externs a corpului man-
dibulei, unde se gaseste orificiul mentonier (si manunchiul
vasculo-nervos mentonier).
Vascularizatie
Irigarea regiunii este asigurata, in principal, de ar-
tera si vena facials si, in mod secundar, de ramuri ale ar-
terei temporale superficiole, ale arterei maxilare interne si
ale arterei ofta I mice. I ntre aceste ramuri se real izeaza a no s -
tomoze intre sistemul carotidian extern si sistemul caroti-
dian intern.
Regiunea ma set erina
Regiunea maseterina prelungeste posterior regiunea
geniana: cu ea se terming lateral regiunile superficiale
ale fetei (vezi vol. I, fig. 46-50).
Are ca iimite marginile muschiului maseter, care-i im-
prumuta si numele: limita anterioara a regiunii cores-
punde marginii .anterioare a muschiului, indreptata oblic
in sus si inainte, iar limita inferioare corespunde marginii
inferioare a insertiei mandibulare a muschiului maseter.
Limita superioara este reprezentato de catre arcada zigo-
matica, iar limita posterioara, de marginea posterioara
ramurii , ascendents a mandibulei, care constituie limit an-
terioara a regiunii parotidiene.
Astfel delimitata, regiunea 'maseterina are forma unui
patrulater alungit vertical, ca si regiunea geniana a ca-
ret continuare inspre inapoi este, de fapt.
Este constituita, de Ia suprafato in profunzime, din te-
gument, tesut subcutanat, .aponevroza si muschi.
Pielea e rezistenta, inzestrata cu un sistem pipes dens
si prezinta o retea de limfatice care dreneaza in limfono-
dulii parotidieni.
Este captusita de un strat de tesut conjunctivo-grasos
subcutanat, mai mutt sau mai putin bogat in grasime, care
este strabatut crizontal de catre urmatoarele elemente:
artera transverse a fetei, situate paralel si Ia 1 cm
sub arcade zigomatica;
canalul lui Stenon, care se indreapta dinapoi-ina-
inte, intovarasit de prelungirea maseterina a glandei pa-
rotide, izolata uneori, ca o parotids accesorie. Traiectul
canalului este situat pe o linie care uneste tragusul cu
aripa inazala, pe care este palpabil;
ramificatiile divergente ale ramurilor temporo-fa-
ciale si cervico-faciale ale nervului facial, care trec prin
regiune si se distribuie muschilor carom le sir-it rinduite.
Aponevroza maseterina acopera muschii si adera intim
de ei, transformind spatiul Intr-o Iola aproape inchisa.
Prin marginea sa anterioara, ea do insertie fasciei
muschiului buccinator, singurul muschi al mimicei care are
o fascie, si fibrelor posterioare ale muschilor rizorius care
se intind pe regiunea mijlocie a fetei. Prin marginea sa
posterioara ea do insertia aponevrozei cervicale superfi-
dale, care rnu este ialtceva decit foita superticiala a fas-
ciei lojei parotidiene. Superior se continua cu fascia tern-
porala. Canthul excretor si prelungirea glandei parotide
trec anterior, fiind situate intr-o dedublare a fasciei mase-
terine.
Muschiul maseter ocupa in totalitate loja sa si adera
intim Ia planul osteo-periostal al mandibulei pe care se in-
sera; se indeparteaza numai superior, pentru a se prinde
pe procesul zigomatic (fig. 9).
PODEAUA CAVITATII BUCALE
Este spatiul intins intre concavitatea corpului mandi-
bulei si convexitatea osului hioid, limitat superior de mu-
coasa bucala si inferior de planul cutanat subhioidian.
Podeaua este impartita de planul muschilor milohioi-
dieni, reuniti printr-un rafeu median, alcatuind astfel dia-
fragma oris in doua etaje: unul superior, supramilo-
hioidian si altul inferior, submilohioidian (fig. 9).
Etajul supramilohioidian al regiunii methane a plan-
seului formeaza regiunea sublinguala, at carei studiu va
fi efectuat data cu cel at limbii.
Planul muscular al podelei cavitatii bucale este for-
mat de trei muschi.
1. Muschiul milohioidian se insera pe toota lungimea
liniei milohioidiene (linea mylohyoidea) a mandibulei. De
aici coboara spre fata anterioara a corpului osului hioid
si spre rafeu) median, ce uneste cei doi muschi de Ia
simfiza mentoniera la hioid. Astfel se constituie o chinga
musculara pe care se sprijina, Ia mijloc, muschii genic-
hioidieni si limbo, iar ipe margini glandele sublinguale.
Este inervat de trigemen , prin ramura sa milohioidiana din
nervul mandibular (V3 ). Deasupra se gaseste muschiul ge-
niohioidian.
2. Muschiul geniohioidian (muschi pereche), intins de
Ia procesul genian inferior at spinei mentale mandibulare
la fata anterioara a osului hioid, fiind inervat de hipoglos,
axonii sai motori provenind din segmentele medulare
C, /C2
3. Pintecele anterior at digastricului se prinde in fo-
seta digastrica a marginii inferioare a mandibulei de
unde se indreapta spre indarat dind nastere tendonului
intermediar, care este fixat de osul hioid prin expansiuni
tendinoase in forma de ansa. Ca si muschiul precedent,
este inervat de nervul milohioidian. Este acoperit de mus-
chiul platyssma si tegument. Acesti trei muschi suprahioi-
dieni isint coboritori ai mandibulei sau ridicatori ai osului
hioid.
Etajul submilohioidian corespunde regiunii suprahioi-
diene si face parte din trigonul anterior al gitului. Regiu-
nea mediana a acestui etaj, sou submentala, este situata
intre cele doua ,pintece anterioare ale celor doi muschi
digastrici. Regiunde laterale situate intre cele doua pin-
tece, anterior si posterior, ale m. digastricus formeaza, de
o parte si de .alta a etajului submilohioidian, regiunile
submandibulare, de forma triunghiulara, iar studiul lor se
face impreuna cu cal al glandelor submandibulare.
LIMBA REGIUNEA LINGUALA
Este un organ musculo-membranos acoperit cu o mu-
coma groaso, fiind fixat prin baza sa de podeaua bu-
cala, formindu-i regiunea mediana a etajului supramilo-
hioidian. Mucoasa Iimbii este sediul organului gustativ,
care reprezinta receptorul pentru simtul gustativ si este
declansatorul reflexului secretor at glandelor salivare
anexe ale cavitatii bucale (fig. 9-12).
Limbo este libera in partea sa anterioara si dotato cu
o mare , mobilitate. Ocupa totalitatea Ispatiului bucal si-
tuat sub bolta palatine si marginit de arcadele dentare,
inferioare si superioara.
Ea umple cavitatea bucala in stare de ocluzie si o
transforms intr-o cavitate capilara. Cind, la edentali, din-
20
tii dispar, ea tinde sa ocupe si spatiul nou format prin
lipsa acestora.
Constituie un organ al iaparatului digestiv prin ,papi-
lele sale gustative, care permit, prin ,perceptio gustului
fundamental; aprecierea calitativa a alimentelor. Ea in-
tervine in supt, contribuie Ia prehensiunea allmentelor
si
le repartizeoza intre suprafetele triturante a'le
Ajuta formorea alimentar pe .core-1 impinge pos-
terior, 'more faringe, in momentul deglutitiei. Este un organ
al vorbirii si at perfectarii sunetelor emise de laringe.
Configura t ia ext erns. Limba are forma unui ovoid alun-
git antero-posterior, turtit de sus in jos, cu virful ind'rep-
tat "1. riaiinte. Ea prezinto cloud fete, doua margin', un virf
si
o radacina (radix lingue), care este verticals.
Fats superioara (sau dorsala) (dorsum linguae) este tur-
tita transversal si convex6 in plan sagital. La unirea celor
doua treimi anterioare cu treimea posterioara se gaseste
un sant, numit V-ul lingual (sulcus terminalis), deschis an
terior, all carui virf contine o mica depresiune foramen
caecum care marcheaza punctul de legatura al celor
3 muguri embrionari ai si, totodato, locul ,emergentei
embrionare a gliandei tiroide (fig. 10).
Foramen caecum se , poste prezenta la adult sub forma
unei invaginatii mai must sa u ma i putin profunde. Cind
p'astreaza caracterul embrionar are forma unui con-
duct care leaga foramen caecum cu istmul tiroidian.
Partea a nterioara a V- u'lui lingual, sau :partea b uca I 6
a limbii, este orizontala si marcata de un sant lingual
longitudinal antero-posterior (sulcus medianus). De o I parte
si de altama acestuia, mucoasa linguala este iprevazuto cu
mici 'proeminente numite Ipapile, care, in ordinea )marimii
lor crescinde si a numarului descrescind sint: filiforme,
fungiforme
si
caliciforme. Papilele caliciforme sau
circumvalate, in num&de 9-11, formeaza V-ul lingual,
situat indaratul santului terminal; Ia nivelul acestora si Ia
cel al ,papilelor foliate si fungiforme sint situati corpus-
cull gustativi, receptor' de gust, cele filiforme avind func-
tie mecanica.
Partea posterioara a limbii, indaratul V-ului
sau foringiona, verticala, este caracterizata prin prezenta
ingramadirilor de foliculi limfoizi, neregulat dispuse, con-
stituind amigdalo sau tonsila linguala. La limita (postero-
inferioara a acestei 'parti a limbii, trei repliuri gloso-epi-
glotice, until median (plica glossoepiglottica media), cele-
lalite laterale (plicae glossoepiglotticae laterales) iunesc
limbo cu epiglota, delimitind intre ele cele doua valecule
(valleculae epiglotticae).
Foto inferioara a e mai putin intinso decit cea
posterioara, prezinta insa, fpe linia median&o
friul sou frenul (frenulum linguae), care uneste limbo
cu sontul gingivo-alveolar
si
lirniteoza miscarile virfului ei.
La baza frenului, de o , parte si de alta a reliefului sou,
se dia cite o , mica ridicatura carunculete sublinguale
salivore , in virful carora se deschide (in fiecare) -
1 ud Wharton ; lateral de acesta se deschid conalele
glandei sublinguale (Bartholin), 'lateral de care se gasesc
glandele sublinguale mici (5-10), ce se deschid pe a cuts
a mucoasei prin canalul lui
Parolel cu friul lingual, pe fata inferioara apare un re-
lief olbastrui format de vena ranina, marginita lateral de
o usoora creasta sau repliu dantelat; este plica fimbriata,
paralela cu I marginealimbii.
Marginile sint rotunjite si 'netede; ele raspund
fetei linguale a dintilor. De-a lungul partii interioore a
acestor margini se deschid canalele iglandelor mucoase
ale lui Weber.
Virful (apex linguae) este turtit de sus in jos si
subtiat, fiind partea cea 'mai 'mobiles a organului. lnspre
virful ei, limba 'mai iprezinta o glands salivarycu secretie
mixt6, glanda ipereche a lui Blandin,Nuhn.
Radacina limbii este portiunea de insertie a el pe sche-
let si zona de reuniune a muschilor care intra in structura
so. Pe ipartile laterale si inferioare ale bazei sale, limbo
primeste vasele hranitoare si nervii, care sint foarte dife-
riti in raport cu functia isi originea so.
Schelet ul limbii. Limba, ca atare, nu are un schelet
propriu-zis; fiind insa structurata din diferite tipuri de
muschi, extrinseci si intrinseci, datorita carora are o extra-
ordinarycmobilitate, i se pot descrie, pentru muschii ex-
trinseci, un schelet osos invecinat, iar pentru cei intrin-
seci, un schelet fibros. Scheletul osos este format de osul
hioid si procesul stiloidian, iar scheletul fibros de apo-
nevroza linguala sau hioglosiana, fixates pe marginea supe-
Hoara a multi' hioid, intre micile coarne, situates sub mu-
coasa dorsumulului lingual, si de septul lingual, lama fi-
brous&falciforma, ,medians, verticals, a carei bath se
implanteaza pe membrana hioglosiana si pe osul hioid,
si al carui virf se indreapta spre virful limbii. Pe aceste
schelete se insera muschii limbii (fig. 11).
MuKhii limbii. Limba este o masa carnoasa, a cOrei
mobilitate se dotoreste actiunii 'concentrice a unui numar
de 17 muschi, dintre care 16 muschi sint constanti si Ia-
terali, grupati in 7 perechi si 2 muschi sint impari, iar
mus-
ch
amigdaloglos este inconstant (fig. 12, 16, 17 ).
A) MuKhii extrinseci
Muschiul genioglos (m. genioglossus), muschi pere-
che, ,simetric; constituie intreaga parte antero-inferioara a
partii mobile a Iimbii. El are originea anterior, printr-un
tendon prins de procesul genian superior al spinei men-
tale mandibulare; de aici se desfasoara intr-un evantai
larg, in care fibrele au orientari diferite, imprimind limbii
miscari variate. Fibrele superioare descriu o curbs cu con-
cavitatea anterior si se indreapta catre virf, inserindu-se
pe 'fata profunda a aponevrozei linguale. Fibrele inferi-
oare, aproape orizontale, se indreapta si se insera pe
marginea superioara a osului hioid si
a aponevrozei lin-
guale hioglosiene, chiar si pe epiglota. Fibrele mijlocii,
dense, oblice, se indreapta catre fata posterioara a limbii.
Actiune: icontractia fibrelor superioare duce virful lim-
bii inapoia regiunii simfizale mentoniere. Contractia fi-
brelor apasa limbo pe podeaua bucala, iar fibrele
inferioare trag osul hioid in sus sau proiecteaza virful lim-
bii in 'afar() gurii.
Muschiul stiloglos
(m. styloglossus) este un 'muschi
pereche, subtire Ia originea sa posterioari:i, pe apofiza
stilaida, unde se desfasoara in evantai, inainte de re-
giunea radacinii si cea posterioara a limbii. El se intinde
de Ia proceisul stiloid inspre portiunea laterals a corpului
limbii.
Fibrele superioare formeaza marginea limbii mergind
de la radacina spre virf; un grup de fibre se indreapta
medial catre septul lingual, iar altul formeaza portiunea
laterarl'6 a fetei iposterioare a limbii.
Fibrele inferioare se intrica anterior cu fibrele princi-
pale ale muschiului cheratoglos, apoi cu partea princi-
pal&bazioglosa, a )muschlului hioglos, medial de acesta,
cu imuschiul lingual inferior si, la virful limbii, cu omoni-
mul isau.
Actiune: trage
inapoi, in sus si in aceeasi par-
te; contractia simultana a celor doi muschi stiloglosi duce
limbo in sus si inapoi ispre valul ipalatin.
Muschiul hioglos (m. hyoglossus) este un muschi
dreptunghiular, pereche, situat pe partea laterals a rada-
cinii limbii, deasupra osului hioid. Este format de doua por-
tiuni, diferite dupes lor de insertie pe osul hioid.
Partea cherato-glosa se insera pe toota lungimea marginii
superioare a corntilui more si pe partea invecinata a car-
nului mic, ale osului hioid.
Partea bazioglosa se insera pe corpul osului, in con-
cavitatea insertiei muschiului genioglos si deasupra mus-
chiului milohioidian. De la originea lor inferioara, cele
cloud portiuni, separate de un interstitiu, urca oblic inspre
inainte si medial, catre partea laterals a limbii. Ele sint
reunite de fasciculul superior al muschiului stiloglos cu
fibrele caruia se intrica si se indreapta spre virful limbii
si spre septul lingual.
Actiune: muschiul hioglos trage limbo in jos. Actiunea
lui este sinergica cu a muschilor genioglosi si, intr-o oa-
recare masura, cu a muschllor stiloglosi. Dacesse con-
tracts amindoi muschii odatO, trag limba scoasa din guru.
21
raphe palati
glandulae palatinae
a. palatina major
palatum durum
a. palatina ascendens
n.palatinus major
palatum molle
uvula
tendo m. tensoris veli
palatial
raphe pterygomandibularis tn.levator veil palatini
pars buccopharyngea
m. constrictoris pharyngis
superioris
m. pa/atopharyngeus
m. palatoglossus
m. 5 ty/09/0 ,S5 us
radix linguae
m.palatopharyngeus
m.palatoglossus
tonsilla palatina
arcus dentalis superior
palatum durum
a: palatina major
In. uvulae
Fig. 14. Palatul dur si palatul moale (plan superficial,
stinga plan profund, dreapta).
septum linguae
Fig. 15. Palatul dur si palatul moale, loja tonsilara
(muschii din regiune).
22
a. sternocleidomastoideus
ansa cervicalis
a. carotis externa
a. lingualis
m. hyoglossUS
a. thyroidea superior
mandibula
a. sublingualis, tn. geniohyoideus
m. mylohyoicieus
os hyoideum
m. sternocleidomastoideus 177. sternohyoideus
m omohyoideus
m. stylohyoideus
v. jug ularis externa a. tonsillaris, m. stylog/ossus
n. lingualis ; g g. submandibularis
ductus submandibularis , m. genioglossus
m.digastricus
a. facialis
n. hyoglossus
venter post.
m. thyrohyoideus
Fig. 16. Regiunile sublingualo si suprahioid iana (ner-
vul hioglos, nervul lingual, muschiul hioglos, artera
sublingualo raporturi).
a.facialis
a. carotis externa
n.hypogloss us
m. 5 tylopharyngeus,
lig. stylohyoideus
a. carotis interna
m. constrictor pbaryngis
medius, a. lingualis
177. stylohyoideus
m.digastricus (venter post.)
m. pterygoideus medialis
m. styloglossus, nervus glossopharyngeus
m. hyoglossus
m.genioglossus , a. sublingualis
ductus submandibularis
n. hypoglossus
a a. lingualis dorsalis,
m. genioglossus
cornu majus ossis hyoidei
Fig. 17 . Regiunea sublingualo (artera lingua/6 si ner-
vul lingual dupes sectionarea muschiului digastric
pintecele posterior ; raporturi).
23
Muschiul palatoglos (m. palatogIossus), muschi pe-
reche, formeoza stilpul anterior at valului palatin (istmul
buco-faringion). Se indreapta inferior si medial ajungind
pe parted laterals a radocinii limbii, unde isi amesteca fi-
brele cu ale , muschilor stiloglos, faringoglos si amigdalo-
glos.
Actiune: contribuie la ridicarea radacinii limbii, micso-
rind , calibrul istmului faringelui.
Muschiul amigdaloglos (m. amygdaloglossus), men-
tionat de autorii francezi inconstant, este un mic fascicul
muscular inserat ,pe aponevroza faringiana, care priveste
parted iprofunda a tonsilei. De aici muschiul se indreapta
inferior spre radacina limbii si medial, unde se uneste cu
muschiul pereche din parted opuses.
Actiune: cei doi muschi ridica radacina limbii spre
pa lat.
Muschiul faringoglos (m. pharingoglossus), nu este
decit un fascicol individualizat at constrictorUlui superior
at faringelui, care se indreapta inferior si anterior sub
muschiul hioglos, amestecindu-si fibrele cu cele ale altor
muschi ai limbii.
Actiune: trage limbo indarat si usor in sus.
B) MuKhi intrinseci
Muschiul lingual inferior (m. longitudinalis inferior)
constituie portiunea inferioara a limbii, fiind situat, poste-
rior, intre muschii genioglos si hioglos, jar inainte, intre
muschii stiloglos si genioglos.
Actiune: trage virful limbii posterior si inferior, scur-
tind-o si boltind-o cu convexitatea spre dosul ei.
Muschiul lingual superior (m. longitudinalis supe-
rior) este situat sub mucoasa si aponevroza fetei dorsale
a limbii, alungit in seas longitudinal, de la radacina pins
la virf, pe care se si fixeaza.
Actiune: ridita virful limbii si trage limbo intr-o parte.
Muschiul transvers (m. transversus linguae) este con-
stituit din fibre transversale, deci nepereche, care se ga-
sesc sub muschiul longitudinal superior. Se insera pe fata
laterals a septului median si pe fata profunda a corio-
nului mucoasei marginii limbii.
Actiune: contractia muschiului transvers ingusteazo
limba si, in consecinta, o alungeste sou o transforms in-
tr-un jghiab longitudinal median.
Muschiul vertical (m. verticalis linguae) is nastere
de pe fata profunda a aponevrozei linguole si se prinde
pe !submucoasa fetei inferioare a limbii.
Actiune: prin contractia sa turteste limbo.
Vascularizatia si inervatia (fig. 16, 17 )
A rter el e. Limbo este bogat vascularizata, in pri-
mul rind de .artera linguala, accesoriu de arterele pala-
tina ascendents si faringiana ascendent. (ramura a caro-
tidei externe).
Exists doua zone triunghiulare de descoperire a arte-
rei linguale care este ,mascata numai de muschiul hioglos
si de glands submandibulara.
Triunghiul lui Bedard este limitat de cornul mare al
osului hioid, marginea posterioara a muschiului hioglos si
pintecelelposterior al muschiului digastric, filind strabatut de
nervul hipoglos.
Celalalt triunghi, at lui Pirogoff, este delimitat de ten-
donul intermediar al muschiului digastric, marginea poste-
rioara a muschiului milohioidion si nervul hipoglos. In prac-
tie&in caz de hemoragie graves a 'limbii, se prefers ligatura
trunchiutui chirurgical al arterei carotide externe.
V e n el e. segmentul sou de origine, vena lingualo
principals este satelito arterei cu acelasi name; apoi se
desparte de ea Si se indreapta lateral, aparind cu nervul
hipoglos intre muschiul hioglos si marginea posterioara a
muschiului rmilohioidion. Ea c..yrimeste venele dorsa1e ale
venele linguale profunde si vena ,sublinguala, tre-
cind imedial de muschiul stilohioidian si se vorsa in vena
jugulara interns, fie itolat, fie prin intermediul trunchiului
tirodinguo-facial.
Li mfatic e. Limfaticele regiunii linguale pot fi
repartizate topografic in trei grupe principale:
1. Grupul limfatic al bazei si cel al marginilor limbii
se dren ea za In I i mfo n od u I Lill sub di go stri c ; spre acest go n -
i on se indreapta si limfaticele profunde ale limbii;
2. Grupul limfaticelor care provin din parted dorsals
a limbii, situates anterior V-u'lui lingual , dreneaza limfa in
I i mfonodul ii situati la nivelul trunchiului tiro-linguo-facial.
Portiunea superficiala a marginilor acestor regiuni isi tri-
mite limfa, cel mai des, in limfonodulii submaxilari;
3. Grupul limfaticelor virfului conflueoza spre timfo-
nod ud ii care merg spre lantul ganglionar ju-
gular anterior, in grupul I imfo n odul ilor omohioidieni.
Aceasta schema nu poate fi considerata singura $i
nici unica, mai ales cind limfaticele provin dintr-o regiune
squates aproape de ;marginea mijlocie a limbii.
Inervatia m otorie a limbii provine aproape in
intregime din nervul hipoglos, care se imparte intr-un
mare numar de rarnuri pentru fiecare din fasciculele mus-
culare. Aceasta dispozitie, ca $i numarul mare de muschi,
permit intelegerea extremei varietati a miscarilor
pintre ceilalti nervi cranieni door nervul glosofaringian
inerveaza muschiul palatoglos.
Inervatia senzitiva a limbii provine de la 3
nervi: nervul trigemen, prin nervul lingual , inerveaza seg-
mentul anterior at V-ului lingual, nervul glosofaringian
inerveaza partea posterioara a limbii, lasind o mica parte
medians juxtaepiglotica sub dependenta nervului vag,
prin intermediul nervului laringeu superior.
Inervatia senzoriala este asigurata pentru
cele doua treimi anterioare ale limbii de nervul coarda
timpanului (neryintermediar at lui Wriesberg VII bis); el
prezinta o anastomoza cu nervul lingual.
In treimea rposterioara inervatio senzoriala a limbii este
asigurata de nervii glosofaringian si vag.
SISTEMUL GLANDULAR AL CAVITATII BUCALE
(vezi vol. I, fig. 46-48, 52)
Numeroase glande salivare isi varsa secretia in cavi-
tatea bucala. Ele se impart in glande salivare marl si mini.
Glandele salivare marl sint perechi, situate, in ordine
topografica, dinapoi-inainte: glands parotida, gland sub-
mandibulara, glanda sublinguala (fig. 13).
Glandele submandibulara si sublinguala apartin po-
delei bucale, in timp ce glands parotids se integreaza la
elementele constitutive ale spatiilor latero-faringiene.
Glandele mid ale mucoasei bucale. Mucoasa bucalo
este in permanents umezita de , micile sale glande, care
secrets saliva seroasa si mucoasa. Ele sint distribuite, to-
pografic, in trei grupe.
1. Glandele labiojugale, situate intr-o I patura fins con-
junctiva, premusculara sou imediat sub mucoasa, pe care
o fac sa proemine, dindu-i un aspect mamelonat. Ele sint
mai numeroase in jurul orificiului bucal si in portiunea
mijlocie a vestibulului, unde constituie grupul glandelor
molare, in regiunea din jurul orificiului canalului lui
Stenon.
2. Glandele palatine sint situate in patura fina a sub-
mucoasei si a mucoasei valului, ambele zone paramedia-
ne. La nivelul boltii palatine osoase, patura glandulara
adera intim de mucoasa si de periost, fiind mai densa in
parted mijlocie, de o parte $i de alto , a rafeului median.
La nivelul valului palatin, oceasta paturei glandulara des-
creste in grosime, raminind subtire la nivelul aponevrozei;
ea acopera intreaga suprafcrta ,palatina si lueta.
3. Glandele linguale, deja studiate cu limbo, sint si-
tuate in patura profunda, sub mucoasa, a regiunii limbii,
dinapoia V-ului lingual, sub , patura foliculara. Un grup
de glande in mucoasa marginii linguale exists de la V-ul
lingual pins la virf, iar in partea inferioara a virfului sint
glandele lui Blandin-Nuhn, care .formeaza o mica masa
glandurlaro de 10-15 mm, situate] in grosimea muschillor
si deschisa prin mai multe candle lateral de friul limbii
24
Loja si gla nda sublingua la
In spatial situat intre radacina limbii, mandibula, mu-
coasa alveolodentara si podeaua bucala se gaseste o
proeminenta care constituie spatiul sublingual. Acesta
contine glanda sublinguala cu canalele ei excretoare, pre-
lungirea sublinguala a glandei submandibulare si cana-
lul excretor al acesteia (canalul lui Wharton), manunchiul
vasculo-nervos lingual (nervul lingual cu gangl
' ionii vege-
tativi anexati, precum si vasele sublinguale) si nervul hi-
poglos.
Loja constituie etojul supramilohiioidian (etajul supe-
rior) o'l planeului bucal, are forma prismatica si este
marginita: medial, de fata externs a radacinii limbii; late-
ral, de fata interne] a mandibulei pe care lass o adinci-
tura, fosa sublingual&superior crestei milohioidiene; in-
fero-loteral, de muschiul milohioidian, care desparte loja
sublingual&in treimea anterioara, de trigonul submental,
in treimea mijlocie, de portiunea anterioara a fosei sub-
mandibulare, ior in treimea posterioara cele doua loji co-
munica inopoia marginii posterioare a acestui muschi. Su-
perior, etajul superior al planseului bucal este marginit
de mucoasa bucala ce uneste marginea alveolars a man-
dibulei cu baza limbii. Acest perete este continuarea pe-
retelui superior at lojei submandibulare.
Continutul lojei
este alcatuit din glanda sublinguala,
prelungirea glandei submandibulore, canalul lui Wharton,
nervii lingual hipoglos, artera linguae] si vase limfatice.
Glanda sublinguala
ocupa cea mai more parte a
spatiului sublingual. Ea este o aglomerare de mid glan-
dule, core toate Ia un loc au marimea unei migdale de
6-8 g, cu lungimea de 25-30
, mm, inaltimea 11-15 mm
si
grosimea 5-6 imm. Este invelita intr-o lama fibrocon-
junctiva subtire, ocoperita in parte (infero-medial) de o
lama subtire de tesut gras. Glandes prezinta doua fete,
doua morgini si doua extremiterti (fig. 13).
Fata mediae], plan&este in report cu muschii genio-
glos si geniohioidian, de care este despartita prin inter-
stitiul in care se gasesc nervul lingual si vasele sublin-
guale, terminatia nervului hipoglos si canalul submandi-
bular (Wharton).
Foto infero-laterals, convex&se adaposteste in foseta
sublinguala a mondibulei s i sta deasupra muschiului
Marginea inferioara, subtire, convex&patrunde in un-
ghiul marginit de ,muschii milohicidian, geniohioidian
genioglos; in acest interstitiu se pot dezvolta flegmoanele
planseului bucal. Uneori, prin fibrele disociate ale mus-
chiului milohioidian, acoperit door de o lama conjunctiva
fenestrate], loja sublinguola poate
, comunica cu loja
mandibulara.
Candlele glandei stint unul principal
(ductus sublin-
gualis major
Bartholin), care este insotit de ductul sub-
mandibular si se terming pe caruncula sublinguala si o
serie de candle accesorii
(ductus sublinguales minores
Rivinius), care se deschid printr-o serie de orificii dispuse
liniar de-a lungul p'licii , sublinguale.
Prelungirea
glandei submandibulare este variabil
dezvoltata, I
putind atinge ,polul anterior al glandei sub-
linguae, sau nedepasind treimea posterioara a glandei.
In oricare situatie topogrofica se constata ca extremitatea
anterioara a ,prelungirii glandei submandibulare este strins
unita cu ,
morginea inferioara a glandei sublinguale prin
mici lamele fibroose conjunctive, prin vase si prin nervi.
1 2 3 4 5 6 7 8,
8 7 6 5 4 3 2 1
1 2 3 4 5 6 7 8,
2 1 23
sau mai simplu
2 1 2 3
Aspect genera l. De obicei, fiecare dinte prezinta trei
parti: coroano, gitul si radocina (fig. 21, 22).
Coroana (corona dentis) este partea vizibila a dintelui.
de culoare alb-sidefie. Pe ea se observa o fata externs,
indreptata spire vestibulul oral (facies labialis sive bucca-
lis), o fata interna, spre limbo sau bolta ,palatina (facies
lingualis seu palatina), fete in contact cu dintii invecinati
din aceeasi arcade] (facies contactus), in functie de orien-
tare, cite o fata mediala si laterala de contact, Ia incisivi
si canini, respectiv, anterioara si posterioara de contact,
Ia premolari si molari. 0 fate] trituranta (facies masticato-
ria),
bine individualizato Ia dintii premolari si molari. Pe
aceasta se evidentiaza proeminente
(tubercula dentis),
*wind rolul de a contribui Ia triturarea alimentelor.
Gitul (coilum dentis)
face legartura &nitre coroana si
radacini, ,
aflindu-se in dreptul limitei dentare a gingiei.
28
e
dens molaris permanens
dentes molares decidui
Fig. 20. Dentitie ansamblu in ocluzie.
Fig. 1 8.
dens caninus superior
dens praemolares superiores
sinus maxillaris
Rodacina (radix dentis)
este zona infipta in alveole,
despa rt it o
de peretele acestora prin periostul alveolo-
dental-. GituI si radacina dintelui au o culoare galbuie.
Exists dinti cu una sou mai multe radacini, fiecore din
ere terminindu-se cu un virf (apex
radicis dentis).
Aspect pa rt icula r
(fig. 23, 24). Dintii incisivi (dentes in-
cisivi)
au forma de dalta, turtiti antero-posterior. Cei infe-
riori au o pozitie vertical&in timp ce cei superiori sint usor
inclinati inainte.
Dentitia (ansamblu) Ia un copil de 6 ani.
Dintii canini (dentes canini) au
coroana mai puternica
bombeaza pe fata
Radocina conics, mai lun-
go,Iputernica este orientate, lateral.
Dintii premolari (dentes premolares) se oaracterizeoz
prin prezenta unei fete triturante cu doi tuberculi (vesti-
bular si lingual sou palatin), separati partial printr-un
an transversal. Radacina este scurf&de obicei
deli uneori primul premolar poate avea o radacina bifida.
Dintii molari (dentes molares) sint caracterizati prin-
tr-o fats masticatorie a coroanei care prezinta 3-5 tu-
berculi, avind astfel un rol important in masticatie. Co-
roana molarilor superiori este romboida sou elipsoidala,
avind pe fats trituranta , patru tuberculi (2 bucall $i 2 lin-
guali sau palotini), despartiti Iprintr-un sant. Coroana mo-
laritor inferiori este de obicei cubic&mai mare si are in
general, un tubercul in plus (tuberculul lui Carabelli) fats
dens caninus deciduus
dens molaris Ill superior de , molorul superior corespunzator.
Molarul al treilea (maseaua de minte" =dens sero-
tinus
sive sapientiae) este eel mai slab dezvoltat, putind
lipsi uneori.
Molarii au, cei superiori, trei radacini (doua bucale
una polatino), iar doua (onterioara si posterioora), cei
inferiori, axul lor fiind orientat oblic inapoi.
Dintii temporari au coroano mai mica, cu nuanto spre
albastru. Cavitatea dintelui este mai mare.
Dintii sint dispusi pe aroadele dentare Si se asaza
in rind, suprafetele de contact ale coroanelor atingin-
du-se reciproc. La nivelul gitului dintilor invecinati exists
spatiile interdentare (spatia interdentaria). Premolarii
molarii superiori sint orientati vertical, kir coroona mola-
rilor inferiori este orientate medial, spre cavitatea bucala.
Arvada dentara superioara
(arcus dentalis superior) are
forma unei eli:pse, jar cea inferioara (arcus dentalis
infe-
rior)
este parabolica, existind numeroase variante.
Tipul de contact a arcadelor dentare poorta denumi-
rea de ocluzie" sou articulare". In ocluzie incisivii supe-
riori depasesc pe cei inferiori, supropunindu-li-se in parte.
St ruct ura dint ilor
(fig. 26, 27 ). In interiorul fiecarui dinte
se gaseste o cavitate inconjurato de dentine' (cavum den-
tis), care se continua cu unul sou mai multe canale dispose
axial
(canalis radicis dentis),
avind cite un orificiu de des-
chidere Ia virful radocinitor (foramen apicis
dentis).
Cavitatea dintelui si , conalele raddcinilor sint umplute
cu un tesut conjunctiv motile, rosiatic, bogat in vase san-
guine si nervi senzitivi (pulpa dentis).
canalis mandibulae
dens molaris III inferior
dens molaris inferior
dens molaris I inferior
dens praemolares inferiores
dens caninus inferior
Fig. 19. Dentitia Ia adult (ansamblu).
29
molar/7 molarll
molar I praemolff pmemokT canin. inc. lat, inc.med
d. d. d. d.
d. d.
a
dens incisivus superior mediatis
a b
dens incisivus superior lateralis
d. d.
a
e
dens mo/aris superior
a b
dens caninus
inferior
a b c
dens praemolans superior et inferior
dens incisivus
inferior medialis
a
dens incisivus
inferior lateralis
Fig. 2 1. Dintii:
(incisivii 1-2, ca nini 3 premola ri 4, 5, mola ri 6, 7, 8). a
dens caninus
superior
8
6
i;10 9M9
Fig. 22. Dentitie definitive.
Fig. 24. Fetele dentare.
d.
d.
d.
molar. J
canin. inc. /at inc. med.
d .
Fig. 2 5. Dentitie deciduo.
in jurul ,
pulpei exists o substanta inrudito tesutului
osos, ivoriul sou dentina
(substantia eburnea),
de culoare
galbuie, mai dura decit osul mai bogata in soruri mi-
nerale.
Radacina dintelui are dentine acoperita cu un strat
subtire de tesut osos numit cement
(cementum sive sub-
stantia
ossea), de culoare brun-galbuie, legat de periostul
alveolodentor printr-un sistem de fibre cologene (fibrele
Iui Sharpey).
Coroana are denting imbracata de smolt sau email
(substantia adamantina),
o substanta alba-lucioasa core
reprezinta tesutul cel mai dur al organismului alcatuit
aproape numai din saruri minerale, impregnate, cu apa-
tite] din cutegoria fosfatilor. El este format din prime
de email, elemente de forma hexagonala alungita, situate
perpendicular pe suprafata coroanei unite printr-o sub-
stanta amorfa de legaturo.
Aparatul de sustinere si fixare al dintelui
(paradon-
tium) este constituit din patru elemente.
dens molars inferior
Fig. 23. Fetele d entare.
30
enamelum
dentinum
cavum dentis
canalis radix dentis
foramen apicis dentis
cementum
radix dentis
corona dentis
collum dentis--'
enamelum
dentinum
cavum dentis
cementum
canalis radix dentis
foramen apicis dentis
corona dentis
collum dentis
radix dentis
Fig.
2 6. Structura unui canin (sectiune longitud inala)
PEcessus piriformis
e,
m.cricoarytenoideus posterior
/ 7 7 . palatopharyngeus
epiglottis
1 77.stpOoharyngeus
Fig. 31. Faringeleint erior
(vedere dinspre post e-
rior).
-
Muschiul palatofaringian (m. palatopharyngeus) isi
are originea de pe peretele dorsal al faringelui si marginea
dorsals a cartilajului tiroid si se insera pe aponevroza
palatine', pe linia median&unde se intrepotrunde cu fi-
brele muschiului omonim.
- Muschiul salpingofaringian (m. salpingopharyngeus)
are originea pe fata inferioara a cartilagiului tubei audi-
tive si are aceeasi dispozitie ca si muschiul palatofarin-
gian, patrunzind in peretele lateral al faringelui.
Actiune:
Muschii ridicatori au rolul de a ridica faringele
in momentul deglutitiei, usurind progresiunea bolului ali-
mentar, realizato de constrictori.
Musculatura faringelui este imbreicato extern de un te-
sut conjunctiv(adventicea faringelui"), care se interpune
inure faringe Si organele invecinate, usurind miscarile Iui.
V ascularizatia inervatia
- Arte rele. Vascularizatia faringelui este data mai
ales de artera faringiana ascendents
(a. pharyngea as-
cendens),
ramura oarotidei externe, iar secundar de ramuri
ale arterei palatine ascendents (sau artera facials), arterei
sfenopalatine si vidiene (ramuri din maxilarei interne
- ).
- Ve n e I e alcatuiesc, in submucoasei si in adventice,
un plex venos care se dirijeath spre vena jugulars interns
Si, mai putin, in plexul venos pterigoidian.
Drenajul
I i mf a t i c se face in nodulii limfatici re-
trofaringieni si cervicali profunzi (grupul inferior).
I n e r va t i a se realizeath, pentru mlisculatura farin-
gelui, de un plex nervos
(plexus pharyngeus), aflat la nive-
lul zonei laterale a constrictorului mijlociu si alcatuit din
ramuri ale nervilor glosofaringian si vag.
Exists, in acest plex si filete vegetative din ganglionul
simpatic cervical superior, pentru mucoasei, provenind tot
de la acest nivel, la care se adauga filete din nervul tri-
gemen.
36
concha nasalis media
concha nasalis inferior
Fig. 32. Interiorul faringelui (peretele lateral
vozut
dupo efectuarea
unei sectiuni sagitale a extremitOtii
tonsilla pharyngis
cefalice).
torus tubaius
ostium pharyngeum
tubae
recessus pharyngeus
arcus palatoglossus
plica sa/pingo
pharyngea
velum palatinum
tonsilla palatina
arcus palatopharyn-
geus
dorsum linguae
papillae vallatae
epiglottis
cavum laryngis
corpus 0.551 .5 hyoidei
corpus adiposum epiglottidis
cartilago thyoidea
ostium pharyngeum tubae
m. tensor yell palatini
a. palatina ascendens
M. levator veli palatlni
tonsilla pharyngea
In salpingo-
pharyngeus
m. palato-glossus
v. tonsiilaris
a. tonsillaris
.,-;;-,,----
- -,-,-:"
/--% - -----_ _ '--- --- --: -_ -4 --- --
------ --:__--__,---. _---=_:___L---
m uvulae
1 77 palatopharyngeus
m constrictor pharyngis
superior
m. constrictor phayngi:
medius
epiglottis
cavum laryngis
corpus adiposum
epiglottidis
Fig. 33. Peretele lateral al
faringelui
(loja tonsilar6).
corpus ossis hyoidei
cartilago thyroidea
37
ostium pharyngeum hthae
1 77.tensor vet/ palatial
a. palatina ascendens
M. palatoglossus
a. tonsilaris
m. styloglossus
n.glossopharingeus
m. hyoglossus
lig. stylo-hyoideum
m.palatopharyngeus
v.tonsilaris
m. constrictor pharyngis
superior
m. levator veil palafini
m. salpingopharyngeus
vv. 1111,.. "
M. constrictor pharyngis medius
m stylopharyngeus
epiglottis
cavum laryngis
COITUS ossis hyoidei
cartilago thyroidea
Fig. 34. Interiorul faringelui cu evidentierea muscula-
turii etajelor nazo- si buco-faringian, dupa indepar-
tarea tonsilei palatine (vedere lateralci).
38
_ glandula parotis
in. masseter,
fascia mass &erica
V. facialis
a facialis
A P ' 4.I ";
m.geniaglos SUS--
a / 1 1 7 9 L id1 ' 1 .5
v . iiii9 v.3lis
m.genionyoldeus
m. Sty loglossus
m. mylohyoideus
n. hypoglossus
m. hyoglossus
m. digastricus, venter ant
M. my/ohyoideus
glandula sublingualis
ductus submandibuiaris-
digastricus, venter ant
v.jugularis ext.
n. lingua/is
glandula submandibularis
n.hypoglos sus
m.stylohyoideus
n.,v., a.laryng. sup.
a.,v.thyroidea sup.
tn. sternohyoideus
m.omohyoideus,vent. sup.
REGIUNILESUBMANDIBULARA
$1 PAROTIDIANA
(vezi vol. I, fig. 46-48, 51, 52, 54)
REGIUNEASUBMANDIBULARA
(Glandula
submandibularis)
Superficial, regiunea este limitata, superior, de margi-
nea inferioara a mandibulei, inferior, de pintecele anterior
si cel posterior al muschiului digastric, formind un trigon.
Continutul regiunii este reprezentat, in principal, de glanda
submandibulara, care este invelita de o fascie conjunctiva,
dependents a fasciei cervicale superficiale, care delimi-
teaza loja glandei (vezi vol. I, fig. 52).
Loja prezinta trei pereti:
I
1 111 1 111111Y 1 1 1i
II
1
11
1 ill 1 li 111
11111)11 11 11(111111I III
II1 I III 111111/11111)111 11111111111 1111111111111111111.: :
I I I V11111 11111111111 19ii,111),tii ,
I II; 1 11 11;11111111111111181111'
1 1 1 1 1 11 1 1 11 1111 111141,Ill r' 11$
I 1I I 1 1 1 1 1111111(111111111 nit
I 1 I 1111111111a 1111
1 Il i 111111111WI 11,111! )
1;t
1011, f t t it
1lsly i t t lt II 1
V i III I
Ii yr 111 1
iI
I ll '! ?111
1 (it'll
I I 1' 1 11II
11 1111111 ;I
1 r 11111111 11
II
111
I
II
II
I
1111
11 111
1i
1
1IIII1
1
1
1I 1 1
I
1
I
1
Fig. 72. Scintigrafia pulmonary normalo
(colectia
laboratorului de medicino nucleard a Spitalului Mi-
litar Central).
62
apex
lobos superior
fissura obliqua
a.pulmonalis sinisfra
bronchus sinister
V. pulmonalis sinistra
lig. pulmonale
impressio Cardiaca
lobos inferior
Fig. 73. Suprafata mediala a plominului sting.
su/cus v. azygos
apex
tabus superior
impressio cardiaca
bronchus principaks dexter
a.
pulmonalis dextra
V. pulmonalis dextra
facies
cliaphragmatica
lobos medius
Fig. 74. Suprafata mediastinal6 a plaminului drept.
63
Vascularizatie si inervatie
Irigatia a rte ri a I a a bronhiilor este data de arte-
rele bronhice, ramuri din
aorta toracica. Singele v e nos
este drenat iprin cele doua bronhice tributare Ia dreapta
venei azygos, iar la 'stinga venei hemiazigos. Li 'mfati-
cel e dreneazo in limfonodulii peritracheobronhici, iar
n e r v i i provin din 'plexurile pulmonare.
P ULMONII
(Pulmo)
Pulmonii reprezinta orgonele respiratorii lo nivelul ca-
rora singele venos devine singe arterial. Sint in numar de
doi, despartiti prin mediastin. Prezinta variatii individuate
de forma si volum, in legaturd cu capacitatea toracica si
cu fazele de inspiratie si expiratie. Plaminul idrept este mai
mare decit cel sting, <wind ambii forma unui hemicon cu o
tato convex&una mai 'mutt 'sou putin:plans, o bozo si un
virf (fig. 70, 82).
Pulmonii prezinta o 'tato costala
(facies costalis), o
fata medialo (facies
mediastinalis),
cu o portiune ante-
Hoare, in report cu ,pericardul si una 'posterioara, in raport
mai intins cu coloana vertebral&o bozo diafragmatica
(facies diaphragmatica) si
un virf in report cu formatiuni
vasculare si venoase de la baza gitului, o margine ante-
Hoare] 'sternal&ascutita (margo
sternalis), una posterioa-
ro, vertebral&rotunjita ca un sul (margo
vertebralis) si o
morgine diafragmatica, 'semicirculara (margo diaphrag-
matica) (fig. 71-74).
Raporturile fetelor pulmonare sint marcate de intipari-
turile lasatelpe ele de vecinatatea cu organelle din torace.
Pe fate costala se vad urmele losate de coaste si spa-
tiile intercostale (fig. 73, 74).
Pe fate rmediastinala dreapta, ventral de mezopneu-
mon (ligamentul pulmonar), atriul drept lass a impresiune
numita impressio cardiaca,
care se intinde inainte pine la
marginea anterioara (margo
sternalis),
iar superior pima* Ia
impresiunea losata de vena cave superioara
(sulcus venae
cavae cranialis).
Marea vena azigos lase si ea o impre-
siune, care se gaseste deasupra hilului Ipeste care aceasta
vena trece, pentru a se versa in vena cave superioara,
formind crosa venei azigos. Posterior de hilul pulmonar
exists impresiunea data de esofag
(impressio esophagea).
Pe fata mediastinalo stings exists
impresiunea car-
diaca, mult imai
evidenta decit in dreapta. Superior se
continua cu santul aortic (sulcus
aorticus) dat de aorta
toracica. La punctul cel :mai inalt al acestui sant arcuat
se formeazo santul arterei subclavie
(sulcus arterae sub-
claviae) stingi, care se continua si pe virtu! pulmonului
(apex pulmonis).
Fetele mediastinale mai 'prezinta raporturi, ipe lingo
cele mentionate si cu esofagul, traheea, nervii vagi, fre-
nici si timusul.
Portiunile posterioare ale rfetelor mediate
(pars verte-
bralis) au
raporturi cu corpurile vertebrate toracale, ex-
tremitatile posterioare ale coastellor,
, ganglionii simpatici
toracali, nervii, arterele si venele intercostale.
Facies diaphragmatica
(fates diafragmatica) numita si
baza (basis pulmonis)
are raporturi diferite Ia nivelul ce-
tor doi tplamini. Astfel, in stings, vine in contact,
I prin in-
termediul diafragmei, cu spline, fundul stomacului si lo-
but sting al ficatului, iar in dreapta, icu fete diafragma-
tica a ficatului, ceea ce explica eventualitateo co, uneori,
abcesele fsubfrenice sa strobato muschiul diafragmsi
sa
afecteze cavitatea pleurala si 'pulmonul drept.
Fate costala (facies costalis)
are raporturi cu coastele.
Virtu! Ipleiminului (apex
pulmonis) prezinta aceleasi ra-
porturi ca si domul pleural (cupola pleurala).
Cele 3 'margini ale iplominului sint: una anterioara
(margo anterior),
care separa fata costala de cea medic's-
tinalo si care 'la iplaminul sting iprezinta o incizura in ra-
port cu cordul (incisura cardiaca pulmoni sinistri), care
se tprelungeste in jos printr-o zone de parenchimnumita
lingula"
(lingula pulmonis sinistri),
o margine posterioara,
rotunjito, care separa fata 'costala de cea vertebrala si o
margine inferioara (margo inferior), ce circumscrie baza
,plaminului.
Pulnnordi sint alcatuiti din lobi despartiti prin santuri
adinci, care merg de Ia suprafata Ipina la hilul pulmonar
(hilus pulmonis),
numite fisuri sau scizuri din care doua
pentru I pulmonul drept si una pentru pulmonul sting.
La , pulimonul sting, fissura obliqua (fisura oblica), care
trece de sus in jos si inainte, it imparte in doi lobi, lobul
superior (lobus superior) si lobul inferior (lobus inferior).
Fisura incepe pe fate mediastinala, deasupra hilului, se
indreapta superior si posterior pine Ia fate costal&de
unde ajunge Ia marginea diafragmatica, se continua pe
fata diafragmatica si apoi pe fate mediostinala, pine
la
hit.
Pulmonul drept are doua.scizuri, care II impart in trei
!obi: fissura obliqua,
care are aproape acelosi traiect ca
si in stings, delimitind 'lobul superior
(lobus superior) si
lobul inferior
(lobus inferior); fissura horizontalis pulmonis
dextri,
care incepe 'posterior, de la nivelul fisurii oblice de
pe fata costala pulmonului si are un traiect aproape
orizontal spre marginea sternald a ,pulmonului si apoi pe
fate mediastinala, pina la hil, delimitind lobul mijlociu
(lobus medius),
cuprins intre fisura orizontalo si fisura
oblica.
Se 'mai ,pot gasi si lobi supranumerari, dintre care ci-
tomlobul venei azigos, lobul inferior accesoriu
(lobus
cardiacus) si lobul posterior.
Lobii supranumerari se gasesc mai frecvent in plami-
nul drept.
Lobul venei azigos se desprinde incomplet din lobul
datorita unei fisuri suplimentare, formats 'printr-o
anomalie in traiectul venei azigos. Lobul cardiac (retro-
cardiac inferior) este mai frecvent decit lobul azigos. Ra-
diologic se vede in proiectie sagitala, in unghiul format
de cord si diafragm, la dreapta, si are aspectul unui tri-
unghi dreptunghi, iar Ia sting este mascot de umbra
cordului. Lobul posterior este format din segmentul apical
al lobului postero-bazal, core se transforms in lob inde-
pendent.
Hilul pulmonar (hilus pulmonis)
reprezinta locul de
potrundere a pediculului , pulmonar in pulmon si este si-
tuat pe fate mediastinala a celor doi pulmoni (fig. 71).
In hilul pulmonar se gasesc: bronhia, ramura arterei
pulmonare, venele pulmonare, arterele si venele bronhice,
limfatice si plexul pulmonar. Asezarea lor este diferita in
dreapta fats de stinga.
In hilu'l drept bronhia rprincipala se gaseste de cele
mai multe on superior (eparterial), romura dreapta a ar-
terei pulmonare se bifurca aici si se efts inferior si ante-
rior fats de ,bronhie. Mai 'inferior si anterior se afro cele
doua vene polmonore.
La stings, artera pulmonora este situate superior fats
de 'bronhie, care este inferior si mai posterior (hyparte-
rial);
inferior si anterior sint venele ipulmonare.
Constitutia anatomica a pulmonilor. Plaminii sint con-
stituiti din:
a. intercostalis suprema
a, v. et n. intercostalis
o'uc/us thoracicus
a. subclavia
esophagus
a. carofis communis sinistra
v. brachiocephalica sinistra
arcus aortae
n.vagus
lig. arterfosurn
a. pulmonalis sinistra
n. phrenicus
aelv.loracica interna
bronch us
v. pulmonalis
Fig. 96 . Mediastinul
(vedere laterala stingo,
dup6
indeportarea plorninului sting).
uncus simpalicus
a. subclavia sinistra
cupula pleurae
v. subclavia sinistra
manubrium storm'
79
cine prin ligamente, ligamentele pericardului, care pot fi
sistematizate in trei grupuri principale: ligamentele sterno-
pericardice, freno-pericardice i vertebro-pericardice. Exists
i ligamente accesorii (fig. 90, 93, 98).
Ligamentele sterno-pericardice.
Sint in numar de doua,
superior i inferior.
intertraheo-
bronOci;
nervii sint reprezentati de ramuri ale nervilor fre-
nici, vagi, recurenti Si simpatic cervical.
Autorii clasici i in special Luschka au descris nume-
roase ramuri nervoase pericardice de origine vagala, sim-
patico, recurentiala sau frenica. Recent, aceste ramuri ner-
voase au fost negate. Incidentele reflexe care apar Ia des-
chiderea sau la simpla excitare a pericardului, dovedesc
insa existenta unei bogate inervatii, de ordin, probabil, mi-
croscopic.
Este probabil co inveliurile pericardului sint inervate
din aceeasi sursa ca cordul. Ramuri nervoase din plexul
cardiac dau ramuri care perforeaza tecile vasculare sau
chiar pericardul Ia nivelul liniilor de reflexie (Hovelaque),
iar altele mai profunde se ramifica sub epicard, constituind
un plex intrinsec inainte de a patrunde in miocard.
CORDUL
(Cor)
Cordul este un muchi oavitar care prezinta patru ca-
vitati: doua atrii i doua ventricule (fig. 100-112).
Forma este de trunchi de con, cu baza posterioara
virful anterior. Axul mare este oblic inainte, in jos i la
stings, practic orizontal Ia brevilini i aproape vertical la
(cor pendulum).
Greutatea este de circa 270 g Ia barbat, mai mica
la femei, iar culoarea, roiatica.
Inimii i se disting, datorita formei sale, trei fete, trei
margini, o baza i un virf.
Santurile inimii marcheaza, pe fatasa externa, limitele
dintre cele patru cavitati cardiace. Vasele coronare le par-
curg, mascate fiind de grasime. Se disting: un ant intera-
82
ventriculus dexter
septum interventriculare
trabecula septomarginalis
foramina venarum cordis minimarum
ostium vcavae.inferior
limbus fassee ovalis
Fossa ovalis
valvula venae
cavae inforioris
ostium sinus
coronarii
valvula sinus coronarii-----
cusps posterior valvae
tricuspidalis
v. cava superior
septum interatriale
m.m. pectinati
atrium dextrum
ostium afrioventrica
lare dextrum
cuspis septalis
va/vae tricuspidalis
cuspis anterior
valvae tricuspidalis
trial (sulcus interatrialis), un pant interventricular (sulcus
interventricularis), un ant atrioventricular (sulcus corona-
r:3).
Fetele, in numar de trei, anterioara (sternocostala), in-
ferioara (diafragmatica), separate antero-inferior printr-o
margine mai ascutita (margo acutus) - - si o margine mai
groosa, Ia stings i uor posterior
(margo obtusus), care
poate fi considerate!, in realitate, cc o foto laterals stings,
mediastinala.
Inima, fiind situate asimetric, doua cincirni din masa so
se gasesc in dreapta liniei medicine, cuprinzind cea mai
mare parte a atriului drept i o mica parte a ventriculului
drept, restul de trei cincim' i aflindu-se in stinga acestei li-
nii. Inima dreapta, venoaso, este anterioara, i.ar cea sting&
arteriole's,
este dispusa posterior. Este fixate numai prin pe-
diculii venos i arterial de mediastin, ceea ce ii ,permite
efectuarea pulsatiilor cu uurinto, fiind Si intr-o cavitate se-
rook.
' care ii inlesnete miKarile sale de contractie i re-
laxa re.
Baza inimii este constituito de fate posterioara a tai-
lor i de venele aferente, respectiv cele doua vene cave
(superioara i inferioara), pe de o parte i venele pulmo-
nare, pe de alto parte.
Raporturile inimii
sint urmatoarele (vezi i fig. 92):
Anterior, de Ia suprafata in profunzime: cu plastronul
sterno-costal, de care este legato prin ligamente sterno-
pericardice i pe care poate fi proiectata pe o zone' nu-
mita aria cardiaca; cu vasele i limfaticele toracice in-
terne; cu fundurile de sac pleurale costo-mediastinale
anterioare, care se alatura aproape mediastinal, de Ia al
II-lea Ia al IV-lea spatiu intercostal, formind cele doua
triunghiuri apropiate prin virfurile lor. (superior iraspunde
lojei timice; inferior raspunde pericardului); cu margi-
nea anterioara a plarnindor.
Inferior
intro in report foarte Intins cu diafragma, de
care este fixate indirect cu ajutorul
,ligamentelor freno-
pericardice.
arcus atrii
dexter
arcus ventriculi
sinistri
Fig. 111. Ortodiagrama cordului.
cularisi ascendent, pars infundibularis), de aceasta parte,
forma unui U, comparativ cu parte stings, unde separarea
o face vulva ventral . (cuspis aorticus) a bicuspidei, din care
ceuza curentul sanguin, in ventriculul sting, are forma
unui V.
Valvulele tricuspidei sint: anterioara, posterioara
mediala (septala), iar ale bicuspidei sint: dorsals (parie-
tals) si ventral. (aortica). Prin pozitia oblica a inimii, si-
tuatio orificillor corespunde unui plan oblic, perpendicular
pe axul sau longitudinal.
Sistemul cardio-nector reprezinta un dispozitiv neuro-
muscular, care asigura generarea impulsului de contractie
intermitent si transmiterea lui din atrii in ventricule. El in-
cepe cu nodulul sino-atrial (Keith si Flack), situat in santul
terminal, in partea so superioaro, intre sinusul versos, Ia
locul de varsare a cavei superioore si atriul drept, sub epi-
card. Excitatia pornita de la acest nodul se difuzeaza in
musculature atriala trecind la nodulul atrio-ventricular
(Aschoff si Tawara), situat in peretele interatrial, sub Iimbul
fosei ovate si inaintea orificiului sinusului coroner. De Ia
acest nodul pleaca fasciculul atrioventricular (Hiss), care
strabote scheletul fibros, situat intre musculature atrial
de cea ventriculara, sub forma unui trunchi comun (crus
commune), pe marginea posterioara a septului membra-
nos, impartindu-se poi intr-o ramurai dreapta ,subtire
(crus dexter), pentru ventriculul de oceeasi parte si o ra-
mura stings, mai tato, ramificata (crus sinister) (ramus an-
terior, ramus posterior), pentru ventriculul sting. Bratul
sting al fasciculului este deci mai dezvoltat decit cel drept,
dezvoltare conditionata de musculature mai puternicii a
ventriculului sting si aceasta datorita teritoriului de distri-
butie mai mare a sistemului arterial al aortei (fig. 109).
Nodulul lui Keith si Flack este irigat de o artera atriala
anterioara, ramura unela dintre cele doua artere coro-
nare (cel mai frecvent cea dreapta).
Nodulul lui Aschoff-Tawarra $i trunchiul fasciculului
Iui Hiss sint irigati de prima aftery septala posterioara, ra-
mura a arterei coronare drepte (uneori mai ran din stinga).
Ramura dreapta a fasciculului lui Hiss este vasculori-
zata de a doua aftery septa la anterioara (corona ra stings);
ramura stinga este vascularizota de arterele septale 'ante-
Hoare si posterioare.
Aceasta Va SC la ri za ti e ex p I i co gravitates info rctelo r
septale (tulburari de ritm : bloc atrio-ventricular, bloc de
ramura).
Vascularizatia si inervafia inimii
Arterele inimii. Sint arterele coronare, in numar
de doua, dreapta $i stings (fig. 107, 108).
Artera coronery stingy sau anterioara (a. coronaris si-
nistra) is nastere din aorta, imediat deasupra portiunii
mijlocil a valvulei sign-1,6de stingi: ostiumul de origine al
arterelor coronare este mai mult sau mai putin acoperit de
valvula sigmoida, in timpul sistolei; patrunderea singelui
in ele este maxima in diestolo. Acoperita de pericardul se-
ros, inconjurath de grasime, ea strabate depresiunea care
desparte artera pulmonary, medial, de auriculul sting, late-
ral, ajunge in santul interventricular anterior Si coboara
in acesta pins Ia virful inimii, pe care-I inconjuro. Se ter-
mina in santul interventricular posterior la citiva centimetri
de virful inimii.
Artera coronary dreapta (a. coronaris dextra) este mai
voluminoasa decit cea stings. Ia nastere in dreptul valvulei
sigmoidale drepte, merge intre artera pulmonary, situates
medial si auriculul drept, lateral, ajunge in sontul atrio-
ventricular sting $i 0pol, pe fats inferioara a inimii; pa-
trunde in santul interventricular posterior. Se termina in
santul interventricullar posterior, unde se anastomozeaza,
in vecinatatea virfului, cu coronary stings.
Anastomozele exists i n 970/o din cazuri, insa cel mai
adesea insuficiente, circulatia fiind de tip terminal, ceea
ce explica gravitates infarctelor.
Venele inimii se caracterizeuza prin existenta
unui mare sistem colector, care dreneoza majoritatea vene-
lor inimii, sinusul 'coroner, caruio insa nu ii stint trilbutare
venele mici ale inimii venele lui Thebesius.
Sistemul sinusului coronar. Este format din ,marea vena
coronery care se deschide direct in sinusul coroner. Sinu-
sul este prevazut cu clout:5 valvule: una la originea sa, val-
vula Iui Vieussens si alta Ia varsarea sa, in atriul drept,
valvula lui Thebesius.
Venele mici cardiace provin din partile anterioara si
dreapta ale ventriculului drept; se deschid In peretele su-
perior al atriului drept prin orificii (foraminae); cea mai
importanta este vena marginala dreopto sau vena lui
Gc lien.
Venele lui Thebesius. Sint vene mici, parietale, care se
deschid in covitotile cardiace prin porii lui Vieussens sau
foraminula.
Li m f at i cele i n i rn sint formate dintr-o retea
subpericardica, care primeste limfaticele retelelor miocar-
91
Fig. 172 . Radiografia cordului.
dului si endocardului prin colectoare valvulate periarteriale.
Reteaua subpericardica dreneazOprin douo trun-
chiuri colectoare principale, sting si drept.
Colectorul sting dreneaza partea stings a retelei, um:5
de-a lungul fetei stingi, apoi posterior arterei pulmonare
si se terming in Iimfonodulii intertraheobronhici, care dre-
neaza in lantul latero-traheal drept.
Colectorul drept dreneaza parte dreapto a retelei,
santul auriculo-ventricular, apoi ajunge pe fata anterioara
a aortei si se terming intr-un limfonodul al lantului me-
diastinal anterior sting (precarotidian).
Astfel teritoriile de drenaj sint incrucisate".
Nervii inimii. Provin din .plexul cardiac, format
de ramurile simpaticului si ale vagului.
Ramurile simpaticului,
in numar de trei de fiecare parte,
superior, mijlociu si inferior, se desprind din ganglionii
cervicali corespunzatori.
Ramurile vagului,
tot in numar de trei, superior, mij-
lociu si inferior, isi au originea, dupe] cumurmeaza: ra-
mul superior direct din nervul vag; cel mijlociu din nervul
recurent laringian, iar cel inferior tot din nervul vag, din
zona inferioara a nervului recurent.
Plexul
cardiac este format prin anastomoza acestor ra-
muri in jurul vaselor marl de la baza ini.mii. Cuprinde: un
plex anterior arterial si un plex posterior venos.
92
n. vag us
ductus thoracicus
n.laryngeos recurrens sinister
esophagus
crossa aortae
trachea
vazygos (crossa
MEDIASTINUL POSTERIOR
Limita dintre mediastinul anterior i cel posterior o
constituie un plan conventional pretraheal, astfel co tra-
heea face parte din mediastinul posterior. El mai contine
esofagul cu nervii vagi, vagul drept pe marginea sa dreap-
to si posterioara, iar vagul sting pe marginea stings si an-
terioara. Posterior de esofag se afla canalul toracic (duc-
tus thoracicus), in partea sa stings
si
apoi, posterior, aorta
descendents, venele azigos la dreapta i, de fiecare parte,
trunchiul ganglionar ortosimpatic toracic cu ramurile res-
pective la organele toracale sau abdominale (nervii
*splanchnici) (fig. 113).
Fig. 113. Regiunea bifurcatiei traheale dupa extra-
gerea cordului (raporturi).
93
bronchus dexter
pu/mo dexter
esophagus (pars cervices)
pulmo sinister
bronchus sinister
esophagus
(pars theracali9
hamentum falciforme
TRAHEEA TORACALA
Constituita din 16-20 inele traheale
(cartilagines tra-
heales),
incomplete in partea Ior dorsals (in forma de pot-
coava), care ii.mention lumenul deschis, legate in lung prin
niste Iigamente inelare clastice
(ligamenta anularia). Fata
posterioara a tubului traheii este cornpletata prin mem-
brana traheala (membrana trachealis), constituita de fibre
musculare netede cu asezare transversal& Pe foto interne
are o mucoasa respiratorie bogata in glande, iar pe fate'
externs o adventice, care o fixeoza prin tracturi fibro-mus-
culare de esofag. Ea este asezata usor spre dreapta, in
timp ce esofagul trece usor spre stinga, inapoia traheii.
Fig. 114 . Aorta, traheea esofagul (raporturi).
in partea inferioara bifurcatia traheii are raporturi, an-
terior, cu bifurcatia arterei pulmonare si ramura dreapta
a arterei, deoarece bifurcatia arterei pulmonare se situeaza
cu 0, 5-1 cm la stinga bifurcatiei traheii.
Anterior de bifurcatia arterei pulmonare se afla crosa
aortei, care incruciseaza partea antero-laterals stinga a
traheii, pie care determine' o zone' numita depresiunea aor-
tica. Intre trahee $i aorta se afla plexul cardiac posterior
(fig. 113, 114).
Deasupra aortei, fats antericara a traheii vine in ra-
port, dinspre dreapta spre sting, cu trunchiul brahiocefa-
lie arterial, cu artera carotids primitive] stinga $i cu lantul
ganglionar mediastinal. intre trunchiul brahiocefalic $i ar-
tera carotids primitive] stinga se afro artera thyreoidea ima
(Neubauer), cind exista.
Trunchiurile acestea arteriale sint incrucisate anterior
de trunchiul brahiocefalic venos sting. Vence cave superi-
oara coboara inaintea marginii drepte a traheii, de care
e separate] prin limfonoduli. Anterior de trunchlul brahio-
cefalic venos sting se afla resturile timice, Ia adult.
Fata posterioara a traheii toracale se gaseste inaintea
esofagului.
Lateral, raporturile sint diferite in dreapta fate! de
stinga.
in stinga vine in raport cu: crosa aortei, artera ca-
rotids primitive] si nervul vag sting, artera subclavie sting&
canalul toracic, nervul recurent laringian sting, [antul gan-
glionar simpatic sting, pleura mediastinala stinga.
In dreapta este in raport cu crosa venei azigos, trun-
chiul brahiocefalic arterial, nervul vag drept, limfonoduli
pleura mediastinala dreapta.
Vascularizatie fi inervafie
lrigatia arterials este asigurata de arterele traheale, iar
drenajul venos de venele traheale satelite. lnervatia este
vegetative', simpatico si parasimpatica.
Prezenta traheii descrisa anterior imparte mediastinul
posterior in un etaj traheal, situat de Ia apertura toracica
superioara pine] la bifurcatia traheil (T 4) si un etaj infra-
traheal,
spatiul retrocardiac al radiologilor, in care se vede
existenta adenopatiilor traheobronhice sau atriul sting,
cind cordul sting este dilatat.
Etajul inferior este separat anterior, de atriuil sting,
prin pericard, ce prezinta Ia acest nivel fundul de sac al
Iui Haller, care se , moireste in pericardite[e exudative.
in atriul sting se deschid, in partile sale lateraIe, ve-
nele pulmonare stingi si drepte, care trec posterior $i in-
ferior de bronhii;le respective.
Bronhia principalo stinga vine (Bourgery) superior de
crosa aortei, pe sub care trece nervul recurent laringian
sting, fapt ce explica paralizia coardei vocale stingi, cind
nervul este comprimat de un anevrism aortic sau de o
tumors mediastinalo de alto nature!".
ESOFAGUL TORACIC
incruciseaza, in partea sa inferioara, aorta descen-
dent& trecind spre stinga liniei mediane, cind se indreapto
spre cardia, care se proiecteaza Ia stinga vertebrei a XI-a
toracale. Lungimea totals a esofagului este de 22-25 cm,
Ia care, dace", adaugam distanta de Ia rima oris la gura
esofagului, situate! Ia nivelul tuberculului carotic Chassai-
gnac (vertebra C6), de 15 cm, aflarn distanta minima de
40-45 cm pe care trebuie so o parcurga o sonde] esofa-
giana (Faucher) spre a intra in stomac (fig. 113-114).
Calibrul esofagului este aproape uniform, prezentind
in ansamblu urmatoarele strimtori: la gura esofagului
(strimtoarea
cricoidiano), Ia crosa aortei (strimtoarea cor-
tica), Ia bronhia stinga
(strimtoarea bronhica)
Ia card'ia
(strimtoarea cardiaca),
unde uneori poate exista un spasm
prin hipertrofia musculaturii, in care s-a preconizat sec-
tionarea acestui sfincter (cardiotornia lui Heller). Uneori
poate exista o strimtoare Ia nivelul diafragmei
(strim-
toarea
diafragmatica), orificiul esofagian al diafragmei
94
V. brachiocephalica sinistra
nodi lymph.
v. brachiocephalica dextra
ducks lymphaticus dexter
ductus thoracicus
nodi limph.intercostales
V. azygos
cysterna chyli
nodi lymph. sacrales
Fig. 115. Circutatia limfatico.
proiectind.u-se vertebrei a X-a toracole. Esofagul
prezinta, in partea sa superioara, in continuorea foringe-
fibre musculare striate, iar in cea inferioora, muscula-
tura neteda.
Mucoasa esofogiona are ip ici ilongitudinale si este mo-
bile] ,pe tunic musculora iprin .subnnucaasei.
Vascularizatie si inervatie
Art e r e esofagului toracic vin din ramurile din ve-
cinatate (arterele tiroidiene inferioare, arterele bronhice
Si
ceIe frenice superioare).
Ve n e ii e formeaza plexuri submucoase, care, in pat-
tea inferioara se unesc cu venele gastrice, intrind in teri-
toriul venei porte hepatice, kr in partea superioora, cu
vena azigos, deci in teritoriul venei cave superioare. Ve-
nele situate in iportiunea distala a esofagului devin vari-
coarse in cazurile de compresiune pe trunchiul venei porte
(ciroze, tumori hepatice), fiind sursa unor hemoragii diges-
tive superioare..
Limfaticele esofagului dreneaza in limfoganglio-
nii dispersati ,de Ia cardie pins la grupul supraclavicular,
explicind metastazele ganglionare ce pot afecta pina si
limfonodulul supraclavicular at lui Troisier-Virchow.
Ne r v i i yogi abordeaza esofagul Ia nivelul bifur-
catiei troheii. Pina aici esofagut primeste ramuri din ner-
vii recurenti si din lantul ortosimpatic cervico-toracic.
CANALUL TORACIC
(Ductus thoracicus)
Canalul toraci'c este cel mai voluminos trunchi Iimfatic
al orga nismul ui. Col ecteci za I imfa din roma subd iafragma -
tica cu exceptia unei peirti din ficat si din limfaticele su-
praombilicale ale iperetelui iabdorninal. Primeste, de ase-
menea, limfa de la nivelul peretetui ipostero-lateral al to-
racelui si a unei parti din baza gitului (fig. 115).
El rezulta din jonctiunea a doua trunchiuri limfatice
lombare, Ia ,nivelul primelor doua vertebre lornbare sou ul-
timelor doua tor- coolie, avind deci origine fie in abdomen,
fie in torace. Clasic se consider-a ca inceputull canolului tora-
cic se face iprintr-un segment dilatat nunnit cistern lui
Pequet. Aceasta insa nu exista dealt Baca ductul toracic
are origine .abdominalla si loco trundhiuriIe limfatice in-
testinale i lombare se deschid direct la nivelul extremita-
tii Jui inferioare.
De Ia iorigine, conalul toracic .urca pe partea dreopta
a cartel, ajunge Ia baza gitului unde descrie o curba con-
cava in jos si inainte (crosa conalalui tom:clic), merge
apoi spre inainte si Ia stinga, pima Ia confluent jugulo-
cloviculara, unde se termina, deschizinclu-se fie in acest
lac, fie in vena jugulora interna, fie in vena subClavie
stinga.
Trunchiurile limfatice jugular si subclovicular sting se
95
K thyroidea ima
x thyroidea inferior
1 I
r vjugularis inferno
V. Sithe'aria
Fig. 116. Sistemul venei azigos.
truncus brachiocepha/icus
sinister
V. cave superior
hemiazygos accessorfa
bronchia/is posterior
V. hemiazygos
VV.IillOrcostales WI, /X.
vv esophageae
tn. diaphragmatis
V. lumbalis ascenders
m. quadrates
lumbOrum
v. sacra/is media
v . iliaca comments
varsa in canal inainte de deschiderea sa, sau direct in un-
ghiul venos.
Raporturile canalului toracic slnt urmatoarele.
in abdomen, Baca psi are aceasto origine, el se afla
posterior de flancul dreptal aortei si medial pilierului drept
al iimuschiului diafragm
(crus mediate).
In toracedeasebim un segment interazigoaortic si altul
supraaortic. In cel interazigoaortic canalul toracic se afla
in
partea dreapta a aortei; superior incruciseaza fata in-
terne a crosei aortei. De asemenea, in dreapta canalului
toracic se 0%5 vena azigos, iar posterior este in raport cu
arterele intercostale drepte.
In segmentul suptaaortic, canalul toracic urca pe fat('
postero-mediala a arterei subclavie e in raport cu artera
carotids comuna stings si nervul vag, anterior, muschiul
longus colli,
posterior, esofagul si nervul recurent Lorin-
gian, medial, artera subtlavie si pleura, lateral.
La git, crosa canalului toracic traverseaza un spatiu
triunghiular numit trigonul arterei vertebrale cuprins intre
muschiul longus colli si
esofag, medial, muschityl scalen
anterior, lateral si prima coasts, inferior. El trece poste-
ro-lateral de pachetul vasculo-nervos al gitului si antero-
medial de artera
si vena vertebralo si, de asemenea, me-
dial de nervul frenic.
Canalul toracic are aferente colaterale din nodulii in-
tercostali, juxtavertebrali si mediastinali posteriori.
SISTEMUL VENEI AZIGOS
Marea vena azigos (v. azygos) isi are originea in ca-
vitatea toracica, Ia nivelul spatiului 11 intercostal drept,
prin unirea a douci ramuri de origine, respectiv, unul ex-
tern, format din vena 4ombarei ascendents dreapta si
vena a XII-a
intercostala si unul intern, inconstant, format
fie pe fata venei cave inferioare, fie din vena renala dreapta
(mai rar) (fig. 116, 117).
In torace, vena azigos moo pe fata anterioara a co-
loanei vertebrale, Ia dreapta liniei mediane, pins Ia five-
lul T4, unde formeaza o curbura anterioaro deasupra pe-
diculului pulmonar drept si se deschide prin cross so, Ia
nivelul peretelui posterior at venei cave superioare.
In portiunea sa ascendent& toracal& are raporturi: me-
dial, cu canalul
toracic i
mai departate cu aorta, lateral,
cu pleura mediastinala dreapta, posterior, cu coloana ver-
tebrala si arterele intercostale drepte, anterior, cu pedicu-
lul pulmonar, iar mai jos cu esofagul, prin intermediul fun-
dului de sac interazigo-esofagian.
Cross azigos trece deasupra bronhiei si arterei pulmo-
nare drepte si sub limfonodulii laterotraheali drepti, fiind
cuprinsa intre pleura dreapta, lateral si esofag, trcihee
si
nervul vag drept, situate medial.
Vena azigos primeste vena bronhica dreapta posteri-
oath, venele esofagiene si pericardice, venele intercostale,
96
0
J j
vena intercostala superioara dreapta si venele mici azigos
(care coboara pe ,marginea stings a coloanei vertebrate,
in afara aortei, pine] Ia coasta a VII-a, unde se curbeaza
la dreapta, trec posterior de aorta, canalul toracic si se
terminel in vena azigos; colecteaza singe de la nivelul pri-
melor 6-7 artere intercostale, de obicei, si de la vena
bronhica posterioara stings).
LANTUL GANGLIONAR ORTOSIMPATIC
(T runc us sympathicus)
Este ultimo formatiune anatomica situate] tot simetric,
paravertebral, la nivelul capetelor costate si inaintea vase-
lor intercostale, pe care le incruciseaza. Ganglionii simpa-
ticului toracic, spre deosebire de cei cervicali, au o dispo-
zitie segmentara. Numai ,primul (si uneori si cel de al doi-
lea ganglion tomcat) este contopit cu ultimul ganglion cer-
vical in ganglion stellatum, cu care formeaza ansa subcla-
viculara (Vieussens). Ortosimpaticul toracic ramuri car-
diace (nervus cardiacus imus), bronho-pulmonare, esofa-
giene
si
aortice. Din ultimii 6 (uneori 7-8 ganglioni) ies
nervii splanchnici mare (major) si mic (minor), care trec
prin diafragma la viscerele abdominale, la a caror inerva-
tie participa. Lantul simpatic toracic cuprinde, in general,
11 ganglioni (de fapt, primul ganglion este in general
unit cu ganglionul cervical inferior pentru a forma gan-
glionul stelat), care sint situati in dreptul articulatiilor
costo-vertebrale.
Lantul ganglionar are urmatoarele raporturi: posterior,
vasele intercostale; lateral, pleura; medial, rachisul; ante-
rior, aorta, care nu acopera decit partea superioara a Ion-
tului toracic
si
venele azigos.
Nervii splanchnici sint, in general, in numar de doi,
marele si micul splanchnic.
Marele splanchnic rezulta din reunirea ramurilor care
provin constant din ganglionii 6, 7, 8, 9 si, inconstant, din
ganglionii toracici 5 0 10 .
Micul splanchnic este format de ramurile detasate
din ganglionii toracici 10, 11 si 12. Coboara intre marele
simpatic, situat inapoi si in afara si
marele splanchnic,
situat inainte si medial. Traverseazo diafragmul, in gene-
ral cu cordonul simpaticului, mai rar cu marele splanchnic
sau aorta. Ajuns in abdomen, se divide in 3 grupe de
ramuri: superioare, care merg Ia convexitatea ganglio-
nului semilunar; mijlocii, care merg in ganglionul mezen-
teric superior; inferiocre, care merg la plexul renal.
V. jugularis
v. brachiocephalica dextra
V. cave] superth
V. axillaris
brachiocephalica
sinistra
v. hemiazygos accessoria
V. azygos
aorta
hepaticae
v. hemiazygos
glandula suprarenalis
it,VINNAIN .
\\ ,
truncus coelicicus
a. mesenterica supenor
V. renags sMistra
a. mesenterica inferior
v. iilaca communis
v.lumbalis asceadens
nib)
opineyi
,inprytioiC
Fig. 117 . Sistemul venelor CtiVe 9i3021 iligg5.b
r6 17
v. spermatica d&ra
97
ABDOMENUL
Abdomenul constituie partea trunchiului aflata intre
torace, de care este separat prin muschiul diafragm, si
bazin (pelvis), cu care comunica formind impreuna o cavitate
comuna (cavumperitoneale). Limita dintre cavitatea abdo-
minala si cea pelvina este strimtoarea superioara a bazi-
nului (aditus pelvis), iar zone perineala corespunde strim-
torii inferioare (vezi vol. I, pg. 61-73).
LIMITE $1 PERETI
Limiter superioara a cavitatii abdo-
m i n a I e este data de muschiul diafragm, care astfel o
separa de cavitatea toracica.
MuKhiul diafragm.
Are forma de cupola alungita trans-
versal, a carei convexitate priveste in sus, se insera prin
baza sa pe elementele anatomice care delimiteaza aper-
ture toracica inferioara. Este format din doua parti: una
central&tendinoasa, numita centrul frenic (centrum ten-
dineum) si
una cperiferica, muscular&formats din fasci-
cule inserate pe diferite zone ale aperturii toracice inferi-
oare. Diafragma poate fi considerate ca alcatuita din o se-
rie de muschi digastrici ale carer pintece musculare se In-
scriu pe doua puncte opuse ale toracelui, iar tendoanele
lor intermediare se intretes, formind centrul frenic. Fascicu-
lele pot fi sistematizate in trei portiuni: vertebrala (lom-
bora) (pars lumbalis), costala (pars costalis) si sternala
(pars sternalis).
Portiunea vertebrata lombara prezinta o parte interns
si alto externs. Partea interns se insera pe coloana lom-
bara, dreapta ,pe primele patru vertebre lombare, iar
stinga pe ,primele 3, prin doi stilpi simetrici, pilierul intern
(crus mediates) si pilierul extern (crus laterale). Se mai
descrie un pilier mijlociu sau accesoriu (crus intermedius).
Partea externs este o lama musculara ale carei fibre se
ataseaza de arcade psoasului (arcus lumbo-costalis me-
dialis) si
de 'arcade patratului lombar (arcus lumbo-costalis
lateralis).
Portiunea costala (pars costalis) se insera prin 6 digi-
tatii pe fata interne- a coastelor VIIXII, intretesindu-se cu
digitatiile corespunzatoare ale ,muschiului transvers.
Portiunea sternala (pars sternalis) se insera pe fata
posterioara a apendicelui xifoid.
De ambele Orli ale liniei methane exists cite un spa-
tiu numit trigonum fibrosum sterno-costale (spatiul lui Lar-
rey), intre cele doua fascicule musculare inserate (Joe apen-
dicele (procesul) xifoid, iar postero-lateral altul, numit
tri-
gonum fibrosum
lombo-costale, ce pune in comunicare re-
giunea renaia cu tesutul subpleural (hiatul lui Bogdalek),
prin care iau nastere, uneori, hernii diafragmatice.
Diafragma prezinta 3 marl orificii traversate de: vena
caw) inferieure"! (prin foramen venae cavae), esofag, cana-
lul toracic si cei doi nervi vagi (prin
hiatus esophageus),
aorta (prin hiatus aorticus).
De asemenea, este strabatut de trunchiul simpatic, in
interstitiul dintre stilpul lateral (crus laterale) si lama mus-
culara inserata pe arcade muschiului psoas, de nervii ma-
rele si micul splanhnic si de trunchiul de origine al venei
azigos, de artera mamara interne-, prin faleta lui Larrey.
Vascularizatia si inervatia diafragmului
A r t e r e.
In partea superioara, artero musculofrenica
(din artera toracica interns) si artera frenica superioara
(din aorta descendents), iar in cea inferioara, de artera
frenica inferioara (din aorta abdominala).
Sistemul ve n o s este satelit in mare ,parte arterelor.
Diafragma este bogata in vase limfatice. Se
deosebeste o retea subperitoneala si una subpleurala. Prin
aspiratia intratoracica, circulatia limfatica este favorizata
inspre cutia toracica. Astfel, o pleurita" asociata unor
afectiuni din spatiul subdiafragmatic se produce mult mai
des decit o participare secundara a peritoneului subdia-
fragmatic in supuratii pleurale, pulimonare sau mediasti-
nole. Nodulii limfatici regionali, in care limfa diafrag-
mului dreneaza mai frecvent, sint situati in mediastinul
anterior si posterior.
Limita inferioara a cavitatii abdo-
minale este fermata de fosele iliace interne, in care se
gasesc muschii psoas iliaci. Ele sint situate lateral, mar-
ginind, impreuna cu promontoriul
(angulus Jumbo sacra-
lis) si
cu osul pubis, strimtoarea superioara a bazinului
(aperture pelvina superioara).
Perete'le antero- lateral al abdomenului
este format de muschi lati (muschiul oblic extern, muschiul
oblic intern si muschiul transvers), de aponevrozele ,lor si
fasciile care ii invelesc (vezi vol. I).
Posterior de acesti muschi si de fascia care inveleste
muschiul transvers (fascia transversalis)
se goseste tesu-
tul subperitoneal si peritoneul.
Tesutul subperitoneal este abundent si lax in partea
inferioara a peretelui, unde poate fi usor decolat, in rest
fiind bine reprezentat si realizind o legare mai aderenta
a peritoneului de peretele abdominal. Pe partea interns
peretelui abdominal se gasesc plice peritoneale ce por-
nesc de la ombilic si care sint, in cea mai mare parte, rudi-
mente ale vaselor circulatiei embrionare. Superior, inspre
diafragma si feta superioara a ficatului, porneste ligamen-
tul falciform, care contine in marginea sa vena ombilicala
obliterates, din care a rezultat ligamentui rotund al ficatului
(lig. teres hepatis).
Inferior, coboara pe ,ambele laturi cite
o plica ombilicalo laterals (plica
umbilicalis medialis), ce
contine vasele ombilicale obliterate
(ligg. umbilicale medi-
ale), iar median plica ombilicala medie
(plica umbilica-
lis mediana)
continind uraca obliterate (urachus) (lig. um-
bilicale medianum). Plicele epigastrice (plicae epigastricae),
care contin vasele epigastrice inferieure, se gasesc lateral
de plicile ombilicale laterale si nu sint in legatura cu ombi-
licul, .ci patrund paramedian posterior in teaca muschiului
drept abdominal. Aceste plice delimiteaza fosetele inghinale
supravezicale
(fossa inguinalis supravesicalis), mijlocii
(fossa inguinalis medians) si laterale (fossa inguinalis la-
teralis),
situate lateral de plica epigastrico. La nivelul ei
se ,gaseste orificiul profund al canalului inghinal.
Straturile peretelui abdominal sint:
lateral:
pielea; tesut subcutanat gras; muschiul oblic
abdominal extern; muschiul oblic abdominal intern; mus-
chiul transvers abdominal; fascia transversals; peritoneu;
iar paramedian:
pielea; tesut celular subcutanat; foita an-
terioara.a tecii muschiului dreptabdominal; muschiul drept
abdominal; foita posterioara a tecii muschiului abdominal;
fascia transversals si peritoneu.
98
Regiunea inghinala. Regiunea inghinala (regio ingui-
nalis) corespunde in profunzime canalului inghinal (canalis
inguinalis).
Are o forma triunghiulara, fiind limitata in jos de ar-
coda femorala, superior, printr-o linie orizontala tangenta
la spina Waco antero-superioara si intern, prin marginea
externa a muschiului drept abdominal.
Planul superficial at regiunii este dot de tegument si
de santul conjunctivgras subcutanat, in grosimea caruia
se afla ramuri ale arterei circumflexe, arterei iliace super-
ficiale (pulsatiile permanente ale arterei circumflexe iliace
superficiale determine condensarea tesutului celular sub-
cutanat sub forma fasciei lui Thomson), venele satelite, si
filete nervoase din nervul abdomino-genital. Sub acest
plan se gaseste aponevroza muschiului oblic extern.
In planul subaponevrotic se gaseste un interstitiu numit
canalul inghinal, strabatut de cordonul spermatic la bar-
bat si ligamentul rotund la femeie. Canalul inghinal pre-
zinta 4 pereti (anterior, ,posterior, superior si inferior) si
doua orificii, superficial si profund.
Canalul inghinal. Are o lungime de 4-6 cmsi incepe
Ia orificiul inghinal profund (anulus inguinalis profundus),
in fosa inghinala lateralo. Este asezat lateral de plica epi-
gastric&in care se gasesc vasele epigastrice inferioare.
Trece oblic de sus in jos si medial prin straturi?le peretelui
abdominal si se terming Ia orificiul inghinal superficial
(anulus inguinalis superficialis), care se gaseste la nivelul
fosei inghinale mediane (fig. 118, 119).
Delimitarea canalului inghinal este urmatoarea:
inferior: ligamentul inghinal (lig. inguinale) si liga-
mentul reflex (Collies) (lig. reflexum);
superior: muschiul transvers abdominal, muschiul
oblic abdominal intern, in jumatatea lateral() si tendonul
conjunctiv, in jumatatea mediala;
posterior: fascia transversal&tendonul conjunct
(tendo conjunctivus aut falx inguinalis) i ligamentul reflex
(Colles);
anterior: aponevroza muschiului oblic abdominal ex-
tern cu partite mijlocie
si
lateral&fibrele intercrurale ale
aponevrozei muschiului oblic extern si fascia abdominal()
superficial&
Orificiul superficial (anulus inguinalis superficialis), si-
tuat sub piele, este delimitat de trei ,stilpi, medial (crus
mediale sive superius), lateral (crus laterale sive inferius),
ce vin din aponevroza oblicului mare, de aceeasi parte si
posterior (crus posterius), care vine din aponevroza mus-
chiului din partea opusa si este tot una cu ligamentul re-
flectatal lui Colles. Acest inel capata o margine falciforma
prin fibrele intercrurale (arciforme), inghino-abdominale
(din fascia extraabdominala) si inghino-fernorale (din fas-
cia femorala), care patrund in linia alba, opunindu-se in-
departard stilpilor.
Orificiul profund al canalului inghinal (anulus inguina-
lis profundus) este situat in fascia transversalis, superior
si medial de mijlocul arcadei femorale. Marginea libera
e formate prin reflexia fasciei transversale care se invagi-
neaza in canal, iar inferior este limitat de ligamentul lui
Hesselbach (lig. interfoveolare) si bandeletele iliopectinee.
Continutul canalului inghinal este format:
la barbat: muschiul cremaster, filete din nervii ilio-
inghinal si ilio-hipogastric, canalul deferent, artera defe-
rential&ramdin artera vezicala inferioara, ramdin artera
hipogastrica, artera spermatic&ramdin aorta, artera fu-
nicular&ramdin artera epigastrica; plexul venos ante-
rior, foarte voluminos
si
flexuos, intovoraseste artera sper-
matica; se varsa, in dreapta, in mod direct, in vena cava
inferioara, iar la stinga, in vena renala sting&care se
deschide, Ia rindul sau, in cava inferioara. Dilatarea ple-
xului venos anterior, de partea stinga, survine tocmai da-
torita varsarii venei spermatice sting' in vena renala stin-
g&fapt ce constituie, in anumite cazuri, o piedica in ca-
lea fluxului venos spre inima; cunoscut cu numele de va-
ricocel", (se opereaza prin cura AMARRAL" sau IVANISIE-
VICI", prin extirparea venelor in care singele este oprit in
drumul sau spre inima); plexul venos posterior, mult mai
redus, este dispus in jurul arterei funiculare; venele de
aici se varsa in venele hipogastrice; limfaticele dreneaza
in ganglionii lombari;
la femeie, canalul inghinal contine ligamentul ro-
tund (lig. teres uteri). Pornit de la unghiul uterului, el stra-
bate pelvisul pe fata anterioara a ligamentului larg si
patrunde apoi in orificiul profund al canalului inghinal.
Mai putin gros decit cordonul spermatic, strabate cana-
lul, iese prin orificiul superficial si se fixeazo pe spina pu-
belui, simfiza pubiana si tesutul adipos din [abide marl.
El contine ramuri din nervii marele si micul abdomino-
genital, din nervul genito-femural, ca si Ia barbat. Este
intovarasit de o arteriold, care provine din artera epigas-
trica, si de vene.
Regiunea inghinala constituie o zona l,a nivelul careia
se ,pot produce herniile.
Clinic se ,deosebesc claw) forme principale de hernii:
directe
si
indirecte. Herniile directe strabat ,peretele abdo-
minal, medial de vasele epigastrice ale plicii epigastrice
(laterale), de aceea se numescsi hernii inghinale mediate.
Cele indirecte patrund prin canalul inghinal si incep la-
teral de vasele epigastrice (hernii inghinale laterale). Her-
niile laterale pot fi congenitale sau dobindite, cele me-
diate sint totdeauna dobindite.
800 /0 din totalul herniilor inghinale sint hernii laterale,
20%mediate. La herniile inghinale congenitale ramine
deschis procesul vaginal (canalul peritoneo-vaginal).
Herniile directe 'perforeaza peretele abdominal in sens
vertical, cele indirecte in sens oblic. Ambele se exterio-
rizeaza Ia nivelul inelului inghinal superficial, der her-
niile directe ramin, de obicei, la rockicina scrotului si sint
mai reduse ca volum.
Herniile interparietale sint acele hernii indirecte care
nu se exteriorizeaza, ci ramin in canalul inghinal, iar la
presiune se asaza intre straturile peretelui abdominal.
Prin criptorchism se intelege o stagnare in dezvoltarea
si descinderea testiculului. Doc() testiculul mai ramine
dupe nastere in cavitatea abdominal&rezulta un crip-
torchismabdominal (testicul abdominal, retentio abdomi-
nafis). Daca ramine in canalul inghinal, criptorchismul
este inghinal (testicul inghinal, retentio inghinalis). Des-
cinderea completa a testiculului in scrot este un semn de
maturatie a noului nascut.
La 96%din nou-nascuti testiculul se gaseste in scrot,
la prematuri insa numai la 680 /o. In ectopia testicular&
testiculul se gaseste in locuri atipice. Testiculele disto-
pice, de regula, degenereaza repede, distrugindu-se nu-
mai epiteliul germinativsi nu cel secretor. In 10%dege-
nereaza malign. Jumatate din tumori sint semonoame. De
aceea se indica de timpuriu corectarea chirurgicala a
,anomaliilor testiculare, inclusivextirparea testiculului atro-
fic, atunci cind nu poate fi coborit in bursa.
Herniile cordonului ombilical sint rare si se dezvolto
in urma unei repozitii incomplete a organelor in cursul
vietii fetale. Ele se produc deci ,prin persistenta herniei
ombilicale fiziologice, care, in mod normal, regreseaza
foarte timpuriu, pina la nastere. Contrar herniei ombili-
cale, hernia cordonului ombilical nu este acoprita de
epiderm, ci de amniosul fin, transparent si de tesutul ge-
latinos al cordonului ombilical.
Peretele posterior at abdomenului este
format din regiunea rahidiana
si
regiunile lombo-iliace.
Regiunea rahidiana contine coloana vertebrala. si par-
tile moi care o ,acopar posterior (piele, tesut gras subcu-
tanat si planurile musculare ale regiunii posterioare a
trunchiului vezi vol. I).
Regiunea lombo-iliaca este delimitata, superior, de
coasta a X11-a (mai precis, de arcadele muschiului psoas
si muschiului patrat lombar), lateral, prin marginea late-
ral() a muschiului patrat lombar, inferior, prin creasta iliaca
si medial, de corpurile vertebrate.
Muschii si aponevrozele se prezinta, stratigrafic, din-
spre anterior inspre posterior, in modul urmator: muschiul
patrat lombar, muschiul psoas iliac (vezi vol. I), apone-
vroza de insertie posterioara a muschiului transvers ,abdo-
AIMI11M.
99
m. obligus internus abdominis
m.obliqus internus
abdominis
/77. blips externus
abdominis
falx inquinalis
m. cremaster
ref/exam
(Collesi)
in. blips externus abdominis
V . femaralis
annulus inquinalis subcutaneul
funiculus spermaticus
m.fransversus abdominis
a., v. spermatica intern
linea semicircu/aris
Poupasi)
linea alba
/77.
reCtin abdOn7b74
lacunare (Gimberneh)
ductus deferens
a. femoralis
___v. femora/is
fair (aponevrotiq
inguin ails
fig. inquinalis
annulus
[W770 1'311'5
a.,v.
epiqastrica inferior
interfoveolaris ( Hesselbachi)
m.transversus abdominis
.
muschii posteriori ai trunchiului de la acest nivel
Ivezi vol. I muschii, spinali, dintat postero-inferior, oblic
intern, dorsalul mare (m. latissimus dorsi)].
Intre marginea posterioara a muschiului oblic intern
(lateral), marginea laterala a muschilor spinali (medial),
muschiul micul dintat posterior si coasta a X11-0 (supe-
rior) se delimiteaza un spatiu denumit lombo-costo-abdo-
minal (patrulaterul Grynfeltt"), unde aponevroza muschiu-
lui transvers se situeaza direct pe muschiul dorsal mare
(m. latissimus dorsi), care reprezinta o zona herniara a pe-
retelui abdominal. 0 alto zona asemanatoore este tri-
gonul lui J. L. Petit" (trigonum lumbale), situat intre m.
latissimus dorsi, m. obliquus externus, avind bozo alco-
tuita de creasta Waco, si acest trigon reprezinta o zona de
&lobo rezistenta a peretelui abdominal posterior, prin care
se pot produce hernii.
Fig. 118. Peretele superior al canalului
Fig. 119. Peretele posterior al canalului inghinal.
10 0
p
c
4
I !VOL
Ili
f
.
r4
at P
$21
101
CAVITATEA ABDOMINALA
v. brachiocephali
pulmo dexter
pulmo sinister
tlexura duodena _
jejunalis
v,a.mesenterica
superior
ren sinister
aorta abdominalis
a mesenterica inferior
a. carotis communis (sin.)
v. jugularia interna sinistra
n. vagus sinister
V brachiacep ca sinistra
hepar
kg. hepatogastricum
lig he patoduadenale
lig. phrenicacolicum
flexura calf dextra
duodenum
ren dexter
radix mesenterii
Fig. 120 . Vedere de ansambiu a cavitatilor toracico
si abdornino- pelvina.
aorta descendens
esophagus
vazygos
v. ca va inferior
pericardium
hepar lobos sinister
falci forme hepatis
ven/riculus
ileum
co/on symoideum
Deoarece abdomenui pelvisul sint captusite de se-
roasa peritoneal&termenul de cavitate abdomino-pelvina
este sinonimcu acela de cavitate peritoneala (fig. 120).
Cavitatea abdomino-pelvina este situata intre dia-
fragmsi perineu. Limits dintre cavitatea abdominala si
cea pelvina este la nivelul strimtorii superioore a bazinu-
lui. limita are numai valoare didactic&intrucit,
din punct de vedere practic, supuratiile si hemotoamele
se pot raspindi in toots cavitatea indiferent de tocul ge-
nezei lor. Apoi, unele organe: de pilda, uterul, devine in-
traabdominal in graviditate, ior altele, in caz de ptoza,
pot fi gasite in bazin, desi au localizare abdominala
(fig. 120-199).
PERITONEUL
Peretii si viscerele cavitatii abdomino-pelvine sint cap-
tusite sou imbracate de seroosa peritoneala. Suprafata
so este de circa 1 500 cmp.
Ca si celelalte seroase, peritoneul este format de o
foita parietals si una viscerala.
Peritoneul parietal (peritoneum parietale) tapeteoza
intern peretii cavitatii abdomino-pelvine, de care este fi-
xat printr-un tesut conjunctiv, tela subserosa (fascia endo-
abdominalis), care reprezinta o continuare a fasciei en-
dotoracice, ce dubleaza pleura (fig. 126).
Foita viscerala (peritoneum viscerale) inveleste orga-
nele abdomino-pelvine. Foita parietals este mai groasa si
mai rezistenta, dar mai putin aderento decit foita visce-
rala.
Cele doua foite se continua una cu cealalta si inchid
intre ele cavitatea peritoneala (cavum peritonei), o cavi-
tate virtuola care devine reals door in cazuri patologice.
In aceasta cavitate cu pereti netezi si luciosi se gaseste
o lama subtire de lichid albuminos care iniesneste alune-
carea organelor. La barbat, cavitatea peritoneala este
complet inchisa, iar .10 femeie comunica cu exteriorul prin
orificiile tubare, trompe, uter si vagin (fig. 126, 127).
Unele organe sint invelite aproape in totalitate de peri-
toneu si se numesc organe intraperitoneale, altele sint
1 7 7 . diaphragm
hepar lobos dexter
vesica fellea
colon ascenders
CdeCU/1 7
Fig. 121. Vedere anterioara a viscerelor abdominale
dupa ridicarea peretelui anterior.
102
vesica fe/lea
facies visceralis hepatis
mesocolon transversu ~ ~
flexura co/i dextra _
duodenum
ventriculus
colon sygmoideum
kg. teres hepatis
omentum minus
radix mesenterii
colon ascendens
aorta
v. cava inferior
colon descenders
_a. iliaca communis
_mesocolon sygmoideum
p/ice iliocaecalis
mesoappend4
caecum
flexura coli sinistra
flexura duodenojejunalis
recessus duodenalis sup.
ren sinister
pars ascendens duodeni
appendi
a. iliaca extern
v. iliaca externa
rectum
Fig. 122. Etajul supramezocolic vedere anterioara;
firidele colice din etajul inframezocolic.
acoperite dour partial i poarta denumirea de organe
extra peritoneale.
Foita viscerala a peritoneului este, in continuare, la ni-
velul unor complicate linii de reflexie care genereaza pli-
uri peritoneale, impartite in mezouri, ligamente si omen-
turi (epiploonuri). Ele constituie atit mijloace de fixare a
viscerelor, cit i locul prin care pediculii vasculo-nerv4
patrund sau ies din organe.
Me z o u I este un pliu al peritoneului ce leaga un or-
gan cavitar al tubului digestivde peretele abdominal (me-
zentarul, ,mezocolonul). Mezourile contin pediculii vasculo-
nerv4 care merg de la peretele abdominal la organele
invelite in ,peritoneu. Fiecare mezou este format din doua
foite separate printr-o Tama subtire de tesut conjunctivo-
adi'pos, prin care trec vase i nervi. Cele doua foite por-
nesc de la peritoneul parietal, pe care it continua inspre
organele din cavitatea abdominala i se continua cu pe-
ritoneul visceral al acestora, la nivelul Iocului unde vasele
i nervii Ipatrund in organele carora le sint destinati res-
pectivii pediculi vasculo-nervoi.
E p i p I o a n el e sint formatiuni peritoneale cu indi-
viductlitate proprie, care unesc intre ele organele etajului
supramezocolic at cavitatii abdominale.
Epiploonul mic sau esofago-gastro-duodeno-hepatic
(omentum minus). Epiploonul mic, provenit dintr-o portiune
a mezogastrului anterior, este .reprezentat de o lama peri-
toneala de forma patrulatera, care leaga ficatul de esofa-
gul abdominal, de curbura mica a stomacului si de prima
portiune a duodenului. El prezinta doua fete (anterioara
i posterioara) i trei margin' (esofago-gastro-duodenala,
hepatica i libera) (fig. 131, 132).
Prezinta trei zone: stinga sau superioara, mijlocie i
dreapta. Zona stings sau superioara, care contine ramuri
vasculare si ramuri nervoase .provenite din vagul sting,
poartzli denumirea ide pars densa, datorita faptului ca este
mai groasa. Zona mijlocie se numete pars flaccida, deoa-
rece la acest nivel epiploonul mic este foarte subtire i
transparent. Zona dreapta, foarte groasa, corespunde mar-
ginii libere a epiploonului mic, in care se gasete pedicu-
lul hepatic i poarta denumirea de pars vasculosa.
Epiploonul mare sau gastro-colic (omentum majus). Epi-
ploonul mare, provenit dintr-o portiune a mezogastrului
posterior, este reprezentat de o peritoneale de forma
aproximativpatrulatera, care pornete de la curbura mare
a stomacului, trece pe dinaintea colonului transvers, de
care adera, i coboara spre bazin, anterior de ansele jejun-
ileonului i de cadrul colic ce inconjoara aceste anse.
Prezinta mai multe elemente (fig. 121, 123).
0 lama
anterioara, care se insera superior pe curbura
mare a stomacului, de la rpilor .pins la epiploonul gastro-
splenic, Cu care se continua i, inferior, se rasfringe pen-
tru a se continua cu foita sa posterioara. In constitutia la-
mei anterioare a omentului mare se gasesc doua foite:
una anterioara, din peritoneul visceral at fetei anterioare
a stomacului i alta posterioara, rezultata din peritoneul
visceral at fetei Iposterioare a stomacului, care, ajunsa la
marea curbura, se alipete foitei anterioare amintite. Amin-
doua, dupe ce s-au rasfrint in sus, formeaza lama posteri-
oara, care trece superior peste colonul transvers i peste
mezocolonul acestuia. Aici cele doua foite se despart. Cea
care a coborit de pe fata posterioara a stomacului urca in
10:3
lobus hepatis sinister lobus hepatis dexter
labus quadrates
vesica felled
lien
corpus ventriculi
lig. hepatogastricum
omenti minoris
curvature ventriculi
major
kgastrocolicum
amenti majoris
flexura co/i dextra
vestibulum bursae omentalis
lobus cauclahl5
facies ant corporis pancreatis
curvura ventriculi minor
omentum maps
colon ascendens
co/on sygmaideum
intestinum tenue
Fig. 123. Etajul supramezocolic dupes sectionarea
anientului mic si
tractionarea mult spre stinga a sto-
macului;
evidentierea pancreasului; omentul mare.
continuore peste pancreas, devenind parietalo totodato
perete posterior al bursei omentale (deci a acestei cavitati
mici peritoneale care se gasete indaratul stomacului $i a
micului
epiploon sau omentului mic). Cealolta foil&dupe
ce s-a fixat de peretele abdominal posterior, se indreapta
inspre ventral, ca foita a mezocolonului transvers, inve)leste
colonu'l transvers, devenind deci peritoneu visceral si iI
paraseste, formind foita inferioara a ,mezocolonului trans-
vers. Dupe ce ajunge Ia peretele posterior al abdomenului
se rasfringe in jos pe perete, devenind peritoneu parietal.
In urma proceselor de coolescenta din cursuil dezvolta-
rii peritoneului, lama ,posterioara fuzioneoza cu rmezocolo-
nul transvers si cu lama anterioara, astfel ca epiploonul
mare (omentul mare) este format din patru foite de seroasa
peritonealo, carora Ii se mai adouga, in ligamentul gastro-
colic, inca cele doua foite ale mezocolonului, incit acest
ligament este alcatuit din case foite seroase.
Din fcele expuse s-ar parea ca epiploonul mare nu este
tot una cu epiploonul gastro-colic si ca epiploonul mare
are doua portiuni: una superioara, reprezentata de epiploo-
nul gastro-colic alto inferioara, mai mare, epiploonul
mare propriu-zis. Cercetarile efectuate, printre care si cele
ale lui I.
Filip, au dovedit lipsa coalescentei celor doua
lame si rolul lor in producerea volvulusului gastric. Bazat
pe aceste date, Gh. Niculescu a introdus un procedeu
operator personal ce consta in refacerea coalescentei, cu
bune rezultate
Epiploonul gastro-splenic
(lig. gastrolienale). Este re-
prezentat de o lama peritoneala de forma patrulatera care
uneste fornixul stomacului cu hilul splinei formeaza pere-
tele anterior al prelungirii stingi a bursei omentale (rece-
Sul splenic sau lienal al bursei omentale). Epiploonul ga-
stro-splenic este constituit din doua foite: una anterioora,
provenita din marea curbura a stomacului si alto posteri-
aro, rezultata din ,peritoneul bursei omentale, care vine
Ia splina de pe fata posterioara a stomacului. Intre cele
doua foite se gasesc vasele scurte artera gastro-epiplo-
ica stinga (fig. 130).
Epiploonul pancreatico-splenic (lig. pancreatolienale).
Are forma patrulatera si se intinde de 'la hilul splenic
104
lig.falciforme
fuedus vesicae felled
05f/UM CdrdIkUffl
facies gastric', lienis
corpus pancreatis
pars pylorica ventricu/i
(sectionat)
lig.phrenicocolkum
colon transversum
f/exura coli dextra
plica /aterale plica umbilicalis mediale
colon sygmoides
105
la coada ipancreasului. Este format din doua foite pe-
ritoneale: una anterioara, rezultata din peritoneul bursei
omentale alto iposterioara, venita de la peritoneul marii
cavitati abdominale. intre cele doua foite se afla coada
pancreasului vasele ,splenice.
L i g a rn entul este pliul peritoneal care leaga de
peretele abdominal organ'e intraperitoneale, de obicei pa-
renchimatoase, ale tubului digestivsau care nu fac parte
din acesta (ligamentul coronar, ligamentul falciform, liga-
mentele tri u ngh i u'la re, ligamentele rotunde, I ig a me ntele
largi s.a.) (fig. 128).
1ntre ,peretele abdominal
un organ, care in cursul
dezvoitarii sale din intraperitoneal devine retroperitoneal,
se afla fascia de coalescenta (fascia lui Treitz", retropan-
creatica; fascia Jul Toldt", retrocolica). Aceasta fascie re-
zulta din sudura imezou'lui primitivcu peritoneul parietal
primar prin fenomenul de coolescenta (fig. 132).
Covitatea abdominala este impartita prin prezenta co-
lonului
in doua marl etaje: etajul supramezocolic
(cavum
supraomentale) si cel inframezocolic
(cavum infrao-
mentale).
Etajul supramezocolic
(sau glandular) e limitat; supe-
rior, de diafragm, inferior de colonul si mezocolonul trans-
vers cu cele doua ligamente frenocolice
marele epiploon
(omentum majus),
prin fato sa antero-superioan5.
Etajul supramezocolic e impartit in trei
loja hepa-
tica, loja gastrica, loja splenica intre care se
afla bursa
omentala (fig. 122, 123, 125).
Bursa omentala
(cavitatea epiploica sau retrogastrica)
Bursa omentala (cavitatea peritoneala mica) este un
diverticul al marii cavitati peritoneale situat inapoia sto-
macului. Ea comunica cu marea cavitate peritoneala prin
hiatul lui Winslow(foramen
epiploicum) (fig. 124, 129).
Bursa omentala prezinta de studiat doua portiuni: vesti-
bulul (vestibulum bursae
omentalis) $i bursa omentala
propriu-zisa, care comunica intre ele printr-un orificiu ce
poarta denumirea de foramen
bursae omentalis.
Peretii vestibulului
sint formati: anterior, de epiploonul
mic; posterior, de peritoneul parietal ce tapeteaza pere-
tele abdominal posterior intre vena cava inferioara pliu-
rile peritoneale determinate de arterele coronara stoma-
chica si hepatica"; superior, de fata inferioara a ficatului;
inferior, de curbura mica a stomacului (fig. 131).
plica umbilicalis mediate
Fig. 12 4 . Etajul inframezocolic si bursa omentala
deschiso anterior, prin indeportarea stomacului.
lig. triangulare sinistrum
hepar
a hepafis communis
esophagus
Hell
ventricaus
a. hepatica propria
V. &wails
a. gastroduodenalis
V. mesenlerica sup.
a. gastroepiploica dextra
gestroepiploica (sec-111We
flexure coil dextra
a. pancreaticoduodenalls
duodenum
colon ascendens
pike, ileocaecalis
mesoapendix
caecum
appendix vermiformis
a, v. /lists extern
rectum
truncus coeliacus
a, v. lien/is
lig. gastrocolicum
pancreas
V. mesenferica inferior
a. mesenterica superior
flexura call sinistra
flexura duodenojejunalis
recessus duodenaiis sup.
Pen sinister
Paps ascendens duodeni
radix mesenterii
eon descendens
orta abdominalis
v. cava inferior
a. Ana communis
mesocolon sygmoideum
colon sygmoideum
veska urinaria
Vestibulul se largeste progresivde jos in sus. Portiunea
sa superioara trimite o prelungire inapoia ficatului, intre
lobul Iui Spiegel si diafragm, pins Ia ligamentul coroner.
Hiatul lui Winslow
reprezinta orificiul drept al vestibu-
lulai bursei omentale prin care se realizeaza comunicarea
cu mares cavitate peritoneala. Acest orificiu alungit de sus
in jos este delimitat: anterior, de marginea dreepta libera
a ,micului epiploon (pars vasculara), in care se gaseste pe-
diculul hepatic (vena porta situate' in ligament, posterior;
inaintea sa si Ia stings, artera hepatica; Ia dreapta, cane-
lul coledoc); posterior, de relieful venei cave inferioare;
superior, de tuberculul caudat al lobului lui Spiegel; in-
ferior, de prima portiune a duodenului.
Foramen bursae omentalis
este orificiul sting al vesti-
bulalui bursei omentale, ,prin care vestibulal comunica cu
bursa omentala propriu-zisa. Acest orificiu este delimitat:
anterior, de curbura mica a stomacului; postero-superior,
de ligamentul gastro-pancreatic (plica peritoneala Ia five-
lul coronarei stomachice); postero-inferior, de ligamentul
duodeno-pancreatic.
Bursa
omentala se intinde de Ia dreapta la stings, in-
tre
foramen bursae omentalis
hilul splinei. Ea este mar-
ginita,
superior, de reflexia peritoneului parietal pe perito-
neal visceral, care imbraca fata posterioara a stomacului
Si inferior, de mezocolonul transvers si de sudura foitelor
constitutive ale marelui epiploon, in care se poate prelungi
sub forma recesului omental. Peretele anterior este repre-
zentat, superior, de fate posterioara a stomacului si infe-
rior, de foita a' nterioara a marelui epiploon, iar peretele
posterior vine in raport cu corpul si coada pancreasului,
rinichiul si glands supranerala stings si diafragmul.
Bursa omentala prezinta trei prelungiri: prelungirea
superioara, reprezentata de recesul esofagian, prelungirea
stings sau lienala si prelungirea inferioara sau omentala.
Prelungirea stings
(recessus lienalis) se intinde pine"
la splina si este delimitata: posterior, de epiploonul pan-
creatico-splenic, prin care merg vasele splenice si anterior,
de epiploonul gastro-splenic, in care se gasesc vasele
scurte si artera gastro-epiploica stings. La nivelul hilului
splinei, foita anterioara a epiploonalui pancreatico-splenic
se continua cu foita posterioara a epiploonului gastro-
splenic.
Prelungirea superioara (recessus superior)
urca pins Ia
diafragmsi formeaza un fund
de sac pe partea stinga a
esofagului.
Fig. 125. Vasele eta jului
supramezocolic
(stomacul si pancreasul partial indepartate;
ficatul si splina tractionate in sus; mezocolonul, in jos) si firidele colice
(dupe' sectionarea
mezenterului si indepartarea anselor intestinale).
106
I1g. coronarium hepatis
hepar
peritoneum parietal&
funica serosa venfriculi
ventriculus
paries
post. omenti majoris
recessus interior omenta/is
colon transversum
cavum peritonei
amentum majus
peritoneum parietale
excavatio vesicouterina
spatium retropubica
vesica urinaria
symphyssis pubica
urethra
clitoris
omentum minus
bursa omentalls
(recessus superior)
pancreas
mesocolon transv.
duodenum
promontorium
_colon sigmoideum
corpus uteri
cavum uteri
_cervix uteri
--excavatio rectouterina
__rectum
_vagina
__anus
ostium vaginae
MentionamCa ,seroasa perito,neala fixeaza de peretele
dorsal portiunea supramezocolica a portiunii a doua a
duodenului, poate fi urmarita deasupra rinichiului drept,
in firida
hepato-duodeno-reno-colica (firida hepato-renala
al lui Rutherford-Morisson). Acest spatiu, cuprins, duipa
cumil arts numele, intre duoden, polul superior at ri-
n'ichiului drept, ficat i unghiul hepatic al colonului, stabi-
leste o comunicatie intre spatiul subhepatic, vestibulul bur-
sei omentale spatiul perieto-colic drept (etajul inframe-
zocolic); pe deasupra ,unghiului hepatic at colonului.
Etajul inframezocolic sau intestinal este limitat, supe-
rior, de icolonul transvers cu mezocolonul sau, de ligamen-
tul colofrenic sting marele epiiploon (grin fata sa poste-
ro-inferioara), inferior, de apertura superioara a bazinuIui
anterior, lateral dorsal, de peretii respectivi ai cavitatii
abdominale. Este divizat de mezenter, colonul ascendent
descendent in 5 spatii sau loji (fig. 124):
spatiile parieto-colice drept si sting, intre colonul
ascendent, respectiv, cel descendent si peretii laterali,
drept sting, ai abdomenului;
spatiul mezenterico-colic drept (firida condi dreapta),
intre partea dreapta a mezenterului colonul ascendent,
avind forma de triunghi cu baza in sus;
v. cava caudalis
omentum majus
colon transversum
mesocolon transversum
omentum majus
peritoneum parietale
aorta abdominalis
Fig. 133. Sectiune transversals Ia nivelul
vertebrei L3.
vertebra lumbalis7processus
.spinalis)
Fig. 134. Sectiune transversals la nivelul vertebrei L4.
112
stratum circulate
stratum longitudinale
stratum drculare
stratum longitudinale
ETAJUL SUPRAMEZOCOLIC
Organele continute in acest etaj au fost prezentate,
pentru o , mai usaara intelegere, nu numai din punct de ve-
dere topografic, ci s-au avut in vedere considerentele
functionale.
Regiunea gasfrica
Cuprinde portiunea abdominala a esofagului sto-
macul.
ESOFAGUL ABDOMINAL
Este un segment scurt care continua esofogul toracic
sau, , mai exact, esofagul diafragmatic, deschizindu-se in
stamaic iprin orifitiul numit cardia. Aceasta regiune eso-
fago-cardiala joaca un rol fiziologic insemnat, deoarece
ea se opune refluxului de suc gastric spre o mucoasa core
nu poate neutralize efectele peptice.
Esofagul abdominal este foarte scull', circa 3 cmlun-
gime, dupe core se implanteaza in stamoc; marginea ski
dreapta se continua cu mica curbura, ior marginea sa
stinga formeoza .un 'unghi ascutit, deschis in sus spre dia-
fragma, cu fornixul sou bolta stomacului.
El este situat in spatiul subfrenic sting, Ia nivelul ver-
tebrei a X-a toracale, cardia proiectindu-se Ia sting ver-
tebrei a XI-a toracale.
Fota anterioara este acoperita de foita anterioara a
seroosei peritoneale, care se continua apoi cu micul epi-
pioon, sub care coboara ramificatiile nervului vag sting si
intro in rapart i cu ficatul, ipe care lase.] o intiparitura sub
forma unui sant vertical.
Fota posterioara este in raport cu nervul vag drept, cu
stilpii muschiului diafragma coloana vertebrala.
Marginea dreapta corespunde ficatului (lobul lui Spie-
gel) $i micului epiploon, a carui foita anterioara trece ina-
intea esofagului, in timp ce foita posterioaro se rasfringe
ipentru a se continua cu peritoneul diafragmatic.
Marginea stings fonmeoza, dupe cuma fast mentionat,
un unghi cu fornixul storm:mat.
Vascularizatia
I ri g ati a arteria la este data de ramuri ale ar-
terei gastrice stingi (coronare gastrice), care dau arterele
esofago-cardio-gastrice Si ramuri din artera diafragnnatica
inferioara.
Ve n e I e constituie o retea submucoasa, care dre-
neoza in vena coronaro7 gastrica, realizindu-se Ia acest
nivel anastomoze porto-cave.
Li mf a t i c e I e dreneaza mai ales in lantul nodular
coronar gastric.
STOMACUL
(Gaster)
Este un organ dilatat al tubului digestiv, situat intre
esofag duoden, in spatiul subfrenic, in loja gastrica, care
comunica larg cu loja hepatica cu cea splenica. Loja
gastrica e limitata: inferior, de calonul transvers si de me-
zocalonul transvers; superior, de muschiul diafragma; pos-
terior, de peritoneul parietal care formeaza peretele pos-
terior al bursei omentale $i de organele pe care le acopera
(pancreas, rinichiul sting, glanda suprarenalo stings); an-
terior, limita este fonmata de peretele anterior al trunchiu-
lui si de ficat; in stinga, de loja splenica; in dreapta, de
loja hepatica (vei si fig. 120, 122).
Forma $i dimensiunile stomacului prezinto extremde
numeroase variatii individuale. Examinot pe viu, stomacul
are in general forma literei J" majuscule, cu o portiune
descendenta, verticals, mai lungs o portiune orizontala,
mdi scurta. Portiunea verticals este oblica, orien-
tate antero-inferior prezinta doua segmente: bolta sto-
macului (fundus ventriculi sive fornix) i conpul stomacului
(corpus ventriculi), despCirtite printr-un plan orizontal con-
ventional, tangent la marginea superioara a cardiei sou
dus prin incizura cordiaca. Portiunea orizontala (pars py-
Iorica), la rindul ei, este alcatuita din alte doua segmente:
antrul pilloric (antrum pyloricum), situat la dreapta corpu-
lui stomacului, usor dilatat canalul pi: loric (canalis pylo-
ricus), segment cilindric ingust scurt, core se continua cu
duodenul; locul continuarii cu duodenul este marcat de
sontul duodeno-piloric, unde se gaseste vena prepilorica
(v. praepylorica). Limita dintre corpul stomacului sau pars
digestoria $i portiunea antrala a stomacului este formats
de , un plan conventional dus perpendicular, pe tangenta
morel curburi, din incizura unghiulara, care este situate
in locul unde curbura mica i i schimba directia, din ver-
ticals devenind orizontala (fig. 141).
Fig. 135. Stomacul dispozitia fibrelor musculare
(vedere externs).
113
fundus ventriculi
areae gastricae
tunica mucosa
tunica muscu/aris
tunica serosa
esophagus
ostium cardiacum, pars cardiaca ventriculi
plicae gastricae
curvatura ventriculi minor
pars sup. duodeni
pylorus
pars pylorica
pars descendens
duodeni
plica longitudinalis duodeni
curvature ventriculi
major
plicae circulares O(erckring)
pars horizonta Ifs (inf.) duodeni
Fig. 138. Pilorul structures interioara.
m. sphincter pylori
ostium pyloricum
ventriculus
pars pylorica
Fig. 137. Structura cardiei.
Fig. 136. Structura interioara a stomacului.
Stomacul prezinta doua fete, una anterioara si alta
posterioara, care sint despartite prin cele doua curburi,
curbura mica (curvatura minor), orientate spre dreapta Si
in sus, pe ea inserindu-se omentul mie si curbura mare
(curvatura
major), orientata spre stinga si in jos, legata
de colonul transvers prin ligamentul gastro-colic si de
splines prin ligamentul gastro-lienal.
El comunica, in sus, prin cardia, cu esofagul, iar in jos,
Cu duodenul, Lorin orificiul piloric (fig. 136, 139).
In functie de gradul de tonicitate, stomacul poate fi:
ortotonic, in forma de J, asa cuma fost descris, cu aspect
de corn de bou; hipertonic, in core deosebirea dintre cele
doua portiuni nu mai este evidenta; hipotonic, In core cele
doua curburi se apropie, iar partea orizontala tinde spre
vertical iza re ; atonic.
Sub raport anatomo-functional stomacul este conside-
rat a avea doua portiuni: o portiune digestiva (pars di-
gestoria), verticala, alcatuita din fundus corpus ventri-
culi o portiune de evacuare a alimentelor (pars egesto-
ria), alcatuita din antrum pyloricum canalis pyloricus.
Configuratia interioara
Suprafata interioara a stomacului prezinta numeroase
pliuri ale mucoasei dintre care unele urmeaza axul mare
al organului, de-a lungul curburii, ior altele, mici, sint ver-
ticale, transversale sou oblice, neregulate. De-a lungul
curburii mici se afro un sant, intre doua plice longitlidinale,
numit canal gastric (canalis ventriculi) sau calea gastrica
(Magenstrasse") a lui Waldeyer.
Exists $i niste santuri mai fine ce delimiteaza zone poli-
gonale numite arii gastrice (areae gastricae), la suprafata
carora se vad niste ridicaturi (plicae villosae), separate
prin alte santuri, in care se deschid glandele gastrice, la
nivelul criptelor gastrice (foveolae gastricae). Orificiul car-
diac prezinta valvula cardio-esofagiana care este, de fapt,
consecinta unghiului ascutit format de esofag cu bolta
stomacului (unii considers ca orificiul cardiei nu are valvula
si nici sfincter anatomic). Separatia dintre mucoasa esofa-
giano si cea gastrica este foarte nets. Orificiul piloric are
un sfincter (m. sphincter pylori) o valvula (este formata
de o plica a mucoasei, fiind o formatiune de ordin func-
114
115
rami esophagei a.,v. gastricae sthistrae
pars abdominalls esophagei
incisura cardiaca
a,v.gastrica sinistra
pars descendens
duodeni
inserfio omenti majoris
fundus ventriculi
insertio omenti minoris hepatogastricum)
a. hepatica communis
a. hepatica propria
v. par tae
ductus choledocus
bg. hepatoduodenale
bulbus duodeni
pylorus
pars pylorica
antrum pyloricum
a.,v.gastroepiploica sinistra
a.,v. gastroepiploica
dextra
tunics muscular*
strat. longing/.
Fig. 139. Irigatia stomacului.
francas coeliacas
a. ggstrica sinistra
a lien/is
lien
a. gastroepOloics
sinZstra
a. castroepip/oica deft&
omenturn /rajas
Fig. 140. Trunchiul celiac.
v.portge
ductus hepaticas
lig. fa/ciformae hepat/s
ductus cysticus
hepar
a. cystica
tava superior
a. hepatica comrnanis
//g. phrea.-gash:
esophagus
diaphragms
4
1111 7%
11 1 .. 1 1 111-
vesica
fe/lea
g.gasfro-
duadenall:s
pylorus
pancreas
, 61
,II
colon trans versa/77 -I( (\ ,
Fig. 141. Radiografia stomacului.
Vona', inconstantel, fapt pentru care nu e recunoscuto in
nomenclatura anatomic()) (fig. 136-138).
Raporturile stomacului
Fata anterioara , prezintel raporturi cu dou6 regiuni ale
peretelui trunchiului: peretele toracic cel abdominal.
Regiunea toracicei este delimitate de arcul condro-
costal sting. Raporturile stomacului se fac cu viscerele torn-
cice prin intermediul diafragmului.
Stomacul se , proiecteozei in sus pine] Ia al cincilea spa-
tiu intercostal sting.
El corespunde plaminului pleurei stingi, pe-
ricardului.
Lobul sting al fioatului se interpune mai mult sou mai
putin intre diafragma fata so anterioara, dor stomacul
se afle] in contact direct cu trunchiul peretelui Ia nivelul
spatiului semilunar a Iui Traube, cuprins intre matitatea
ficatului Ia dreapta, a splinei, un stingo, a iniimii, in sus si
arcul costal in jos. Este o zone timpanica de percutie.
Regiunea abdominalo. Stomacul se proiecteaza pe
peretele abdominal anterior, in aria triunghialui lui Labbe,
cuprins intre marginea inferioara a ficatului, in epigastru,
arcul costal sting si colonul transvers, in jos (sou linia care
uneste extremitati ale coastelor perechii a X-a).
Fata posterioara ;prezinta trei portiuni.
Portiunea superioaro, Ira nivelul careia se gaseste
ligamentul frenico-gastric, iar stomacul vine in raport cu
muschiul diafragm.
Portiunea mijlocie, care corespunde prelungirii re-
tro-gastrice a bursei omentole prin intermediul acesteia,
stomacul vine in raport: cu corpul coada pancreasului,
libera in ligamentul pancreatico-splenic, care tontine va-
sele splenice; cu fata anterioara a rinichiul' ui sting, cu-
prime] intre glanda suprorenala, splino si coach pancrea-
sului.
Portiunea inferioara, situate] dedesubtul marginii in-
ferioare a pancreasului, uncle stomacul coboara spre me-
zocolonul transvers relspunde arcadei lui RioIon, pedicu-
lul colic , superior sting. Primintermediul mezocolonului,
el are raporturi cu unghiul duodeno-jejunal prirnele anse
ale intestinuiui subtire.
Mica curburei (curvatura minor) de] insertie micului
epiploon ce, Ia acest nixed, !prezintei dou6 segmente, pars
flaccida, i pars condensa, mai sus, inspre esofag. Vasele
ramurile nervilor vagi coboara in apropierea micii
curburi. Sub micul eplploon este vestibulul bursei omen-
tale.
Mica curbura prezinta, inspre partea sa dreopta, limita
fate, de prima , portiune a duodenului, prin incizura pilo-
roduodenala, regiunea celiacei (pe al celrei plan profund,
sub peritoneul parietal al vestibulului bursei omentale, se
gasesc vena cave] inferioara, aorta abdominalel cu trun-
chiul celiac si plexul solar), de unde iii au emergenta,
la , nivelul marginii inferioare a lui T12 , pe fat() anterioara
a aortei, trunchiul celiac si cele trei ramuri ale sale Inca-
drate de plexul solar.
Mares curburei (curvatura major) prezinto douei por-
tiuni: una verticals si alto orizontala.
116
Portiunea vertical6 raspunde, dinspre superior in-
spre inferior, ligamentului frenico-gastric, epiploonului
gastro-splenic, foarte ingust, care cuprinde arterele scurte,
ramuri ale arterei
Portiunea orizontal6 da insertie ligementului gas-
tro-colic, care confine, Ia o anumita distanta de Ia marea
curbura, cercul arterial format de arterele gastro-epiploice.
Pilorul este constituit de un veritabil canal a carui
musculaturo este structurata ca sfincter. El face comuni-
carea dintre antrul gastric $i prima portiune a duodenu-
lui, fiind indreptat oblic in sus, inapoi, spre dreapta.
Pijorul se proiecteaza pe vertebra L1 . Situat in profun-
zirne, el are raporturi: anterior $i superior, cu lobul pa-
trot al ficatului cu gitul vezicii biliare; inferior, cu pan-
creasul, vena porta, artera hepatica, artera gastro-duode-
nolo, originea arterei gastroepiploice drepte, cu colonul
transvers cu ligamentul gastrocolic; posterior, pilorul
corespunde vestibulului bursei omentale $i, prin interme-
diul sau, gitului pancreasului arterei gastro-duodenale;
in jos, el , mai limiteaza regiunea celiaca $i intro in report
cu mezocolonul transvers arcade lui Riolan; superior
este in report cu micul epiploon cu pediculul hepatic.
Raporturile cardiei , sint aceleasi cu cele ale esofagu-
lui abdominal.
Structura stomacului
Stomacul prezinta urmatoarele tunici (fig. 135-138):
tunica mucoasa, formats dintr-un epiteliu cilindric
unistratificat glande mucinoase, care secrets mucus, in
zona antropilorica glande fundice, cu secretie acido-
peptica;
tunica submucoasa, in care exists vase sanguine,
limfatice plexul submucos al lui Meissner;
tunica musculara este alcatuita din trei straturi:
unul superficial longitudinal, sub seroosa, al doilea mij-
lociu, cu fibre circulare treilea profund, cu fibre
oblice;
tunics serous&reprezentata de peritoneul visceral;
ea lipseste pe o mica zona de le nivelul fornixului, uncle
exists un tesut fibros care uneste fornixul cu muschiul
diafragmatic (lig. gastro-frenic).
Peritoneul se rasfringe in zona micii marii curburi
formind omentul mic (epiploonuil mic) omentul mare
(epiploonul mare); de asemenea, de la fornix (fornix ven-
triculi) i marea curbura peritoneul se rasfringe spre hilul
splinei, formind ligamentul gastro-splenic.
Vascularizatia Si inervatia (fig. 139, 140)
Ar t e r e l e hranitoare provin din trunchiul celiac (ar-
tera gastrica sting&artera hepatica $i artera lienala),
formind doua cercuri arteriale perigastrice, situate de-a
lungul celor doua curburi.
Cercul vascular al micii curburi este constituit de
doi pediculi anastomozati: coronara gastrica (a. gastrica
sinistra) i artera pilorica (a. gastrica dextra).
Artera coronara gastrica (a. gastrica sinistra) ia nes-
tere din trunchiul celiac, coruia i i reprezinta ramura su-
perioara de trifurcatie (uneori apace ca ramura collate-
rally a arterei splenice).
Traiectul sau este reprezentat de trei portiuni: portiu-
nea parietals posterioara, in care artera este aderenta
planurilor posterioare, fiind fixa inconjurata de ramuri
din nervul vag limfonoduli preaortici; portiunee mijlo-
cie, in care artera, Ia inceput aproape vertical&se in-
dreapta spre curbura mica, ridica o (peritoneal&
coma coronarei, care desparte vestibuful de bursa omen-
tala propriu-zisa; portiunea gastric&in care artera ajunge
Ia mica curbuffi, la unirea treimii superioare cu cele doua
treimi inferioare $i se divide in doua ramuri, anterioara
posterioara, care au traiectul foarte aproape de
mica curbura $i se anastomozeaza cu ramurile omoloage
ale arterei pilorice (a. gastrica dextra).
Vena coronara gastrica (v. gastrica sinistra) is inastere
in apropierea pilorului, urca de-a lungul micii curburi
devine satelita arterei pe care o insoteste in coasa ei.
Ajunsa sub ,peritoneul ,parietal posterior, se indreopta
inapoia pancreasului $i se versa in flancul sting al venei
rporte.
Artera pilorica ia n, cistere cel mai adesea din artera
hepatica comuna, sau, uneori, din cea gastro-duodenala.
Este mutt mai subtire decit artera coroner&
pediculul hepatic artera pilorica este situata inain-
tea $i Ia stings elementelor sale (vena porta inopoi, ca-
nalul hepatic Ia dreapta, artery hepatica Ia dreapta). Este
deci continuta in marginea libera a micului epiiploon,
urca de-a lungul curburi pentru a se anestornoza
cu artera coronara gastric&
Vena psilorica, , satelita arterei, se versa in trunchiul
portei.
Cercul vascular al marii curburi este constituit de
anastomoza arterelor gastro-epiploice dreapta stings.
Artera gastro-epiploica dreapta ia , nastere iprin bifur-
carea arterei gastro-duodenale la marginea inferioara a
primei portiuni a duodenului. Este mai groosa decit cea
stings. Lima de-a Fungal curburii in omentul mare (epi-
ploonul mare).
Vena gastro-epiploica dreapta este satelita arterei
apoi, ajunsa dedesubtul pilorului, se recurbeaza $i merge
inaintea corpului pancreasului, participind Ia formarea ar-
cadei pancreatice anterioare. Se terming unindu-se cu
vena colica superioara dreapta, $i se versa in vena me-
zenterica superioara.
Artera gastro-epiploica stings ia , nastere din artera
splenica sau dintr-una din ramurile sale. Abordeaza sto-
macul prin epiploonul gastro-splenic, avind un segment
retrogastric altul subgastric.
Vena gastro-epiploica stings este satelita arterei $i se
versa in vena splenica in hilul splinei.
Vasele , scurte ia u , na stere din artera splenica , sa u din
ramuriile ei iriga partea , superioara a marii curburi
fundul stomacului.
Limfaticele stomacului dreneaza in trei gru-
pe nodulare, care trebuie extirpate in gestroectomiile
practicate in cancer (fig. 142):
Fig. 1 42. Limfonodulii gastrici:
Prima statie:1 paracardiac drept;2paracardiac sting;3ai
micii curburi;4ai marii curburi;5suprapiloric;6subpiloric.
A doua statie;7grupul arterei gastrice stingi;8 grupul arterei
hepatice comune;9grupul trunchiului celiac; 10 grupul hilului
splenic;1 1 grupul arterei splenice. A treia statie:1 2grupul liga-
mentului hepatoduodenal;1 3 grupul retropancreatic (pe schema,
acoperit).
117
tit-par Ootrus dexter)
vesica tellea
ductus pancreaticus minor
ductus chaledochus
ductus pancreaticus major
pars descendens duadeni
ductus cysticus
ductus hepaticas
ductus choledochus
v. portse
a. hepatica propria
a./ienalis
V.
cauda pancreatis
corpus pancreatis
flexure duodenojejunalis
a mesenterica superior
V. mesenterica superior
Fig. 143. Pancreasul (canalele excretoare
dispozitie)
a. supra duodenalis
pylorus
a. gastroduodenalis
a. pancreatico-
duodenalis
a. gastroepi ploica
dextra
a,v. mesenterica
superior
a. p a n creatico
cluodenall:s inferior
a. et v. colica dexlra
ren sinister
a.colica media a. et v. ileocolica
v. porta e
a. hepatica propria
ductus choledochus
a. et v gastrica sinister
pancreas
a et v. penes
a et v. lienalls
lien
grupul ilinfonoduilar al arterei coronare gastrice (ar-
tera gastrica stinga), de la mica curbura !Dina la origi, nea
arterei;
grupul nodular satelit arterei splenice situat in hilul
splinei;
- grupurl limfonodular satelit arterei gastro-epiploice
drepte, cu ganglioni retropilorici ai lantului gastroduode-
nal si sub-pilorici.
Al doilea releu limfatic este reprezentat de nodulii hi-
lari preaortici. De asemenea, exista conexiuni ale lim-
faticelor gastrice cu limfonoddlul supraclavicular (a lui
Troisier, in cancerul gastric).
Inervatia gastrica este dubla:
simpatico, provenita din plexul solar priminterme-
diul plexurilor periarteriale;
parasimpatica, provenita din nervul vag. Trebuie in-
sistat asupra importantei lor fiziologice, in motricitatea,
secretia sensibilitatea gastrica, fapt ce explica sectio-
narea lor chirurgicala (vagotomia lui Dragstedt) in ulce-
rele gastro-duodenale.
Fig. 1 44. Duodenul si pancreasul vedere anted-
oara, vascularizatie.
118
truncus coellacus
a. hepatica
v. portae
a. et V. gastrica sinistra
cauda pancreatis
duc-fus chaledocus
duodenum pars
descendens
Fig. 145. Duodenul, pancreasul si ductul biliar, v6-
zute dinspre posterior.
lien
a, et v. lienalis
jejunum
caput pancreatis
vena mesenterica inferior
a. et v. mesenterica superior
duodenum pars transversi
Fig. 146. Regiunea celiaca.
v. Cava inferior
a. hepatica propria
v. porthe
ducks hepaticus cornmunis
diaphragms
giandula suprarenalis
ductus cysticus
pen dexter
pars descendens duoden
caput pancreatis
m.padratus lumhorum
aorta thora Cka
a. gastrica sinistra
truncus coe/iacus
glandula suprarenalis sinister
a. v. liens/is
lien
cauda pancreatis
ren sinister
a. v. rena/is sinistrae
a. v. mesenterica sup.
jejunum
pars horizonta/is (MO
duodeni
ureter sinister
v. mesenterica
a. mesenterica inf.
a. hepatica coin.
119
Regiunea duodeno-pancreafica
Regiunea duodeno-pancreatica este formate' din doua
organe, respectiv duodenal si pancreasul, strins 'interde-
pendente sub raport embriologic, anatomic (indeosebi
copal pancreasului si duodenal; mai putin coada pan-
creasului aflata in raport cu splinei) si patologic. Le
prezentamodata cu etajul supramezocolic,
deli
sint si-
tuate in spatial retroperitoneal (sint organe secundar re-
troperitoneale), deoorece, prin intermediul bursei omen-
tale, prezinta raporturi strinse cu organele acestui etaj,
iar pediculii vasculori proveniti tot din trun'chiuI celiac
creeeza un plus de interdependenta. De asemenea, re-
giunea duodeno-pancreatica constitu'ie o zone' de trecere
intre etajele supra- si inframezocolic, sub raport topo-
grafic (fig. 143-151).
DUODENUL
Constituie prima portiune a intestinului subtire, fiind
asezat intre portiunea pilorica a stomacului
si
jejun, ter-
minindu-se Ia nivelul unghiului duodeno-jejunal (flexure
duodeno-jejunala) (local unde intestinal devine mobil
prin existenta mezenterului).
Are forma de potcoava cu concavitatea indreptato in
sus, incon jura capul pa n crea s u I ui, stabi leste Iegaturi
foarte strinse atit cu pancreasul, cit
si
cu canalele excre-
toe re pain creatice i b it is re.
Prezinta patru portiuni: prima portiune (pars superior),
de Ia sentul duodeno-piloric Ia colul vezicii biliare, nu-
mita si bulb duodenal; a doua (pars descendens), de Ia
coital vezicii biliare, unde duodenal isi schimba directia
si
devine vertical, la polul inferior al rinichiului drept; a
treia (pars horizontalis), in care isi schimbei din nou direc-
tia si se intinde de la polul inferior al rinichiului drept
pins Ia latura stings a coloanei vertebrate, mai precis,
pine' la radacina mezenteru'lui; a patra (pars ascendens)
ce urca pe fate stings a corpului vertebrei L9, incepind
de Ia fata stingei a mezenterului. Pe acest traiect descrie
trei flexuri: flexura duodenala superioara (flexura duodeni
superior), flexura duodenala inferioara (flexura duodeni
inferior), flexura duodeno-jejunala (flexura duodeno-jeju-
nalis) (fig. 143, 145).
in interiorul duodenu'lui se gasesc plice circulare
(Kerkring) (lipsesc in portiunea superioora)
si
vilozitati in-
testinale. La nivelul portiunii descendente se gaseste o
plica longitudinala a mucoasei (plica longitudinalis duo-
deni), in peretele medial al organului, determine' de co-
borirea ductului caledoc in grosimea peretelui; in partea
inferioara a phicii se gaseste o proeminenta, papila duo-
denala mare (papilla duodeni major), ce contine ampule
lui Voter, in care se deschid, impreuna, ductul coledoc
cu ductul pancreatic principal (Wirsung); iar cu 3 cmmai
sus se afla papila duodenala mica (papilla duodeni mi-
nor),
in virful careia se deschide ductul pancreatic acce-
sor (Santorini) (fig. 143, 145, 150).
Peretele duodenal , prezinta patru tunici : serous&, mus-
submucoasa
si
mucoasa. in submucoasa se gel-
sesc glandele duodenale Brunner (glandulae duodenales)
de tip tubulo-alveolar, gruipate compact, indeosebi in
prima portiune a duodenului, de dimensiuni pine' Ia
3 mm, vizibile macroscopic, caracteristice pentru duoden.
Raporturile duodenului
In ceea ce priveste raporturile cu peritoneal, Ia adult
devine retroperitoneal, ca urmare a unui proces de coa-
lescenta ce formeoza fascia lui Treitz, prin care fate pos-
terioara a duodenului se sudeoza de peritoneal perete-
lui abdominal posterior. Mezoul persists Ia nivelul seg-
mentului proximal al primed portiuni a duodenului, in
timp ce segmental distal si portiunile a doua, a treia
si
a patra ale duodenului sint acoperite de peritonea nu-
mai pe fata lor anterioara. Portiunea a doua este incru-
cisata de radacina mezocolonului transvers, iar portiunea
a treia de radacina mezenterului (fig. 147).
Peritoneal segmentului proximal al bulbului duodenal,
segmental prepiloric, se continua in sus cu portiunea duo-
denote a epiploonului gostro,hepatic, care poorto si de-
numirea de ligament duodeno-hepatic si in grosimea ca-
rule se afla elementele pediculului hepatic.
Peritoneal celei de a patra portiuni a duodenului si a
unghialui duodeno-jejunal formeazo, in majoritatea cazu-
numar , de plice semilunare, sub care se gasesc
niste depresiuni mai mult sou mai putin distincte, numite
fosete duodenale sou recesuri, determinate de un defect
de coalesce*- fie de I un exces de coalesce*, fie de
prezenta vaselor care ridica peritoneal sub forma acestor
pile'. La nivelul lor se pot produce herniile interne, prin
patrunderea anselor intestinale in recesurile respective.
Ele sint (fig. 148, 149):
-,foseta duodenala superioara situate" Ia nivelul seg-
merttului superior al portiunii ascendente a duodenului;
- foseta duodenal6 inferioara, in dreptul segmentului
inferior al portiunii ascendente a duodenului;
- foseta paraduodenal6 superioar6 sau venoasa si-
tuate- intre fosetele duodenale superioara
si
inferioara;
- foseta paraduodenal6 inferioara sou arterials, in-
tilnita foarte rar,determinate'. de after() colico stings su-
perioaro;
- foseta duodeno-jejunala superioara (Thome lo-
nescu), determinate de plica venei mezenterice inferioare,
situato in stingy coloanei vertebrale, intre marginea (supe-
rioara a unghiului duodeno-jejunal
si
radacina mezoco-
lonului transvers;
- foseta retro-duodenala superioara (Gruber-Land-
zert), situate' indaratul portiunii a IV-a a duodenului.
De asemenea, imentionamca duodenal inconjoara -
superior, lateral si inferior - capul , pancreasului.
Portiunea superioar6 (I) are raporturi: anterior si supe-
rior cu ficatul
si
vezica biliara; posterior, cu ductul cole-
doc, vend porta si artera gastroduodenala; jar inferior,
cu capul pancreasului.
Portiunea descendents II-o) este incrucisata ante-
rior de rnezocolonul transvers. Portiunea supramezocolica
are raporturi cu ficatul
si
vezica biliara, de care uneori e
legato prin ligamentul cistico-duodeno-colic, iar portiunec
inframezocolico are raporturi cu ansele intestinale subtiri.
Posterior, aceasta portiune prezinta raporturi cu fata an-
terioara a rinichiului drept, cu pediculul renal (motiv pen-
tru care se mai numeste portiunea prerenala a lui Cru-
veilhier")
si
cu vena cave, inferioara. intre duoden
si
aceste
organe exists fascia de coalescenta a lui Treitz. Medial
are raport cu pancreasul, iar lateral, cu ficatul si colonul
ascendent.
Portiunea orizontalei, inferioara (a III-a), este situate'
in etajul submezocolic sou intestinal si este, anterior, in
raport cu radacina mezenterului
si
cu vasele mezenterice
superioare (artera Ia stings, vena la dreapta), care o
incruciseaza, iesind de sub pancreas si cu ansele jeju-
nole superioare. Posterior, prin intermediul fasciei lui
Treitz, are raporturi cu muschiul , psoas, vena cave' inferioa-
ra, ureterul drept, cu aorta si cu originea arterelor sper-
matica interno dreapta sau ovariana dreapta. Superior
este in report cu pancreasul, de care este despartita prin
vasele mezenterice superioare, iar inferior, cu ansele in-
testinale subtiri.
Portiunea ascendent6 (a IV-a) vine in raport: superior
si anterior, cu stomacul - prin mijlocirea mezocolonului
transvers - si cu ansele intestinului subtire (jejunele); pos-
terior, cu muschiul psoas, cu pediculul renal sting, si cu
aorta; medial este in Fraport cu aorta si originea supe-
120
rioara a mezenteruliul care trece peste ea, iar lateral, cu
marginea mediala a rinichlului sting de care este despar-
tit prin ureter si arcul vascular al Iui Treitz (format, supe-
rior, de vena mezenterica inferioara, Ia mijloc, de aceasta
insotita de artera colica stinga $i inferior, de artera co-
lica stingy); sub arcul lui Treitz peritoneul se poate insi-
nua si forma un reces cu concavitatea indreptota
putind da nos-temunei hernii interne.
Vascularizatia si
inervatia (fig. 144, 146)
Irigatia a r t e r i a 11 a este data de arterele 'pancrea-
tico-duodenole care ,provin: cele doua suiperioare, din or-
tera gastro-duodenala, ramdin artera hepatica, iar cele
doua nfe rioa re, din artera mezenterica s up eri oa ra
Ve n e I e sint satelite arterelor Si tributare venei
porte.
Li mf a t i c e I e sint imbinate cu cele ale pancreasu-
lui
dreneazo in limfonodulii hepatici
Inervatia este simpatica si parasimipatica.
PANCREASUL
Pancreasul este o glands mixta exo-
endocrine, si-
tuate] posterior de peritoneul parietal dorsal, fiind un or-
gan secundar retroperitoneal ca
duodenul. Ca $i acesta
e impartit de ri5dacinia mezocolonului intr-o zone supra-
hepar
caput pancreafis
pars descendens duodeni
colon ascendens
plica ileocaecalis
intestinum ileum
plica caecalis
caecum
Pecessus Petrocaecalis
fosse caecalis
rectum
fund, solidar cu duodenul (fig. 143-147, 150).
mezqcolico
una infrannezocolica. Este un organ pro-
can cu Iminerul Ala , stingy (Miackel)
prezinta patru por-
Alungit transversal, are forma aproximativ de cio-
-tiuni
d6 mwere unui
ant sou unui tunel in tesutul pancreatic, fiind aplicat pe
pancreas min fascia Iui Treitz, apoi cu arcadele vascu-
lore duodeno-pancreatice, iar prin intermediul fasciei Jul
Treitz corespunde venei cave inferioare, marginii interne
a rinichiului, ureterului drept
margo inferior
119.ridngulare dextrum
facies diaphragmatica
lobus hepatis dexter
Fig. 152. Fata
inferioara a ficatului.
Fig.
153. Dispozitia peritoneului la nivelul ficatului
(ligamentele hepatice).
123
impressio esophagica
impressio gastrica
lobos hepatis sinister
v. cava inferior
triangulare dextrum
impressio renalls
Peres hepatis
lobos guaLIPatlI5
vesica fel/ea
lobos hepatis dexter
Fig. 155.
Fata inferioara a ficatului
(antul transvers).
impressio ducdenall6
impress/0 colica
hilul hepatic
pars superior
facies cliaphragmaticae
(pars afixa)
bg.coronarium hepatis
lig. falciforme hepatis
triangularis dexter et sinister)
spre fate] superioara, Ii-
gomentul suspensor at ficatului
(ligamentum falciforme).
Pe aceasto fate] diafragmatica ficatul prezinta o de-
presiune (aria cardiaca),
restul suprafetei sale corespun-
rind raportului cu regiunile pleuro-pulmonare (ariae
pleu-
ralae et pulmonalae).
In zona neacoperito de peritoneu
(pars affixa),
ficatul este in contact cu diafragma, de o
porte si de alta a venei cave inferioare.
Cavitatea peritonealo formeoza, superior si anterior de
pars affixa,
marginito de ligamentul coronar al ficatului,
douo spatii peritoneale,
spatiul peritoneal frenico-hepatic
anterior,
separat in dou'a zone, dreapta si stings, prin li-
gomentul falciform, si spatiul peritoneal frenico-hepatic
posterior in raport cu fate]
ce corespunde
fetei viscerale a ficatului. In aceste spatii se locolizeazo
abcesele subfrenice.
Structura ficatului
in structura ficatului intro ramificatiile venei porte, ar-
terei hepatice, coile biliare intrahepa6ce, vase limfatice si
nervi.
Segmentarea ficatului.
Ficatului i se descriu doi lobi
principali, drept si sting, care nu prezinta insa un interes
chirurgical deosebit, deoarece nu corespund reolitatii vas-
culare a ficatului. De fapt, ficatul este divizat intr-un anu-
mit numar de teritorii, dependente fie de sistemul port, fie
de sistemul suprahepatic. Acest lucru este foorte impor-
tant intrucit, in caz de tumori, chisturi hepatice etc., se pot
efectua extirpari ale acestor segmente dupe] o prealabilo
ligaturare a vaselor corespunzatoare. Aceste teritorii siint
126
pars affixa
vcava inferior
vesica fe/lea
a.cystita
cluctus y5ficus C
lobus quadratus
fig.teres hepatis
uctus hepaticus
sini 5 /ET
impressio
gastrica
/lig venosurn
impressio caca
impressio renata
duc/us hepaticus
communis
ductus cho/edochus
lobus caudatus
_ a. hepatica propria
portae
impressio duodenalis
Fig. 156. Fata viscerala a ficatului (dispozitia venei
porte, arterei
hepatice si a ductului coledoc; irigatia
colecistului).
1
, , , 0 140
0 1
1ii I 1 mn nil in mnm 11111111 mini
, 1, 11
, 1, 111, 1,
hot
iik, imio, , I, 1 4. 1" 111 P I I I I I I I I II II I I I I I I ii ii ii I I I I I iiiniiiii" 111111111111111 iiiiiiiiiiiii 1
m
. 1,
it
1
' lip wow nun
i iiiiiiiiiiiiiiiiii I I I I i I I I I I um' 1
P I
Hi itillilli I tiliiiiiiiiiii
1111111" i
11, 1
1" 111 1111 1 1" ' ail i lit" iil i HI iii 11 11 11lliiiiiiii
11 1 II 1
I I .
III 1 II I 1 I II 1 1 1 IIIIIIIIII 1
111 11111 1 I I I 11111 111 11 1 11111 11 11 1 1 1111 11 11 11 11 1111 11 111 11 1 111
11 I II li ii ii iii" I il I I
T1 111111' 1 1 ; I ,11P,
1
" A ' . i , .
litli1110
. i .
I
1
I ' 1111111 1111111 1I
111
1 ininininiinni. , 11
Fig. 157. Scintigrama
hepato-splenica normala.
i 11 1111" 1 . . , , , , . , , _ . . . . . . . . . _ . 11 11 11111 11 111 11" 111 1 1 11 11ilninitl i1 111" I I " iiii11 111111 1 1 11 111 1 iiiiiii
ii 1" 11 11 11 ili iti 11 1' 11 11 1ml 111 i 111 1111 11 11Viiii" I I I
1 11
" II 1 1111r
11 1 1 1 1 1 i l i i ll 1 il
MI 111111
h
111
, s1
monivii i iil l 1
11
12 7
despartite de planuri cu o vascularizatie mai redusa, res-
pectiv scizurile, care sint virtuale (fig. 160, 161, 163, 164).
Scizurile sint in numar de trei.
Scizura porta principals,
care merge de Ia vezica
biliara la marginea stinga a venei cave inferioare, reali-
zind un plan inclinat de 70 in jos si Ia dreapta
incru-
ciseoza hilul Ia nivelul bifurcatiilor vascula-biliare.
Scizura
porta dreapt6, care se intinde de Ia extre-
mitatea dreapta a hilului Ia marginea anterioara a fica-
tului, pe fata inferioare. Pe fata superioara, se termina Ia
marginea dreapta a venei cove.
Scizura stinga
realizeoza un unghi diedru de 900 ;
cuprinde doua segmente, until sagitol, urmind canalul Iui
Arantius, altul frontal, ce prelungeste hilul spre stinga.
Scizurile sint ocupate de venele suprahepatice. EIe de-
limiteaza intre ele sectoare.
Sectoarele sint in numar de cinci:
- sectorul paramedian
drept, situat intre scizura prin-
cipala scizura dreapta;
sectorul
lateral drept, situat Ia dreapta scizurii
drepte;
sectorul paramedian sting,
situat intre scizura prin-
cipals si scizura stinga;
sectorul lateral sting,
situat Ia stinga scizurii stingi;
- sectorul dorsal,
respectiv lobul lui Spiegel, este o
entitate aparte care isi is vascularizatia din cei doi pedi-
culi.
Sectoarele sint divizate fiecare in segmente, frigate de
o ramura a venei porte. Sint numerotate de la 1 Ia 8, in
sensul acelor de ceasornic:
sectorul dorsal
raspunde segmentului 1;
sectorul lateral sting
raspunde segmentului 2;
sectorul paramedian sting,
segmentelor 3, 4;
sectorul paramedian drept,
segmentelor 5 si 8;
acesta din urma este singurul vizibil pe fata superioara a
ficatului;
sectorul lateral drept
raspunde segmentelor 6 si 7.
Propriu-zis, nu exists plan de separatie intre aceste
diferite segmente. Distributia pediculului este de tip ter-
minal, ligatura antrenind necroza teritoriului corespondent.
Sistematizarea suprahepatica a ficatului se suprapune in
mare cu sistematizarea porta.
Sectoarele suprahepatice
sint in numar de trei: sec-
torul suprahepatic drept este drenat de vena suprahepa-
tica dreapta; sectorul suprahepatic median este drenat de
vena suprahepatica sagitala, care urmeaza scizura porta
principals; sectorul suprahepatic sting este drenat de vena
suprahepatica stinga.
Vena porta.
Este trunchiul venos colector al singelui din
tractul digestiv subdiafragmatic, pe care it readuce la fioat.
Ia nastere prin trei radacini venoase principale:
vena
mezenterica inferioare,
care dreneaza colonul
sting; ea se varsa in vena splenica formind un confluent
venos; acesta se uneste cu vena
mezenterica superioorO,
care dreneaza intestinul subtire, pancreasul, colonul drept;
este continuota, cu directia Inspre ficat, de vena porta.
Aceste trei vene se unesc la nivelul celei de a doua
vertebre lombare, inapoia colului pancreasului, pentru a
constitu'i trunchiul venei porte (fig. 165, 166).
Vena porta arca spre hilul ficatului, unde se terming
bifurcindu-se. Lungimea sa este de 8-10 cm; calibrul sem
este de 15 mm.
Are raporturi:
a. hepatica
esophagus
Hen
truncus coeliacus
I:mese/der/ea inferior
amesenterica superior
pancreas
flexura duodenojejunalis
colon descenders
r.a.mesenterica inferior
aorta abdominalis
ureter sinister
a.rectalis superior
flexura sigmoidea
V. cava inferior
glandula suprarenalis
foramen epiploicum(Winslow)
ducks choledochus
capsula adipose renis
ren dexter
ductus pancreaticus major
flexura coli dextra
duodenum (pars hor.izontalis
mferior)
V. cava inferior
a. illocolica
intestinum ilium
a. apendicularis
appendices epiploicae
Fig. 1 85. Organele abdomino-pelvine
(vedere posterioar6).
inaintea sa trecind uneori mtarele epiPloon. Posterior, el
intra in raport cu elementele aseziate in fosa &Ica dreap-
fa: iperitoneul, tesutu'l confunictivo-grasos subperitoneal
care la acest snivel se continua cu cel situat profund de
arcade fem u rola si se numeste spatiul ILA Bog ros , fascia
i I iaca, mutschiul , ps oais -$i ram u ri din plexutl lombar
(nervul femtural i nervul femuro-cutanat). Lateral se ga-
seste fasdila ilaca, sub care se afla muschiul iliac $i ner-
vul femturo-cutanat. Mai sus este in raport cu creasta
cu mtuschii largi ai abdomenului. Intre cec
fosa iIieca interna ex i sta spa t i utl pa ri eto-c ol ic d rept p re-
lungit in jos. Medial, cecul este in iraport cu ansele ileale
terminale extremitatea inferioara dreapta a marel, ui epi-
Ploon; I
pe un plan mai profund, cu vasdle iliace externe.
Inferior, inn raport mijlocit cu arcade femorala
$i oriftieiu'I
profund o I canalului inghinal.
In ce prifveqte conforrnatia interioara, cecul nu prezinta
haustre, ci este constitu!it de o cavitate ratunjlita;
apar longitudinole, netede, pornind de la local de im-
plantare a apendicel.ui. Rareori, prezinta un rrumar re-
dius de haustre, despartite grin plici oirculare. In interio-
147
pikes semilunaris coil
valve Ileocaecalis
odium appendicis vermiformis
mesoappendiZ
appendix vermiformis
Fig. 1 86. Cecul.
d
e f
a
. . . . .
,
frenulum valvae
fleocaecalls
va/va Ileocaecalis
faeniae
ostium appendicis
vermiformis
appendix vermiformis
ileum
apendbc vermiformis
retrocaecalis
a cec
bcec
d cec
Fig. 1 87. Variante ale pozitiei cecului.
orizontc
ubhepatic, apendicele in raport direct cu cotecistul;
vertical subhepatic;c cec orizontal subhepatic inversat;
in pozitie lombara;e cec in pozitie f cec in pozi-
tie pelvino.
Fig. 1 88. Valva ileo-cecala.
Fig. 189. Recesul retrocecal i paracolic.
1 48
caecum
plica ileocaecalis inferior
recessus ileocaecafis
inferior
intestinum
ileum
mesoappend4
appendix
foss a iliaca
dextra
10
Fig. 1 90. Recesul ileocecal inferior.
...
normal, terminal
Fig. 191. Pozitia apendicului (dup6 Gerota).
rut Iui se afla valvUla ileo-cecala dedesubtul acesteia,
pe fata sa medians, apendicular (fig. 186).
Valvula ileo-cecala (valva ileo-coecalis) (Bauhin) ore
forma de fanta orizontala, cu o 'valvula superiaara (la-
bium superius) o valvula inferioara (labium inferius).
Cele daub volvule inchid orificiul ileo-cecal (ostium ilea-
coecalis) se reunesc la extremitati in comisura anted-
oara *i in comisura posterioara. Din fiecore comisura ,por-
ne*te cite un friu of comisurii (frenulum valve ileo-coeca-
Hs). In jurul orificiului se formeaza un aparat muscular cu
fibre netede circulare numit sfincterul Iui Keith" (fig. 188).
In structure unei volvule intro o lama musculara core
apartine Intestinului subtire o lama ce depinde de cec.
In constitutia lor se afla o tunics mucoosa, una submu-
caasa una imusculara, formats din fibre circulare.
Volvulo ileo-cecala se aseamana unei pilnii", cu ori-
ficiu'l mic indreptat spre cec cu deschiderea more spre
ileon, incit ileonul pare ca se invogineaza in cec. 'Ea per-
mite trecerea continutului intestinal in intestinul gros
se opune reintaarcerii dui din colon in Neon.
Orificiul apendicular (ostium appendicis vermiformis)
este situat la unirea ,peretelui inferior cu peretele poste-
ro-intern al cecului, la 1,5-2 cmsub valvula
Forma este linfundibulara sou circulara. Mucoasa descrie,
I e locul de implantare, o cuts proeminenta, fnumita vol-
vulo lei Gerloth" .
In functie de comportarea peritoneului, spar diferite
va rietati morFolog ice ale cecului:
cec mobil, cind pperitoneul II acopera in intregime
astfel cecul nu este fixat de peretele posterior al fosei
iliace drepte;
cec fix cu fundul fiber, ca urmore a procesului de
coo lescenta a fetei posterioare cu peritoneul fosei
iliaceldrepte;
daca coolescenta s-a produs incomplet rezulta un
cec fix corespunzator cu un recesus retrocecal.
Doca coalescent e completa cecul este complet fixat.
Uneori, in aceasta situatie, apendicele este liber in co-
v itatea a bd omi nal a sou este retrocecal, ia r proc esti I de
coalescenta este uneori numoi pe linia medians poste-
rioara a cecului, *i astfel spare un mezocec.
Ca urmare a dispozitiei (peritoneului fats de cec
apendice apar, in regiunea ceco-apendiculara, plice
fosete.
Astfel, intre peretele lateral al cecului *i peritoneal
parietal exists plica para-cecala, core margine*te foseta
para-cecala; medial este plica care is fla*tere
datorita 'unei romuri a orterei ileo-colice, , aflato 'pe f*
anterioara a cecului; ea genereaza foseta ileo-cecala sfi-
perioara.
Intre ileum, cec apendice exists plico ileo-opendi-
culara, care determina foseta ileo-cecal6 inferioaro, unde
poste fi uneori situat cupendicele. Posterior de cet se afla
frecvent foseta retrocecala, in care de asemeneo poate
fi situat apendicele (fig. 189, 190).
P aziiile opendicelui 'sint voriabile impreuna cu cecul,
putind fi subhepatica, Mace', pelvino.
Apendicele (processes vermiformis). Este un tub ciiin-
dric lung pins la 9 cm, ce se deta*eaza din fundul sou
de Ipe fato mediala a cecului. Bozo sa se afla da locul de
confluents a celor trei tenii musculore de ,pe cec i lo 2 cm
sub volvula ileo-cecala; ore o forma sinuaasa, de cele
mai multe ori cu o poriune scurta, radiculara, fixota de
cec portiune Junga, flotanta, care este 'mobilo. De par-
tea sa media la exists imezou I ope, ndicuriar. De obicei,
cind mezou'l este scurt, apendicele este a*ezat medial
foto de cec, ior cind este lung, apendicele poste lua di-
verse ,pozitii, in sensul acelor de Ia ceasornic.
In functie de orientarea apendicelui citam, &pa Tes-
tut, urmatoorele pozitii: apendicele descendent (42/o ca-
zuri) situat in partea mediala a fosei virful sau pu-
tind ajunge pins la pelvis are raporturi,,posteriar, cu mu*-
chiul psoos, anterior, I cu peretele abdominal ansele
Neale, medial, cu ansele Neale, lateral, cu fundul
ior virful sou is contact cu vasele Mace *i externe i testicu-
lore; inflomatia Iui se 'propaga la orgonele din , bazin);
apendicele lateral (26%), care are ra portu ri baterale cu i go -
mentul inghinal; apendicele medial (17%), in raport cu
ansele intestinole; apendicele ascendent retrocecal (13%),
situat inopoia cecului i ,chiar a calonului ascendent. 0
descriere foarte completa a acestor Ipozitii a fast facuta
de Gerota (fig. 191).
Structura cecului si a apendicelui se coracterizeaza
primexistento a 4 tunici:
tunics seroasa, formats din (peritoneul ceco-apen-
dicular;
tunics musculara, altatuita din fibre iongitudinale
circulare, cu deosebire ca, to apendice, in stratal longi-
tudinal, in lac de a se mai forma tenii, acestea se unesc
intr-un strat continuu;
149
plica semllunanis coli
colon ascendens
mesoappendix
a. apendiccdaris
a. caecalis anterior
Fig. 192. Cecul si apendicele aspect exterior Si
irigatie.
tun ica s ubmu coa so;
tunic mucoasa, Ia cec, este identicei cu cea a in-
tregului intestin gros, ion Ia apendice prezinta un numar
mare de foliculi limfatici, fapt pentru care acesta a foist
denumit tonsila abdominal&
Vascularizatie si inervatie (fig. 192, 193)
Irigatia arteriala a cecului si apendicelui pro-
vine din artera mezenterica superioara prin ramura deo-
calico, din care rezulto, in vecinatatea unghiului
urmatocurele ramuri: artera cecala anterioara, artera ce-
alb' poster- loath artera apendiculara.
Artera cecala anterioara (uneori &bk. ]) emite o ra-
mura pentru zona inferioara a colonului si se distribuie
peretelui anterior at cecului si bazei apendicelui.
Artera cecala (posterioara des nastere unei ramuri pen-
tru zona inferioara a colonului $i apoi des ramuri
ce vascularizeaza fundul cecului.
Artery apendiculara se afla in mezo-apendice si se
rarnifica in apendice.
Ve n e I e, satelite arterelor, sint tributare venelor
ce se vana in vena mezenterica superioara
apoi in vena porta, ceea ce expllca abcesele hepatice
consecutive unei apendicite acute.
Li Info ticele dreneaza in urmatoarele grupe no-
d ula re :
limfanadulii ileocecali, situati la baza si in grosi-
mea mezoapendicelui, in unghiul ceco -op e ndic r, pe
fats anterioara posterioara a cecului;
i mezenterici, aflati pe traiectul va s el or
mezenterice;
liimfanodvlii duodeno-pancreatici.
Inervatia cecului si apendicelui provi'ne din ple-
xul ,mezenteric superior.
Fig. 193. lrigatia cecului.
Colonul
Colonul este portiunea intestinului gros care se intinde
de la cec (respectiv, valvula ileo-cecala) la rect (respec-
tiv, la nivelul vertebrei S3). Este impartit in urmatoarele
segmente: colon ascendent (colon
ascendens), de la ori-
gine pine"' sub fata viscerala a ficatului, Ia flexura dreapta
a colonului (flexura
coli dextra) sau unghiul hepatic; co-
lonul transvers (colon transversum),
de Ia flexura dreapta
Ia flexura stingy, situates Ala nivelul splinei
(flexura col; si-
nistra)
sau unghiul splenic, in raport cu splina; colonul
descendent (colon descendens), de Ia flexura colica
stingy pine' Ia nivelul crested iliace; colonul sigmoidian
(colon sigmoideum),
de la nivelul crestei iliace pina Ia ni-
velul vertebrei S3, unde se continua cu rectul (fig. 185, 194).
Colonul ascendent (colon ascendens)
ocupa parte
superioarei a fosei iliace drepte $i regiunea lambara
dreapta, este acoperit anterior de peritoneu Si are ra-
porturi: posterior, au muschiul psoas-iliac si fata ante-
rioara a polului inferior renal drept, prin intermediul fas-
ciei de coalescenta a .lui Toldt; lateral, cu peretele late-
ral at abdomenului, de care e separat prin spatiul parie-
to-colic drept; anterior si medial este acoperit de ansele
intestinului subtire.
Uneori poate prezenta un mezocolon mai mutt sau
mai putin parent.
Flexura dreapta a colonului (flexura coil dextra) are
raporturi, posterior, cu portiunea descendenta a duode-
nului si drept, iar anterior, cu fata viscerala a
150
a.pancreatico duodenalis
pancreas
jejunum
duoden
a. et v. mesenterica sup,
colon descendens
a.etv. mesenterica
inferior
asa fresticularis
colon transversum
mesocolon transversum
aPC u Rio/an
(a.colica mediae #a.colica
sinistra)
ren
177. psoas
urether
v. iliaca communis
sinistra
a. sigmoidea
ileum
177e 5ocolon
sigmoideum
colon sigmoideum
ficatului (impressio colica) cu fundul vezicii biliare. Fle-
xura dreapta este mentinuta in pozitici so prin ligamentul
freno-collic drept. Ea , poste forma un unghi ascutit, wind
colonul transvers e mai lung si un , unghi drept sau obtuz,
cind colonul transvers urca spre unghiul splenic.
Colonul transvers (colon transversum). Se intinde intre
flexura dreapta si flexura stinga, pe o directie oblica
ascendento, de la dreapta Ia stinga. Poseda un lung
mezou, mezocolonul transvers care ii confera o more
Radaaina mezocolonului se insera transversal pe pe-
retele abdominal posterior si incruciseath, de la dreapta
spre stinga, portiunea a doua a duodenului (descenden-
ta) si capul pancreasului. Are extremitatile, dreapta,
deasupra ipolului inferior al rinichiululi drept, iar in stinga,
deasupra polu'lui superior al rinichiului sting. Mezocolo-
nal transvers contine arcades lui Rio+si a. calico me-
dia;
are doua fete, antero-superioara i postero-inferi-
oara, aceasta in raport cu ansele intestinole subtiri.
Se descriu colonului transvers doua portiuni, una
dreapta, cu mezou scurt, mai fix, care tine de Ia flexura
coke' dreopto la incrucisorea cu vaselle mezenterice su-
perioare una stinga, mai [lingo si mai mobilo, repre-
zentata de restul mezocolonului transvers.
Raporturile colonului transvers sint: anterior, cu pere-
tele abdominal anterior, pe fata sa anterioara inserin-
du-se omentul mare; superior, cu fats inferioara a fica-
tului si marea curbura a stomacului, de care este legat
prin ligamentul gastro-colic; inferior, cu flexura duode-
no-jejunala cu ansele intestinului subtire; posterior, cu
rirnidhiul drept, portiunea descendents a
duodenului, oa-
pul si corpul panoreasului.
Flexura stinga a colonului (flexura coli sinistra) vine
in sport, posterior, cu
si glonda suprarenala
stinga, supero-lateral, cu splina (impressio colica), ante-
rior, cu stomacul, care-I depaseste la stinga. Este pro-
funda, inalta, situates in. hipocondru'l sting, si mult mai
ascutita dedit cea dreapta. Este units de muschiul dia-
Fig. 194.
Intestinul gros cu cecul si colonul trans-
vers fractionate
superior; se evidentiaza spatiul re-
roperiton eal.
151
colon sigmoideum
colon descendens
fragmprin ligamentul frenico-colic sting (care formeaza
sustentaculum lienis).
Colonul descendent (colon descendens), intins pins
la creasta iliace', este ceva mai lung decit cel ascendent.
Este parietalizat ca si cel ascendent prin fascia de coa-
lesce*a lui Toldt.
Are raporturi, posterior, .cu muschiul (patrat lombar si
cu marginea laterals a rinithialui sting, cu nervii ilio-hi
pogastric si ilio-inghinal, anterior si medial cu intestinul
subtire, iar lateral, icu spatiul parieto-colic sting.
Fetele onterioara, mediala si ilaterala sint acoperite
de peritoneu, iar posterior exists fascia
de coalesce*
stingo a lui Toldt.
Colonul sigmoid (colum sigmoideum). Se intinde de la
nivelul crestei iliace la vertebra a Ill-a sacrat6, conti-
nuind colonul descendent pins la nivelul rectului. Se mai
numeste si colon ileo-pelvin sou terminal!. Se caracteri-
zeoza ,prin faptul co haustrele sint mai putin distincte,
are door dou6 tenii in loc de trei, apendicele epiploice
sint foarte numeroase si dispuse pe doua rinduri si are
o mare mobilitate, ca urmare o existentei unui mezou
destul de lung.
Colonul sigmoid prezinta marl diferentiri in ceea ce
priveste ,pozitio si grodul sau de mobilitate, variatii indi
7
vidualecesintlegatedelungimeasasiamezouluisau.
in functie de gradul de mobilitate are trei (portiuni, de-
limitate prin doua unghiuri: o
prima portiune, fixes, intins'a
de la creasta Mace] la marginea interne
. ' a psoasului sting
(colonul iliac"); portiunea a doua,
mobilo, formata dintr-o
ansa mai :lunge.
' sau mai scurta, in raport cu talk indivi-
dului sau cu existenta maiformatillor congenitale do-
lico-sigma , cu concavitatea superioara sau inferioara,
cunoscuta sub denumirea de ansa sigmoidiana";
por-
tiunea a treia,
cu mezou scurf si o directie oblica de la
dreapta la stinga, se mai numeste si segmental recto-
sigmoidia'n". Ultimele doua alcatuiesc colonul ,pelvin cu
mezou mic si variaza intre 25-30 cm.
Linia de insertie a mezosigmoidului pe peretele poste-
rior al pelvisului incepe de la creasta iliace', se indreapta
medial pine' la marginea laterals a muschiului psoas sting,
incruciseaza ureterul sting, unde formeaza
recessus intro-
sigmoideus,
in fundul caruk poate fi paipat, si descinde
catre linia medians, pins Ia nivelul vertebrei
S3 (fig. 195).
Raporturile colonului sigmoid sint urmatoarele:
in seg-
mentul iliac,
anterior, cu 'peretele antero-lateral ol obdo-
menului, ansele intestinului subtire si marele epiploon,
iar posterior, cu 'peretele posterior al abdomenului in spa-
tiul parieto-colic sting, fascia de coalescent6 a lui Toldt,
fascia iliace' cu muschial iliac, vasele testiculare sau ova-
riene, nervul genito-femoral, vasele iliace externe;
in seg-
mentul pelvin,
anterior, cu vezica urinara (la femeie cu ute-
rul si anexele) si ansele intestinului subtire, iar posterior, cu
ureterul, cu ampule recfala, cu vaseile iliace interne si ex-
terne stingi; inferior, cu vezica urinara, ureterele (ligamen-
tele largi, trompele, ovarele, la femeie), ampule rectala si
fundul de sac al lui Douglas.
Vascularizatia si inervatia
(fig. 196-199)
Irigatia intestinului gros este asigurata de doua a r -
ter e: artera mezenterica superioara si artera mezente-
rica inferioara. Colonul se imparte, din punct de vedere
prattle, anatomo-chirurgioal, tinind cont de criteriul iriga-
tie', in colon drept si sting.
A. lrigatia arterials a colonului drept este efectuata
de artera mezenterica superioara; trei din ramurile ei (prin-
cipale intereseaza aici.
1. Artera ileo-colica (a. condi dreapta inferioar6), care
ia nastere din artera 'mezenterica superioara, putin dede-
subtul arterei colice superioare drepte, merge in rade:kin
mezenterului, 'oblic in jos si la dreapta, incruciseaza vena
mezenterica (superioara, ureterul drept si trunohial vascu-
lar 'spermatic si se terming inaintea unghialui ileo-cecal,
dind urmatoarelle ramuri: artera colic6 ascendents, ce
participa Ila formarea arcadei vasculare colice; artera ce-
cola anterioaro, care vascularizeaza ceoul si portiunea ini-
tials a colonului ascendent; lartera cecala posterioara, ce
recessus intersigmoideus
Fig. 195. Recessus intersigmoideus.
iriga fata posterioara a cecului; artera apendicalara si
artera ileala.
2. Artera condi superioara dreapta ia ,nastere din or-
tera mezenterica superioara inaintea celei de a treia por-
tiuni a duodenului, se indreapta in sus si Jo dreapta, in-
cruciseaza ipartea submezocolica a duodena-pancreasului
si emite: o ramura inferioara, care merge spre colonel as-
cendent, se anastomozeaza cu (un ramdin artera colica
medie si formeaza arcada paracolica dreapta; o ramura
superioara, care se afla in grosi'mea mezocolonului trans-
vers, se anastomozeaza cu artera colica stinga si formeaza
arcada lui Riolon-Haller. Ea iriga, de regulo, , cele doua
treimi drepte ale colonului transvers, pina Ia punctul Jul
Bohm-Cannon.
3. Artera condi mijlocie ia ,nastere sub artera coke]
dreapta superioara si merge ispre marginea interns a colo-
nului ascendent, unde se divide intr-un ramascendent si
unul descendent. Acestea se anastomozeaza cu ramurile
respective ale arterelor colice drepte superioara si ,inferi-
oara. Este arteralproprie a colonului ascendent.
Ve n e I e sint, in general, satelite ale arterelor. Vena
calico superioara dreapta scapa acestei regulli, deoarece
primeste, inaintea copulai pancreasullui, vena gastro-epi-
ploica dreapta si formeaza trunchiul gastro-colic.
B. lrigatia arteriole] a colonului sting e data de artera
mezenterica inferioara. Ea ia nastere pe fata anterioara
a aortei abdominale, la 5 cmdeasupra bifurcatiei sale, Ia
nivelul spatiului intervertebral L3L4.
Ira ectu I sou prezi nt 6 4 segmente : retroduodena I, !m-
bar, iliac si 'pelvin.
In segmentul retroduodenal artera este acoperita de
fascia Jul Treitz, pancreas si duoden; in cel !mbar este
situate' intre muschiul psoas sting, la dreapta venei mezen-
terice inferioare si a ureterului; in segmentul iliac se afla
in , mezosigmoid si incruciseaza vasele iliace primitive; iar
in segmentul pelvin se afla tot in mezosigmoid si se ter-
mina inaintea vertebrei a III-a sacrate, inapoia extremita-
tii superioare a rectului, 'bifurcindu-se in arterele hemo-
roidale , superioare.
Ea emite citeva ramuri colaterale care iriga colonul
si
sint descrise mai jos, si daub' ramuri terminate, care vor
fi studiate la rect.
1. Artera colica superioara stings, care ia nastere
2-3 cmsub duoden, are un traiect ascendent, traverseaza
firida colica stings intre duoden, la dreapta si rinithii, Ia
stinga; incruciseaza apoi vena mezenterica inferioara, in-
152
v. gastroepiploica
sinistra
v colicae mediae
V. colica sinistra
v. pancreaticduo-
denalis superior
v, pancreaticduo-
denalis inferior
v.mesenterica superior
V. ilioco/ica
v. portae
duodenum
)))
\ \ "
110' q'fff(k.
Yi!colicae mediae
cokm transversum
v. n7esenferica inferior
p. ascenders duodeni
jell/1711/77
recIalis
superior
colon sigmoideurn
Fig. 196. Vena mezenterico superioaro.
rectum
Fig. 197. Vena mezenterica inferioaro.
153
;iii
111
L ,
\\ I (01 (
9 .
a. calica
media
a. rnesenierica
inferior
o.colica sinistra
a. recta/is superior
a. sygmoidea
mesocalon tranyversum
Fig. 1 98. A rtera mezenterico superioara.
Fig. 199. A rtera mezenterica inferioara.
154
funica muscularis
(stratum longitudinale)
In. levator 817%
M. sphincter ani
externus
integumentum commune
columne recta/es
Morgagnil
sinus recta/es
m. levator ani
rn. sphincter
ani externus
m. sphincter
ani interns
tregind arcul vascular a Treitz (format din artera condi
stinga superioara si vena .mezenterica inferioara), urete-
rul sting, va stile spermatice sau ovariene, stingi
sting, iar unghiul splenic .colonului se divide in cloud
romuri: una ascendents, destinata colonului transvers, tare
va forma arcada lui Riolan ,prin anastomoza sa cu artera
calico dreapta superioara si alta descendento, pentru co-
lonul descendent, ce se va anastomoza cu artera
calico
stinga 'medie, dad*" exists, sau cu artera sigmoidiana su-
perioara, forrnind arcada ,paracolica stings.
2. Trunchiul sigmoidienelor, care se imparte in trei ra-
muri: artera sigmoidiana ,superioara, ortera sigmoidiana
mijlocie, artera sigmoidiana -inferioara. Aceste trei artere
sint anastomozate printr-o arcada paracolica, care este
unita cu cea a colonului descendent.
Venele nu , sint decit in parte sateIite arterelor; re-
teaua lor de origine se varsa in venele sigmoidiene si in
vena coke] superioara stings, care dreneaza singele
in
sistemul port, prin intermediul venei mezenterice inferioare
ce face un trunchi comun cu vena splenica.
Venele sigmoidiene lint 'satelite arterelor. Ele merg in
mezocolonul sigmo. id si se varsa in vena mezenterica in-
ferioara la nivelul strimtorii superioare a pelvisului.
Vena colica superioara stings .nu este
, satelita arterei
sale omonime si se varsa in partea superioara a venei
mezenterice inferioare.
Limfaticele .colonului prezinta retelle in imucoasa,
musculara subseroasa, dupa care merg in limfonodulii
paracolidi (ileocolici, colici drepti, mijlocii si stingi), apoi in
limfonodulii ,mezenterici ,superiori si inferiori, de uncle dre-
neaza in grupele limfonodulare portale si retropancrea-
tice.
Inervatia este vegetative, simpatico si parasim-
patica. Cecul, apendicele, colonul ascendent si cele 2/3
drepte ale colonului transvers ,primesc fibre simpatice din
ganglionii celiac' si mezenterici superiori, iar inervatia pa-
rasimpatica, din nervul vag. Restul colonului este inervat,
simpatic, de iplexul ,mezenteric inferior si parasirnpatic, de
parasimpaticul sacrat iprin nervii splanhnici pelvini.
Rectul
(Rectum)
Rectul reprezinta ultimo portiune a intestinului gros.
Limita lui superioara este Ia terminarea sigmoidului,
in dreptul vertebrei S3, iar limita inferioara, Ia nivelul liniei
ano-cutanate &Iota in zona de unire a mucoasei angle cu
pielea perineului.
Are doua portiuni: una
ampula rectului
(ampulla recti),
situate ila nivelul concavitatii sacrului si una
perineala sou canalul anal (canalis
analis), care inconjoara
coccisul, descriind o curbs cu concavitatea inainte.
Rectul se gaseste intr-un spatiu bine delimitat, care
permite s6 se foloseasca planurille de clivaj, In interven-
tiile chirurgicale, sou in fixarea sa, in caz de prolaps
si
chiar in extirparile (practicate pentru neoplasmrectal.
Conformatia exterioara. In
portiunea pelvina se asea-
mana unui conduct mai mulct sau 'mai putin cilindric, lipsit
Hg. 200. Rectul vedere de ansamblu.
de caracteristicile colonului. Musculatura longitudinala nu
este dispusa sub forma unor tenii, ci a:pare raspindita in-
tr-un strat uniform(fig. 200).
Pe suprafata so exterioara exists doua sau trei santuri
transversale care corespund volvulelor lui Houston din in-
terior.
In portiunea perineala, rectul este inconjurat de muschii
ridicatori anali si de sfinctere.
Rectul isi merits numele numai Ia animate, la ompre-
zinta dou6 curburi sagitale. In traiectul sou prin excavatia
pelvina este situat posterior, avind un drumoarecumparo-
le! cu concavitatea sacrata si cu cea coccigiano, prezen-
tind deci o curburo superioara, concave inointe si una in-
ferioara, convexa inointe. Prima este flexura
, sacrala (fle-
xura sacralis),
iar cea de a doua, rezultata in urma ocolirii
coccisului, este flexura ,perineala
(flexura perinealis), dupe
care se deschide in &taro organismului, prin orificiul anal.
Are o lungirne de 15 -20 cm, din care 12-16 cmrevin
portiunii sacrale si circa 3-4 cmportiunii ,perineale.
Cavitatea rectului gol este aproape capilara, peretii sai
fiind in contact, door la nivelul ampulei calibrul are un die-
metru de 2-5 cm. In plenitudine are un volumapreciabil,
comprimind organele din jur.
Fig. 201. Structura sfincterelor rectale.
_3+ 1211111MIN
155
m. sphincter ani ext
in. sphincter ant int
columnae alleles
sinus anales _canalis snails
plica transversalis
tunica muscularis
fallieuii limphatici
tunica mucosa
ampulla recti
rn.levator a n i
zone heinarrhoidalis
Conformatia interioara. In regiunea ampulara mucoasa
prezinta trei ,plici transversale (plicae transversales recti),
numite i valvulele lui Houfston. Prima velvula este situata
pe latura stings, la 6-7 cmde anus, a doua, a lui Kohl-
rausch, se afla pe latura dreepta, cu 2 cmmai sus, iar a
treia este situate pe peretele antero-leteral sting 'la 11 cm
de anus.
In rectul ,perinea) sint mici plici longitudinale, coloanele
anale ale lui Morgagni (columnae analis), in numar de
7-10, care se unesc deasupra orificiului anal, unde deu
netere unor formatiuni cu aspect de cuiburi de rindunica,
aa-numitele sinusuri anale" ale lui Morgagni (sinus ana-
les sive rectales) (fig. 201).
La orificiul extern anal se , gasesc o serie de plici radiare.
Zona hemoroidala constituie o zona circulora a canalului
anal care corespunde posterior unor proeminente ale coloa -
nelor anale i unde, in submucoasa, sint dilatatii ale ple-
xului venos rectal.
Structura rectului.
Rectul este constituit din urmatoa-
rele tunici: una seroosa, respectiv fibroasa conjunctiva,
externs, a doua muscubara, , mijiocie i cea de a treia in-
terns, mucoasa (fig. 202).
Tunica externs (tunica serosa et fibrose) este alcatuita,
in portiuni[e anterioara i superioara ale empulei rectale.
de catre seroasa peritoneala, care se rosfringe de pe react
pe vezica urinara, la barbat i pe uter, Ia femeie. A,stfel
se formeaza fundul de sac al lui Douglas, punctul pcel mai
decliv al cavitatii peritoneale, in care 'se pot stringe even-
tuate colectii purulente in cazul unei peritonite. In rest,
rectul e invent de a adventice de tesut conju, nctiv fibros.
Tunica musculara (tunica muscularis)
este formats din
fibre longitudinale extern i din fibre circulare intern.
a. sacralis media
a. ilidca interna
a. rectalis superior
a. rectalis media
rectalis inferior
v. Aortae
anastomosa suprasphincteriana
V. mesenterica inferior
V. rectalis inferior
iliaca communis
Y. sa crags media
V. cava inferior
v. rectalis media
Y. NaCa irate/ 7 8
V. rectalis inferior
v. pudenda interne
sphincter a ni ext
anastomosa subsfincteriana
anastomosa transsphincteriena
Fig. 203. Vascularizatia rectului;
Fig. 204. lrigatia arterials a rectului (schema).
i Y ,1
lull , 1
1 II
1 11 1 l ii l k iiii i l 1 11I I r I I 1111
1fl IIIII 11 1
I 1
1 1 1
11 ,I 1 1111111
1 1 1 1
1 1 1 1 1 " if I! 1
It
, .
WI iiiluic1s11 11111 11
I
I1
1 1
1111 i l ly , i,
1 1
I II li III 141111 "11 1111111111I 11
1I11 111111111 1 11I 1
1
1
111 1111 111111
111001111
1
) 1111 1111iI(/ 1111111I 11 1 111 1 1 1 1I
11111111110)1) 1
1
1111111- 111
1
11
1
1
1
11 1
11
1
1111
1
11.11 1 1"1 111 11
I1
1
1I
I
111
111
1
1
0
11
11
1 1 1 1
111
1 1 1 1 1
1
~ ~
1~ ~1I
II
I
11 1 1 I 1II I 11 II I 1111II 111 0 m1 11If il II 11 11 1111 till i t il l 1111/1111111111 111111111111 11 11 1 IIPI111 111 111
I 000111111111i 1,
I I 11
11111161
ilik1111 1111,SIIIII 1li 1il 1 I I11i 111 I.
11 - 11111 :1 1 11 1 1 1
0
1
4 , ,) , 01111 1:1111 111111( [1 0 1 11 1
1
11 1 11111111Ili i 11,1111
I
100 I ) i 1 1 1111 1 11 1
II
II 11I i III
!Intl
000
00'
III 111 + # 111
11
11
1
Fig. 220. Scintigrafie renala
normala (colectia Spita-
lului Militar Central).
t , , 1 , tt .
tl , i t il 1 , 1 6 1 1 1 1 y y hy t ! 1 1 1 , 1 , i hi, 1 I I 1 i f t, , 1 i y, I , i l I 1110 i
I
11
11 1 1 II I 1 11 11111111r 11n11 1111111111k "11 111 1 1111 1111 11 1 1111 11 11 11 0 11 011 11, 1 1t i I 1 11 1 1 11 I 1S
1 (I(11111 it lit
1,1\ 111k' l k1111t I 1 10( 1 11 1'11111 1 1 111 1
1111 i
I
1 1 1
1 1 1 I 1t 11tt ill 1'1 1 It
i,
I 11 111 11 1 1N1 ii1 1 t 1I 1111
I
II 1,11 11 t 11 11 M11 1 1 11 1i 1 IA11 1 1 1
" 1 111
1
Si
1
11
1
1
11
1
1
i11
1
11
1 1 1 i 010101111111,
tth ti, . . at
1 l '
I I I I
li : 1' 111 1 1' 11 1` 11' ( i 11:11 11'1;1i '11 11 )
II I
1 11 111 11) I n 11 111 11 11
1111
11
11M. ,1
I iiil 1111116 11 1II 1\ 1111 111111 (11 111 \ 1 I) i Ill itily11111111 1 1 i 1I11 I I
1110
I l l
11 Of 11111 11 1 1 1 1 111 1) 111 101111111111 1111 11 1 11 11 1(I II
101111111111 11,.11 111
111\
11
i
i St1\ 11111 11:1 111111111h111111111111t1111 1 1 1 111\ \ 1
I I I I
. 111111!1110k( ) 11 (111I'l 1111 11111111
i ll)1 1 111t\ IIII SI1t1)1111111 1R\ 11 111111 1111111111111111111111\ 1 1 \ \ II111111 1 111 111 1i1 1 1 1;I i
1
l
1
1
1
i
i 0 0
il1 111111 j111 11 111 1 13'1\ \ 11111' 11111k 11
11 V h 11111 11 t111
.1y1 1. 11111 1111 1 1
III I it I 1
1 , 1 1111 11
i
1111 0
I'11
1 1 1 1
00
I 1 1 1 1
11111111111
1 1 1
:ig00:110
.0,,,,i , ,
'1,,
ir1 1 11 1111111111 11 1" 11 1 111111)111111111
1 11\ 11111111111111111111t
1
IP
,,,,,,
11111111'
111
i ill
\ 11
111
Jill
1
11
!
t il
l li
I
I;
i
ll
1 i l' tt' . . 1'1 1 . 1 1 1 1 1 1 11111111111 \ 1? t II 1 1111 1 111 I111111 11 111 1111J1
11( 1111 1
'''1:11111111111111111i
1
ISI 1111 111111111111 1 1111 1 } 1111 11111111 111 1111111111111111111111S111 11111 11\ 1111111111iii11111
i I
111 11 11 11 11 1 111 1 1 11IS11111 1111111 11 1111 111111 11 1111111 11 t11I S\ ili 1111111 1111\ 101
I111
)101
111 111 1 111 ii 1 1111 111i i 11I II It i1 t11 ill 1 l1
1111 111:11 1 1 11 1111111 11 \ Y 111 1111 1111 1111111 11 I 11 11111111111111l' i
nll
;1
I 1111I i 1111 I I i 1 1i 1 111 11111 11 11 11 111 11 0 li 111111111 11 6111116111111111111111111
,
1 1 1 1 1 11 11 I "hi t 11 I 1
11
11 rill 11111/ V 11i 11111h11\ 11
1111
1
11 111111111 1 111? ,1
1ii1 1111:1111111111!
III
1
1 :11 11111 111111111 1111111111 1/111 111 11111 1111111:11: 111111: I
111 11111111:111111111111111111,111,11
11111
i ( 1 111lict 1111:111111 1111111111111111;11111111111i\ 111
11 10 111 1II II i lli t ilyi 1 iyi1q 11 1t1 111111 11k111 11t11.111111111 11 1,! 11 110,1 1, 11illtititI til901111i11 11 III
I
III 1 111 11111 1 1 11111111 II11 11 11 11 i 11 11. 11111 1'11: 411111 11111:1 1 1111 1 111111111 1111111111011N1111111111
Fig. 221. Scintigrafie renala in care se vede rinichiul
drept usor ptozat (colectia Spitalului Militar Central).
11
1
167
are raporturi cu unghiul duodeno-jejunal si artera co-
lica stings.
In segmentul hilar de terminotie, arterele renale se
livid in doua trunchiuri, pre- si retropielic, formindu-se
doua planuri vasculare: unul anterior, prepielic, voIuminos
si altul posterior, redus ,practic Ia artera retropielica, care
este ascunsa de buza posterioara a hilului , in rasa fell in-
cit fats posterioora a bnazinetului este degajata si permite
pielotomia pe tale lombara.
Inainte de a patrunde in hit arterele renale emit ra-
muri ganglionare, ramuri ureterice anterioare si posteri-
oare, ramuri oapsulo-cdipoase, care se varsa in arcada
arteriole' exorencild. Ramurile terminale sint reprezentate,
in majoritatea cazufrilor, de 4 ramuri prepielice si 1 ram
retropielic. Ele sint ramuri segmentare care delimiteaza, Ia
nivelul rinichiului, 5 segmente importante din punct de ve-
d ere c h ru rg a I, pentru realizarea n efrectomi I or pa rtia I e,
caracterizate prin irigatie si inervatie mai individuolizate,
dupe. ' cumurmeaza (fig. 218):
segmentul superior
(segmentum superius) (polar su-
perior), cu a. segmenti superioris;
segmentul inferior
(segmentum inferior) (polar infe-
rior), cu a. segmenti inferioris;
segmentul ontero-superior
(segmentum anterius su-
perius) (prepielic superior), cu
a. segmenti anterioris supe-
rioris;
segmentul ontero-inferior
(segmentum anterius infe-
rius) (prepielic inferior), cu
a. segmenti anterioris inferioris;
segmentul posterior
(segmentum posterius) (retro-
pielic), cu
a. segmenti posterioris.
Intre teritoriile arterelor segmentare anterionare (pre-
pielice) si al arterei segmentare posterioare (retropielica)
exists o zona mai slab vascularizata, numita zona avas-
culara a lui Hyrtl", Ia nivelul caruia se practices nefroto-
mia pentru extragerea calculilor renali.
Segmentatina renala are o deosebita valoare practices,
intrucit permite so se efectueze segm=ntectomii (nepoto-
mii particle) in caz de ofectiuni 'imitate ale rinichiului
(tuberculoza, turnori renale etc.).
La
nivelul sinusului renal arterele segmentare se Fa-
mifica in artere interlobare
(aa. interlobaris renis), care
patrund la nivelul coloanelor lui Bertin, ovind un traiect
peripiramidal, de Ia papules Ia bozo piramidei Malpighi.
La nivelul bazei piramidelor dau arterele arcuate (aa. ar-
cuatae).
Acestea se ramifica in artere interlobulare
(aa.
interlobulares).
Arterele interlobulare sint tot de tip ter-
minal ca si Tamificatiile prezentate mai inainte; ele se dispun
radiar si dau ramuri capsulare
(rami capsulares), care se
anastomozeaza cu arterele din capsula adipoasa perire-
nala. Din arterele interlobulare se desprind arteriolele
aferente, care patrund in corpusculul renal pentru a forma
glomerulul renal, constituit de 25-50 de capilare neanas-
tomozate intre ele, unite in arteriole eferenta (deci
a format un sistemcapilar arterial admirabil). Arteriola
eferenta, data iesita din corpuscul Ia nivelul polului ar-
terial, se capilarizenazo in jurul tubilorrenali, dind intreaga
retea capilara, terminala de aster data, peritubulara.
Aceste arteriole eferente ale glomerulilor, situate aproape
de medulara, iriga si medulara subiacentelor arteriole
drepte (arteriolae rectae), numite mai demult arteriole
drepte false (spuriae).
Medulara mai este insa irigato si
de vase proprii, numite tot arteriole drepte, considerate
in trecut arteriole drepte adevarate (verae), care provin
direct din artera arcuate si din arena interlobulara. Re-
zulta deci faptul ca, in circuitul arterial, zona corticala
este irigata inaintea medulare..i.
In ceea ce priveste capsula adipoasa perirencla, re-
marcamfaptul ca irigatia so arterials este data de ramul
direct provenit din artera renala, ramurile perforante ale
arterelor interlobulare, ramuri din arterele frenice infe-
rioare (ramdin aorta), din artera mezenterica superioara,
din arterele lombare si suprarenale. Toate aceste ramuri
formeaza o arcades arteriole Ia acest nivel.
In concluzie se poate sublinia ca distributia arteriala
este de tip terminal, putindu-se delimita practic un teri-
toriu anterior, mai intins, un teritoriu posterior, separat
prin linia avasculara a lui Hyrtl, trecind la 1 cminapoia
marginii convexe a rinichiului si doua teritorii polare, din
care cel polar inferior este mai !put in individualizat. In
consecinta, nefrectomille particle sint posibile, jar oblite-
rarea unei ramuri a arterelor renale antreneaza un in-
farct al teritoriullui corespunzator.
V enele re n a I e. Circulatia venoasa isi are origi-
nea in parenchimsub forma venelor arcuate, satelite ar-
terelor, care se anastomozeaza si formeaza un arc venos
suprapiramidal numindu-se, de aceea, vene arciforme, si-
tuate Ia nivelul bazei piramidelor medulare, Ia care vine
singele venos din rinichi, prin vene ascendente si descen-
dente.
Descendente sint venele interlobulare (venae
interlo-
bulares),
satelite arterelor omonime. Ascendente sint ve-
nele drepte (venulae
rectae), omonime arterelor cu ace-
nume, care vin din substanta medulara.
La a rc u I venos suprapiramidal vin venele interlobare
(venae interlobares),
ce coboara la nivelul coloanelor re-
nale, de unde mai converg in ele alte ramuri venoase,
ajung in sinusul renal unindu-se la nivelul colicelor, for-
meaza apoi ramurile venoase ale sinusului renal, extrem
de variate, care alcatuiesc vena renala.
V enele renale se deschid in vena caves inferioara
si
sInt retroperitoneale, ia.r vena din partea dreapta este
mai scurta decit cea stings.
V enele constituie elementul anterior al pediculului.
Segmentul prepedicular nu exists decit pentru vena
renala stings, care prezinta in el raporturi: anterior, cu
regiunea duodeno-pancreatica, prin intermediul fasciei lui
Treitz; posterior, cu aorta; superior si anterior, cu originea
arterei ,mezenterice superioare. In vena renala stings se
varso vena spermatica sau vena ovariana stings, vena
suprarenal .
sting() si, uneori, vena fre nic a inferioara
stings. La nivelul capsulei adipoase exists o retea ve-
nousa foarte bogata, care converge sere o arcades ve-
noasa exorenala, paralela cu marginea externs a rinichiu-
lui, arcade-
care Iprimeste singe venos din rin'ichi prin ve-
nele perforante si care dreneaza in venele .colonului, ale
peretelui abdominal posterior, in venele glandelor supra-
renale, ureterului, testiculului sau ovarelor. Practic, acest
sistemde vene reprezinta o importanta tale de derivatie
in caz de trombozare a venei renale.
Capsula renala prezinta anastomoze arteriovenoase,
ca si Ia .nivelul calicelor, in jurul papilelor. De asemenea,
trebuie mentionat fuptul ca, pe suprafata convexa a rini-
chilor, exist.
venele stelate ale lui V erheyn, rezultate din
confluarea mai multor vene capsulare catre punctele unde
incep, sub capsula, venele interlobulare, in care se des-
chid dupes ce au 'strabatut prin capsula.
Limfa ti c e I e. Se descriu, in rinichi, trei grupe de
vase limfatice: limfatice profunde, care insotesc vasele
sanguine si au pe traiectul Tor mici noduli, un plex lim-
fatic sub capsula fibroasa si un plex limfatic in capsula
adipoasa perirenala, anastomozot cu cel subcapsular.
Aceste trei fluxuri limfatice dreneaza, in dreapta, In lim-
fonodulii latero-aortici drepti si in nodulii retrocavi si in
stinger, in limfonodulii latero-aortici stingi, din regiunea
lombara.
Inervatio este vegetative, asigurata de fibre sim-
patice din ganglionii celiac, mezenteric superior si cord-
co-renal. De asemenea, .primesc fibre din micul splanhnic
si din inervul -
vag. Fibrele nervoase vin pe calea arterei
renale, formeaza plexul renal, patrund in rinichi si asiguro
inervatia diferitelor structuri renale, indeosebi a apara-
tului juxtaglomerular neuro-uro-arterial.
Caile excretoare ale rinichiului
Urines formats este eliminates in exterior prin caile ex-
cretorii, alcotuite din caliciile midi
(calyces renales mino-
res),
calicide marl (calyces
renales majores),
pelvisul re-
nal (pelvis renalis), ureterul (ureter), vezica urinara (vesica
urinaria) i
uretra. Calicele, pelvisul renal si ureterul al-
catuiesc
si o regiune topografica numita pielo-ureterala,
168
169
delimitata: superior, de un plan transversal care trece
sub vertebra a X11-a toracala, inferior, de un plan trans-
versal conventional dus prin spinele iliace antero-supe-
Hoare, medial, de un plan parasogital care trece la 2-
2,5 cmde linia medians a corpului, kir lateral, tot de un
plan parasagital, dus prin procesele transverse ale ver-
tebrelor lombare (fig. 222).
Caliciile mici (calyces
renales minores)
sint formatiuni
musculo-membranoase, aflate in sinusul renal, care se
prind cu extremitatea lor proximala in jurul papilelor re-
nale, jar prin extremitatea distala se unesc intre ele for-
mind caliciile marl (nu ink( intotdeauna). Sint in numar
de 6-12, numar egal cu cel al papilelor renale, dar mai
mic decit cel at piramideJor, care se pot deschide si doua
nivelul aceluiasi calice mic, prin unirea papilelor lor
(piramide compuse). Calicele au suprafata interioara, care
vine in contact cu urina, neteda, iar suprafata exterioara
e in raport cu grasimea si vasele din sinusul renal.
Caliciile mari
(calyces renales
majores) sint in numar
de daub* sou trei si rezulta din unirea celor 6-12 calicii
midi. Astfel is ,
nastere un pelvis sou bazinet dendritic.
Cind calicele mici se deschid direct in pelvis, care este
in acest oaz mai voluminos, is nostere un pelvis ampular.
Pelvisul renal
(pelvis renalis
pyelos). Pelvisul rend are
forma de pilnie turtita antero-posterior, cu o constitutie
musculo-membranoasa, la nivelul bazei sale deschizin-
du-se caticiile marl, iar prin virf continuindu-se cu ure-
terul. Aspectul sou morfologic este foarte variabil insa,
in general, exists doua tipuri de pelvis renal:
pelvisul re-
nal ampular,
la care calicele mici sint scurte, pelvisul
fiind larg si voluminos si
pelvisul ramificat
sou dendritic,
mai frecvent, 1.ci care calicele midi se unesc dind nastere
calicelor marl core sint Fungi, iar pelvisul este mai mic.
Pelvisul renal prezinta doua fete, anterioara si poste-
Hoar&trei margin I, inferioara, superioara si supero-late-
rola sou baza, care primeste calicele marl si un virf, care
se continua cu ureterul.
Pelvisul renal are doua portiuni: una intrarenala
(intrasinusala) si o portiune extrarenala (extrasinusala).
Portiunea intrarenala, de obicei este restrinsa, iar pel-
visul renal, care ocupa planul posterior al pediculului re-
nal, intro in raport cu: vasele prepielice, arterele anterior
si venele situate anterior de artere. Foto posterioara a
pelvisului renal vine in raport door cu artera retropielica,
fapt pentru care colea de acces in pielotomie este ceo
posterioara.
Partea extrarenala (extrosinusala) a pelvisului renal
vine in raport, in pediculul renal, anterior, cu romurile ar-
teriole segmenbare prepielice si cu ramurile venoase pre-
pielice.
In afara raporturilor contractate cu elementele vascu-
lore in pedicul, mentiondmurmatoarele raporturi de an-
samblu: superior, cu glandele suprarenale; inferior, cu
ureterul cu care se continua; lateral, cu hilul renal; poste-
rior, cu diferitele planuri ale peretelui posterior, respectiv
cu muschiul psoas si grosimea perirenala; anterior, ra-
porturile difera in dreapta fates de stinga: in dreapta, prin
intermediu'l fasciei lui Treitz, vine in raport cu portiunea
doua a duodenului si cu veno caves, iar in stinga, bazi-
netul este incrucisat de radocina mezocolonului transvers
si are raporturi cu corpu'l pancreasului.
URETERUL
(Ureter)
Este un conduct musculo-membranos care uneste pel-
visul renal cu vezica urinara si sfrabate in lung cavitatile
abdominala si pelvina. Este extraperitoneal si are o lungime
de oca 30-35 cm.
la nastere din pelvisul renal la nivelul celei de-a doua
vertebre lombare, de unde coboora oblic in jos si medial,
nefiind rectiliniu. Are o portiune abdominala
(pars abdo-
minalis),
aproope vertical&ce se intinde pins in dreptul
strimtord superioare a bazinului (linia terminala a pelvi-
sului osos) si o portiune pelvina
(pars pelviae), ce coboora
in pelvis pins Ira nivelul vezicii urinare. Ureterul prezinta 3
curburi: una ila nivelul rinichiului (flexura renala), a doua
la nivelul liniei terminate (flexura marginalia) si a treia in
pelvis (curbuna pelvina).
Prezinta, de asemenea, o succesiune de zone intermi-
tente si dilatote: imedlat dupes pelvisul renal, o zona dila-
tato pnumita infundibu'
l, apoi o zona ingustata, numita cal
ureteral, o noun ditatare, fusul lombo-iliac, urmata,
I ts
nivelul liniei marginate, de istrimtoarea marginal&dupa
care se redilata formind fusul pelvin si, in find, se ingus-
teaza nivelul orificiului de patrundere in vezica.
Fixifatea ureterului este relatives; u'neori exists un liga-
ment uretero-lombar, insa cel mai odes el adera de peri-
toneu, cu care poste fi mobilizat, fapt de care trebuie sa
se tins seamin interventiile chirurgicale. Este inconjurat
de un plex vascular nervos care trebuie menajat in cursul
interventidor chirurgicale (extragerea de calculi, 'uretero-
tomii, ureterostomii).
Raporturile ureterului difera in functie de portiunile
sale.
Portiunea abdominala (pars abdominalis)
se imparte
intr-un segment lombar, de la pelvisul renal lo osul sa-
crumsi un segment iliac, de Ia sacrumpins la Maio ter-
minala.
Segmentul lombar al ureterului drept ore raporturi:
anterior, cu peritoneul parietal posterior de care ader&
avind in parted superioaro, prin intermedlul peritoneului,
raporturi cu portiuneo a doua a duodenului si cu rada-
cina
care trece peste el, fiind apoi incruci-
sat de vasele genitale (spermatice Ia barbat si ovariene
Ia femeie) si vasele calicelui; peste segmentull lombar at
ureterului drept trece mezosigmoidul, in recesul caruia
poste fi pcdpot; posterior, cu muschiul psoas si, prin mij-
locirea fasciei iliace, cu nervii genito-femoral si cutanat
femoral lateral; medial, cu artera aorta, la sting si vend
caves inferioara, la dreapta, cu gonglionii limfatici lombo-
aortici si frunchiurile simpatice; lateral, cu colonul ascen-
dent, Ia dreapta si descendent, Ia stinga.
Segmentul iliac, cu o lungime de 3-4 cm, coboara
inaintea vaselor iliace si incruciseaza, Its dreapta, artera
iliaca externs, la 1,5 cmsub bifurcatia arterei iliace co-
mune, iar Ia stinga, artera iliaca comuna, la 1,5cmdeo-
supra bifurcatie; posterior este in raport cu muschiul
psoas; anterior, ureterul drept e incrucisat de mezenter si
are raporturi cu ileonuil terminal, vasele ileocolice si
apendice (cind are pozitie descendents); ureterul sting e
traversat, anterior, si in acest segment, de mezocolonul
sigmoidian, core formeaza, la acest nive'l, recesul intersig-
moidion, loc de reper al ureterului; lateral, ureterele sint
in raport cu vasele genitale (spermatice la barbat si ova-
riene Its femeie).
Portiunea pelvina (pars pelvina)
incepe la linia termi-
nolo si are un segment parietal fix si until visceral, care
prezinta raporturi diferite Ia barbat fats de femeie.
La barbat, segmentul parietal
descinde vertical pe pe-
retele lateral al pelvisului, in raport intimcu artera si vena
Waco interns, segmentul visceral, orientat transversal,
se afla in spotiul pelvisubperitoneal, trece intre vezica
urinara si rect, incruciseaza ductul deferent, peste care
trece, se situeaza inaintea bazei veziculei seminale si pa-
trunde' in vezica urinara printr-un orificiu foarte strimt.
La femeie este de mentionat ca, In
segmentul parietal,
fates laterals a ureterului e incrucisata de artera uterina,
ramdin artera Waco interns, iar fata mediala e acoperita
de peritoneu, delimiteaza foss ovariana si are astfel ra-
porturi cu ovarul.
Segmentul visceral, orientat tot transver-
sal, are o prima iparte chiar in baza ligamentului long al
uteruilui unde, de asemenea, contracteaza
, un important
raport cu artera uterina, care il incruciseaza anterior, iar
apoi trece inaintea vaginei si se deschide in vezica. Acest
raport este foarte important si de el trebuie se:i se tins
seams la efectuorea histerectomiei (ablatia uterului), in-
170
trucit exists un real pericol de lezare intraoperatorie
ureterului.
Portiunea intravezicala e scurta, orientate oblic, jar
orificiul de deschidere e prevazut cu o plica a mucoasei
vezicale ce nu permite refluarea urjnei din vezica in ure-
ter. Orificiile (ureter- ale impreuna cu arificiul uretrei delimi-
teazo, Ia nivelul vezicii urinare, trigonal lui Lieutaudn.
Structural, cable excretoare ale urinei prezinta (urmo-
toarele tunici: adventicea (tunica adventitia), alcatuita din
tesut conjunctiv fibros *i elastic, tunica musculara (tunica
muscularis), care, in pelvisul renol, are dour (un strat cir-
cular, iar la nivelul ureterului, in treimea superioara, este
constituito din trei straturi (longitudinal-extern, circular-
mijlociu *i longitudinal-intern), la fel *i in treimea inferi-
oara, ,pe cind in treimea mijlocie sint door doua straturi
(longitudinal-extern *i circular intern), tunica mucoaso
(tunica mucosa), form ta dintr-un epiteliu stratificot. numit
de tranzitie, deoarece, cind ducturile sint destinse, epite-
liul i*i dispune celulele door in doua straturi.
Vascularizatia inervatia
Ar t e r e I e calicelor *i ale pelvisului renal provin din
ortera renala. Ureteral este irigot de ramuri ce provin din
multiple surse care, dace le urmarim, dinspre superior
inspre inferior, sint: ramuri din ortera renala *i arterele
lombare (pentru portiunea so superioora), din artera tes-
ticulara sau ovariona *i artera uliaca comma (pentru trei-
mea mij,locie), din cuter ,hipogastrica (ilioca interna), ar-
tera vezicala inferioar6, interioaro sau diferentiolo (la
barbat), pentru treimea inferioara.
V e n e I e sint sotelite arterelor.
Li mfa ticel e ureterului abdominal dreneoza in
limfonodulii lombari, iar ale ureterului pelvin In limfono-
dulii interni.
Inervatio este vegetative, provine din plexurile
nervoase renal, aortic *i hipogastrir, ramurile .nervoase ur-
mind traiectul arterelor.
VASELE RETROPERITONEALE
Aorta abrioniinala
Aorta abdominala se intinde de la orifickil diafragma-
tic situat nivelul discalui intervertebral T1 1 T1 , pine Ia
nivelul vertebrei a IV -a lombora, unde se trifurca in romu-
rile sale terminale: arterele iliace comune $i ortera sa.7
rata medic (fig. 223, 225).
Aorta coboara a roape vertical, u*or Ia stinga liniei
medicine, inaintea coloanei lombare, in spatial retroperi-
ton ea I.
Masoaro medie 15-18 cm. Calibrul ,sau destreste de
sus in jos.
In drama!, sau, aorta abdominala este inconjurata de
tesut conjunctiv lax, de plexul nervos simpotic aortic *i de
limfonodulii lantului lombo-aortic, nodu'lii preaortici, late-
ro-aortici drepti, later-oortici stinq i si retroaortici.
Posterior are raporturi cu coloana vertebrola lombora,
cu cisterna la' Peq uet si cu originea conalului toracic; in-
spre lateral *i posterior se of1 6 simpaticul lombar *i venele
lombare ascendente,
Anterior are raporturi diferentiote.
In zona celiaco do nastere arterelor diafragmatice
inferioare *i trunchiului celiac, din care ies artera hepa-
tica, artera splenica si artera coroners- gostrica; anterior
de ele se gase*te bursa omentala, pars flaccida a micalui
epiploon, fata inferioara a ficatului *i mica carbura a sto-
mocului.
In zona duodeno-pancreatica are raporturi cu pan-
creasul *i portiunea a III- a duodenu'lui, aplicate pe
aorta prin peritoneal parietal. Aici i*i au originea arterele
mezenterice superioara *i inferioara, arterele genitale *i
arterele renale. Portiunea a Ill - a a duodenului impreuna
cu pancreasul sint prinse in pensa aorto-mezenterica.
Aorta se aflo pe lin'ia medians a patrulaterului lui Rogie,
delimitat de vena porta, vena suprarenala sting&trun-
chiul spleno-mezenteric *i vena renal&
in zona sub-duodenala se gase*te regiunea termi-
nolo aortic&Lo acest nivel, prin mijlocirea mezosigmoidu-
lui, are raporturi cu ansele intestinului subtire.
In stinga, aorta are urmatoarele raporturi, de sus in
jos: diefragmal, glands suprarenala stings, marginea in-
terne a rinichiului sting, ureteral sting, fata anterioara a
mu*chiului psoas *i vasele genitale stingi.
In dreapta, lateral de aorta se afla vena cava inferi-
oar&In 'spatial dintre aorta *i vena cava se gase*te
limfonodulilor lombo-oortici.
Bifurcatia aortei are urmatoorele raporturi: anterior,
lonturile simpatice lombare, nervul presocrat, mezocolonul
sigmoidian *i originea arterei hemoroidale superioare;
posterior, plexul nervos lombar; inferior, triungbiul pro-
monto-iliac, cu morginile laterale date de arterele Mace
primitive, bazo formate de promontoriu, Ia acest nivel
existind vena iliaca comuna stinga *i nodulii limfatici
Wad: superior, originea orterei mezenterice inferioara cu
4- 5 cmmai sus; Ia dreapta se gasesc originea venei
cave inferioare, limfonodulii precavi sau latero-aortici
drepti; iar Ia stings, foseta intersigmoida, originea trun-
chiului arterelor sigmoidiene, veno mezenterica inferioara.
Aorta abdominala emite ramuri tparietale *i ramuri
viscerale: ramurile parietale sint arterele diafragmatice
inferioare Si orterele lombare; ramurile viscerale sint pe-
rechi [arterele suprarenale mijlocii, renale, genitale (sper-
matice Ia barbot, ovoriene la femeie), uretrale mijlocii] *i
neperech'i (trunchiiul celiac cu artera hepatica, splenica,
coronaro- gostrica, artera mezenterica superioara, artera
mezenterica inferioara).
Rezumind:
1. Artera aorta" se imparte in cele doua artere iliace
comune;
2. Artera Waco primitiva (a. iliaca communa) se bi-
fur o intr-o ramura dreapta *i alto stinga, voluminoose.
Ele rezulto din bifurcarea aortei vertebrei a potra
lombore. Descind oblic in jos *i in afore!' pine Ia articu-
latio
unde se import fiecare intr-o artera
iliaca externs si alto interne (hipogastrica).
3. Artera iliaca externa (a. iliaca externa) tine de la
articulatio sacro ilioca piny Ia ligamentul inghinal unde
devine a
rtery femurala. Are doua ramuri colaterale: artery
epigastrica (a. epigastrica inferior), din care se desprind
artera anastomotica pubicus) cu artera obturatorie (ar-
coda mortii) *i artera circumflexa iliaca interna
(a. circum-
flexa ilium profundo), cu ramura ascendents (abdominala)
*i ramura transversola (iliaca).
4. Artera Waco interna (a. iliaca interna) sau hipogos-
trice"' este artera Iprincipala a bazinalui, cu originea
I a
nivelul a rtic ulatiei sacro-iliace. Are un traiect in jos *i i no -
inte, piny Ia nivelul marei incizuri sciatice (incizura ischia-
dica major). Ramurile extra-pelviene sint: artera obtura-
tome, arterele fesiera superioara (a. glutaea
superior)
fesiera inferioara (a. glutaea inferior) *i artera rusinocisa
interne (a. pudendda interna).
Ramarile 'infra-pelvine parietole sint orterele ilio-lom-
bora *i socrato-laterals.
Ramurrile i ntra-pelvi ne viscera le , sint arterele GmbH ica la,
vezicala inferioara, hemoroidala inferioara femeie se
adauga arterele uterine si vaginala).
Vena cava inferioard
Duce spre inima singele venos din membrele inferi-
oare, micul bazin*i abdomen, fiind satelita aortei (fig. 226).
Are originea prin unirea celor doua vene iliace pri-
mitive, dreapta *i stinga, la nivelul discuIui intervertebral
dintre vertebra a (patra *i a cincea lombaro, de uncle arca
vertical pe pa'rtea dreapta a coloanei vertebrale *i, jun-
gind in dreptull primei vertebre Iombare, se inflecteoza
usor spre dreapta *i ii saps un *ant ,pe fata posterioara
a fioatului. Strabote diafragmul, intro in covitatea toracica,
strabate (pericardul *i se deschide in atrial drept.
171
0
Fig. 223. Arterografie aorto-iliaca (se vac!: aor ta
abdominal&arterele iliace externe si arterele iliace
interne).
V ena cava inferioara prezinta, in cavitatea abdomi-
nala,
unde este situata pe fata laterala a coloanei ver-
tebrale lombare, urmatoarele raporturi: anterior, cu peri-
toneul parietal posterior prin intermediul lui, cu ra-
dacina ,
mezenterului, cu vasele spermatice sau ovariene
drepte, cu duodenul (portiunea a 111-0), cu capul pancrea-
sului vena porta, de care este desportita prin hiatuil lui
Winslow, cu fata posterioara a ficatului, fiind aici in son-
tul venei cave inferioare situat intre lobul drept lobul
coudat al lui Spiegel; posterior, cu coloana vertebrala, cu
arterele iombare drepte, cu artera renaila dreapto, artera
diafragmatica inferioara dreapto, cu mairele micul
splanhnic precumi lantul simpatic drept; medial, cu
aorta abdominala; lateral, cu muschiul psoas, , ureteru'l
drept, ma rg n ea media la a ri n c ui drept, g nda supra-
renal, dreapta si portiunea sting, a lobului drept al fica-
tului.
in vena cava inferioara se deschid venele diafragma-
172
/7. sp/anchnicus major
plexus coeliacus
n. sp/anchnicus minor
a.rnesenterica superior
plexus mesenlericus sup.
plexus renalis
g91 mesenlericum
superior
a. spermatica interne
et plexus spermaticus
/7/7. splachnicaumbales
gglmesentericum inferior
a. mesenten. ca inferior
et plexus mesenfericum
Inferior
a. Hies COMMUMS
an. splachaici sacra/es
TM. pelvici
plexus pelvicus
ggl. coccygicum
tice inferioare (vv. phrenicae inferiores), venele lombare
(vv. lumbales), venele suprarenole (vv. suprarenales), ve-
nele genitale (v. spermatica interns et v. ovarica), venele
renale (vv. renales), venele supra-hepatice (vv. hepaticae).
Limfaticele retroperitonecile abdominale
(Systema limphatica)
Limfaticele retroperitoneale abdominale sint alcatuite
din limfonoduli *i cal limfatice (fig. 227).
Nodulii llimfatici (nodi lymphatics) sint continuti in
tesutul celular retroperitoneol *i alcatuiesc doua grupuri:
grupul iliac *i grupul lambo-aortic.
Grupul iliac (nodi lymphatici iliaci) este constituit din
subgrupele iliac extern, iliac intern (hipogastric) *i
i liac
primitiv.
Grupul lombo-aortic (nodi lymphatici lumbales) are
limfonodulii grupati in lambo-aortici *i viscerali.
Cei lomb000rtici, dupe topografia lor, sint: latera-aor-
tici stingi, latero-aortiti drepti, limfonodulii preaortici, lim-
fonodulii retro-aortici.
Nod ul i Iimfatici viscerali sint: .1 i mfo nod uli gastric
i
(nodi lymphatici gastrici); noduli splenici (nodi lymphatici
lienales); moduli hepatici (nodi lymphatici hepatici); limfo-
noduli Imezenterici (nodi lymphatici mesenterici); limfono-
dull colici (nodi lymphatici colici).
Limfaticele aferente nodulilor abdominali provin de Ia
nodulii iliaci externi *i interni; lombari; spermatici sau
ovarieni; renali suprarenali; gastrici; hepatici; splenici;
intestinali; colici.
Limfaticele eferente merg cisterns Iui Pecq uet
(cisterna chyli), ce se fib' in fats coloanei vertebrate, pos-
terior de aorta, 10 m.ivelul L 1 L2, colecteaza majoritatea lim-
faticelor subdiafragmatice *i se continua cu canalul toracic;
canalul toracic (ductus thoracieus) are originea in cisterns
lui Pecq uet, avind un scurt traiect abdominal, dupe
care patrunde in mediostinul posterior, terminIndu-se in
rr.abdominales n. vagi
Fig. 224. Plexurile nervoase din regiunea abdomino-
pelvino.
confluentul venos sting dintre vena jugulars interno *i vena
subclaviculara stinga (trigonul lui Pirogov).
Lantul simpatic lombar
Lantul simpatic lombar este situat retroperitoneal, la-
teral de corpurile vertebrale; el continua simpaticul toracic
de Ia nivelul diafragimei pins in dreptul promontoriului.
Este alcatuita , dintr-un taint 'sou cordon nervos pe tra-
iectul caruia sint interpu*i ganglionii nervo*i simpatici.
Trunchiul simpatic lombar
(truncui sympaticus) este
mai subtire decit trunchiul toracic, iar ganglionii
(ganglia),
in numar de 4-5, se afla Ia nivelul corpurilor vertebrale.
La ntull ,
simpatic lombar are urma,toarele rap orturi : la
dreapta *i anterior, cu vena cave inferioara *i vena Waco
primitiva dreapta; la !stings *i anterior este door partial
in raport cu aorta; medial *i posterior se afla coloona ver-
tebrala lombard; lateral *i , posterior vine in raport cu in-
sertiile imuschiului , psoas.
Ramurile
principale colateraile ale simpaticului !mbar
slat: ramurile vasculare perioortice; 'ramurile de legatura
intre cele doua lanturi simpotice lombare; nervul isplan-
hnic pelvis format din ramurile viscerale ce yin din cei
4-5 ganglioni ,lombari, care spare alcatuit in totalitote la
nivelul vertebrei a V -a ,lombare sou a promotoriului (an-
terior de ,promontoriu cei doi ,nervi alcotuiesc nervul pre-
sacrat" din care se formeaza, in bazin, nervii hipogastrici
drept *i sting); ramurile comunicante
(r. communicantes)
ale Iantului ,simpatic lombar; ramurile anastomotice ce se
unesc ca sa formeze plexul ilombo-aortic", care se con-
tinua superior cu solar, liar inferior cu plexul hipo-
gastric (fig. 224).
Plexul solar
(Plexus coeliacus seu solaris)
Plexul solar este complex *i a*ezat ipe fata anterioara
a aortei abdominale, de Ia trunchiul celiac pins la arterele
renale (T1 2 Li
); este format din trei perechi de ganglioni
nervo*i *i filete nervoase care II solidarizeaza (fig. 224).
Ganglionii .nervo*i sint dispusi dinspre superior inspre
inferior (semi-lunari, aortici-mezenterici superiori aortico-
renali) *i sint situati aproape de originea trunchiului ce-
liac, a arterei mezenterice superioare, a arterelor renale.
Ganglionii semi-lunari
(ganglia coeliaca) se afla par- a-
median , Ia ,
dreapta *i Ia istinga trunchiului celiac, in pla -
n u I posterior al regiunii celiace (Luschka). Au forma semi-
lunara, cu concavitatea superioara, cel drept avind circa
2 cm, iar cel 'sting 1,5 cm. Sint a*ezati in tesutul conjunctiv
retroperitoneal *i au raporturi: anterior, cu peritoneul pos-
terior al ,
bursei omentale, cel drept acoperit partial de
vena cave inferioara Si de capul ,pancreasului; posterior,
cu stIpii diafragmului *i cu aorta; inferior, cu 'poncreasul
dreapta *i artera arcuata la Istinga; me
dial ,cu trun-
chi u I celiac
iac *i aorta ; tate ra I, cu gland e I e supra re nal e.
Ganglionii aortico-mezenterici superiori (ganglia me-
senterici) se fib aproape de originea arterei mezenterice
superibare sint legati
prin firi*oare anastomotice
cu
ganglionii semi-lunati cu ganglionii aortico-renali.
Ganglionii aortico-renali (ganglia renales) se afla Ia
originea arterelor renale, acoperiti de vena cave inferioora
Ia dreapta *i de vena renala la stinga.
Ramurile nervoase ce vin (aferente) la plexul solar sint:
nervul pneumogastric abdominal
(n. vagus), ce traver-
sea za ,mu*chiul d iofra gmsub forma
, unui r Alex rperi-esofa-
gion, din care merge Jun trunchi posterior abdominal, iar
din el se desprinde ramura solora";
, nervul imarele splanh-
nic (n. splanhnicus major) format din ramurile anterioare
ale ganglionilor simpatici toracici (5-9) Si care patrunde
in
abdomen Iprin mu*chiul diafragm, se divide in o romurd
principals, care merge Ia gonglionul semi-lunar *i for-
nneaza, cu ramura nervului vag, ansa lui Wrisberg, *i in
filete ,
suprarenale; nervu'l splanhnicul mic
(n. splanhnicus
minimus); nervul
'frenic drept (ramura abdominala).
173
Fig. 2 2 5. Spatiul r etr oper itoneal (jumatatea stinga).
v. renalis sinistra
V. spermatica interne
co/on transversum
mesocoluti fransversuin
ren dexter__
v. spermatica
a. spermatica interna
ureter dexter a. ,mesenterica
inferior
-- aorta
_v.cava inferior
__a. ileac olica
a.colica media
duodenum (p. ascendens)
,pica duodeno-mesocolica
v. mesenlerica inferior
ureter sinister
truncus n.sympathici
rams plea
hypogasirici
Fig. 226.
Spatiul r etr oper itoneal (jumatatea
dreaptO).
ren sinister
communis sinistra
- pancreas
a.colica media
_____ a. mesenterica
superior
duodenum
a. colica dextra
Y . mesenterica
Superior
174
nodi lymph. phrenici
iruncus coeliacus
a. phrenica inferior
a. lienalis
a. hepatica communis
a. renalis sinistra
a. mesenterica
superior
a. rencifis deAlra
fruncus intestiadfis
cisterns chy/i
iruncus lumbalis
nodi lymph. lumbales
v cava Inferior
nodi lymph. sacrales_
nodi lymph. lumbales
ureter sinister
a. illaca communis
V . iliaca communis
nodi lymph. iliaci
intern/
a.gastrica sinistra
nodi lymph. gastric,' sinistri
Fig. 227. Limfaticele spatiului retroperitoneal.
Ramurile eferente ale plexului solar sint peri-arteriale
formeaza plexul diafragmatic inferior, plexul peri-celiac,
plexul hepatic, plexul coronar gastric, splenic, renal, me-
zenteric superior, mezenteric inferior, spermatic sau ova-
rian, suprarenal
Trebuie mentionat Ca regiunea celiaca este situate re-
troperitoneal fiind delimitate: inferior, de portiunea orizon-
tala a micii curburi a stomacului, canalul piloric si margi-
nea superioara a duodenului; superior, de fata viscerala
a ficatului (lobul lui Spiegel); la stinga, de portiunea ver-
ticals a micii curburi a stomacului; la dreapta, de vena
porta, artera hepatica proprie canalul hepato-coledoc,
ce formeaza pediculul hepatic.
Epiploonul mic (omentum minus) separa regiunea ce-
liaca de marea cavitate peritoneala.
Profund, regiunea prezinto un plan osteo-fibro-muscu-
lar, alcatuit din nivelele vertebrate T1 1 L1 , care este limi-
tat de glandele suprarenale.
In regiunea celiaca se gasete trunchiul celiac cu ar-
tera coronaro-gastrica (gastrica stings) (a. gastrica sinis-
tra), artera aorta, cu trunchiul celiac si plexul celiac, ra-
mul abdominal al nervului vag, noduli limfatici, cisterna lui
Pecq uet (cisterna chyli), posterior si la dreapta de aorta
abdominala, in cisterna deschizindu-se trunchiurile limfa-
tice intestinale i lombare.
175
BAZIN
(Pelvis)
1 MI
Pelvisul se aflei inferior, in continuarea cavitatii abdo-
minale. Deosebimmarele pelvis *i micul pelvis. Marele
pelvis este cuprins intre peretii cavitatii abdominale cores-
punzator foselor iliace interne. Micul pelvis este situat in-
tre link] terminals constituita de promontoriu *i linia ar-
cuate] a oaselor iliace *i pubis, care delimiteuza intrarea
in pelvis (aditus pelvis) si strimtoarea inferioara (exitus pel-
vis), formate din pereti moi, respectiv de perineu, imargi-
nita de 4 puncte osoase, respectiv marginea inferioara a
simfizei pubiene, anterior, tuberozitatile ischiodice, lateral
*i virful coccisului, posterior.
Se mai descrie in micul pelvis sau cavitatea pelvina
propriu-zisa o strimtoare mijlocie (amplitudo pelvis) care
corespunde unui plan ce trece prin vertebra sacrata 3,
spinele sciatice *i punctul cel mai proeminent de pe fate]
posterioara a simfizei pubiene.
La nivelul strimtorii inferioare ipodeaua pelvina este al-
catuit din diafragma pelvina *i diafragma urogenitala.
Diafragma pelvina, de forma unei pilnii cu baza su-
perioara, este formate]. din mu*chii rid icatori ana'li (mm.
levator ani) cu fasciculele lor pubococcigian (medial) *i
ileococcigian (lateral) *i posterior, de muschii ischiococ-
cigieni (m. coccygeus). Aceasta diafragma, In afara de
insertiile ilaterale, se mai prinde *i pe fascia mu*chiului
obturator intern prin ni*te arcuri tendinoase (arcus tendi-
neus fasciae obturatorae), iar medial, prin rafeul anococ-
cigian (raphe anococcygicus), pe coccus.
Medial de mu*chii ridicatori anali se delimiteaza hia-
tusul perinea! cu o zone] anterioura, pentru uretra *i vagina
(hiatus uro-genitalis) si
una posterioara, traversata de
canalul anorectal (hiatus analis). Cele doua hiatusuri
sint despartite prin centrul fibros al perineului, parte re-
zistenta a podelei pelvine.
Anterior *i inferior de diafragma pelvina exists dia-
fragma urogenitala, triunghiulara, formate] tot din daub"
zone sirnetrice ce delimiteazo un hiatus urogenital, fiind
strabatuta astfel de uretra *i vagina Ia femeie *i de ure-
tra la barbat. Diafragma urogenitala este o formatiune
musculo-oponevrotica triunghiulara, alcotuita dintr-o apo-
nevroza (aponevroza urogenitala a Carcassone), du-
biota pie fata inferioara de mu*chiul transvers , orafund
a'l perineului (m. transversus perinei profundus). Acesta,
medial, se intretese cu tunica musculara a vaginei, pe
care, posterior *i intr-un plan mai superficial, se dispune
mu*chiul transvers superficial al perineului (m. transver-
sus perinei superficialis), ce formeaza rafeul anobulbar
Ia barbat *i anovaginal la femeie. Median *i anterior,
diafragma urogenitala, impreuna cu ligamentul subpubian
(lig. arcuatum pubis), formeaza ligamentul preuretral (lig.
transversurn pelvis), marginind orificiile prin care trec va-
sele *i nervii Ia aparatul erectil. In jurul canalelor uroge-
diafragma urogenitala formeaza sfinctere: sfincterul
strict , ol uretrei la barbat (sphincter urethrae externus),
sfincterul uretrovaginol, Ia femeie, alcatuit din sfincterul
uretrei (sphincter urethral externus) si sfincterul vaginel
(sphincter vaginae).
Mentionarn ca cele doua diafragme se suprapun nu-
mai in parte lor anterioara *i sint despartite primo zone'
reprezentata de prelungirile anterioare ale foselor ischio-
rectale (spatium interdiaphragmata). Astfel, diafragma uro-
genitala corespunde trigorrului urogenital al perineu-
lui, care are deci doua diafragme, cea pelvina superior
*i cea urogenitala, inferior. Posterior, in trigonul anal al
perineului, se gase*te numai diafragma pelvina, sub care
este spatiul pelvi-subcutan (fossa ischio-rectalis), despair-
tit in doua porti laterale, in zones superficial&prin pre-
zenta muschiului sfincter anal extern, inserat posterior pe
coccus prin rafeul ano-coccigian.
Planseul pelvin astfel format reprezinta limit inferi-
oara a pelvisului care sustine viscerele pelvine, iar prin
structura sa complexa, indeosebi prin formatiunile sfinc-
teriene, intervine in functionalitatea segmentelor terminale
ale aparatelor urogenitol *i digestiv.
Peretii pelvisului sint reprezentati de bazinul osos, al-
catuit din cele doua oase iliace *i de formatiuni musculo-
aponevrotice ce se insera pe elementele osoase (vezi
vol. I). Cadrul osos care limiteaza excavatia pelvina este
format: lateral, de partea inferioara a fetei mediale a osu-
lui coxal, care prezinta, la acest nivel, gaura obturata,
inchiso ipr in membrana obturatoare; anterior, de fata
posterioara a simfizei pubiene; posterior, de fates ante-
Hoare' a sacrului *i coccigelui.
in intervalul aflat intre cele doua oase coxale *i mar-
ginile laterale ale sacrului se intind ligamentele sacra-
sciatice, care impart acest interval in doua orificii: supe-
rior, marea incizura ischiadica, inferior, mica incizura is-
chiadica.
Doi mu*chi se insera pe peretii laterali ai pelvisului:
mu*chiul obturator intern (m. obturatur internus) si mu*-
chiul piramidal al bazinului (m. piriformis). Obturatorul
intern se insera pe cadrul osos al gaurii obturate *i se
reflects in mica incizura ischiadica. Mu*chiul , pirarnidal
se insera pe fate anterioara a sacrului *i traverseoza ma-
rea incizura ischiadica. in afara acestora exists mu*chli
care se insera Ia nivelul foselor iliace *i pe fates externs
a oaselor coxale.
Dintre aponevroze mentionermaponevroza obturatoru-
lui intern, care acopera fata 'profunda a mu*chiului.
Lateral, pelvisul prezinta urmatoarele orificii mai im-
portante, prin care se face comunicarea cu regiunile ex-
terne: orificiul obturat (foramen obturatum) strabatut de
pediculul obturator; mares incizura ischiadica (incisura is-
chiadica major), traversata de elementele vasculo-nervoase
destinate regiunii , gluteale, care formeaza doi pediculi
vasculo-nervosi (gluteal superior *i inferior) seiparati de
mu*chiul piriformal bazinului; mica incizura ischiadica
(incisura ischiadica minor), care contine pediculul ru*inos
intern.
176
PERITONEUL PELVIN
Coptuseste peretii pelvisului $i se reflects pe visce-
rele mediane ale cavitatii pelvine.
La barbat peritoneul acopera, dinainte-inapoi, vezica
si rectal (fig. 228, 229, 237, 243).
La nivelul vezicii nu acopera decit portea superi-
oara a fetei posterioare a acesteio. Formeazo, lateral,
cind vezica se destinde, doua funduri de sac (fosele pa-
ravezicale).
La nivelul rectului acopera fata anterioara si fetele
laterale ale rectului pelvin.
Intre vezica rect se formeaza fundul de sac at lui
Douglas (vezico-rectal);
Fundul sou se gaseste Ia 7 cm de marginea anusu-
lui; este ridicat de fundul veziculelor seminale, care for-
meaza douei funduri de sac , secundore, anterior vezico-
seminal si posterior semino-rectal.
Intre rect i peretele lateral al pelvisului, peritoneul
formeaza fosele pararectale.
La femeie peritoneul acopera, anterior, fata superioara
a vezicii, iar posterior, fetele anterioara laterals ale
rectului (fig. 230, 231, 232, 250).
intre vezica Si rect acopera uterul si lateral de uter
formeaza ligamentele largi, de o parte si de alto.
Uterul Si ligamentele largi impart etajul peritoneal al
covitatil pelvine in doua parti: anterioara, care raspunde
pe medians fundului de sac vezico-uterin $i
lateral foselor paravezicale fosetei preovariene; pos-
terioara, care rospunde lateral fosetelor ovariene $i
foselor parareatale, iar pe linie medians fundului de
sac al lui Douglas sau vagino-utero-rectal (al carui fund
este la 7 cm de orificiul anal, ca $i Ia barbat, si a carui
foita anterioara acopera , primii 2 cm ai fetei posterioare
a vaginei $i se continua cu peritoneul fetei posterioare
a uterului cu foita posterioara a ligamentelor
Fundul de sac al lui Douglas este regiunea cea mai de-
cliva a covitatii peritoneale si este deci sediul eventuale-
lor colectii de serozitati sau puroi, care pot lua nastere
in cavitatea peritonealo.
Constituit de seroasa 'peritoneal&este diferit la cele
doua sexe.
La barbat, fundul de sac at lui Douglas separa vezica
urinara de rect si este constituit de peritoneul care se
rasfringe de , pe fata anterioara a rectului pe fundul vezi-
culelor seminale (terminatia canalelor deferente), Ia
1,5 cm deasupra bazei prostatei, pe posterioara a
vezicii urinare.
Proeminenta veziculelor seminale it divide in doua
funduri de sac secundare: un fund de sac mic, presemi-
nal un fund de sac mare, retroseminal, adevaratul
fund de sac al lui Douglas.
in acest fel, fundul de sac al lui Douglas, larg des-
chis in partea sa superioara, poate sal adaposteasca an-
sele intestinului subtire sau sigmoidul, fiind mai strimt in
portiunea sa inferioara.
Cele mai importante raporturi ale sale sint: anterior,
cu trigonul vezical, ureterele terminate, veziculele semi-
nale sau glandele veziculare, canalele deferente, iar pos-
terior, cu rectul care, in aceasta zone', este accesibil tu-
seului rectal.
La femeie, fundul de sac al Iui Douglas separa ute-
rul de rect.
Peritoneul tapeteaza fata posterioara a uterului, apoi
partea superioara a fetei posterioare a fornixului vaginei,
coborind pins Ia 7 cm deasupra anusului; posterior- se
rasfringe pe fata anterioara a rectului, iar lateral pe pe-
retele pelvin.
De fapt, este limitat pe laturi de proeminenta liga-
mentelor utero-sacrate, formind un spatiu asemanator
unui U deschis posterior.
Etajul sau inferior, retrovaginal, este liber, etajul su-
perior contine anse ale intestinului subtire. Poate ada-
posti o anexa sau uterul retroversat. Fundul de sac al lui
Douglas este accesibil tuseului vaginal si tuseului rectal.
Peritoneul divide cavitatea pelvina in doua etaje: pe-
ritoneal i subperitoneal.
Etajul peritoneal (cavum pelvis peritoneale). Contine
portiunea viscerelor pelvine acoperita de peritoneu: an-
sele intestinului subtire, ceco-apendicele in pozitie joasa
colonul sigmoid; tubele uterine (salpinx) se deschid in
cavitatea peritoneala; fundul de sac al Iui Douglas for-
meath partea cea mai decliva a cavitotii peritoneale in
care se acumuleaza colectiile purulente sau fibroseroase
din cavitatea peritoneal&
Etajul subperitoneal (cavum pelvis subperitoneale).
Este cuprins intre peretii pelvisului, podeaua pelvino
peritoneu. Acest etaj cuprinde partea extraperitoneala a
viscerelor pelvine corpul fibros intrapelvin, reprezentat
de retinaculele acestora, retinacule care constituie ele-
mente de leg5turo intre peretele bazinului (foita parie-
tato a fasciei intrapelvine) viscerele acoperite de por-
ti,unea visceralo a aceleiosi fascii intrapelvine. Aceste
retinacule se numesc, pentru rect, pararectum (paraproc-
tion), inglobind $i lama retrorectala; pentru uter, para-
uretrum; pentru vagina, paravaginum (paracolpium); pen-
tru prostate' si vezica urinara, paracystium, acesta din
urma inglobind si fascia ombilico-prevezicala. Scoala ro-
moneasca, pe baza cercetarilor efectuate, considers ca
lama retrorectala si fascia ombilico-prevezicala au apa-
rut ca urmare a unor procese de coalescent&prin dispa-
rities mezorectului si a ligamentelor vezicale, din care au
mai ramas ligamentul pubovezical Ia femeie, pubo-
prostatic, la barbat.
Este divizat in 3 zone de lamele conjunctivo-fibroase,
2
177
colon sigmoideurn
nervus 82
nervus 83
1 7 7 . coccygeus
n n. splanchnici pelvine
ostium urethrae int.
1 7 7 . pubo-coccygeus
m.pubo-rectalis
M. sphincter ani externus
m.bulbo-spongiosus pars subcutaneus
pars superficialis m. sphincter ani externus
pars pofundus
Fig. 228. Muschiul sfincter anal extern la bo rbat.
VdSd Ovarica
OV617.11177
tuba uterina
uterus
vesica urinaria
excavatia
vesicouterina
peritoneum
diaphragma pelvis
flexure perthealls recfi
Fig. 230. Pelvisul la femeie
dispozitia peritoneului.
vagina
lice rectouterine
excavatia
rectouterina
flexure sacralis recti
ureter sinister
111 esenterium
intestinum tenue
omentum maps
178
179
Fig. 229. Sectiune medio-sagitala prin pelvis, la
barbat.
plexus hypogastricus inferior
dexter
ureter
a. uterina
fundus uteri
&mix vaginae
excavatio rectouterina
(cavum Doug/as')
rectum
corpus uteri
symphysis pubica
n. hypogastricus dexter
_ganglia simpatica sacralia
nervus
nervus S4
vagina
urethra
ostium vaginae
excavatio vesicouterina
Fig. 231. lnervatia pelvisului la femeie (sectiune me-
dio-sagitala).
vesica urinaria
apex vesicae
symphysis pubica
corpus cavernosum penis--
corpus spongiosum
ostium urethrae int.
ampulla recti
m. sphincter ani ext.
m. sphincter ani int.
columnae, sinus ana/es
zona anocutanea
glans penis
fosse naviculark, ostium
urethrae ext
urethra
lig.suspensorium verb'
iliaca externa
ovarium
lig. OV8Pli proprium
lig. Peres uteri
lig. umbilicale
laterale
corpus. uteri
excavatio rectouterina
(Dougiasi)
corpus uteri
urethra
orificium vaginae
labium maps pudendi
himen
fosa navicularis
labium posterior uteri
.orificium externum uteri
labium anterius uteri
vagina
excavatio vesicouterina
umbilicale
medium
excavatio
rectouterine
simph. pubis
rectum
promontorium
ureter
sacro-recto-genito-pubiene. Lamele sacro-recto-genito-pu-
biene sint dependente ale tecii arterei &ace interne (hi-
pogastriica), care formeoza cloud' septe paramediane in-
tinse de Ia sacru la pube $i care acopera fetele laterale
ale viscerelor pelvine. Ele contin arterele viscerelor $i pie-
xul hipogostric.
Zona mediana este cuprinsa intre ,cele cloud" lame sa-
cro-recto-genito-pubiene $i formeaza loja visceralo.
Cele dou6 zone laterale sint cuprinse Inure peretii
si lamele fibroase sacro-recto-genito-pubiene si al-
catuiesc ,spatiul latero-pelvi-visceral.
Loja viscerala.
Este divizata in doua loji principale, atit
la femeie cit si la bdrbat, iprintr-un perete transversal,
care la barbat este aponevroza prostato-peritoneala (sept
recto-prostatic), iC1 r is ferneie este fascia uretrovaginala
(sept u retro -va g i na I) $i recto-vagina la (sept recto-vaginal).
Loja anterioaro contine aparatul genito-urinar. Este
ea insasi subdivizata de aponevroza ombilico-prevezical6;
portiunea anterioara este spatiul prevezical al lui Retzius,
Far portiunea posterioara (spatiul retrovezical), Ia barb&
este regiunea vezico-prostatica (care contine vezica, pros-
tata, loja genitala cu cc nalele deferente $i veziculele Se-
minole) si Ia femeie este regiunea vaginala (care contine
vezica, uterul $i vagina).
Loja posterioara, rectala, contine rectul si este se-
parata de ,peretele pelvisului prin lamele presacrate care
delimiteaza astfel un spatiu retrorectal.
ir
Spatial latero- pelvi- visceral care, in raport cu rectul,
poa rte. ] numele de spat i ul pelvi -recta I, are ca ite : su-
perior, reflectarea tperitoneului de pe rect pe organele
aflate anterior de el; inferior, fascia intrapelvino (fascia
perineala profunda), care acoperd idiafragmul pe'lvin oblic
in jos si medial; medial, viscerele pelvine de care este
despartit prin lamele sacro-recto-genito-pubiene; lateral,
peretii (pelvisului.
Continutul spatiului lateral este format de tesut con-
junctivo-grasos, de ipediculul robturator, vasele iliace in-
terne cu ramurile lor indeoseibi viscerale, Iimfatice, plexul
servos h i pogastric, s egmen t ul ,pa rieto-v i &carat al uretere I or,
septurile transversale, care sint formate de lamele con-
junctive in care isint {cuprinse vase si de fasciile de acolare
peritoneale, dintre care citam: teaca conjunctiva a arterei
iliace interne, aponevroza ombilico-prevezicala, aponevroza
prostato-peritoneala si lama retrorectala.
Scoala romaneasca de anatomie a demonstrat co
acest aparat fibros este, in aceasta maniera morfologica,
propriu omului, reprezentind o adaptare Ia ortostatism.
Fig. 232. Sectiune medio-sagitala a pelvisului Ia
femeie.
180
/rigonum vesicae
(Lieutaud)
prostata
orgicium ductus
ejaccdatorius
pars membranacea urethrae
Acest aparat fibros at pelvisului are rolul de a sustine
organele pelvine reprezinta componenta pelvina a tu-
nicii urogenitale interne, din care, a*ci cumammai va-
zut, fac parte fascia perineo suprarenala *i fascia ombi-
lico-prevezical'6. Aceasta tunica poate fi comparata cu un
homac *i reprezinta o formatiune conjunctiva unitary ce
asigura static diferitelor organe cu care vine in raport,
In conditiile adaptarii functionalitatii acestora la ortosta-
tism.
VEZICA URINARA
(Vesica urinaria)
Dispozitio fasciilor *i peritoneului pelvin determine
formarea unei loji viscerale cu deosebita importanta cli-
nica *i chirurgicala loja vezicii urinare.
V ezica urinary (vezica urinaria) este un rezervor , mus-
culo-membranos in care se deschid ureterele, ce aduc
urina excretata de rinichi *i care este eliminata de ure-
tra in afara organismului, wino fiind retinuta. in vezica
intre (mictiuni.
Forma vezicii variaza in functie de gradul sau de urn-
plere, astfel incit atunci cind este goals are forma de te-
traedru cu o baza triunghiulara, orientate postero-infe-
rior *i un virf antero-superior, de la care pleaca, inspre
cicatricea profunda a ombilicului, uraca, continuta in
plica ombilicala medians (ligamentum umbilicale media-
num). Cind este plina are forma de ovoid cu axul indrep-
tot oblic postero-superior (fig. 233).
V ezica prezinb:5 un virf (apex vesicae), un fund (fun-
dus vesicae), opus virfului ca orientare, loc de uncle por-
ne*te , uretra. Portiunea &rare virf *i fund este corpul ve-
zicii (corpus vesicae), de Ia nivelul careia pleaca lateral
ligamentele ombilicale mediale (ligamentum umbilicale
laterale), rezultate din obturarea arterelor ombilicale. Ca-
pacitatea medie vezicala este de 250-350 ml, existind
variatii marcate in functie de virsta, sex, stari patolo-
gice etc. (fig. 238-240).
V ezica urinara se gase*te in pelvis in interiorul unei
loji ai carei pereti sint formati: anterior, de fascia ombi-
lico-prevezicala *i, , prin intermediul acesteia, de cele doua
oase pubiene, articulate prin simfiza pubiana; posterior,
de fascia prostato-peritoneola, septul recto-vezical la bar-
bat *i septul vezico-vaginal la femeie; lateral, de mu*-
chii obturatori intern i *i rid icatori anal ; inferior, de pros-
tate la barbat *i vagina *i, respectiv, de diafragma (um-
genitala 'la femeie (mentionamca la femeie vezica este
mai jos situate, venind in contact chiar cu diafragma
uro-genitala); superior, de peritoneu. In jurul vezicii se
afla tesutul conjunctiv pelvisubperitoneal *i spotiile deli-
mitate (prevezical, retrovezicol) descrise mai inainte.
V ezica este fixate in loja so: inferior, prin perineu;
superior este tmentinuta de peritoneu ce o leaga de or-
gandie invecinote *i de ligamentele ombilicale median *i
laterale; anterior, de ligamentele pubo-vezicole (ligamen-
tum pubo-vezicale), care contin fibre musculare netede
ligamentele pubo-prostatice (ligamentum pubo-prostati-
cum); posterior, de un contingent de fibre musculare ce
merg spre rect (m. rectovesicalis) sau, Ia femeie, spre uter
(m. utero-vesicalis).
Prin intermediul peretilor lojei in care se gase*te ve-
zica are raporturi diferite la barbat Ia femeie, variabile
in oarecare masura dupa cumorganul este gol sou plin.
In ceea ce prive*te vezica goala, careia i se pot de-
scrie 3 fete (anterioara, posterioara inferioara), doua
margini laterale un virf, prezinta urmatoarele raporturi:
fata anterioara este in raport cu fascia ombilico-
prevezicala, cu spatiul lui Retzius, cu ligamentele pubo-
vezicale, cu plexul venos al lui Santorini, cu vase limfa-
tice, cu manunchiul vasculo-nervos obturator cu sim-
fiza pubiana;
fata posterioara este acoperita de peritoneu *i vine
in report cu rectul la barbat uterul Ia femeie, cu anse
intestinale subtiri, colonul sigmoid uneori, cu apendi-
cele vermiform, dace acesta are pozitie normala;
fata inferioara (fundul vezicii), ce se intinde de Ia
colutl vezicii Ia funduriIe de sac vezico-rectol, Ia barbat
vezico-uterin, Ia femeie, are raporturi: Ia barbat, cu
prostate, veziculele Seminole ampulele canalelor defe-
rente, iar prin intermediul acestora, cu rectul; Ia femeie,
cu colul uterin i peretele anterior al vaginei;
morginile laterale sint in raport cu mu*chii ridica-
tori anali obturatori interni; peritoneul, care acopera
portiunealor suiperioara, formeaza fundurile de sac la tero-
vezicale, in care se gasesc anse ode intestinului subtire;
sub reflectarea peritoneuIui vezica e in raport cu tesutul
conjunctiv pelvisubperitoneal, iar la barbat, in aceasta
regime se incruci*eaza ureterul cu ductal deferent;
in virful vezicii se afla uraca, iar Ia nivelul celor
doua unghiuri postero-inferioare se implanteaza ureterele.
V ezica plina schimba' intr-o oarecare masura ra-
porturile. In partea superioora a fetei anterioare se for-
meaza fundul de sac peritoneal prevezical, care trebuie
impins in sus in momentul cistotomiei, pentru a evita
deschiderea cavitatii peritoneale (fig. 243, 244).
In interior, vezica prezinta urmatoorele elemente struc-
tura'le: Ia nivelul fundului vezicii exista o zone neteda,
lipsita de plice, de forma triunghiulara, in ale carei un-
ghiuri posterioare sint orificiile ureterale, jar in ungtviul
anterior, orificiul uretrei; este numit trigonul vezical (tri-
gonum vesicae) al Iui Lieutaud.
Orificiile 'ureterale sint marginite de cite o plica mu-
coma (plica ureterica), jar intre cele doua orificii se in-
tinde o proerninenta transversals numita plica interure-
terica (plica interureterica), posterior de care exista o de-
presiune numita fosa interureterica.
Orificiul intern al uretrei (ostium urethrae internum),
rotund la copil *i la femeie, este o deschidere transver-
solo la barbat datorito iprostatei; reprezinta 'punctu I cell
mai decliv vezicii, rn jurul careia exista un plex venos
submucos, cu rol in mecanismul de inchidere a orificiu-
lui. Corpul vezicii este noted Ia copil, dar odato cu cre*-
terea invirsta se ,plicatureoza, formeoza coloane *i
recesuri mai mult sau imai putin pronuntate.
Fig. 233. V ezica urinary uretra structure.
181
Structura vezicii. Ea este formats din tunica seroasa
(tunica serosa), tunica fibroasa, tunica musculara (tunica
muscularis), tunica mucoasa (tunica mucosa).
Tunica seroasa este alcotuita de peritoneu. Perito-
neul vezical, la nivelul peretelui anterior abdominal, for-
meaza ~ un fund de sac iprevezical, cind vezica este plino, si
in acelasi timp el se departeaza de marginea superioaro
a simfizei.
Posterior, peritoneul acopera fata posterioara a vezicii,
fixat de adventicea vezicala prin tesut conjunctiv, si
boars la nivelul veziculelor seminale, uncle se rasfringe
pe rect, formind fundul de sac vezico-rectal (Douglas), la
barbat; Ia femeie descinde pe fata posterioara a vezicii
mai putin si se reflects pe uter pins !a limit dintre corp
si cervix, neajungind 'ping Ia fundul de sac anterior al
vaginei, de care este distantat cu cca 2-3 cm, astfel incit
portiunea inferioara a vezicii si cervixul uterin sint extra-
peritoneale.
La nivelul fetei , posterioare a vezicii, peritoneul aco-
pera si ,portiunea terminals a canalului deferent, care
coboara medial spre )portiunea sa ampulara, astfel ca in-
tre ampulele deferentiale, lateral, si fundul de sac vezi-
co-rectal se formeaza, pe fata posterioara a vezicii, , la
barbat, trigonul interdiferential. Lateral de vezica, peri-
toneul formeaza fovea paravesicalis, intinsa pina I, a plica
umbilicalis lateralis si care, superior, se continua cu fo-
vea supravesicalis, aflata deasupra simfizei, de o parte si
de alta a plicei ambilicale medicine.
Pe fata posterioara a vezicii, peritoneul mai formeaza
o ,plica plica vesicalis transversa cind vezica este
goals.
Tunica fibroaso este formats din tesut conjunctiv,
dependents a foitei viscerale a fasciei intrapelvine.
Musculatura este formats din trei paturi de fibre
netede. Patura externs este alcatuita de fascicule longi-
tudinale, care pornesc de la uncial si se rr3isfirei pe pere-
tii ventral si dorsal, constituind muschii pubo-vezicali.
Patura mijlocie este constituita din fascicule circulare
orientate neregulat. Patura interns este compusei din fi-
bre plexiforme, cu directie langitudinala in partea supe-
rioara si transversals, in partea inferioarn5. Fibrele ,MCIS-
rulare ale paturii plexiforme se continua cu stratul mus-
cular al portiunii initiale a , uretrei, pe care o inveleste
circular, formind un sfincter al vezicii (m. sphincter vesi-
cae). Cele trei straturi formeaza o unitate arhitectonica
numita musculum detrusor vesicae (muschiul vezical).
Submucoasa este formats din tesut conjunctiv lax,
dar lipseste Ia inivelul trigonului vezicii, asa Inca in drep-
tul acestuia mucoasa isi pierde mobilitatea. Acest fapt
explica localizareci cu predilectie a leziunilor tubercul'oase
in aceasto zona.
Mucoasa este alcatuito dintr-un corion conjunctivo-
elastic si dintr-un epiteliu pavimentos stratificat.
V ascularizatia si inervatia
V ezica poseda patru pediculi a rteriali format
din: arterele vezicale 'superioare, ramuri arterei ombi-
I i co -ve zical e ; arterele vezicale i nferi oa re, ramuri din ar-
terele iliace interne; un pedicul anterior format dintr-un
ramall arterei rusinoase interne si din artera epigastrica
inferioara; si un pedicul posterior, format din ramuri ale
arterei rectale mijlocii, barbat, si ale arterelor uterine
si vaginale, In femeie.
Arterele vezicii se anastomozeoza larg intre ele si se
distribuie formind trei retele: subseroasei, submucoasa,
subepitelialo.
V e n e l e vezicii sint numeroase si foarte voluminoa-
se; iau nastere din trei plexuri vezioale: submucos, mus-
cular si subseros; insotesc arterele si se indreapta catre
venele iliace interne si catre venele rusinoase interne.
Plexul submucos formeaza, in jurul orificiilor de Ia ni-
velul trigonului vezical, un fel de perna venoasa care dre-
neaza singele in plexul vezicopudendal (fig. 243-245).
V ezica poseda a retea dezvaltata de vase limfa-
t i c e, in stratul muscular. De aici pleaca ramuri perfo-
rante, care se varsa in reteaua limfatica perivezicalo, de
asemenea foarte dezvoltata. V asele eferente merg pe
trei cal: anterioara, catre lantului iliac ex-
tern; posterioara, catre limfonodulii lantului iliac comun
si limfonodulii iliaci interni; inferioara, catre limfonodulii
bifurcarii aortei.
Nervii vezicii provin din simpatic si din para-
simpaticul pelvin (sacrat). Nervii de origine simpatico pro-
vin din plexul hipogastric care, Ia rindul lui, este in !ego-
tura cu plexul lombo-aortic prin intermediul nervului pre-
sacrat. Ramurile parasimpatice provin din rparasimpaticul
sacrat prin nervii pelvici. Nervii formeaza in peretele or-
ganului doua plexuri: unul in stratul muscular, altul in
submucaasa. Din aceste plexuri ipleaca firisaare, care se
ter r ni nd in stratul
Nervii parasimpatici se distribuie mai cu , searria in icor-
pul vezicii (m. detrusor); cei de origine simpatica sint des-
tinati in special colului vezicii. Sfincterul striat primeste
firisoare din nervul rusinos,
182
fundus vesicae
ampulae ducks deferentis
vesicula seminalis
corpus vesicae
glandula bulbourelhralis
radix penis
/77. ischiocavernosus
corpus spongiosum
penis
ductus deferens
testis
lig. umbilicale medianum urachus
pars membranacea urethrae
corpus cavernosum penis
presto/a
ORGANELE GENITALE MASCULINE INTERNE
In pelvis este situata regiunea prostotei $i a vezicule-
lor seminale, regiune in care mai sint incluse: segmente
din uretra si din portiunea pelvina a ductelor (canalelor) de-
ferente cu care prostata are raporturi intrinseci intime-
si canalele ejaculatoare, cu care au raporturi strinse vezi-
culele seminale.
Din motive didactice, pentru a putea avea o viziune
integrals asupra aparatul genital masculin, vor fi descrise,
tot in acest cadru, testiculul, epididimul si restul cailor
spermatice, organe ce apartin, topografic, altor regiuni.
Din aceleasi considerente, ordinea de abordare
componentelor interne ale aparatului genital masculin es te
urmatoarea: testicul, epididim, canale defer ente, canale
ejaculatoare, prostata, vezicule s eminale, ur etr a (fig. 2 4 3).
Fig. 234. Apar atul ur ogenital la bar bat
(veder e de ansamblu).
183
funiculus spermaticus
capul epididymidis
lobuli testis
mediastinum testis
cauda epididymidis
tunica albuginea testis
septula testis
TESTICULUL
(Testis, orchis)
Testiculele, in Lnumar de doua, sint organe produca-
toare de spermatozoizi si, in acelasi timp, glande cu se-
cretie interns care elaboreaza hormonii androgeni.
Se dezvolta in regiunea lombaro, de unde descind
(descensus testis) de-a lungul peretelui dorsal al cavikitii
abdominale, trec , prin canolul inghinal si ajung in
scrot, unde le gasimin mod normal Ia nastere, despartite
prin septul scrotal (septum scroti). Exists
si
posibilitatea
opririi acestui proses de icoborire a testiculelor, Ia diferite
respectiv, in cavitatea abdominala, in canalul in-
ghinal sau in dreptul orificiului extern al aceluiasi canal,
ceea ce constituie ectopia testiculara, care poate fi uni-
sau bilaterals. Ea necesitOinterventie chirurgicalo sau tra-
tament medical, deoarece, in caz contrar, se instaleaza
atrofia testiculara.
Forma testiculelor este ovoidala, turtita transversal, cu
axul oblic de sus in jos si dinainte-inapoi. Au dimensiuni
medii de 4-5 cm, in lungime si 2,5 cmgrosime, culoare
alb-albastruie
si
consistenta ferma, elastics, asemonatoare
cu a globului ocular, fiind in intregime acoperite de se-
roasa vaginala. Prezinta doua fete, mediala si laterala,
doua margini, supero-anterioara, libero si infero-posteri-
oara,
si
doua extremitati, , superioara (extremitas superior
seu capitalis) i inferioara (extremitas inferior).
Fata mediala este usor convexa, acoperita de seroasa
vaginala, fata laterala este liberO, acoperita, ca
si
cea
mediala, de seroasa derivato din peritoneu (denumita
epiorchium).
Este mai tare boltitd decit cea mediala. In
apropierea marginii posterioare a testiculului, seroasa se
insinueazo intre corpul epididimului si fata laterala a tes-
ticulului
si formeaza fundul de sac vaginal interepididimo-
testicular (bursa testiculara sou sinus epididimus); margi-
nea superioara este in raport cu epididimvl si cu vasele
funiculului spermatic. Extremitatea superioara a testiculu-
lui este acoperita de capul epidid,imului . intre capul epi-
didimului si testicul exista un mic corp ovoid, numit hida-
tida sesila a lui Morgagni (appendix testi), plino cu o
substanta gelatinoasa (este un vestigiu al extremitatii su-
perioare a canalului lui Muller); extremitatea inferioara se
afla in okra vaginalei si da insertie ligamentului epididi-
mar inferior. Putin mai jos de el se gaseste un fascicul
de fibre conjunctive elastice si musculare netede, care se
intinde de la extremitatea inferioara a testiculului si epi-
didimului Ia fata profunda a scrotului, fixind testiculul de
scrot (gubernaculum testis a lui Hunter).
Sub seroasa vaginala, adico sub epiorchium, testicu-
lul este invelit intr-o membrano fibroaso, densa, numito
albuginea. Grosimea albugineei, care este in medie de
1 mm, creste la nivelul marginii posterioare a testiculu-
lui, indeosebi in jumatatea superioara, unde este mult mai
mare si alcotuieste mediastinum testis sau corpul lui High-
mor, de forma unei piramide triunghiulare. Prin virful
acesteia potrund, in testicul, vasele sanguine si ies din el
10-15 canalicule (ductuli efferentes) ce apartin collar
spermatice, care strdbat tunica albuginee si patrund in
capul epididimului. De la nivelul virfului si fetelor laterale
ale corpului lui Highmor , pornesc numeroase septuri con-
junctive, care import testiculul in cinci zone numite lobuli.
Lobulii, de forma- piramidalo sau conics, a caror baz(5
este situato pe albuginea, opusei ca dispozitie mediasti-
nului, sint in numar de 250-300 si contin canaliculele
seminifere (tubulii seminiferi contorti). Lungimea acestor
canalicule foarte flexuoase este intre 0,70-0,80 m, numa-
rul lor variaza de la 1-4, si in fiecare lobul exists anas-
tomoze intre ele (fig. 235).
Ele formeazei parenchimul testiculului (parenchyma tes-
tis) si
sint portiunea glandularOa testiculului, constituito
dintr-o membrana bazala, pe care se gasesc doua feluri
de celule: celulele germinative de diferite virste (cele mai
virstnice, spermatogoniile, dau nastere inspre lumenul tu-
bilor Ia celule din ce in ce mai tinere, iar in lumenul tu-
bilor contorti sift spermatozoizii sau spermiile), care sint
Fig. 2 35. Testiculul structura.
implantate in celelalte celule ale tubilor, in celulele de
sprijin ale lui Sertoli.
Intre tuburile contorte, in tesutul conjunctiv se gosesc
celulele interstitiale ale lui Leydig, cu functie secretoare
interns.
Tuburile contorte se indreopto spre mediastinul testicu-
lar, , unde dau , nastere retelei testiculare a lui Mailer, din
care iau nastere ducturile eferente, ce se deschid in Ca-
pul epididimului.
EPIDIDIMUL
Este un organ tubular, alungit, situat pe marginea pos-
terioara a testiculului, fiind concav antero-inferior, deci
adaptat orientorii convexe a marginii posterioare a tes-
ticulului (fig. 235).
Prezinta trei porti: un cap (caput), un corp (corpus) i
o coada (cauda epididymis). Are o lungime de , circa 5 cm
si o latime de 12 , mmIa nivelul capului, grosimea sa di-
minuind de Ia cap spre coada, ceea ce ii dal forma unei
virgule marl.
Capul este voluminos si unit cu testiculul prin conurile
eferente, tesut conjunctiv fibros si seroasa vaginala.
Pe capul epididimului exists implantato o vezicula, in-
constanta, care este [un rest al extremitotii superioare a
canalului lui Wolff. Corpul este prismatic-triunghiular, dea-
supra Iui putind exista niste mici vezicule care alcatuiesc
organul lui Giraldes, rest al canalelor lui Wolff, corespun-
zind paraophoronului, iar coada este turtita de sus in jos.
Seroasa vaginala acopera epididimul si se reflects pe tes-
ticul formind fundul de sac interepididimo-testicular (bursa
testiculara sau sinusul epididimar). Epididimul este in ra-
port, medial, cu elementele cordonului spermatic, iar fata
sa inferioara e aderenki de testicul prin intermediul unui
tesut conjunctiv. Extremitatea inferioard a epididimului se
continua cu canalul deferent si formeath cu acesta un
184
vesicula
ductus excretorius
ductus deferens
ductus deferens
ampulla ductus
deferents
ductur ejaculator/us
unghi ascutit in ac de par deschis in sus. Ca si testiculul,
epididimul e unit cu scrotul prin ligamentul scrotal
(gu-
bernaculum testis) si
cloud ligamente epididimare: unul
superior si celalalt inferior, intre ele fiind format sinusul
epididimar prin insinuarea seroasei intre testicul si epi-
didim.
Epid' idimul este, de fapt, ,un conduct foarte sinuos,
avind derulat in jur de 6 mlungime, care sint inghemuiti
in cei 5 cmcit mascara el in site. Aceste sinuozitati sint
unite prin tesut conjunctiv, care formeaza epididimului o
asa-ziso albuginee epididimara, dar departe de a fi atit
de densa ca aceea a testiculului, astfel ca poate sa se
tumefieze in cazul unei infectii.
CANALUL DEFERENT
incepe is coada epididimului si se terming Ia punctul
de unire a veziculelor seminale si canalului ejaculator.
Este un conduct cilindric cu exceptia portiunii din vecina-
tatea terminarii sale uncle calibrul i se mareste, supra-
fata sa devine , neregulato, cu boseluri, carora in interior le
corespund diverticulii care formeaza ampula canalului de-
ferent (ampulla ductus deferentis). Are o consistenta
ferma, o lungime de circa 60 cmsi diametrul de 3-4 rnm
(fig. 236, 239).
Canalul deferent prezinta urmotoarele iportiuni: epidi-
dimo-testiculara, funicular&ilio-pelvina.
Portiunea epididimo-testicularo se intinde de Ia coada
epididimului, de uncle se indreoptei in sus si anterior pe
marginea posterioara a testiculului, in lungimea fetei me-
diale a epididimului fiind desparIit de epididimprin ve-
nele spermatice ale ,plexului posterior.
Portiunea funiculars i. ncepe de la partea superioara a
corpului epididimului, de unde canalul deferent is o di-
rectie verticala piny la orificiul extern al canalului inghi-
nal. In acest traiect canalul deferent face parte din cor-
donul spermatic (funicutul spermatic).
Funiculul spermatic (funiculus spermaticus) este pedi-
culul care suspends testiculul si epididimul. El tontine ca-
nalul deferent, arterele spermatica interna (testiculara),
deferentiala si cremasterica, firisoare nervoase care inso-
tesc aceste artere, plexurile venoase spermatice anterior
si posterior, bogat anastomozate, care formeaza vena sper-
matic&vase limfatice si ligamentul lui Cloq uet, rezultat
din obliterarea canalului peritoneo-vaginal. Toate aceste
elemente sint unite prin tesut conjunctiv fibros.
Portiunea inghinala, situato in canalul inghinal, se in-
tinde de Ia orificiul superficial al canalului inghinal piny
la orificiul , profund al canalului, Ia niveluil caruia patrunde
in oavitatea abdomino-pelvina. Are raperturi Ia fel cu ele-
mentele cordonului spermatic, la care se adauga cele cu
ramurile , nervilor abdomino-genital si genito-femural si cu
artera funiculars. La 'nivelul , orificiului iprofund al canalului
inghinal elementele funiculului spermatic se separa. V a-
sele plexului venos spermatic anterior formeaza vena sper-
matica ce urca pe peretele abdominal posterior varsin-
du-se diferit in dreaipta fats de stinga; venele plexului
spermatic posterior se deschid in vena epigastrica; cana-
lul deferent, insotit de artera deferential&patrunde in Ca-
vitatea pelvina, incruciseaza vasele epigastrice, trece dea-
supra lor descriind o turbo a care' concavitate inferioara
este opuso celei cu concavitate superioara descrisa de
artera epigastrica, incruciseaza in continuare vasele iliace
externe 4i descinde in cavitatea pelvina.
Aici trece pe partea laterala a vezicii urinare, trecind
peste ureterul si artera ombilicala, , ocoleste baza vezicu-
lei seminale, devine retrovezical si prezinto la acest nivel
o dilatare ampulara (ampulla ductus deferentis), care este
in raport anterior cu fundul urinare, posterior, cu
ampula rectally, medial delimiteaza, cu ductul de partea
opus&triunghiul interdiferential, iar lateral este In ro -
port cu vezicula seminala (glandula vesiculosa) de aceeasi
pa rte.
In structura i. sa deosebirn o tuinica externs, adventicea,
formats din tesut conjunctiv, musoulona care preriinta fi-
Fig. 236. Vezicula seminal&
canalele defer ente, ca-
nalele excr etor ii, canalele ejaculatoar e.
bre cu traiect spiralat si mucoasa de tip epitelial.
Vascularizatia Si inervatia testiculului,
epididimului fi canalului deferent
Irigatia a r t e r i a la a testiculului este data de ar-
tera spermatica, ramdin artera aorta. Epididirnul este iri-
gat tot de artera spermatica si de artera deferential&
ramdin artera vesiculo-deferentiala, ramdin artera iliaca
interne. ' (hipogastrica). Canalul deferent, in , portiunile epidi-
dimo-testiculara si funicular&este irigat de artera defe-
rentiala si de romuri din artera funicular&ramdin artera
epigastrica inferioara, care se anastomozeaza cu arterele
spermatica si deferential&
V enele testiculului si partii anterioare a epididimu-
lui constituie grupul venos anterior sau plexul spermatic
anterior, iar venele partii posterioare a epididimului for-
meaza plexul spermatic posterior. V enele canalului defe-
rent dreneaza, pe de o parte, in cele doua plexuri venoase
mentionate, iar pe de alto parte, in bazin, in plexurile
vezico-prostatic si seminal.
Limfaticele testiculului si epididimului urco de-a
lungul vaselor spermatice si dreneaza in limfonodulii ab-
domino-aortici. Uneori, o parte din limfaticele testiculului
dreneaza intr-un nodal iliac extern situat la bifurcarea ar-
terei iliace comune. Limfaticele canalului deferent dre-
neaza in limfonodulii iliaci externi si interni.
Inervatia testiculului si epididimului provine din
plexul solar prin plexul spermatic si din plexul hipogas-
tric primplexul veziculo-deferential.
DUCTELE EJACULATOARE
(Ductus ejaculatorius)
Ductul ejaculator, aflat in continuarea ductului defe-
rent, se formeaza deasupra bazei prostatei primunirea
canalului deferent cu ductul excretor al veziculei seminale,
apoi patrunde in parenchimul prostatic si se deschide in
uretra prostatica, printr-un orificiu situat pe coliculul se-
minal.
Structura sa este asemanatoare cu cea a ductului de-
ferent cu deosebirea ca lumenul sou comparativ cel cu
al ductului deferent, este mai ingustat, ceea ce permite
185
m.obLext.abdominis
177 obi. Int abdominis
177. transv. abdominis
peritoneum parietale
crista illaca
177. /11. 0135085
-0
;I .- 17. femer,3115
a.femeralis
v.femoralis
fossa inguinalis /4/.
lasso 1.17gL1/17011. 5 Med.
acetabulum
a, v. testicularis
peritoneum
parietale
a. epigastrica
fossa supaveskalis
fascia eithpliragmatis pelvis sup
pros/eta
diaphragma urogen i tale
vesica urinaria
m. obturator int
membrana abluratoria
m. levator ani
plica umbilicals lateralis
plica umbilical/5 media
plica umbilicals medialis
-111. reCh1s abola/77/.1718
urachus
a. umbilicals ob/i/erala
a.et.v eplgasrisca Inferior
vesica urinaria
ducks deferens
a.etv. iliaca externae
m. psoas ibacus
peritoneum
vesicula seminalis
prostata
m. le vakiPani
Fig. 237. Sectiune frontala a pelvisului la barbat,
anterior de rect (vedere
a
Iojii viscerale dinspre pos-
terior).
a. pudenda tnlerna
Tessa isch/Orectalls
gl. bulhouretralis
Fig. 238. Fata interno a peretelui abdominal; vezica
urinara.
186
ren
glandula supraren:71is
frigonum vesicae
V. CRVa inferior
ductus ejaculatorli
calliruius seminally
ostium ureteris
ostium urethrae int.
prostate
ductal prostatki
giandula bulbourethralis
crus penis
bulbus penis
aorta
ccrr.us :soongiosurn penis
procundo penis
ureter
(pars andominaltS
durtus excretorius glandulae
(bulbourethralis)
Tunica albuginea corporis
cavernosi
trabeculae corporis cavernosi penis
(septum pectiniforme penis)
m. psoas
ureter
ductus deferens
ureter_
(nar,c pelvina)
corona glandis
glans penis
praepufium
fosse nevicularis urethrae
Fig. 240. Vezica
ur inar a s i ur etr a
masculine.
yes; ca urineria
vasa sperinatira
PROSTATA
Fig. 2 39. Apar atul ur ogenital la bor bat (r apor tur ile
dintr e ur eter s i canalele defer ente).
expulzarea spermei, cu putere si viteza cresouta, in ure-
tro, cind musculatura ductului deferent se contracta.
Se descriu trei tunic': adventicea, situoto extern ce
lipseste in portiunea intraprostaticO, musculana, formato
dintr-un strat longitudinal si unul circular si
M 1 . 1 C 0 . 0 SO for-
mate dintr-un corion si un epiteliu eilindric (fig, 236,
240-242).
Este situate intr-o loja isplanhnico bine delimitate
care permite efectuarea in bune conditii a interventiilor
chirurgicale.
Prostata este un organ glandular de marimea unei
castane, anexat, sub raport functional, aparatullui genital
masoulin, situat in spatiul pelvisubperitoneal, deasupra
diafragmei uro-genitale si sub vezica urinara, de core
este legato strins. Ea se dezvolto in jurul portiunii
initiate
a uretrei, care o strabate si are cu ea raporturi foarte in-
time anatomo-topografice si clinico-operatorii.
La borbatul adult prostata are 20-30 mmlungime,
40 rnmlargime si 25-30 mmgrosime. Greutatea ei nor-
malo este 20-25 g.
Are forma unui con turtit dinainte-inapoi, cu baza su-
perioara sere fundul vezicil si virful inferior. Este strabo-
tuta de portiunea prostatica a uretrei (pars prostatica
urethrae), baza este in raport cu vezica, iar virful cu dia-
fragma urogenitala. Fala sa anterioaro este in raport cu
simfiza pubiana, iar fata posterioara cu reatul (facies rec-
tails). Prin tact rectal poate fi palpate si masata. Fetele
laterale sint in raport cu muschii ridicatori anali.
Este constituito din doi lobi lateral', care sint legal'
grin istmul prostatic, posterior si portiunea preuretnalo,
anterior. La unii botrini istmul se hipertrofiaza si do nas-
tere unui lob mijlociu, care se dezvolta in uretra si ve-
zica (in uvula acesteia) si trebuie sa fie indepartat.
prostata
vesirula seminally
187
ductus ejeculatorius
prostate
ductaes prostatae
1 7 7 . levator ani
ductus deferens
ureter
vesicula seminal&
urethra (pars membranacea)
Fig. 241. Prostata si veziculele seminale
disecate, din-
spre posterior.
Uretra prostatice o strabate pe o lungime de 3 cm.
Ea prezinta pe peretele e'
i dorsal asa numitul colicul se-
m'inal, preluingit in sus si in jos prin
crista uretralis. Pe
coliculul seminal se gaseste utricula prostatice, un tub in
deget de manusa lung de 1-6 mmadinc de 9-10 mm.
Este un rest al canalului lui Mailer, care reprezinta va-
gina masculine (fig. 237-240, 242).
De o parte si de aka se deschid canalele ejacula-
toare $i orificiile celor 30-50 de
, glande tubulo-alveolare
proprii, care sint infasurate de tesut
, conjunctiv i fasci-
cule de musculature neteda, ce alcatuiesc asa-numitul
rnuschi prostatic.
Secretia prostatei este viscoasa, cu un miros caracte-
ristic si are functia de a contribui la mobilitatea sperma-
tozoizilor, care se misca cu o viteza de 25 pe secunda.
Prostate este situate intr-o lojcr limitata de case pereti.
Peretele posterior
este format de , aponevroza prosta-
to-peritoneala a lui Denonvilliers (sept rectovezical).
Peretele anterior
este alcatuit de pubis.
Peretii laterali,
drept si sting, sint formati din lamele
de tesut conjunctiv, care fac parte din aponevroza sacro-
recto-genito-pubiana si din muschii ridicatori anali; in
grosimea for se gasesc plexurile venoase laterale ale
prostatei.
Peretele superior
este format din ligamentele pubo-
prostatice si de fundul vezicii urinare, iar apoi de ducturile
deferente si veziculele seminale (glandele veziculare).
Peretele inferior
este format din diafragma uro-ge-
nitala.
Loja comunica, prin spatiirle dintre ligamentele pubo-
prostatice, cu spatiul prevezical, lair posterior cu spatiul
retrovezical. Inure glands se formeaza spatiul peri-
prostatic, in care se gaseste tesut conjunctiv lax. in jurul
glandei, acest tesut condensat formeaza fascia peripros-
tatica (fascia
prostatae). Lateral de acest tesut se gasesc
plexurile venoase vezico-prostatice. Fascia periprostatica
nu trebuie confundata cu capsule proprie a glandei. Pros-
tata este fixate prin perineu, prin ligamentele pubopros-
tatice si prin aderentele cu uretra si cu vezica urinara.
Raporturile prostatei
pot fi sistematizate in doua cate-
gorii: raporturi intrinseci, cu organele care o strabat
si
raporturi extrinseci, realizate prin intermediul peretilor lo-
jei prostatice.
Raporturile intrinseci sint cu uretra prostatice si duc-
tele ejaculatoare.
Raporturile extrinseci ale prostatei sint urmatoarele:
anterior, cu simfiza pubiana, de care este despalito prin-
tr-un spatiu in care se gaseste tesut conjunctiv si plexul
venos prostatic, delimitat 'superior de ligamentele pubo-
prostatice; posterior, cu ampule rectale, de care e sepa-
rate prin aponevroza prostato-peritoneala a lui Denon-
villiers; infero-lateral, cu muschii ridicatori anoli, cu la-
mele sacro-recto-genito-pubiene $i cu prelungirile ante-
rioare ale foselor ischiorectale; superior, baza prostatei
(basis prostatae)
este in raport cu baza vezicii urinare,
veziculele seminale ductele deferente; inferior, virful
prostatei (apex prostatae) este in report direct cu dia-
fragma genitals pe care se sprijina.
Sub report structural iprostata este alcatuita din sub-
stanto glandulara
(substantio glandularis) si
o stroma
musculo-conjunctiva, in care preponderente Sint fibrele
musculare netede, specifice acestei glande, avind rolul de
a evacua secretia (prostatica in timpul ejacularii.
Substanta glandulara formeaza patru
doi lobi
laterali
(lobus dexter, lobus sinister),
istmul prostatei (isth-
mus
prostatae) ce uneste cei doi lobi laterali si se afro
inainteci uretrei, putind lipsi uneori, lobul
, mijlociu (lobus
medius),
situat in 'partea postero-superioara a glandei si
lobul posterior (lobus
posterius)
situat in portiunea pos-
tero-inferioara din apropierea rectului.
Glandele sint de doua categorii: periuretrale de tip
mucos, situate in jurul uretrei, care se deschid prin mini
orificii in 'urine si glandele prostatice propriu-zise, de tip
tubulo-alveolar, in Inumar de 30-50, ale caror canale ex-
cretoare se unesc formind ductele prostatice
(ductuli
prostatici), ce se deschid in sinusurile prostatice; ele sint
in report cu sfincterul uretrei extrasfincteriene, sere deo-
sebire de cede periuretrale, ce sint intrasfincteriene.
Strome interglandulara este formate din fibre muscu-
lare netede, colagene elastice.
Prostate este invelita intr-o capsule proprie, formate
din tesut conjunctiv dens, cu fibre elastice si musculare
netede, de la nivelul careia pornesc septe conjunctivo-
musculo-elastice ce despart parenchimul glandular in lo-
buli $i converg intr-o zone centrals, strabotuta de ductele
ejaculatoare utriculul prostatic, uretra situindu-se ante-
rior.
Vascularizatia si inervatia
prostatei
Irigatia a r t e ri a I a este data de arterele vezica le
inferioare (a.
vesicalis inferior) $i
arterele rectale mijlocii
(a. rectalis media).
188
ductus ejaculaforius dext.
ductus ejaculatorius sin.
prostate
urethra
Fig. 242. Prostata si veziculele seminale.
vesicu/a seminal/8
mpul/a ductus deferentis
Venele se desch'id in iplexul
conjoara glands apoi dreneaza
terns (v. pudenda interna) (fig. 243
Li m fa merge in limfonodulii
sacrati.
I n e r va t ia este data de plexul prostatic, ,ramificatie
a ,
plexului hipogastric inferior ce contine fibre simpotice
parasimpatice.
VEZICULELE SEMINALE
(Vesiculae seminales
sive glandulae vesiculosae)
Sint in numar de doua, avind rol, Ipe de o
, parte, in
reolizarea unei secretii ce se adauga lichidului seminal,
jar pe de alto parte, ca rezervor in care se ocumuleaza
secretia conductelor spermatice. Au forma conica, orien-
tate oblic, cu suprofata neregulata, ideterminata de tor-
sionarea lor, situate deasupro prostate', intre rect si ve-
zica urinara (fig. 236, 241, 242).
Au raporturi, anterior, cu fundul vezicii urinare, poste-
rior, cu rectul, .medial, cu iportiunea ampulara a ductelor
deferente, jar ?lateral, cu plexul venos 'prostatic. Bozo lor
este in raport cu fundul de sac recto-vezical (Douglas) $i
este incrucisata de ureter (inainte de a 'patrunde in ve-
zica turinara), jar virful se continua cu ductul excretor
(ductus excretorius),
care se va uni cu ductul deferent,
va forma ductele ejaculatoare. Aspectul interior este
areolar, dot de existents a numeroase p'lici diverticule.
In constitutia Ior deosebirn o adventice situate' extern,
o tunica musculara, formats din fibre superficiole tlangi-
tudinale circulore profunde o mucoasO (tunica
mu-
cosa), in interior formate' din celule secretorii.
Vascularizatia s i inervatia
Irigatio a rt e r i a l a este asigurata de ramuri din
artera vezica la infer' oa ra si artery recta la medie, ven el e
merg la plexul vezical si prostatic, limfa dreneaza in
limfonodulii jljacj interni, iar n e ry i i provin din plexurile
hipogastric inferior, vezical $iiprostatic.
URETRA (Urethra)
Uretra incepe Ia nivelul orificiuilui uretral ail vezicii
urinore (orificium urethrae internum) si se terrnina Ia ni-
velu'l meatului urinar (orificium urethral externum), situat
Ia ca patu I I i be r oil gila ndului ?penisuilt,i. Uretra se I mpa rte
in patru (portiuni: portiunea intrannurala, de Ia bozo ve-
zicii urinore, foarte scurta; portiunea prostatica, lungs de
3 cm, care trece prin (prostata (pars prostatica); pot - Out- lea
membranoaso (pars membranacea), ce strabate diafragma
uro-genitals; portiunea spongioasa (pars spongiosa), in-
globata in corpul spongios penisului (in corpul cover-
nos al uretrei) (fig. 240- 242).
Portiunea prostatica are ropoduri variabile cu pros-
tate'. formInd , un tune' in glands, care este foarte apro-
plat de fata anterioara a prostatei, putind fi chiar nea-
coperit anterior de tesut glandular.
Portiunea membranoaso, numita astfel pentru co tu-
nicile ei constitutive sint inconjurate de sfincterul striat
extern $i de fascia perineala, are raport anterior cu liga-
mentul transvers al ,perineului $i cu plexurile venoase ve-
zico-prostatice, iar posterior, cu glondele bulbo iuretrOle
cu centrul tendinos at fperineului.
Portiunea spongioaso se one' in corpul spongios all pe-
nisului, in care patrunde pe fata lui , superioara, cu 0,5-
1 cm anterior de capatul sau posterior.
Forma uretrei este voriabila in concordanta cu stares so
functionola cu aspectul obtinut iprin explorare instrumen-
tala sou radiologica. Uretra goals, in faze' de repaos inter-
mictionala, este un canal virtual, aj carui pereti sint in con-
tact, iar la explorare prezinta zone de ingustare. in store
normala ore aspectul de S", prezentind o curbura !poste-
rioara, concave' inainte, prin ocolirea dindarat inspre ina-
inte $i de sus in jos a simfizei pubiene o curbura an-
terioara, cu convexitotea inainte, a portiunii aflota in pe-
nisul pendulat, care atirna sub simfiza pubiana. Dor si
oalibrul sau determina anumite oaractere morfologice.
Astfel, uretra goo' are peretii in contact, iar uretra 'Drina
are patru zone de inguistore: la nivelul orificiului extern,
in corpul spongios pins la unghiul prepubian, in zona
nnembranoasa datorita sfincterului strict, la nivelul orificiu-
lui intern. intre aceste strimtori exista portiuni dilatate,
printre care si zona intraprostatica.
Aspectul interior este deci variabil.
Astfel, la nivelul uretrei prostatice se gaseste oreasta
venos prostatic, ce in-
in vena rusinoasa in-
245).
interni, extern' si
189
a.iliaca Ierna (hypogastrica)
a. g/utea superior
a glutea inferior
a. pudenda inter/7a
n n. sp/enchnici sacrales
a. iliaca communis
ureter
vasa testicularia
m. psoas
a. vesicalis superior
duclus defer ens
a. umbilicalis
v n
' Ohh1 1 1 5/01 VUS
/'t"CtC/177
vesica urinaria
uretrala (crista urethralis), existe.rito pe peretele posterior
al uretrei $i care, in ,portiunea sa Triiilocie, prezint6 o
proeminento numito veru montanum (calculus seminalis),
in virful careia se deschide utriculul prostatic (utriculus
prostaticus), canal inchis in fund de sac ce ,patrunde in
prostat6, fiind un rest al canalelor Muller. De o parte si
alto se deschid cede dou6 orifiicii ale ductelor ejacula-
toore, 'nivel de Ia care uretra masculine' devine cute co-
mune' uro-seminala. Mentionam CO veru montanum (col-
liculus seminalis) delimiteaza lateral , niste depresiuni vet-
ticale, nurnite sinusuri prostatice (sinus prostaticus), nn
care se deschid celor dou6 canale ejaculotoore
si vreo 10 orificii mai strimte, ale celor 20-30 glande
prostatice din uretra.
In portiunea membranoaso se fie' orificiile glandelor
uretrale.
La nivelul uretrei spongioase se deschid orificiile glan-
delor 'bulbo-uretrale (Cowper) si lacunele Morgagni (la-
cunae urethrales), care se gasesc indaratul bulbului cor-
pului spongios. Ede sint sinusuri mai marl (foramina) *i
mai mici (foraminula)
ale mucoasei, 'imitate de plici to
funduil corona se deschid glandele uretrale (Littre).
La
1-2 cm inointea meatului wink:Fr extern se one' o plica
transversala mucoasa (valvula fossae navicularis) (Guerin),
de forma semilunara, care coboara de pe peretele poste-
rior al fosei naviculare. Cateterizarea uretrei trebuie
so tino ,seama de aceste amanunte morfologice ale pe-
retilor uretrei, deci s6 fie facuto cu multa grija.
In structura uretrei intro o tunics mucoasa o tunica
musculara. In portiunea prostatica, peretele uretrei este
solidarizat cu tesutul glandular, iar in cea spongioas6, cu
corpul spongios at ,penisului.
Mucoasa este formate' dintr-un epiteliu de tip urinar
!Dina la colicultil seminal, apoi stratificat, pina
la fosa naviculara, pavirrientos necheratinizat, Ia nivelul
meatului dintr-un corion fibroelastic bogat vascularizat,
ce contine un plex venos alcatuit din lacune sanguine. In
mucoasa exista , numeroase gbande uretrale (glandulae
urethrales), intraepiteliale, intramucoase si tubtilo-ocinoa-
se, care secreta in mod discontinuu mucus ce protejeaza
mucoasare:Irak:1' de a ct u n ea coroziva a urinii, de , multe
on acida in legatura cu natura alimentelor.
Muscular contine fibre netede si striate. Fibrele ne-
tede sint longitudinal, in continuitate cu cele alle stra-
tului plexiformal vezicii urinare si circulare externe, care,
Ia nivelul zonei initiate a uretrei, formeaza sfincterul ve-
zicii urinare .(sphincter vesicae superior) (lissosfincter)
aflat, partial, In interiorul prostatei. Fibrele striate aka-
tuiesc sfincterul striat uretrei (Tabdosfincter), situat in afara
prostatei, Ia nivelul uretrei membranoase, numit si muscu-
lus sphincter vesicae inferior, care este inervat de nervul
rusinos.
Vascularizatia i inervatia uretrei
Irigatia arterial a pentru uretra prostatica este
asigurato de artera rectala medie si artera vezicala infe-
rioara, pentru uretra membranoasa, de artera
lar pentru uretra spongioasa, de artera uretrala
si artera dorsal6 a (penisului.
Vene it e dreneaza in plexul prostatic, , pentru uretra
prostatica, in vena rusinoaso interno, pentru portiunea
mernbranoas6 si in vena dorsola profunda a penisului,
pentru cea spongioasa, in ultimo instants ajungind in
vena iliaca interno (fig. 243-245).
Limfa merge in limfonodulii externi interni
pentru portiunile prostatica si membranoasOsi in limfano-
dulii inghinali si iliaci externi, pentru uretra spongioasa.
Fig.
243. Peretele lateral al pelvisului Ia borbat.
190
a sacralis media
a. iliaca communis a.circundlexa ilium pro funda
a. epigastrica inferior
duc tus deferens
ureter
a. iliaca ex Perna
a. vesicalis s uperior
lig.umbilicale laterale
anastomoza corona mortis
(a. epigastrica inferior et a.obturatorl
a. giolumbalis
_ a. iliaca interna
a. glutaea superior
a. sacralis lateralis
a. glutaea interior
a. pudenda interna
a. rectalis mediae
a. vesicalis inferior
a. obturatoria
vesicula seminalis
aorta
a. iliaca interna
a. vesicalis superior
a. iliaca externa
.1 ))
i;1
a. iliaca communis dexh-a
a. iliaca communis sinistra
a. glutaea superior
a. pudenda interne
a. glutaea inferior
a. sacralis lateralis
a. rectalis
vagina
rectum
Fig. 244. Artera iliaca inferno Ia barbat.
Fig. 245. Artera iliaca interna Ia femeie.
191
VAGINA (Kolpos)
Din motive didactice, intreaga vagina pelvino-peri-
neala o descriemaici.
V agina este un canal cilindric m' usc'uIo-mem:branos,
extensibil si elastic, avind rol de copulare, In depune-
rea spermatozoizilor in opropierea colului uterin si in tre-
cerea fatului i anexelor sale, in timpull , nasterii.
Este cilindrica in treimea superioara, turtita antero-
posterior in treimea (mijlocie turtita transversal in trei-
mea inferioara. Peretii cavitatii vaginei lint in contact cel
anterior cu icel posterior.
Dimensiunile sale variaza, in , medie avind 8-9 cmlun-
gime. Peretele posterior este mai lung decit cel anterior,
deoarece se insera mai sus de coluil uterin.
V agina, ca
uretra, are o directie ,oblica supero-infe-
rioara si postero-anterioara formind, cu iuterul,
, unghiul
utero-vaginal, deschis spre simfiza pubiano. Cu orizon-
tala, vagina formeaza un unghi de circa 60.
in traiectul , sau strabate hiatul , uro-genital al dia-
fragmei ,pelvine, ce a imparte ntr-o portiune si-
tuata deasupra diafragmei, in loja vaginala Si una peri-
neala, aderenta la muschiul transvers profund al perineu-
lui la fascia perineala , mijlocie.
Este asezata in portiunea ,pelvina intr-un spatiu de-
scris sub numele de loja vaginala delimitat, anterior,
de vezica
uretr45, posterior, de rect, superior, de uter Si
inferior inchisa prin aderenta vaginei la perineu. Intre va-
gina si peretii Iojei exists tesut conjunctiv care formeaza
paracolpium.
Are o mobilitate destul de pronuntata, do-
torito laxitatii tesuturilor inconjuratoare urmeaza colul
uterin in ,
deplasarile acestuia, cu exceptia extremitatil in-
ferioare, care este fixata in perineu. Suspensia ei este
asigurato de colul uterin, tesutul celular pelvisubperito-
neal condensat in juru'l vaselor (lamele rsacro-recto-geni-
to-pubiene), conexiunile cu uretra, rectul i vezica. Susti-
nerea este realizata de centrul tendinos al perineului
(muschii ridicatori deli .nu se insera pe vagina,
prind ea
chinga peretele posterior al ace/stela).
Avind forma unui cilindru, vaginei i se descriu: a ex-
tremitate superioara, una inferioara, o suprafato exterioara
una inferioara (fig. 247-249, 251).
0
ORGANELE GENITALE INTERNE FEMININE
Organele genitale interne feminine situate in pelvis
pot fi considerate co alcatuiesc, din punct de vedere to-
pografic, regiunea organelor genitale interne feminine.
Aceasta regiune este limitato anterior de regiunea ve-
zico-uretrala, posterior, de regiunea (loja) rectala, lateral,
de peretii pelvisului, iar inferior, se intinde pine] Ia vulva.
Limita superioara corespunde aproximativ cu planul lui
aditus pelvis,
dar ea sufera marl variotii, atit in conditii
fiziologice (sarcina), alt i patologice. Aceasta regiune
poate fi impartita in regiunea vaginala corespunza-
toa re vaginei, regiunea uterina, corespunzataare uterului
si
regiunea tubo-ovariana, corespunzatoare tubelor uterine
ovarului (fig. 246, 247).
Regiunea vaginala
Extremitatea superioara
se insereaza pe col ail uterin
camIa local de unire a treimii imijlocii cu treimea infe-
rioara. Se realizeazo astfel un fel de cant circular, care
inconjoara colul de jur imprejur, numit bolt:5 sau fund de sac
vaginal (fornix vaginal).
Acesta se subimparte in patru fun-
duri de sac, corespunzataare peretilor vaginei: fundul de
sac anterior (fornix anterior),
fundul de sac !posterior (for-
nix posterior) i
doua funduri de sac loterale (fornix late-
ralis dexter et sinister).
Avind in vedere ca vagina se inse-
reaza malt mai sus ;pe fata , posterioara a colului dealt pe
cea anterioara, fundul de sac posterior este mai adinc
(20-25 ,mrn) decit cel anterior, care este redus de multe
on Ia un mic cant. Fundul de sac posterior e iacoperit de
peritoneal (fundul de sac Douglas) recto-uterin, ce se pre-
lungeste Si ,pe , peretele posterior al vaginei, permitind ex-
plorarea &Oak", sau prin punctie a uinor colectii din ex-
cavatia recto-uterina. Fundurile de sac laterale corespund
porametrelor si au raport cu vasele uterine, cu vasele va-
ginale plexul hipogastric anterior. De
, asemenea, fun-
durile de sac laterale Si cel anterior au raport cu ureterul
ce trece in zona dintre vagina si vezica, pentru a se des-
chide in vezica.
Extremitatea inferioar6 (portiunea perineala) a vaginei
se afla in grosimea planurilor fibrornusculare, putin ex-
tens ibil e, ale !peri neului, fi ind cea ma p Lit in di la tab
p-arte a conductului vaginal. Anterior vine in raport i cu
uretra, posterior, cu conalul anal de care e separato
prin trunchiul recto-vaginal , la virful triunghlului vagina
fiind unita cu rectul prin muschiul recto-vaginal.
Raporturile vaginei
sint: fata anterioara (partes ante-
rior)
are iroporturi diferite; portiunea superioara este in
raport cu vezica cu trigonul vezica'l, iar cea inferioara
cu ,
uretra; trigonuil vezical (Lieutaud) este in ,sport ou tri-
gonul vaginal al lui Pawlick (deliimitat de bifuroatia co-
loanei anteriaare i o plica transversals Isituata superior,
in vagin) .i sint unite prin tesut conjunctiv, care coboara
ureterul in naport cu vagina vezica; fats posterioara
corespunde, superior, fundutlui de sac Douglas (spatiul
dintre fornixul vaginal posterior $i rect); in partea mljla-
cie vine in raport cu fata cmterioara a rectului, iar in trei-
mea inferioara delimiteaza cu rectul o regiune anatomica
192
I
I
Fig. 246. Histero-salpingografie.
193
glans clitoridis
mesosalpinx
IA I
ductus epoophori longitudinalis
ampulla tubae uterinae
infundibulum et
limbriae tubae
uterinae
vase over/ca
hydatida accessoria
corpus alb/cans
ovarici vesiculosi
corpus luieum
li . tares uteri
194
infundibulum at
fimbriae lubae
uterinae
Mbium posterius
stium uteri
erbium anterius corpus uteri
fornix vaginae
pries anterior vaginae
hullo mucosa
appendix vesicu/osa
hydatida accessoria
corpus aibicans
folliculi ovarici vesicu/osi
corpus /uteum
tares uteri
4 latum uteri
mesosalpinx
duclus epoophori longiludinalis
ampulla tubae uterinae
,, ,,,,,,,,,,,,
fundus uteri stroma ovarii
4. ovarll proprium
rectum
escavatio rectouterina
lig. suspensorium
tuba vterina
lig. lailum uteri
lig.teres uteri
lig. Peres uteri
vesica u r ina Pie
urach us
ureter
vasa 01/aPiCa
,
Fig. 2 4 9. Apar atul
genital feminin (colul uterin i
vaginul).
Fig. 2 50 . Pelvisul feminin vazut dinspre s uper ior (liga-
mentele uterului).
195
de forma triunghiulaira, cu baza in jos si virtul in sus, cu-
noscuta sub numele de triunghiul recto-vaginal (trigonurn
recto-vaginale); , peretii laterali Sint nn raport, in treimea
superioara, cu baza iligamentelor largi si cu vasele si ner-
vii care se gasesc in acest , spatiu (plexurile venoase vezi-
cale si lutero-vaginale, arterele cervicovaginale si cirjo ar-
terei uterine, ramuri ale plexului hipogastric), in portiunea
mijlocie yin in report cu aponevroza perineala si cu mus-
chii ridicotori anon, elemente importante de sustinere a
organului, iar in portiunea inferioara, cu diofragma uro-
genitala.
Epiteliul vaginal, pe taata intinderea sa, prezinta o se-
rie de pliuri transversale, iar pe linia medians, anterior
si posterior, exists cite o creasta longitudinala ,nettedo,
rotunda, descrisa sub numele de coloanele anterioara si
posterioora ale vaginei (columna rugorum anterior et poste-
rior). Cdloa no onterioara se termin a la morgi n ea a nteri -
oath a orificiului vulvae al vaginei, cu o rmica ingrosore
tuberculul uretral al vaginei (carina urethralis vaginae),
situate sub lmeatul urinar. In portiunea superioara,
coloona anterioara se Ibifurca delimitind, impreuna cu un
pliu transversal situat in dreptul orificiului extern al co-
lului uterin, o regiune triunghiulara, cunoscuta sub nu-
mele de triunghiul Pawlick. Acesta corespunde cu triun-
ghiul Lieutaud vezical. Plicele sint mai evidente la fetite
si Ia virgine (fig. 251).
In structure vaginei 'intro trei tunici: tunica externs
(adventicea), conjunctiva elastics, tunica musculara (tu-
nica muscularis), constituita din fibre musculare si tesut
conjunctiv elastic, care in zona extremitatii interioare a
vaginei formeaza un sfincter neted si tunica mucoosa
(tunica mucosa), Olcatuito dintr-un epiteliu paviimentos
stratificat lipsit de glande si un chorion.
Vascularizatia fi inervatia
Ar t e re I e provin in cea !mai 'mare pa rte, din artera
vaginala care, rindul ei, este ramarterei uterine. De
asemenea, primeste ramuri din arterele vezicale interioa-
ra, rectala mijlocie si din rusinoasa .interns.
V e n e le se formeaza la .nivelul mucoasei si muscu-
loasei, constituind plexuri (plexus venosus vaginalis), dez-
voltate in special pe partile laterale.
Ele formeaza cu plexul uterin, care se indreapta spre
vena uterina, plexul vezicei, care se continua cu venele
vezicale-vaginale si plexul rectal, care ajunge la venele
rectale. Toate aceste plexuri se varsa in vena iliaca in-
terns.
Li mfa tic e ml e din ,partea superioara merg in lim-
fonodulii iliaci interni, iar cele din zona inferioara la no-
dulii sacrali si inghinali superficiali (fig. 258).
Limfaticele vaginei se anastomozeaza cu limfaticele gi-
tului uterin si ale vulvei, iar cele de 'pe fiats posterioara
conexiuni cu limfaticele rectale.
In e r v a t i a vegetative Iprovine din iplexul hipogastric
inferior, plexul , uterovaginal, iar inervotia somotica din
plexul sacrat, prin , nervul rusinos intern.
Regiunea uferina
Regiunea uterina contine co organ principal uterul
(uterus, hysteron).
Regiunea luterina este in raport, anterior, cu vezica
urinara, posterior, cu rectal, lateral cu tuba uterina
si
cu
ovorul, iar inferior cu vagina. Uterul este situat intre pe-
retii ,ososi al bazinului, ass incit nu.poste fi palpot abdo-
minal in mod normal. In sarcino sporete in volumsi, is
inceputul lunii a treia, depaseste pelvisului, deve-
nind organ abdominal, astfel ca .poate fi explorat si prim
palparea rperetelui ventral abdominal.
UTERUL
(Uterus, hysteron)
Forma uterului, Ia femeia adult&este a unei pere si-
tuata cu parted voluminaasa In sus si virtul in jos, in-
globata in portiunea superioara a vaginei (fig. 247).
Uterul prezinta urmataarele portiuni, dinspre superior
inspre inferior: corpul uterului (corpus uteri), care e'ste
putin turtit ontero- posteri or, de aspect conoid, cu o
fats anterioara ,plana (facies vesicalis)
si
o tato posteri-
oora, usor bombata (facies intestinalis). Marginile dreopto
si stings (margo uteri dexter et sinister) sint concave ha
nulipare si convexe la multipare. Partea , superioara a cor-
pului alcatuieste fundul uterin (fundus uteri), care late-
ral prezinta coarnele uterine, ce se continua cu tubele
uterine (fig. 249, 251).
Colul uterin (cervix uteri) este reprezentat de extremi-
tatea inferioara a uterului; are o forma cilindrico, ce con-
tinua corpul uterin si este invaginat is nivelul extremitatii
superioare a vaginei. Avind o lungime de circa 3 cm, el
se subimporte intr-o portiune supravoginala (portio su-
pravaginalis cervicis) i o portiune inferioara, invoginata
in vagina (portio vaginalis cervicis). UN de insertie a va-
ginei pe col este circulars deci situate mai sus posterior
dealt anterior, astfel ca fundul de sac vaginal posterior
(fornix vaginale posterior) este fmai dine decit eel ante-
rior. In timpul sarcinii, respectiv in cea de a doua juma-
tate a ei, apare istmul 'uterului (isthmus utheri), sant se-
micircular vizibil pe fats anterioara, situat intre corp si
cervix.
Ostiul uterin (ostium uteri), care este orificiul extern
al colului, variaza ca forma virgine, nulipore sou mul-
tipare. In general are forma unei depresiuni tronsversole
ce prezinta doua buze, una anterioara (labium anterius)
i alto Iposterioara (labium posterius), unite (prin doua co-
misuri laterale. La ,multipare ostiul este intredeschis.
Dimensiunile , uterului Ila nulipora sint: lungimea 6-
7 cm, latimea 4-5 cm, lair grosimea 2-2,5 cm, ipentru ca
la multipare aceste dimensiuni sa creasci5 aproximativ cu
1-2 cm, iar in timpul sarcinii so atingel valori foarte marl,
uterul devenind si organ abdominal (clupa dimensiunile
uterului se ipoate stabili virsta sarcinii).
Pozitia uterului prezinta, de asemenea, o importanto
deogebita. Astfel, axele longitudinale ale corpului si
formeaza un unghi numit unghi de flexile, deschis
spre simfiza ipubiana, avind valori situate intre 140-170,
uterul fiind astfel in anteflexie.
Axele Ilongitudinale ale ,colului uterin si vaginei for-
meaza un unghi deschis tot anterior, numit unghi de ver-
siune, cu o valoare de 90-100, uterul fiind astfel si In
anteversie.
Uterul si vagina prezinta un ax care corespunde axu-
lui excavatiei pelvine, fiind axul tpe , unde descinde fatul
in timpul pnasterii.
Uterul fiind I un organ mobil, , corpul se deplaseaza fate"'
de git, la nivelul istmului, fie inspre indarat, ca urmare a
umplerii vezicii urinare, fie spre inainte, cind .rectal este
p4in, fie in ambele sensuri, iprin prezenta anselor intesti-
nale, ,revenind apoi la normal. In conditimi patologice, re-
venirea nu se mai produce si in locul pozitiei de ante-
versie si anteflexie spare retroversiunea, asociata cu re-
trofl ex iun ea 'sou lo terove rs unea.
Mentinerea uterului in pozitia sa (normala se face prin
mijloace de suspensie, care it fixeaza de peretii excavatiei
pelvine si mijloace de sustinere, care it in de jos in sus.
Mijloacele de suspensie. Mijloacele de suspensie sint
reprezentate de: .peritoneu; I ligamentele largi (lig. latum
uteri); ligamentele rotunde (lig. teres uteri); ligamentele
uterosacrate (fig. 250, 251).
Peritoneul, trecind de ipe fats iposteriaaro a vezicii
spre uter, acopera acest organ incepind cu istmul, apoi
fats anterioara (excavatia vezico-urinara), fundul si fata
196
mesosalpinx
ovarium
r.
Fig. 251. Uferul vaginui (structura interioaro).
portio vaginalis uteri labium posierius
ostium abdominale tubae uterinae
vasa ovarica
ovarium
fimbria ovarica
lig. latum uteri
ostium uteri
columna rugarum anterior
tunica mucosa vaginae
/mica muscularis vaginae
posterioara, pins Ia nivelul portiunii supravaginale a gi-
tului, de unde trece pe fata anterioara a rectului (exca-
vatia recto-uterina), fundul de sac Douglas.
Ligamentele largi (lig. latum
uteri) reprezinta ligamen-
tele principale de suspensie uterina. Ele shit dou6 lame
peritoneale patrulatere, care, dupa ce au acoperit fetele
anterioara si posterioara ale organului, ajung la nivelul
marginilor, se apropie una de alto, si formeaza uterului un
fell de aripioare, care se rindreapta spre peretii exaavatiei
pelvine.
Ligamentelor largi se descriu doua fete si patru mar-
gini: fats anterioara trece peste ligamentul rotund si
peste fats laterals a vezicii .urinare; fata .posterioara este
in raport cu ovarul, caruia ii formeaza un mezou (mezo-
ov.ariu),iprins de ovar liniei lui Forre-Waldeyer,
ovarul fi i nd singurul organ intraa b d ami na I care gnu are Unve-
ils peritoneal (el este suspendat de peretele bazinului prim
ligannentuil suspensor al ovarului); marginea superioara, li-
bera, in care se gaseste tuba uterina, ipe care seroasa
peritoneala o imbraca pe fetele sale anterioara, superi-
oath si posterioara; marginea inferioar6, latita, constictuie
bozo ligamentului ilarg; in aceasta portiune se gaseste o
cantitate mai mare de tesut conjunctiv lax si grasos, care
se continua cu tesutul , pelvi-subperitoneal
(parametrium);
de asemenea, tot Ia acest nivel, se afla plexul venous hi-
p oga stri c si incruaisa rea di ntre a rtera
, uteri na si ureter;
marginea medicila este situata de-a Ilungul4narginii ute-
rine, care sprijina insertiile iligamentului long pe uter; Ia
acest ,
nivel, ligamentul contine portiunea ascendenta a
arterei uterine si plexuri venoase, limfatice si nervi; mar-
ginea laterals este sulatire, mobilo si are doua portiuni:
endomeirium
cavum uteri
fundus uteri
caruncula hymenales
ostium urethrae ext.
labium minus pudendi
labium majus pudendi
glans clitoridis
praeputium clitoridis
ductus
excretorius glandu/ae vestibularis majoris
column rugarum posterior
. . . . . . . . . . . . .
perimetrium
myometrium
dersist . .ousrarietzroiom....,_ facies intestinalis
_ wonip.E1.11 1Q..4
aWriiii=....- ,
Jr. 4 1 4 1 0 1 . . . . . . vviii. , . . . . zver er ..tisthmus vied
4rtp:;::oz -,;;:;:zzv;,4uucanalis MT/CIS
A40,4wpireAjejakettitis
a. hypogastrica
ureter
os pubis
Ica
1 / 4
1 , 1 4 1 1 1 1 ' - '
sacrum
mesocolon sigmoideum
rectum
excavatio rectouterina
vesica
I .11
3 L
I
URN
1.'
J .
r,
4
P
0 I i.
T j
Fig. 254. Ovarul r apor tur i.
Dupe. ' dervoltarea so in regiunea lombora, ovarul mii-
greaza spre re g un ea in feri oara a abdoimeinu liui , a *a Inca
la na*tere se gase*te in micul burin, in cavitatea retroute-
indaratul ligamentului larg, dedesubitul trowel *i
inaintea rectului. Ovairuil este singuruil organ din cavitatea
abdominala neacoperit de peritoneu, acesta oprindu-se la
nivelul hiilutlui ovarian (margo mesoovaricum), in dreptul
lin lei periton e o- ova Heine a Waildeyer- Fa rre.
Ovarul este deci lipsit de iseroasa viscera la proprie '*i
ocoperit door de epiteliul germinativ. Pentru acest motiv
se foloseiste, pentru a descrie ovarul, atit termenul de or-
gan iiintroabdominal (e situat in cavitatea iperitoneala) cit
*i cel de extraperitoneal (este lipsit de inveli*ul seros vis-
ceral).
In ispatiul isubiperitoneal at acestei arii, tree voselle *i
nervii gluteali, care pot fi iiritati in procesul inflaimator
ovarian, provocind idureri cu Bradiatii fesiere.
Dintre raporturile suscitate, din punct de vedere
rurgical sint iimportante in special cele ale ovarullui cu
ureterul, care 'poste fi ;ler&intempestiv in ioperatiile pe
ovar (fig. 254).
Fats laterala a ovarului (parietaila) corespunde, la null-
pare, gropitei sou fosei lui Krause, delimitate' posterior, de
vosele Mace interne *i de ureter, anterior, de insertia pet-
vino a ligamentului larg, superior, de vasele Mace exte-
rioare, jar inferior, de originea comuna a arterei ombillicale
*i a icelei uterine. Tin fundul fosei se 'Gila manunchiul vas-
cula-nervois obturator. Acest raport , ne explica durerile pe
facia mediate' a coapsei, pe care le resiimt uneori bolinavele
care sufera de inflomatii ale ovarului (ovarite). La multi-
pare ovarul corespunde gropitei lui Claudius, cuprinsa in-
tre marginea osului socru, posterior, ureter *i artera ute-
rina, anterior, ior aria sd e strabatuta de manunchiul vas-
culo-niervois giluteal inferior.
Fata mediala
este acoperita de tuba 'uterine, *i mezo-
salpinx *i vine in raport cu ansele colioniul sig-
moidion, in stings, coca' apendicele vermiform, in
dreapta *i chior cu ampulla reefed', cind e Ono.
Raportul salpingo-ovarian explica de ce o salpingita
este insotita aproope intotdeauna de un grad de ova rite'
(sailipingo-ovarita).
Ra portuil ap end iculo-ovaria n orate', de use men i, free-
yenta apendileulo-ainexitelor drepte, lair roporful cu rectul
lairniure*te de ce, deseori, poste fi palpat ovarul prin tact
rectal, mai ales in cazurille in care ownsd este prolabat in
rec es u I recto-001p- uteri n.
Ovarul e ,
mentinut de ligamentul larg, fixat prin pedi-
cult!!! vosculo-inervos *i prin ligamentul suspensor, propriu
at ovarului, tubo-ovarian Si mezoovariul.
Ligamentul suspensor
(figamentum suspensorium ova-
rii)
este o formatiune fibro-museulara paralela cu ipedicu-
vosculo-nervos superior all ovarului. Pornind die pe me-
zoopendice, in dreapta, ipe sub merocolonal sigimoidian,
in istinga, aboard.' la nivelul voselior Mace externe, intro in
ungihiul supero-lateral al ligaimentului larg *i ajunge pe
extremitatea tubara a ovarului, pe mezoovarium.
Ligamentul ipropriu at ovarului
(Iigamentum ovarii pro-
priumseu chor da uter oovar ica) s e
goise*te in aripioara
201
mesosalpinx
n.ilioinquinalis
a v. pudentee
externae
remus perinei
labium minus
Tessa vestibuli vaginae
1 7 7 . ISCh1 0-05YeITOSU. S
m. transversus perinei
superficialis
AIMAIMOTAALIAI
fascia late
glans clitoridis
labium minus
m. bulbospong iosus
ostium vaginae
hymen
pPeepUflth7 7 clitoridis
1 7 7 . bu/bospongiosus
frenu/um cgoridis
ostium urethrae externum
fossa ischiorectalis
Fig. 262. Perineul la femeie
(dispozitie stratigrafica a
planurilor III IV).
anus
a. pudenda interne
g/ vest/hi/kris major
(thyrthoila)
207
MUSCHII REGIUNII ANALE
Muschiul ridicator anal (m. levator ani) isi are ori-
ginea: inainte, pe Bata pelvina a corpului ,pubisului; late-
ral, pe sirnfiza; indarat, pe fato interne a spinei sciatice
si intre aceste doua puncte, pe fascia muschiului obtura-
tor. Fibrele trec spre planul median, cu grade variate de
oblicitate. (a) Fibrele cele mai anterioare simt indreptate
indarat si in jos ipe feta laterals a prostatei, inserinclu-se
pe nodul perinea' sau nucleul fibres central al perineu-
lui. Ele alcatuiesc, Ia barbat, muschiul ridicator al pros-
tatei (levator prostates), iar Ia femeie incruciseaza latu-
rile vaginei, ajung Ia insertia altatuiesc astfel
un important sfincter suplimentar pentru acest organ.
(b) Fibrele urmatoare 'merg indarat si in jos (peste fetele
laterale ale prostatei
si ,
peste extr6vitatea superioara a
canalului anal si se indreapta spre flexure ano-
rectal&, pentru a se intretese cu fibrele corespunzatoare,
de partea opusa; unele din ele se pierd in peretele ca-
nalului anal; aceastalparte a muschiului se cheama pubo-
rectala (m. puborectalis). (c) Restul fibielor se insera pe
latura ultimelor doua segmente ale*.caccisului
si
pe un
rafeu fibres median, care se intinde de la coccis Ia pe-
retele anusului (flexura perinealis recti) (fig. 260, 264).
Morfologic, muschiul ridicator anal mai poate fi im-
partit intr-un muschi ilio-coccigian (m. itiococcygeus)
si
intr-un muschi pubo-coccigian (m. pubococcygeus).
Muschiul ilio-coccigian (m. iliococcigeus) are origi-
nea pe spina sciatica si pe portiunea posterioara a aircu-
lul tendinos al fasciei pelviene si se fixeciza arpoi pe coc-
cis si pe rafeul median; de obitei subtire, poate uneori
lipsi cu total, Esau Ipoate fi inlocuit, in mare masura, ,prin
tesut fibros. Un fascicul suplimentar, Ia partea rsa ,poste-
Hoare, este numit uneori muschiul ilia-sacral (m. ilio-
sacralis) (vezi si fig. 228, 237).
Muschiiul pubo-coccigion (m. pubococcygeus) are
originea Ipe fata posterioaro a , pubisului si pe partea an-
terioara a fasciei , muschiului obturator, si este indreptat
indarat, aproape orizontal, de-a lungul laturii oanalului
anal. Intre coccis si canalul anal, ,muschii pubo-coccigieni
se apropie unul de al, tul s i formeaza o patura fibro-mus-
culara grease', asezato (pe rafeul format de muschii iilio-
coccigieni.
Muschiul ridicator anal este inervat de o ramiura din
ad
treilea si al patrulea nery sacral, din plexul sacrococci-
gian.
Ridicatorii anali fac constrictia capatului inferior al rec-
tului, deci al orificiului anal si al vaginei,
si
intoresc nodul
perineel (nucleul central fibres al perineului), formind o
diafragmo care sprijiino organele ,pelviene si se opune la
presarea ler in jos, produsa de sporirea presi un i i intra-
a bdomi nate.
Musch i ail cocc ig ian (m. coccyg e us) se gaseste Tricia -
ratul muschiului ridicotorului anal, avInd originea pe
spina 'sciatica si pe , micul ligament sacro-sciatic sa-
cro-spinos) si se insera pe , morginea coccisului si margi-
nea laterals a ultimei vertebre secrete. El contribuie, im-
preune cu muschiul ridicator anal
s
i cu ,muschiul
dal, Ia inchiderea partii posterioare a iesirii din pelvis,
intregind posterior diafragma pelvina.
Muschiul rcoccigian este inervat de o ramura din el
patrulea si al treilea in e ry sacra I.
In timpul Iparturitiei se ;pot produce uneori rupturi ale
muschilor care alcatuiesc fpodisul (pelvian. Duca centrul
tendinos (centrum tendineum perinei), rezultat din intrica-
rea fasciilor
s
i fibrelor musculare
s
i tendinocrse ale ma-
joritatii muschilor perineului, se rope, contractia fibrelor
anterioare ale ridicatorului anal sporeste in lac so scads
despicatura normalla din )podisul pelvin si , ca urmare, se
poate produce Fun prolaps , uterin, 'ler in cazuri grave, ova-
rele, vezica ,urinara si rectul pot so ,prolapseze de asemeni.
-
Muschiul sfincter extern al anusului
(m. sphincter
ani externus)
este o fisie Iota de fibre 'musculare, de forma
eliptilco. Este format din do,ua portiuni: una superficiala
si alto profunda. Portiunea superficiala alcatuieste par-
tea , principalo a muschiului i isi is origine printr-o fisie
tendinoasa ingusta, , pe virful coccisului
si
'pe rafeul ano-
coccigian, astfel ce muschiul este format din doua benzi
latite, care trec cite una de fiecare parte a anusului, pen-
tru a se. intilni inainte si a se insera pe nodul fibres pe-
rineal (centrul fibros al , perineului), uncle se unesc cu
MUKhiull transvers superficial al perineului (m. transver-
sus perinei superficialis), cu muschiul ridicator anal (m.
levator ani) i cu muschiul bulbo-spongios 'sou bulbo-ca-
vernos (m. bulbocavernosus). Portiunea prefunda formeaza
umsfincter complet ,pentru canalul anal. Fibrele sale in-
conjoara canalul, aplicate strins pe muschiul puborectal
(m. pubore0alis), , pe sfincterul intern all anusului (m. spin-
cter ani intern'us) si se impletesc, inainte, cu ceilalti muschi,
pe centrul fibres al perineului.
Sfincterul extern al anusuilui este inervat de o , ramura
care vine din al (patrulea nery sacral si din filete prove-
nite din ramura hemoroidala inferioara sau anala (S2S3)
a nervului rusinos.
Sfincterul extern al anusului este, normal, intr-o stare
de contractie tonics si, neavind un muschi antagonist,
mentine orifiiciul
si
canalul anal inchise. Poate fi pus in
stare de mai puternica contractie sub influenta vointei,
si
astfel inchide mai fermorificirul anal.
MUSCHII REGIUNII URO- GENITALE
LA BARBAT
Fascia , superficiala a acestei regiuni este alcatuito
dintr-o ,portiune superficial&adipoasa
si
o alta profunda,
membranoasa (fig. 265, 266).
Portiu,nea adipoasa, inainte, se continuo cu muschlul
dartos al scrotului; indErrat, cu tesutul reeler su'bcutan,
care inconjoora 'anusful.
Portiunea membranoasa a fasciei este aponevrotica.
Se contin.uo., inainte, cu imuschiul dartos; lateral se fi-
xeaza , pe Imarginile ramurilor pu.bisului
s
i ischionului; ina-
poi merge so se , uneasca cu ,margin ea 'posterioara a 'mem-
branei perimeade sau fascia inferioara diafragmei lure-
genitale (fascia diaphragmatis uro-genitalis inferior) i cu
centrul fibros al , perineului".
Centrul fibres al perineului este un nodul fibro-muscu-
lar se afla in 'plant"' median, camla 1,25 cminain-
tea anusului, si foarte aproape de ,bulbul uretral al , peni-
sului (bulbus urethrae). atre acest nodul converg case
muschi care se , prind pe ell si anume: sfincterul extern al
anusului, muschiul bulbo-spongios, cei doi muschi trans-
versi , superficiali ai perineului
s
i fibrele anterioare gall a ce-
lor doi muschi 'ridicatori ai anusuilui.
Muschiul transvers superficial at ,perineului (m. trans-
versus perinei superficialis). lsi is origine, prin fibre ten-
&noose, 'pe , portiunile , mediala si anterioara ale tuberozi-
tatii ischionului si se insera in centrul tendinos.
Contractia simultana a celor doi transverse superficiali
ai perineuilui contribuie la fixarea icentrului fibres al per"-
ineu!ui.
Muschiul bulbo-cavernos (m. bulbospongiosus sive
bulbocavernosus) este asezat in 'partea medians a , peri-
, neului, inaintea anusului si este format din doua portiuni
simetrice, 'unite printr-un rafeu tendinos median; it are
, originea pe rafeul median si pe centrul fibres perineal.
Fibrele lui diverg: cede ,mai dindarat se pierd pe mem-
brane perineala (sau fascia inferieure a diafragmulul , uro-
genital); fibrele de la , mijlac incercuiesc bulbul si corpul
spongios al penisului (corpus cavernosum urethrae); fi-
brele anterioare se raspindesc pe latura corpului cover-
nos (corpus cavernosum penis) pentru a se insera, in (parte,
pe acest corp (inaintea 'muschiului ischio-cavernos).
Muschiul bulbo-spongios impinge in faro continutul
canalului , uretrei. Fibrele ,mijlocii contribuie la erectia
corpului (spongies al penisului (corpus spongios:um penis).
Fibrele anterioare contribuie, de asemenea, erectia pe-
nisului, prin comprimarea venei dorsale a penisului.
Muschiul ischio-cavernas (m. ischiocavernosus) is
208
nastere, prin fibre tendinoase *i carnoose, de Ipe fata in-
terne! a tuberozitatii isch ionului, IInds ratuI stilpu lu i coypu -
I ui cavernos all fpenisului (crus corporis cavernosi penis).
Fibrele musculare se sfirsesc (pe o aponevroza, care se in-
sera pe laturile penisullui si ,pe fata inferioara a acestuia.
Muschiul ischio-covernos comprima corpului ca-
vernos al penisului si intirzie intoarcerea singelui prin
vene, finind 0sec! penisuil In erectie.
Intre imuschii descrisi mai sus se after un spatiu tri-
unghiular, limitat medial de , muschiul bulbo-spongios (bul-
bo-cavernos), lateral, de muschiul ischio-covernos si inda-
rat, de , muschilul transvers superficial all perineului. V asele
, nervii sicrotali, precumsi ramura perineala a .nervului
femural cutan posterior (n. cutaneus femoris posterior)
strabat spatiull acesta dindarat-Inainte; artera perineala
transverse! (artera perinei) trece de-a lungul 'limitei sale
posterioare Ila muschiut transvers superficial al perineului.
Fascia ,prof and 6 a regiu n i i .uro-genita le formea za , un
pentru muschiul transvers rprofund at perineului;
in ea se afla, de asemenee, vasele $i .nervii profunzi ai
perineului , anterior. Este alcatuita din doua lame mem-
branoese. Cea mai puternica si mai superficialla din aceste
lame este membrana perineala sa:u fascia inferioara a
diafragmei ure-genitale (fascia diafragmatis pelvis infe-
rior). V irful ei, infdreptot inainte, este ingrosat cpentru a
forma ligarnentul transvers at perineului (lig. transversum
pelvis); intre acest ligament $i ligamentut ,subpubian (lig.
arcuatum pubis) ', afire] in pelvis vena dorsala prefunda a
pen isului (sa u a cl itorisul u i). Fascia este stro b &kite] de :
metre], arterele $i , nervii bulbului $i, lingo iuretro, de am-
bele canale , excreteare ale glandelor bulbo-uretralle ale
lui Cowper (glandulae bulbourethrales); de arterele pro-
funde ale ipenisului, ,una de fiecare 'parte, drept linga ar-
cul pubian si camla jumatate distanta ipe marginea de
insertie a. membranei; de arterele si nervii dorsali ai pe-
nisului, aproape de virful , membranei; la bath, de vasele
*i ,nervii ,scrotali.
Sub fascie se gasesc: iportiunea membranoasa a , ure-
trei, , musChiul transvers profund al perineului si sfincterul
uretrei, g la ndele b ulb o retro le cu ca na tele for excrete re,
vasele rusinoase interne si nervii dorsali ai penisului, ar-
terele si bulbului , penian si , un ,Alex de vene.
Aceste formatii sint despartite de pelvis printr-o a doua
patura a fasciei, , mai putin evidenta.
Muschiul transvers profund ad perineului (m. trans-
versus perinei profundus) , are .originea pe ramurille is-
chionului $i merge spre planul median, unde se intretese,
intr-un rafeu tendinos, cu muschiul cu acelasi nume, din
partea opusa. Este , un tensor al centrului perineal.
Miuschiul sfincter all , uretrei (m. sphincter urethrae)
inveleste portiunea membroneasa a luretrei $i se afro ase-
zat Intre cele doua 'pa- tun' fasciei iprofunde a regiunii
uro-genitale. Muschii de ambele parti lucreaza impreuna
ca un sfincter, apasind ~ ortiunea mem'branoasa a 'uretrei.
Toni musehii regiunii .uro-genitale sint inervati de ra-
mura perineala a nervului rusinos (rami perinealis nervi
pudendalis).
MU$CHII REGIUNII URO- GENITALE
LA FEMEIE
Muschiul transvers superficial al perineului (m.
transversus perinei superficialis) difera prea putin de mus-
chiul corespunzator de la barbat, door co este mai dez-
voltat (fig. 261-263).
Musch i ull bulbo -spon g les sau b -ea ve rn os (m. b u 1-
bospongiosus sive bulbocavernosus) inconjura orificiul va-
gi'nei. El acopera partite laterale ale bullbilor vestibular'
si este fixat, indarat, pe centrul fibros at perineului, unde
filetele sale se impletesc cu sfincterul extern at anusului.
Fibrele sale tree inainte, de fiecare parte a vaginei, pen-
tru a se insera pe corpii cavernosi ai clitorisului; un fas-
cicul incruciseaza corpul clitorisului, In aso fel Inca com-
prima vena dorsals (pars dorsalis clitoridis).
Muschiul bulbo-cavernos strimteoza orificiul vaginei. Fi-
brele anterioare contribuie la erectia prin corn-
primarea venei dorsale profunde a acestuia.
Muschiut ischio-cavernos (m. ischiocavernosus), ma i
mic dealt muschiul corespunzator de la barbat, acopera
portiunea neinserata a stilpului clitoridian (crus clitoridis).
Are originea, pit-in fibre tendinoase si musculare, pe fate
Internet a tuberozitatii ischionului, indaratul stillipului cli-
torisului si ;pe ,portiunea invecinata a Iramurii ischionului.
Fibrele musculare se termina Intr-o aponevroza, care se
insera pe laturile $i rpe feta inferioara ale stilpului clito-
rildian.
Muschiul ischiocavernos comprima stihpvl clitorisului $i
intirzie intearcerea singetui prin vene, contribuind see!
la mentinerea clitorisullui in erectie.
Membrane perinealla sou fascia inferieure, a dia-
frogmei uro-genitale (fascia diaphragmatis pelvis inferior),
la femeie, este , mai slabs decit 'la barbat si este straba-
tut!' de deschizatura vaginei, du tunica externs a careia
se impleteste. Ea acopera , urmatoarelle formatii anatomise:
portiuni din , uretra si vagina, muschiul transvers profund
at perineului sfincterul iuretrei, glandele vestibulare
(glandula vestibularis major Bartholini) Si conductele
for de excretie, vasele rusinoase interne, inervii dorsali ai
elitorisului, arterele si nervii bulbillor vestibular' si un plex
de vene.
Muschiul transvers iprofund at perineului (m. trans-
versus perinei profundus) are engine , pe ramura ischio-
nului si merge transversal, indaratul vaginei, pentru a se
cu , muschiul .omonirn din pa rtes opusa; contribuie
la fixarea centrului fibros al perineului.
Muschiul , sfincter at uretrei (m, sphincter urethrae)
este alcatuit din fibre externe si interne. Fibre'le externe
lint indreptate de-a curmez4ul arcului pubian, inaintea
metre'. Fibrele interne incercuiesc capatul inferior at
uretrei.
Amindoi muschii se contracts data si lucreaza ca un
constrictor at uretrei.
Vascularizatia si inervatia
Ingo ia peri neat u i este asigurata de artera rus in oa s
interna (a. pudendalis interne) (vezi fig. 243-245).
Artera ruinoaso interne (a. pudendalis interna) este
una din cele maiinseminate ramuri ale arterei hipogas-
trice. EC! ' riga perineuil si orgainele genitale externe.
Traiect raporturi. Artera rusinoasa interne] iese din
bazin prin partea inferioara a incizurii infrapiri-
form(foramen infrapiriforme), sub muschiul pirifarm, incon-
joara spina sciatica (spina ossis ischii) patrunde, prin
orificiul sciatic mic (foramen ischiadicum minus), In fosa
ischiorectala, :uncle se imparte in doua ramuri terminate:
artera perineala (a. perinealis) artera peniano (a. penis
seroclitoridis). Inainte de c se divide, artera mai de] *i
2-3 ramuri hemoroidale, inferieure sau angle.
in regiunea fesiera artera rusineaso interne incaleco
spina sciatica. La acest nivel ea e situate inafara arterei
ischiadice: nervul ruOnos este posterior arterei.
In fosa ischio-rectala a rtera este situate pe peretele
extern all fosei ischio-restate, impreuna cu newts!, intr-o
dedublare a aponevrozei obturatorului intern.
Artera rusinoasa interne] der ramurile hemoroidale si
apoi se Impa rte in artera iperineala si artera peniona.
a. Arterele 'hemoroidale inferioare (aa. analis) sint
doua sou trei ramuri arteriole care se desprind sub spina
sciatica si merg prin fosa ischio-rectala la sfincterull extern
al anusului si la ridicatorul anal.
b. Artera Iperinealo (a. perinealis), cunescuta in mod
obisnuit sub numelle de artera ,perineala superficiala,
please din fosa ischio-rectala trece in perineul anterior,
strabatind sau incrucisind muschiul transvers superficial.
Artera I merge In tesutu l fibrog rasos subs uta not, intre p i ele
si fascia iperineala suiperficiala, spina la , nivellut burselor
(aa. scrotales posteriores) sau al buzellor magi (aa. labia-
les
c. Artera peniana continua drumul arterei rusinoase
interne. Ea merge in diafragmo uro-genitala, trece Intre
14
209
frenulum clitoridis
commissura labiorum anterior
ostium urethrae externum
commissura labiorum posterior
labium majus (sectional-a)
glans clitoridis
labium minus
ostiurn vaginae
himen
diaphragmae urogenifales
m. transverse perinei
/ 7 7 . levator ani
Fig. 263. Diafragma urogenitalo la femeie (al V -lea
plan stratigrafic).
prostata
iuberositas ischiodica
sacrotuberosus
fossa ischiorectalis
m. gluteus maximus
9/. vestibularis major
/77. levatop ani
(illo-coccygeus)
Fig. 264. Mufchiul sfincter anal extern.
crus penis
bulbus penis
. . / 7 7 . sphincter ani externus,
pars profundus
_pars superficialis
_ pars subcutaneous
210
Fig. 265. Spatiul perinea/ profund la barbat
(vozut dinspre posterior).
membrana perinei (fascia
diaphragmatis urogenitalis inf. )
m. transv. perinei supert raphe 1 7 1 . bulbospongiosi
m. ischiocavernosus
gi. bulbourethralis
tuber ichiadicum
diaphragma urogenita le
anus
diaphragma pelvis
levator ani)
lig. sacrotuberale
m. sphincter ani ext.
lig.
anococcygeum
Os sacrum
corpus spongiosum penis
corpus cavernosum penis
m. bulbospongiosus
os pubis
a. dorsalis penis
v. dorsalis penis
n. dorsalis penis
a pudenda int.
Fig. 266. Radocina penisului.
211
cele clouCt foite ale fasciei perineale mijlocii
, 1 ,410 ramurile
ischio- pubiene. Ajunsa marginea iniferioara a simfizei
pubiene (sub Iigamentul arcuat), se continua cu artera
dorsala a penisului. Ramurile acestei
, artere sint:
artera bulbo- uretral a (a. bulbi urethrae),
numita
si artera perineala ,profunda, merge Ia triunghiul isohio-
bulbar, format din imuschii ischio- cavernos, bulbo- cavernos
si transverstil superficial, dind ramuri acestor muschi
bulbului cavernos al uretrei;
artera curetrala (a. urethralis) este o artera mica care
naste inaintea precedentei si merge cOtre corpul spongios
ail
.uretrei, in care patrunde pine] la locul unde acesta se
uneste cu corpul cavernos in gland;
artera cavernoasa
(a. profunda penis) is fnostere
Ia
nivelul simfizei pubiene si ,patrunde in corpul cavernos al
penisului, in care se ramifica, dar, in virful penisului, se
anastomozeaza cu artera omonimei si cu artera dorsala a
penisului;
artera dorsala a penisului (a.
dorsalis penis) conti-
nua trunchlul principal, strabote spatiul dintre :muschiul
transvers profund si iligcumentul , preuretral i ajunge pe fatal
dorsala a penisului, pe care merge sub
fascia penis pine'
Ia nivelul glandului, impreuno cu vena dorsala subfasciala.
in drumul ei, iartera do ramuri pentru corpii cavernosi si
portiunea spongioasa a uretrei, pima Ia gland, uncle se
anastomozeaza cu celelalte artere ale penisului;
alters clitorisului (a.
clitoridis) corespunde arterei
peniene si are acelasi traiect. Ea d6 artera bulbului vagi-
nei, artera uretrala, artera , cavernoasa si artera profunda
dorsala a clitorisului.
In ervatia p eri n eu lu i este asigurata de plexul
rusinos (plexus pudendalis).
&est ' Plex este format din ramuri care provin din ra-
murile anterioare ale celui de al doilea pins Ia al cincilea
nery sacrat. Plexul rusinos este srtins flegat de plexul sa-
coat, a carui dependinta este considerat, fiind unit cu ple-
xul isacrococcigio n. Din acest p lex p I ea co (urm toa rel e ra-
muri Ia organele genitale si la viscerele intrapelviene.
Nervul ruisinos (n. pudenalis)
iese din rplexul rusinos,
paraseste bazinul prin foramen infrapiriforme, ocoleste
spina sciatica si intro in fosa ischio- rectata, uncle se irn-
parte in doua ramuri: (1)
nervul perinea! si (2) nervul pe-
nian.
Nervul , perineal ,
merge inainte si se Imparte in &ma:
a) ramura cutanata,
care trece intre piele si fascia peri-
neara superficiala si se terminal in organele genitale ex-
terne prin ramuri scrotale, respectiv (labia le ; b)
ramura
musculara
(musculo- uretralo) se imparte cei trei muschi
ce formeaza triunghiul ischlo- bulbar: transvers, ischio- ca-
vernos si bulbo- cavernos; din ea plead:1 un firisor ' nervos
Ia bulb si altul la ,uretrii.
. Nervuil penian
(n. dorsalis penis)
continua traiectuliner-
Organele genitale
Totalitatea organelor genitale externe ale femeii este
cunoscuta sub ,
numele de vulva, in alcatuirea careia intro
labiale marl si mici, spatiul interlabial, clitorisul, aparatul
erectil si glandele anexe (fig. 261- 263).
vului rusinos, trece tpe sub Isimfiza pubiana impreuna cu
artera omonima si ajunge pe partea dorsala a penisului
in santul format de corpii cavernosi; do ramuri ipentru cor-
pii cavernosi, ipielea penisului si gland.
Nervul ridicatorului anal si al ischio- coccigianului,
pleaca din ,plexul rusinos si se imparte la cei doi imuschi.
cu coloana lombaro.
51
Pancreas
Hepatic region
Liver
Extrahepatic bile ducts
Splenic region
Inframesocolic segment .
Jejunum and ileum
Large intestine
Retroperitoneal space
Adrenal glands
Kidneys
Ureter
Retroperitoneal vessels
1 38
1 21
1 24
1 25
1 32
1 4 0
1 4 0
1 4 5
1 58
1 60
1 60
1 70
1 71
MIIIIIMIr
PELVIS
(Prof. M. Ifrim, M.D., Prof. Gh. Niculescu, M.D.,
Prof. N. Bareliuc, M.D.; illustration E. Patrascuto)
Pelvicperitoneum
177
Urinary bladder
181
54
Maleinternal genital organs
183
55
Testis
184
Epididymis
184
57
Deferent duct .
185
57
Ejaculatory ducts
185
60
Prostate
187
64
Seminal vesicles
189
Urethra
189
Femaleinternal genital organs
192
Vaginal region
192
72
Uterine region . .
.. 196
72 Tubo-ovarian region
200
72 Uterine tubes .
. 200
72 Ovary
200
76 Femaleurethra. . . . . . . . . . . . 204
77 Perineum
(Prof. M. Ifrim, M.D., Prof. N. Bareliuc,
M.D., Prof. Gh. Niculescu, M.D.,
77
B. Cerbulescu, M.D.; illustration, E. Pa-
77 troKuto)
206
82
Muscles of the anal region . . . .
208
93 Muscles of the urogenital region in the
94male
208
94 Muscles of the urogenital region in the
95 female . .
209
96
Formations of the digestive tube and the
97 urogenital apparatus . .
21 2
Female external genital organs (labial forma-
tions, erectile apparatus, accessory glands of
the vulva)
212
Male external genital organs (scrotumand
penis)
216
SOMEMEDICOSURGICAL
101
APPLICATIONS
(Prof. Gh Niculescu, M.D.; illustration, Lucia Flo-
rescu)
INVIVOANATOMY
ANDENDOSCOPYNOTIONS
(Prof. Gh. Niculescu, M.D., Prof.
M. Ifrim, M.D.,
B. Cerbulescu, M.D.; illustration, Lucia Florescu)
234
THORAX
(Prof. N. Bareliuc, M.D., Prof. M. Ifrim, M.D.,
Prof. Gh. Niculescu, M.D.; illustration, E. Potro-
cuO)
Chest wall
Mammary region
Thoraciccavity
Pleura
Main bronchi
Lungs
Med iastinum
(Prof. M. Ifrim, M.D., Prof. N. Ba-
reliuc, M.D., Prof. Gh. Niculescu,
M.D., B. Cerbulescu, M.D.; illus-
tration, E. PotroKula) . . .
Anterior mediastinum
(upper segment) .
Thymus
Thoracic aorta . ..
Pulmonary artery
Vena cava superior . ..
Anterior mediastinum(cardiopericardial
segment)
Pericardium
Heart
Posterior mediastinum
Thoracic trachea
Thoracic oesophagus .
Thoracic duct . . ..
Azygos vein system...
Limitsand walls
Abd ominal cavity
Peritoneum
Supramesocolicsegment
Gastric region
Abdominal oesophagus
Stomach .
Duodenopancreatic region
Duodenum.
101
102
113
113
113
113
120
120
218
261
CpeAocTeHHe (koHcf).
A
-p M. Hckpum, ripock
A-p
H.
BapealoK, ripocp. fk-p Aou. F. HnKyaecKy,
A-p B. LlepoyemecKy; pncytiKll, E.
113Tp3IIIKyLt3)
BITIOIIKOBa51 )Keae3a
.
72
AopTa rpyikHoil
KJIeTKH
72
,Tlerolixafi apTepHR
76
BepxHHHno.nasi BeHa .
.... . 77
77
FlpegcepAne
77
CepAue
82
3aAH515,
1 LiacTb cpe/kocTeHursi
93
-- FpyiAlioci oTpe3oKTpaxeu
94
FpyilHofi oTpe3omnunuesofka
94
Kai-1mrpy-Axoll KJIeTKH..
95
CncTema HenapHoft
BeHbI
96
Ilellb
orrocnmnanylecimx Nce.me3
97
I-
PY):IHASI KJIETKA
(Flpo(p A-p H. BapejiioK,
KoH4). ATM. 1/1cppiim,
npo(i). A-p Aou.
F. 14 ..
..m{yaecKy; puicyfm, E.
113T-
p3ugu3)
CTeHKa rpyilHoil
KJIeTKH
54
06.ThaCTb M0,11011HOCI >ice.nemi
55
HOJ1OCTb rpymiorf KJIeTKH
57
FlAeBpa
57
OCHOBHbIe 6POHXFI
60
'-- JlerKue
64
72
AHATOMIIIIECKHE 110HSIT14
113
FIP114)1(14 3 HEHHO 11 3 litaocKonng
(Flpock. ACM,.
F. HlligoecKy, KoHck. -p M.
14(1)pulm, ,q-p B. Llep6yaecicy;
PHeyHKH,JIygna
120
(1).lopecKy)
234
113
CO,REPA<AHHE
FlpeAncaomie (Flpock. Aou. Ilona
5
r OJIOBA
(KoHcb. A-p M. HI:ppllm, npo(P. App
H. BapeatoK,
npo(J.
Aou. F. HtiKyaecKy; pFicyfuth, E. 113T-
p3migu3)
8
HOJ1OCTb pTa
14
06J1aCTbNIOTK14
32
floimatocTriag 06J1aCTb H o6aacTb OKOJI0yLLIHOCI
CJIIOHHOft
Aule3bi
39
06JtaCTb ropTarm
41
06aacTb 11.114T0B14,74HOr1
we.rie3m, TpaxeH H Hume-
Hoila . . . .
51
)1(14BOT
(KoH4). A-p M. Hcppum, npo4). -
p Aou. F. HHxy-
AecKy,
npoci). ft-p H. BapemoK; plicyFIKH, E.
113T-
p3ugu3)
TIpe,rAeJubi H
CTeHKH
110J1OCTb}KHBOTa
Bpiouilma
Bepxruari
OTAeJ1 Me3OKOJ10Ha
06.fiacTb )1<e.nyikKa
OTpe3oK
nnuteBorka,
COOTBeTCTBytOLLIFICI
)KFIBOTy
WeAyAorK
-- 06,1aurb ABeHami,ailinepeTHoli
noxi<eAyAoi-ixofi Ke.riena
120
- FloA}Ke.nyAmHaH)4<eae3a 121
06aacTb Helium. ... ... 124
IZ eLiexb
125
- BxellegeHoinibie )KeJILIHbIe nyTH132
06.1acTb CeJIe3eHKH 138
140
Toatax HHOAB3A0IIIHaHKHHIKH140
... 145
158
Haxiotieimbie }Keie3b1 160
160
170
cocyiktil 171
TA3
(Kolick ,Ek-p M. Hcppum, ripo(1). A -p Aou. F. HHKy-
AecKy, npo(1). A-p H. Bape.iiioK; pFICyHKII, E. 113T-
p3ungu,3)
Ta3oBasl 6pJowHHa
177
Mo4eBoi4ny3bIpb
181
BHyTpeHHHK 110J10Bble
opraHbl My)10114Hbl . 183
-qiii-IKO
184
FlptukaToKcemefumii Ke.ne3bi 184
-- CemexHoil IIpOTOK
185
-- Cemsiablopacbmarou_wil KaHaJI 185
FlpeAcTaTeAbHasi >Keae3a
187
Cememibie ny3bipbxll
189
MogeBoct maxaa . .
189
5
EXTREMITATEA CEFALICA
(Conf. Dr. M. Ifrim, Prof. Dr. N. Bareliuc,
Prof. Dr. Doc. Gh. Niculescu; ilustratia, E. Patrascuta)
Regiunea nazala
Cavitatea bucala .
Regiunea faringiana
57
Regiunea mamara .
Pleura
57
Bronhiile principale
60
Plaminii
64
Mediastinul
(Conf. Dr. M. Ifrim, Prof. Dr. N. Ba-
reliuc, Prof. Dr. Doc. Gh. Niculescu,
Dr. B. Cerbulescu; ilustratia E. Pa-
trascuta)
72
Mediastinul anterior (etajul superior)
. . 72
Timusul . ..
72
Aorta toracica
.72
Artera pulmonary
76
94
Esofagul toracic
95
Canalul toracic .
96
97
Limite si pereti . .
98
Cavitatea abdominala
101
Peritoneul
102
Etajul supramezocolic
113
Regiunea hepatica
124
Ficatul
125
Caile biliare extrahepatice
132
Regiunea splenica
138
Etajul inframezocolic . ..
140
Jejunul si ileonul ,
140
Intestinul gros .
145
Spatiul retroperitoneal
158
Glandele suprarenale
160
Rinichii
160
Ureterul . .. ..
170
Vasele retroperitoneale
171
BAZINUL
(Conf. Dr. M. Ifrim, Prof. Dr. Doc. Gh. Niculescu,
Prof. Dr. N. Bareliuc; ilustratia
E. Patrascuta)
Peritoneul pelvin
177
Vezica urinary .
Organele genitale interne Ia barbat
.. 11 8831
Testiculul
184
Epididimul
184
Canalul deferent
185
Ductele ejaculatoare
185
Prostata
187
Veziculele seminale
.... 189
Uretra
. . ...
189
Organele genitale interne Ia femeie . . . .
192
Regiunea vagina/6
192
Regiunea uterina
196
Regiunea tubo-ovariana
200
Tubele uterine
200
Ovarul ..
. 200
Uretra feminina .........204
Perineul (Conf. Dr. M. Ifrim, Prof. Dr. N. Bare-
liuc, Prof. Dr. Doc. Gh. Niculescu,
Dr. B. Cerbulescu; ilustratia, E. Patras-
.
..........
.206
cuta)