Opoziia creaionism evoluionism.

Evolutionism si creationism
Studiul evoluiei ca fenomen a necesitat din toate timpurile o apropiere de natur, o
reflectare ct mai obiectiv a proceselor i evenimentelor observabile. Apariia
evoluionismului a necesitat dezvoltarea general a cunoaterii, nu doar n ceea ce
privete coninutul n date dar i modul de abordare n eplicarea proceselor materiale
ncon!urtoare. "a urmare, conceptele tiinifice au dus la elaborarea de concepte
filozofice, iar acestea din urm au asigurat cadrul eplicativ general de abordare a
rezultatelor cercetrii biologice.
#ulte din aceste concepte sunt n antitez, n sensul c unui concept i corespunde alt
concept ce susine contrariul.
Aceste concepte sunt$ materialism idealism% dialectic metafizic% determinism
finalism% teleologie teleonomie% fiism transformism% creaionism evoluionism%
preformism epigenetism% reducionism.
Creaionism concepie teologic potrivit creia lumea ar fi fost creat de &umnezeu
'din nimic e ni(ilo). *n biologie concepie potrivit creia fiinele vii, respectiv speciile
de plante li animale, ar fi fost create aa cum eist ele astzi de divinitate. O variant
creaia continu 'pentru a eplica o anumit succesiune de forme, constatat n natur,
ecluznd ns ideea de evoluie).
Evoluionism concepie cu privire la procesul istoric de evoluie a +niversului, a
,mntului, a lumii vii etc.% principala accepie a noiunii s-a cristalizat n biologie.
,roblemele centrale ale evoluionismului n biologie constau n$ .. demonstrarea faptului
'realitii) evoluiei vieuitoarelor% /. lmurirea cauzelor i a mecanismelor care determin
desfurarea acestui proces. 0voluionismul s-a dezvoltat n opoziie cu fiismul i
creaionismul.
1eoria evolutionista se bazeaza pe niste principii. 2n mare aceste principii pot fi rezumate la urmatoarele$
lumea este inteligibila, ea poate si trebuie descrisa dupa eigentele logicii formale ale matematicii%
eigentele stiintifice impun o autosuficienta a legilor naturii in eplicarea rationala. Stiinta nu trebuie sa
recunoasca o interventie eterioara care sa perturbe cursul natural al transformarilor si sc(imburilor de
energie% inteligibiliatatea lumii presupune universalitatea legilor naturale. 0venimentele trecute trebuie
analizate in functie de legile stabilite azi si verificate in eperientele prezente% universalitatea legilor naturii
face ca fenomenul viului sa nu tina eclusiv de biologie, ci sa fie integrat intr-un fenomen natural cosmic
'istoria omului e legata de istoria cosmosului)% diversitatea formelor de viata nu este ireductibila. 3iintele vii
trebuie studiate cautand o eplicare generala. Acestea trebuie puse in continuitate unele cu altele si
continuitatea se face dupa o arborescenta unde fiintele se diferentiaza incepand cu un stramos comun,
printr-o succesiune de transformari% fiinta umana nu trebuie eclusa observatiei si eplicatiei stiintifice.
1eoria evolutionista bazata pe aceste principii nu se reduce la un fapt natural 'precum dinamica elementelor
naturale observata in univers). 4,e baza unor principii metastiintifice, teoria evolutiei propune o interpretare
a ansamblului faptelor. 2nterpretarea generala a faptelor naturii este data prin inscrierea lor intr-o istorie unde
interactioneaza factorii naturali care produc variatiile si permanentele. 1ermenul de evolutie inseamna astfel
o teorie, nu un fapt sau un ansamblu de fapte4.
3ondatorii teoriei evolutioniste sunt &ar5in si 6amarc7 'prin introducerea conceptelor de varietate si selectie
naturala). 2n anii .89: o noua teorie numita sintetica parea sa acopere insuficientele, ignoranta si greselile
elaborate de &ar5in si 6amarc7. Se numeste sintetica deoarece asociaza eplicarea transformista cu cea a
ereditatii 'prin aportul geneticii-noua stiinta care incepea sa se impuna). 0ste elaborata de &obz(ans7;,
#a;r, Simpson. ,ermanenta si transformarea fiintelor vii se eplica prin constanta patrimoniului genetic
transmis la reproducere si prin mutatiile aleatorii si continue genetice datorate selectiei naturale. O
asemenea viziune parea definitiva, armonioasa, globalizanta. Astfel aceasta teorie se acorda in anii .8<: cu
teoria (olistica.
O prima critica a acestei teorii vine din observarea unui nou comportament, c(iar daca nu eista o eplicatie
inscrisa in patrimoniul genetic. O alta critica vine din partea biologiei moleculare care a sc(imbat maniera de
a vedea rolul genelor. =enomul nu mai e vazut ca un ansamblu stabilit supus sc(imbarii prin mutatii, ci
genomul insusi este o structura variabila, dinamica. =enomul nu este constituit dintr-o succesiune
secventiala de gene limitate, ci este o retea de interactii multiple.
&upa publicarea Originii speciilor '.>?8) evolutionismul se impune ca o teorie in multiple domenii. @e
intereseaza acum, in mod special, domeniul istoriei, al sociologiei, deoarece prin impunerea conceptiei
evolutioniste istoria umanitatii a fost inteleasa ca fiind autonoma, societatea dispunand de un potential
autoorganizator. &ar5inismul social si eugenismul sunt cunoscute 'ele proclama un progres al umanitatii dar
strict orizontal, preocupandu-se de social si politic). ,rogresul este inteles ca o ameliorare a conditiilor
economice, sociale si politice. 2n Anglia eugenismul a fost infiintat de =alton, ,earson, ,enrose, 3is(er,
Aaldane la sfarsitul secolului B2B. 2n S.+.A. aceste idei fac parte din programe sociale si politice. Aerbert
Spencer 'in Anglia), C.&. Doc7feller si E.=. Summer in S.+.A. sunt promotorii unei astfel de filosofii sociale
si politice.
Astfel de idei au facilitat dezvoltarea capitalismului industrial. Andre ,ic(ot mentioneata$ 40ra previzibil ca
dezvoltarea eugenismului, amestecand oredestinatia si lupta pentru eistenta, va impune reusita in afaceri
ca un semn al alegerii divine4.
,rincipiul selectiei naturale favorizeaza dezvoltatea mentalitatii individualiste, a autonomiei. 2nclusiv
cercetarile contemporane din genetica reduc identitatea omului la un comple de gene capabile sa se
autoreproduca. &imensiunea es(atologica este eludata 'sau imanentizata). 2ntr-o astfel de conceptie se
favorizeaza crearea unei mentalitati in care se pierde sensul es(atologic al istoriei. ,entru a intelege o astfel
de conceptie e sugestiv pasa!ul lui Dic(ard &a57ins din 6a gene egoiste $ 4,rin polimerizare la un moment
dat, accidental se va forma o molecula remarcabila, pe care o vom numi replicatoare. 0a nu este nici cea
mai mare molecula, nici cea mai complea, dar are etraordinara proprietate de a putea crea copii dupa ea
insasi...Aceste molecule sunt in voi si in mine. 0le ne-au creat trupul si sufletul si conservarea lor este ultima
ratiune a eistentei noastre4.
"reatia insa trebuie articulata cu es(atologia. Aceasta e posibil deoarece avem un unic &umnezeu "reator
si #antuitor. +n acelasi &umnezeu creeaza lumea, dar ii da o orientare profund es(atologica, venind efectiv
in lume, asumand-o si dandu-i un sens es(atologic. Articularea es(atologiei intr-o teologie a creatiei ne
permite si o inradacinare reala si concreta in istorie, istoria nefiind separata de cosmos.
0volutionismul a depasit granitele unei teorii stiintifice, devenind o adevarata paradigma ce integreaza o
viziune asupra lumii. Se poate vorbi de adevarate implicatii religioase ale paradigmei evolutioniste ce
depasesc orizontul unei revolutii stiintifice sau culturale. 2n contemporaneitate asistam la triumful
evolutionismului, la atotputernicia lui. "on!ugat cu teoria relativitatii a lui 0instein si cu ps(ianaliza lui 3reud,
evolutionismul e integrat intr-o megateorie. "ivilizatia apuseana a secolului BB a dezvoltat aceasta
megateorie, impunand-o la nivelul mentalitatii contemporane si etinzand-o la scara planetara.
2n .8?8 la aniversarea unui centenar de la aparitia Originii speciilor a lui &ar5in, savantii au venit de
pretutindeni din lume pentru a marca triumful zdrobitor al evolutionismului. Culian Aulez, biologul si filosoful
britanic, nepotul lui 1(omas Aenr; Aule; 'cel mai insemnat dintre primii aparatori a lui &ar5in) a evidentiat
in discursul sau esenta mesa!ului religios al evolutionismului, a subliniat faptul ca evolutionismul reprezinta
de fapt o noua religie.
Culian Aule; a fost initiatorul unei religii naturaliste numite 4umanism evolutionist4, precum si secretarul
general fondator al Organizatiei Stiintifice si 0ducative a @atiunilor +nite '+@0S"O), el aparand ca unii
dintre intelectualii cei mai influenti ai secolului BB. 2n discursul sau la centenarul din .8?8, el marturisea$
42storicii viitorului vor socoti probabil prezenta Saptamana "entenara ca rezumand o importanta perioada
critica din istoria acestui pamant al nostru-perioada cand procesul de evolutie, in persoana omului iscoditor,
a inceput a fi cu adevarat constient de sine. 0ste unul dintre primele prile!uri publice cand s-a recunoscut pe
fata ca toate aspectele realitatii sunt supuse evolutiei de la atomi si stele pana la pesti si flori, de la pesti si
flori pana la societatile si valorile umane-pe scurt, ca intreaga realitate este un unic proces de evolutie. 2n
modul evolutionist de gandire nu mai este nevoie si nici loc pentru supranatural. ,amantul nu a fost creat, ci
a evoluat. 1ot asa s-a intamplat si cu animalele si plantele care il locuiesc, inclusiv cu noi, oamenii-minte si
suflet, creier si trup. 6a fel s-a intamplat cu religia. Omul evolutionist nu mai poate scapa de singuratate in
bratele intruc(iparii unui tata divinizat pe care el insusi l-a creat, nici sa mai fuga de responsabilitatea luarii
unor decizii adapostindu-se sub umbrela Autoritatii &ivine, nici sa se esc(iveze de la greaua sarcina de a da
fata cu problemele sale prezente si de la planificarea viitorului sau, bizuindu-se pe voia unei pronii
atotstiutoare dar de nepatruns. Fiziunea evolutionista ne da putinta sa intrezarim, c(iar daca nedeplin,
directiile noii religii despre care putem fi siguri ca se va ivi, spre a slu!i nevoilor erei viitoare4.
Acest tet este sugestiv pentru a ne lamuri de orgoliul noii religii ce-l prezinta pe om ca supremul agent al
istoriei, inlocuindu-se perspectiva biblica asupra lumii cu una ce implica o credinta intemeiata pe
naturalismul evolutionist. ,(ilip Co(nson in &efeating &ar5inism b; Opening #inds 'lucrare publicata in
.88< la 2llinois) arata ca noua credinta bazata pe evolutionism urma sa devina temei nu doar al stiintei, ci si
al guvernarii, legii si moralei. +rma sa fie filosofia religioasa a modernitatii.
1eoria evolutiei devine astfel temeiul autonomiei creatiei fata de &umnezeu. 41endinta de a transfera
transcendentul in interiorul imanentului demonstreaza ca teoria evolutiei nu a reusit sa descopere adevarata
relatie dintre &umnezeu si creatie, care isi are unica ei solutie in eistenta lucrarilor sau a energiilor
necreate. &atorita acestui fapt, se porneste mereu de la premisa falsa ca lumea ar fi autonoma fata de
&umnezeu, uitandu-se de prezenta &u(ului in creatie4.
,rogresele stiintifice din deceniile sapte si opt ale secolului BB au inceput sa ridice numeroase obiectii
atotputernicei ideologii evolutioniste prezentate ca unica teorie stiintifica legitima. ,rin rezultatele geneticii
moleculare, ale embriologiei si ale altor stiinte biologice, evolutionismul era pus in dificultate. Au aparut carti
stiintifice ce criticau teoria lui &ar5in, printre care amintim 2mplicatiile evolutiei '.8G.) de =. A. Her7ut,
profesor de fiziologie si bioc(imie la +nversitatea Sout(ampton in Anglia, si 0volutia organismelor vii '.8<9)
de ,ierre =rassI, unul din marii biologi contemporani, fostul presedinte al Academiei 3ranceze de Stiinte.
,ierre =rassI isi inc(eia cartea cu urmatoarele cuvinte$ 4,rin uzul si abuzul unor postulate ascunse, al unor
indraznete si adesea neintemeiate etrapolari, s-a creat o pseudo-stiinta. 0a prinde radacini in c(iar miezul
biologiei, facand sa rataceasca numerosi bioc(imisti si biologi, ce cred in mod sincer ca acuratetea
conceptelor fundamentale a fost demonstrata, ceea ce este departe de realitate4.
,e la sfarsitul anilor .8>: o importanta fisura apare in esafoda!ul evolutionist. Denumitii paleontologi @iles
0ldredge si Step(en Ca; =ould si-au publicat noua teorie evolutionista a ec(ilibrului punctual, care demasca
lipsa formelor de tranzitie in ar(iva fosilelor. Apoi tot in acei ani in geologie e reabilitata teoria catastrofelor.
&ar5inismul sustinea formarea uniforma a straturilor geologice, pe cand teoria catastrofelor ce prindea teren
din ce in ce mai mult in lumea academica spuneau ca toate straturile s-au format prin inundatii si alte
catastrofe similare.
2n ultimii ani ,(ilip Co(nson a devenit unul dintre principalii critici ai dar5inismului. Co(nson a predat dreptul
9: de ani la +niversitatea Jer7ele; din "alifornia, fiind specialist in analizarea logicii argumentelor. "itind
lucrarile apologetice ale dar5inismului a sesizat magia discursurilor din aceste lucrari, bazate nu atat pe
argumente stiintifice, ci pe butade retorice, insotite de amanunte de specialitate pentru impresionarea
marelui public, necunoscator al detaliilor ce tin de stiintele biologice. 2n .88., Co(nson a tiparit cartea &ar5in
sub acuzatie, caracterizata de o luciditate a gandirii concretizata printr-o argumentatie temeinica, in contrast
cu discursul retoric si alambicat al dar5inistilor.
,rofesorul Co(nson marturisea$ 42n loc sa se ia in serios problemele intelectuale si sa le riposteze, ei
raspundeau de obicei prin tot felul de divagatii si un limba! imprecis, ceea ce facea cu neputinta discutarea
obiectiilor reale fata de dar5inism. 0ste eact felul in care vorbesc oamenii ce incearca cu tot dinadinsul sa
nu inteleaga un lucru4.
6ucrarea lui Co(nson a incura!at si pe alti savanti sa publice lucrari ce evidentiaza dificultatile
evolutionismului. 2n .88G bioc(imistul #ic(ael Je(e in cartea "utia neagra a lui &ar5in arata ca recentele
descoperiri din bioc(imie nu se impaca cu dar5inismul. 3ara sa faca parte din miscarea creationista
stiintifica, el vorbeste de proiectarea mecanismelor bioc(imice interdependente, ceea ce eclude o evolutie
autonoma a acestor procese.
2n .88< cartea @u intamplatorK A biofizicianului 6ee Spetner a dat o alta lovitura dar5nismului. 0l s-a ocupat
9: de ani cu mutatiile genetice, aratand ca acestea niciodata nu vor duce la sc(imbarile transformiste
interspecii pretinse de evolutionisti, evidentiind totodata limitele variatiilor genetice in cadrul aceleiasi specii.
2n .88> publicarea cartii &educerea eistentei unui plan a profesorului de matematica si filosofie Eilliam
&embs7i, convertit la ortodoie aduce o argumentatie solida 'bazata pe legile probabilitatilor matematice)
care demonstreaza ca ordinea si compleitatea lumii nu pot fi !ustificate prin cauze naturale.
"u toate ca evolutionismul este prezentat eclusiv ca incununare a eforturilor stiintifice de a descifra tainele
lumii, este in mod fundamental o filosofie atee ce pretinde un act de credinta aprioric, un anga!ament efectiv
fata de ideologia materialista ce vrea sa-6 alunge pe &umnezeu din orice teorie a originii si sensului
cosmosului. &aca natura e singura realitate care eista, ea poate si trebuie sa-si !ustifice intr-o maniera
e(austiva eistenta si mai mult sa fie capabila de a-si savarsi propria compleitate si diversitate din
univers.
,entru impunerea evolutionismului nu atat dovezile stiintifice sunt necesare, ci imperativul ecluderii lui
&umnezeu din eistenta noastra, pentru a legitima unica formula acceptabila de eplicare a lumii$
materialismul absolut. 2n acest sens e graitoare afirmatia geneticianului Dic(ard 6e5ontin consemnata in
studiul Jilliions and Jillions of &emons publicat in .88<$ 4@oi tinem partea stiintei in ciuda absurditatii
evidente a unora dintre eplicatiile ei, in ciuda esecului sau de a implini multe din etravagantele sale
fagaduinte de viata si sanatate, in ciuda tolerarii de catre comunitatea stiintifica a unor povesti inconsistente
luate ca atare, fiindca ne-am luat un anga!ament prioritar, un anga!ament fata de materialism. @u metodele
si institutiile stiintifice ne constrang sa acceptam eplicatia materialista a lumii fenomenale, ci, dimpotriva,
aderenta noastra apriorica la cauzalitatea materialista ne obliga sa cream un aparat de investigare si un set
de concepte ce produc eplicatii materialiste, indiferent cat de potrivnice intuitiei, indiferent cat de
mistificatoare pentru cei neinitiati. #ai mult, materialismul este absolut, caci nu putem sa acceptam ca un
,icior &ivin sa ni se puna in prag4.
Abordarea problematicii ce tine de inceputul lumii noastre nu tine atat de stiinta, oricat de performanta ar fi
aceasta, ci de Develatia dumnezeiasca. Adevarata cunoastere a acestui subiect e data de continuitatea
du(ului Sfintilor ,arinti transmisa acelora care s-au ostenit du(ovniceste pentru a-si asuma prin vedere
du(ovniceasca ceea ce #oise a primit prin descoperire dumnezeiasca, si ceea ce Sfintii ,arinti au
interpretat in lumina &u(ului adevarului. ,roblema inceputului lumii depaseste premisa stiintifica ce pretinde
o uniformitate a proceselor si a legilor fizice. &in perspectiva du(ovniceasca a Sfintilor ,arinti evenimentele
petrecute dinaintea caderii in pacat s-au desfasurat dupa o alta logica decat cea cu care operam dupa
cadere.
&in pacate, astazi, cu toate ca s-au facut eforturi serioase din partea stiintei de a se depasi o conceptie
simplista si autosuficienta care sa proclame triumful eclusiv al ratiunii autonome, mai sunt tendinte captive
orgoliului luciferic ce vor sa cuprinda integral taina eistentei creatiei, printr-o cunoastere ce-6 eclude pe
&umnezeu.
Afirmatia prin care se arata ca taina inceputului nu poate fi cuprinsa deoarece acea lume a inceputului
functiona dupa niste legi inobservabile de logica discursiva, lezeaza ma!or orgoliul savantilor care sunt siguri
de infailibilitatea metodelor lor de eplicare a cauzei si a finalitatii lumii. &in acest punct de vedere,
evolutionismul ramane o teorie fara semnificatie, la care s-ar putea renunta usor, daca s-ar gasi o teorie
alternativa prin care sa se ofere o eplicare autonoma a aparitiei lumii. &ar se tine atat de mult la aceasta
teorie 'cu toate insuficientele ei) tocmai pentru ca este epresia cea mai clara in plan stiintific a acelora care
vor sa inteleaga lumea, fara &umnezeu.
6a celalalt pol, contrara teoriei evolutioniste avem miscarea creationista. 6a creationistii stricti avem doua
tipuri de atitudini$ o respingere a discursului stiintific 'dominanta in S.+.A. pana in anii .8/: si mai putin
intalnita astazi)% creationismul stiintific care foloseste stiinta pentru o demonstrare literala a adevarurilor
Scripturii 'influentata de mediile neoprotestante in care s-a dezvoltat).
Sunt unii creationisti care sustin ca lumea a fost facuta in sase zile, fiecare zi avand /L de ore. +nii spun ca
data creatiei ar fi fost cu L::L ani inainte de Aristos 'conform ar(iepiscopului Cames +sser-.?>.-.G?G), altii
pun aceasta data intre .:-/: ::: ani, potopul !ucand un rol important pentru eplicarea rocilor sedimentare
si a fosilelor. Alti creationisti considera ca intre primul verset si cel de-al doilea din =enesa au trecut milioane
sau c(iar miliarde de ani. 0ste perioada din care pot data rocile sedimentare si fosilele care au apartinut
unor forme de viata trecuta. S-a raspandit rapid sub influenta unei versiuni in engleza a Jibliei cu note
marginale, publicata in .8:8, reeditata in .8.<.
2nainte de .>?: asistam la o dezvoltare a teologiei naturii. Ar(idiaconul Eilliam ,ale; in 1eologia naturala
din .>:/ scrie$ 40ste evident ca eista un proiect al fiecarui lucru din natura. 3ara indoiala inventatea si
crearea lucrurilor naturii depaseste orice calcul, aratand o armonie si o frumusete admirabila ce depaseste o
capacitate eclusiv naturala4.
Apoi 1(omas Deid, un filosof scotian va fi cel care va infiinta asa numitul realism scotian. ,entru a raspunde
scepticismului lui &avid Aume, Deid si discipolii lui afirma posibilitatea omului de a cunoaste prin eperiente
empirice rezultate care pot fi generalizate prin inductie. =andirea lui Deid este importata in S.+.A. in .<G>
prin intermediul presbiterilor scotieni. Aceasta gandire va deveni fundamentul scolii teologice infiintate de
"(arles Aodge la ,rinceton. Sunt recunoscute trei surse ale cunoasterii$ ratiunea 'stabileste legaturile intre
idei), natura 'furnizeaza datele), Develatia Scripturilor 'ofera o cunoastere incontestabila). 1eologii americani
cauta astfel sa practice o teologie stiintifica.
2n S.+.A. teoria catastrofica 'conform careia rocile sedimentare si fosilele sunt rezultate in urma potopului) a
fost dezvoltata de =eorges "uvier, care a propus-o si in 0uropa in .>/?. &ar in acea epoca apare si teoria
geologului scotian "(arles 6;ell care afirma ca o era geologica din trecut nu difera fata de cele care se pot
observa azi. Savantul scotian publica in .>9: primul sau volum ,rincipiile geologiei, pe care &ar5in il va
avea in calatoria sa la bordul vasului Jeagle.
&aca pana in .>?: era un acord intre stiinta si religie, in S.+.A., mai ales dupa razboiul de secesiune '.>G.-
.>G?) conflictul s-a accentuat. +nul dintre cele mai profunde motive il constituie profesionalizarea
universitatilor. Sub influenta universitatilor germane, se trece si in S.+.A. la un sistem de diplome
necunoscut pana atunci 'licente si doctorate in filosofie). @umarul de diplome va creste de la .8> in .><. la
??G> in .8::. Acesti absolventi vor deveni un corp in sine, cu o libertate de epresie separata de cea a
autoritatii religioase.
2n anii .8/: miscarea antievolutionista ia o amploare deosebita. Apar legi federale prin care este interzisa
predarea evolutionismului in scoli. 2n .8/: apare notiunea de 4fundamentalism4 ce va fi dezvoltata de un
curent teologic ce tine la interpretarea literala a Scripturilor.
2n .8/? are loc primul proces al maimutelor pentru testarea legilor antievolutioniste. 2ntre .8>.-.8>/ are loc
al doilea proces al maimutelor al reverendului Eilliam #c 6ean imotriva Ar7ansas Joard of 0ducation pentru
a se obtine egalitatea predarii evolutionismului si creationismului. Alte manifestari eagerate al disputelor
dintre evolutionisti si creationisti nu arata decat faptul ca ele sunt reprezentari etreme si unilaterale,
marcate de aspecte ideologice.
Stiinta pentru a fi credibila si pentru a putea intra intr-un dialog fructuos cu teologia trebuie sa se debaraseze
de orice ideologie. Aratand tenta ideologica a creationismului, Arnould arata ca 4...problema nu consta in
faptul ca eista un 2nstitut de creationism stiintific, ci mai ales in maniera in care cercetatorii strict creationisti
se departeaza de la practica normala a stiintei. Aceasta nu inseamna neaparat un serviciu adus de stiinta
religiei, deoarece stiinta contemporana trebuie ferita de orice ideologie, filosofie sau metafizica
subadiacenta. 2n caz contrar se va impiedeca un dialog real si fructuos. =(etoul n-a favorizat niciodata
munca stiintifica4.
&in perspectiva ortodoa cosmologia teonoma depaseste unilateralitatea specifica atat evolutionismului cat
si creationismului. 4"osmologia teonoma se distanteaza atat de creationism, cat si de evolutionism. @u
poate accepta nici creationismul, care considera ca lumea a fost perfecta din momentul crearii ei, intrand in
conflict cu evolutionismul, si nici evolutionismul nu-l accepta, fiindca acesta considera ca lumea se dezvolta
prin ea insasi, fara legatura cu &umnezeu. "osmologia teonoma depaseste aceste doua tendinte prin
conceptia despre procesul de creatie continua, care isi are obarsia in creatia de la inceput, prin care
&umnezeu a scos lumea din neant, si se incununeaza cu creatia finala, cand totul se transforma in Aristos,
ca 6ogos "reator si #antuitor, intr-un cer nou si pamant nou. Aceasta creatie continua este posibila doar in
masura in care "reatorul pastreaza o legatura interna cu universul prin energiile Sale necreate si aduce
lucrurile la eistenta prin ratiunile lor interne la timpul potrivit, dupa intelepciunea Sa4.
,rin teologia creatiei fiecare dintre noi devenim contemporani creatiei originare si intelegand astfel
cosmologia, ea isi descopera orizontul es(atologic. Aristos e si Alfa, dar si Omega creatiei. 2nsistand pe
finalitatea creatiei in Aristos ne putem ancora mai bine in realitatea prezenta, traind-o intr-o tensiune
es(atologica, aspirand mereu spre sensul ultim al cosmosului si istoriei, care se desavarseste in es(aton
dar poate fi anticipat si in istoria noastra, acum si aici. 2n aceasta perspectiva teologica se faciliteaza atat un
dialog interconfesional 'pentru ca aceasta teologie depaseste granitele confesiunii) dar si un dialog cu
stiintele naturale din diferite domenii, care au inceput sa insiste pe finalitatea naturii, nu doar pe descrierea
sau cauzalitatea ei.
Adrian Lemeni