Hranirea familiilor de albine este operatiunea prin care apicultorul pune la dispozitia albinelor, in

diferite scopuri, anumite cantitati de hrana. Hranirile pot fi hraniri cu substante nutritive
(hidrocarbonate, substante proteice, vitamine, saruri minerale etc) sau hraniri medicamentoase, in
cazul in care in hrana administrata se adauga anumite medicamente in scopul prevenirii sau
combaterii unor boli specifice albinelor (teramicina, streptomicina etc)
Hranirea familiilor de albine cu substante nutritive este de mai multe feluri: hranire stimulenta si
hranire pentru completarea rezervelor de hrana, necesara iernarii.
Hranirile stimulente sunt: hraniri stimulente de primavara, hraniri pentru substituirea golurilor de
cules, hraniri stimulente de toamna si hraniri de salvare, in timpul iernii.
Apicultura: Hranirea familiilor de albine primavara
In perioada de pregatire pentru cules, cand se urmareste dezvoltarea familiilor prin intensificarea
cresterii de puiet, hranirea stimulenta a albinelor este foarte importanta. Se stie ca in sezonul de
primavara o familie de albine consuma circa 10-12 kg de rezerve de hrana, pe care si le asigura
din rezervele ramase de la iernare, cat si din culesurile de nectar si polen pe care le realizeaza in
aceasta perioada.
Existenta unui cules zilnic de 200-500 de grame de nectar si polen intensifica cresterea de puiet
si stimuleaza dezvoltarea familiilor de albine.
Zilele nefavorabile din aceasta perioada impiedica insa zborul albinelor, deci, ca urmare, in
familie intensitatea cresterii puietului se reduce, deoarece indeletnicirea este continuata numai pe
seama rezervelor de hrana din stupi.
Cu scopul de a suplini culesurile de intretinere din natura, in vederea intensificarii cresterii de
puiet se practica hranirea periodica a familiilor de albine cu miere, sirop de zahar, polen si
inlocuitori de polen, care poarta numele de hranire stimulenta.
Pentru hranirea stimulenta a albinelor se folosesc numeroase procedee care se practica
diferentiat, in functie de numarul familiilor de albine din stupina, puterea acestora la iesirea din
iarna si data inceperii culesului principal.
Apicultura Procedee de hranire a familiilor de albine primavara
Unul dintre procedeele folosite consta in descapacirea periodica (la 3-4 zile) a unei suprafete de
1-2 dm patrati cu miere din fagurii cu rezervele de hrana existente in familie. Se descapaceste in
primul rand mierea din fagurii cu puiet, cu scopul de a extinde cresterea puietului in fagurii din
mijlocul cuibului. Apoi se descapacesc fagurii cu miere din marginea cuibului si se aseaza alaturi
de ultimul fagure cu puiet. Albinele scot mierea din faguri si o depoziteaza in cuib, in jurul
puietului, iar in fagurii ramasi goi, matcile depun oua.Operatiunea se continua periodic, pana la
descapacirea tuturor fagurilor cu miere.
Hranirea stimulenta a familiilor de albine cu sirop de zahar, alcatuit dintr-o parte zahar si o parte
apa, administrat in faguri sau in hranitoare, la interval de 4-7 zile, se practica in majoritatea
stupinelor de la noi.
Cu rezultate bune in hranirea stimulenta a familiilor de albine se foloseste zaharul tos, care se
administreaza in hranitoare, asezate deasupra fagurilor din stup. Albinele solubilizeaza zaharul
si-l transforma in sirop, pe care il consuma sau il depoziteaza in faguri. Hranirea familiilor de
albine cu zahar tos prezinta avantajul ca nu provoaca furtisag in stupina si il scuteste pe apicultor
de prepararea siropului, avand totusi efect de stimulare mai slab in comparatie cu siropul de
zahar.
Cu scopul de a suplini deficitul de substante proteice din familii intr-o perioada cand acestea sunt
indispensabile pentru cresterea puietului, se practica hranirea familiilor de albine cu polen
conservat din sezonul precedent, cules de albine sau obtinut prin recoltarea si scuturarea in
timpul infloririi paniculelor de porumb. Administrarea polenului in familii se face spre sfarsitul
iernii si inceputul primaverii, in perioadele lipsite de cules de polen. Administrarea se face in
proportii de 150-250 de grame, sub forma de turte obtinute din amestecul in parti egale a
polenului cu miere. Turtele cu polen si miere se aseaza deasupra fagurilor cu puiet din mijlocul
cuibului. Polenul de porumb se administreaza familiilor in zilele calduroase si in aer liber,
expunandu-l in tavite, in locuri insorite si ferite de vant, fara a fi amestecat cu miere, de unde
albinele il culeg si-l inmagazineaza in fagurii din stup.
In cazul lipsei de polen natural, substantele proteice necesare cresterii puietului pot fi suplinite
prin hranirea periodica a albinelor cu zahar si inlocuitori de polen, cum sunt drojdia de bere
inactivata, faina de soia degresata, lapte praf degresat.
Pentru completarea necesarului de saruri minerale in hrana albinelor, se recomanda ca primavara,
odata cu instalarea adapatorului cu apa curata, sa se instaleze in stupina si un adapator cu apa
sarata (clorura de sodiu).