Proiect realizat de:

Jula Andrei
Clasa a XI a MI,

Canalul de suez construit din initiativa si sub
conducerea vicontelui Ferdinand de Lesseps si
dat in exploatare in 1869 face legatura intre
Marea Mediterana si Marea Rosie si are 161 de
km lungime.
Acesta scurteaza drumul intre Europa si Indiile
Orientale cu 10 mii de km.
La inaugurarea sa pe 16 noiembrie 1869
participa Imparateasa Frantei ,Eugenia,Printul
mostenitor al Marii Britanii,Eduard,Imparatul
Frantz Joseph al Austro-Ungariei,Suveranul
Egiptului printul Mahomed Said,un bun prieten
din tinerete al Vicontelui de Lesseps precum si
alte personalitati diplomatice ale stiintei si
culturii din acea vreme.
Ferdinand de Lesseps
Canalul de Suez construit pe teritoriul
egiptenilor cu mana de lucru egipteana nu
apartinuse de fapt niciun moment Egiptului.
Englezii au ocupat zona Canalului Suez si apoi
Egiptul fiind convinsi de importanta strategica si
economica a acestuia si il vor stapani pana in
anul 1956 cand va fi nationalizat. .
"Compania Universala" care a contribuit cu
fonduri la constructia canalului si incasa
majoritatea beneficiilor rezultate de pe urma
traficului maritim, nu a vrut sa-si micsoreze
procentele din venituri si astfel guvernul
egiptean sub conducerea presedintelui Nasser
a pregatit nationalizarea totala si imediata a
canalului.
Pentru a asigura fondurile necesare
construirii barajului de pe Nil-de la
Assuan.Misiunea pregatirii si conducerii
acestei actiuni a fost incrediontata de
presedintele Nasser,colonelului Yunes,om de
mare incredere si care prin desfasurarea ei a
surprins cercurile politice conducatoare din
SUA,Franta,Anglia si Israel.Data de 26 iulie
1956 ramane in istoria Egiptului ca ziua
nationalizarii totale a Canalului de Suez.
Cercurile politice si militare de la Londra,Paris
si Tel-Aviv pun la cale o interventie militara in
Egipt.Calul trioan este armata israeliana care
ocupa zone din peninsula Sinai cu poziti la
canal.Pe 29 octombrie 1956 armata britanica si
cea franceza pornesc si ele interventia militara
dupa ce diplomatii dau un ultimatum Egiptului si
Israelului sa inceteze luptele.
Conform ultimatumului,Egiptul trebuia sa
accepte ocuparea temporara a oraselor Port
Said Ismailia si Suez de pe canal pentru a
asigura chipurile libertatea navigatiei.
Conducerea egipteana respinge
ultimatumul si trimite trupe in Sinai si mesaje
personale sefilor de stat
American,Sovietic,Iugoslav si Indian carora
le solicita sa ia pozitie impotriva agresiunii.
La ONU au loc discutii in Consiliul de
Securitate dar doua rezolutii una americana
si una sovietica sunt respinde prin vetoul
Angliei si respectiv al Angliei si Frantei.
Abdel Nasser
Retinerea americana si ezitarea sovieticilor
au determinat pe englezi si francezi ca in
dimineata zilei de 5 noiembrie 1956 sa
inceapa bombardarea Port Saidului si Port
Faud si lansarea de parasutisti.
Ocupantii englezi si francezi sunt retrasi
total pe 22 decembrie 1956 iar cei israelieni
pe 12 martie 1957.Actiunea Angliei si Frantei
a fost un esec total.
Tara care si-a indepartat inamicii de
granite,a primit libera circulatie in
stramtoarea Tiran si incetarea incursiunilor
comandourilor din regiunea Gaza a fost
Israelul.
Uniunea Sovietica a fost singura mare
putere europeana care a ajutat Egiptul sa-si
consolideze independenta economica si
politica,contribuind la constructia barajului de
la Assuan si reechiparea armatei egiptene.

SUA prin politica de "neimplicare directa" a
avut de castigat inlocuind influienta
europenilor in orient si consolidandus-i
propria influienta.Criza Suezului nu va aduce
pacea si buna intelegere,in urmatorii ani se
vor declansa numeroase conflicte armate si
diplomatice culminand cu razboiul din 1967
dintre Statele Arabe si Israel.