Poemul Luceafarul are ca punct de plecare basmul Fata in gradirea de aur,cules de

germanul Richard Kunisch,calator in tarile romane.

Luceafarul este un poem romantic pe tema destinului omului de geniu. Eminescu exprima
in Luceafarul starea sa de spirit ca personalitate de geniu intr-un mediu ostil, incapabil a se
ridica la inaltimea lui. Nostalgia muritorilor catre astre este un motiv romantic frecvent.O
fata de imparat se indragosteste de Luceafarul de seara si el de ea. Intelesul alegoriei este
ca pamanteanul aspira catre absolut,iar spiritul superior simte nevoia compensatorie de
materialitate. Fata de imparat cheama Luceafarul folosind un descantec,o formula
magica,pentru ca in mentalitatea ei el este un duh:
Cobori in jos,Luceafar bland,
Alunecand pe-o raza,
Patrunde-n casa si in gand
Si viata-mi lumineaza!
.La invitatia Luceafarului,fata de imparat are o senzatie de frig:
Strain la vorba si la port,
Lucesti fara de viata ,
Caci eu sunt vie,tu esti mort
Si ochiul tau ma ingheata.
Peste un timp,in somn,fata rosteste din nou chemarea ei, iarasi Luceafarul,intrupat acum
din vile haosului, vine nvemntat in giulgiu negru si purtand pe firele-i negre de par o
coroana ce pare ca arde. Tatal Luceafarului este de data aceasta soarele,iar
muma,noaptea.Tanarul demonic fagaduieste miresei salecununi de stelesi-i ofera cerul pe
care sa rasara ca o stea stralucitoare alaturi de el,ceea ce da fetei o senzatie de caldura:
Fata este incapabila sa iasa din conditia ei si pentru a convietui cu Luceafarul ii cere sa fie
muritor ca si ea. Idila dintre Catalina si Catalin,aflata in partea a doua a poemului arata
repeziciunea cu care se stabileste legatura sentimentala intre exponentii lumii inferioare.
Partea a treia a poemului cuprinde calatoria Luceafarului prin spatiul cosmic si convorbirea
cu Demiurgul,rugat sa-l absolve de vesnicie.Imaginile materializeaza in chip surprinzator
abstractiile,iar ideile se intruchipeaza corporal,ca intr-un scenariu dramatic..Din cauza vitezei
colosale a luminii,miscarea pare unfulger neintrerupt,ratacitor printre stele.

In dialogol cu Demiurgul,Luceafarul,insetat de repaos,adica de viata finita,muritoare,este
numit Hyperion,ceea ce ne duce iar la mitologie .In ultima parte a poemului,parte a
patra,revine planul terestru in contrast cu imaginile de infern ale haosului cosmic.Reapare
perechea Catalin-Catalina intr-un crng,in lumina lunii,sub un sir de tei,cuprinsi de misterul
fecunditatii intregii naturi.Catalina are insa nostalgia iubirii astrului,dar acesta dezgustat de
privelistea de jos,ramane impasibil in altitudinea lui.