Michel de Grece

THEODORA,
MPRTEASA
BIZANTULUI

Imperiul la sfrsitul domniei lui lustinian

Capitolul 1
Mult vreme am rmas hotrt s pstrez tcerea asupra trecutului meu. Si nici mcar inventiile,
minciunile care s-au spus despre mine nu m-au mpins s-mi schimb prerea. Unii, este adevrat, au
fcut din existenta mea un roman rocambolesc si uneori sordid. Adevrul este mai logic, mai neasteptat
si, totodat, mai neobisnuit. Din attea aventuri, triumfuri, lovituri spectaculoase, trebuie s nveti ceva,
ns-i las fiecruia grija de a descoperi lectia care i se potriveste.
As putea cosmetiza adevrul, fie si numai lsndu-i pe cronicarii mei s m nftiseze ca pe o sfnt.
C le place sau nu defimtorilor mei, eu sunt hotrt s spun totul. Nu m tem de judecata nimnui.
Ct despre cea a lui Dumnezeu, fiindc am crezut ntotdeauna n El, am si acum credint n mila Lui.
Prin aceast povestire, aceast mrturisire, las posterittii opera mea cea mai de pret, izbnda mea cea
mai scump: viata mea.
Familia noastr este originar din insula Cipru, ai crei fii au faima de a fi vicleni si nestatornici, desi ei
sunt doar abili. Tatl meu, Acacius, era paznic de ursi la hipodrom. Mama mea era si ea din popor. Nu
am un arbore genealogic, dar cnd i vd pe aristocratii trufasi, pretentiosi, dispretuitori, trndavi si
inutili, prefer s nu apartin clasei lor. Sunt o fiic din popor si sunt mndr de asta.
M-am nscut la sfrsitul secolului al V-lea dup Domnul nostru. stiu prea bine c am fost acuzat
deseori c mi ascund adevrata vrst. De fapt, nimeni nu-si mai amintea precis anul n care am venit
pe lume. La nastere, am primit numele Theodora, adic darul lui Dumnezeu", semnificatie pe care
mama a uitat-o prea repede.
Mi-a fost ntotdeauna greu s-mi amintesc ntmplrile neplcute din viata mea si le ursc att de mult
pe cele din copilrie, nct le-am ascuns n coltul cel mai ndeprtat al memoriei. Totusi, ntruct am
promis s fiu cinstit cu mine nsmi, sunt nevoit s deschid trapa aceasta nchis ermetic vreme de
attia ani.
Aveam vreo patru sau cinci ani. Eram att de sraci, nct mama m trimitea s cersesc cteva resturi de
la mcelar, la una sau dou strzi de noi. Acestuia, un armean, i se fcea mil de mine. mi ghicea
rusinea si dorea s o evite, mi ntindea un pachet de oase de care mai atrnau cteva buctele de carne
si mi zicea: tine, ia asta pentru cinele mamei tale." De parc mama era genul de persoan care s tin
un cine, de parc n cartierul nostru ar fi existat cineva suficient de bogat nct s hrneasc animale
de cas.
Locuiam la periferia Constantinopolului, ntr-o mahala lipit de zidurile nltate pe vremuri de
mpratul Teodosiu. n jurul portii numite a Izvorului, se ntindea un labirint de strdute sumbre si
sordide, unde, ntr-o vesnic semiobscuritate, colcia o lume aparte. Ferestrele noastre ddeau spre un
pasaj strmt, presrat cu gunoaie si mizerii, cci Constantinopolul, capitala lumii, Orasul de Aur, era
murdar. Casa noastr se sprijinea ntr-o rn de alte case vechi din lemn care, mpreun, ajungeau s
formeze un fel de ngrmdeal de constructii a crei fatad dinspre strada
10

principal era ocupat de o tavern. Binenteles, nu existau nici canalizare, nici ap curent n cartierul
acesta, populat de numerosi oameni fr ocupatie.
Nu att mizeria m dezgusta, ct promiscuitatea. Nu aveam dect dou camere, una folosit ca
buctrie, iar cealalt ca dormitor, unde ne nghesuiam tata, mama, sora mea, Comito, si eu. Alte trei
familii locuiau n casa aceasta att de zgorrtotoas, att de indiscret, nct din pricina peretilor subtiri
stiam totul despre secretele, iubirile si digestia lor.
Dect s rmn acas, ca sora mea, m repezeam n strad, fie c mi se ddea voie, fie c nu. Probabil
c asta nu s-a schimbat mult de-atunci. Turmele de oi si capre defilau pe-acolo. Mirosul lor, amestecat
cu cel de urin si de ceap, la fel de puternic, i dezgusta pe nou-veniti, dar noi eram obisnuiti.
Jupnesele strigau unele la altele la ferestre, n vreme ce copiii se tvleau, n functie de cas, n praf
sau n noroi. Mie mi plcea mai mult ploaia, cci primele averse ale anului transformau panta abrupt
ntr-un adevrat torent, n care m blceam fericit.
Eram o fetit urt, slab, cu prul lung si negru. Slbiciunea si paloarea mea mi ddeau un aspect
bolnvicios, dar n realitate eram mult mai rezistent dect s-ar fi crezut, mi bteam joc de pustoaicele
de vrsta mea, fandosite, sperioase si afectate, si mi plcea mult mai mult tovrsia bietilor. Nu m
puteam abtine s nu-i provoc. Ne bteam, si eu i nvingeam deseori, n esent, eram slbatic,
necomunicativ, nu aveam nici un prieten si probabil c nici nu ncercam s-mi fac vreunul. M
ntorceam din aceste nfruntri copilresti si feroce ngrozitor de murdar, ametit, plin de vnti si
cu zdrentele de pe mine mai desirate ca de obicei.
11
Nu m ntelegeam cu mama, fiindc ea o prefera pe sora mea mai mare, Comito. Aveam firi mult prea
asemntoare. Exista ns ceva n mine ce ea nu ntelegea, care i scpa si care poate o nelinistea. Nu se
ncredea n mine. Avea dreptate s m certe pentru starea lamentabil n care m ntorceam acas.
Scena care urma se repeta att de des, nct prea s fi intrat n repertoriul de zi cu zi. n loc s m
potoleasc, mustrrile mamei m fceau s-mi ies din fire. mi ndreptam toat fptura minuscul, m
protpeam cu minile n solduri si, cu ochii scosi din orbite de furie, i rspundeam prompt, aruncndui injurii pe care nici o fat nu s-ar cuveni s le spun mamei sale. M pocnea. Ieseam din oras, fugeam
mult vreme pe cmpuri si maidane prsite, pn la zidul foarte nalt si crenelat al unei vaste
proprietti.
nclinarea solului mi permitea, ntr-un anumit loc, s zresc grdina fermectoare a unui palat vechi.
M lipeam de un crenel si priveam, desftndu-mi ochii cu aceste peluze stropite cu grij, gardurile vii
tunse frumos, florile minunat ntretinute, fntnile care murmurau permanent. Locul acesta era pentru
mine un fel de paradis de neatins. Urmream cu lcomie cum se zbenguiau copiii casei, ale cror
vesminte si jucrii dovedeau o bogtie de nenchipuit pentru mine. Ajunsesem s-i cunosc pe toti dup
prenume. Mica Eudoxia era cam de aceeasi vrst cu mine. ntr-o zi, m-a zrit. Prima ei reactie a fost
de spaim. si-a strns ppusa la piept si s-a dat un pas napoi. Totusi, ceva din mine a linistit-o, cci s-a
apropiat de zid si mi-a ntins jucria. Fratele ei mai mare, care vzuse ce s-a ntmplat, a venit n fug
din spatele ei, a prins-o de guler si a tras-o brusc, dojenind-o pentru imprudenta ei. Ppusa a czut si s-a
spart. Eudoxia a izbucnit n plns. Fratele ei mi-a poruncit s
12
plec si s nu m mai ntorc niciodat, altfel voi fi biciuit. Nu m-am miscat din loc. A amenintat c i
cheam pe sclavi s pun mna pe mine, dar hohotele de plns ale surioarei lui |-au nduplecat si l-au
fcut s se duc la ea, s-o linisteasc. Dup attia ani, n-am uitat nici un amnunt din scena aceasta,
care pentru mine a cptat o important simbolic, n seara aceea, am ntrziat la cin. Sora mea mai
mare, Comito, trimis s m caute, m-a gsit n cele din urm, la indicatiile trectorilor. Nu plecasem
de lng crenel. Contemplam nc grdina prsit si invadat de umbre. Cnd m-a dojenit, i-am zis
foarte serioas: ntr-o zi, toate acestea vor fi ale mele, si chiar mai mult." Mi-a rs n nas.

De atunci, cnd mama se arta prea dur cu mine, m duceam la tatl meu, la hipodrom. Adopta un ton
grav ca s-mi reproseze c n-am rmas acas, dar prezenta mea i fcea o plcere enorm.
mi plcea s strbat hipodromul fr spectatori. Atunci mi se prea si mai impresionant, iar marmura
strlucitoare de pe jos aproape m orbea. Clcam pe nisipul imaculat de pe pist, ridicnd privirea ctre
obeliscuri si alte monumente provenite din cele mai vechi timpuri. Mergeam n sus si-n jos pe
promenada acoperit, admirnd poporul de statui care o mpodobeau, si de fiecare dat m nvrteam n
jurul vestitei cvadrige din bronz, capodoper a artei grecesti. Dar cel mai mult mi plcea, cnd nu m
vedea nimeni, s m strecor n kathisma, marea loj imperial, m asezam pe tronul dublu din marmur
si imitam atitudinea hieratic pe care o afisa mpratul cnd asista la spectacole. si erau destule
spectacole: curse de care, vntori, lupte ntre brbati, ntre fiare slbatice, acrobatii, clovni...
13
De cnd exist Constantinopolul, hipodromul a fost dintotdeauna singurul, adevratul loc de
divertisment si de eliberare. Este centrul nervos al imperiului, tribuna multimii, barometrul
popularittii. Acolo si numai acolo poporul se exprim fr nici o retinere. Acolo mpratii sunt
aclamati sau huliti, adusi la putere sau detronati. Dac vrei s stii ce este Constantinopolul, trebuie s te
duci la hipodrom, mai degrab dect n bazaruri. Ce miscare, ce febr, ce pasiune n zilele de spectacol!
Un conductor de car cstig, mii de spectatori sunt n pragul delirului. Un altul ajunge n frunte,
jumtate de oras e n doliu. Oamenii cei mai calmi, cei mai rezervati ncep deodat s urle, s aclame
sau s njure. Se strig unii pe altii, se insult, se iau la pumni, se strng de gt. Se ceart ca si cum
soarta imperiului ar fi n joc. si chiar este uneori, cci, sub culoarea sportului este vorba, de fapt, de
politic. Poporul nostru nu se poate abtine s nu fac politic, si la curse chiar. si ce sunt, asadar,
vestitele clanuri, Albastrii si Verzii, pe care si le disput amatorii de curse? Echipe sportive ? Nici pe
departe, sunt factiuni, partide politice, cu milioane de aderenti sau simpatizanti. Albastrii, culoarea
mrii, spiritul de aventur, marinarii; Verzii, culoarea pmnturilor fertile primvara, tranii,
conservatorii. Albastrii, Verzii, n ntreg imperiul, au organizarea lor, ierarhia lor, membrii lor. Nu este
exagerat s spun c aceste dou echipe si mpart imperiul care oscileaz perpetuu ntre unii si ceilalti,
dup preferintele fiecrui mprat. S-l pzeasc Dumnezeu pe suveran de unirea Verzilor cu Albastrii,
cci nimic nu le-ar mai sta n cale! O singur dat au reusit s-o fac, si atunci imperiul a fost la un pas
de distrugere.
Nimic nu m amuza, nu m atta mai mult dect culisele hipodromului n zilele curselor de care. M
duceam s asist la alegerea cailor, la tragerea la sorti si la instalarea
14
carelor. Multimea care se plimba prin galeriile subterane lungi si late m fascina. Paznicii, usierii,
controlorii si antrenorii vorbeau cu personalul din subordine, acei oameni mrunti de toate neamurile si
meseriile care i slujeau gratuit, din pasiune pentru curse, pe Albastri sau pe Verzi, ntre timp, artistii si
repetau numerele pe care aveau s le prezinte n pauze, iar costumierii, maseurii, angajatii bilor si
ofereau serviciile. Curtezanele, astrologii si negustorii de amulete se mbogteau. Aristocratia, Curtea,
guvernul se plimbau n mijlocul poporului si se amestecau cu acesta fr nazuri. Pasiunea curselor
desfiinta clasele si treceam pe lng personaje minunat coafate, pline de bijuterii si parfumate. Erau
mbrtisati pn la sufocare cei doi eroi ai zilei: vizitiii-vedet ai Albastrilor si ai Verzilor. Erau idolii
orasului si, n acest hipodrom care era palatul lor, erau mai venerati dect nsusi mpratul. Fiarele
simteau agitatie n jurul lor si si manifestau nervozitatea prin rgete, ngrijitorii lor, cu tatl meu n
frunte, le prsiser ca s scoat de la paznicii grajdurilor ultimele ponturi despre curse.
Eu profitam de neatentia tuturor ca s m strecor n cusca ursilor, ceea ce-mi era strict interzis. Nu-mi
era fric de ei. Experienta avea s m nvete mai trziu c brutele umane seamn cu fiarele si c,
pentru a le tine la respect, este suficient s nu arti nici un pic de team. Ursii m cunosteau, m lsau
s m apropii de ei, s-i mngi, s le vorbesc la ureche si s-i linistesc. O ursoaic si pierduse puiul si

avea obiceiul s m strng n labele ei puternice. Pericolul din afara custilor era mult mai mare dect
cel de dinuntru. Adevratul pericol nu erau ursii, ci brbatii. Erau duri, ei nu fceau nici o concesie.
Constituiau o amenintare pentru toate femeile, chiar si pentru o fetit ca mine.
Dup atta timp petrecut n preajma ursilor, tatl meu
15
ajunsese s le semene: mergea si mormia ca ei. Nu avea nici educatie, nici finete si probabil nici spirit,
dar avea o inirn de aur, m adora si-mi ierta orice. Cnd sora mea, Comito, avea opt ani si eu sase, tata
a murit n urma unei boli scurte si neasteptate.
mi amintesc mai ales nmormntarea lui, cu bocitoarele profesioniste care se ntreceau n vaiete,
vecinele care arborau expresia potrivit circumstantelor, curiosii care cscau gura. Desi o dat cu
disparitia sotului ei mama si-a pierdut unica si firava surs de venituri, probabil c se simtea usurat,
cci avea pretentii nemrturisite, iar tatl rneu, grosolan si prost crescut, o fcea s se simt stnjenit.
Ct despre Comito, plngea pur si simplu pentru c era impresionat. Eu eram singura care l regreta.
nc de cnd tata tria, aveam putini bani, dar dup moartea sa n-am mai avut deloc. Supravietuiam din
mici mprumuturi si chiar din cersetorie. Situatia noastr, din critic, a devenit disperat. Desi o uram
pe mama, trebuie s recunosc c s-a sacrificat pentru a ne asigura supravietuirea, cci a nceput s
primeasc brbati, si asta nu din plcere, n timpul acestor vizite, ne trimitea afar, ocazii nesperate
pentru mine s profit de mai mult libertate.
ntr-o sear, mama s-a ntors acas la brat cu unul dintre clientii ei cei mai asidui si ne-a anuntat c deacum aveam un nou tat. Reusise s dea lovitura. Se numea Nicetas, i se promisese postul de sef al
paznicilor de ursi, pe care l ocupase tatl meu, si consimtise s se nsoare cu ea. Pentru ea, asta
nsemna odihna binemeritat si un viitor asigurat. Imediat dup aceea, maestrul de dans de la hipodrom,
de care depindea numirea tatlui nostru vitreg, a ales un alt candidat, care stiuse s-l corup. Pentru
mama,
16
a fost o catastrof. Fiind cstorit, nu-si mai putea vinde nurii, iar sotul ei nu-i mai putea asigura
pinea.
Nu si-a pierdut ns capul, dovad a fortei sale de caracter. Dac stau s m gndesc, nu era o femeie
oarecare si poate c n-am cunoscut-o niciodat cu adevrat. A asteptat urmtoarea curs de care si, n
ziua cu pricina, ne-a pus coroane de flori pe cap si ne-a poruncit s o urmm la hipodrom, l cunostea
ca pe propriul buzunar si se tutuia cu responsabilii de acolo. A obtinut de la seful jocurilor o favoare
exceptional. Chiar nainte de startul primei curse, pn se asezau carele la locurile lor, Comito si cu
mine am aprut pe pista goal. Mama a fost nevoit s ne mbrnceasc, att eram de emotionate. Ne-a
ciupit pn la snge, ca s ne fac s naintm si s ne oblige s plngem. Ceruse de la noi lacrimi
arztoare, abundente. Eu refuzasem, ea m amenintase, dac nu scoteam cele mai sfsietoare hohote de
plns, cu cele mai crunte pedepse. Eu si Comito, tinndu-ne de mn, tremurnd, mpiedicn-du-ne,
citinndu-ne de rusine si timiditate, am traversat toat pista n fata a treizeci de mii de spectatori. Nu
am detestat-o niciodat pe mama ca n momentul acela si doar acest sentiment m sustinea si-mi ddea
fort s-o trsc dup mine pe Comito, mai mult moart dect vie.
Am o amintire ngrozitoare de spatiu gol, soare orbitor, zumzete, mormieli si ameteal. Ajunse la
piciorul lojii imperiale, am ntins bratele ntr-un gest de implorare si ne-am rugat ca tatl nostru vitreg,
Nicetas, s fie numit sef al paznicilor ursilor. Binenteles, nu ne auzea nimeni si cineva a cobort din
loja imperial s ne ntrebe ce vrem.
Spectatorii ne observaser, n cele din urm, si ncepeau s dea atentie incidentului. Fr nici o
ndoial, multimea avea s se lase nduiosat de aceste dou fetite
17

cu ghirlande pe cap, singure n mijlocul pistei complet goale, tremurnd nspimntate. Verzii ndeosebi
aveau s ne sprijine, s ne sustin cererea, s-i impun mpratului s ne ndeplineasc rugmintile.
Tatl meu i servise toat viata, iar tatl meu vitreg, Nicetas, fcea si el parte din tabra lor. Desigur,
spiritul de echip avea s-si joace rolul. S-a ntmplat exact pe dos. Verzii au nceput s-si bat joc de
noi, s ne insulte, s ne strige glume obscene. Unii au nceput chiar s arunce n noi cu fructe; m-a
pocnit o portocal n umr, lovitur care aproape m-a dobort si mi-a lsat o vntaie care nu s-a
vindecat cteva sptmni. Atunci, Albastrii ne-au luat aprarea. Ne-au aclamat si au cerut mpratului
s ne acorde satisfactie. Un crainic imperial a naintat n fata kathismei si a anuntat c Nicetas era
numit sef peste paznicii ursilor. Fr a mai astepta altceva, eu si Comito am luat-o la fug spre culise,
cutnd adpost, n culmea bucuriei, mama a uitat s m pedepseasc pentru c nu plnsesem. Era
prima dat cnd nu-si respecta o promisiune neplcut la adresa mea. Niciodat nu am uitat chipurile
acelea ironice, batjocura, obscenittile si rsetele... mi rsun si acum n urechi. Am jurat c toat viata
mea, cu toate fortele mele, i voi servi pe Albastri si voi lupta mpotriva Verzilor - si mi-am tinut aceste
dou promisiuni, nvtasem ce-i ura.
Tatl vitreg nu a simtit nici un pic de recunostint fat de noi pentru c i salvasem slujba. Din contr,
prea s ne poarte pic pentru succesul de care ne bucurasem. Era p brut perfect, cu craniul lui ras,
ochii negri, minusculi, falca adus nainte. Mergea cu pasi mici, tinnd fesele si pumnii strnsi, de
parc ar fi fost n permanent gata s se arunce n lupt. M btea des. Nu pentru c ar fi fost beat sau
furios,
18
ci m btea cu snge rece, metodic, cu premeditare, ndelung. Palmele alternau cu lovituri peste ceaf,
astfel nct aveam de multe ori obrajii vineti si simteam c mi se nvrte capul. si toate acestea n
numele Domnului. Avea o credint ngust si fanatic, vedea pcatul peste tot, n afara lui, fireste. si,
dup prerea lui, nu trecea o zi, o or, fr s-L supr pe acest Dumnezeu, de unde pedepsele
purificatoare. Mama, desi nu avea nici un pic de tandrete pentru mine, nu era de acord cu aceast
cruzime, dar nu ndrznea s protesteze, cci Nicetas o teroriza. Nu-mi amintesc s-l fi vzut vreodat
lovind-o, dar urla, o ameninta, tot n numele lui Dumnezeu, iar ea, care fusese cocosul casei cu primul
sot, i se supunea celui de-al doilea fr s crcneasc. Dincolo de brutalitatea sa, Nicetas era, evident,
un las, bruftuluindu-i pe cei mai slabi dect el, dar oricnd dispus s ling picioarele celor mai
puternici, s se plece n fata celor mai importanti ca el.
O invidiam pe Comito pentru c era scutit de acest tratament. Mama o ajutase s se angajeze la un
teatru, unde-si petrecea marea parte a timpului. Era singura scpare pentru niste fete ca noi, fr bani,
fr meserie, fr sprijin. La teatru nu se cereau nici recomandri, nici diplome si se putea face o
carier fructuoas, dac nu onorabil. Desi noi nu stiam care erau ndatoririle exacte ale lui Comito, ea
se ntorcea acas seara trziu, plin de povesti mirobolante care o descriau drept principala protagonist
de pe scena Constantinopolului. Tatl meu vitreg era impresionat, mama - fermecat, iar eu muream de
gelozie.
De la moartea tatlui meu mi gsisem un nou refugiu: Biserica Sfnta Mria a Izvorului, construit n
urma unui legmnt n afara zidurilor, la ceva distant de poarta cu
19
acelasi nume. Mirosul de tmie, luminile candelelor care ardeau zi si noapte n fata icoanelor si chiar
fata btrn, octogenar, cu aspect de vrjitoare, care fcea curtenie n sanctuar, toate m duceau ntr-o
lume foarte ndeprtat de mizerabila mea realitate. Fermecat de penumbra nconjurtoare, puteam
rmne.ore ntregi nemiscat n biserica rcoroas vara si clduroas iarna. Mama si tatl meu vitreg l
criticau sever pe preot, printele Bartolomeu, care avusese o purtare scandaloas, dup prerea lor. ntradevr, cu foarte mult timp n urm, un patriarh al Constantinopolului avusese o amant, pe nume
Antigona. Cnd s-a plictisit de ea, a vrut s o alunge din viata lui, dar ea a amenintat c-l d de gol.

Atunci, patriarhul a chemat un tnr clugr descurcret pe care-l remarcase de ceva timp si i-a propus
s o seduc pe Antigona, s o ia de-acolo si s se nsoare cu ea. n schimb, i se oferea, n pofida vrstei
fragede, o parohie frumoas. Printele Bartolomeu s-a supus si de-atunci tria la Sfnta Mria a
Izvorului mpreun cu Antigona, din ce n ce mai ursuz o dat cu vrsta si care nu prea se arta.
Clugrul spilcuit de altdat se transformase ntr-un btrn mruntel, cu barba si prul stufoase,
privirea licrind de voie bun si zmbetul plin de buntate. M ntmpina ntotdeauna clduros, mi
oferea dulciuri; m ntreba de sntate si mi ddea impresia c sunt binevenit. Niciodat nu am primit
atta afectiune de la nimeni, iar eu, la rndul meu, l idolatrizam.
ntr-o zi, mi-a declarat c sunt prea nzestrat ca s rmn analfabet si mi-a promis c m nvat s
scriu si s citesc. Si n scurt timp am ajuns s-mi petrec fiecare dup-amiaz descifrnd si copiindu-i pe
Printii Bisericii din volume enorme, sub ndrumarea printelui Bartolomeu. Munceam cu concentrare
si devotament si am fcut
20
progrese rapide. Trebuie s mrturisesc c aveam nu att dorint de a nvta, ct sete de prestigiul pe
care mi l-arfi dat cunostintele mele n ochii locuitorilor cartierului, pentru care oamenii instruiti
deveneau personaje importante. Lectiile aveau loc n minuscula sacristie, si nu acas la printele
Bartolomeu, cruia i era fric de sotia lui si se temea c aceasta ar putea avea ceva mpotriv. Din
instinct, si fr s ne ntelegem, nici el, nici eu n-am zis nimic familiei mele.
Cu toate acestea, ntr-o sear nu m-am putut abtine si mi-am dezvluit secretul. Nicetas, tatl meu
vitreg, mi spusese c sunt idioat. C m btea, puteam trece cu vederea, dar s-mi insulte inteligenta!
Da, poate sunt idioat, am replicat eu, dar o idioat care stie s scrie si s citeasc. Nu ca tine." ntr-o
clip, toate sentimentele de inferioritate pe care bruta le adunase de-a lungul vietii s-au concentrat si au
rbufnit ntr-o furie slbatic. De data aceasta, brutalitatea lui nu a fost calculat. S-a repezit la mine,
lovindu-m cu pumnii si cu picioarele, repetnd fr ncetare: Idioato, idioato, te fac eu s-ti piar
cheful de scris si citit!" Czusem. M trm, ncercnd s m strecor sub masa din buctrie, ca s m
feresc de loviturile din ce n ce mai puternice. Mama a vrut s intervin. A fost prima dat cnd a
ndrznit s-o fac si a fost prima dat cnd sotul ei a btut-o. l-a tras o palm cu toat forta. Am profitat
de concertul de urlete si imprecatii care a urmat ca s dispar. Pe palier, vecini si vecine, atrasi de ceart,
trgeau cu urechea. Am fugit afar si nu m-am oprit s-mi trag sufletul dect dup ce m-am ndeprtat
suficient de mult de cas. Eram aproape de Poarta de Aur, n fata vechilor ziduri ale lui Constantin,
abandonate de mult vreme. Hotrrea mea era luat: nu m voi mai ntoarce niciodat acas.
M-am gndit mai nti s m refugiez la printele
21
Bartolomeu, apoi am renuntat, cci ar fi fost primul loc n care mama ar fi venit s m caute, iar preotul
n-arfi putut s-o mpiedice s m ia acas. Singura mea solutie rmsese Comito, sora mea. Eram
convins c m va ajuta, c-mi va oferi adpost, dar nu m-am gndit nici o clip cum ar fi putut s-o
fac. La ora aceea, era nc la teatru. stiam vag, din povestirile ei, unde era situat. Am pornit la drum.
Nu iesisem niciodat din cartierul nostru si n afar de hipodrom nu cunosteam Constantinopolul si
imensitatea lui. Cu toate acestea, hotrrea mea era mult mai puternic dect ratiunea. Frigul aspru din
seara aceea de iarn alungase de pe strzi pe majoritatea trectorilor. Am ntlnit ns ctiva n drumul
meu. Se uitau cu groaz la fata aceasta plin de vnti, zbrlit, murdar, n zdrente, cu aer ferm si
privire ucigas. Ajunsesem la Mesa, bulevardul larg care desparte capitala n dou, si urmndu-l
traversam for dup for. mi trsiam picioarele, eram epuizat att de loviturile primite, ct si de luni
ntregi de nemncare. Ajuns la forul lui Teodosiu, am fcut dreapta, spre portul Iulian, si acolo m-am
trezit n cartierul tavernelor si al teatrelor. Unde erau multimea elegant, strzile strlucind de lumini,
splendidele teatre cu care se luda Comito? Nu zream dect ctiva cheflii beti, strdute aproape la fel
de sordide ca a noastr si cldiri mizerabile.

Am recunoscut teatrul lui Comito dup fatada vopsit complet n rosu care, de altfel, era drpnat si
cu vopseaua scorojit. M-am strecurat n interior fr s fiu oprit. Reprezentatia tocmai se ncheiase.
M-am apropiat de un paznic si l-am ntrebat unde este loja marii actrite Comito. M-a scrutat buimcit.
Nu era nici o mare actrit cu acest nume. De altfel, nu exista nici o Comito n acest teatru... Ba
22
da, da, crede c era o Comito printre micile figurante de rezerv. Dup explicatiile lui, am trecut prin
culise si am intrat ntr-o ncpere micut, unde vreo douzeci de fete se dezbrcau si se demachiau.
Printre ele, Comito, cu un aer extrem de plictisit, se contempla ntr-o oglind ciobit. A prut foarte
stnjenit s m vad si m-a ntrebat sec ce caut acolo, l-am povestit ce se ntmplase si i-am cerut
ajutorul, n loc de consolare, mi-a poruncit s m ntorc imediat acas. M-am aprat, am argumentat,
dar ea a rmas surd la implorrile mele.
Dac nu vrei s te ntorci, te duc eu cu forta! m amenint ea.
Hai, Comito, n starea n care este copila aceasta si dup tot ce a ndurat, nu ai dreptul s o trimiti
napoi.
O actrit cu oarece faim, pe nume Indaro, tocmai intrase. Mi s-a prut femeia cea mai frumoas, cea
mai elegant pe care mi-as fi putut-o nchipui. Mai n vrst dect Comito, devenise totusi prieten cu
ea. La interventia ei, sora mea s-a mblnzit si i-a explicat, jenat, c nu stie ce s fac. Indaro a linistito:
Nu-ti face griji, o gzduiesc eu.
M-a dus, asadar, la ea acas, nu departe de teatru, n ceea ce mi se prea un palat. Era, de fapt, o cas
minuscul, btrnicioas, dar admirabil ntretinut de aceast gospodin. Mi-a artat mansarda, care
avea s fie camera mea, apoi, entuziasmul generozittii trecndu-i, m-a contemplat cu ngrijorare si,
poate, cu dezgust. Mi-a dat mii de indicatii, cci aceast femeiusc de cas era intransigent n privinta
curteniei si a ordinii, n seara aceea s-a ncheiat copilria mea. Aveam treisprezece ani.
M
Capitolul 2
-am transformat n slujitoarea lui Indaro, cu aprobarea ei tacit, n fiecare sear ajungeam prima la
teatru, mbrcat mereu cu aceeasi tunic zdrentuit. Indaro mi dduse cteva haine de-ale ei mai
vechi, pe care le ajustasem pe talia mea, dar le pstram pentru zilele importante care, de altfel, habar naveam cnd aveau s vin. Tropoteam pe strzi, att eram de grbit s ajung la teatru. Cnd
ptrundeam nuntru, acesta era nc gol, n afara mturtorilor care fceau curtenie si a ctorva
angajati care dereticau. M bgm ntr-un colt, ngrijorat s nu ies n evident, cci mi-era fric
ntotdeauna s nu deranjez pe cineva sau, mai ru, s nu fiu alungat. si asteptam cu nerbdare sosirea
actritelor si chiar a figurantelor, pe care le salutam mereu n grab. O ajutam pe Indaro s se mbrace, i
aranjam hainele, i duceam taburetul cnd trecea din loj n loj ca s stea la taclale cu prietenele, i
aduceam paharul cu vin pe care l bea de fiecare dat nainte de a urca pe scen, aprindeam candela n
fata icoanei la care se ruga ca un conductor de car nainte de a cuceri hipodromul.
Indaro era, n esent, o fat bun. Depsise vrsta primei tinereti, dar vitalitatea i ddea un aer tineresc,
ajutat de artificii folosite judicios. Cu ochii ei mari, inocenti, nsucul n vnt si bustul minunat, atrgea
usor brbatii. Totusi, cocheta aceasta visa doar s-si gseasc un sot bun. Era oricnd dispus s
asculte, s ncurajeze, s fie mereu de
24
tat. M trata cu blndete si afisa chiar o oarecare egalitate cu mine.
mi plcea s-i fiu de folos si eram mereu fericit s le ajut pe Comito si pe tovarsele ei. Prindeam
agrafa unei tunici, periam suvitele rebele, cutam o pan care lipsea, duceam mesaje, aduceam
rcoritoare, mergeam s cer o informatie, nu m opream niciodat si nici o corvoad nu-mi displcea.
Auzeam fr ncetare Theodora, vino aici!", Theodora, f-mi un serviciu!", Theodora, te rog!". si

galopam de la una la alta. Faptul c ajutorul meu era solicitat, chiar si pentru cele mai umile nevoi, m
flata. M simteam necesar, recunoscut, nu mai eram stnjenitoare, dispretuit. Din contr, lumea
avea nevoie de mine si m ndrgea, n acest mediu n care domnesc gelozia, intriga, loviturile pe la
spate, aceste fete, aceste femei nu se fereau deloc de mine. Ce amenintare ar fi putut reprezenta
vrbiuta firav care eram, subzistnd precar la marginea profesiei lor? Desi putini ani m desprteau de
cele mai tinere, aveam nc un aer de copil si nici una nu vedea n mine o potential rival. Din cauza
aceasta ascultam confidentele lor cele mai intime, chiar si pe cele despre care se fereau s susoteasc cu
prietenele lor. Ce ucenicie! Cci ceea ce spicuiam, ceea ce auzeam echivala cu rafturi ntregi de crti de
scoal, ns dedicate unei singure stiinte: viata.
Nu primeam nici un salariu, dar eram hrnit cu un castron de legume si peste fiert. Mi se ntmpla smi chiorie matele, dar nimic pe lumea asta nu m-ar fi fcut s recunosc, si, dac mi se ofereau
buntti, desi muream de poft s le devorez pe toate, refuzam uneori din mndrie. Suportam viata
aceasta n primul rnd pentru c nu vedeam alta posibil si mai ales pentru c visam s urc la rndul
meu pe podium ntr-o bun zi. Atmosfera din cuiise m ametea
25
complet si rmneam treaz ct de trziu puteam. Uneori mi se nchideau ochii fr s vreau. Fetele m
mustrau cu afectiune si mi porunceau s m duc la culcare, dar eu m ncptnam.
Ziua plecam s-mi descopr orasul, Constantinopolul. Mergeam neobosit, minunndu-m de aceast
aglomerare de biserici, capele, palate, hanuri, spitale, aziluri si academii pentru barbari, n care erau
primiti strinii. Alturi de cartierele mizerabile si drpnate, ca acela n care mi-am petrecut copilria,
se construiau fr ncetare cartiere noi, aerisite, bogate. Eram sensibil la farmecul strzilor din
Constantinopol, la pozitia admirabil aleas a orasului, la vederea somptuoas spre Asia, spre mare, spre
malurile nverzite ale Bosforului. Ca pretext pentru explorrile mele foloseam informatiile spicuite de
la actrite despre vreo biseric unde se afla o icoan fctoare de minuni, desi eu nu asteptam nici o
minune; despre vreo prvlie de flecustete, desi eu nu-mi permiteam s cumpr nici cel mai ieftin lucru.
Contemplnd vitrinele giuvaergiilor, ale atelierelor de broderii, ale croitoriilor, adulmecnd aromele
mncrurilor calde care ieseau din crciumi, treceam pe lng o lume inaccesibil. Desigur, m rodea
pofta, dar plcerea de a observa era mai puternic. Indiferent de vremea de afar, constantinopolitanii
se plimb pe sub colonade, care i adpostesc iarna de frig si vara de soare. Strada este pentru ei locul
ntlnirilor privilegiate. M uitam cum se mbrtisau prietenii, cum se salutau cei puternici, cum
bancherii operau tranzactiile, cum se mpunau cei eleganti. Si nvtam arta, adus la un nivel unic de
poporul nostru, de a exprima sentimentele, de a manifesta curtoazia, de a trata afacerile sau, pur si
simplu, de a aprea n public.
26
Marea art, cu toate acestea, era monopolizat de cersetori, ntindeau cioturi nrosite, artau rni
hidoase, trau dup ei copii orbi si acoperiti de muste, rodeau pielea pantofilor vechi ca s-si arate
foamea, si bteau cuie n cap, si toate acestea, stiam prea bine, erau doar teatru. Ce de actori am
admirat printre ei, mult mai buni dect toti cei pe care i-am vzut jucnd pe scen! Jocul meu preferat
consta n descoperirea hotilor de posete, ceea ce nu era deloc o sarcin usoar. Acestia, ntr-adevr, se
topeau perfect n multime, se apropiau pe nesimtite de victima vizat si i subtilizau geanta sau banii,
fr ca aceasta s-si dea seama, cu o ndemnare fantastic, rodul lungilor ani de antrenament. Erau
grupati n bande si purtau dulcea porecl de copii ai arhiepiscopului".
ntr-o zi, unul dintre ei a pus mna pe aurul unui judector chiar sub ochii mei. Dup comiterea
nelegiuirii, a observat c-l vzusem si mi-am dat seama, dup frica din privirea lui, c se astepta s-l
dau de gol. Am izbucnit n rs, el s-a ndreptat spre mine, mi-a vrt o moned de aur n mn: Meriti
s mprtim." M-am ntlnit cu el de mai multe ori n plimbrile mele. Prea respectabil si banal, cu
tunica lui bine croit, dar tocit, prul cenusiu, nftisarea curat si ngrijit de functionar srac. Nu ne

vorbeam, cci nu aveam acelasi drum. Ne multumeam s ne adresm mici semne de recunoastere. Am
aflat, totusi, c l chema Minas. Dup ce m-a rspltit prima dat pentru tcerea mea, n-a mai simtit
nevoia s repete gestul.
Observarea strinilor era pentru mine o lectie de geografie, cci descopeream prin nftisarea lor
tinuturi ndeprtate despre care, binenteles, nu stiam nici mcar cum se numesc. Provinciali isaurieni,
anatolieni, iliri sau traci veneau n capital s fac negot. Servitorii, soldatii erau
27
deseori barbari, germanici sau slavi, huni, bulgari, unguri. Sirienii si egiptenii care vorbeau putin
greaca erau mai ales din rndurile clerului. O mare parte a mestesugarilor era evreiasc. Italienii,
spaniolii, africanii vorbeau ntre ei n latin, si apoi mai erau armenii si omuletii cu ochi migdalati,
khazarii, pecenegii, emisarii din China si India. Toti dovedeau mretia imperiului si universalitatea
popoarelor care l alctuiau.
Pasii m purtau adesea pn la Augusteum, mrginit de trei cldiri care simbolizau cele trei surse
traditionale ale puterii imperiale, catedrala Sfnta Sofia, unde mpratul este uns cu mirul sfnt fr de
care nu poate domni, Senatul, rmsit a Romei republicane, nsrcinat cu alegerea suveranului, si
acolo, n fund, n spatele arcului de triumf, hipodromul, unde poporul se adun spontan, liber, pentru a
aproba o suire pe tron sau pentru a pretinde o abdicare. Contemplam ndelung zidurile care aprau
Palatul Sfnt, locuinta mpratului. M opream n fata pavilionului de intrare Chalke, de fapt un palat n
palat, si vedeam n vis giganticele porti de bronz deschizndu-se larg n fata mea.
Le nsoteam deseori pe Comito si pe tovarsele ei atunci cnd se duceau n vizit la cea mai vestit
ghicitoare a cartierului, pe nume Photini. Tremurnd de nerbdare, dar si de fric, ntruct vrjitoarea
avea faima c deoache, traversam curtea mizerabil, presrat cu lzi vechi si cu plante pe jumtate
uscate, pn la mica ncpere ntunecoas n care lucra ea. Pentru ghicit, practica omoplatul", care
consta n cercetarea aspectului pe care l ia un os de oaie n timpul fierberii, sau psrile", adic
observarea zborului porumbeilor eliberati n acest scop. Dac numrul tipetelor scoase de aceste psri
era impar, domnisoarele si
28
smulgeau prul din cap n fata acestui semn extrem de nefavorabil. Ascultam, eram fascinat, m
amuzam, ntr-o zi, fetele i-au cerut lui Photini s-mi citeasc viitorul. Btrna a ridicat din umeri.
Pentru mine a folosit cochiliile": a aruncat un pumn de cochilii n aer si a examinat ndelung modul n
care czuser n nisipul de pe jos. Apoi, dintr-o dat, a ridicat capul, m-a privit cu ochii lrgiti, cu gura
cscat, de parc as fi fost un monstru nspimnttor. Ce vezi ? Ce vezi ?" au strigat fetele.
Vrjitoarea a scuturat din cap, ca si cum nu le-ar fi auzit, si n-a spus nimic. Apoi s-a ridicat greoi, ncet,
s-a apropiat de mine, a ngenuncheat, a apucat poala hainelor mele zdrentuite si a srutat-o. Nu v cer
dect o favoare, amintiti-v de mine mai trziu." A fost singura fraz pe care a rostit-o si folosise
pluralul de politete. Apoi si-a revenit: Hai, stergeti-o de-aici, ajunge pentru azi, nu mai vd nimic."
Din fericire, fetele, cu usurtatea vrstei lor, au uitat incidentul. Dar eu m gndeam deseori la ce se
ntmplase. Photini era, de asemenea, expert n elixire de dragoste. Ah! Aceste potiuni miraculoase,
cte n-am preparat dup retetele vrjitoarei, pe care mi le spuneau Comito si prietenele ei! Prefer s numi amintesc de ingredientele destul de dezgusttoare pe care trebuia s le macin si s le amestec ore
ntregi. Ucenic vrjitor era nc una dintre atributiile mele n culisele teatrului. Am avut o motivatie
ndoit s muncesc atunci cnd Comito s-a ndrgostit cu adevrat. O vreme a prut coplesit si m
acoperea cu mici atentii, afirmnd c eram singura creia i reuseau potiunile de dragoste, ceea ce m
umplea de o nemrginit uimire, cci uitam intentionat un ingredient n decocturile pe care i le ddeam,
ca s le fac nefolositoare. Din contr, aveam mare grij s amestec toate ingredientele ntocmai ca n
retet pentru butura pe care o fceam pe
29

ascuns ca s o strecor pe urm n paharul cu vin pe care i-l duceam curtezanului lui Comito. l chema
Pharas.
Era un actor fr slujb. Trise toat viata n teatru. Am fost sedus de culoarea ochilor lui, un albastru
cu verde, cafeniu, galben, auriu n acelasi timp, si de vocea lui rgusit si cald, n pofida unei origini la
fel de nepretentioase ca a mea, avea din instinct curtoazie si rafinament, iar manierele lui m copleseau.
Atentiile lui m lsau s cred c eram singura care conta pentru el. n ciuda fanfaronadelor lui de
comedian si a obrzniciei de licean, era timiditatea ntruchipat si rosea pentru un da" sau pentru un
nu", ceea ce i ddea n ochii mei un farmec nemaintlnit. Vulnerabilitatea lui, pe care eu o ghicisem,
l fcea irezistibil pentru o adolescent ca mine. Pe scurt, m ndrgostisem nebuneste si nu mai
suportam s o vd pe Comito beat de fericire, cotcodcind n dreapta si-n stnga ca o gin n fata
unui ou enorm.
ntr-o sear, asteptam mpreun cu el s se termine reprezentatia si s ias Comito de pe scen. Ne
aflam pe culoarul din culise, un coridor murdar si ngust, de-abia luminat de o lamp cu ulei. De cnd l
iubeam n secret pe Pharas devenisem cochet, att ct poate fi o fat la paisprezece ani si cu mijloacele
pe care le aveam la ndemn, adic mi schimbasem zdrentele cu vechiturile pe care nu le mai purta
Indaro. mi pieptnasem prul, de obicei zburlit si nclcit, ntr-o coad n care prinsesem o floare, un
hibiscus mare, rosu. Sprijinit de perete, cu capul plecat, bratele atrnate, cu un aer mai fragil ca oricnd,
Pharas mi-a mrturisit c se simtea epuizat, l-am propus s se odihneasc n loja lui Indaro, a crei
cheie era la mine. l-am deschis usa. S-a aruncat pe pat, cu bratele ncrucisate si ochii nchisi. Am
ngenuncheat lng el, am ezitat mult timp, apoi, tremurnd de emotie, cu inima btnd s-mi sar din
30
piept, l-am srutat usor pe frunte. Nu s-a miscat. Atunci m-am ridicat n picioare, am ncuiat usa si mam ntins alturi de el. Brusc, s-a rsucit si s-a culcat peste mine, gura lui cuprinznd-o pe a mea. M
sufocam sub srutrile lui. Mi-a smuls hainele, mi frmnta carnea cu minile. Graba, brutalitatea
acestei initieri, mult diferit fat de scena pe care o vzusem de mii de ori n nchipuire, m
nspimntau mai degrab dect s m excite. M durea tot corpul, dar nu m-am mpotrivit, ca s nu-i
stric plcerea. Apoi am simtit o durere mult mai vie, mult mai ascutit n pntece. Aceast prim
experient n-a trezit voluptatea n trupul meu prea tnr. A lsat o ran pe care o viat ntreag n-a putut
s o cicatrizeze. Pharas s-a ridicat, cu un aer detasat, a luat o crp si m-a sters. M-a srutat nepstor
pe obraz, apoi s-a mbrcat. Hai s-o asteptm pe Comito", a conchis el. Cel mai ru era c eu m
simteam fericit. Eram fericit pentru c mi-l nsusisem pe amantul lui Comito, pentru c l iubeam pe
Pharas.
Se poate numi ntr-adevr relatie aventura dintre mine si Pharas ? Ziua ne plimbam, atunci cnd el nu
era ocupat, cci acest biat fr slujb avea ntotdeauna mii de lucruri de fcut. Nici el, nici eu nu
aveam bani s pltim un pahar ntr-o tavern si cu att mai putin o mas, nici mcar modest. Singurul
cadou pe care mi l-a oferit a fost un pandantiv, un ochi port-bonheur dm sticl albastr, ncrustat ntr-o
cruciulit de metal. Rarele noastre momente de intimitate le furam aproape n loja lui Indaro, n timpul
reprezentatiilor. Pharas continua s fie iubitul oficial al lui Comito. Culmea e c ura mea nu se ndrepta
spre el, care m nsela, ci spre Comito, care nu stia c el o nsela cu mine. Fr s recunosc, aveam
senzatia c m dispre31
tuleste. M credeam urt la vremea aceea si eram mndr s am un amant pentru care orice .femeie mar fi invidiat. Pharas nu se putea abtine s nu fac dragoste, dar o fcea mereu foarte n grab. Nu stia
s-mi druiasc nici un fel de plcere, si totusi, de fiecare dat asteptam nerbdtoare, disperat.
Aceast frustrare ducea dorinta pe care o simteam pentru el la exasperare. Sub veselia lui se ascundea o
fiint n esent tragic. Ghicisem asta, tot asa cum simteam c este menit nefericirii, esecului, ceea ce

m fcea s-l gsesc si mai atrgtor. Existau n acest brbat profunzimi insondabile, care aveau s-mi
fie vesnic interzise. Glumele lui, spiritul lui drcesc fceau ca n compania lui totul s fie foarte
distractiv. Era plin de sarcasm la adresa familiei si critic fat de ceilalti actori. Zeflemisea tot si toate;
de fapt, trebuia s distrug, nimic nu era bine n ochii lui. Dac as fi fost mai experimentat si mai putin
ndrgostit, mi-as fi dat seama de amrciunea si de gelozia lui. mi zicea c m iubeste. Mi-o arta
foarte rar, dar era sincer. Cu toat blndetea nemsurat de care era capabil, m fcuse sclava lui, cu
intentia semiconstient de a nltura influenta insesizabil pe care, prin personalitatea mea unic, o
aveam asupra lui. si, dac m supuneam lui, o fceam din cauza fricii constante si neexprimate de a-l
pierde.
nzestrat de natur cu o memorie puternic, nvtasem pe de rost toate rolurile pe care le vzusem
interpretate de Indaro si de tovarsele ei. Ele jucau n acele comedii desucheate despre adulter pentru
care era vestit teatrul nostru. Amanti surprinsi de soti, sotii geloase, palme, lovituri, cuvinte grele,
grimase, dar si despuieri si chiar act carnal comis pe scen... Traditiile genului se pstrau neschimbate
de secole. La cincisprezece ani mpliniti, m-am prezentat n fata directorului teatrului, l-am rugat s m
32
angajeze si, pentru a-l convinge, i-am dat, fr a fi rugat, cteva exemple ale talentului meu. M-a lsat
s joc cteva crmpeie de roluri, apoi s-a strmbat: Te strduiesti prea mult, ai fi mai bun ca mim."
Simteam o dezamgire crunt. Mim nu era asa de bine ca actrit, dar nsemna, la urma urmei, s urc pe
scen, ceea ce-mi doream cu nflcrare, cu orice pret.
M revd si-acum n culise. Astept momentul s intru n scen. Tracul este nsotit de o timiditate
maladiv, care m paralizeaz adesea si n viata de zi cu zi, si totusi sunt disperat de nerbdare.
Aplauzele salut sfrsitul numrului precedent. Directorul mi face semn. Sar pe scen. Sunt singur n
fata publicului, sunt regina, mprteasa, lumea e la picioarele mele... Srman teatru oribil!... Seamn
cu un hambar de lemn. Grinzile, stlpii care i sustin acoperisul si chiar bncile prost asamblate sunt
vopsite n culori tiptoare, care se scorojesc, la fel ca fatada. Publicul este alctuit aproape n ntregime
din brbati - cheflii lefteri, netrebnici, escroci, scandalagii -, dar n aceast gloat se amestec uneori
brbati eleganti si femei elegante veniti la desfru. O draperie simpl desparte scena de culise. Port
haine strmte, bltate, peste care flutur un mantou mare. Joc cu fata la public si, spre deosebire de
actrite, nu port masc. Sensul rolurilor mele este si mai imoral, si mai obscen dect comediile jucate de
Indaro. Interpretez aproape toate rolurile si de mai multe ori pe cel al vnztoarei de crnati. Am sensul
comicului, al bufoneriei. Publicul m apreciaz, cci m cere pe scen si rde n hohote, mi place s-i
aud pe spectatori bufnind n rs. Dar mimul nu trebuie doar s fie amuzant, trebuie si s cnte, s
danseze, s cnte la diverse instrumente. Or, eu n-am nvtat niciodat nici flaut,
33
nici harp, vocea mea e prea rgusit, iar figurile mele de dans sunt bazate mai mult pe improvizatie, si
ce dans! Conform regulilor, trebuie s m dezbrac treptat, pn ajung la bustul gol, si s m frmnt n
continuare lasciv, n arta goliciunii m bucur de un succes deplin: mi nchipui c o fat foarte tnr,
de-abia nubil, care se dezbrac provoac ntotdeauna aplauze.
Primeam zece foii pe zi, mai putin de douzeci de solidi, echivalentul salariului unui muncitor n
constructii. Am nchiriat dou camere ntr-o cas insalubr, mai degrab dou vguni, fr alta lumin
n afara rsufltoarei de la pivnit. Iarna era un frig atroce, larvara o cldur sufocant. Prsisem
confortul si ospitalitatea lui Indaro pentru a-l putea gzdui pe Pharas. Fceam economii si la mncare,
srind deseori peste mese ca s i le pot plti pe ale lui.
Minusculul meu succes pe scen m ncnta, fiindc mi nchipuiam c avea s m fac mai valoroas
n ochii lui Pharas. Nu-mi ddeam seama c doar faptul de a fi urcat pe scen i dezlntuise gelozia, cu
att mai veninoas cu ct el nu-si gsise nc de lucru: avea n el ceva nedefinit care i descuraja pe
angajatori. Nu mi ierta firava reusit, n pofida blndetii sale, uneori se arta agresiv cu mine. Nu eram

fericit, pentru c nici el nu era. Am devenit nervoas, pentru c si el era, si totusi eram mai incapabil
ca oricnd s renunt la el. Situatia aceasta m fcea certreat. Pentru un da", pentru un nu" m
certam cu fetele celelalte, apoi, ca s m ierte, le cumpram, rupndu-mi de la gur, dulciuri,
rcoritoare, vin.
Ajunsesem s cred c n fata mea se deschidea o carier mreat. Indaro m-a trezit la realitate. Mi-a
reprosat c nu ncerc s-mi mbunttesc jocul si s-mi lucrez vocea. Dac voiam s reusesc, trebuia s
studiez. Mi-a propus
34
s-mi recomande un profesor care s m nvete tainele meseriei. Observatiile ei m-au iritat, pentru c,
n fond, erau juste, si m-am simtit rnit:
Cum e posibil ca, dup ucenicia dur prin care ai trecut, s nu profiti mai bine de succesul tu pe
lng protectorii ti bogati ?
S-a suprat:
nteleg, n-o s faci niciodat vreun efort ca s devii actrit. stii mcar ce este o actrit, o artist ? De
fapt, n-ai vrut, nc de la nceput, dect un singur lucru, s ai succes nu pe scen, ci n viat.
Ca s ai succes n viat trebuie mai nti s te mprietenesti cu cel care porunceste, apoi succesul
vine singur, am replicat eu.
Dac asta e filosofia ta..., a comentat ea amar. Exagerasem. Refuznd s accept realitatea, atribuiam
lipsa viitorului scenic fizicului meu. Eram prea slab, prea brunet la piele si la pr; se fceau destule
glume pe seama mea ca s nu-mi pot uita defectele: Hai, negreso!", Vino ncoace, scheletel!",
auzeam de multe ori. si le invidiam de moarte pe blonde si pe nurlii, care erau admirate de brbati.
De cteva sptmni aveam greturi frecvente. La sfatul lui Comito, m-am dus la moasa cartierului, la
care mergeau toate fetele din teatru ca s avorteze la fel de usor cum si scoteau un dinte. Pentru mine
nici vorb de avort, eram nsrcinat n trei luni. Eram att de inocent, nct nu mi-am dat seama mai
devreme. Am petrecut trei zile de reflectie si neliniste, trei zile nainte de urmtoarea ntlnire cu
Pharas.
Am luat masa mpreun n vguna mea. Cumprasem destul de scump o sticl de vin dulce de Samos,
ca si cum ar fi fost vorba de o srbtoare. De fapt, o luasem ca
35
s-mi dau curaj, l priveam devornd supa de ceap, tonul marinat, macroul uscat, mncrurile lui
preferate, pe care le pregtisem special. Luase deja de dou ori din brnza de capr si atacase fructele
uscate cnd am deschis gura. l-am mrturisit starea mea. S-a artat plin de solicitudine, ntrebndu-m
imediat dac m simteam bine, dac sufeream, dac moasa a fost amabil, dar pe un ton neutru, ca si
cum n-ar fi fost cu adevrat preocupat. Fiecare cuvintel al verdictului su mi-a rmas spat n memorie:
Nu pot face nimic pentru tine, Theodora, de-abia mi-am gsit si eu de lucru, am acceptat un rol care
mi s-a propus, trebuie s m dedic n ntregime muncii. O s ntelegi c nu am nici timp, nici energie,
nici bani s v iau n grij pe tine si pe copil. Cel mai bine ar fi s nu ne mai vedem. Noroc!
mi pndea reactia. Eram att de uluit, distrus, nct n-am stiut s rspund dect:
Poate c ai dreptate.
S-a ridicat, mi-a trntit cte un srut pe fiecare obraz si a iesit din viata mea la fel de usor cum a iesit
din locuinta mea n seara aceea.
Am rmas ncremenit n fata resturilor de mncare. Am terminat sticla de Samos, apoi am dat gata si
ulciorul de posirc rmas din ziua precedent. N-am nchis ochii toat noaptea. Aveam impresia c nu
mai exist n mine nici un pic de carne, doar un gol ntesat cu pnze de pianjen.
A doua zi, artam ca un cadavru cnd am ajuns la teatru. N-am zis nimic, n-am povestit nimic, dar
probabil c moasa vorbise. Fetele stiau c eram nsrcinat si presimteau o dram. Simteam privirile
ncrcate de mil pe care mi le aruncau pe furis. Expresia mea feroce ie oprea ns ntrebrile curioase.

Cnd am iesit de pe scen, dup numrul meu, m-a abordat un brbat, probabil unul dintre
36
acei admiratori care, n fiecare sear, invita fetele la cin si ale cror invitatii le refuzasem de fiecare
dat, din cauza lui Pharas. Ochii lui m mngiau, iar buzele pline schitau un surs mbietor. Mi-a
declarat c stia de starea mea si mi-a prezis c nu voi avea destui bani ca s supravietuiesc fr s
lucrez si s-mi aduc pe lume copilul. De aceea, mi-a propus s m ajute pn nasc. si n schimb ?" am
ntrebat, n loc de rspuns, mi-a ntins un contract. Subsemnata se angaja s munceasc fidel si cu
scrupulozitate pentru angajator si s-i dea 60% din ncasrile ei. Angajatorul si rezerva dreptul de a o
revinde... Asadar, aveam de-a face cu un peste, unul dintre acei proxeneti care bntuie culisele teatrelor
pentru a mpinge fetele prea srace sau prea slabe spre prostitutie. M-a asigurat c propunerea era
foarte serioas, l-am cerut un rgaz.
Cnd m-am ntors acas, moart de oboseal, n mijlocul noptii, mi-am gsit locuinta ntoars pe dos.
mi furaser trei castroane smltuite, mici bijuterii de calitate ndoielnic si mai ales crucea pe care mio druise Pharas. Era singurul obiect care m lega de el, si tineam la ea. S m duc la prefectul de
noapte s-i denunt pe hoti ar fi fost inutil. Nu i-ar fi prins niciodat.
A doua zi dimineat, m-am dus la forul Amasium, pe unde-si fcea veacul Minas, micul meu hot de
buzunare, nclcnd codul nostru tacit, l-am abordat si l-am implorat s-mi gseasc bunurile. Mi-a
explicat c banda, din care fcea el parte, nu tinea de aceeasi band cu hotii care mi jefuiser locuinta.
Cu toate acestea, si-a luat angajamentul s fac tot ce-i st n puteri si mi-a dat ntlnire dup-amiaz, n
portul Iulian. Cnd ne-am vzut din nou, m-a anuntat c hotii se descotorosiser deja de vesela
grosolan si de mizerabilele mele podoabe. Nu mi-a adus dect crucea.
37
De ce pstrezi crucea asta ? Brbatul care ti-a dat-o ti poart ghinion, mi-a zis el, ntinzndu-mi-o.
De unde stii ? Nici mcar nu-l cunosti!
n meseria mea ti dezvolti simturi nebnuite. Atta vreme ct ai s rmi cu brbatul acesta n-o s ai
dect necazuri si probleme. Fugi de el si scap de crucea asta.
Fr s-mi mai astepte rspunsul, a aruncat-o n mare si, fr nici un cuvnt, s-a ndeprtat.
Avertismentul lui, n mod curios, mi-a fcut foarte bine. Mi-am dat seama c m aflam la marginea
prpastiei din motive care nu depindeau de mine, c nu puteam cdea mai jos. Nu trebuia dect s-mi
refac vointa si s urc iarsi, pas cu pas.
Chiar n seara aceea am semnat contractul cu pestele. A fost foarte uimit s descopere c eram instruit
si c n-am trasat o simpl cruce, cum fceau celelalte fete. Mi-am scris apsat prenumele, liter dup
liter, n josul acestui document care m transforma n trf.
Capitolul 3
In scurt timp, starea mea m-a obligat s-mi ntrerup numrul de mim si, n conformitate cu contractul
ncheiat, am nceput s ncasez de la peste o sum modest, care mi era nmnat lunar, pn cnd
aveam s nasc. n timpul acestei perioade de inactivitate, rscoalele din 509, sub btrnul mprat
Anastasius, mi-au oferit o distractie de calitate si prima mea ntlnire cu politica.
ntr-o zi, plimbndu-m, am auzit de departe un zumzet, un murmur, strigte, imprecatii spre care m-a
mpins curiozitatea. Ajungnd pe Mesa, am fost iuat pe sus de o multime furioas si zgomotoas, care
se repezea n barierele ridicate de armat. Am vzut lovituri, rni, snge tsnind, urlete de durere, tipete
de furie, trupuri care cdeau n jurul meu. Am fost mbrncit, aruncat n dreapta, n stnga, o lance a
strpuns aerul la cteva degete de capul meu. Totusi, nu mi-era fric. Din contr, eram furioas.
Furioas pe fortele de ordine, cci, binenteles, o srman ca mine i sustinea pe rsculati, oricare ar fi
fost ei. Am srit n sus de bucurie cnd soldatii au dat napoi si bariera a czut. Mai trziu, am aplaudat
cnd am vzut casele apropiatilor mpratului incendiate de rsculati. Am apreciat mult mai putin
spectacolul njunghierii si al spintecrii clugrilor si al preotilor. Viata m nvtase s m astept la

orice, dar aceast scen mi repugna. Oamenii din jurul meu mi-au spus c era vorba de eretici, de
monofiziti, un nume
39
dificil de pronuntat si incomprehensibil. Moarte ereticilor!" am strigat cu gloata. Jos Anastasius,
abdicarea, jos de pe tron !", aveam s aud urletele orasului toat noaptea.
A doua zi dimineat, crainicii au anuntat c mpratul va vorbi poporului la hipodrom. Spectacolul
promitea s fie zbuciumat si riscam mult dac m duceam acolo cu burta mea proeminent. Dar eram
prea dornic s ajung acolo pentru a asculta vocea prudentei. Necazurile aduceau sare si piper n viata
mea tem. De altfel, poporul nostru se d n vnt dup evenimente, n special tragice, fr de care se
plictiseste. Hipodromul era ticsit cnd a aprut mpratul Anastasius n kathisma. De departe, am vzut
un brbat nalt, totusi frumos, foarte drept, n pofida vrstei, aureolat de un pr lung, alb. Nu-si pusese
intentionat coroana, n pofida nftisrii sale demne si nobile, a fost imediat luat n primire de multime,
care l-a batjocorit si i-a cerut s abdice, l-a lsat s zic ce vor, apoi a nceput s vorbeasc. La nceput,
n glgia general, nu se auzea nici un cuvnt din discursul su. Dar, ncetul cu ncetul, rndurile mai
apropiate de kathisma au amutit, si miile de spectatori au tcut. Btrnul mprat avea o voce frumoas,
de bas, care se auzea de departe. S-a oferit s se supun vointei populare si s abdice, si si-a implorat
supusii s-i aleag un succesor. Asistenta asculta cu atentie crescnd. A promis toate concesiile dorite,
n cele din urm, a fcut apel la loialitatea poporului. Nici vorb acum de abdicare sau de succesiune.
Multimea se rzgndise complet atunci cnd mpratul, la ncheierea discursului, s-a retras. N-a mers
pn la a striga Triasc Anastasius!", dara prsit hipodromul n liniste si voie bun.
A doua zi, Constantinopolul si regsise aspectul obisnuit. Atunci grzile s-au npustit n oras si i-au
arestat pe toti cei suspecti c au participat la rscoal, n scurt timp, au
40
urmat executii dup executii. Am vzut cu ochii mei la rspntii si n foruri trupurile care se
blngneau spnzurate pe esafoduri. Ce lectie de politic! Toate aceste promisiuni pentru a adormi
poporul, apoi pedepse publice pentru a-l intimida. Eram prea tnr pentru a aprecia nvttura. Din
contr, la vremea respectiv mprtseam indignarea popular, ns, la fel ca ceilalti, am plecat capul,
n scurt timp, s-a rspndit vestea c un general tnr si viteaz, pe nume Vitalian, se rsculase n Tracia,
cu trupele sale pentru a ne apra religia amenintat de mprat, care i proteja pe eretici si despre care se
bnuia c face parte dintre acestia. Nu ntelegeam nimic din aceste dispute teologice, totusi inima mea
era alturi de Vitalian, care pornea la rzboi mpotriva puterii detestate. Dar Tracia era departe, aveam
alte griji pe cap si, dup o vreme, am uitat de Vitalian, pe care aveam s-l ntlnesc mai trziu, n cu
totul alte mprejurri.
Putin nainte de soroc, Comito a venit s locuiasc la mine. n ziua primelor dureri, s-a dus s-o caute pe
moas si pe una dintre prietenele ei. Nasterea n-a fost nici att de dificil, nici att de dureroas cum
m asteptam. Am adus pe lume o fat foarte rosie si foarte proas, bebelusul cel mai urt pe care l-am
vzut vreodat. Comito m-a anuntat c mama voia s vin s-si vad nepotica, l-am interzis s-i spun
unde locuiam. Nu voiam s m atasez de copil sau s prind drag de el, cci stiam dinainte ce aveam de
fcut. Attea exemple de fete n situatia mea mi artau clar calea de urmat, attea sfaturi, de la Indaro,
de la Comito, m mpingeau s-o fac. De altfel, nu aveam nici o alt posibilitate. Dou sptmni mai
trziu, mi-am asezat, asadar, fiica ntr-un cos nou, am nfipt n lateral o hrtie n care declaram
41
c bebelusul nu era botezat si c as dori s i se dea numele pcii: l rina. M-am ndreptat spre mnstirea
Fecioarei Pamakaristos. Cnd am zrit n penumbr zidurile din crmizi vechi deasupra crora se
nghesuiau cupolele capelelor, m-am oprit, ntelegnd oroarea gestului meu. Trebuie", mi-am repetat,
dar fr s m pot misca. Picioarele mele refuzau s nainteze si, cnd am auzit un gngurit din cos, am

fost pe punctul de a renunta. Ce lovitur de bici am reusit s dau vointei mele nu mai stiu. Mi-am reluat
mersul, orbit ndat de lacrimi. Am sunat la poarta mnstirii, am depus cosul si am luat-o la fug,
prvlin-du-m pe pant ca o criminal urmrit de toate fortele politienesti ale imperiului.
Dac mi-as fi pstrat fiica, probabil c ar fi murit de foame, si eu la fel, cci ar fi trebuit s renunt la
meseria mea ca s o cresc. stiam c la mnstire o vor primi clugritele, o vor creste, o vor nvta s
brodeze sau s teas. n cel mai ru caz, va intra n Ordin, n cel mai bun, educatoarele ei i vor gsi un
sot. Oricum, viitorul fiicei mele era mult mai sigur dect al meu. l uram ns din tot sufletul pe Pharas,
pentru c m-a fortat s iau aceast hotrre si, dac ar fi fost n fata mea, l-as fi ucis, att era de atroce
suferinta mea.
Am ajuns gfind la teatru. Am avut timp doar s m mbrac, s m machiez n grab nainte de a urca
pe scen. Niciodat rsetele zgomotoase care mi-au nsotit numrul n-au fost mai deschise, mai dese ca
n seara aceea. Energia disperrii m ardea si nflcra publicul, l tineam n mn, simteam c as fi
putut s fac orice din el. Niciodat nu am fost att de satisfcut s-mi exersez puterile asupra lui si
niciodat nu m-am mai simtit att de sfsiat. Ajungnd napoi n culise, mi-am descoperit pestele
zmbind ca de obicei, suav ca o prjitur prea dulce. Mirosul de violete al
42
parfumului mult prea abundent mi fcea great. Brbatul acesta te asteapt", mi-a soptit, artndu-mi
un individ care se tinea aproape de el si care m devora din priviri. Era primul meu client. M-a
impresionat att de putin c trsturile lui s-au sters din memoria mea. L-am adus la mine. Ne-am
dezbrcat, a fcut dragoste cu mine. N-a fost deloc neplcut si a avut avantajul de a fi rapid. N-am avut
dect s m gndesc la Pharas pentru a simula plcerea. Clientul meu mi-a nmnat zece foii,
echivalentul salariului meu de mim.
N-aveam s rmn ns o trfulit de subsol, ca mii de tovarse de-ale mele. n trei luni, devenisem
regina vietii de noapte a cartierului. Imediat dup ce ieseam de pe scen, mi puneam o tunic pestrit,
cu o crptur indecent de nalt, mi transformam machiajul, mrindu-mi ochii cu o linie neagr,
ntelesesem c nu puteam fi frumoas conform canoanelor epocii. Eram condamnat s devin
fascinant.
La poarta teatrului m asteptau admiratorii mei, excitati, insistenti. Printre ei remarcam n fiecare sear
un brbat care prea profund nefericit. Am aflat c l chema Hecebolas, c era originar din Tir si c era
un functionar modest. Putea a provincie. Era greoi si stngaci. De fiecare dat cnd reusea s-mi
vorbeasc, m invita s lum cina ntre patru ochi. O dat s-a aventurat chiar s m cear de nevast,
mi ddea de fiecare dat mici cadouri ridicole, pe care uneori m prefceam c nu le observ, l lsam
protpit acolo si m ndreptam, nconjurat de trupa vesel, spre taverna noastr, care se numea Dumnezeu stie de ce -Mgarii Paradisului. Erau destui mgari acolo, dar cu sigurant nu era un paradis.
ntr-o sear n care unul dintre clientii mei se artase deosebit de generos, trsem acolo o band de
tovarsi
43
veseli, pentru o betie memorabil. Fcusem destul glgie ca s trezim tot cartierul, n pofida
pagubelor considerabile, patronul a avut inspiratia s nu se supere. De atunci ne stabilisem acolo pentru
petrecerile nocturne. Mgarii Paradisului devenise teatrul unde jucam n viat mult mai bine dect as fi
jucat vreodat pe scen. Acest hangar zgomotos, att de mare c ar fi putut adposti o armat ntreag,
era pe placul clientelei din popor. Zidurile si stlpii erau vruiti, grinzile erau vopsite n negru, iar
vesela era din ceramic grosolan. Familiile numeroase, cuplurile de ndrgostiti veniti acolo s se
ndoape n schimbul ctorva foii, la ora aceea plecaser, ntelepti, la culcare. Noaptea era rezervat
chefliilor ndrciti, care, de altfel, apartineau tuturor straturilor societtii, amestecati n furia distractiei.
Patronul m ntmpina cu acea cldur a crciumarilor experimentati. Eu eram regina lui, cci i
aduceam consumatori bogati. Servea cele mai bune chrysophrys, acesti pesti vestiti din Constantinopol,

din care rni-i pstra pe cei mai suculenti, si un caviar de calitatea cea mai bun. n fine, puteam mnca
dup pofta inimii, astfel nct m repezeam la solele fierte cu sos rece de merluciu, la dorade si la
rndunelele de mare fripte. Foamea mea, care nu prea niciodat satisfcut, mi permitea s mai nghit
homari, crevete, stridii, scoici, broaste. Complice, patronul continua s aduc mncruri dup
mncruri. Ulcioarele, sticlele, butoiasele cu vin de Samos, de Creta, de Cipru defilau fr ncetare.
ncepeam s cnt si toti brbatii reluau mpreun cu mine refrenul scabros. Apoi m suiam pe o mas
debarasat n grab si dansam, mult mai lasciv dect pe scen, acompaniat de ritmul obositor al
tamburinelor, mi ntrerupeam exhibitia pentru a disprea cu vreun client n camera patronului, mi
permiteam s m duc acolo cnd
44
voiam, cu cine voiam. Pestele meu, rezemat ntr-un colt al mesei, venea s-mi reproseze c mi neglijez
munca pentru distractie. De fapt, era mndru, n sinea lui, de popularitatea mea si stia c pestii ceilalti l
invidiau pentru un produs att de pretios cum eram eu. M puteam arta dificil n alegerea clientilor,
rezervndu-mi-l pe cel mai generos. si nimeni nu protesta, cci munca mea era ngrijit. Reputatia pe
care nii-am fcut-o atunci m amuz si acum, cnd mai aud zvonuri. S-ar prea c eu consumam peste
treizeci de brbati pe sear si c, dup ce i epuizam pe stpnii cei mai dezmtati, m aruncam asupra
sclavilor cei mai vigurosi. Conform oamenilor bine informati, nu asteptam avansurile brbatilor, din
contr, prin gesturi sau atitudini extrem de explicite i excitam. Adevrul este c nu aveam de ce s-i
provoc, pentru c brbatii roiau n jurul meu ca mustele. Se povestea c eram nemultumit c nu pot
inventa moduri noi de acuplare. Aceste legende dovedesc, pur si simplu, depravarea imaginatiei celor
care le inventeaz, n fine, se zice c eram rusinea cartierului, iar oamenii respectabili care se ntlneau
ntmpltor cu mine pe strad se ndeprtau n grab, de team s nu fie pngriti de atingerea mea. Eu,
trfa cea mai popular din vecintate, pe care toti brbatii o salutau veseli si creia toate femeile i
adresau gesturi de blestem. In orice caz, n ciuda legendei, nu am apartinut niciodat infanteriei", asa
cum sunt poreclite cele mai umile trupe ale galanteriei.
Preferatul meu era Arsenius, un fidel. Era bogat, generos si promis unui viitor strlucit. Mai tnr, mai
putin urt dect altii - era chiar o persoan foarte bine - si ce bun vorbitor! Era o plcere s-i asculti
discursurile. De ce se tinea dup farmecele mele, cnd si-ar fi putut permite pe oricare dintre
admiratoarele lui care se tineau scai dup el ?
45
Ar fi multe de zis despre gusturile lui cele mai bizare, dar o profesionist nu trdeaz niciodat
secretele clientilor ei. Cealalt lege era s nu se ndrgosteasc niciodat. De cnd Pharas se rzbunase
pe mine pentru esecurile lui, nu mai puteam iubi. Era pentru totdeauna sau doar pentru o vreme, nu
stiam. Totusi, viata pe care o duceam mi seca si mai mult inima cu fiecare zi. Or, nu voiam s ajung s
ursc pe toti brbatii din cauza urii pe care o simteam fat de unul singur. Nu cutam s m rzbun pe
brbati, ci s m folosesc de ei.
Dup ce terminam cu ultimul client, m ntorceam n sala mare. ntre timp, muzica se amplificase,
vocile deveniser cleioase, si cntecele llite. Multi brbati sforiau cu capul pe mas. Cei mai multi
nu erau n stare s se tin pe picioare. Mi-era din nou foame. Patronul mi aducea fructe proaspete,
struguri uscati, dulceturi, precum si sare de Manethon, regin a digestiei, pe care o foloseam mereu. Era
ora la care plvrgeam cu celelalte curtezane care, rmase treze ca si mine, ciocneau un pahar nainte
de a se duce la culcare. Printre ele o remarcasem pe Antonina, o iap nalt, cu voce ascutit si strident
si cu ochii umezi, vopsit blond, zdrngnind de podoabe.
Nu esti obosit ? m-a ntrebat ea la sfrsitul unei seri, cnd zorile strpungeau orizontul.
Nu, pentru c nu m resemnez niciodat, i-am rspuns.
Adic, vei iesi din meserie ? s-a mirat ea.
Cu sigurant.

 Nu ti-e fric de pestele tu ? stii bine c regula, pentru cele care abandoneaz, este moartea si c
pestii stiu s le gseasc oriunde s-ar ascunde.
Nu mi-e fric de nimic.
46
Te invidiez, mi-a zis ea cu o sinceritate care nu era poate n ntregime simulat. Eu o s merg pn la
capt, a adugat ea melancolic.
Pentru a o ncuraja, am declarat c singurul scop al vietii mele era s ies cu orice pret din aceast
situatie. N-am apucat-o ns pe aceast cale pentru c, n scurt timp, am rmas nsrcinat a doua oar.
Nu stiam cine era tatl. De data aceasta, m-am prins la timp. M-am dus ia moas ca s avortez. A fost
atroce, mult mai ru dect nasterea. Aveam impresia c mai multe pumnale mi scotoceau prin
mruntaie, ca s-mi smulg partea cea mai sensibil a fiintei mele. Moasa a luat fetusul cleios s-l
ngroape n grdin.
M duceam spre cas, trist si moart de slbiciune, cnd m-am ntlnit, ntmpltor, cu printele
Bartolomeu. Mi-a scrutat cu un aer deranjat vesmintele prea tiptoare.
Mama ta mi-a zis c ai ajuns actrit. Plesneste de mndrie, biata de ea! Chiar nu stii, nefericita, c
exhibitiile tale sunt o surs de dezordine, de adulter si de vrjitorie ? Diavolul a cldit n orase teatre ca
al tu. Oamenii prsesc totul, familia, credinta, munca, pentru a rde de desfrul vostru, n loc s v
elimine, cum ar trebui.
Dup ce si-a fcut datoria, a redevenit brbatul de isprav pe care l cunosteam. Nu m ntelegea, i
dezamgisem total sperantele, si asta l durea mai mult ca orice. Eram att de inteligent, att de
nzestrat, de ce a trebuit s ajung s practic o meserie murdar, condamnat de Dumnezeu? Nu pe
mine m-ai trdat n felul acesta, Theodora, ci pe tine nsti. Meritai mai mult si mai bine." Pe ct m-a
iritat predica, pe-att m coplesea durerea lui.
47
In seara aceea, pentru prima dat, publicul a rmas rece n fata numrului meu. Nici o reactie cnd
dansam pe jumtate goal. Era vina mea, si nu a lui, nu eram n form. La iesire, m asteptau
admiratorii ca s m duc la Mgarii Paradisului. Printre ei l-am zrit pe Hecebolas, nefericitul pe care
nu l-am ncurajat vreodat, dar care nu se arta niciodat descurajat. Se tinea deoparte si semna tot
timpul cu un cine btut. Pentru prima dat, n loc s-1 evit, m-am dus direct la el. A lsat capul n
piept:
Tot nu vrei s te mriti cu mine, Theodora? a bolborosit el.
nsotitorii nostri au pufnit n rs. Ne nconjuraser, asteptnd s se distreze la replicile mele.
Ba da, vreau s m mrit cu tine, Hecebolas, m-am auzit rspunznd.
Ceilalti au fost convinsi c mi bteam joc de ndrgostitul nghetat. Au nceput s-si dea seama ce se
ntmpl cnd m-am ndeprtat, la bratul lui. M-a dus ntr-o tavern linistit si putin frecventat. M-a
uluit anuntndu-m c tocmai fusese numit n postul extrem de important de guvernator al orasului
Boreium, n Libia, unde trebuia s se duc fr ntrziere si unde spera ca eu s-l nsotesc... Pentru o
curtezan, o asemenea propunere nsemna colacul de salvare, iar cstoria cu un functionar era o surs
nesperat de bogtie. Fetele m ncurajau din rsputeri s accept.
n seara aceea, suferinta, durerea coplesitoare mi-au ntunecat judecata. Aveam nevoie disperat de
protectie, de blndete, iar Hecebolas mi le oferea. M-am agtat de el ca necatul de colacul su. Era
simpatic si am crezut c voi fi fericit cu el. M vedeam deja pe vasul care avea s m duc n Africa.
Nu cltorisem niciodat, iar ideea de a naviga n deprtri m atrgea. Aveam impresia c pe mare
48
voi renunta la obisnuita mea mizerie, la tristete, la nefericire, c m voi curta de murdriile cu care mi
acoperisem existenta si voi iesi imaculat.

Nu m-am mai ntors la Mgarii Paradisului. Logodnicul meu m rscumprase de la peste pentru trei
sute de solidi de aur, adic mai mult dect pretul a trei sclavi calificati. Mi-am luat rmas-bun de la
teatru. Aveam inima usoar, tovarsele mele erau nlcrimate. Antonina ndeosebi plngea cu sughituri,
n poporul nostru, sentimentalismul nu rateaz nici o ocazie s se exprime. Poate c Indaro a fost
singura creia i prea sincer ru. Pentru Comito fusesem mereu o povar, iar pentru celelalte fete, desi
nu erau geloase pe mine, plecarea mea lsa un loc liber.
O nav mare de mrfuri ne-a condus, pe mine si pe logodnicul meu, pn la Ptolemai's, capitala
administrativ a Libiei, si de acolo ne-am continuat drumul pe un vas de pescuit. Zile n sir am suferit
din cauza duhorii de peste. Desi mizeria nu miroase niciodat frumos, si cartierul copilriei mele a fost
plin de mirosuri pestilentiale, eram ngrozitor de sensibil. De aceea am fost n permanent bolnav n
cele trei zile ct a durat cltoria. Cnd Boreium s-a artat la orizont, mi-am fcut aparitia pe punte,
verde si descrnat. Vasul nostru dansa printre recifurile ale cror stnci sumbre le vedeam cu groaz
ivindu-se din valuri si apropiindu-se periculos de noi. Orizontul din spatele orasului era acoperit de
munti abrupti, stncos!, galbeni si rosiatici. Boreium era doar un trgusor grupat n jurul cazrmii si a
micii biserici scunde si nzorzonate. Ctiva soldati, care ncercau stngaci s pstreze alinierea, ne-au
venit n ntmpinare. Era mult prea cald pentru ca locuitorii s ias din casele lor.
49
Deceptia mi-a pus un nod n gtul uscat de sete. Palatul guvernatorului se limita la o vil dizgratioas,
fr grdin si aproape nemobilat. La etaj, cldura era insuportabil. La parter, era rcoare, dar
trectorii puteau vedea tot ce se ntmpl n cas prin ferestrele deschise.
Boreium era ultimul oras din vestul provinciei Libia. Mai departe, era necunoscutul. Cetatea nu avea
nevoie de nici un fel de zid de aprare, ntr-o parte era marea, cu recifurile ei, iar n cealalt muntii
abrupti, care nu lsau loc de trecere dect printr-un defileu strmt. Nici un copac, nici o floare, apa
srat, stncile, soarele, canicula si nimic altceva. Caravanele venite din interiorul Africii ar fi putut
aduce ceva animatie; ns ele se ndreptau spre Ptolemais, cci incursiunile ucigase ale nomazilor
desertului dduser o faim nefericit ntregii zone Boreium.
Imediat am nteles c m pclisem. Hecebolas si-a dat si el seama, probabil, c fcuse o greseal, cci
nu s-a mai pus problema cstoriei. Nu a mai adus deloc vorba de ea, iar eu nu m-am deranjat s-i
amintesc de promisiune. Nu avea important, de altfel. Locuitorii coloniei ne credeau cstoriti, iar noi
ne comportam ca un cuplu legitim. Voind s ignorm eroarea noastr reciproc, ne-am hazardat cu
vitejie la o viat conjugal. Desi nu fusesem niciodat o gospodin, m-am ocupat de cas cu ajutorul
slujitorilor indigeni, lenesi si vicleni, care ne urau att de mult, nct ne strecurau n sup otrvuri, din
fericire inofensive. Am ncercat s plantez o grdin, dar ariditatea solului si uscciunea climatului au
pus capt foarte iute eforturilor mele.
Zilele se succedau absolut la fel, n asa fel nct aproape ajunsesem s-mi doresc atacurile barbarilor,
care ar fi adus putin neprevzut n viata de la Boreium. Cea mai rea era ziua Domnului, care m
condamna la inactivitate.
50
Dimineata mergeam la slujb unde, sub privirile invidioase ale coloniei, ocupam alturi de Hecebolas
locul de onoare. Apoi ne plimbam prin port, unde fiecare fcea parad cu vesminte ct mai elegante.
Moda la Boreium! De neuitat! Oamenii se salutau, se observau, se denigrau. Dup-amiaza rmneam
acas; de fapt, ar fi fost nedemn s m art pe strzi. Seara era infernal, cci ne fceam vizite unii
altora. Ofiterii de la garnizoan, colonistii si sotiile lor erau cu totii oameni mrunti, trimisi la Boreium
cu forta, cci nici o persoan ntreag la minte n-arfi acceptat de bunvoie s se mute acolo. Era o
colcial de gelozii, intrigi, brfe scldate ntr-un ocean de meschinrie si de conformism. Toti se artau
servili fat de Hecebolas, care reprezenta autoritatea. Dar cu mine era altceva, ncercam ns sincer s
fiu o sotie-model. Mi-am schimbat obiceiurile, limbajul, comportamentul n cele ale unei matroane ct

se poate de demne. Gata cu culorile vii, cu machiajele scandaloase, cu njurturile si cu dansurile! n

ciuda eforturilor mele, colonistii simteau n mine o fiint diferit de ei, strin: eram un corp eterogen,
pe care l priveau de sus si strmbau din nas cnd vorbeau despre mine. Din moment ce nu m
ntelegeau, m dispretuiau, coplesindu-m n acelasi timp cu amabilitti ipocrite. Pn la urm,
preferam loviturile si insultele pe care le primeam de la sotiile clientilor mei pe vremea cnd eram trf.
Serile acestea constituiau totusi culmea amuzamentului, prin comparatie cu mesele ntre patru ochi cu
Hecebolas. Fizionomia lui ar fi putut s nu par att de urt, n pofida nasului enorm si coroiat, dar
felul n care se tinea ncovoiat l fcea s arate ca o cmil, nalt si slab, cu ochii cafenii si putin codati,
doamnele coloniei l gseau irezistibil si mi reprosau la unison c nu stiu s m bucur de norocul de a
avea un asemenea brbat. Era extraordinar de ptruns
51
de importanta lui. Guvernator la Boreium, nu era ceva? M ntreb cti elevi din imperiu stiu mcar c
exist un oras numit Boreium. Hecebolas lua un ton sententios pentru a enunta pn si cele mai
mrunte banalitti. Nu suportam nimic la el: inelele prea tiptoare, de altfel destul de ieftine si de
proast calitate, pe care i plcea s le poarte, mania de a-si trosni ncheieturile degetelor, iar noaptea,
sforitul, defect pe care nu l-am putut suporta la nimeni niciodat. Pe scurt, nu era un om ru, dar nu
avea nici imaginatie, nici prestant. Plictiseala n care se sclda Boreium era o nimica toat pe lng
cea emanat de el.
Am ajuns s m ocup din ce n ce mai putin de casa si de persoana mea, astfel nct ambele au ajuns
ntr-o stare lamentabil. Hecebolas a nceput s-mi fac observatii, mai nti afectuoase, apoi din ce n
ce mai putin amabile, ntr-o sear, s-a ntors acas prost dispus. Mesajul de la Constanti-nopol, adus de
vasul de pescuit, continea o mustrare dur pentru toleranta lui la adresa bandelor de tlhari. A intrat ca
un taur n sufragerie, si-a trecut degetul peste masa acoperit de praf, a remarcat, pe bun dreptate, c
pestele nu era fiert bine si m-a contemplat cu dezaprobare, cci artam, ntr-adevr, ca o nglat.
Anceput cu reprosuri acre. Imediat am urlat si eu. N-as fi recunoscut nici n ruptul capului c avea
dreptate si nici n-as fi ndrznit s-i arunc n fat singurul lucru pe care i-l reprosam: plictiseala. Din
contr, l-am acuzat pe nedrept de toate defectele de pe lume, c nu era generos, c era ru si dur cu
mine si, ca s pun capac, i-am strigat c lumea din colonie rdea de pretentiile lui. Aceast ultim
inventie l-a scos din minti. A dat cu pumnul n mas. Vzndu-l pentru prima dat furios, am simtit un
soi de admiratie pentru el. Ne-am insultat copios si zgomotos, ncercnd s ne distrugem unul pe
cellalt n toate felurile.
52
Cldura era mai puternic dect de obicei. Afar nu sufla nici o boare de vnt, nuntru era cuptor.
Furia ne sufoca si mai mult si eram leoarc de sudoare. Sclavii negri aliniati n hainele lor albe de-a
lungul peretelui ne urmreau cu ochii scosi din orbite, ncntati si ngroziti n acelasi timp. Trectorii se
strnseser la ferestrele deschise, iar casele nvecinate nu pierdeau nici un cuvintel. Epuiznd injuriile,
Hecebolas a aruncat ultima sgeat:
Ar fi trebuit s te las n strad!
Prefer de o mie de ori s m ntorc acolo dect s rmn cu tine, i-am ntors-o eu.
A schitat gestul de a m lovi, apoi a lsat bratul jos si, prnd coplesit de durere, mi-a poruncit cu voce
stins:
Dispari imediat si s nu te mai ntorci niciodat! La care am rspuns n gura mare:
N-am nevoie de permisiunea ta. Am stat eu prea mult. si am iesit din camer, triumftoare, ca dup
o
petrecere deosebit de reusit.
n acest fel am prsit casa, pe Hecebolas si siguranta. Am lsat bijuteriile si hainele pe care mi le
druise si am plecat singur sub cerul nstelat, pe strzile pustii si tcute, luminate doar de strlucirea

noptii. La drept vorbind, fcusem totul pentru ca acest brbat rbdtor si bun s ajung s m dea afar.
Mai bine asa, dect s mai suport cosmarul acestei mediocritti, Boreium si pe Hecebolas. Dar ce s
fac? Unde s m duc ? Pentru c Boreium era complet izolat de lume. Vasul care asigura legtura cu
restul imperiului nu se ntorcea dect peste o lun, iar scopul meu era s ajung la Alexandria, care se
afla la treizeci de zile de mers prin desert.
' Atunci am pornit, pur si simplu, la drum. Eram nebun, dar nu stiam.
A
Capitolul 4
juns la defileul care apra accesul n Boreium, drumul se termina. Mai departe numai cara-vanierii si
gseau drumul dup repere cunoscute doar de ei. Am ncercat s urmez coasta, pe partea de est, ctre
Alexandria. Muntii lsaser loc n scurt timp unui platou ngrozitor de deprimant, plat la prima vedere,
dar care, de fapt, era presrat cu tot felul de piedici, vlcele, gropi, santuri si ravene. Stncile alternau
cu nisipurile. Ba mergeam prin nisip, n care m afundam nct de-abia mai puteam s naintez, ba m
trezeam n fata unor aglomerri periculos de tioase din nisip ntrit de vnt de-a lungul secolelor.
Binenteles, nici un sat, nici o fiint uman, nici un singur semn de viat. Cldura era att de atroce,
nct preferam merg noaptea.
Ziua ncercam s dorm n vreo vgun pe care o mprteam cu serpii. M hrneam cu rdcini sau cu
frunzele plantelor cornoase. Ca s m rcoresc m scufundam n mare, dar nu reuseam s-mi astmpr
setea. De but n-aveam dect rare blti de ap slcie si noroioas, rmase din torentele iernii. Sandalele
mele fine se desfcuser n fsii. Picioarele goale, gambele sfsiate de stnci si spini erau nsngerate.
Sarea mrii mi albise prul, soarele mi buhise fata si mi crpase pielea. Ochii mi se transformaser
n dou fante. Am mers n felul acesta vreo sptmn.
54
Tntr-o noapte, epuizarea a fost mai puternic dect mine. ntunericul care prevestea o furtun de nisip
mi fcea naintarea aproape imposibil. M-am cltinat, am czut, n-am mai fost n stare s m ridic,
am atipit pe loc. Nu stiu ct timp am dormit, n somn am simtit pe cineva ridicndu-mi capul si
umezindu-mi buzele. Am ntrezrit, aplecat peste mine, chipul unui brbat nfiortor de urt si de
murdar, dar abia vedeam din pricina ntunericului si a zgomotului, n jurul meu, totul era scldat ntr-o
brum glbuie si opac. Pe cerul acoperit, soarele nu mai era dect un disc fr strlucire. suieratul
vntului m asurzea. Nisipul furtunii mi ptrundea n ochi, n urechi, ntre dinti, pe sub haine. Brbatul
m-a ridicat cu o vigoare nebnuit; m-a dus pn la o pester spat n stnc si m-a asezat pe o saltea
de paie.
Vreme de mai multe zile a btut furtuna de nu puteai s scoti nici nasul afar; de altfel, ar fi fost inutil,
nu se vedea nimic. Marras, cci acesta era numele celui care m salvase, venea de mai multe ori pe zi
s m vad. mi aducea s mnnc lapte de capr; m obliga s nghit decocturi din plante, neplcute la
gust, dar care trebuie s fi fost nemaipomenit de eficace, ntruct mi-au refcut foarte repede fortele.
Totusi, i datorez cel mai mult vindecarea mea lui Marras. Acesta rmnea mult timp la cptiul meu
psalmodiind, meditnd, fixndu-m, si privirea lui prea s iradieze cldur n trupul meu si s alunge
oboseala si febra, n afar de rugciuni, nu vorbea si nu rspundea ntrebrilor mele. Prezenta lui,
zgomotul vntului, lumina ciudat, filtrat prin norii de nisip alctuiau o atmosfer ireal, n care m
scldam izolat de lumea de afar.
n cea de-a patra zi, eram pe picioare, iar furtuna ncetase. Imediat ce m-am trezit, am iesit si m-am
uitat n jur. M aflam ntr-un fel de fundtur nconjurat de faleze pline
55
de pesteri, aproape toate locuite. Din ele si-au fcut aparitia fiinte a cror nftisare m nspimnta,
scheletice, acoperite de jeg, zburlite, arse de soare, afisnd cele mai dezgusttoare boli de piele si
mbrcate doar n cteva zdrente. Mi s-au prut mai degrab fiare slbatice dect oameni. Nimerisem

ntr-o comunitate de pustnici, al cror sef era Marras.

Acesta mi-a impus s respect ritmul si s particip la ndeletnicirile lor. Ne sculam la ora sase, dup ce
ne trezisem deja la trei noaptea ca s mergem la capel" s ne rugm. Ne ntorceam acolo n zori
pentru slujba de dimineat. Sanctuarul nu era dect o pester mai mare dect celelalte, cu peretii
egalizati grosolan si acoperiti de fresce naive, realizate de un amator.
Toat dimineata era consacrat muncilor. Fiecare membru trebuia s practice o meserie util pentru
comunitate. Existau cultivatori, pstori, tmplari, brutari. Marras nsusi mpletea cosuri din frunze de
palmier. Eu alesesem s fiu croitoreas", datorit experientei de ajustare a vechiturilor pe care mi le
dduse Indaro. Eram nsrcinat cu crpirea zdrentelor comunittii, sarcin pe care o ndeplineam cu
dexteritate, cci reuseam s fac minuni cu aceste capete de testuri desirate, roase pn la urzeal si
tocite.
n timp ce munceam, m-am atasat n mod deosebit de o olreas, meserie pe care pn atunci n-o
vzusem dect la brbati. Desi conditiile dure din desert i acoperiser pe ceilalti cu un strat de
grosolnie, ea singur mai pstra o blndete care pentru mine era un balsam.
Mncm prnzul n liniste. Meniul succint nu era diferit de cel de la cin: rosii, ceap, brnz de capr,
pine, uneori alte legume, rareori fructe, si de but, ap.
56
Chiar si aceast alimentatie era prea mult pentru prietena mea, olreasa, pe care o chema Caesaria.
Refuza s se ating de pine, multumindu-se s nghit din cnd n cnd cteva legume crude si unul
sau doi struguri. Nu-l asculta pe Marras, care o ruga s adauge, mcar duminica, cteva picturi de ulei
n meniul su. Degeaba o avertiza c, la regimul acesta, o s se mbolnveasc n scurt timp si n-o s-si
mai poat duce la ndeplinire sarcinile religioase, ea i rspundea c singura ei dorint este ca
Dumnezeu s-i fac favoarea de a fi mereu bolnav la trup, atta timp ct sufletul ei putea fi salvat.
Dormea goal pe un sac aruncat direct pe solul stncos, si nsusi Marras o critica pentru excesele ei.
Cu toate acestea, rivaliza cu ea n torturarea trupului. Practica asceza cu aceeasi vigoare pe care o
folosea n toate, tinnd post, rugndu-se fr ncetare si ngduindu-si doar o or sau dou de odihn
noaptea. Mergea ntotdeauna n picioarele goale. Fiecare fcea penitent. Sora Suzana, de exemplu, se
abtinea de la a bea orice lichid, acceptnd doar un blid cu ap duminica.
n acest loc, n aceast atmosfer, privatiunile mi se preau normale. Desi nu cunoscusem dect mizeria
de cnd m nscusem, iubeam din instinct confortul si sunt din fire o sibarit. Totusi, acolo mi puneam
n permanent organismul la ncercare mpotriva foamei, a setei si a somnului. Ce conteaz, repeta
mereu Marras, dac trupul vostru muritor se distruge, din moment ce sufletul, splat de attea pcate,
scap de focul etern cu acest pret ?"
n pofida nftisrii lor care, la nceput, m ngrozea, nvtasem s-i iubesc pe pustnici. Sub duritatea
provocat de viata pe care o duceau si de lipsa lor de contact cu lumea exterioar, erau plini de
buntate. M acceptaser pe loc,
'57
fr s m critice vreodat sau s-mi pun ntrebri. Uitaser cum s-si exprime sentimentele, dar, cu
toate acestea, percepeam afectiunea pe care o simteau pentru mine. Erau preocupati de mntuirea mea
si ncercau s m conving s renunt la lume ca s rmn cu ei. n acest loc dedicat singurttii, nu mam simtit niciodat singur, asa cum m puteam simti n oras. Din contr, eram consolat, sprijinit,
nconjurat de prieteni. De aceea pot spune fr ezitare c n-am fost niciodat att de fericit n toat
viata mea ca n desertul acesta aspru.
Dup prnz, la ora cea mai fierbinte a zilei, avearn dreptul s ne odihnim. Unii, care fcuser
jurmntul tcerii, rmneau singuri n coltul lor. Celorlalti le plcea s mearg n vizit de la o pester
la alta. n ciuda ascetismului ei, Caesaria reusise s-si pstreze o brurn de feminitate si nu se putea
stpni s nu vin pe la mine din cnd n cnd s plvrgim. Eram unite prin devotamentul nostru

comun fat de Marras. Desi era nc tnr, el prea fr vrst, privirea lui ardea mai puternic dect
soarele si era plin de compasiune.
ntr-o zi, cnd o ntrebam pe Caesaria despre trecutul pstorului nostru, mi-a dezvluit, ca si cum ar fi
fost lucrul cel mai firesc din lume, c fusese unul dintre cei mai bogati bancheri din Alexandria.
Pustnicul grosolan, devotat ndeletnicirii lui de tran, fusese un tnr elegant, rege al vietii nocturne din
metropol. Se logodise cu o tnr fermectoare, aproape la fel de bogat ca el. n ziua cstoriei, a
auzit vocea Domnului. A abandonat totul si a venit s se stabileasc n desert.
Buimcit de aceast revelatie, am ntrebat-o imediat pe Caesaria despre viata ei de odinioar. Mi-a
rspuns c a uitat cine fusese. Marras a fost cel care m-a luminat n
58
legtur cu ea, n cursul unuia dintre acele examene de constiint pe care le tinea regulat cu fiecare
dintre noi. Caesaria, mi-a zis el, fusese cndva o aristocrat de rang foarte nalt, rud cu mpratul
Anastasius. Totusi, n splendoarea si luxul din jurul ei, i uimea pe apropiati prin pietatea si austeritatea
de care ddea dovad n palatul ei. si-a mplinit visul de a fugi de lume n ziua n care l-a vizitat pe
Marras n desert. Voind s fie un exemplu de modestie, tinuse s ocupe functia cea mai joas din
comunitate.
Mi-as fi putut nchipui c umila olreas se nvrtise pe vremuri la Curte? N-as fi crezut niciodat c
epavele umane din jurul meu proveneau din familii nobile si bogate, c primiser educatia cea mai
aleas, cunoscuser luxul cel mai rafinat. Arznd de focul Domnului, renuntaser ntr-o bun zi la toate
acestea ca s ntemeieze o comunitate n desert. Printr-un fenomen ciudat, fiecare refuza s-si
povesteasc propriul trecut, dar nu ezita s vorbeasc despre trecutul celorlalti.
Restul dup-amiezei era dedicat muncii, seara, rugciunii. Dup o cin fugar, ne culcam la ora nou.
Sora Suzana alegea momentul acesta ca s vin n vizit la mine. M speria prin nftisarea ei de
fantom, cci era ntotdeauna nvesmntat n pnze groase, din care nu i se vedea dect vrful nasului,
n felul acesta voia s nu ademeneasc pe nimeni prin etalarea farmecelor sale... dac mai rmsese
ceva din ele.
Venea s-mi predice despre slbiciunea crnii si s stigmatizeze trufia lumii, mi povestea despre
chinurile cu care m voi lupta la Judecata de Apoi si mi descria ndelung pericolele care mi pndeau
sufletul dac voiam s m ntorc la civilizatie.
Apoi m prsea, s se lupte cu demonii care o atacau n fiecare noapte. Iesea ntotdeauna victorioas
din
59
aceste btlii, zicea ea, si se luda c i auzise pe unii dintre ei povestind c ea nu era o femeie
adevrat, c avea o piatr n loc de inim si fier n loc de carne, compliment care, din partea acestor
creaturi infernale, o ncnta teribil.
Nu era singura care bntuia noaptea prin desert. O imitam deseori, cu singura deosebire c nu m
ntlneam cu nici un demon. Stelele erau n partea aceasta a lumii mai sclipitoare ca oriunde. Aerul
avea o transparent extraordinar. Cnd mergeam, aveam impresia c devin din ce n ce mai usoar,
pn cnd uitam de greutatea trupului. M ntindeam pe stnca rmas cald dup fierbinteala zilei si
contemplam astrii. Timpul, materia, orizontul se topeau. Cu ajutorul postului si al meditatiei m
simteam aspirat de o spiral spre infinit, spre vesnicie. Preocuprile, agitatia oamenilor mi apreau
atunci n toat meschinria lor. Eforturile pe care le-as fi putut face, ambitiile pe care le-as fi putut avea
deveneau superficiale. M cufundam n univers ca un fir de nisip n desertul care m nconjura,
sentiment pe deplin linistitor.
Lipseam uneori de la rugciunea de la ora trei dimineata si nu m ntorceam dect n zori. Cerul si
pmntul erau la fel de roz. Rcoarea noptii se evapora ncet. Deodat, un fulger portocaliu, pornit de la
orizont, strpungea peisajul gol, anuntnd o nou zi arztoare.

Plecam iar n desert dup prnz, cci mi plcea excesul acestor amieze albe, orbitoare, incandescente.
Rmneam n picioare, n mijlocul peisajului plat de piatr si foc. n aerul greu nu se simtea nici o
miscare. Trupul meu se ncorda pentru a rezista cldurii si greuttii. Abia respiram, abia m miscm,
eram mbtat de aceast lupt cu elementele ucigase si nemiscate. Nebunia naturii, nebunia pustnicilor
din jurul meu m cuceriser. Nu mai auzeam, nu
60
mai vedeam si aveam mii de viziuni, auzeam mii de sunete, mii de voci. Slbit n trup si spirit de
aceast existent, nu mai gndeam, nu m mai opuneam. Vointa mi se topise. Depuneam armele.
Fcnd asta, eram coplesit de exaltare. M hotrsem, aveam s rmn cu pustnicii.
mi voi petrece toat viata n compania acestor pustnici si voi ajunge s semn cu ei. Voi fi un schelet
cu pielea crpat si purulent, cu picioarele nsngerate si nu-mi voi ngriji nftisarea. Voi vorbi cu
Dumnezeu, mi voi salva sufletul si voi cunoaste viata vesnic.
Am deschis ochii, n deprtare, apruse un oras feeric, n pofida distantei, puteam distinge n detaliu
turnurile meterezelor, terasele palatelor, coroanele copacilor din grdini si cupolele bisericilor. stiam de
iluziile desertului si mi-am dat seama c era vorba de un miraj. Totusi, decorul nseltor al acestui oras
a actionat ca o chemare asupra mea. Nu n desert m astepta destinul, ci n capitala splendid, febril,
suprapopulat, unde voi duce la ndeplinire ce eram menit s ndeplinesc. Sora Suzana nu avea
dreptate. Calea mea nu m ducea n afara lumii, ci, din contr, chiar n mijlocul trepidatiilor ei.
Desi pn atunci nu-i simtisem niciodat efectele, amiaza aceea incandescent si-a lsat amprentele pe
trupul meu. Asudam cu picturi mari, pielea mi ardea, picioarele, muschii erau ndurerati. Deodat, mi
s-a fcut fric, fric s nu m dizolv n vidul acesta, s nu fiu strivit de focurile acestea ale lui
Dumnezeu, n pofida cldurii, tremuram de febr, de spaim. M simteam deja nghitit si am fost la un
pas de a-mi pierde ultima frm de rezistent, de fort, de luciditate. Oamenii sfinti din jurul meu
condamnau tentatiile diavolului, dar eu descopeream c tentatia lui Dumnezeu putea fi la fel de teribil.
61
ntoars la comunitatea de pustnici, am nimerit, printr-una din acele ntmplri extraordinare care
preau s-mi presare existenta, peste o caravan care se oprise s se aprovizioneze cu ap de la putul
nostru. Ne aflam, ntr-adevr, pe una dintre cile de comunicare pe care odinioar le foloseau frecvent
caravanierii. De la o vreme era considerat periculoas dintre cauza prezentei bandelor de tlhari n
desert. Totusi, noi nu-i vzusem niciodat pe acesti tlhari si este foarte posibil ca ei s fi fost doar o
legend inventat de traficanti ca s-si poat desfsura n tihn negotul nelegiuit. Mistica aprut n
jurul pustnicilor nostri ncuraja aceast team, ca s nu fim deranjati de vizitatorii veniti din lumea de
afar. Considerati vrjitori, nsisi pustnicii inspirau groaz caravanierilor.
Nu acelasi lucru se ntmpla cu cei care tocmai si fcuser aparitia si care, judecnd dup fetele lor, nu
aveau fric nici de Dumnezeu, nici de diavol. Au declarat c trecuser pe acolo pentru c o luaser pe
drumul cel mai scurt ca s ajung la Alexandria, unde trebuia s ajung ct mai repede.
Numele acesta m-a fcut s ciulesc urechile. L-am luat deoparte pe seful caravanei, un semit bronzat,
cu nas acvilin.
la-m cu tine la Alexandria.
Ct mi dai ?
N-am bani, dar m vnd tie ca sclav n schimbul drumului.
A acceptat. Am pus singura conditie s m ia pe ascuns, s nu m vad membrii comunittii. A golit
cufrul imens de pe dromader si m-a pus nuntru, n locul sacilor cu curmale. Caravana s-a pus n
miscare n scurt timp si s-a ndeprtat fr ca cineva s-si fi dat seama de plecarea mea. Celor care m
vor acuza c nu sunt niciodat
62

multumit le voi rspunde c am rezistat aproape doi ani cu pustnicii, n vreme ce cu Hecebolas cteva
luni chinuite mi fuseser de ajuns.
Cltoria n-a fost neplcut, ndatoririle mele fat de noul stpn dovedindu-se a nu fi prea istovitoare.
Ele se rezumau ndeosebi la a nu m lsa prea des violat de el. i cedam din cnd n cnd, ca s pot
merge nu numai n picioarele goale, ci si clare pe cmil. Am ajuns la Alexandria ntr-o sear. Cnd
am zrit pe partea cealalt a lacului Mareotis orasul nsirat pe limba de nisip, mi-am simtit inima btnd
s-mi sar din piept, n sfrsit, sosisem.
De-abia ajunsese caravana lng bazar, c mi-am abandonat stpnul si am fugit.
Alexandria. Numai rostindu-i numele m copleseste melancolia. Orasul acesta nu seamn cu nici un
altul, fascinant, deconcertant, fermector. Cldit pe insula lui, nu apartine nici mrii, nici pmntului,
nici grecilor, care l-au ntemeiat, nici egiptenilor, care i ofer ospitalitate. Nu are nici o legtur cu tara
a crei culme este. E cosmopolit, original, primitor, luxos, cu moravuri usoare. Nu viseaz dect la bani
si la distractii.
Dar n noaptea aceea nu eram nici pe departe sedus. Trndu-mi cu greu picioarele, ajunsesem la port,
acel port al Alexandriei, cel mai mare, cel mai bogat din Mediteran, bazarul ntregii lumi. La ora aceea
din noapte era, practic, pustiu si slab luminat, n fata mea, pe o stnc, una dintre cele sapte minuni ale
lumii, Farul, strlucea ca un soare n miezul zilei, n spatele meu, nltndu-se deasupra cheiurilor
sumbre, cornisa violent luminat servea, n pofida orei trzii, ca loc de plimbare pentru o multime
elegant. sirurile de palate si de temple preau n flcri, att erau de
63
numeroase tortele nfipte n zidurile lor. Dar toate aceste lumini, miscarea, bogtia mi ddeau ameteli.
M asteptam n orice clip s vd aprnd paznicul trimis de caravanier s m caute. Cci nu era de
glumit cu o sclav evadat.
Nu aveam nici bani, nici prieteni, nici viitor. Amintirile mi se amestecau n minte, cocioaba copilriei,
Nicetas, tatl vitreg, pestele, Pharas, avortul, Hecebolas, pustnicii... Mi-i imaginam pe soldatii de gard
legndu-m n lanturi si biciuindu-m, apoi pe caravanier jupuindu-m de vie... Ajunsesem la captul
puterilor.
Stteam n picioare la marginea cheiului si n fata mea apa neagr si nemiscat m respingea si m
atrgea totodat. Oscilam din ce n ce mai mult, eram gata s cad n marea care avea s se nchid
pentru totdeauna deasupra mea, cnd, n ultima clip, o muzic neasteptat m-a luat prin surprindere si
m-a scos din transa fatal. Auzeam cntece bisericesti, ns nu eram n paradis. De altfel, se stie prea
bine c sinucigasii nu sunt primiti acolo. De fapt, era o procesiune nocturn, n cinstea uneia dintre
sfintele patroane ale Alexandriei, care trecea pe comis. O defilare lung de prelati si de diaconi
purtnd icoane, lumnri si cdelnite nainta ncet n sunetul imnurilor si al orgilor portabile. Soldatii
guvernatorului si grzile patriarhului nconjurau multimea. Instinctiv, m-am amestecat n gloata care
urma pioas procesiunea. Am ajuns n felul acesta la catedral si, n urma acestor oameni piosi, am
ptruns n curtea sanctuarului. Dar, n loc s-i urmez n biseric, m-am rezemat de o coloan, stiind c,
n acest adpost inviolabil, nu va veni nimeni s m caute.
Dis-de-dimineat, am fost trezit din motiala de patriarhul Alexandriei, care venea s tin slujba. O
multime de credinciosi si de solicitanti, cu plngerile n mini, ncerca
64
s se apropie de el. Eu eram mult prea slbit ca s m misc si am rmas singur, deoparte. Probabil c
a zrit-o pe nevoiasa lihnit care eram, cci a ntors capul spre mine si s-a aplecat spre un clugr care
l nsotea. Acesta s-a desprins din cortegiu si a venit la mine. N-a avut nevoie s m ntrebe ce mi
trebuie. De-abia m puteam tine pe picioare.
Am fost transportat la azilul patriarhiei, unde erau gzduiti dezmostenitii sortii. Mi s-a dat un patntrun dormitor mai mare si mai nalt dect o biseric, unde zceau zeci de epave feminine de toate vrstele

si provenientele. Sora Placidia se ocupa de noi. Era foarte mic, adus de spate, cu nasul coroiat si ochi
albastri mici, vioi si iscoditori, n ciuda taliei si aspectului su pipernicit, s-a dovedit a fi teribil de
energic. M ndopa cu mncrurile cele mai hrnitoare si m forta s dorm cte nou-zece ore pe
noapte. Mnnc, fata mea, esti slab ca o scndur", mi repeta ea.
Sub nftisarea ursuz, era profund matern. Seara, venea s m mngie pe pr si pe fat pn
adormeam. Sursul ei stirb exprima cea mai adnc, cea mai autentic solicitudine. Datorit ngrijirilor
ei am fost foarte repede n stare s m ridic, n scurt timp, aveam s fiu nevoit s prsesc azilul. Cu o
zi nainte de plecarea mea, sora Placidia s-a asezat la cptiul patului meu si m-a ntrebat de unde
veneam, l-am povestit experienta mea cu pustnicii lui Marras despre care, binenteles, auzise si ea si
pentru care simtea o admiratie profund. Voisem s-i cstig respectul, de care eram nsetat, dar ea nu
prea deloc impresionat. si nainte, pe unde ai fost, ce fceai ?" m-a ntrebat abrupt. Privirea ei
ptrunztoare si afectiunea matern m invitau s fiu cinstit. Atunci i-am spus tot trecutul meu. N-am
ncercat s ascund nici mizeria, nici naufragiul vietii mele.
65
M-a ascultat fr s clipeasc si fr s m ntrerup. Dup ce am terminat, mi-a urat noapte bun, ca
de obicei, si s-a ndeprtat, cltinndu-se. Eram sigur c scandalizasem si pierdusem o prieten, un
sprijin.
La sculare, n dimineata urmtoare, a aprut n fata mea, a azvrlit pe pat niste haine de clugrit:
Pune-ti astea, rmi aici", mi-a poruncit pe un ton care nu admitea replic. Am mbrcat, asadar, roba
neagr, ciorapii negri, sandalele negre si mi-am nfsurat capul n vlul negru care ascundea prul si
urechile, n atelierul patriarhiei am fost admis printre tinerele femei care nu-si depuseser nc
jurmntul, dar de la care se spera, fr s fie mpinse de nimeni, c se vor altura ordinului la sfrsitul
stagiului.
Crpisem pentru pustnicii clugrului Marras, brodam pentru patriarhia din Alexandria. Cntai
cntece de betie n lupanarele din Constantinopol, de-acum vei cnta pentru Domnul", mi-a poruncit
sora Placidia, care m-a fcut s intru n corul patriarhal.
Am petrecut mai mult de un an nchis, fr s m plng, chiar din contr. M scldam ntr-o pace mult
diferit de exaltarea nebuneasc pe care o cunoscusem n desert. Acolo m epuizasem intentionat, cu
riscul de a m distruge de tot. La patriarhie eram nfsurat ntr-un cocon dulce. Locuiam ntr-o
mnstire vast, curat si sonor, cu curti pline de flori si rcorite de fntni. Eram bine gzduit, bine
hrnit. Clugritele care ne supravegheau si tovarsele mele, naive toate si asa limitate cum erau,
aveau o inocent dezarmant si o prospetime a sufletului contagioase. Se amuzau de toate fleacurile si
mi transmiteau veselia lor. n contact cu ele m scldam ntr-o puritate pe care n-o mai cunoscusem
pn atunci. Nu mai aveam griji materiale, preocupri intime, probleme, nu-mi mai puneam ntrebri.
Viata mea, sufletul
66
meu, spiritul meu erau luate n grij. Pentru prima dat, n mine se rspndea senintatea, inspirat de
existenta pe care o duceam si de cele din jurul meu.
ntr-o zi, corul a primit permisiunea de a iesi, cci trebuia s cntm la sfintirea bisericii Sfntul Sava,
pe care patriarhul Timotei terminase s o cldeasc pe locul unui templu al lui Apollo, nu departe de
Poarta Soarelui.
Ne-am dus, aprate de grzile patriarhiei, pn la locul ceremoniei. Biserica fiind prea mic, am luat
loc pe trepte, unde eram asezat minunat pentru a-i putea studia pe trectori, n Egipt, guvernatorul
celei mai bogate provincii a imperiului avea rang de duce, dar adevratul stpn era patriarhul
Alexandriei, Timotei. Cortegiul lui dezvluia diversitatea si ntinderea puterilor sale. Vistiernicul,
cancelarul si cel care mprtea pomenile mergeau n fruntea sutelor de finantisti, notari, secretari si
consilieri juridici. Ofiterii nsrcinati cu nalta si joasa justitie i precedau pe controlorii bazarelor si ai

tavernelor. O armat de emisari si portrei venea naintea sambelanilor care, tantosi si plini de
important, anuntau ei nsisi clerul nconjurat de grzile patriarhale n uniforme de un rosu aprins, cu
panasele n vnt. Protoprezbiterul si arhidiaconul conduceau zecile de diaconi mpodobiti cu brocarturi
si cohortele de clugri n haine ponosite. Veneau, n fine, episcopii, ntindere misctoare de aur roz,
aur galben, aur albastru, aur verde. si ultimul, mpresurat de norii de tmie ridicati de acolitii si,
nsotit de imnul triumfal intonat de mai multe coruri, patriarhul Timotei, cu toiagul de aur n mn,
barba alb si coroana de diamante pe cap. Cu un buchet de busuioc, plant magic, n mn,
binecuvnta cu gesturi largi multimea prosternat la trecerea lui.
67
ntreg orasul se strnsese s vad spectacolul. Locul din fata bisericii, strzile dimprejur erau nnegrite
de lume. n fata acestui public att de diferit de cel de la capela patriarhal, cntam cu entuziasm
netrmurit minunatele imnuri grecesti pe care le nvtasem.
Era prima dat de peste un an cnd m gseam pe strad si eram extrem de fericit. Nu m puteam
abtine s nu privesc pe furis spectatorii. Simteam c m tintuieste cineva cu privirea, ncercam s
descopr cine. Ochii mei i-au ntlnit pe cei ai brbatului din multime. Mi-a fcut cu ochiul. N-am
ntors capul suficient de repede, nvtasem pe vremuri limbajul privirii si stiam c a lui exprima
dorint. Mi-a trimis un srut cu mna. M-am nrosit, dar am zmbit involuntar. Brusc, am zrit-o pe
sora Placidia, care sttea ceva mai deoparte. M observa cu severitate, am lsat ochii n jos...
Ceremonia se terminase, functionarii cei mai importanti deja plecaser, cnd a izbucnit conflictul ntre
doi clugri.
Ati cntat n greac, si nu n latin, cum prescriu canoanele Sfintei noastre Mame, Biserica. E
scandalos si m voi plnge Sfntului Printe! a strigat unul dintre ei, n care am recunoscut un prelat
apartinnd suitei trimisului permanent al papei.
Poporul nu vorbeste latina. Trebuie s nteleag limba Domnului care, aici, e greaca, a replicat un
clugr pe care l vzusem deseori n anturajul patriarhului Timotei.
Nu pricepeam ce rost avea aceast ceart. Latina este limba actelor oficiale, iar printele Bartolomeu, n
copilria mea, m nvtase doar cteva frme. Greaca este limba noastr, cea pe care o auzisem
dintotdeauna att pe strad, ct si n biseric.
68
Cei doi clugri continuau s se certe cu nfocare pe trepte, dar subiectul disputei deviase. Omul papei
sustinea dubla natur, divin si uman, a lui Dumnezeu, partizanul patriarhului afirma c lisus era
numai de natur divin si contrazicea enciclicele papei si i respingea infailibilitatea. Cellalt i
argumenta cu decretele mpratului: Acest preacucernic Iustin, care v-a poruncit s v citi pentrugreselile voastre criminale."
Nu ne temem de martiriu, i-a replicat monofizitul. Suntem gata s suferim ntru preamrirea gloriei
lui Dumnezeu, a aceluiasi Dumnezeu pe care voi l insultati, afirmnd c are natur uman.
Altercatia, deja violent, a degenerat rapid. Insultele ereticilor", blasfemiatorilor" si altele zburau de
la unul la cellalt. Gloata venit s asiste la ceremonie se mprstiase, dar rmseser destui gur-casc
ncntati de spectacol care s-au adunat n jurul crcotasilor. Clugrul patriarhului, care pierdea teren, ia chemat n ajutor pe adevratii crestini". Acestia, abia asteptnd o asemenea ocazie, s-au npustit
asupra prelatului Sfintiei Sale. Din fericire, chiar n clipa aceea si-a fcut aparitia la fata locului o
patrul care a reusit s-l elibereze pe nefericit. Era nsngerat, plin de rni si de-abia respira, ntre timp,
clugrul, binenteles, dispruse, iar adevratii crestini" se evaporaser n mprejurimi. Nimeni nu
vzuse, nu auzise nimic.
La ntoarcerea n atelier, am discutat cu sora Placidia despre incident. Din vremea cnd auzisem prima
dat vorbindu-se de monofiziti, cu ocazia revoltelor mpotriva mpratului Anastasius, acuzat c i
proteja, avusesem posibilitatea, datorit pustnicului Marras si a credinciosilor lui, s le nteleg dogma.

Biserica crestin era mprtit ntre

69
monofiziti si papalitate, care erau n polemic asupra naturii lui lisus.
n Egipt, populatia si clerul, de la ultimul clugras pn la nsusi Timotei, erau cu totii monofiziti si
pn n ziua aceea nu observasem nici o contestatie, nici un conflict. Sora Placidia a cltinat din cap,
preocupat, tulburat:
Te-ai lsat pclit, n ntreg imperiul, monofizitii sufer, dar ndeosebi n Asia, unde sunt cei mai
numerosi. Cincizeci si patru de episcopi din Siria si Palestina au fost destituiti si alungati. Zeci de
mnstiri au fost evacuate cu forta si jefuite. Nenumrati clugri si clugrite au fost azvrliti n
strad, ucisi sau omorti n chinuri, n alte prti sunt vnati ca fiarele slbatice, n fiecare zi, papa face
presiuni asupra mpratului nostru, Iustin, ca s rezolve cu Egiptul, dar Egiptul e prea puternic, prea
bogat, prea vital pentru ca suveranul nostru s si-l ntoarc mpotriv declansnd persecutii. De aceea,
intoleranta lui se opreste la hotarele noastre.
Deci Egiptul nu e amenintat, am exclamat fericit. Sora Placidia s-a nnegrit de suprare:
Pompa imuabil si impresionant din jurul patriarhiei noastre este nseltoare. Pericolul este
constant, chiar dac rmne nevzut. Toleranta mpratului va dura vesnic ? Egiptul va fi scutit sau
patriarhul nostru va fi ntr-o bun zi detronat si oamenii lui vor pieri pentru credint ?
Nu ntelegeam de ce papei i plcea s sporeasc numrul martirilor... Pentru un motiv att de mic",
am adugat n soapt.
Sora Placidia, care m auzise, nu-si putu mpiedica un surs:
Ceea ce n-ai priceput tu este sensul profund si ascuns al monofizitismului. n spatele a ceea ce tu
crezi c
70

este o simpl cercetare teologic, se afl independenta unei credinte ce refuz s se supun
ndeprtatului pap de la Roma. Tu nu esti din Egipt, nu ai cum s ntelegi. Vrem s apartinem
imperiului, dar tinem s ne pstrm personalitatea. Familia mea vine din oaza Fayum, unde trim de
generatii ntregi, dinainte ca functionarii trimisi de Constantinopol s ne impun legea lor. si dac sunt
monofizit, e si pentru c sunt egipteanc.
i simpatizam si nainte pe monofiziti. De dou ori, n desert si n Alexandria, monofizitii fuseser cei
care mi salvaser viata. M primiser, m ajutaser, fcuser iar din mine o fiint uman. Instinctiv,
simteam la ei mai mult omenie, deschidere, accesibilitate, dect la catolicii Bisericii oficiale. Voiam s
rmn printre ei, s m dedic lor si patriarhului Timotei, protectorul meu. Ca attea lucrtoare ale
atelierului, visam s-mi pun vlul de clugrit. Ratiunea mi soptea c viitorul meu material, confortul
meu, siguranta mea erau asigurate la mnstire.
Dup attia ani, mi-am dat seama c nu trebuie niciodat s actionezi doar cum te taie capul, cci
deciziile luate n lumina slab a unei singure ratiuni rmn ntotdeauna mrginite. Binenteles, n fata
surorii Placidia, m multumeam s m fudulesc cu o credint arztoare si cu nerbdarea de a-mi
nchina viata Domnului, n loc s-mi sar de gt, cum m asteptam, a disprut pentru a reveni ceva mai
trziu, s m caute: Urmeaz-m, esti asteptat."
Am traversat curtea vast a catedralei, mereu plin de credinciosi, si am ajuns la zidurile palatului
patriarhal, nconjurau un domeniu imens, presrat de cldiri si grdini. Un donjon ptrat, foarte gros si
foarte nalt se ridica n mijlocul unui teren nisipos. O scar monumental urca pn
71
la un pod suspendat, cci se intra pe la primul etaj. Am urmat-o pe sora Placidia pe treptele drepte,
strmte, interminabile. S-a dat la o parte si m-a mpins usor nainte.

La nceput, orbit de lumina soarelui, n-am vzut aproape nimic. Doar cteva lumnri mari din cear
galben mprstiau o lumin slab. Norii de tmie erau aproape la fel de grosi ca aceia de nisip n
desert cnd e furtun. Zidurile erau complet goale. Nici icoane, nici argintrii pioase. Pe jos, mai multe
covoare, pe care stteau vreo douzeci de clugri. Capisoanele negre trase pe frunte nu-mi permiteau
s le vd fetele. Cu bratele ntinse, psalmodiau, iar vocile lor groase rsunau ciudat. Capela era
mprtit n dou printr-un fel de paravan fin dantelat, din lemn pretios strpuns de gurele. Pe partea
cealalt, pe un tron foarte mare din abanos, m astepta patriarhul Timotei. Barba alb iesea n evident
pe vlurile lungi, negre.
1 Apropie-te, copila mea! Sora Placidia mi-a zis c doresti s te clugresti.
Cu ochii plecati modest, capul lsat umil n piept, i-am anuntat vocatia mea, cu o voce slab si
tremurtoare.
Mi-a rspuns cu voce tuntoare, rostind clar fiecare cuvnt si rostogolind r"-urile, obisnuit fiind s se
adreseze multimii:
Din clipa n care ai sosit printre noi, copila mea, te-am urmrit pas cu pas. Suntem siguri de
credinta ta, care este adnc si sincer. Dar nu esti fcut pentru mnstire.
n semintuneric nu vedeam ochii patriarhului, n picioare, n fata lui, simteam c m ia ameteala.
Vocile clugrilor, umbrele lor negre, tmia, ntunericul auriu m mbtau si totodat m fceau s m
simt foarte stnjenit. Am fcut un efort pentru a vorbi:
mi doresc foarte mult s v slujesc, Preafericitule!
72
Dar o poti face, copila mea, si fr s-ti pui vlul.
Cereti-mi orice, cu conditia s pot rmne aici.
Din contr, m gndeam s te trimit departe, n misiune. Dac refuzi, nu te voi alunga si poti rmne
aici ct doresti.
Spusese aceasta pe un ton detasat, dar nu stiu de ce un instinct fulgertor mi-a afirmat c n momentul
acela m aflam la o rspntie si c fusesem adus acolo de patriarhul Timotei. Alegerea pe care o
aveam de fcut, decizia pe care o luam erau cruciale. Fr ezitare am acceptat misiunea lui.
Voi face tot ce hotrti, voi merge unde m trimiteti! am declarat ferm.
stiam c patriarhul Timotei si datora puterile exceptionale virtutii si experientei, c m citea pn n
fundul inimii si stia totul despre trecutul meu, despre sufletul meu si, poate, despre viitorul meu. Dac
el voia s mi ncredinteze o misiune, aceasta trebuia s fie primordial. Desigur, avea interesele lui, dar
stiam si eu s mi le descopr pe ale mele.
A spus atunci ce astepta de la mine. Aveam s plec n Palestina si Siria s duc scrisori comunittilor
religioase monofizite care se ascundeau de persecutii. Aceast misiune, desi comporta destule pericole,
mi s-a prut de important secundar. Am fost dezamgit si m-am ntrebat dac nu m nselasem oare
n hotrrea mea. Cnd am ngenuncheat pentru a primi binecuvntarea patriarhului, mi-am dat seama
c nu se mai auzeau vocile clugrilor. O raz de lumin venit printr-o deschiztur pe care n-o
observasem nainte a ncununat deodat chipul prelatului, care strlucea precum un sfnt din icoan. Pe
un ton solemn mi-a spus:
Nu-i uita niciodat, copila mea, pe cei care te-au primit si te-au iubit si, dac ntr-o zi vei avea
posibilitatea si ei vor avea nevoie, d-le ajutorul tu. S stii c oriunde te-ar
73
chema destinul privirile noastre printesti te vor urmri. si acum, du-te!
Cuvintele lui, vocea lui au avut un efect extraordinar asupra mea. M-am ridicat transfigurat. M
simteam de-acum tare si puternic. Cnd am ajuns n prag, l-am auzit:
Adio, Despina!
M-am ntors dintr-o miscare. Asezat pe tron n fundul capelei, nu se miscase si se confunda cu

penumbra. Oare chiar el vorbise ?... Despina era titlul rezervat mprtesei si celor mai mari doamne
ale imperiului. Eu, Despina! De ce ?
M
Capitolul 5
editerana fiind practic un lac bizantin, am navigat n deplin sigurant pe un vas de comert pn la
Beirut. De acolo am folosit remarcabila retea de drumuri lsat de Roma antic. M deplasam ca o
femeie plecat n pelerinaj, pretext pe care tinuta mea de clugrit laic si abundenta locurilor sfinte
din regiune l fceau plauzibil. Cnd se oprea carul vreunui negustor s m ia, cnd m lua cte un
emisar imperial n sa, n spatele lui. n cea mai mare parte a timpului mergeam pe jos, dar mi gseam
de fiecare dat cte un tovars care s-mi tin de urt.
Eram uimit de numrul cltorilor din Levant, de care erau pline toate cile de comunicatie.
Mnstirile din umbr" n care se ascundeau monofizitii erau departe de drumuri, n regiuni izolate si
desertice. Nu aveam dect indicatii vagi pentru a le descoperi, dar era de ajuns s cer ndrumri
primului tran ntlnit. Desi amplasarea lor se presupunea c este secret, o cunostea toat zona.
Ajungeam n felul acesta fie ntr-o vale adnc, fie pe o falez abrupt si descopeream, ascunse dup
stnci, cocotate deasupra unei prpstii, cldirile cutate, n jurul unei capele micute, construit
grosolan din pietre neregulate, se strngeau cteva cocioabe din lemn.
stiam c venirea mea era spionat. Intram ntr-o curte pustie, urmrit de privirile nevzute, n capel,
intonam n greac credo-ul monofizit. Atunci, clugrii si clugritele
75
apreau din ascunztorile lor. Trebuia s mai trec de controale, s dau parole de trecere nainte de a fi
admis, nmnam scrisorile cu livrarea crora fusesem nsrcinat si primeam altele, pe care s le duc
n alte mnstiri.
Mi se oferea gzduire peste noapte si, n pofida srciei locurilor, ddeau un ospt n cinstea mea. n tot
timpul mesei nu auzeam dect povesti despre cruzimile puterii mpotriva monofizitilor. Sora Placidia
nu exagerase. Acesti clugri, aceste clugrite asezate la mas n jurul meu fuseser urmriti,
expulzati, jefuiti, btuti, uneori torturati. Vorbeau despre suferintele lor fr nici un pic de amrciune
si fr s-si plng de mil. Nu vedeam dect fiinte pioase si caritabile, a cror ntreag viat era
nchinat preamririi Domnului. Atunci, mai mult ca oricnd, mi-am dat seama de absurditatea aberant
a acestor persecutii.
Vreme de mai multe luni, am strbtut zona dup un itinerar aparent dezordonat. Am vizitat Gaza,
Laodiceea, Apameea, Sergopolis, Edessa si multe alte locuri. Nu gseam totusi nici o plcere n a
cltori.
ntr-o zi, am ajuns la Antiohia. Comunitatea monofizit, n loc s se fi refugiat n vreo barac pierdut
n mijlocul desertului, se ascundea ntr-o cas de la periferiile orasului. Spre surprinderea mea, am fost
rugat s astept acolo noi instructiuni. Mai multe zile s-au scurs fr s se ntmple nimic. Plictiseala
mi ddea ghes s ies. n aceast mnstire care nu era de fapt mnstire, regulile preau mai putin
stricte n privinta mea, din moment ce nu fceam parte dintre ei; ct despre consemnele de sigurant,
erau mai lejere pentru o strin ca mine.
Antiohia este poate mai putin magic dect Alexandria, dar la fel de prestigioas, si acest avanpost din
Asia ascunde multe surprize. Oras din nord, Antiohia este
76
mai activ, mai febril, mai putin exotic, ns mai bogat dect capitala Egiptului. Mostenitoare a
marii traditii antice, a rmas pgn sub vesmintele crestinismului. Al treilea oras al imperiului este o
metropol fastuoas, plin de palate, teatre, circuri, taverne, unde se desfsoar serate, banchete si alte
srbtori. Aceast atmosfer de usurtate si bucurie m deprima, prin contrast cu situatia mea. Ct timp
aveau s mai dureze peregrinrile mele? Cnd voi vedea scopul, captul ? De ce acest itinerar, de ce

aceast misiune, de ce eu ? M sturasem s caut si s alerg n ntuneric.

Pentru a-mi nfrnge mbufnarea am apelat la remediul meu preferat, care consta n a m duce n bazar.
Gurmand din fire, am nceput prin a defila prin fata sirurilor de mcelrii, mezelarii, pescrii, patiserii
si tarabe cu condimente. Am fcut un ocol pentru a admira manuscrisele minunat copiate si bogat
mpodobite cu miniaturi. M-am plimbat prin fata prvliilor cu bijuterii, am admirat aici un cufr de
fildes pentru cosmetice, acolo o fibul de aur filigranat. Obiectele de cult m-au uluit prin bogtia lor,
cruci de aur ncrustate cu pietre pretioase, lmpi din argint, racle din email si metale pretioase.
Am pstrat pentru desert strada" mea preferat: cea a negustorilor de stofe. M-am oprit n fata unei
tarabe deosebit de bine aprovizionat. Ochii mei mngiau pofticiosi mtsurile, brocarturile,
muselinele pe care nu ndrzneam s le ating. Negustorul privea cu uimire dezaprobatoare aceast
clugrit cu porniri cochete. Nu-mi puteam dezlipi privirea de un anumit mantou usor din mtase
albastr ca noaptea, brodat cu un galon mare roz cu argintiu.
Deodat, am auzit n spatele meu o voce soptindu-mi la ureche: l vreti ? Vi-l druiesc eu." M-am
ntors. O femeie foarte nalt, admirabil cldit, cu ochi albastri migdalati si un pr negru bogat mi
zmbea. Era mbrcat dup ultima
77
_________
mod, dar destul de tiptor. Lsati-m s v cumpr acest mantou", a repetat ea. N-am putut s
rspund dect c nu stiam unde si cu ce ocazie as putea purta o hain att de frumoas. Pcat, ori l
ascundeti n chilia dumneavoastr de la mnstire, ori, mai bine, vi-l pstrez eu si veniti s-l probati la
mine..." Exista buntate, dar si o stranie complicitate n ochii acelei femei ispititoare. Fr s-mi asculte
protestele, s-a tocmit cu aplomb. Negustorul, de altfel, a cedat usor. Ajunsese aproape n patru labe, att
se ploconea n fata ei. i curgeau balele de attea complimente si lingusiri, l-ar fi lsat mantoul si la un
sfert de pret, att era de flatat c se oprise la prvlia lui. Asa am cunoscut-o pe Macedonia,
dansatoarea cea mai renumit, cea mai popular din oras, ntr-un fel, mascota Antiohiei.
Pe curnd", mi spusese ea cnd ne-am desprtit, invitndu-m s-i fac o vizit. Am ezitat mai multe
zile, dar, ntruct instructiunile mele nu ajunseser nc la mnstire, m-am dus la Macedonia. Locuia
nu departe de Teatrul Mare, unde si desfsura talentele. Dimensiunile modeste ale casei, zidul orb care
o proteja, intrarea modest nu lsau deloc s se bnuiasc luxul inimaginabil n care am ptruns.
Locuinta dansatoarei, ca o cas a surprizelor, cuprindea scri pe jumtate ascunse, aripi nebnuite, curti
adpostite de privirile indiscrete. M uitam cu ncntare la aceste obiecte, la mobile, la picturi. Probabil
c gusturile Macedoniei erau nfiortor de stridente, dar la vremea aceea mi se preau culmea
rafinamentului.
Era trecut de amiaz si ea abia se trezise. M-a ntmpinat cu cea mai mare veselie. A poruncit s fie
adus minunatul vesmnt, pe care mi l-a asezat pe umeri. Peste roba mea neagr ddea cel mai trist
contrast.
78
Dezbrac-te! mi-a poruncit ea.
M-am supus cu o lips de pudoare care a prut s o uimeasc foarte mult.
Dar de ce s ascunzi attea frumuseti, attia nuri ? m-a ntrebat ea de mai multe ori, contemplndumi ndelung goliciunea. E o rusine s ntretii att de prost un trup att de perfect! Ce piele uscat! si
unghiile astea murdare, prul aspru!
A btut din palme ca s-si cheme sclavele si le-a poruncit s-mi fac toaleta ca si cum ar fi fost vorba
de ea. Baie fierbinte, unsori aromate, masaj, parfumuri, machiaj, coafur, am trecut prin fiecare din
delicioasele etape ale elegantei. Macedonia a ales o tunic pentru mantoul meu, de un roz asemntor
cu acesta. M-a mpodobit cu o fibul si cercei din argint, apoi mi-a asezat pe umeri frumosul mantou.
Apoi m-a condus la o oglind mare din bronz.
N-am avut nevoie de expresia admirativ a slujitoarelor ca s nteleg c eram frumoas. Copil fiind, m-

am crezut urt, adolescent, cunosteam puterea mea de atractie sexual, dar de aici pn la a avea
frumusete! Dar iat c lumea si ngrijirile elegantelor mi-o dezvluiau. Avusesem dintotdeauna trsturi
accentuate, dar greuttile cu care m-am confruntat n ultimii ani le ndulciser desenul si parc le
purificaser. Defectele chipului meu, pe care nu m-am gndit niciodat s le ascund, deveniser
avantaje, cci i confereau personalitate si o anume bizarerie, ncntat de descoperirea mea, am fcut o
piruet n fata oglinzii, fcnd mantoul s fluture n jurul meu.
Hai la Stoa! a hotrt Macedonia.
M-am oprit brusc. O clugrit n locul de ntlnire al elegantelor din Antiohia era de neconceput. Visul
s-a destrmat si m-am ntors pe pmnt, ncet, cu grij, mi-am scos
79
vesmintele somptuoase si am revenit la tinuta mea auster. Cea mai dezamgit dintre noi dou era
Macedonia. Mi-a smuls promisiunea c m voi ntoarce foarte curnd pe la ea.
Gustasem din fructul oprit al cochetriei. Prin urmare, m-am ntors, si adesea. Am nceput prin a m
schimba, adpndu-m din inepuizabila garderob a Macedoniei. Ea m sftuia, m ncuraja si eu eram
mai mult dect ncntat s-i fiu ppus. Ne rcoream ntr-una sau alta din curtile umbrite si nflorite.
Ne desftam cu dulciuri care, asezate n castronase de argint, zceau pe toate mesele din marmur.
Ascultam muzicantii cocotati pe estradele din lemn cntnd diferite cntecele la mod.
Macedonia primea multe vizite, oameni de teatru, admiratori, proaspt mbogtiti, nfloream n contact
cu aceast lume. Fr s fiu cult, stiam din instinct s ntretin o conversatie, s dau replica, s uimesc
un interlocutor, s plac. Dup plecarea invitatilor, rmneam mult timp s plvrgim pe sturate, ca
dou complice. Ea nu stia despre mine dect ceea ce binevoisem s-i spun si, judecndu-m dintr-o
privire, m primise asa cum eram, fr s se intereseze de originea mea, de trecutul meu, ceea care m
fcuse s m atasez de ea. Parc te cunosc dintotdeauna", mi zicea ea. Reciproca era la fel de valabil.
Vedeta cea mai renumit din Antiohia si misterioasa necunoscut aveau acelasi fel de a gndi, de a
reactiona, de a spera. Macedonia iubea mai presus de orice viata, eu asteptam totul de la viat. Profitam
de personalitatea ei cald si generoas. Ne plcea amndurora s rdem si aveam acelasi gen de spirite,
una ncheind deseori fraza nceput de cealalt. Eram la fel de pofticioase si una, si cealalt dup stofe,
bijuterii, mncruri si vinul de Samos.
80
Ea mi-a deschis portile lumii mrete la care aspiram si era multumit s aduc acolo o nou-venit pe ct
de misterioas pe-att de nteleapt. Ct despre brbati, experientele noastre erau similare n legtur cu
ei. Ne hotrserm s nu le cdem victime, dar stiam, de asemenea, c ei erau cheia pentru orice.
Am cedat, n sfrsit, insistentelor ei si am nceput s iesim mpreun. M-a dus la hipodrom ntr-o zi de
curse. Cnd m-am trezit n mijlocul multimii, mbrcat, coafat ca femeile cele mai elegante, la bratul
unei celebritti, si cnd am simtit o sut de priviri atintite spre mine, observndu-m, criticndu-m si
admirndu-m, am avut o senzatie de goliciune si amenintare, dar n acelasi timp eram n elementul
meu. M-am distrat ca o nebun. Nu m mai puteam dezbra asa c, sub aripa dansatoarei, m-am
aruncat n viata monden. Ea m ducea ia spectacole, la banchete; am fost s petrecem o zi la Daphne,
loc de vilegiatur vechi si celebru, poreclit odinioar Orgiopolis, Orasul orgiilor", unde vilele
minunate se ascundeau ntre dafini si plopi, ntr-o zi, am ajuns pn la Seleucia de Pierie, portul
metropolei, unde bogatele case moderne si albe se nsirau cu fata spre mare. La mnstire, nimeni nu
punea ntrebri legate de absentele mele din ce n ce mai repetate si mai prelungite, iar aceast tolerant
m ncuraja pe calea fatal. M-am trezit n felul acesta ducnd o viat dubl: ba eram clugrit,
-mbrcat toat n negru, silitoare la slujbele comunittii -, ba machiat strident si mpodobit cu cele
mai frumoase haine ale Macedoniei, eram demnul ei emul n seratele tumultuoase.
Totusi, caracterul meu se revolta mpotriva acestei existente mincinoase care, oricum, nu s-ar fi putut
prelungi la nesfrsit. Poate c am fost deseori necinstit, n viata

81
'J
mea, cu ceilalti, dar niciodat fat de mine nsmi, si de data aceasta stiam c trisez.
ntr-o dup-amiaz, la ora la care cldura ncepe s scad, am mers cu Macedonia la Teatrul Mare. Era
foarte diferit ca aspect si dimensiuni fat de cel n care m produceam la Constantinopol. Imens si
somptuos, era construit n stil vechi, sub cerul liber. Am luat loc pe bncile din marmur acoperite cu
perne de brocart. Fundul scenei era ocupat de arcade si coloane ntre care se nlta un popor ntreg de
statui, dar admiram ndeosebi mozaicul de pe jos unde cnta corul, n care mstile grotesti alternau cu
psrile.
La Teatrul Mare, se ddeau spectacole de dans, n care se dezlntuia Macedonia, dar si tragedii si
comedii antice. Totusi, n fata succesului n crestere al spectacolelor crestine nu mai rmneau dect
ctiva eruditi care s aprecieze aceast traditie. Astfel, publicul, n majoritate, plvrgea fr s fie
atent la piesa jucat n ziua aceea, Adunarea femeilor, o comedie politic a lui Aristofan. ntreaga
Antiohie era prezent, ntr-o gloat frivol si monden. Se mnca, se bea, cci cupele si mncrurile
circulau printre bnci. Vremea minunat rcorit de o briz usoar era ncnttoare. Macedonia si eu,
asezate una lng alta, n rndul al doilea, chiar n spatele autorittilor orasului, eram obiectul
nencrederii tuturor femeilor si al admiratiei multor brbati.
n ciuda acestor omagii tcute, m simteam abtut. Nu stiu de ce am ales momentul acela pentru a m
destinui Macedoniei, l-am mrturisit nesiguranta si nehotrrea mea. Nu mai stiam de ce m aflam
acolo si nu stiam ncotro s m ndrept. Patriarhul Timotei nu-mi spusese nimic despre urmarea
periplului meu si, cum nu venea nici o instructiune
82
n legtur cu mine, m resemnam s-mi iau iar destinul n propriile mini. Ce s fac? N-aveam nici un
port de baz, nici un scop. Dup ce am terminat, Macedonia nu a prut deloc surprins. Mi-a pus doar
ntrebri despre patriarhul Timotei si despre sentimentele mele fat de el. l-am jurat c doream nc s
m nchin n ntregime lui, chiar dac, asa cum presimtise si el, nu mai credeam n vocatia mea.
Tu si familia ta nu apartineti Verzilor ?" m-a ntrebat ea brusc. Mi-am ascuns uimirea de a descoperi c
era att de informat si i-am rspuns c Verzii ne trdaser si c fusesem salvati de Albastri, crora m
voi dedica cu toate fortele dac se va ivi vreo ocazie. stiam c Macedonia i sustinea activ pe acestia. A
tcut. O vedeam reflectnd, ezitnd. Soarele la apus arunca o mtase transparent pe cer. Un aer marin,
adus de briz, nviora atmosfera. Nenumrate rndunele zburau pe deasupra noastr, tipnd att de tare
nct aproape acopereau vocile actorilor.
M-am aplecat spre nsotitoarea mea si i-am povestit c noaptea trecut avusesem un vis foarte deprtat
de trista mea realitate. Se fcea c ajungeam la Constantinopol si ntlneam un necunoscut, a crui
imagine rmnea neclar. Acest brbat depunea la picioarele mele mai mult aur, mai multe nestemate,
mai multe comori dect vzuse lumea asta.
Am ntrebat-o, rznd, ce sens vedea ea ntr-o asemenea nchipuire.
Dac vrei, Theodora, visul acesta poate deveni realitate, mi-a rspuns ea.
Am bombardat-o cu ntrebri la care a refuzat s rspund.
Vino mine la mine, o s-ti explic.
Piesa lui Aristofan s-a ncheiat n aplauzele publicului. Nu urmrisem actiunea. Pcat, cci subiectul era
preluarea
83
puterii de ctre femei. Societatea elegant din Antiohia s-a mprstiat, pregtindu-se pentru noi
srbtori. Ne-am ntors acas fr s scoatem o vorb. Mi-am pus roba neagr si m-am ntors la
mnstire.

N-am nchis ochii toat noaptea, n linistea de dinaintea zorilor, auzeam strigtele grzilor de
noapte anuntnd ora, njurturile unui trector mpiedicndu-se de o piatr, miorliturile pisicilor
amorezate, ntins pe salteaua mea ngust, n chilia minuscul si sufocant, m gndeam. Cutam
cauza solicitudinii Macedoniei. Simpatia care ne unea, generozitatea ei sincer nu erau suficiente
pentru a o explica n ntregime. De altfel, oferta ei brusc nu m uimise. De la o vreme m asteptam la
ceva de genul acesta si, destinuindu-m ei, voisem s provoc o reactie asemntoare.' Dimineat, am
alergat la ea. nc dormea si am fost nevoit s astept pn s-a trezit. Apoi nu s-a grbit deloc, a but un
ceai, s-a primenit, a dat ordine slujnicelor. Dup ce le-a trimis la treab, mi s-a adresat, n sfrsit, si
mie:
De-acum te ntorci la mnstire si ti faci bagajele. Nu dai nici o explicatie. De altfel, nu-ti va pune
nimeni nici o ntrebare. Te vei duce n port, vei gsi un vas numit mpratul Apusului, care pleac spre
Constantinopol, si l vei lua.
Cu ce bani ? N-am nici o letcaie.
Totul e aranjat de dinainte, mi-a zis ea, ntinzn-du-mi pe deasupra o pung de bani pentru a asigura
primele mele cheltuieli.
N-am pus nici o ntrebare. stiam c mi-ar fi rspuns ambiguu sau cu minciuni. Descopeream o
Macedonia foarte diferit de aceea cu care eram obisnuit si totusi nu m surprindea. Aprea deodat ca
o stpn care d ordine, dar, pe undeva, rmnea si ea o executant. Pentru cine ? Aveam timp mai
trziu s m ocup de asta. Unul dintre
84
marile secrete ale vietii este de a cunoaste vremea ntrebrilor si de a nu le pune prea devreme. Pentru
moment, numai calea pe care trebuia s o urmez m preocupa, ntrebrile puteau s mai astepte.
Mi-a dat adresa casei pe care trebuia s o nchiriez, odat ajuns la Constantinopol, meseria pe care
aveam s o practic, mi-a enumerat activittile mele zilnice, locurile n care s m duc frecvent, mi-a
precizat chiar si locul din viitoarea mea locuint n care trebuia s stau ca s lucrez, ntr-o sear, a
continuat ea, un brbat va veni s m caute, pe care aveam s-l recunosc dup descrierea fcut de ea.
Cine e ? nu m-am putut abtine s ntreb.
O s-ti spun chiar el, s-a multumit ea s rspund.
si ce trebuie s fac atunci ?
Numai ce ti dicteaz instinctul. Am ncredere n el. Mi-a spus toate acestea cu usurint, ca si cum ar
fi fost
vorba de un joc, de o glum, dar simteam intensitatea atentiei ei si, zmbind n continuare, m-a obligat
s-i repet de mai multe ori instructiunile ca s fie sigur c le retinusem.
mpratul Apusului, n ciuda numelui pompos, era o epav hodorogit care ameninta s ia ap din toate
prtile. Totusi, mi s-a prut nava cea mai luxoas din lume, fiindc m ducea la Constantinopol,
singurul oras din lume, orasul meu, unde suferisem att si pe care nu ncetasem s-l regret din clipa n
care l prsisem. Una dintre zilele cele mai fericite din viata mea a fost cea n care, de pe punte, am
vzut cupolele si turnurile sale ivindu-se ncet din ceata caniculei. Niciodat orasul alb-auriu nu mi s-a
prut att de frumos si nu-mi puteam dezlipi privirea de la spectacolul feeric. M ntorsesem acas,
hotrt s nu mai plec niciodat. La debarcare, mi-am smuls vlul negru si l-am aruncat n mare.
85
Am urmat cuvnt cu cuvnt instructiunile Macedoniei. Am nchiriat dou camere n casa pe care mi-o
indicase ea, n spatele forului lui Constantin, n cartierul comercial ocupat de depozite si negustori cu
ridicata. Am devenit testoare, lucrnd acas si mbrcndu-m ct mai sobru si mai demn posibil.
Macedonia mi interzisese mai mult sau mai putin direct s m duc la teatru, la tovarsele mele, la
prietenii de tavern si chiar la familia mea.
n pofida interdictiei sale, m-am ntors la casa copilriei mele. Pe aceasta voiam s o vd, si nu pe

printii mei. Am regsit taverna, apoi strduta sordid. Cu inima btnd de emotie, dar si de socul
revederii acelei mizerii teribile, am ptruns n cldirea mai strmb, mai subred ca oricnd. Am dat
nas n nas cu vecina noastr, care m-a recunoscut imediat. Locuinta noastr fusese vndut unor
necunoscuti. Am simtit un soi de usurare la aflarea vestii. Vecina a luat expresia mea drept disperare.
M-a invitat la ea, mi-a oferit un scaun, m-a servit cu dulciuri si fructe. M-a bombardat cu ntrebri, pe
care le-am rezolvat printr-o serie de minciuni. Dup aceste preliminarii, a fost nerbdtoare s-mi dea
noutti, mai ales din cele proaste, si schimba expresia dup circumstante, dar tragedia altuia o ncnta
vizibil. Mama murise la putin timp dup plecarea mea n Africa, dup o boal care ar putea fi ereditar.
Pentru Nicetas, tatl meu vitreg, acesta a fost sfrsitul, cci si-a pierdut slujba din cauz c se mbta;
nu mai locuia n cartier. Ct despre Comito, vecina credea c lucreaz n continuare la teatru, dar nu
stia unde locuieste. Singura strngere de inim pe care am simtit-o a fost cnd mi-a spus de moartea
printelui Bartolomeu. As fi vrut mult s am timp s schimb trista impresie pe care si-o fcuse despre
mine.
n ciuda asteptrilor, noua mea viat nu mi-a displcut.
86
jmi era drag s rmn pn trziu aplecat peste vrtelnit. Conform instructiunilor Macedoniei, m-am
instalat lng fereastr ca s lucrez. Trectorii, majoritatea negustori din cartier, se opreau s-mi fac
propuneri deocheate, i expediam si, dac insistau, foloseam un limbaj nvtat n trecutul meu, a crui
grosolnie i alunga. Fusesem instruit s par ct mai virtuoas. Noua mea viat mi convenea si, fr
obligatia de a face dragoste pentru a-mi cstiga traiul, m simteam liber.
Totusi, sptmnile, lunile treceau si nu vedeam pe nimeni aprnd la orizont. Ajunsesem s m ntreb
dac nu cumva Macedonia si btuse joc de mine si dac sarcina pe care mi-o dduse nu era cumva un
mod de a se debarasa de mine. Munca mi ocupa destul zilele ca s-mi omor plictisul, dar m ofileam n
aceast monotonie. Aveam impresia c merg pe un drum fr munti, fr prpstii, fr peisaje noi si c
m pregtesc pentru un viitor steril. Din perioada cnd eram curtezan coborsem pn n fundul
mocirlei si cunoscusem disperarea. Dar resemnarea n fata unei asemenea platitudini nesfrsite era
aproape mai grea.
ntr-o sear, la nceputul verii, mai precis la 25 iunie, era foarte cald si lsasem fereastra larg deschis.
Ziua tocmai se sfrsea si rspndea o lumin cetoas si cenusie. Unii negustori, cu prvliile pe
jumtate nchise, si fceau socotelile, altii nchideau obloanele si se ntorceau acas, i invidiam pe cei
care si regseau cminul, se asezau la mas, cinau. Invidiam pe tinerele ucenice care plecau la brat cu
logodnicii lor, veniti s le caute la iesirea de la munc. Pe mine nu m astepta nimeni, eram singur si
m simteam singur.
Deodat am simtit c m fixeaz cineva cu privirea si am ridicat ochii, n umbra strzii, un brbat m
studia, de
87
ceva vreme deja, fr ndoial. Siluet imobil, cu trsturi greu de deslusit, nu se misca, nu vorbea.
Pn la urm, agasat, i-am aruncat:
Te mai holbezi mult la mine ?
lart-m dac te-am speriat.
Vocea era melodioas, blnd, apartinea vizibil unui om educat. M-am linistit.
Arat-te! i-am poruncit pe un ton mai normal. Nu s-a miscat.
mi permiti s te invit ?
nti arat-te, vreau s te vd!
A fcut ctiva pasi nainte, si lumina ferestrei mele a czut chiar deasupra lui. L-am recunoscut ndat
pe brbatul descris de Macedonia. De talie mic, cu pieptul lat, un nas drept, frumos, chipul rotund,
tenul deschis, prul si barba grizonate si ondulate. Nu mai avea douzeci de ani, dar ochii lui si

pstraser toat tineretea si, as fi zis, toat inocenta. Recomandrile Macedoniei m lsaser s nteleg
c era un brbat important, dar m ndoiam de asta vzndu-l. Vesmintele lui nu aveau nimic luxos si
purtau chiar urme de uzur, ntregul su comportament trda un soi de umilint, ceva foarte strin
personajelor importante.
Mi-a propus s ne plimbm mpreun pe strzi. Nu eram obisnuit cu acest gen de invitatii. Brbatii m
pofteau de regul la tavern sau la ei acas. Intrigat, am acceptat. L-am urmat de la forul lui
Constantin pn la cel al lui Arcadius, pe strzile aproape pustii, n general, ghiceam imediat cu cine
aveam de-a face si eram uimit c nu reuseam s-mi dau seama ce e cu brbatul acesta, care nu semna
cu nimeni. De aceea am acordat vorbelor lui o atentie pe care el a luat-o ca o aprobare. Vorbea fr
ntrerupere despre un fel de epoc de aur pe care spera s
88
o vad instaurat ntr-o zi si n care vor domni dreptatea, egalitatea, abundenta, pacea. Nu vor mai fi
nici sraci, nici maltratati. Probabil c era poet, poate era subventionat de Curte, n orice caz, apartinea
categoriei vistorilor. Avea un farmec indiscutabil care, fr s-mi dau seama, m nvluia. Sub
blndetea lui si ascundea fermitatea. Am nteles c m conducea exact unde voia.
Cnd mi-a propus s urc n vrful coloanei mpratului Arcadius - goal pe dinuntru, dup cum stie
toat lumea -, si nzestrat cu o scar n spiral, eram epuizat, nu m mai simteam n stare s fac vreun
pas si totusi am urcat cele dou sute treizeci si trei de trepte - le-am numrat una cte una si tin minte
nc numrul lor. Din vrf se vedea tot Constantinopolul, Bosforul, Asia luminat de lun. Brbatul nu
se gndise s-mi ofere ceva de but sau de mncat. Aplecat peste balustrad, nemiscat si tcut, prea
incapabil s se desprind de spectacolul feeric. Mi-am pierdut rbdarea:
Mai ai mult? l-am ntrebat pe tonul cel mai vulgar.
lart-m, mi-am uitat ndatoririle, dar, vezi tu, orasul acesta m fascineaz.
De ce ? Doar nu e al tu, am remarcat eu prosteste.
Nu, dar dac d Dumnezeu va fi, cci imperiul acesta ar putea fi al meu ntr-o bun zi. Eu sunt
lustinian, nepotul mpratului Iustin.
Vorbise fr mndrie sau fanfaronad, chiar din contr, foarte stnjenit, privindu-m ca si cum s-ar fi
asteptat s-o iau la fug imediat. Mai degrab m-a miscat, dect s m uimeasc. stiuse s m ating si
s m conving c era diferit de altii.
Am cobort din nou n for si s-a grbit s m duc n prima tavern pe care am gsit-o deschis.
Mersul, surpriza, emotiile m lihniser. Se uita ngrozit cum m ndopam.
89
Prea s regrete c si dezvluise identitatea, nu mai zicea nimic. M-a condus napoi pn la usa mea.
La fel de tcut Spre uluirea mea, m-a salutat cu o curtoazie pe care nici un brbat nu mi-a artat-o
vreodat si a disprut n noapte. Rmas singur, mi-am examinat esecul. Asadar, Macedonia m
pstrase pentru nsusi nepotul mpratului. Sperase, mai mult ca sigur, ca eu s-i devin amant si s-mi
exercit influenta asupra lui, executnd astfel, prin intermediar, proiectele ei. Planul ei, care de-acum mi
era clar, mi-ar fi convenit ntru totul. Doar c tintiserm prea sus si neglijaserm amndou un detaliu
primordial- nu fusesem pe placul lui lustinian.
A doua zi, m-am apucat iar de treab, fr nici un chef Am executat masinal sarcinile cotidiene, si seara
m-a gsit asezat la rzboiul meu, n fata ferestrei, desi nu mai avea nici un rost. Avusesem toat ziua la
dispozitie ca s-mi rumeg esecul, cnd am auzit brusc un Bun seara, Tneodora". Era lustinian. Venise
la aceeasi or si sttea n acelasi loc ca n ziua precedent, cci era tipicar. Bucuria mea a fost pe
msura tristetii care m chinuise pn atunci M simteam usoar, nflorit, fericit.
A revenit n fiecare sear. Se plimba zilnic pe strzi fr fasoane si fr escort, i plcea s stea la
taclale cu negustorii, ca s se informeze, s ia pulsul opiniei publice si pentru a-si crea adepti. Ca s nui deranjeze la munc trecea la sfrsitul zilei. Apoi se oprea n locuinta mea si vorbeam pn noaptea

trziu. Nu prea niciodat nfometat si era att de frugal nct se multumea cu mncruri de legume sau
cu zeama sfnt", supa popular de ceap pe care i-o nclzeam special.
lustinian nu era genul de brbat care s fac curte. Nu
90
^^^^^^^^^^^
apela la complimente, nu debita platitudini, nu abuza. Modul lui de a-si dovedi sentimentele consta n a
m ntreba fr ncetare nu despre trecutul meu, ci despre ceea ce fceam
zi de zi.
mi povestea si el ce fcuse n ziua respectiv, mpratul Iustin numindu-l atunci comite peste slugile
palatului, avea n grij pe cadetii grzilor de la palat, dar ce era mai important, postul acesta i ddea
dreptul s asiste la Consistoriu, consiliul restrns al Coroanei. Povestea despre afacerile de stat cu
aceeasi usurint cu care un functionar modest vorbeste despre slujba lui. Iar ntre peretii apropiati ai
locuintei mele ntunecoase, se dezvluiau masinatiunile cele mai secrete ale puterii si negocierile cele
mai importante ale imperiului.
Sptmni de-a rndul, s-a multumit s m srute, s m mngie si m abtineam s-i fac cel mai mic
avans. Apoi, ntr-o sear, ct se poate de firesc, a devenit mai ndrznet si am fcut dragoste. Trupurile
noastre nu s-au cutat pe bjbite, ci s-au folosit unul de altul ca si cum ar fi fost dintotdeauna
apropiate. Am fost surprins s descopr n lustinian un amant expert si plin de consideratie. Exista, de
asemenea, n modul lui de a actiona ceva feminin care m-a sedus. Plcerea mi-era refuzat
dintotdeauna, n ciuda simulacrelor mele, dar mcar m-a fcut s cunosc multumirea. Cnd pasiunea lui
s-a linistit, m-am simtit jenat c l-am adus n camera mea srccioas si mi-am cerut scuze.
Nu-ti face griji, Theodora, am fost n locuri si mai rele, a afirmat el, ceea ce m-a umplut de uimire.
Capitolul 6
yv
Intr-o zi, contrar obiceiului su, si-a fcut aparitia dimineat si m-a rugat s-l urmez. M ntrebam dac
avea s m antreneze iar ntr-un mars epuizant cnd, dup ce am traversat Augusteumul, m-a ghidat pe
strdutele care se ncrucisau mai jos de hipodrom. S-a oprit n fata unei porti joase, a scos o cheie, a
deschis si m-a condus n micul palat Hosmidas, dup numele unui print persan care se refugiase
odinioar acolo. Era legat de Palatul Sfnt printr-o scar ascuns n zid. De pe terasele lui am
descoperit o vedere nesfrsit spre mare, insule si Asia. Nu mi-as fi putut nchipui niciodat un
asemenea lux si confort. Mtsurile cel mai artistic brodate mpodobeau usile si ferestrele. Brocarturile
cel mai delicat nflorite se desfceau pe marmura de pe jos. Mobila din fildes sau argint fin sculptat
decora fiecare ncpere, luminat dulce prin vitralii de alabastru. Slujitorii ne-au ntmpinat zmbitori
si ne-au oferit rcoritoare. Credeam c sunt ntr-o locuint fermecat, lustinian mi-a declarat c deacum nainte era a mea. A fcut-o cu o stnjeneal profund, ca si cum ar fi vrut s se scuze pentru
generozitatea lui. Mi-a luat mult timp pn s pot crede c posedam attea bogtii si, cu toate acestea,
am fost hotrt din prima clip s nu pierd nici o frm si s nu rn mai ntorc niciodat n srcie.
lustinian venea s m vad n fiecare zi, dis-de-di-mineat, apoi la ora discret a siestei, cnd toat
lumea se
92
duce acas si, n fine, seara, ca s cinm si s petrecem noaptea mpreun, dac nu avea vreo ceremonie
la Curte, n ciuda responsabilittilor sale, mi acorda mult timp. Era un muncitor ncrncenat si, la
ntlnirile noastre amoroase, aducea deseori cu el diverse dosare pe care le citea si le adnota.
Sentimentul care m atrgea spre lustinian devenea din zi n zi tot mai plin de respect. Acest orator
strlucit vorbea despre subiectele cele mai variate n cel mai interesant fel. stiam s ascult, cci fosta
mea meserie m nvtase s procedez astfel pentru a plcea brbatilor. Cu el nu m puteam plictisi. stia
s m captiveze n fiecare clip prin cunostintele lui, prin povestirile lui, prin judecata lui. Blndetea lui

m misca pentru c era absolut autentic, n loc s aminteasc de rangul su, ca attia oameni puternici,
el l ascundea cu o modestie sincer. Fcea pe oricine s se simt n largul lui, chiar si pe sclavi, care nu
se temeau de el ci, din contr, si-ar fi dat viata pentru el. Dispozitia lui constant oferea un contrast
binevenit cu temperamentul meu coleric, asa cum optimismul tui stia s-mi combat cu succes
pesimismul si cum energia lui permanent pozitiv m stimula, mi tempera caracterul prea colturos.
Era legat de mine fizic. Cu sigurant avusese si alte amante, dar puteam s jur c acestea nu fuseser
prea numeroase. Imediat dup ce m-a cunoscut, a avut impresia c nu va putea atinge niciodat o
asemenea plcere cu nici o alt femeie. Replicile mele colorate l amuzau. Bunul-simt si limba mea
prea ascutit dobndite n trecut l schimbau si, as spune, l odihneau dup linguselile prea parfumate si
circumvolutiunile mieroase care ticseau Curtea, mi aprecia spiritul, i plcea s discutm, ntruct
considera c inteligenta mea era la acelasi nivel cu a lui. Avusese
93
ndeosebi inspiratul instinct de a avea ncredere n mine nc de la nceput, desi eu de obicei nu inspir
deloc ncredere. Vzuse drept de aceast dat, fiindc, dac mi se acord ncredere, nu numai c nu
ncerc s o trdez, ci chiar ncerc tot timpul s fiu demn de ea. Lumea exterioar nu putea percepe
acest lucru si avea s se ntrebe mai trziu cum a fost posibil ca o fptur ca mine s-l prind n mrejele
ei pe nepotul mpratului. Adevrul este c ne completam de minune. Ca dou crmizi ajustate la
milimetru, ca dou piese att de bine mbinate nct nimic nu le poate desprti, ntr-o zi, l-am ntrebat
pe lustinian cum m dibuise n locuinta mea. ntmpltor", mi-a rspuns, si am descoperit astfel c stia
s mint. Se ntlnea cu o anumit Macedonia? l-am interogat eu. Cine n-o cunostea pe dansatoarea cea
mai renumit din Siria, creia popularitatea si relatiile strnse cu Albastrii cel mai nalt plasati i
confereau destul de mult putere. La cererea lui lustinian, ea i trimitea acestuia rapoarte regulate
despre situatia din Antiohia si din provincie, lustinian nu mi-a ascuns faptul c numeroase nominalizri
sau cderi n dizgratie i puteau fi imputate dansatoarei si c, datorit ei, si ngrosase rndurile
partizanilor n zon. Aveam s aflu mai trziu c unul dintre rapoartele ei continea un post-scriptum.
Macedonia, dorind s-i multumeasc nepotului mpratului pentru buntatea pe care i-o artase, l ruga
s accepte un cadou. Acest cadou eram eu. Descrierea ei era suficient de mbietoare si totodat
incomplet pentru a-l intriga. Trebuise doar s-i urmeze indicatiile pentru a m gsi.
Zilele mele la palatul Hosmidas erau consacrate asteptrii lui lustinian. Fiind amanta clandestin a
nepotului mpratului, eram nevoit s nu primesc pe nimeni, s nu
94
m art si s ies ct mai putin posibil, n afar de aceast locuint ncnttoare, lustinian m acoperea
cu argint, bijuterii si a nceput nc de pe atunci s-mi ofere pmnturi si case. Triam ntr-o bogtie
care ar fi coplesit pe oricine, si cu att mai mult o srntoac asa cum eram eu...
Palatul Sfnt se ridica alturi. Puterea era la o arunctur de bt si fierbeam de ciud c nu aveam acces
la ea. Eram hotrt s sparg portile pentru a fi mai aproape de lustinian.
ntre timp, m distram cum puteam. Mergeam uneori n bazar, unde cheltuiam, recunosc, sume
exorbitante pe stofe, dar nu fr s m tocmesc aprig pentru ele. ntr-o zi, mergnd de-a lungul
bulevardului Mesa, purttorii litierei, mpiedicati de multimea din ce n ce mai numeroas, naintau
anevoie. Prin perdelele pe jumtate trase observam trectorii.
De la o vreme urmream cu privirea o femeie care mergea la nltimea litierei mele si creia nu-i
vedeam dect spinarea. Pasii ei ezitanti, spatele ncovoiat, tunica tocit ddeau o imagine a decderii.
Brusc, s-a ntors s traverseze: era Indaro. O Indaro mbtrnit, nfrnt, tot ngrijit, dar pe care pofta
de viat si strlucirea preau s-o fi prsit. Ochii ei i-au ntlnit pe ai mei si s-au mrit; a deschis gura,
incapabil s scoat vreun sunet, si a ntins un deget tremurtor spre mine. M recunoscuse si nu-si
credea ochilor, l-am poruncit cu un gest s tac, apoi am ordonat unui sclav s se duc s-i spun s se
prezinte la palatul Hosmidas. Am tras perdelele si mi-am continuat drumul.

Cnd m-am ntors de la bazar, ea m astepta deja. Ne-am aruncat una n bratele celeilalte, ea a izbucnit
n hohote:
Theodora... o, iart-m, Excelentissima!
Nu rde de mine, tutuieste-m n continuare. Suspina n bratele mele, incapabil s spun altceva
95
dect Mai tii minte, mai tii minte...". Pentru a opri aceste efuziuni, am tachinat-o n legtur cu
fascinatia ei pentru brbatii liberi, care m agasa att altdat.
Ei, cum e, aristocratii ia cu care te ludai nu ti-au dat de lucru ?
A cltinat din cap si mi-a povestit trista ei odisee. Gata cu rolurile, gata cu amantii bogati, vrsta,
strada. De altfel, nu m-a ntrebat nimic si prea extrem de fericit s constate c reusisem. Am invitat-o
s stea cu mine. Nu numai c nu s-a eschivat si n-a prut surprins, ba chiar ntr-o clip si-a regsit
elanul, veselia, si palatul Hosmidas a nceput s rsune de vocea ei limpede si de rsul ei n cascade,
ntruct era fat bun, a pomenit de Comito. Mi-a zis c sora mea mai rezista cu chiu cu vai, fiindc era
ceva mai tnr, dar c nici ea nu tria pe roze. Ideea de a o revedea pe Comito nu m ncnta, cci nu
uitasem duritatea ei. Indaro a insistat, pretinznd c sora mea se schimbase mult.
A doua zi, Comito ni s-a alturat. Cedasem nu att din obligatie familial, ct din nevoia de tovarsi
care s vorbeasc limba mea si s-mi mprtseasc amintirile, pentru a-mi omor urtul n cusca mea
de aur. si n scurt vreme formam cel mai vesel trio.
mi doream cu ardoare s-mi regsesc fiica. Nu trebuia s fie prea dificil. Indaro a acceptat s se duc la
mnstirea Pamakaristos si s ntrebe dac nu exista cumva printre ocupanti o mic Irina, nscut la
nceputul anului 509. Voiam s stiu cum era acest copil, cu cine semna. Voiam s m linistesc, s aflu
c era fericit, iubit, nconjurat de atentie si c avea tot ce-i trebuia. De altfel, i-am dat lui Indaro o
sum foarte mare de bani pentru clugrite. Ce sentiment m mpingea s fac asta, si eu m
96
ntrebam. Instinctul matern? M ndoiam puternic. Curiozitatea? Probabil. Dar poate exista n mine o
remuscare nbusit, o nevoie de a-mi repara greseala. De altfel, ce s repar? Ceea ce comisesem,
fortat de mprejurri.
Am asteptat rezultatul misiunii lui Indaro cu o nerbdare pe care n-as fi bnuit-o. S-a ntors, n fine. O
vzuse pe Irina. l se pruse foarte nalt pentru vrsta ei. Fiica mea trebuie s fi mostenit aceast
trstur de la tatl meu. Nu-mi semna deloc si, ntr-un fel, mi-a prut ru. Irina era absolut fericit. Le
iubea pe clugritele care o nconjurau cu toat atentia posibil si n acelasi timp i ddeau o educatie
aleas. Se credea, binenteles, orfan, asa cum i spuseser educatoarele ei. Clugritele au fost
coplesite de uimire si bucurie n fata grmezii de aur pe care le-a adus-o Indaro. Au devenit foarte
volubile si au vorbit mult despre Irina. Era o fetit foarte afectuoas, dar nzestrat cu un caracter
imperios si coleric. Uneori, o apucau accese de furie brusc si teribil. Mcar aici m recunosteam.
Am vzut-o pe Indaro ezitnd, cutndu-si cuvintele, apoi ntrebndu-m timid dac nu voiam s o iau
pe Irina la mine.
Domnul lustinian nu va avea, cu sigurant, nimic de obiectat, a adugat ea.
Niciodat, am replicat eu.
Nu trebuie s zici c e fata ta. E suficient s minti, s spui c e nepotica ta, fiica lui Comito.
Indaro ntelesese c amanta - fie ea si oficial - nepotului mpratului nu putea recunoaste o mic
bastard si c frma mea de respectabilitate risca s fie compromis. Am rnit-o pe Indaro, declarnd
c nu-mi dorisem acest copil si c nici acum nu mi-l doream. Trsesem o linie peste trecutul meu, m
splasem de el, m purificasem. Nimic nu trebuia s mi-l aminteasc mai ales cu atta cruzime.
97
ntr-o sear, m-a asteptat neprevzutul, lustinian ntrziase la vizita zilnic, eveniment inedit. Un sclav

a venit n scurt timp de la Palatul Sfnt, ca s anunte din partea lui c fusese retinut, fr alt explicatie.
O or, dou ore s-au scurs. Uimirea mea s-a transformat n neliniste. Un al doilea sclav a aprut s m
roage s nu-l astept pe lustinian la cin. Prea agitat, speriat, asa c l-am interogat, l-a fcut o plcere
enorm s m anunte c Vitalian tocmai fusese asasinat. Vitalian, generalul acela care fusese eroul meu
la revoltele din 509, pentru c se ridicase n numele religiei oficiale mpotriva mpratului Anastasius,
bnuit de erezie. De atunci auzisem deseori vorbindu-se despre el, atta zgomot fcea pe scena
imperiului. De mai multe ori, se revoltase si amenintase tronul, dar de fiecare dat mpratul l iertase,
n cele din urm, se oprise si, pentru a-l rsplti c binevoise s nu mai fie o pacoste, Iustin l acoperise
cu onoruri. Vitalian asasinat! Indaro a trimis ndat un sclav s se intereseze la Palatul Sfnt: nu sunt
slugile ntotdeauna mai bine si mai repede informate ?
Spionul nostru benevol s-a ntors cu tolba plin de informatii. Asadar, n seara aceea Vitalian fusese
invitat la cin de mprat, domnul nostru Iustin, nsotit de un aghiotant si de adjunctul su, trecea pe
sub un portic, pustiu la ora aceea trzie, si se ndrepta spre palatul particular, locuinta mpratului, cnd
mai multi brbati iesiti din spatele coloanelor s-au aruncat asupra celor trei si i-au njunghiat pn au
murit si, nainte ca grzile de la porti s-si fi revenit din surpriz, au disprut n grdin. Alarma a fost
dat, soldatii au scotocit imediat peste tot, dar n zadar: nu au gsit pe nimeni, mpratul, tulburat de
acest eveniment, discuta fr ncetare cu generalii grzii sale si cu nepotul su, lustinian.
98

Acesta a sosit foarte trziu, dup miezul noptii, epuizat, ncordat. A refuzat hrana si butura. Zpceala
lui era evident, dup semne infailibile. Sprncenele ncruntate, gura ntredeschis, si trgea umerii si
lsa capul n piept, fr s-si fac griji c si arta astfel nceputul de chelie. Anormal de tulburat de
asasinarea lui Vitalian, nu-si va regsi linistea, mi-a mrturisit, pn cnd misterul nu va fi elucidat.
Cu ce l puteam ajuta eu ? Era vorba, evident, de o crim politic. si ca s aib loc n incinta Palatului
Sfnt, ucigasii ori fceau parte din anturajul Curtii, ori au beneficiat de complicitatea acesteia.
Dar de ce el ? De ce Vitalian ? repeta lustinian.
Pentru c era pe ct de periculos, pe-att de popular, pentru c rmsese un rebel, desi, chipurile, se
caise. A dovedit de nenumrate ori c nu se ddea napoi de la nimic si c era capabil s rstoarne cu
susul n jos tot imperiul.
lustinian a afirmat c Vitalian se convertise:
Din rebel, a ajuns unul dintre primii demnitari ai imperiului, l-au fost ncredintate cele mai nalte
sarcini de stat si le-a dus la.ndeplinire strlucit si cu loialitate.
n orice caz, crima aceasta nu e rea deloc, din moment ce adversarul tu cel mai puternic la
mostenirea tronului a fost eliminat, am remarcat eu, profitnd de lectiile de realism politic pe care
lustinian avusese plcerea s mi le ofere.
Iar acum, spre marea mea surpriz, deplngea aceast crim atroce".
Dar l urai! am protestat eu, mi-ai repetat-o de attea ori.
Eu nsumi i-am acordat permisiunea de a intra n Palatul Sfant, n-o s mi-o iert niciodat.
Bine, dar nu esti tu responsabil de moartea lui si nimnui nu i-ar trece prin cap s-ti impute asa
ceva.
99
Nu m asculta.
Uiti, Theodora, c ne mpcaserm si c n semn de prietenie urcaserm mpreun la altar pentru a
primi sfnta mprtsanie.
Nu pricepeam unde ducea acest argument si i ntelegeam din ce n ce mai putin reactia. Niciodat nu l
vzusem asa descumpnit, el, care n cele mai cumplite catastrofe, si pstra sngele rece. Parc ar fi
fost ncoltit. L-am privit ndelung, nedumerit, si deodat am avut o strfulgerare: remuscrile, groaza

l aduceau pe lustinian n starea aceasta, cci el poruncise s fie asasinat Vitalian.

Am urcat mpreun, unul lng altul, la altar..., repeta el.
Atunci, domnul meu, omorului i-ai adugat blasfemia.
N-a rspuns. S-a multumit s m priveasc, nu cu groaz, ci calm. Faptul c i ghicisem vinovtia l
usurase. Sub nici o form nu mi-arfi mrturisit-o. Totusi, vorbele lui, atitudinea lui m conduseser
deliberat spre aceast concluzie.
Nu voi uita niciodat noaptea aceea, n care s-a nscut complicitatea noastr, n acel sfrsit de
noiembrie, un vnt acru venit dinspre Pontul Euxin sufla peste Bosfor, ridicnd valuri furioase. Stteam
n camera mea preferat, un mic paraclis boltit, decorat cu mozaicuri profane reprezentnd pe fond
auriu arbori si animale stilizate. Ferestrele cu rame de alabastru erau nchise si, n plus, pentru a m
apra de frig, aprinsesem marele vas pentru jratic din argint. Stteam amndoi aplecati, fascinati parc
de jraticul care trosnea.
lustinian nu se dduse na'poi de la crim pentru a se apropia de tron. n fond, nu gresise, cci el era cel
mai capabil - dac nu singurul - s-si asume puterea. Ct despre forrn, aceasta trda o actiune
impulsiv, nechibzuit, lusti100
nian, prin firea lui, nu avea nici un pic de cruzime. Cum ajunsese s porunceasc un asasinat? l-am
descoperit secretul, cel mai important si cel mai bine pzit. Sub geniul su, sub personalitatea sa, sub
energia sa, lustinian era slab si numai slbiciunea l putuse mpinge s ucid, i fusese team c nu-si va
nvinge adversarul, si aceast initiativ, orict de decisiv ar fi fost, risca s se ntoarc mpotriva lui.
Aceast revelatie, departe de a-l scdea n ochii mei, m-a nduiosat. Totusi, trebuia s m art dur fat
de el, si poate se astepta la asta:
Crimei i adaugi nu numai blasfemia, ci si prostia, am reluat eu.
A ridicat capul ca si cum ar fi primit o lovitur de bici. l-am demonstrat c existau si alte metode de a
se descotorosi de oameni, chiar si de cei mai puternici, nrudirea lui cu mpratul l apra, dar bnuielile
se vor mprstia repede, cci cine altcineva avea de cstigat de pe urma disparitiei lui Vitalian ? Mi-a
cerut sfatul:
Poart-te ca un nevinovat. Nu te apra, mai ales dac se fac aluzii la vinovtia ta. Convinge-i pe
observatori c moartea lui Vitalian nu te intereseaz.
Brbatii detest s-si recunoasc greselile, mai ales n fata unei femei. De aceea, lustinian a ncercat s
si-o justifice pe a lui. Voise s intre n gratiile unchiului su, mpratul Iustin, care l ura pe Vitalian si
se temea de el. Am fost uimit de aceast explicatie. Nu era el nepotul mpratului, ce nevoie avea s-i
fie pe plac ?
mpratul este un soldat btrn si numai militarii i cstig favorurile. Or, eu nu am suflet de militar,
mpratul o stie si simt foarte clar c nu sunt o alegere dup placul inimii lui.
Atunci, domnul meu, du-m pe mine la el si ti-l voi mblnzi eu!
101
lustinian mi-a multumit cu nflcrare pentru ajutor: Eu trebuie s-ti multumesc, domnul meu,
pentru ncrederea ta. Niciodat pn acum nu mi-ai dovedit-o att de profund. (si am ntins mna pentru
a o apuca pe a lui.) ntelege, domnul meu, c de-acum suntem unul.
lustinian a priceput mesajul cci, la putin timp dup aceea, m-a anuntat c m va prezenta familiei lui.
l-am rspuns c voi regreta ntotdeauna intimitatea pe care o cunoscusem cu el la palatul Hosmidas.
Scena pe care voia s m propulseze era presrat de riscuri, dar el era la fel de expus ca mine.
Destinele noastre erau legate.
Tresrisem de bucurie la aflarea vestii c voi fi prezentat familiei imperiale. Totusi, n seara cu pricina,
am fost mai emotionat ca oricnd. M-am mbrcat cu o grij deosebit, cu o rochie din voal auriu,
brodat cu stele verzi. Alesesem dintre cadourile lui lustinian colierul de diamante cu pandantiv din

smaralde mari si brtara cea mai modest pe care am gsit-o ncrustat cu aceleasi pietre. Mi-am asezat
pe umeri un vl alb, brodat cu fireturi mari de aur. Eram convocati la una dintre acele cine intime la
care mpratul Iustin i reunea pe ai lui. Acestea aveau loc n gineceu, apartamentele private ale
mprtesei. Pentru lustinian ntlnirile acestea erau banale. Nu-mi putea ntelege emotia cnd am pus
pentru prima dat pasul pe pmnturile Palatului Sfnt, cnd am traversat curtile, grdinile, porticurile,
pn la cldirea numit palatul lui Daphne, rezidenta imperial.
L-am urmat pe unul dintre usierii mprtesei, care ne-a condus printr-un sir de sli, una mai
ncnttoare ca alta. Treceam pe sub bolti ncrustate cu stele de aur de unde atrnau, suspendate cu
lanturi de aur, candelabre mari de
102
~~
argint. Intre coloanele din marmur rar cu capiteluri delicat sculptate, stteau grzile personale ale
mprtesei: numai eunuci. Alte marmure de toate culorile, din toate tinuturile, se mbinau subtil cu
pardoseala si peretii, pn la jumtate din nltimea slii. Deasupra se aliniau siruri lungi de sfinte si de
prelati n mozaicuri pe fond auriu. Usile cu dou canaturi din argint cizelat se deschideau unele dup
altele n fata noastr. Prin ferestre descopeream, luminate de razele soarelui la apus, grdinile care
coborau n trepte pn la marea sclipitoare.
Palatul Hosmidas era aproape auster n comparatie cu acesta, n jurul meu, bogtia se etala cu o
abundent fr seamn, splendoarea se ntindea ct vedeai cu ochii. Nu eram absolut deloc coplesit.
Din contr, gineceul imperial era locuinta care-mi trebuia.
n anticamera mprtesei, marele sambelan ne-a rugat s asteptm o clip. Slujbasii lui obisnuiti, care
se nghesuiau n ncpere, erau n numr destul de mare pentru a-mi da impresia unei gloate. Rosul
uniformelor grzilor se combina cu albul mantiilor curtenilor si cu aurul tunicilor doamnelor de onoare.
Acestea aveau toate o coafur n form de turn, care mi s-a prut foarte stranie. Nimeni nu scotea nici
un cuvinte! si domnea cea mai adnc liniste. Cu inima btnd, fixam draperiile imense din mtase
purpurie, brodat cu animale fantastice din aur, n spatele crora se gsea salonul mprtesei. Deodat,
acestea au alunecat pe galeriile lor din argint. Ora mea sosise si am naintat alturi de lustinian. Am
ptruns ntr-o ncpere vast, circular, simfonie de auriu, albastru si verde. Cu coltul ochiului i-am
zrit pe eunuci alunecnd tcuti pe pardoseal si agitndu-si mnecile largi din satin alb, ca aripile unor
psri.
Dar, de fapt, n-am vzut dect cele dou tronuri din fildes sculptat ctre care am mers ct mai ncet
posibil. Am
103
simtit, mai degrab dect am vzut, privirile familiei imperiale atintite asupra mea. La distanta
regulamentar am efectuat proskinisis-u\, adic m-am prosternat cu bratele si picioarele deprtate n
fata tronului. Cnd am srutat piciorul mpratului, acesta s-a aplecat spre mine si a schitat un gest
amabil, ca pentru a m ridica. Era, probabil, foarte nalt si rmsese frumos, n pofida vrstei naintate,
cu nasul lui perfect si prul cenusiu ondulat. Tenul rozaliu i conferea un aer tineresc. Din contr,
mprteasa Eufemia era hidoas, un soi de mastodont, lat la chip, lat la trup, nzestrat cu mamele
protuberante si cu o mustat destul de stufoas. Minunatele bijuterii ale Coroanei care i ncadrau fata,
de la diadema acoperit cu pietre semipretioase pn la colierul sclipind de nestemate, i accentuau
nftisarea grotesc. A fixat asupra mea doi ochi mici, vicleni si rutciosi si a rmas de piatr cnd iam srutat papucul brodat.
lustinian m-a prezentat apoi unei multimi de veri si nepoti. Singurul su vr german, Germanus, vestitul
general, mi-a artat o oarecare amabilitate, n schimb, sotia lui, Passara, m-a scrutat de sus si la
aspasmos, mbrtisarea de rigoare ntre femeile de rang asemntor, m-a apucat cu atta dezgust ca si
cum ar fi atins un ctel rpciugos. La captul sirului se afla unicul nepot al lui lustinian, fiul singurului

su frate, mort cu ctiva ani nainte, micul Iustin, un biat nalt, blond, cu ochii albastri.
Revd scena ca si cum s-arfi petrecut ieri: eu si lustinian n mijlocul unui cerc. Turul familiei se
ncheiase, dar eram n continuare examinat, lat c lustinian m ia de mn. Ce se ntmpla ? A lsat
ochii n pmnt, a luat un aer de copil naiv si cpos. Vocea lui surd a rsunat pn departe:
Am hotrt s m cstoresc cu Theodora. Consi-derati-o logodnica mea!
104
Stupefactia mea a fost mai puternic dect a celorlalti. Nimic nu m lsase s prevd o asemenea
decizie. Nu-mi zisese nimic, nu m ntrebase nimic. Asa era lustinian, ntotdeauna i plcuse s ia
oamenii prin surprindere. Era felul lui de a-i dezarma pe ceilalti. Cei de fat nu s-au ostenit s-si
ascund reactia. Am vzut uimirea mpratului, oroarea mprtesei, dispretul Passarei, ironia lui
Germanus. Nimeni n-a scos nici un cuvnt, nimeni n-a venit s m felicite.
Am trecut n ncperea alturat, care servea drept sal de mese, am luat loc pe unul dintre jilturile din
jurul mesei lungi din marmur, cu picioare sculptate, acoperit cu vesel de aur. Poate c familia
imperial era ncremenit de vestea pe care tocmai le-o adusese lustinian. Poate c asa era de obicei,
ns, n orice caz, cina a fost sinistr, mpratul, mncnd repede, repeta ntruna ntmplri vechi din
armat si lansa glume grosolane, la care rdea singur, mprteasa, cu o origine ia fel de modest ca a
mea, nu nvtase niciodat s se foloseasc de lingurile din agat folosite la Curte si mnca cu degetele.
Ceilalti de-abia s-au atins de succesiunea de mncruri care mai de care mai suculente. De aceea, n-am
ndrznit s-mi astmpr foamea care, n pofida tracului si a emotiilor, m chinuia. si l invidiam pe
micul Iustin care, la captul mesei, era singurul care se ghiftuia, aproape maladiv.
Mn n mn, eu si lustinian ne-am ntors la palatul Hosmidas, n noaptea dulce de primvar. Abia
vedeam grzile, sclavii care ne nsoteau, purttorii de fclii care deschideau un cortegiu de foc ntre
gardurile vii de chiparos si tufisurile |pumos mirositoare, lustinian m voia si nimeni si nimic pe lume
nu m putea mpiedica s devin sotia lui.
Capitolul 7
teva zile mai trziu, lustinian a intrat la mine n palat, cu furia nscris pe chip. Nu ne puteam cstori,
m-a anuntat el. Exista, ntr-adevr, o lege care interzicea oricrui nalt functionar s se nsoare cu o
fost comedian. Drept singur comentariu m-am multumit s ntreb de unde plecase lovitura. Mi-a
mrturisit c de la mprteas. N-am fost surprins, i simtisem chiar din prima clip antipatia.
Am aflat c fcuse cercetri despre mine si mi descoperise trecutul... cel putin scenic. Profitase de el
pentru a scoate la iveal acest regulament strvechi. Nu era rea, era meschin. Uitase c ea nssi fusese
sclav, c mpratul Iustin, pe vremea cnd era simplu soldat, o cumprase de la unul dintre tovarsii
lui ca s si-o fac amant, ceea ce a si rmas mult timp, pn s se cstoreasc. Adevratul ei nume era
Lupicina, dar i era att de rusine de el, nct si-l schimbase. Pentru aceast tranc, o fost actrit ca
mine era un obiect reprobabil.
Nu-i nimic, sunt fericit asa", am avut curajul s-i spun lui lustinian... Apoi m-am narmat cu rbdare.
Nu era nimic pierdut. Afacerea era, pur si simplu, amnat. Btrnul mprat nu-si ascunsese simpatia
fat de mine cu ocazia ntlnirii noastre. In pofida conversatiei destul de srace de la cina aceea de
familie, gsise ocazia s m ntrebe ce
106
,_
gusturi aveam, adic le enumerase pe ale sale; i plcea ndeosebi sahul, iar eu stiam s joc; se plngea
c nimeni nu-i cunostea fineturile si, zicnd asta, a aruncat o privire lipsit de amabilitate spre sotia lui.
n orice caz, mi promisese c m va invita s joc cu el o partid.
ntr-adevr, un praepositus n-a ntrziat s vin s m caute ntr-o dup-amiaz din partea lui si, n scurt
timp, ne-am regsit amndoi n jurul unei table de sah din abanos si marmur, cu piesele din fildes
admirabil sculptat si pictat, mpratul Iustin era, conform expresiei consacrate, un analfabet", adic

primul dintr-un lung sir de suverani ai imperiului care nu stia nici s scrie, nici s citeasc. Poruncise s
se confectioneze o pecete purtnd presupusa lui semntur, pe care o punea n josul documentelor de
stat. Nimic surprinztor: ncepuse prin a fi soldat benevol, destul de nefericit, cci srcia n care tria
era att de crunt nct l alungase din provincia lui. Ajuns la Constantinopol, angajat n armat, urcase
rapid din grad n grad, pn la vrf. Confuzia care a urmat dup moartea mpratului Anastasius i-a
ngduit s fie ales succesorul su, cci analfabetismul lui nu-l mpiedica s dea dovad de o abilitate
iesit din comun...
Am avut un gnd de recunostint pentru Hecebolas care m nvtase s joc sah la Boreium si am
binecuvntat retrospectiv serile nfiortoare din Libia datorit crora devenisem expert n acest joc.
Btrnul Iustin si cu mine ne-am nteles ca doi vechi complici. Simteam o simpatie real pentru el si
mi amintesc de el cu melancolie. Proveneam amndoi din acelasi mediu popular. Nici el, nici eu nu
ascundeam acest lucru, spre deosebire de mprteasa Eufemia, care ncerca s fac pe marea doamn,
ceea ce i scotea n evident vulgaritatea.
107
Cu mine, mpratul se simtea liber s foloseasc limbajul de soldat pe care l ndrgea si cu care sotia
lui nu era de acord, i rspundeam prompt pe acelasi ton, iar vocabularul meu murdar l fcea s
pufneasc n rs. i aminteam de trfele pe la care trecuse n timpul campaniilor sale si i cntam n
strun cu nerusinare.
Avea crize ngrozitoare de furie atunci cnd se ntmpla s piard, dar aprecia c am cinstea s nu-l las
intentionat s cstige. Acest rzboinic aspru era un om tandru, pe care stiam s-l emotionez
exagerndu-mi vulnerabilitatea. Datorit mie si regsea o ultim tinerete. Dac ar fi fost dup el, am fi
jucat sah n fiecare dup-amia-z. Totusi, am evitat o prea mare asiduitate, mprteasa, pe care gelozia
o fcea rzbuntoare, sttea la pnd. N-am cerut nimic, pur si simplu mi-am asezat pionii si mi-am
consolidat pozitiile.
n acelasi scop mi s-a prut potrivit s le fac o vizit lui Germanus si sotiei lui, Passara. lustinian si
aprecia mult vrul, general vestit si popular, cruia lumea i urmrea cu entuziasm campaniile
victorioase. Voiam s anihilez ostilitatea pe care o simtisem la Passara, ai crei strmosi nobili coborau
pn n cele mai vechi timpuri ale Romei antice si care se bucura de una dintre averile cele mai mari ale
imperiului. Pn la urm, eram curioas s le vd palatul.
Acesta se gsea n inima regiunii a zecea, la marginea Cornului de Aur, n cartierul cel mai scump si cel
mai elegant al orasului. Lucru iesit din comun pentru o locuint particular, avea mai multe curti.
Grdinile, aprate de ziduri nalte, coborau n trepte pn la trmul mrii. Primvara izbucnea acolo cu
o orgie de flori si cu ciripit de psri, n mijlocul unei simfonii de fntni. Germanus si Passara tineau
casa
108
deschis. Ospitalitatea lor, generozitatea lor i transformaser n regii Constantinopolului. Noapte si zi,
la ei defilau oaspetii, n cinstea mea, convocaser tot ce era mai de vaz n capital. Cnd am cobort
din litier, am fost nevoit s trec printre dou siruri de priviri si soapte si nu m simteam prea n largul
meu. Proba era mult mai grea dect prezentarea n fata familiei regale, cci att mpratul, ct si
mprteasa se nscuser n popor, n vreme ce aici m confruntam cu aristocratia. Mi-am ndreptat
spatele si mi-am tinut capul ct de sus am putut.
Germanus si Passara m-au ntmpinat de parc ar fi fost absolut ncntati s m primeasc si de parc
as fi fost personajul cel mai important al serii, curtoazie pe care o aplicau, de altfel, fiecruia. Invitatii aristocrati, dar si scriitori, prelati si militari - se plimbau prin galeriile deschise, rtceau prin grdini
sau se adunau n slile rcoroase de la parter, cci vremea fiind deja cald ar fi fost bine ca petrecerea
s aib loc n casa de var. Stoluri de slujitori ofereau rcoritoare, vinuri, aperitive, dulciuri, conduceau
oaspetii la venire sau la plecare.

Passara m-a rugat s iau loc n mijlocul a treizeci de doamne, cele mai nobile cu putint, cele mai
bogate cu putint. Le-as fi luat drept orsence nevoiase, att de discret erau mbrcate, n vreme ce eu
eram mpodobit cu toate bijuteriile si m machiasem ca pentru un mare banchet. Am simtit imediat c
eram strident printre ele si c ele m examinau cu ironie.
Passara prea mult mai tnr dect sotul ei, desi n realitate nu-i desprteau dect ctiva ani. Vioaie si
drgut, blond, cu ochii albastri, cu o expresie nseltoare de inocent, a fcut, practic, totul pentru a
m umili. A nceput prin a se exprima n latin, limba ei matern, pe care toate
109
damele acelea o vorbeau la fel de bine ca greaca, dar pe care eu o stpneam foarte putin. A evocat
personalitti pe care nu le cunosteam si pe care, evident, ar fi trebuit s le cunosc dac apartineam
naltei societti. Mi-a cerut politicos prerea despre mod, despre decorarea caselor. Rspunsurile mele
au provocat priviri ironice, vedeam zmbete greu stpnite ori de cte ori deschideam gura. Invitatele
m-au lsat s nteleg subtil c nu apartineam mediului lor, c locul meu nu era printre ele si c fusesem
foarte ndrzneat s vin.
Germanus s-a apropiat, plin de politete, plin de farmec, aparent, si am crezut c supliciul meu se va
ncheia n sfrsit. L-a ntetit. Se tinea tot usor aplecat, ca si cum ar fi fost jenat de statura lui prea nalt.
Extraordinar de cultivat, a vorbit despre istorie, art, literatur, domenii cu care asculttorii lui erau
aproape la fel de familiarizati ca si el. N-a avut grosolnia de a m supune unui examen, dar mi-a
explicat fiecare subiect n detaliu, si numai mie. M-am prefcut c nu-mi dau seama de nimic si m-am
mrginit la singura aprare posibil: zmbete si amabilitti.
Am ntrziat intentionat, ca si cum mi-ar fi fcut o deosebit plcere aceast reuniune. Am vzut
nerbdarea cuprinzndu-le pe gazdele mele, pentru c aveau chef s rmn cu invitatii lor ca s m
disece n liniste. Am ntrziat ct de mult am putut acest moment de delectare a lor. Cnd am fost
nevoit s traversez din nou saloanele ticsite, am avut un moment de slbiciune. M tineam tot asa de
teapn, dar simteam c m nrosisem toat.
ntoars la palatul Hosmidas, mi-am jurat s nu m mai las ademenit niciodat. Venisem s ofer pacea,
Germanus si Passara voiau rzboi, l vor avea!
Seara, asteptndu-l pe lustinian, le-am distrat pe
110
Comito si pe Indaro imitndu-le pe doamnele din lumea bun, cu sclifoselile, ticurile si afectarea lor, si
am avut satisfactia de a-mi vedea spectatoarele tvlindu-se pe jos de rs. Nu fusesem degeaba mim.
Amant declarat a printului, eram de-acum prada solicitantilor, care mi asediau locuinta. Desi
continuam s duc o viat ct se poate de discret, tot orasul stia de existenta mea si mi atribuia o
anumit influent asupra lui lustinian. Noua mea situatie m-a fcut s primesc, ntr-o dup-amiaz, o
femeie mbrcat modest. Era vduva unui mic functionar de provincie, avea mai multi copii de crescut
si m implora s intervin pentru a-i obtine o alocatie. Mi-a mrturisit c se simtea profund stnjenit,
cci apartinea unei familii srmane, dar veche si onorabil, si nu mai ceruse nimic n viata ei pn
atunci. Cu toate acestea, nu ezitase s vin la mine pentru c aveam reputatia unei sfinte. si a intonat un
sir lung de linguseli prea gogonate pentru a le enumera aici. Apoi m-a contemplat ndelung si a conchis:
Sunteti chiar mai frumoas dect se spune".
Credea c m ntlneste pentru prima dat. Eu, din contr, o recunoscusem, si chiar foarte bine. Poate
c era ntr-adevr vduv si mam, dar nainte de asta fusese trf, ca si mine. Era Antonina, una dintre
fetele de la Mgarii Paradisului. Nu-si mai vopsea prul si nu mai purta bijuterii vulgare, dar si
pstrase ochii umezi si inocenti care ascundeau intentiile foarte calculate. Dac sunteti la ananghie,
puteti nc s faceti trotuarul", i-am aruncat eu. si, nainte s-si revin din uluire si oroare, i-am nmnat
o pung cu bani care puteau s-i asigure ctiva ani de viat tihnit. Eram foarte dispus s am o
reputatie de generozitate, dar nu si de naivitate.

De-atunci am avut grij ca solicitantii s fie filtrati de

111
Indaro si de Comito, care s-au nteles de minune. Ghicin-du-mi ngrijorarea, Comito m-a linistit: Nu ai
de ce s te temi. Chiar dac nsotitoarea nepotului mpratului are aceiasi ochi, acelasi nas, aceeasi gur
ca o trf din port, nimeni nu va stabili asemnarea ntre una si cealalt... sau nu va voi s-o fac. Cu ct
vei urca mai mult, cu-att vei fi mai putin recunoscut."
Nu-mi ncheiasem ns socotelile cu trecutul meu. Un senator a venit s solicite atribuirea unui
monopol. Sub toga lui strlucitor de alb cu margine purpurie, l-am regsit imediat pe Arsenius, unul
dintre obisnuitii cei mai fideli de la Mgarii Paradisului... si din patul meu. M recunoscuse si el, am
nteles din strlucirea care i-a luminat privirea si din zmbetul pe care nu s-a putut stpni s-l schiteze.
Dar deja si regreta iesirea si s-a nclinat chiar mai tare, avnd grij s nu m scoat din Despina", titlu
rezervat marilor doamne. M-a rugat s uit rugmintea lui. Monopolul de care pomenise nu avea nici o
important si mi-a cerut, ca dovad a admiratiei sale, s accept suma pe care o adusese. Singura lui
dorint era s-mi fie de folos si m-a implorat s-l folosesc orict si oricum vreau.
L-am regsit pe acelasi Arsenius pe care l cunoscusem, rapid, inteligent, discret si fr scrupule,
exact omul de care aveam nevoie.
si dac te-as crede pe cuvnt, domnule senator ?
Porunciti, Despina!
L-am ntrebat dac stia o tavern numit Mgarii Paradisului, dac stia ce este acela un peste si dac si
amintea de un anumit peste care proteja" toate fetele din respectiva tavern si care probabil era nc
acolo. A ncuviintat din cap la toate ntrebrile mele, fr s manifeste nici surpriz, nici curiozitate.
112
Acest peste, am continuat eu, dac e nc peste, are o imaginatie prea bogat. Inventeaz, vorbeste
prea mult, si povestile lui de adormit copiii risc s aduc atingere mai-marilor zilei.
Arsenius m ascultase respectuos, numai ochi si urechi.
Dorintele dumneavoastr vor fi mplinite, s-a multumit e! s spun, fr ca eu, de altfel, s-mi fi
exprimat vreo dorint.
Dou zile mai trziu, s-a prezentat din nou la palatul Hosmidas. Imediat dup ce a ptruns n ncperea
unde eram, s-a aruncat la picioarele mele si a depus acolo un inel de aur mpodobit cu un turcoaz mare
crpat la mijloc, l vzusem de attea ori pe degetul pestelui meu. tinea la el ca la lumina ochilor si ca
s se despart de el trebuia ntr-adevr s fie mort. Putusem, n sfrsit, s-i napoiez nsutit suma pentru
care m cumprase odinioar. Exist umilinte pe care doar moartea le poate sterge, cea a umilitorului,
fireste.
n ciuda cuvintelor linistitoare ale lui Comito despre cei care m-ar fi putut recunoaste n ipostaze mai
mult sau mai putin jenante ale tineretii mele, existau martori pe care era mai bine s-i reduc la tcere.
Arsenius trecuse cu brio proba, asa c i-am propus s lucreze pentru mine si s-mi ntocmeasc o retea
de informatori. Arsenius m-a interogat despre finantarea operatiunii: nelimitat, i-am rspuns. Ct
despre metode si agenti, el trebuia s le gseasc, iar eu nu voiam s stiu nimic despre asta. A acceptat
fr s clipeasc si am fost foarte mndr s constat c acest speculant redutabil si cu intuitie miza pe
mine. i ddusem instructiuni s tin urechea ciulit la zvonurile din nalta societate si ndeosebi la cele
care circulau la palatul lui Germanus si al Passarei.
n scurt timp, s-a ntors cu o recolt bogat. La vrul lui lustinian devenisem unul dintre subiectele de
conversatie
113
preferate. Provocam multe rsete, cci eram considerat ntr-adevr total necorespunztoare, cu prul
meu pieptnat pe frunte, machiajul scandalos, rochiile prea stridente, mersul sleampt, pe scurt tot ceea

ce-mi trda originile. Se ntelegea c ignoram nu numai obiceiurile de la Curte, ci n general pe cele din
toat lumea, drept dovad aruncam ocheade tuturor nou-venitilor, m trgeam de sireturi cu demnitarii,
tutuiam btrnii, tratam pe cele mai nobile doamne n cel mai libertin mod si, culmea, preau s-mi
fac plcere toate aceste abateri - ultima trstur era, pn aici, singura complet neadevrat. Nu-mi
fcea plcere, pur si simplu nu stiam, n fine, eram criticat c arunc banii pe fereastr. si aceste nobile
doamne conchideau c risipa mea smintit pe rochii si bijuterii era clar dovada c trisem n cea mai
crunt mizerie, cci, dup cum se prea, atunci cnd mi atingeam mtsurile si colierele, o fceam ca
si cum nc nu credeam cu adevrat unde ajunsesem...
Nu l nsrcinasem pe Arsenius s spioneze societatea pentru a-mi spori resentimentele, ci pentru a
trage nvtturi din aceste plvrgeli, lustinian era maestrul care mi modela spiritul, tatl care m
educa, cu toate acestea nu m putea nvta ceea ce un brbat nu observ, n general: subtilitatea n
maniere, atitudinea si nftisarea, adic tot ceea ce remarc o femeie.
l-am scris Macedoniei s-mi gseasc un profesor de maniere. Mi-a trimis o aristocrat care si pierduse
averea. Ariana era o femeie mic si grsut, cu ochi de mioap, permanent strnsi, rea ca o scorpie, dar
excelent ca profesoar, l-am ordonat s-mi dea portii duble. S-a ocupat de tot: mersul, dictia, tinuta,
accentul, gesturile. M-a convins, de exemplu, s renunt la snii falsi pe care continuam s-i port de pe
vremea cnd le invidiam pe nurliile de la teatru. A
114
l
corijat cel mai mic detaliu al nftisrii mele. Cel mai dificil a fost, dup ea, s-mi tempereze
vulgaritatea, cci aceasta, n loc s fie natural, era rodul unei riguroase puneri n scen, pentru a soca,
amuza, seduce. Devenise o a doua fire,'mai tenace dect cea adevrat.
Muncind cu ea n fiecare zi, am fortat-o s insiste, s m pun s repet, s-o iau de la capt de zeci de
ori. Eleva si epuiza profesoara. Datorit Arianei, o femeie din popor perseverent, initial o paiat, se
transforma treptat n printes. Totusi, eram condamnat s nu ajung niciodat printes, din pricina legii
care se opunea cstoriei mele cu lustinian.
mprteasa Eufemia a fost cea care mi-a venit n ajutor: a murit. Constitutia ei masiv ascundea un
organism slbit. Moartea ei mi-a eliberat calea, mi nchipuiam c mpratul Iustin se va simti usurat de
disparitia acestei balene mpotriva creia lansa fr ncetare ironii. Din contr ns, el prea distrus, ca
si cum ar fi primit cea mai ngrozitoare lovitur.
n schimb, ntruct nu mai aveam a m teme de rzbunarea moartei, acceptam mai des s joc sah cu el,
ceea ce l ncnta. Eram, ntr-adevr, hotrt s ocup locul lsat liber de sotia lui. L-am consolat ct
mi-a stat n puteri si mi-am acoperit chiar cu elogii nflcrate dusmanca. Plngea atunci cnd o
descriam ca ntruchiparea desvrsit a tuturor virtutilor.
Btrnul militar m adora, dar de aici pn la a-mi ngdui s m cstoresc cu lustinian... ntr-o dupamiaz, m-am hotrt s obtin totul sau nimic.
Partida de sah dura interminabil de mult, cci mpratul se gndea extraordinar de mult nainte de
fiecare mutare. Umbrele serii i invadaser camera de lucru, dar sclavii nu ndrzneau s intre s
aprind lmpile, de team
115
s nu-l deranjeze. Aceast penumbr mi era de folos, cci era propice melancoliei. A fost prima si
singura dat cnd l-am lsat s cstige intentionat, cu foarte mult grij, s nu-si dea searna, pentru a-i
crea o dispozitie ct mai bun.
Deodat, am mpins tabla de sah la o parte, mi-am ascuns fata ntre mini. Btrnul Iustin s-a aplecat
nelinistit spre mine. Nu-i puteam mrturisi greutatea care-mi apsa pe inim ? n loc de rspuns, am
izbucnit n plns, n cele din urm, am vorbit, l iubeam pe lustinian din tot sufletul, dar nu mai puteam
tri n continuare cu el n pcat. Preferam s renunt la dragostea noastr, dect s-mi pierd sufletul. Voi

prsi pentru totdeauna palatul Hosmidas si voi disprea. mi va prea ru, am conchis eu, c nu-l voi
mai vedea niciodat pe el, pe mprat, care a fost mereu att de bun cu mine si pe care l iubeam ca pe
propriul tat, si voi regreta partidele noastre de sah...
Avea lacrimi n ochi. A ridicat bratele spre cer, cu un aer coplesit de durere.
Ce s facem ? a repetat el de mai multe ori.
Am cltinat din cap si l-am lsat s rumege situatia cteva clipe. Apoi mi-am riscat viitorul pe o singur
carte:
Schimbati regulamentul care ne mpiedic s ne cstorim. La urma urmei, mpratul nu e mai
puternic dect legea ?
Avea s-mi descopere jocul, s-mi msoare ambitia, s-mi bnuiasc planurile si s m alunge ? Nu
mai trebuia s m prefac disperat, soarta mea era n minile lui.
Concentrat din nou asupra jocului, nu prea s m fi auzit si a rmas adncit n gnduri, cutnd
miscarea perfect. A mutat regina si m-a anuntat cu o voce triumftoare: sah si mat !" Victoria obtinut
i-a adus pe buze un zmbet fericit: Trebuie s mai jucm, ct mai curnd" si cu aceste cuvinte m-a
expediat.
116
M-am ntors perplex la palatul Hosmidas. Ce ntelesese btrnul mprat sau mai degrab ce voise s
nu nteleag? Avea de gnd s actioneze sau, dac nu actiona, trebuia s-mi pun n aplicare
amenintarea? S-l prsesc pe lustinian, nici nu se punea problema. S rmn pentru totdeauna
concubina lui, nici vorb. Am blestemat att impasul n care m gseam, ct si graba cu care m
blocasem singur n el.
A doua zi seara, mi rodeam unghiile de nerbdare cnd lustinian si-a fcut aparitia n odaia mea,
strlucind de fericire, mpratul tocmai publicase, n Consistoriu, urmtoarele decrete: orice femeie
care fusese actrit sau mim, dar care de-atunci se caise si si prsise meseria dezonorabil, putea s se
mrite cu cine dorea, cu conditia s cear permisiunea suveranului. Cu toate acestea, pentru a m feri
de acest demers penibil, btrnul Iustin fcuse exces de zel; al doilea decret prevedea c orice actrit,
comedian sau mim, care fusese recunoscut ca atare de ' ctre Consiliul de Stat era scutit de la
obligatia de a cere o autorizatie prealabil. Era prea fericit ca s observe c eu nu pream surprins de
aceast veste. De altfel, n-a mai stat pe gnduri. Era grbit s-si ofere recunostinta, dar si pe a mea, la
piciorul tronului btrnului su unchi.
Teama de a-si pierde partenera preferat la sah avusese mai mult greutate dect perspectiva de a-si
face n continuare nepotul nefericit. Ajunsi la vrsta aceasta, btrnii nu sunt dect niste egoisti.
sah si mat, Maiestate!
Acordul dat de mprat cstoriei noastre nu nltura piedicile care m asteptau si nici adversarii care
m pndeau.
lustinian avea un tovars sau mai degrab un prieten pe care l respecta nespus de mult, un militar
cruia i
117
urmrea ndeaproape cariera si care promitea s aib un viitor strlucit, un trac, fiul unor mari
proprietari de pmnturi. Ascultndu-l, ai fi zis c acest Belizarie avea toate calittile, o simplitate
vecin cu modestia si neptat de vanitate, o generozitate nentrecut fat de soldati, o profund
consideratie pentru oamenii mrunti, n special pentru tranii din regiunile pe care le traversau trupele
sale, o judecat extrem de ptrunztoare care, n situatiile dificile, i permitea s ia foarte rapid decizia
cea mai dreapt. Era curajos, dar fr s-si asume riscuri inutile, ndrznet, dar fr s-si piard sngele
rece. Opusul capetelor seci pe care le detesta lustinian. n fine, afisa virtutea, refuznd cele mai
frumoase femei pe care le lua prad dup victoriile sale, calitate pe care delicatul lustinian o aprecia n
cea mai mare msur.

Belizarie tocmai se ntorsese de pe frontul din Rsrit, unde plecase s lupte mpotriva persilor,
dusmani ai imperiului din cele mai vechi timpuri, iar lustinian dorea s m prezinte acestui prieten ct
mai repede, n ciuda descrierii prea perfecte pe care mi-o fcuse si care m-ar fi putut nversuna
mpotriva lui, am avut o tresrire de admiratie si de simpatie cnd l-am vzut intrnd pe acest brbat
foarte nalt, foarte frumos, cu muschi puternici, pe care se citeau cinstea si dreptatea. Ofiterul perfect la
care viseaz toate tinerele. Din prima clip m-am simtit instinctiv atras de el si am vzut n ochii lui c
reciproca era si ea adevrat. De aceea am fost uimit constatnd c l-a cuprins stnjeneala cnd s m
salute. Am crezut n primul moment c era vorba de timiditate, dar cele ce au urmat mi-au artat c m
nselam.
Conversatia s-a nchegat banal, laborioas, lustinian prea surprins de atitudinea reticent a lui
Belizarie. Eu eram iritat, pentru c mi desfsuram n zadar toate gratiile,
118
l
ncercnd s m art prietena prietenului lui lustinian. pentru a pune capt stnjenelii din ce n ce mai
clare si sub pretextul de a nu-i deranja n confidentele lor, m-am retras. Dar curiozitatea mea era prea
puternic si n-am ezitat s apelez la unul dintre avantajele pe care printul Hosmidas, ca orice bun
oriental, le instalase n locuinta sa. Sala de receptii, cu tavanul foarte nalt, avea la jumtatea unuia din
pereti o galerie ngust, acoperit cu o dantel groas din lemn pretios, pe unde se trecea dintr-o parte
n cealalt a palatului, dar mai ales pe unde se putea supraveghea si asculta ce se ntmpla jos.
M-am lmurit repede, cnd l-am auzit pe Belizarie declarnd:
M doare c trebuie s te avertizez, prietene lustinian. Nu neg c Theodora este nespus de
seductoare, dar originea ei rmne incert, si trecutul dubios. Asupra ei planeaz cele mai grave
bnuieli. Gndeste-te la viitorul tu si afl c l vei compromite pentru totdeauna dac te nsori cu ea. n
numele vechii noastre prietenii, te implor s n-o faci si s o uiti pe Theodora.
Primul lucru pe care !-am remarcat a fost c lustinian n-a prut surprins de acest discurs si n-a cerut
explicatii. Asadar, mi cunostea trecutul, desi nu i-l dezvluisem vreodat si nu fcuse niciodat nici cea
mai mic aluzie la el, cci disimularea era, ntr-adevr, una dintre marile lui calitti. El, att de sever n
privinta moravurilor, el, pe care l auzeam condamnndu-le fr s clipeasc pe femeile cu un trecut
muit mai luminos dect al meu, tinea, asadar, la mine att de mult. Rusinea si emotia s-au amestecat n
sufletul meu, mai ales cnd a anuntat:
Am nevoie de Theodora, va fi ori ea, ori nimeni altcineva.
119
Aceast mrturisire lapidar a contat pentru mine mai mult ca toate declaratiile lui de dragoste, l
detestam si mai mult pe acest tnr pretentios care avusese ndrzneala s ncerce s se bage ntre noi.
S aib grij acest Belizarie, fiindc nu stiu nici s uit, nici s iert.
Cstoria noastr a avut loc n intimitatea capelei de la palatul Hosmidas, n prezenta ctorva apropiati,
apoi ne-am dus s primim felicitrile oficiale de la btrnul mprat, care aveau s m consacre n noua
mea pozitie de sotie. Am putine amintiri de la ceremonie, poate pentru c erau deja trei ani de cnd
triam cu lustinian si viata noastr comun n-a cunoscut nici o schimbare.
Cstoria nu a fost pentru mine dect o formalitate indispensabil nainte de a intra n capitolul
urmtor, pe care eram nerbdtoare s-l abordez.
Capitolul 8
Proaspt cstorit, am nvtat s m orientez n acest oras de douzeci de mii de locuitori care era
Palatul Sfnt. Era nu numai suprapopulat, ci si construit anarhic. Dup gusturile si nevoile diferitelor
epoci, mpratii construiser palate mai mici sau mai mari, Magnaure, rezervat ceremoniilor oficiale,
Daphne, rezidenta imperial, Chalke, vestibul de intrare si muzeu, de exemplu. Apoi fuseser extinse,
mrite, completate cu noi aripi, etaje, turnuri, excrescente n toate directiile. Apoi fuseser legate ntre

ele prin galerii deschise sau acoperite, prin porticuri si trepte, n fine, pe ici-pe colo fuseser completate
cu anexe si cldiri utilitare. De fapt, Palatul Sfnt, rezidenta sefului statului, era si sediul guvernului.
n explorrile mele ddeam ntmpltor peste biserici sau paraclise, cldite cam peste tot, cazrmi ale
grzilor, sli de concerte, saloane de frumusete, vistierii, bi, terenuri pentru jocuri, mi plcea s m
plimb pe aleile sinuoase ale grdinilor stufoase sau s privesc marea de sus, de pe terasele nflorite care
coborau n trepte pn n cele dou porturi private ale palatului. Descopeream, ntre chiparosii negri sau
n umbra platanilor gigantici, pavilioane de destindere cu nume fermectoare, Pavilionul Perlei,
Pavilionul Armoniei, Pavilionul Iubirii, locuinte de var sau teatre pentru srbtorile de sear. Mrturie
a attor mari mprati si pstrtor de capodopere, Palatul Sfnt devenea
121
pentru mine o permanent lectie de istorie si de art. Zelul meu de exploratoare era inspirat de
certitudinea c va fi ntr-o zi locuinta mea, atunci cnd lustinian i va urma btrnului mprat, n vreme
ce eu fceam cunostint cu mprejurimile, lustinian visa.
ntr-o sear cnd rmseserm pn foarte trziu n intimitatea paraclisului din palatul Hosmidas, el mia desenat harta imperiului nemsurat si familiar, pe care rapoartele si lucrrile citite l fcuser s-l
cunoasc pn n cel mai mic coltisor.
n fata noastr, pe partea cealalt a Bosforului, se ntindea Asia Mic, ultimul avanpost al unui
continent ndreptat spre Europa. La est, mult mai departe de Trebi-zonda, triau popoare caucaziene,
iberiene, georgiene, lzii, si acolo jos, chiar n fundul Pontului Euxin, tulburat de furtuni bruste si
teribile, se ntindea granita limbii grecesti, limb comun si liant al imperiului.
n Orient, n spatele naltelor lanturi ale muntilor Cappadociei, se ntindeau provinciile armene, vitale
din punct de vedere strategic, care continuau s fie administrate de satrapi locali. Dedesubt era
Mesopotamia, care desprtea imperiul de concurentul su cel mai ncrncenat, Persia. Alturi, Siria
strlucea datorit focurilor cettilor sale ntemeiate de urmasii lui Alexandru: Antiohia, Apameea,
Seleucia, Laodiceea, pe care le vizitasem cnd m trimisese acolo patriarhul Alexandriei, Tlmotei.
Palestina nvecinat era un turn al lui Babei dominat de limba iui Hristos, arameica. Trei rase - evreii,
samaritenii si arabii, care se urau unii pe altii - si-o disputau, n fat, dormea insula Cipru, leagnul
familiei mele.
La sud, prospera provincia cea mai bogat si cea mai veche a imperiului, Egiptul, pe care o amenintau
barbarii
122
~""-"--desertului. Apoi erau Libia, Numidia si cele dou Mauritanii, atinse de coloanele lui Hercule.
Toat aceast Afric de Vest cunoscuse vremuri mai bune nainte ca invadatorii vandali s le smulg
din imperiu, la fel ca Spania, pe care o cuceriser. Ct despre Italia, de cnd czuse Roma, si centrul
lumii se mutase la Constanti-nopol, aceasta se zbtea ntr-o situatie nfiortoare, sfsiat ntre imperiu
si ocupantii goti, n asemenea msur nct lustinian sustinea c ajunsese mai mizer dect Libia. Pe
partea cealalt a Adriaticii, n fine, opulentele provincii ale Hiriei, Traciei, Greciei se vedeau asediate
de huni, bulgari si alti barbari, n timp ce slavii ncepuser s se infiltreze acolo cu viclenie.
si lustinian continua:
Mostenitori ai Romei, noi rmnem cea mai mare putere a lumii, care se ntinde de la Atlantic pn
n Persia si acoper toate cele trei continente. Mult timp am adus lumii ordine si progres nainte de a fi
stlpul unei ordini superioare, a lui Dumnezeu. Am de gnd s recuceresc provinciile pierdute, s refac
unitatea statului, s restaurez mretia si gloria imperiului, simbol al crestinismului n fata barbarilor si a
pgnilor.
mi plcea s-l aud vorbind asa, cci stia s m conving, mi descria imperiul nu ca pe viitoarea sa
posesiune, ci ca pe o mostenire vie si sacr, pe care trebuia s o nconjoare cu atentii, s o apere, s o

revigoreze, i rspundeam c, nehrnindu-m cu istorie ca el, m gndeam mai putin la ideea de

imperiu, ci mai degrab la brbatii si femeile care l alctuiau, aceste fiinte de toate rangurile, din toate
clasele, de toate meseriile, de toate rasele. Simteam poporul pentru c i apartineam din nastere.
123
si acestui popor eram hotrt, prin intermediul lui lustinian, s-i aduc prosperitate si fericire:
Ne vom uni telurile, ne vom aduna fortele si vom reusi, fiindc mpreun noi doi suntem de
nenvins.
Dac, totusi, voi urca pe tron. mpratul nu m-a desemnat nc urmasul lui.
Nu e doar o formalitate ?
Nu, Theodora, pentru c sunt si alti pretendenti... Vitalian, att de inoportun eliminat, nu fusese
singurul.
Produs, chestorul Palatului Sfnt, cea mai nalt autoritate judiciar a imperiului, era un personaj att de
impuntor, nct numerosi consilieri ai Coroanei vedeau n el pe mostenitorul tronului. Dar mai ales
trebuia s tinem cont de Germanus, general prestigios, mare senior generos, orator popular care stiuse
s-si cucereasc un numr considerabil de partizani n popor, n armat, la Curte. Mult mai strns legat
prin afinittile comune de mprat, avea incomparabil mai multe sanse dect lustinian... cu att mai
mult cu ct trecutul meu constituia un obstacol formidabil.
Passara, asa cum aveam s aflu de la Arsenius, repeta cu voce destul de ridicat c mpratul Iustin nu
va desemna niciodat drept urmas al su pe sotul unei trfe. Aceste revelatii m-au deprimat n aceeasi
msur ca propria orbire, mi reprosam ndeosebi c lsasem s-mi scape problema esential a
succesiunii la tron. n aprarea mea, l vedeam pe btrnul mprat lsndu-si din ce n ce mai mult
atributiile n seama lui iustinian, devenit al doilea om al imperiului, si neglijasem s privesc mai
departe. Dac nu-mi pusesem ntrebri, poate considerasem drept sigur succesiunea la tron a lui
lustinian, pur si simplu, pentru c mi-o doream cu ardoare.
lustinian refuza s se dea bine pe lng mprat: t
124
Vreau s-i las libertate deplin n decizia lui. II respect, i sunt recunosctor pentru buntatea lui si
voi continua s-i slujesc pe el si imperiul, fr s cer nimic n schimb.
De fapt, retinut de o timiditate stranie, nu stia cum s-l abordeze pe unchiul su. Asadar, eu singur
trebuia s intervin. De altfel, asa si era cel mai drept: eu eram scandalul, obstacolul, prin urmare eu
trebuia s-l sterg pe primul si s-l nltur pe cellalt, dar mai nti trebuia s l ncurajez pe lustinian:
De-acum dusmanii ti sunt si ai mei si i voi urmri mult mai implacabil dect tine; de-acum
prietenii ti sunt si ai mei si voi sti s-i folosesc mai bine ca tine.
n anul acela, 526, lustinian fusese ales consul. Acest post onorific atribuit anual nu era dect o rmsit
desuet a Romei antice. Titularul nu avea nici o influent, nici un rol n conducerea statului: S
profitm, totusi", l-am sftuit eu pe lustinian. De fapt, singura atributie a consulului era s organizeze
jocurile de la hipodrom si s mpart daruri, lustinian a cheltuit dou sute optzeci de mii de solidi de aur
pentru a oferi poporului spectacole mrete, nemaivzute. Un singur spectacol numra douzeci de lei si
treizeci de leoparzi ucisi. Poporul, care nu mai vzuse nicicnd un asemenea fast, si proslvea
consulul. Nu era mult, dar era un nceput bun.
ntr-o dimineat, Indaro a aprut spumegnd de furie n camera mea. Spre deosebire de mine, ei i
plcea s se culce trziu. Se ntlnea n fiecare sear cu amantul ei, un negustor bogat, care n-o aducea
napoi dect n zori, imediat dup ce se deschideau portile palatului. Asadar, n zori fuseser ntr-una
din casele de jocuri cele rnai frecventate din capital, unde averile si schimbau stpnii dintr-o clip
125
n alta. In toiul noptii, o band de tineri zgomotosi si fcuse aparitia acolo. Cozile lor lungi, mnecile

largi strnse la ncheieturi, ncltrile lor copiate dup cele ale hunilor i desemnau ca apartinnd
tineretului bogat. Se luaser de Indaro si i fcuser propunerile cele mai grosolane, respingndu-l cu
brutalitate pe amant. Cutau ceart, n mod vizibil. Dup insulte si amenintri, scoseser sbiile scurte
cu dou tisuri pe care le tineau ascunse sub tunici, desi portul de arm era interzis. Indaro si amantul ei
nu s-au putut salva dect dnd bir cu fugitii. O comptimeam si m indignam mpreun cu prietena mea
care, n plin verv, mi-a povestit urmarea.
Pe strad, dduser peste una dintre patrulele nsrcinate cu asigurarea sigurantei nocturne. Subofiterul
care o comanda i vzuse pe netrebnici intrnd n casa de jocuri si, dup costume, i recunoscuser ca
fiind Albastri. si-a cerut scuze: i era imposibil s se ating de Albastri. Deodat, am fost extrem de
atent si am ntrebat cum s-a terminat. N-am avut nevoie s o ncurajez pe Indaro. Ardea de nerbdare
s vorbeasc.
Amantul, care avea idei fixe si se credea mare smecher, a trt-o pe Indaro la prefectur si a aranjat s
fie primit de nikteparkhos, prefectul de noapte, pe care l cunostea, si i s-a plns zgomotos. Aceast
nalt autoritate a avut aceeasi reactie ca subofiterul: i prea ru, dar nu putea face nimic mpotriva
Albastrilor.
Vd c instructiunile sunt executate mai mult dect strict, am comentat eu.
Furia lui Indaro s-a transformat n stupefactie. Am fost nevoit s o luminez:
Avem nevoie de un partid care s-l sustin pe lustinian. Albastrii, prin asociatiile lor de partizani
implantate
126
T
n tot imperiul, prin puterea lor de a ridica n picioare ntreg hipodromul n favoarea oricui vor ei, sunt
n mod firesc desemnati pentru a-i asigura propaganda si a intimida adversarii...
Atunci le-ai dat mn liber s brutalizeze, s vandalizeze, s fure, s violeze dup cum poftesc! a
exclamat indignat Indaro.
N-au dect s se distreze, cu conditia s ne duc la putere... Deplng excesele lor, dar impunitatea
este pretul sprijinului pe care ni-l acord.
Amuzarea poporului cu spectacole, nregimentarea Albastrilor, toate acestea intrau n sarcina lui
lustinian. Treaba mea era mpratul Iustin. Sntatea lui tot mai subred l obliga s consacre mai
putine ore Consiliului ministrilor si ceremoniilor oficiale. De aceea eu i umpleam tot timpul liber.
Vremea partidelor noastre de sah trecuse, l ajutam n plus n munca lui, citeam, digeram pentru el
documentele de stat pe care nu mai avea putere s le parcurg, foloseam n locul lui vestita pecete cu
semntur.
Cum stiam c btrnii sunt mereu preocupati de sntatea lor, l mpiedicam s mnnce sosuri prea
grele, condimente prea puternice, care i ddeau stri proaste si crampe, i ngrijeam durerea de picior,
rezultatul unei rni mai vechi care l fcea s schiopteze. Gsisem un unguent mai eficace dect cele
recomandate de doctorii lui si l ntindeam eu nsmi pe ran.
Dar cel mai mult i plcea s vorbeasc, s povesteasc, si manifestam cel mai puternic interes pentru
povestile lui. Unele, de altfel, chiar m captivau, mpratul nu ascundea modestia nceputurilor sale.
Simplu tran din Iliria, si cstiga traiul att de greu, nct mpreun cu doi prieteni
127
la fel de nevoiasi se hotrser s-si prseasc pmnturile si s se angajeze n armat. Au cltorit pe
jos, mergnd din provincia lor pn la Constantinopol, unde ajunseser avnd drept unic avere o felie
de pine n traist.
Iustin se considera, de altfel, ales de provident. Mi-a povestit cum o interventie - probabil divin - i
salvase viata. Pe vremea cnd era soldat, comisese o greseal att de grav, nct fusese ncarcerat si
condamnat la moarte, ns chiar n noaptea aceea o fiint de dimensiuni monstruoase apruse n vis n

fata comandantului care l judecase si i poruncise s-l elibereze pe prizonier. Evident, comandantul n-a
fcut nimic. Noaptea urmtoare, acelasi vis. n ziua urmtoare, binenteles, comandantul nu s-a supus,
n a treia noapte, aparitia l-a amenintat pe comandant cu o soart att de nspimnttoare, nct acesta,
nevoit s capituleze, a eliberat prizonierul, salvndu-i astfel viata. Aparitia adugase de altfel c ntr-o
bun zi comandantul va avea nevoie de simplul soldat pe care se pregtea s-l execute...
Dar anecdota preferat a lui Iustin era urcarea lui pe tron, pe care o povestea ca pe o fars reusit.
Btrnul mprat Anastasius de-abia murise si Senatul se reunise pentru a-i alege un urmas; poporul
invadase hipodromul ca s-si cunoasc noul suveran. Un candidat la tron a ncercat s-l corup pe
Iustin n favoarea lui si i-a ncredintat o sum considerabil, pe care Iustin s-a grbit s-o foloseasc n
interes propriu, pentru a-si cumpra soldatii. Acestia au aprut pe hipodrom si, conform instructiunilor,
au nceput s strige diverse nume. Poporul, de fiecare dat, le respingea cu urlete frenetice, ntre
partizanii diversilor candidati a nceput cearta. Violenta, attat de soldatii lui Iustin, s-a intensificat.
Mai multi oameni au murit. Iustin a venit n persoan la hipodrom, sub pretextul de a restabili ordinea.
128
- ~~~
~"
"
Ca din ntmplare, soldatii lui au nceput s-l aclame si l-au cerut ca mprat. El a declinat pudic
onoarea, gloata s-a repezit la Senat pentru a afla cine fusese ales si, vznd c nu fusese desemnat nici
un mprat, a amenintat c sparge portile. Senatorii nnebuniti i-au oferit tronul lui Iustin care, din nou,
a refuzat. Dezordinea n-a fcut dect s sporeasc, savant orchestrat de partizanii lui Iustin, pn cnd
toti, soldati, senatori si popor, l-au implorat pe Iustin s accepte coroana. A ncuviintat n cele din urm,
ca si cum s-ar fi supus vointei populare.
Dar Iustin devenea ngrozitor de plicticos cnd se avnta n amintirile lui de rzboi, ntr-o zi, cnd mi-a
povestit pentru a douzecea oar campania din Isauria, mi-am nbusit un cscat si, exact n clipa
aceea, privirea mea s-a ncrucisat cu cea a uneia dintre cele dou grzi care stteau la us, nemiscate ca
niste statui si prnd c nu vd nimic, nu aud nimic, nu se manifest nicicum. Am zrit o lucire amuzat
n ochii lui albastri. Era foarte tnr, poate nici optsprezece ani, dar, chiar si asa, prea mare si puternic.
Era foarte frumos. Prul blond i trda originea barbar... A doua zi nu mai era acolo si am fost uimit
eu nsmi de dezamgirea pe care am simtit-o. S-au scurs trei zile pn l-am regsit la locul lui, lng
us. N-am schimbat nici un semn de recunoastere, dar simteam c mi arunc priviri furise.
Am aflat c era fiul unui sef got trimis dup obicei la Curte, ca s fie crescut acolo, l chema Ruderic.
ntruct prea dezghetat si plin de caracter, mi-am promis c m voi ocupa de cariera lui si i voi obtine
o avansare. Mrturisesc c n zilele cnd era el de gard mi se prea mai usor s-l ascult pe btrnul
Iustin plvrgind.
Din contr, mpratul mi-a trezit nespus de mult interesul cnd mi-a dezvluit trecutul lui lustinian,
pn
129
atunci acoperit de un vl de mister. II WIluswa uu aiai maj bine cu cat era nscut n acelasi sat din
Iliria, n aceeasi coliba, lustinian fusese copil de tran, si unchiul lui , adusese la Constantinopol,
dup moartea prematur a printilor si. ntruct nu voia ca nepotul lui s sufere de aceleasi lipsuri ca
si el, i dduse cea mai aleas educatie Apoi, la rugmintea lui, lustinian ncepuse acea carier militar
care se mpca att de prost cu temperamentul su pasnic. Ajunsese la rangul de ofiter n prestigiosul
Regiment ai scolarilor. Atunci si-a schimbat numele. Spre marea mea surprindere, am aflat c pn
atunci l chemase Petrus babatus, dup numele tatlui su, dar c, probabil considernd c nu sun
suficient de nobil, si-l alesese pe acela sub care l cunosteam eu. Acest detaliu mi-a confirmat m ce
msur era rusinat sotul meu de un trecut umil.
Iustin era preocupat de ideea de a lsa imperiul pe mam, bune, dar stiam, de asemenea, c se temea ntrun fel ca urmasul lui s nu-i umbreasc domnia si s-l arunce n uitare. De fiecare dat cnd unchiul lui

mi vorbea de el profitam pentru a-i aminti virtutile lui lustinian. Serios, silitor! muncitor, bun
administrator, nu avea alt grij dect binele statului^ insinuam c, dac Germanus ar ajunge ntr-o
bun zi mprat, acest senior strlucitor, nobilissima lui sotie si Curtea nfloritoare pe care artine-o vor
sterge pn si numele unui mprat tran precum Iustin, n vreme ce, dac lustinian ar avea posibilitatea
s domneasc, modestia lui fireasc ar face ca imperiul s pstreze pe veci amintirea unchiului su...
Acest ultim argument a mcinat probabil spiritul ncetosat de vrst al mpratului Iustin, pentru c, n
cele din urm, s-a hotrt.
Cu trei zile nainte de Pastele din anul 527, am fost ncoronat, amndoi, lustinian si cu mine. Eram
suverani
130
T
asociati, din moment ce Iustin tria nc. Aceasta a fost, cred, singura dat din viata mea cnd m-am
trezit prea devreme. Teama, nelinistea si n acelasi timp nerbdarea m-au mpiedicat s dorm. lustinian
si pstrase calmul obisnuit, ntreaga lui persoan trda o profund reculegere.
nc din zori ncepusem s m pregtesc. Tunica lung din catifea purpurie mpodobit cu benzi late din
mtase aurie sclipea la fiecare pas. Mi-am amestecat n pr siraguri de perle si nestemate care mi
cdeau n valuri pe umeri. Mi-am strns n jurul gtului un lant din aur ncrustat cu smaralde si safire si
mi-am pus n urechi cercei att de grei c mi le deformau.
Voiam s fiu demn de sotul meu la aparitia n public si m-am contemplat cu un ochi nemilos n
oglind. Dusmanii mei si obisnuitii palatului lui Germanus afirmau c eram pitic, mi compensam talia
minuscul tinndu-m att de dreapt si purtndu-mi capul att de sus, nct pream cioplit n
marmur. Slbut, aveam un aspect fragil, pe care mi plcea s-l subliniez purtnd bijuterii enorme.
Aveam trsturi fine si nasul drept, dar ochii constituiau prin ei nsisi principala mea podoab. Imensi,
usor migdalati, preau lacuri ntunecate traversate de fulgere. Tenul rmnea prea nchis pentru o mod
care continua s prefere blondele. Fata purta urmele aproape imperceptibile ale unui vrsat de vnt din
copilrie, si poate c eram singura care le observa, dar care mi displceau la fel de mult. Ariana m
ajutase s-mi corijez mersul prea rapid si prea teapn. Dar, n pofida acestor defecte, ceea ce am vzut
n oglinda mea m-a multumit. Aveam s-i plac lui lustinian.
Fiind nevoit pentru prima dat s apar n plin lumin n fata multimii, n-am ezitat s-mi exagerez
machiajul si s-mi subliniez ochii cu fard negru mai pronuntat ca de
131
obicei. Pentru a plcea chefliilor care frecventau Mgarii Paradisului sau pentru a seduce un popor sunt
valabile aceleasi artificii. Nobilele doamne din aristocratie n-aveau dect s m critice, mcar voi fi
vzut de departe.
n cele din urm, lustinian a venit s m caute. Am luat loc n cortegiul curtenilor, naintam prin
galeriile si curtile Palatului Sfnt, ntre dou siruri de grzi n uniforme cu alb, rosu si auriu, spre
catedrala Sfnta Sofia.
Cnd am intrat, am avut impresia c ptrund ntr-un nor de aur. De aur erau mozaicurile de pe pereti si
cupolele, ornamentele prelatilor, tinutele demnitarilor, de aur ncetosat de norii de tmie era lumina
miriadelor de fclii si torte, lustinian mi-a zis mai trziu c plisem att de tare, nct a crezut c o s
pic din picioare. M-a privit, mi-a zmbit si n felul acesta mi-a redat puterile. Pentru a putea continua,
nu l-am mai slbit din ochi. Niciodat nu mi se pruse mai impuntor, cu tunica lui aurie, centura
sclipind de pietre pretioase. Era prima dat cnd purta ncltmintea rosie cu vulturii imperiali.
Am urcat n amvon, situat n mijlocul bisericii, mii si mii de priviri s-au atintit asupra noastr.
Patriarhul s-a apropiat, a pus pe umerii lui lustinian o mantie mare de purpur. A apucat de pe un altar
portabil marea coroan cu ciucuri si i-a asezat-o pe cap. Noul mprat, cu crucea n mn, a asistat la
slujba Domnului.

n momentul n care moastele sfinte au fost aduse n procesiune, diaconii au ngenuncheat n fata lui si,
cnd a trecut n fruntea procesiunii si I-a salutat pe patriarh, pentru prima dat acesta i-a rspuns. Cci
devenise Alesul lui Dumnezeu, Aprtorul lui Dumnezeu, Vicarul lui Dumnezeu pe pmnt, rege si
preot, si primea titlul de Isapostolos, egalul unui apostol. Nu n armele mele, nici n soldatii mei, nici
n
132
generalii mei, nici n propriul geniu nu am ncredere, a declarat el, ci n providenta Sfintei Treimi mi
pun toat speranta."
Comuniunea s-a ncheiat. Momentul, momentul meu se apropia. Am avut o viziune brusc a
dificulttilor, ncercrilor, eforturilor care m asteptau si, cu toate acestea, am ptruns cu pasi siguri n
noua mea viat, cci eram constient c vreau mult si pot mult si m stpnea certitudinea c eram
sustinut de Dumnezeu si de lustinian. Am naintat indiferent la greutatea inuman a giuvaerurilor si a
brocarturilor mele si am ngenuncheat n fata lui. A apucat de pe altar o a doua coroan, mai mic dect
a lui, dar sclipind de nestemate, si mi-a asezat-o pe cap. Afcut-o cu atta usurint, c la nceput nu iam simtit apsarea. Aveam chef s plng, s rd. Tremuram, strluceam, toate acestea n sinea mea,
fiindc n exterior rmneam ntepenit, incapabil s m ridic, ca si cum o pelerin de plumb m-ar fi
tinut la pmnt. Atunci am vzut o mn ntinzndu-se, cea a lui lustinian, am ntins si eu mna s-i
apuc si m-am ridicat ndat. Cu coroanele pe cap, mantiile de purpur pe umeri, am rmas fat n fat,
privindu-ne ndelung.
Dup Dumnezeu, poporul. La plecarea din Sfnta Sofia ne-am dus, conform obiceiului, direct la
hipodrom, pentru a ne prezenta locuitorilor Constantinopolului. n timp ce aclamatiile urcau spre noi,
mi-am amintit de srntoaca slbnoag si insultat care sttuse tremurnd n fata aceleiasi kathisma n
care aveam s tronez de-acum. Am avut vreme s m gndesc la drumul parcurs si la cei care mi-l
trasaser, mi pusesem deseori ntrebri privind itinerarul sinuos care, cu ctiva ani n urm, m adusese
la Constantinopol. M ndoiam c misiunea pe care mi-o
133
ncredintase patriarhul Timotei fusese n realitate att de important sau c ntlnirea mea cu
Macedonia fusese cu adevrat ntmpltoare, n ciuda sincerittii si a spontaneittii prieteniei care ne
unise, ea nu se apropiase de mine fr gnduri ascunse si m antrenase intentionat n lumea n care mi
uitasem vocatia, n plus, fusese nevoie ca superiorii mei s se arate prea indulgenti fat de mine.
Aveam impresia c, de la plecarea din Alexandria pn la prima ntlnire cu lustinian, trecusem cu ochii
legati prin mai multe probe initiatice. Cutasem mult timp s aflu cine o informase pe Macedonia
despre fosta apartenent a familiei mele la partidul Verzilor. Un singur om care mi cunostea tot trecutul
ar fi putut s-o fac: patriarhul Timotei. Dac stteam s m gndesc, faptul c sfntul prelat si
dansatoarea cu reputatie dubioas aveau ceva n comun nu era chiar asa de nenchipuit. seful unei
minoritti religioase amenintate voia s mpiedice dezlntuirea persecutiilor mpotriva enoriasilor si si
pentru asta era gata s apeleze la orice instrument. Iar instrumentul cu pricina fusese nimeni altul dect
ncnttorul idol al publicului Antiohiei, n realitate un sef politic care nu se gndea dect la extinderea
puterii Albastrilor - partidul ei - si a celei proprii. Amndoi se nteleseser s m manipuleze.
Or, n pofida aparentelor si a presiunilor, nu fusesem un instrument. M gsisem acolo unde trebuia la
momentul potrivit si dac beneficiasem de sans asta se ntmpla pentru c stiusem s o provoc. Nici
intrigantii, nici hazardul nu asezaser o fost curtezan pe tronul imperial, l cstigasem n lupt aprig,
modelnd oamenii, evenimentele si chiar destinul dup voia mea.
Cteva zile mai trziu, noua mprteas a avut onoarea inedit de a face o vizit de adio celui mai
tnr
134

general al imperiului, lui Belizarie, care pleca din nou s se bat n Arabia cu triburile rsculate. Locuia
n regiunea a unsprezecea, un cartier care se ntindea de-a lungul micului fluviu Lycus, unde cresteau
noile palate, si care era aproape la fel de elegant ca regiunea a zecea. Toti locuitorii din mprejurimi
erau la ferestre cnd cortegiul s-a oprit n fata locuintei lui Belizarie. Aceasta era mic, dar distins, cu
curtea mrginit de coloane de marmur si mpodobit n centru cu o fntn .delicat sculptat n porfir.
Belizarie, dup cum era obiceiul, si convocase rudele si prietenii ca s m ntmpine. Nu mi-am putut
nfrna un zmbet amuzat recunoscnd-o printre ei pe Antonina. Asadar, si croise drumul de cnd o
alungasem de lng mine. N-a prut s-mi poarte pic si s-a nclinat n fata mea mai adnc, mai gratios
dect toate celelalte. Belizarie m-a condus la primul etaj, n sala de receptie a casei de iarn.
n timp ce mi fcea onorurile locuintei, m-am lsat pentru a doua oar emotionat de aceast frumusete
viguroas si cinstit, de aceast virilitate expus fr ncetare. Imaginea pe care mi-o lsase dup prima
noastr ntlnire mi alungase resentimentele si venisem sub actiunea unui impuls, foarte periculos
tinnd seama de pozitia mea.
Dup oferirea dulciurilor si a rcoritoarelor, am rmas ntre patru ochi si i-am spus ceea ce voiam s-i
spun. stiam c la nceput manifestase o oarecare ostilitate fat de mine. i propuneam s uite ce se
petrecuse, asa cum voi uita si eu. Usa mea i va fi mereu deschis si voi fi fericit s-l ajut n orice
mprejurare, mi foloseam toate farmecele pentru a pleda nu cauza mea, ci pe a lui. Nu voiam, ntradevr, s m vd constrns s devin adversara prietenului mpratului, cci el ar fi cel care ar avea de
ptimit, n timp
135
ce vorbeam, m devora din priviri, dar n spatele admiratiei brbatului pentru femeie exista n ochii lui
un dispret care m dezarma, l-am cerut totusi s m slujeasc cu credint, ceea ce era echivalent cu a-l
sluji pe mpratul cruia jurase s-i fie devotat pn la moarte. Belizarie s-a ridicat:
Sunt n slujba imperiului, si nu a mprtesei. Hotrt lucru, poate c era un bun militar, dar se arta
mult prea obtuz. Mi-am ascuns iritarea sub gesturi gratioase, dar n-am mai zbovit si, la plecare, i-am
aruncat:
Un sfat, generale, s nu aveti ncredere n aceast Antonina care v d trcoale. Dac v apropiati
prea mult de ea, ati putea regreta ntr-o bun zi.
Nici de data aceasta nu prea s nteleag. Cteva zile dup aceea, chipul lui Belizarie m-a bntuit, si
amintirea lui m scufunda ntr-o dispozitie execrabil.
Rana de la piciorul mpratului Iustin s-a infectat. Cangrena i-a cuprins tot trupul si a ajuns n cteva
sptmni la cellalt capt, lustinian si cu mine asistam la agonia lui. Camera era plin de curteni
nemiscati care asteptau inevitabilul, de medici coplesiti de neputinta lor si de preoti mormind masluri.
Mirosul de tmie nu reusea s acopere duhoarea crnurilor putrezite. Stteam amndoi la picioarele
patului mare cu cuverturi de purpur. Corpul plin de vigoare era descrnat, chipul tnr si roz, devenit
cenusiu, se ascutise. Opiul pe care i-l dduser pentru a-i calma durerile insuportabile l cufundase ntrun soi de stupoare. Pulsul i scdea. stiam c mi va prea ru dup btrnul militar care trisa la sah si
care contribuise la ascensiunea mea.
Totusi, priveam decorul feeric al camerei imperiale care n scurt timp avea s fie a noastr: imensa
cruce verde pe fond auriu ocupa centrul cupolei din plafon, punul si
136
desfsura penele pe mozaicul de pe jos, alte mozaicuri nftisnd buchete mari de flori nveseleau
peretii, apoi, sus de tot, se nsirau portretele fostilor ocupanti, mprati si mprtesc de mult uitati.
Atunci am nteles c aceast somptuozitate neegalat nu-mi va apartine niciodat si c voi fi doar
pstrtoarea ei, tot asa cum voi fi doar ocupanta efemer a acestei ncperi n care mi-am promis s
adaug ns efigiile noastre.
n cteva clipe, n cteva ore, viata mea si a lui lustinian aveau s se schimbe. El se pregtise pentru

sarcina precis care l astepta, eu m pregtisem pentru orice, fr a cunoaste nimic. El avea cultur,
educatie, eu aveam instinct. El era sigur pe sine, eu eram sigur numai de el. stiam c va continua s fie
ca n trecut, sobru si blnd, nesturat n setea lui de dreptate, simplu si modest. Nu m ndoiam c va fi
un mprat foarte mare.
Trebuie s-mi fi ghicit gndurile, poate pentru c erau la fel cu ale lui, cci s-a aplecat spre mine si mi-a
soptit:
Atunci cnd, peste putin vreme, voi fi n fata poporului meu, asta va fi nu numai pentru c asa a
vrut destinul, ci si pentru c, fr s-o recunosc cu adevrat, am stiut ntotdeauna c ntr-o bun zi m va
astepta aceast ndatorire. Singurul lucru pe care nu l-am stiut a fost c alturi de mine se va afla o
fiint, o femeie, care s m ajute s port greutatea. Datorit tie, responsabilitatea mea va deveni un
privilegiu.
Draperiile grele din catifea brodat, trase ca ntotdeauna ca precautie n caz de boal, fceau atmosfera
irespirabil. Am poruncit s fie trase si nici un curtean, nici un medic nu a ndrznit s protesteze.
Atunci o lumin strlucitoare a inundat ncperea, fcnd s strluceasc aurul mozaicurilor, n fond,
cstoria noastr fusese unirea a
137
dou vointe, a dou complicitti politice, a dou pasiuni pentru putere. Legtura cea mai puternic ce
ne unea, de altfel o legtur destul de inconstient, era asemnarea originilor noastre. Nu fuseserm
nevoiti s ne explicm motivele unul altuia sau s ne scuzm. Puteam s ne simtim n largul nostru
mpreun, fiindc eram amndoi din aceeasi plmad. Aliati n aventur, ne avntaserm cu acelasi
entuziasm pe aceeasi cale. Legturile dintre noi erau mai puternice dect pasiunea sau dragostea, cci
erau tesute din camaraderie, interese comune, complicitate intelectual si nencredere fat de toti
ceilalti...
La amiaz, mpratul Iustin a ncetat s mai respire, lustinian si cu mine deveniserm suveranii celui
mai mare, celui mai puternic, celui mai frumos imperiu din lume.
PARTEA A DOUA
Capitolul 9
D
evenisem Gloria Purpurii, Bucuria Lumii, prea-pioasa si preafericita Augusta, Vassilissa iubit de
Dumnezeu". Locuiam de-acum n gineceu, aripa rezervat mprtesei, n care mpratul avea si el un
apartament privat, ns lucra ntr-o alt arip a palatului Daphne.
mpratul mi desemnase un personal comparabil cu al lui. Marele meu sambelan sau praepositus era
sef peste o multime de sambelani, referendari, usieri si silentiaires, acestia din urm fiind nsrcinati cu
impunerea linistii n prezenta mea, n semn de respect. Aveam propriile grzi, alese cu mare grij dintre
eunucii palatului. Marele maestru si seful degusttorilor se ocupau de meseie mele. Ariana, pe care o
numisem mare maestr, se vedea rspltit cu titlul fermector de patrician a ghirlandei, mpreun cu
protovestiaire domnea peste regimentele de doamne si domnisoare de onoare alese pentru ireprosabila
lor virtute. Toate purtau rochii aurii, mantii albe si voaluri lungi peste o bonet n form de turn. tineam
la acest serviciu de onoare impuntor, foarte stnjenitor si chiar inutil, pentru a-mi pstra prestigiul
pozitiei. De aceea n-am ezitat s dublez numrul femeilor din anturajul meu.
Fiind permanent nconjurat de lume, aveam impresia c triesc n public, ns n copilria mea mizeria
nu ne forta s stm claie peste grmad ? De-acum curtenii aveau s-i nlocuiasc pe vecini, iar
promiscuitatea nu era cu nimic
140
schimbat. Asistam la anumite ceremonii ale Curtii. Ieseam uneori din Palatul Sfnt ca s m duc,
nconjurat de un cortegiu numeros, s vizitez vreo biseric sau mnstire. Dar, n cea mai mare parte a
timpului, obiceiul spunea c mprteasa trebuie s rmn n gineceu. Ocupatiile ei depindeau de

initiativa, puterea si personalitatea ei. Regretam libertatea strzii cu care fusesem obisnuit, ns acesta
era pretul pe care trebuia s-l pltesc pentru c fusesem ncoronat.
Am nceput prin a nivela terenul n jurul meu. Am suprimat cinele n familie, precum cea la care
asistasem cu ocazia prezentrii mele la palat. N-aveam nici un chef s-i revd pe Germanus, Passara si
clanul lor, pentru ca apoi s m critice si mai mult pe la spate. Cu ct veneau mai rar la Palatul Sfnt,
cu-att era mai bine. l-am cerut lui lustinian o favoare, aceea de a-l nltura pe vrul su din postul de
sef peste soldatii din Tracia. Lipsit de autoritate, intrigile lui ar fi mai putin periculoase.
Ca dar de nscunare i-am oferit lui Comito un sot, un militar de viitor, pe nume Sitas... concurent
direct al lui Belizarie, pe care l-am asezat n postul-cheie de sef al soldatilor din Armenia. M-am
hotrt, de asemenea, s o mrit pe fiica mea, Irina, operatiune pe care Indaro a negociat-o n locul
meu. A gsit un tnr de familie bun, cu chip plcut, cu caracter amabil, care a acceptat s ia de sotie o
orfan de origine necunoscut din cauza zestrei sale fabuloase, l-am druit foarte multe pmnturi n
Caria, una dintre provinciile cele mai frumoase ale imperiului, foarte fertil, nvecinat cu marea, unde
ea si sotul ei puteau duce o viat ct se poate de plcut... departe de Constantinopol, departe de mine.
M gndisem deseori la Macedonia, cu care ntretineam o corespondent care se rrise de cnd m
141
cstorisem. Fusese prietena mea, ns o mprteas nu are dreptul s aib asa ceva. S-ar fi putut crede
demiurgul meu, ns Theodora nu avea nici unul, n afar de ea nssi. Pe Arsenius nsusi l-am trimis la
Antiohia, cci n-as fi ncredintat nimnui n afara lui misiunea cu care era nsrcinat. !-a oferit
Macedoniei din partea mea o sum colosal si proprietti imense n Cilicia, n schimbul tcerii si al
promisiunii unei vieti retrase. La ntoarcerea sa, Arsenius mi-a povestit reactia dansatoarei. Dac fusese
uimit, nu lsase s se vad nimic, l-a declarat cu cel mai minunat surs: Viata monden din metropol
m plictiseste. Am poft s triesc la tar. S-i zici mprtesei c singura mea dorint va fi s o
multumesc ntotdeauna si s-i mai spui c m voi ruga mereu pentru fericirea ei."
Chiar a doua zi si-a fcut bagajele si disparitia ei a fost att de rapid, nct a iscat cele mai
extravagante speculatii. Prezenta amantului iubit i-a ndulcit exilul ndestulat, dar nu era suficient
pentru a-i explica plecarea. De fapt, fusese inspirat de ntelepciune si m cunostea prea bine pentru a
nu se teme de mine.
Ne suiserm pe tron plini de bunvoint, gata s ne apucm de treab cu nflcrare pentru binele
imperiului, ns imediat am fost asaltati de o serie de conflicte si catastrofe, precum si de una dintre
acele furtuni ngrozitoare care rscolesc Pontul Euxin. n Italia am crezut c pacea cu gotii, adversarii
nostri tenace, se profila n fine la orizont, cci noua lor regin, Amalasuntha, cuta s se apropie de noi,
cnd o lovitur de stat a nlturat-o brusc de la putere. Pornind din Africa, vandalii dominau toat
Mediterana apusean si constituiau pentru noi o amenintare direct, n cellalt capt al imperiului,
persii, dusmanii nostri seculari, si
142
T
nmulteau zmbetele prietenoase care ascundeau attea masinatiuni periculoase. Marele lor rege, pentru
a asigura coroana celui de-al treilea fiu al su, favoritul, Chosroes, i propunea lui lustinian s-l adopte,
aceast anomalie fiind deja ntlnit n trecut. Sotul meu a vzut n asta ocazia de a restaura autoritatea
n partea aceea a lumii si eu am fost cea nevoit s-l opreasc n ultima clip: Cezar, l-am ntrebat eu,
acest fiu adoptiv n-ar putea pretinde oare ntr-o zi mostenirea tatlui su, adic imperiul ?" lustinian a
vzut capcana n care fusese pe punctul de a cdea. Pentru a-l calma pe marele rege i-a trimis o solie
pompoas, suprancrcat cu daruri splendide, si I-a desemnat n fruntea ei pe Hypatius, nepotul
hodorog al mpratului Anastasius. El n-a reusit s-l conving pe marele rege care, furios, a nceput o
serie de incursiuni ucigase n imperiu. A fost nevoie s-l trimitem din nou pe Hypatius, de aceast dat
nu ca sol, ci ca general. A fost nvins umilitor, esund att n rzboi, ct si n pace.

De parc politica n-ar fi fost de ajuns, natura ne agresa si ea. Antiohia a suferit cel mai groaznic
cutremur din ultimele secole, care a omort dou sute cincizeci de mii de oameni. Atrocea veste a
miscat n mine vechile amintiri si am plns. Laodiceea, Amaseea au fost si ele distruse de cutremure
crora li s-a adugat n scurt timp o secet crunt, cum nu s-a mai vzut de zeci de ani, care a adus
imediat n tot Orientul amenintarea foametei.
Samaritenii, evreii aceia disidenti, s-au revoltat, ne-au masacrat garnizoanele si au proclamat un
uzurpator care a avut ndrzneala de a ne maimutri, ntr-o clip, Palestina a fost trecut prin foc si
sabie. Ereziile i puneau probleme de nerezolvat lui lustinian care, fiind vicarul lui Dumnezeu pe
pmnt, se voia strict catolic: Este drept, repeta el, ca aceia
143
care nu-l ador pe Dumnezeu n modul corect s fie privati de avantajele pmntesti." Puteam din
pricina aceasta s-i urmrim pe arieni, cnd attia mercenari goti din armatele noastre respectau aceast
dogm ? Puteam s-i condamnm pe pgni, cnd toti profesorii de la universitatea din Atena, cea mai
prestigioas, cea mai venerabil, cea mai veche din imperiu, rmseser pgni ? i puteam arde pe
maniheisti, cnd attia brbati si femei din cea mai nalt societate, din elita imperiului mbrtisaser
aceast deviere ? n fine, Biserica catolic si Biserica monofizit schimbau ntre ele enciclice ucigase
si, n pofida tuturor eforturilor mpratului, nu se putea gsi nici o cale de ntelegere.
Nici nu apucaserm s ncepem guvernarea c deja riscam s fim dezrdcinati, lustinian si pstrase
sngele rece. Nu se gndea dect s-si mplineasc visul si s-si pun n aplicare marea oper: reforma
legislativ.
n ciuda gravittii evenimentelor, am amintiri fericite din perioada n care muncea cu entuziasm si
ncrncenare la refacerea legilor mpreun cu o comisie pe care o alctuise n acest scop. Poporul, mia explicat el, nu se mai regseste n mijlocul acestui talmes-balmes de dispozitii ngrmdite secol dup
secol. Vreau s fac legi simple, clare, accesibile. Vreau s croiesc un drum prin htisul de erori si
contradictii si s ies din acest ghem nclcit." Cu ct avea mai multe lucrri de corectat, cu-att era mai
multumit. si evoca aproape fericit cele dou mii de opere pe care trebuia s le compileze, cele trei
milioane de rnduri pe care trebuia s le reduc. Nu avea n cap dect legi, se gndea la ele zi si noapte
si chiar n momentele noastre de intimitate tot despre asta vorbea, l comparam n glum cu un mcelar
al cazuisticii. Rznd, mi reprosa c nu pricep nimic din legi pentru c nu sunt obisnuit s le respect.
Si totusi, entu144
ziasmul lui era contagios. stia s dea viat acestui corp inert de edicte, s traduc n limbaj transparent
aceste sarade si s transforme plicticosul subiect ntr-o aventur pasionant. Am realizat c era pe cale
s cldeasc o oper nemuritoare si m-a ambitionat s-mi aduc contributia, s-mi las si eu numele n
istorie, pentru ca posteritatea s repete c alturi de lustinian a existat o femeie.
Pentru a aduga o piatr la edificiu fr a-i rpi din timpul pretios, m-am gndit s-l chem pe
responsabilul acestei lucrri monumentale, pe seful nsrcinat cu aceast refacere, l chema loan din
Cappadocia. Acest functionar mrunt stiuse, prin calittile sale extraordinare, s-i atrag atentia lui
lustinian care l promovase rapid, pn la a-l numi prefect al orasului, adic seful guvernului. Era de
origine umil si nu avea nici un pic de cultur, lustinian rdea de greselile pe care le fcea n latin, iar
n greac scria mult mai prost dect mine. Din aceste motive mi era foarte simpatic.
A nceput prin a ntrzia. Am vzut intrnd un brbat gras, glbejit, cu nasul gros si coroiat, cu degetele
bondoace si pline de inele stridente, cu o tunic de mtase ptat. L-am ntmpinat gratios pe
consilierul preferat al mpratului. A executat trei plecciuni, de parc ar fi fost vorba de un efort
insuportabil, gfind zgomotos si chiar cnd se ridica a rgit. M-am ntrebat dac era beat, fiindc se
zicea c bea prea mult.
Stpnindu-mi scrba, am abordat subiectul care m frmnta si i-am mprtsit ideile mele privind

anumite dispozitii din noul cod.

Legea e pentru brbati, nu pentru femei, m-a ntrerupt el cu grosolnie.
Fcnd un efort ca s nu-mi pierd rbdarea, am evocat
145
protectia curtezanelor si suprimarea proxenetilor, loan din Cappadocia a izbucnit n rs.
Pestii sunt utili att fiscului, ct si societtii. Fr ei n-ar fi curtezane. Fr ele, ar fi sfrsitul
civilizatiei.
Nici de aceast dat nu mi-am pierdut calmul si i-am cerut ajutorul pentru mnstirea pe care voiam s
o ntemeiez, menit s adposteasc pe curtezanele pocite. A continuat s m ia peste picior:
Srmanele fete, s-ar simti ca la nchisoare acolo si ar ncerca s evadeze prin orice mijloace. Sunt
mult mai fericite n libertate.
Apoi, sub pretextul c este asteptat de mprat, s-a retras fr s astepte s-i dau ncuviintarea.
Asadar, am fost nevoit s-mi pun n aplicare planurile fr ajutorul nimnui. O doz de ndrzneal era
suficient pentru a reusi. La ordinele mele, grzile au adunat curtezane si pesti ct putea cuprinde sala
mare a gineceului. nconjurat de suita mea n formatie complet, m-am dorit mai maiestuoas ca de
obicei, arbornd cele mai scumpe bijuterii si drapndu-mi cu grij pliurile brocarturilor pe treptele
tronului. Curtenii si specimenele de cea mai joas spet se priveau uluiti c se treziser fat n fat.
Mutrele de banditi ale pestilor nu m impresionau, eram obisnuit. Dar m uitam cu inima nsngerat
la fetele prea machiate, cu zdrentele lor tiptoare, care afisau atitudini insolente, prefcndu-se c nu
sunt intimidate.
Statul a numit magistrati pentru a pedepsi pe hoti si pe jefuitori. Nu este oare rezonabil s-i urmrim
pe cei ce au furat onoarea si castitatea ?
Asa mi-am nceput discursul, pentru a ncheia prin a-i ntreba pe pesti cu ct le cumpraser pe
nefericite. Nici unul nu a ndrznit s deschid gura.
146
Cu ct? am urlat eu, aruncndu-le o ploaie de njurturi a cror grosolnie le-a dezlegat limba, desi
mi-a ofensat curtenii.
' Cinci solidi de aur e cursul actual, a mrturisit unul dintre ei.
Mai scump ca pe vremuri, m-am gndit eu. Pestele meu nu m cumprase dect cu doi solidi. Am
rscumprat toate fetele de-acolo, apoi i-am alungat pe pesti, poruncindu-le s-si gseasc alt meserie.
Am mprtit fiecrei fete cte un solid de aur, o tunic nou si le-am trimis la printii lor.
lustinian, informat despre aceast scen, m-a admonestat:
Palatul Sfnt nu este taverna Mgarii Paradisului, ironia binevoitoare fiindu-i caracteristic.
Trebuia s m ocup singur de situatie. Dac vorbesc cu prefectul tu, nu m ascult.
Am profitat pentru a da o lege care-i expulza pe pesti din capital si un decret prin care primeam un
teren pe malul asiatic al Bosforului pentru a construi pe el un stabiliment menit s le gzduiasc pe
curtezanele pocite. Am obtinut chiar ca n cod s se adauge o dispozitie legislativ care punea capt
conditiei inferioare a actritelor si le acorda egalitate cu ceilalti cetteni. S-ar fi putut sustine c trecutul
meu sttea la baza acestor msuri. Ce conteaz! Nu vorbeam dect despre ce stiam si nu interveneam
dect pe teren cunoscut, mpratul mi aplauda, mi ncuraja initiativele fr s mi-o spun, dar
acordndu-mi tot ce-i ceream.
De optsprezece luni stimula el nsusi zelul legiuitorilor, prin pertinenta si profunzimea comentariilor
sale. Datorit acestei vigilente, proiectul s-a realizat ntr-un timp-record.
n scurt timp, a fost publicat noul cod care trebuia s poarte pe bun dreptate numele lui lustinian, o
oper legisla147

tiv fenomenal, care nu are pereche nicieri n istorie. Mi-a acordat onoarea de a-mi pomeni numele n
preambul si de a afirma, n fata posterittii, c, nainte de a-si lua deciziile, se nconjura de sfaturile
preaveneratei sotii" pe care Dumnezeu i fcuse favoarea de a i-o drui.
Aceast recunoastere oficial a ajutorului modest pe care l-am putut aduce, aceast mngiere a
vanittii mele nu mi-au permis, totusi, s uit ironia lui loan din Cappadocia. Nu m-am cobort pn la a
m plnge mpratului de preferatul su, cu att mai mult cu ct imediat dup publicarea codului era
nsufletit de o poft nemsurat de munc. Sobru si frugal din fire, abia apuca s mnnce si s doarm.
Atunci cnd eu m culcam, epuizat de asteptare, era ora la care, dup plecarea colaboratorilor, se
cufunda n dosarele lui. Lucra practic singur, noaptea, fiindc din consideratie fat de secretarii si i
forta s se duc la casele lor.
Dimineata, cnd deschideam ochii, descopeream deseori ca venise n zori lng mine, n camera
noastr, cu mare grij s nu m trezeasc. Era deja asezat n tinut de noapte n fata unei msute
pliante, redactndu-si instructiunile, adnotnd decretele cu scrisul lui mare cruia cerneala rosie,
rezervat mpratului, i ddea elegant.
Cum de-abia avea timp s m informeze despre reformele n care se aruncase si care se refereau la toate
subiectele, l-am convocat din nou pe loan din Cappadocia s m tin la curent. Acesta n-a venit, fr
mcar s-si dea osteneala de a se scuza, n noaptea cu pricina, am nghitit o multime de ceaiuri
ntritoare ca s pot rmne treaz pn la sosirea lui lustinian. Cnd s-a culcat alturi de mine, l-am
ntrebat inocent dac ministrul l ajutase n seara aceea. Mi-a rspuns c loan din Cappadocia, epuizat,
plecase de mult s se culce.
148
Cu vreo fat sau vreun tigan, am replicat eu. Ar trebui s stii c nu doarme niciodat. Sunt uimit c
n-a rmas s te ajute, Cezar.
si mi-am pornit atacul mpotriva favoritului su.-Pentru acest prim asalt n-am folosit dect arme usoare,
l-am denuntat grosolnia, betia, lcomia, desfrnarea si necinstea, lustinian s-a ridicat putin si, sprijinit
n cot pe o pern de purpur, mi-a zis destul de sec:
Asadar, nu apreciezi opera lui loan ? S-a aruncat n viesparul administratiei, i-a restrns rndurile
umflate de secole de favoritism, a ndrznit s pun sub asediu fortretele coruptiei si venalitatea
birourilor. Dac vreau s-mi continuu politica si s nu fiu o marionet ncoronat, trebuie s dau o
lovitur acestei armate de scribi, notari, subsecretari, contabili si alti functionari. De altfel, el umple
sipetele statului recupernd restantele si diminund cheltuielile. A avut curajul nenchipuit de a
repartiza mai corect taxele si de a-i face pe bogati s plteasc cel mai mult. A pus capt privilegiilor,
imunittii si abuzurilor lor. Binenteles exist proteste, strigte, binenteles c loan si-a fcut dusmani,
dar cine sunt ei? Aristocratii. Le iei si tu partea ? i vei apra ?
Nu l-am vzut niciodat pe lustinian att de vehement. Discutia nu avea rost.
Sper, Cezar, c nici loan, nici vreun alt ministru nu se vor bga niciodat ntre noi doi, m-am
multumit eu s spun.
Asa cum prevzuse mpratul, furtuna care ne scuturase la nceputul domniei s-a linistit la fel de brusc
cum se dezlntuise. n Africa, un nou rege al vandalilor a urcat pe tron, a crui mam era printes
bizantin. De aceea s-a proclamat cettean al imperiului, si provinciile africane s-au
149
ntors singure sub aripa noastr. Revolta samaritenilor a putut fi nbusit cu un pret greu, n snge si
ruine, dar linistea s-a reinstalat n Palestina, mpratul, dup nenumrate tentative, a reusit n cele din
urm s reuneasc n jurul aceleiasi mese pe reprezentantii Bisericii catolice si pe cei ai
monofizitismului. A prezidat el nsusi sedinta inaugural, n fine, un mesager grbit ne-a adus vestea pe
care o asteptam de atta vreme: moartea marelui rege al persilor. Urmasul lui desemnat, cel de-al treilea
fiu, Chosroes, fiind la concurent cu alti pretendenti, nu putea n acelasi timp s se rzboiasc cu noi,

asa c a cerut s negociem, mpratul i-a trimis imediat o ambasad si n scurt timp a semnat cu el un
tratat care, conform expresiei printului, trebuia s fie cel al Pcii Vesnice.
Sfrsitul rzboiului I-a lsat liber pe Belizarie, care s-a ntors la Constantinopol. Am aflat fr
ntrziere, din zvonurile de la Curte, c se ndrgostise nebuneste de Antonina si c ar fi vrut s o ia de
sotie, ns se temea de reactia mea. l-am primit pe amndoi ntr-o audient privat. Au intrat ca si cum
le-ar fi fost team s nu-i mnnc. Antonina se agta de bratul victimei sale si si luase un aer de
fecioar. Credeam c ar fi n stare s mimeze un lesin si c nu se va mai ridica din plecciunea adnc.
Mcar nu ezitase s caute ct mai sus. Masiv, superb, cu ochii atintiti ntr-ai mei, Belizarie prea s-si
foloseasc trupul ca meterez pentru a o apra pe Antonina, dar l simteam destul de stnjenit.
Nefericitul nu rezistase probabil scenei cu vduva nobil si lipsit de aprare, fr s-si dea seama c o
doamn respectabil nu avea de unde s cunoasc metodele de budoar care l nltau n al saptelea cer.
Am lsat s se scurg cteva clipe de tcere pentru a le spori nelinistea, apoi i-am anuntat c nu-mi
doream altceva dect
150
^
s fie fericiti. Mi-ar fi prut foarte ru s fiu o piedic n fata cstoriei lor. Nu numai c o autorizam,
ba chiar mi-o doream din tot sufletul. Recunostinta i-a fcut s se arunce la picioarele mele si s-au
retras strlucind de fericire.
Lui Indaro, care n intimitatea gineceului se amuza copios de acest mariaj ridicol, m-am abtinut s-i
mrturisesc sentimentele mele, dar zmbeam n sinea mea, cci spunea exact ceea ce doream s aud.
Capitolul 10
La sfrsitul anului 531 s-a produs un fenomen ciudat. Mai multe zile la rnd soarele a plit, apoi, ntr-o
noapte, a aprut o comet. La fel ca restul orasului, am urcat mpreun cu lustinian pe teras ca s o
admirm. O bil de foc a traversat ncet cerul, lsnd n urm dre sclipitoare, si am rmas mult timp
acolo, ptrunsi de frumusetea fenomenului. Acesta s-a repetat a doua zi si n zilele urmtoare.
Astronomii nostri l cunosteau. Calculaser, de fapt, c respectiva comet vizitase Pmntul de patru
ori n revolutiile ei, care durau fiecare cinci sute saptezeci si cinci de ani. Astrologii, la rndul lor, au
vzut n asta preludiul unor mari tulburri din care se va naste o nou epoc de aur, dar expresia lor
cnd mi-au anuntat previziunile nu mi s-a prut prea convingtoare. Atunci am poruncit s fie chemat
Photini, ghicitoarea mea din adolescent. Pe vremea aceea mi ceruse o singur favoare, s-mi amintesc
de ea mai trziu, si mi tineam promisiunea. Membrii Casei mele ncepuser se s obisnuiasc cu
vizitatori neobisnuiti.
Photini a sosit, nvesmntat n niste vechituri pestrite, de o murdrie respingtoare, legnndu-se pe
picioarele groase.si scurte. Nu prea uimit s se gseasc n fata mprtesei. Prevzuse c asa se va
ntmpla. Am ntrebat-o despre comet. Mi-a rspuns c nu reusea s vad nimic. Poate c nu voia s
vad. Dar a adugat c poporul se astepta la nenorociri ngrozitoare... Poporul este nemultumit,
152
poporul bombne", a mai spus. Desi am refuzat s m alarmez, nu am reusit s-mi alung nelinistea
cteva zile.
ntr-o dimineat, la nceputul anului 532, n pofida frigului si a umidittii, hipodromul era plin de lume.
Luasem loc n spatele ferestrelor aprate de zbrele ale bisericii de lng Sfntul stefan, ntr-adevr,
poporul nu doreste s o vad pe mprteas n public. Femeie fiind, ea trebuie s rmn n cmin,
adic n gineceu. Percepeam atmosfera tensionat, n aer plutea o ostilitate aproape palpabil, care m
ngrijora. Cu o zi nainte, orasul fusese din nou nsngerat de unul dintre acele incidente de-acum
obisnuite, dar care, de aceast dat, luase proportii neasteptate, ntruct provocase moartea ctorva zeci
de oameni, ntreaga populatie, si Verzii mai mult ca oricine, i acuza pe Albastri. De la urcarea noastr
pe tron, acestia si nchipuiau c ei l ntronaser pe mprat si insolenta lor scpase treptat de sub

control. De-acum erau bande de tlhari care terorizau locuitorii... si ndeosebi pe vechii lor dusmani,
Verzii. Iar acestia se saturaser pn peste cap s fie brutalizati, jefuiti, ucisi...
Anuntat de sunetele trompetelor si precedat de grzile cu panas rosu, mpratul si-a fcut aparitia n
kathisma, marea loj imperial.
Imediat, din locurile lor, Verzii s-au pus pe fluierat, desi respectul si protocolul impuneau liniste
desvrsit n prezenta persoanei sacre a suveranului, ceea ce m-a fcut s bnuiesc ce putea fi mai ru.
Nu ncetau s huiduiasc, s urle, s protesteze. S-au luat, Dumnezeu stie de ce, de marele sambelan,
Calopodius, pe care l acuzau c e cel mai fanatic dintre Albastri si responsabil pentru nenorocirile lor.
Aparitia carelor n captul pistei a linistit putin agitatia. Vizitiii s-au aliniat la linia de pornire. Semnalul
a fost dat. Caii s-au avntat pe pist. Gloata s-a ncins.
153
Prima curs s-a desfsurat de bine-de ru fr probleme, n timpul pauzei, nemultumitii au luat-o de la
capt, cu si mai mult nversunare, n asemenea msur nct l-am vzut pe mprat poruncind dintr-un
gest ca dansatorii si jonglerii s se opreasc. L-a trimis pe unul dintre emisarii de lng el s ntrebe ce
voiau Verzii. Acestia au nceput s protesteze mpotriva nedrepttilor crora le cdeau victime. La
nceput, respectuosi fat de mprat, au fcut aluzii obscure. Apoi, nclzindu-se din ce n ce mai tare,
au nceput s ameninte cu pedeapsa divin pe oricine i-ar ataca, mpratul, indignat de aceast
insolent, a vrut s-si impun autoritatea si, din naltul tronului su, a strigat la Verzii comasati pe
partea cealalt a hipodromului:
Ati venit aici ca s asistati la curse, nu ca s v insultati conductorii !
l-a rspuns un concert de vociferri. Emisarul a fcut atunci greseala de a-i jigni pe Verzi:
Liniste ! a urlat el. Ereticilor, blasfemiatorilor ! Liniste, altfel vor cdea capete !
n loc de rspuns, Verzii l-au potopit pe mprat cu injurii.
luda ! Clule ! Asasinule ! Mai bine n-ar fi vzut tai-c-tu lumina zilei, dect s fi zmislit un
asemenea asasin !
O dat cu lsarea serii, frigul se ntetea, dar nimeni nu-l simtea. Din contr, spectatorii nclziti si
scoteau la unison, cu gesturi spasmodice, hainele de iarn. Lumina cenusie ca fierul, care cdea pe
marmura alb a hipodromului, le ddea un aspect funebru.
Verzii continuau s strige, plngndu-se care mai de care c erau tinuti departe de palat si de guvernare,
c si-au pierdut libertatea si c sunt n permanent victime ale autorittilor corupte.
n fine, acuzatia suprem de care m temeam a sosit:
154
Ti lsati pe Albastri s ne asasineze si, mai ru, tot pe noi ne pedepsiti!...
Deodat, Albastrii au intrat n joc si au nceput s arunce si ei insulte, alturi de emisarul imperial:
Ar trebui s fiti atrnati n streang, dusmani ai lui Dumnezeu ce sunteti! Nu mai tceti odat ?
Verzii si premeditaser actiunea, dup cum se vedea. si-au ales un emisar care a lansat vestita
apostrof:"
Noi l vom respecta pe mprat n ciuda indiferentei pe care ne-o arat. stim tot ce face, tot ce
urzeste. Noapte bun, dreptate! Ai murit. Noapte bun tuturor! Noi plecm. Mai degrab ne facem
pgni dect Albastri.
Verzii s-au ridicat toti o dat si au prsit hipodromul. Cursele au fost anulate, mpratul s-a retras cu
pompa obisnuit, ca si cum nu s-arfi ntmplat nimic, iar Albastrii, la rndul lor, s-au mprstiat,
spumegnd de furie.
ntorsi la palat, am discutat cu lustinian despre incident. L-am readus la proportiile corecte, cci nu era
primul de acest gen. Din cele mai vechi timpuri, cursele de la hipodrom ddeau oamenilor ocazia de asi exprima sentimentele. Verzii se ridicaser cu o jignire de neiertat mpotriva Persoanei Sacre, dar, la
urma urmei, asa era obiceiul. Oricum, nu puteau fi dect n opozitie, din moment ce noi i protejam pe

dusmanii lor dintotdeauna, pe al cror sprijin puternic si neconditionat ne puteam baza oricnd, n seara
aceea de ianuarie, mpratul a rmas ncreztor si m-am ntors n gineceu fr nici o neliniste.
Incidentul era nchis.
Peste dou zile, spre orele amiezei, le primeam n audient pe sotiile senatorilor, care strluceau de
fericire c veneau la mprteas. Se schimbau complimentele de rigoare si m plictiseam de moarte.
Brusc, un zumzet ndeprtat a intrat prin fereastra deschis, atrgndu-mi
155
MICHBL DE GRECE
atentia. Am ciulit urechile, auzeam tipete si strigte, dar nu le ntelegeam sensul. Am trimis un eunuc la
fereastr, l-am vzut expresia schimbndu-i-se de la uluire la incredulitate, apoi la groaz. A venit s-mi
sopteasc la ureche c auzise clar strigtul: Triasc Verzii si Albastrii uniti!" Am refuzat s cred. La
naiba cu protocolul, audienta si sotiile senatorilor, m-am ridicat brusc de pe tron si am alergat la
fereastr. Aceast nclcare a bunelor maniere le-a uimit pe femei mai mult dect dac le-ar fi czut
tavanul n cap. Atunci am auzit clar: Triasc Verzii si Albastrii uniti n mizerie!" Verzii si Albastrii
uniti, nu-mi venea s-mi cred urechilor. Nicicnd n istoria Constantinopolului nu se ntmplase asa
ceva. Era de nenchipuit, imposibil, nspimnttor. L-am trimis ndat pe marele sambelan s-mi aduc
ultimele noutti si le-am trimis acas n grab pe sotiile senatorilor, care nc nu stiau ce se ntmpl,
mpratul nsusi a venit s m anunte c aveam necazuri n oras.
Scnteia o provocase aberatia de neconceput a stupidului prefect Eudemon. Din exces de zel, i arestase
pe cei mai zgomotosi scandalagii de pe hipodrom si i condamnase pe mai multi dintre ei la moarte, pe
doi dintre acestia - ia spnzurtoare. Clul s-a dovedit a fi att de nendemnatic, nct streangul s-a
rupt de trei ori la rnd sub greutatea victimelor. Atunci gloata, care pn atunci nu fusese mnat dect
de o curiozitate morbid, cuprins de mil a cerut gratierea condamnatilor. Clul a vrut s-i spnzure
si a patra oar. Multimea i-a eliberat pe condamnati si, urlnd La biseric, la biseric!", i-a obligat pe
clugrii de la mnstirea nvecinat cu Sfntul Cosma s le acorde azil. S-a nimerit c unul dintre
supravietuitori era Albastru si cellalt Verde. Cele dou factiuni unite au cerut gratierea condamnatilor
de ctre mprat pe care,
156
binenteles, nu s-a gndit nimeni s-l pun la curent.
Albastrii si Verzii amestecati s-au mprstiat pe Mesa, strignd Nika", adic victorie. Numele revoltei
era gsit nc dinainte ca ea s izbucneasc.
mpratul a fost informat doar atunci cnd multimea a luat cu asalt si a jefuit locuinta prefectului
considerat responsabil de trista soart a condamnatilor. Toat noaptea manifestantii au btut strzile
urlnd. Toat noaptea n Constantinopol a rsunat ngrozitorul slogan Verzii si Albastrii uniti. Nika!
Nika!"
A doua zi, cnd m-am trezit, marea maestr Ariana m-a anuntat c gloata asedia Palatul Sfnt. Portarul
care, conform obiceiului, deschisese la sase dimineata portile mari din bronz ale palatului Chalke, abia
apucase s le nchid la loc. Manifestantii cereau imperios demiterea imediat a prefectului Eudemon si
pe cea a marelui sambelan Calopodius. Dar n special cereau plecarea lui loan din Cappadocia. Peste
noapte, miscarea se transformase n presiune politic, mpratul si-a dat seama imediat de pericol si mia fcut onoarea de a veni s m consulte n legtur cu decizia care trebuia luat, nclina s dea
ascultare cerintelor populatiei. Dumnezeu stie c as fi vrut s-l vd pe loan din Cappadocia concediat
brutal si chiar umilitor, dar l-am sftuit pe mprat s nu cedeze n fata multimii. Atunci, ce s fac?"
m-a ntrebat el. S adoarm poporul cu promisiuni si, dac asta nu era de ajuns, s-i acorde concesii,
dar altele dect cele pe care le cerea, mpratul s-a retras pentru a se pune de acord cu consilierii reuniti
n grab si regretam amarnic c, femeie fiind, nu puteam s particip la aceast deliberare, n scurt timp,
strigtele de Triasc lustinian!" care se nltau din multime m-au fcut s nteleg c poporul cedase.
157

Un ofiter din garda mea a venit s m anunte c manifestantii se mprstiau n liniste. Pentru a doua
oar, incidentul era nchis, dar nu fr pierderi. Culmea era c deplngeam plecarea lui loan din
Cappadocia pentru c, acceptnd s se despart de el, mpratul si dovedise slbiciunea.
A doua zi, gloata revenise n fata palatului. De aceast dat, am refuzat s m supun sfaturilor
anturajului meu. Voiam s vd si m-am ctrat, nsotit de cei mai putin speriosi dintre eunucii mei, pe
terasa crenelat a palatului Chalke, de unde aveam o vedere excelent spre Augusteum si ocupantii lui.
Nu mai era lumea bun a Constantinopolului, ci mai degrab drojdia cartierelor mrginase, printre care
zream o grmad de mutre dubioase. Fr s par agresivi, se tineau grupati ntr-un colt al pietei largi,
susotind si prnd s astepte nu-stiu-ce. Numerosi locuitori veniser si ei s caste gura si i nconjurau
curiosi, n spatele meu, n curtile palatului, regimentele de barbari echipati pentru btlie se adunau.
Am vzut chiar sub postul meu de observatie miile de brbati narmati, cu coifuri si armuri, ale cror
sbii grele luceau n razele soarelui ngrmdindu-se n fata portilor Palatului Sfnt. Au naintat n
ordine de lupt spre manifestantii care ddeau napoi cnd preotii bisericii nvecinate cu Sfnta Sofia au
aprut n prag, cu crucile si icoanele n fat. Voiau s evite masacrul si ncercau s intervin ntre
multime si soldati, niste barbari care nu cunosteau respectul datorat clerului nostru, l-au mbrncit pe
prelati, trntindu-i si rnindu-i usor pe ctiva. Imediat cetele de gur-casc, pn atunci neutre, au
intervenit. Au nceput s arunce n barbari cu tot ce le pica n mn. Btlia s-a deplasat spre marile
artere de circulatie, si Augusteumul s-a golit ct ai clipi.
158
Tn momentul acela, pe terasa palatului Chalke si-a fcut aparitia comandantul spatharo-cubiculaires,
grzile eunuce de la palat, implorndu-m s m adpostesc. L-am mustrat pe brbatul micut, cu
nftisare firav si alur delicat, l chema Narses si abia atunci l-am remarcat. S m retrag cnd
Augusteumul era pustiu ! M-a asigurat c n foarte scurt timp revolta va ajunge la zidurile palatului.
Am replicat c meterezele groase m vor apra de pericol. A insistat respectuos, dar ferm. Spiritele erau
att de ncinse, dup prerea lui, nct trebuia s ne temem de tot ce putea fi mai ru. Pesimismul lui
Narses m-a impresionat mai putin dect aerul lui calm si hotrt. L-am ascultat si m-am ntors n
gineceu.
Am aflat apoi c regimentele de barbari fuseser nevoite s bat n retragere n fata multimii furioase si
se repliaser rapid n interiorul palatului. Locuitorii cartierelor din jurul Augusteumului, ndeosebi
femeile, aruncaser cu pietre si crmizi n soldati, asasinii preotilor", care fuseser luati prin
surprindere de aceast agresiune neasteptat. Constantinopolul trecuse de partea revoltatilor.
Tcerea care domnea n gineceu prea s se fi mprstiat peste tot orasul. Am asteptat o or, poate dou,
nconjurat de eunuci si de femeile mele lesinate de fric. Mirosul a fost primul care ne-a alertat. Am
alergat la ferestre. Suluri imense de fum negru se nltau n oras, nnegrind iute soarele palid de iarn.
Principalele cldiri din jurul Augusteumului, Senatul, bile lui Zuxippus si chiar catedrala Sfnta Sofia
czuser prad flcrilor, n scurt timp, trosniturilor ndeprtate ale incendiilor li s-au adugat
zgomotele unei btlii care se desfsura undeva n apropiere de palatul Daphne, unde ne gseam.
Mirosul acru de ars a devenit mai puternic si norii negri care pn atunci
159
preau s se nalte de undeva din fat au nceput s se ridice chiar de lng aripa anexelor. Palatul Sfnt
avea s fie invadat? Ce fcea garda? Aveam s fim masacrati cu totii acolo? Nu venea nimeni si nu
ndrzneam s ies din gineceu. Rmsesem acolo, ncremeniti ca niste statui, cu urechile ciulite,
constienti de neputinta noastr.
n cele din urm, un mesager al mpratului si-a fcut aparitia. Am recunoscut imediat ochii albastri
ironici si sub barba blond chipul copilros al lui Ruderic, tnrul ostatic got care se amuza cnd
cscam la povestile de foc si snge ale btrnului mprat Iustin. Asa cum mi promisesem, l mutasem

la excubitors', nltimea i permitea, ntr-adevr, s intre n acest corp de elit al grzilor, alctuit numai
din uriasi, i obtinusem o avansare rapid, pretextnd n fata mpratului c aceast promovare nu putea
dect s flateze triburile de goti comandate de tatl su. Venea din partea lui lustinian s-mi propun s
m refugiez lng el.
Asadar, crezi c voi fi mai bine aprat de multime acolo ? l-am ntrebat.
Mcar compania brbatilor este mai linistitoare, a replicat el cu acea ironie amuzat pe care
mprejurrile nu-l fcuser s si-o piard.
si ti nchipui c brbatii aceia ar fi capabili s ne apere de populatia dezlntuit si dornic de
mcel ?
Schit un gest comic de ndoial:
Mcar eu voi fi acolo ca s v apr. Entuziasmul fr fanfaronad al tineretii lui m-a nclzit.
Spune-i mpratului c stau foarte bine n gineceu, c n-am de gnd s m misc de aici. Apoi du-te
s vezi ce se ntmpl si ntoarce-te la mine s-mi povestesti.
S-a ntors dup o or, negru de fum, cu mantia alb rupt, fibula de aur cu monograma lui Hristos
smuls,
160
penele rosii de la coiful auriu atrnnd lamentabil. Era plin de snge de la cteva rni aparent usoare.
Nimicuri", a afirmat el, respingnd agasat solicitudinea femeilor. Mi-a dat raportul. Gloata reusise s
invadeze palatul Chalke, i dduse foc, la fel cazrmilor de lng gard, dar putuse fi respins n cele
din urm dup o btlie crncen. Situatia nu era deloc strlucit.
n zilele urmtoare, palatul a trit sub asediu. Nimeni nu putea scoate nasul afar. Noaptea, curtenii
dormeau care pe unde apucau, n galerii, n slile de receptie, pe perne aruncate direct pe jos. nc din
prima zi lustinian i trimisese la casele lor, ct nc era posibil, pe senatorii veniti s-si ofere serviciile
si, printre ei, pe Hypatius, nepotul mpratului Anastasius, nefericitul general nvins pe vremuri de ctre
persi, n care nu avea ncredere.
Afar, incendiul s ntinsese. Biserica Sfnta Irina, bile lui Alexandru, marele spital al lui Samson nu
mai erau dect drmturi nnegrite. Bazarul, palatele particulare, ntreg superbul cartier dintre
Augusteum si forul lui Constantin era n flcri. Cel mai frumos sfert din Constantinopol era nimicit de
acest cataclism. Pe jumtate sufocati si orbiti de fum, clcnd n jratic, ivindu-se dintre ruinele
fumegnde, oamenii, ca niste fiare slbatice, se bteau ntre ei, jefuiau, ucideau si, mai ales, continuau
s dea foc peste tot unde puteau. Chiar n palat, mirosul de ars ne muta nasurile si cenusa adus de vnt
ptrundea prin toate deschizturile, acoperind mobilele, covoarele si marmura de pe jos. Pretutindeni
domnea confuzia sau mai degrab frica. Cine ne va apra dac vom fi asaltati din nou ? Grzile
imperiale, spatharo-cubiculaires ? Comandantul lor, micul Narses, avusese curajul s afirme c
frumosii lui soldati de parad erau lupttori mediocri, pe
161
loialitatea crora nu prea avea rost s ne bizuim. Cele cteva regimente de mercenari recent ntorsi de
pe frontul persan sub comanda generalului Belizarie, cele trei mii de barbari care treceau absolut
ntmpltor prin Constantinopol n momentul acela si care, clcndu-i n picioare pe prelatii nostri,
sttuser la originea revolutiei, ce puteau face aceste ajutoare firave n fata unei multimi nenumrate,
constient de forta ei, nvingtoare ?
Trei zile s-au scurs, trei zile de foc si snge n oras, trei zile de neliniste si incertitudine la palat, trei
nopti fr somn. Nu att amenintarea, ct lipsa de actiune mi tinea nervii ncordati. Nimeni din jurul
meu nu reactiona. Asteptam ca bunul nostru popor s binevoiasc s apar s ne reteze beregatele n
paturile noastre. Aveam senzatia, chinuitoare pentru mine, c suport tot ce se petrece n jur fr a misca
un deget. Fierbeam la foc mic si mi simteam fortele topindu-se. Cu cteva zile mai devreme putusem
s trimit la casele lor pe majoritatea curtenilor. Mai rmseser lng mine doar cteva doamne speriate

si ctiva eunuci care tresreau la cel mai mic zgomot. Ba se prvleau coplesite, ba se pierdeau n
treburi superficiale, si m tem c nu i-am ajutat deloc s-mi suporte starea de spirit. Trebuia, totusi, s
actionm. Pe mprat, care venea de mai multe ori pe zi s m tin la curent si s-mi cear prerea, Iam sftuit s fac un efort suprem, s se prezinte la hipodrom si s vorbeasc poporului. M inspiram
de la mpratul Anastasius, care m socase n adolescent prin felul n care ntorsese multimea n
favoarea lui prin cuvinte frumoase, lustinian, care nu stia ce este spaima fizic, a acceptat.
Nu stiu cum au reusit crainicii s anunte poporul c suveranul l convoca la hipodrom. La ora
unsprezece, portile de bronz ale lojii imperiale s-au deschis larg si mpratul a
162
aprut, cu Biblia n mn. Eu stteam alturi de el. In pofida implorrilor lui si ale anturajului nostru,
cerusem s-l nsotesc. Nu aveam de gnd s-l las s nfrunte singur pericolul la care l trimiteam, dar
am interzis tuturor femeilor s m urmeze. Pentru aceast aparitie, care ameninta s fie ultima din
domnia noastr, mi elaborasem mai mult ca oricnd tinuta. M-am coafat si m-am machiat cu grij si,
acoperit de bijuteriile Coroanei, mi-am fcut aparitia n fata poporului, mpratul, asezat lng mine
pe tron, a luat cuvntul:
Eu sunt singurul responsabil pentru toate acestea. Din cauza pcatelor mele am refuzat ceea ce miati cerut n prima zi pe hipodrom.
A asteptat cteva clipe, pentru ca fiecare s priceap acest act neobisnuit de umilint imperial.
Mincinosule, mgarule, prefcutule, porcule! urla de pretutindeni multimea, Albastri si Verzi
amestecati.
si a nceput s plou cu pietre n loja imperial, din fericire fr s ne ating.
Hoato, desfrnata, trf ce esti!
Multimea m ataca si pe mine. Nu m-am miscat sub insulte. Minile mele nu s-au crispat, buzele mele
nu tremurau, nici nu clipeam. M strduiam s rmn ct mai dreapt pe tron, sclipind de giuvaeruri, ca
un idol impasibil, mai presus de gloat. Ce simteam n sinea mea prefer s nu mrturisesc nimnui.
Tumultul crestea de la un minut la altul, proiectilele se nmulteau, tirul devenea mai precis si deja mai
multe grzi, n ciuda armurilor si a coifurilor aurite, fuseser coplesite. Nu ne mai rmnea dect o
solutie: retragerea. si nc una rusinoas. Nici mcar n-am luat-o prin galeria principal. Ne-am repezit
pe scri si pasaje secrete care ddeau n inima rezidentei imperiale.
163
Eu eram singura care nu se grbea. Deodat, am simtit pe cineva n spatele meu nfsurndu-mi mantia
lunga si mpingndu-m usor. Era prietenul meu blond si brbos Ruderic. L-am fulgerat cu o privire
furioas:
Nu vreau s fug.
Nu fugiti, faceti o repliere necesar si strategic, a avut el ndrzneala de a-mi rspunde.
Bratele lui m strngeau, m ducea ct de repede putea. M-am eliberat brusc:
Ce repliere strategic ? Toti cred c am pierdut.
Dati-le curaj,
Eu, o femeie!
Sunteti singura de-aici creia nu-i este fric. Zicnd acestea, mi-a zmbit. L-as fi putut plmui
pentru zmbetul acela.
Las-m! i-am poruncit.
N-a reactionat. S m zbat, s strig dup ajutor ? S adaug orelor teribile prin care treceam nc un
detaliu grotesc? Respectul uman mi-a nfrnt rezistenta. Picioarele mele nu mai atingeau pmntul.
Ruderic m cra zmbind si, n fundul ochilor lui albastri, sclipeau firisoare de aur. n felul acesta am
revenit n gineceu.
La nceputul dup-amiezei, poporul a ales un nou suveran. Acesta era Hypatius, nepotul mpratului

Anasta-sius, hodorogul acela pe care l considerasem ntotdeauna un incapabil. Rebelii veniser s-l
scoat din cas, unde l trimisese mpratul, si i-au oferit tronul. Sotia lui fcuse tot ce-i sttea n putint
ca s-l mpiedice s li se alture, n cele din urm, dus la forul lui Constantin, cocotat pe un scut,
mpodobit cu un colier de aur n chip de coroan, fusese proclamat mprat. A fost acoperit cu o mantie
de ceremonie purpurie, brodat cu aur care, furat cu ocazia incendiului de
164
f*~
la Chalke, reapruse n mod misterios, apoi multimea l-a condus la hipodrom, unde l-a suit n loja
imperial. Rebelii au adunat pe toti mizerabilii, nemultumitii si prizonierii eliberati ca s-l aclame. S-au
gsit chiar ctiva senatori si destui nobili suficient de abjecti nct s vin s-i prezinte omagiile lor.
Atunci Hypatius, linistit si nclzit de aplauze, a crezut cu adevrat c ncepea domnia lui. Aceast
parodie de ncoronare a fcut situatia noastr si mai precar.
Palatul practic lipsit de aprare, orasul n flcri, hipodromul n minile rebelilor, si acum poporul
aclama un uzurpator- imperiul mi se prea la marginea abisului. Dati-le curaj, cci dumneavoastr nu
v e fric!", mi zisese Ruderic. Nu-mi era fric! Trebuia s-o dovedesc ns. M-am dus la fereastr si
am descoperit afar un spectacol care m-a lovit n suflet, n grdini, un alai de furnici fcea ture dusntors ntre palat si unul dintre porturile private. Erau sclavii care transportau Tezaurul Coroanei la
bordul navei care tocmai ancorase acolo. Am nteles c mpratul strngea tabra, c fugea din capitala
sa, de poporul su, din imperiul su.
Atunci s-a declansat ceva n mine, un mecanism pe care nimic nu-l putea stvili. Am iesit din camer
trntind usa. Oamenii mei erau prea abtuti ca s m mai urmeze. Galeria, slile de receptie prin care
am trecut, n general ticsite, erau pustii, n afara ctorva grzi de la usi. Aproape alergam si pasii mei
rsunau pe marmur, ntr-o liniste mai nspimnttoare dect cel mai asurzitor vuiet, pentru c era
preludiul unei catastrofe inevitabile. Am grbit si mai mult pasul pentru a ajunge la cabinetul de lucru
al mpratului. Am deschis brusc usa dubl. Ochii mei au nregistrat ntr-o clip scena. Putini
credinciosi rmseser n jurul lui lustinian, Belizarie, Narses, ctiva generali, o mn de
165
sambelani. Unii se molesiser prin colturi, prea consternati pentru a se putea misca, altii mergeau n sus
si-n jos, agitndu-si nervosi bratele si vorbind singuri cu voce tare. mpratul, asezat n jiltul lui nalt
din argint cizelat, sttea cu capul ntre mini. Nu vedea, nu auzea, pierdut n cine stie ce gnduri
sinistre.
Toti au tresrit la venirea mea si m-au scrutat de parc as fi fost o aparitie de pe lumea cealalt. Fr
nici un machiaj, eram palid si ochii mei semnau cu dou bile incandescente, mi scosesem bijuteriile
cu care m mpodobisem la hipodrom si eram mbrcat din cap pn n picioare n purpur, culoareasimbol, tunic purpurie, mantie purpurie, papuci purpurii, vl purpuriu. Am naintat apsat si m-am
asezat pe un tron, n fata mesei de consiliu. Fr s scoat vreun cuvnt, au venit cu totii lng mine si
s-au asezat cuminti. Am ntrebat ce hotrser. Fiecare a emis o opinie diferit. Mai multe planuri de
retragere, diverse proiecte de rezistent. Dar toate implicau abandonarea imediat a palatului de la
Constantinopol. O singur posibilitate rmnea nc deschis: s urmeze Tezaurul imperiului si s
ridice ancora ct mai curnd posibil. Rebelii ghiciser aceast stare de spirit si rspndeau n oras
zvonuri despre fuga mpratului si a mprtesei. Cnd lustinian, care nu se miscase de la venirea mea,
a ridicat capul, a fcut-o pentru a spune:
Nu mai exist alt sperant dect fuga.
Toti au cltinat melancolic din cap. Atunci m-am ridicat att de brusc, nct tronul s-a rsturnat.
Discursul pe care i l-am adresat lui lustinian, cu ochii atintiti spre el, cu voce tioas, este reprodus n
toate cronicile. L-am dictat eu nsmi, cci tin la legenda mea.
Dac nu mai rmne nimic de fcut dect s cutm siguranta prin fug, eu nu voi alege fuga. Cei
care

166
au purtat coroana nu trebuie s supravietuiasc pierderii ei. Nicicnd nu voi vedea ziua n care nu voi
mai fi salutat ca mprteas. Dac tu vrei s fugi, Cezar, ti urez noroc! Ai bani, navele tale sunt
pregtite, marea e deschis. Eu, una, voi rmne, mbrtisez vechea maxim care spune c purpura este
cel mai nobil lintoliu...
n realitate, nu peroram ca un senator format la scoala antic, fiindc n emotia momentului mi-am
regsit vorbele din prima tinerete: M faceti s vomit. Sunteti niste lasi, niste curci plouate. Ghiar
nimeni de-aici n-are pic de curaj ? Nu e nici unul aici chitit s lupte ca un brbat, n loc s se smiorcie
ca o muiere, nici tu, Cezar? stergeti-o de-aici, dac aveti chef s plecati... M dezgustati prea tare ca s
vin cu voi."
Am tcut, cu ochii tint n cei ai lui lustinian. Atunci nu stiu ce i-a apucat, dar toti, instantaneu, n-au
mai avut alt idee dect s reziste. Erau srguri c vor nvinge ? Nici mcar. Erau constienti c soarta lor,
viata lor nu se mai tinea dect ntr-un fir? Cu sigurant, nu. Deodat, n-a mai existat alt posibilitate,
alt solutie dect s rmn s se bat. mpratul, transfigurat, a redevenit brbatul pe care-l vedeam
zilnic, analiznd situatiile cu snge rece, inventnd solutii. A dat ordine cu luciditate, rapiditate si
precizie. Belizarie a fost nsrcinat cu organizarea operatiunilor. El va fi cel care va culege gloria, dac
va fi glorie ? Asa s fie. si Narses ? De la nceputul revoltei, acest fost sclav armean, acest eunuc cu
aspect fragil m impresionase prin hotrrea, luciditatea si energia lui. l se ddea ocazia de a fi pus la
ncercare. La insistentele mele, mpratul i-a ncredintat o misiune care necesita rapiditate si abilitate.
Apoi, dup ce si-au primit instructiunile, s-au mprstiat toti n toate directiile si am rmas singuri,
mpratul si cu mine, s asteptm.
167
Tntrebndu-m ce fort m mpinsese, mi-am dat seama c furia sttuse la originea initiativei mele. Nu
aveam deloc intentia de a lsa capul jos n fata unei adunturi de rebeli. Orice, chiar si masacrul, mai
degrab dect s-i las s nving. Aceasta a fost reactia mea instinctiv. Poate c, n clipa urmtoare, as
fi preferat s aleg calea sigurantei si as fi fugit mpreun cu sotul meu si cu Tezaurul Coroanei ca s
triesc ntr-un exil ndeprtat si aurit. Totusi, m-as fi putut mbarca sub ochii lui Ruderic? Ce s-ar fi
ntmplat cu ncrederea, cu veselia din privirea lui atunci ? Nu mi-a dat el un exemplu, tnrul acesta
barbar? Am rmas, eu si mpratul, n asteptarea evenimentelor, dar eu stiam deja c eram victoriosi.
Pericolul nu prsise nc zidurile palatului, dar eram convins c imperiul nu se putea prbusi, c
lustinian nu putea disprea de pe scen, Dumnezeu nu ar fi ngduit asta si i eram recunosctoare
pentru ocazia pe care mi-o druise ca s-i slujesc o clip drept resort tovarsului meu de viat.
Narses reusise s ias din palat cu o parte din fondurile secrete, fr s fie interceptat. S-a fofilat pn
la casele celor mai importanti Albastri, pe care-i cunostea pe toti, din moment ce apartinea factiunii lor.
Pe jumtate convingndu-i, pe jumtate cumprndu-i, cu bani si cu promisiuni, i-a ntors unii dup
altii n favoarea noastr. La rndul lor, ei au transmis instructiuni clientilor" lor, rude srace,
cunostinte, lucrtori, care nu-si prseau niciodat locuintele, mai ales n aceste vremuri tulburi.
Acestia s-au mprstiat prin oras pentru a aduna partizani si au nceput s strige sloganuri n favoarea
mpratului.
ntre timp, Belizarie, n fruntea trupelor proaspt revenite de pe frontul persan, si-a croit drum prin
palatul Chalke peste mormanele de drmturi si ruine fumegnd si
168
"Wa intrat pe hipodrom prin porticul Albastrilor, n acelasi timp, aghiotantul lui fcea turul cldirii cu
regimentele barbare si ptrundea prin Poarta Mortilor, nume foarte potrivit n momentul acela.
Fcndu-si aparitia pe hipodrom prin cele dou extremitti, trupele i-au atacat pe rebeli, n vreme ce

detasamentele de arcasi, cocotate pe scrile interioare pn la galeria de plimbare, trimiteau o ploaie de

sgeti peste ei. ntr-o secund, trufia lor s-a transformat n panic. Erau nconjurati din toate prtile si,
n ciuda numrului lor, cu mult mai mare dect cel al soldatilor, s-au artat incapabili s se opun
veteranilor. Instructiunile erau clare: nici mcar un singur rebel nu trebuia crutat. Soldatii urmau s-si
nfig sbiile n zidul compact de carne. Masacrul a durat pn dup cderea noptii.
Belizarie, lsndu-si trupele s termine treaba, s-a ntors la palat. Narses l precedase. Revolta Nika,
dup ce zguduise imperiul, si gsise sfrsitul.
mpratul s-a ntors spre mine.
Niciodat nu-mi va pieri din minte imaginea ta la consiliul acela tragic. Preai mai nalt dect cele
mai nalte, att erai de maiestuoas. Te urtisesi intentionat, ns niciodat n-ai fost mai fascinant, mai
frumoas. Nemesis cu vluri asemenea drelor de snge nchegat, fort obscur venit din fundul
veacurilor, dac ai fi fost constient de ceea ce fceai... Se va spune c imperiul a fost salvat de o
femeie... De tine, Despina, de tine, Vassilissa iubit de Dumnezeu. De tine, Theodora mea!
Acest omagiu mi-a dat fort s continuu, s mplinesc ceea ce trebuia mplinit, s-l apr mai bine pe
mprat de toti si ndeosebi de el nsusi. Eram prezent n marea sal de audiente hrisotriclinium,
asezat pe tronul dublu din porfir
169
cnd, n prezenta ntregii Curti, a guvernului si a tuturor autorittilor, a fost adus Hypatius. Smuls din
kathisma de la hipodrom, de unde si nchipuise c va ncepe domnia lui, nlntuit, pstrase pe cap,
czut grotesc ntr-o parte, colierul de aur care-i slujise drept efemer coroan. Avusese ntotdeauna,
chiar si n vremurile sale cele mai prospere, expresia lamentabil a unui nvins, dar si pstrase o urm
de demnitate si nu implora iertare.
Ai fost ademenit de ctre rebeli, mai degrab dect ai condus evenimentele, a comentat mpratul.
Te-ai lsat atras, mai degrab dect ai complotat, n amintirea augustei tale rudenii cu mpratul
Anastasius, ca rsplat pentru serviciile pe care le-ai adus pe vremuri imperiului si ca dovad a vechii
noastre prietenii, ti acord iertarea.
M-am ridicat brusc.
Opreste-te, Cezar! Clementa ta va deschide calea altor nebuni, altor ucigasi, altor tentative. Viitorul
cere un exemplu.
Victoria, Despina, cere ndurare.
si cele cincizeci de mii de lesuri care putrezesc pe hipodrom i-au dat iertare ? S-au rsculat, e
adevrat, dar ei sunt nevinovati, cci sunt oameni simpli care s-au aventurat ntr-o experient funest.
Au murit fr s nteleag, n vreme ce conductorii nteleg si supravietuiesc. Cine au fost, asadar,
dusmanii statului, uneltitorii? nalti functionari, generali intriganti, mari proprietari de pmnturi,
aristocrati, ntr-un cuvnt mediocrii", dusmanii vesnici ai oricrui progres, ai oricrei evolutii. Ei sunt
egoisti, trufasi, superbi si vanitosi. Nu au iertat abolirea privilegiilor lor si legea egalizrii
impozitelor, pe care ai adus-o tu, Cezar. Atunci s-au speriat si si-au jurat c ne vor face s disprem. De
ce s avem mil, cnd ei n-au avut mil fat de trupele lor
170
nevoiase ? Pe ei trebuie s-i pedepsim, pe acesti mediocri", s\ n primul rnd pe purttorul lor de
cuvnt, pe suveranul pe care si l-au ales, mediocrul mprat al mediocrilor. Jur-mi, Cezar, c vei fi fr
mil fat de Hypatius, fat de senatorii si nobilii care l-au sprijinit! Mortii ti-o cer!
Au avut rzbunarea lor, nu numai mpotriva marionetei ncoronate pentru o clip, ci si mpotriva maimarilor" care se prosternaser n fata tronului su iluzoriu. Hypatius a fost executat.
Capitolul 11
Aceast ncercare l-a schimbat pe lustinian si l-a rspltit cu un cinism necunoscut de el pn atunci.
Arsenius mi-a raportat, ntr-adevr, insolitele foloase pe care le trgea mpratul de pe urma puterii sale

judiciare. Totul a nceput n ziua n care un anume Leon, preabogat proprietar de pmnturi, aflat n
proces pentru dobndirea unui teren contestat, i-a oferit jumtate din valoarea acestuia lui lustinian
pentru ca el s hotrasc n favoarea lui; ceea ce a acceptat imediat, pentru a ncasa comisionul. Gheata
era deja spart, n scurt timp, a acaparat averi fabuloase, sub felurite pretexte, pentru a le mprti apoi
colaboratorilor si sau afaceristilor de origini umile, care stiuser s-i atrag atentia si crora le oferea
bogtii peste bogtii. Generos era din fire, ncepnd cu mine, cci mi druise attea proprietti n Pont
si Paflagonia, nct fusesem nevoit s creez un organism special pentru a le administra; ns pe acesti
necunoscuti de ce i mbogtea ? Bnuiam motivul, dar am vrut s-l aud din gura lui. N-a fcut pe
misteriosul:
Nu are rost s ncercm s-i atragem pe aristocrati de partea noastr. Am constatat ce le poate pielea
n timpul rscoalei Nika. Orice am face, ei vor fi mereu mpotriva noastr, din instinct, visceral. Or, noi
avem nevoie de o clas care s ne sustin si s ne permit s ne ducem planurile la ndeplinire. Aceasta
nu exista, asadar, trebuia creat, n felul acesta, sporeste numrul nou-mbogtitilor care au tot
172
interesul s ne mentin pe tron, cci, dac am fi alungati, ar avea ei nsisi de pierdut.
Punctele mele de vedere erau att de asemntoare cu ale lui lustinian, nct l-am sftuit imediat s
preia n folosul Coroanei bogtiile unuia dintre fratii lui Germanus, Boraidis, care tocmai murise,
pentru a-i mpiedica pe dusmanii nostri s-si rotunjeasc averile. A mbrtisat pe loc sugestia mea.
Poate c se temuse c l voi critica si a fost usurat s descopere n mine un complice. Legiuitorul,
reformatorul, cuceritorul, mpratul care detinea lumea ntreag putea s se lase ns tentat de
mostenirea unui particular si s cumpere ceva ce nu avusese nc... In voluptatea lui de a vedea aurul
scurgndu-i-se nencetat printre degete, supravietuiau amintirile copilriei sale srace, sentiment pe
care l ntelegeam pe deplin, din moment ce l mprtseam. Eu voisem s mi-o sterg din memorie pe a
mea, lustinian a sters-o pe a lui de pe hart. Se nscuse si crescuse n fundul Iliriei, ntr-un ctun
mizerabil numit Taurisium. L-a ras de pe fata pmntului si a cldit n loc o cetate superb, udat de un
apeduct, plin de biserici, piete, fntni, bi publice si bazaruri. A numit-o Tetrapyrgia, orasul cu patru
turnuri, si i-a atribuit pe deasupra un arhiepiscop, n felul acesta a vrut s ngroape sub splendidul oras
coliba umil n care trise un anume Petrus Sabatus, disprut si el pentru a deveni lustinian.
Pentru a-l ajuta ct mai bine pe mprat n problemele delicate cu care se confrunta zi de zi, hotrsem
s intervin n numirile din administratie, din guvern, din armat si chiar din biseric. M obisnuisem s
abordez acest capitol la micul-dejun, pe care mpratul si cu mine l luam mpreun. Nu mai aveam
chef s recurg la soaptele de budoar", adic la ocaziile acelea att de utile pentru o femeie cnd, n
173
intimitatea patului conjugal, reuseste s fac un brbat s i accepte punctul de vedere fr prea mult
mpotrivire. Ritmul de lucru al mpratului ne silise s avem camere separate. El muncea pn noaptea
trziu si cteva ore de somn i erau suficiente. Luase hotrrea s se culce la locul de munc si instalase
n coltul cabinetului un pat simplu de campanie, pe care se ntindea cnd ajungea la captul puterilor.
La mas, scpat de problemele la care muncise toat noaptea, ct nu fusese nc nevoit s nfrunte
dificulttile zilei, era mai dispus ca oricnd s m asculte.
Dup cum aveam chef, porunceam ca masa s fie pus ntr-una sau alta din camerele gineceului, cu
conditia s nu fie prea departe de camera mea de culcare, unde stteam n cea mai mare parte a
timpului, ntr-adevr, nu-mi plcea nici s m misc, nici s m deplasez. Nu m duceam, practic,
niciodat n biblioteca privat si nici n muzeul gineceului, pe care mpratul l umpluse cu cele mai
admirabile statui ale Greciei antice. Din contr, petreceam ore ndelungate ntr-o ncpere vast,
amenajat special pentru a pstra acolo bijuteriile si stofele pe care le strngeam cu pasiune.
Din respect fat de mprat, am adoptat o regularitate a orarului zilnic foarte nepotrivit cu firea mea.
Dormeam n general putin si prost. Trezit n zori, pluteam ntr-o stare de semiconstient pn la

trezirea oficial, care avea loc la ora nou. Atunci m ocupam de toalet, transformat n rit ceremonial.
Mai multe ore erau consacrate unei bi prelungite, masajelor si ngrijirilor corporale ca s fiu gata la
ora la care m ntlneam cu mpratul. El abia se atingea de mncruri, nu bea dect ap si era servit cu
amestecul lui preferat de ierburi de munte fierte. Eu, din contr, m hrneam zdravn, mncm fructe
proaspete sau uscate,
174
dulceturi, prjituri cu miere si gru dup care eram nnebunit. M serveam de mai multe ori din
zeama sfnt", supa aceasta de ceap, hrana sracului, cu care m obisnuise trecutul meu. Apoi
nghiteam o lingurit de sare de Sfntul Luca mpotriva durerilor de cap care m chinuiau si sare de
Sfntul Grigore Teologul, care mi permitea s-mi pstrez sntatea si culoarea prului negru, pe care
nu fusesem nevoit s-l vopsesc niciodat. stiam c mpratul nu va zbovi mult. De aceea, n timp ce
mncm, discutam cu el numirile n functie. Deja suprimase vnzarea functiilor, pentru a le atribui
celor mai merituosi. Mai trebuia s-i descopere pe candidati n rndul multimii.
Am nceput prin a porunci astrologilor s ntocmeasc horoscopul celor mai capabili. Dac un brbat
era nscut sub semnul lui Jupiter sau al lui Venus, eram nclinat s-i accept candidatura. Saturn si
Marte erau exclusi. Soarele era considerat o posibilitate, dar cu rezerve. Ct despre Lun si Mercur, nu
aveam ncredere, fiindc nativii acestor semne sunt cunoscuti pentru firea lor schimbtoare, n realitate,
astrii erau subordonatii mei cei mai credinciosi. Dup decizia lor, considerat ca fiind fr drept de
apel, m ncredeam exclusiv instinctului meu. stiam c aveam ochiul format pentru a descoperi sub
nftisarea cea mai stears spiritul cel mai remarcabil, caracterul cel mai integru, energia cea mai
capabil, si m pot luda c am stiut s inventez" personaje care vor rmne tot attea podoabe ale
domniei.
n primul rnd, Narses. mpratul l avea pe Belizarie, eu l aveam pe Narses. Privirea lui, autoritatea si
devotamentul de care dduse dovad n timpul revoltei Nika m cuceriser definitiv, l-am cerut lui
lustinian s-i acorde rangul de general-sef, amnnd pe mai trziu gsirea unei functii demne de
talentele sale. lustinian mi-a fcut imediat aceast
175 .
favoare, apoi s-a ntristat. Era ngrijorat de situatie, mi-a mrturisit el. Prefectul orasului, care i urmase
lui loan din Cappadocia n fruntea guvernului, se arta incapabil s scoat statul dintr-o situatie
financiar deja precar naintea revoltei Nika si care acum ajunsese catastrofal. Luat din scurt, am
propus mai multi candidati, pe care mpratul i-a respins din motive foarte ntemeiate. El nsusi a rostit
numele ctorva personalitti ct se poate de nepotrivite, asa nct m ntrebam unde voia s ajung. Lam privit ndelung, cum sttea asezat n fata mea. Din el emanau simplitatea, bunvointa, dorinta de a-i
ajuta pe ceilalti, n ciuda celor cincizeci de ani mpliniti, si pstra tenul proaspt, silueta elegant si
talia fin. Vocea lui blnd, gratia din priviri, sursul timid, un aer usor distrat i ddeau un farmec
firesc care m nvluia, m adormea.
Ar fi cineva... dar... a soptit el.
Mi-am dat seama n sfrsit ce voia, dar am fcut pe nevinovata:
Cine mai e, Cezar?
Singurul capabil s scoat tara la liman, loan din Cappadocia.
F cum doresti, Cezar, m-am multumit s zic.
Ca de obicei, si alesese foarte bine momentul pentru c, dup ce obtinusem de la el promovarea lui
Narses, mi-era greu s protestez mpotriva ntoarcerii ministrului, lustinian a scos din mnec un decret
pe care l pregtise deja si m-a rugat s-l citesc. Nu fcuse economie de nflorituri pentru fostul su
favorit:
fi multumim pentru c a pus att la inim binele nostru si i acordm ncrederea noastr oarb
pretiosului si devotatului nostru servitor.

176

Nu-mi convenea deloc acest decret, ns i l-am dat napoi fr nici un comentariu. Adversarul meu era
din nou pe pozitie, si mult mai solid ca nainte.
Mi-am calculat prost urmtoarea lovitur si am dat gres cnd a venit vorba de cumnatul meu, Sitas.
Sora mea Comito tocmai i druise o fat pe nume Sofia si am vrut s-i ofer o provincie mai
prestigioas si mai putin periculoas ca Armenia; fr s-mi dau seama, am atins rnile secrete lsate de
revolta Nika n sufletul lui lustinian. El i reprosa lui Sitas, fr a o spune cu voce tare si foarte pe
nedrept, c nu fusese acoio pentru a-l apra si, fr a-l decdea propriu-zis n dizgratie, l-a condamnat
la obscuritate.
Nika lsase n fiecare dintre noi cicatrice adnci. Cum as fi putut s neg acest lucru cnd, chiar a doua
zi dup nbusirea revoltei, l primisem pe Ruderic singur. Ariana, marea maestra a Casei mele,
protestase la aceast abatere de la protocol, i ddusem precedente istorice. De altfel, prea putin m
interesa prerea ei. Le-as fi inventat, att m atasasem de tnrul got, si i eram recunosctoare pentru
curajul pe care stiuse s mi-l insufle n clipa n care mi-l pierdusem. Cel putin, asta voiam s cred.
Dup multumirile rapide am ajuns la confidente, cci el m inspira s am ncredere s^mi descarc
sufletul. Apoi, pentru a strpunge armura lui Ruderic, l-am fcut s vorbeasc despre el. Nu mai tinea
minte mare lucru despre Italia lui natal si despre confratii lui, pentru c fusese trimis de la vrsta de
cinci ani la Constantinopol. Nu-si regreta nici familia, nici patria. Era fericit aici. Avea, cu sigurant, o
logodnic, am insinuat eu. Multe, a mrturisit el rznd, i poruncisem sa se aseze pe treptele tronului
meu de fildes, si scosese coiful si privea drept nainte. Capul lui, ceafa m atrgeau ca un magnet si am
riscat s-l mngi usor pe pr. L-am simtit crispndu-se,
177
dar nu s-a miscat. N-am ncercat s aflu dac aceast supunere era rspunsul la invitatia unei femei sau
respectul datorat mprtesei.
Am rmas o bun bucat de vreme nemiscati, tcuti, iar eu simteam c inima mi btea nebuneste. Nu
m mai puteam stpni. O natur imperioas, ascuns n adncurile fiintei mele, reaprea, n cele din
urm, mi-am revenit si i-am fcut semn s se retrag, ncercnd totusi s-l revd, I-am numit curopalat,
adic nsrcinat cu administrarea palatului, post prestigios si foarte cutat. Barbarii nu erau foarte
populari la Curte, unde conservatorii ne acuzau c le dm prea mult atentie; pe de alt parte, Ruderic
era prea tnr pentru aceast promovare. Cu toate acestea, mpratul nu plecase urechea la nici o
presiune si mi mplinise dorinta. Ruderic avea de-acum dreptul de a intra n gineceu la orice or din zi
si din noapte.
mi nchipuisem c prezenta lui avea s-mi aduc liniste. Zi de zi l aveam sub ochi, i auzeam vocea, i
urmream miscrile, i ntlneam privirea. Numindu-l n Casa mea, fcusem o greseal si ratiunea mi
poruncea s-l ndeprtez ct mai iute. ndat ce-l vedeam, hotrrea mea slbea. Pretextam o asa-zis
afectiune matern. Din pcate, eram prea direct pentru a folosi siretlicuri si, nemaiputnd renunta la
prezenta lui, o ceream n orice mprejurri. Cu o rezerv pe care nu stiam dac trebuie sau nu s o
atribui deferentei, el se supunea tuturor capriciilor mele.
n scurt timp, situatia din Africa a devenit ngrijortoare. Regele probizantin al vandalilor, care domnea
n partea aceea a lumii, fusese dat jos de pe tron. n locul lui, rzboinicii si nobilii vandali aleseser o
cpetenie tnr, Gelimer, care s-a declarat imediat dusmanul nostru
178
nempcat. Calittile lui l-au transformat ndat ntr-un grav pericol pentru noi. Fr s mai astepte,
mpratul a decis s trimit acolo armatele, sub comanda lui Belizarie.
Cu o zi nainte de plecarea sa, am asistat la botezul protejatului su, un tnr got care se hotrse s
renunte la erezie si cruia el si Antonina urmau s-i fie nasi. n timpul ceremoniei, m-am amuzat foarte

mult interceptnd privirile pe care i le arunca Antonina catehumenului - care nu erau nicidecum cele ale
unei nase ctre finul ei -, fr s-mi dau seama c si eu fceam acelasi lucru cu Ruderic.
Dup ceremonie, am primit-o singur pe Antonina. Nu o mritasem cu cea mai bun partid a
imperiului doar ca s-i fac plcere si ea a nteles foarte bine c asteptam ceva n schimb. Mi-a descris
fericirea ei conjugal. Ascultnd-o, ai fi zis c tria mpreun cu Belizarie ca n paradis, fericirea
aceasta fiind ncununat de nasterea unei fiice, Ioana, si mie mi datora toate acestea. Nu i-ar fi fost de
ajuns o viat ntreag pentru a-mi dovedi recunostinta. Nu trebuia dect s poruncesc, ea mi era sclav,
era o unealt n mna mea. Am rugat-o, pur si simplu, s-mi dea vesti, fiindc trebuia s-si nsoteasc
sotul n Africa:
Poti s-mi scrii scrisori n care s povestesti campania n cuvintele tale, poate chiar cu mici
indiscretii, n orice caz altfel dect n rapoartele oficiale.
A priceput repede c i ceream n schimbul mariajului ei s spioneze pentru mine. Ca de obicei, a vrut
s fac exces de zel. Mi-a promis s noteze toate greselile generalissimului. Am protestat: Nu ti-am zis
s-l denunti pe sotul pe care sustii c l iubesti att. Noteaz numai ceea ce vezi."
A doua zi, flota care se pregtea de plecare spre Africa a defilat n fata multimii. Prin traditie,
mprteasa nu trebuia s asiste la plecare. De aceea, eu nu eram mpreun cu
179
Curtea si guvernul pe metereze, ci m retrsesem pe terasele palatului Daphne. mpratul l nsotea pe
patriarhul Anthimus, care binecuvnta cele cinci sute de nave cu saisprezece mii de soldati si treizeci de
mii de marinari. Era cea mai mare expeditie vzut pn atunci. Un soare vesel lumina pdurea de
pnze de toate dimensiunile si vntul puternic flutura stindardele lungi brodate cu efigia Fecioarei
Mria si cu chipurile sfintilor. Acest spectacol splendid m lsa indiferent si eram sensibil mai
degrab de prezenta lui Ruderic la ctiva pasi de mine. Curtenii, obisnuiti s nregistreze cele mai
imperceptibile semne, se distrau probabil copios de ocheadele mele furise. Nu mi mai puteam ascunde
atractia pe care o simteam pentru el. Cu att mai mult cu ct mi fcea din ce n ce mai mult plcere
s-i povestesc despre politic, s-i dezvlui dedesubturile si mecanismele ei. Avea darul de a se interesa
de orice si, avnd un asemenea ucenic, triam o experient care mi mbogtea spiritul. Acest neofit
vedea lucrurile dintr-un unghi neasteptat, iar remarcile lui, ntotdeauna pertinente si personale, m
distrau de fiecare dat. Vzut prin el si cu el, puterea mi se prea mai usoar, iar intrigile ei, din
sordide, deveneau amuzante. Campania din Africa l pasiona.
nceputul a fost strlucit. Flota noastr, scpnd de pndasii inamici postati pe fiecare insul din
Mediteran, a trecut printre navele flotei vandale trimise s o opreasc si a nfptuit o debarcaresurpriz care l-a luat pe Gelimer pe nepregtite, ntr-o prim mare btlie, trupele noastre 1-au zdrobit
si n scurt timp au intrat triumftoare n Cartagina. Gelimer s-a ascuns prin mprejurimi si a avut ideea
de a oferi locuitorilor din zon recompense pentru fiecare soldat bizantin ucis. Ideea i-a costat scump
pe imprudentii care
180
s-au aventurat n afara zidurilor: piramidele de capete se nltau zi de zi tot mai sus. Credincioas
promisiunii pe care mi-o fcuse, Antonina mi scria des. Trecnd repede peste chestiunile militare, se
plngea de toate. Cldura o sufoca, furtunile de nisip o fceau s tuseasc, tntarii o piscau, mici
neplceri pe care le cunosteam prea bine. Citeam printre rnduri satisfactia acestei fete a strzii de a se
lfi n asternuturile unui rege, desi ea considera palatul abandonat de Gelimer lipsit de orice confort.
Cartagina nu se compara cu Bizantul, produsele de pe piat erau de calitate ndoielnic, iar vinurile
locale att de scrboase, nct ea si le aducea din Constantinopol. Ct despre Belizarie, nu-l vedea,
practic, niciodat si cnd venea s o caute era pentru a bombni sau pentru a adormi imediat, fr s-i
observe mcar eforturile.
Datorit slujitoarei ei, mituit de Arsenius ca s o spioneze pe spioana mea, mi completam

informatiile.
Belizarie si Antonina l luaser mpreun cu bagajele si pe proasptul lor fin Theodosius, angajat sub
stindardul imperiului. Pe nava-amiral care o transporta n Africa, Antonina se plictisise ngrozitor si,
datorit duratei cltoriei, interesul ei pentru Theodosius s-a intensificat tot mai mult, astfel nct
nainte chiar de debarcare si-l transformase n amant. Discret la nceput, excesele pasiunii ei au fcut
ca legtura s devin public, n scurt timp, nu mai exista nimeni n armat n afar de Belizarie care s
nu vad ce se petrece. Cu toate acestea, inevitabilul s-a produs la Cartagina, n palatul lui Gelimer,
rechizitionat de armata bizantin. Ca n comediile pe care le mimam n adolescent, ntr-o bun zi sotul
a intrat fr s bat n iatacul sotiei si a surprins-o n bratele amantului. Fireste, l-a apucat o furie
violent, care n-a descumpnit-o pe Antonina. A sustinut sus
181
si tare c Theodosius si cu ea se pregteau, pur si simplu, s coboare n pivnit anumite obiecte de pret
luate ca prad, pentru a se asigura c nu vor cdea n minile mpratului. Cel mai ciudat a fost c
Belizarie a crezut-o. Fiul Antoninei din prima cstorie, Photius, s-a amestecat n afacere, ncercnd si deschid ochii tatlui su vitreg. Belizarie a preferat s cread incredibilul, adic pe sotia lui. Ea nu
ajunsese ns la captul emotiilor.
Una dintre femeile din anturajul ei, pe care o conce-diase, s-a dus la Belizarie si i-a povestit totul,
sustinndu-si spusele cu mrturia a dou sclave aflate n slujba Antoninei. Aceasta si-a convins sotul c
era victima unei conspiratii odioase. Dar, pentru a pune capt acestor acuzatii infame, slujitoarea si cele
dou sclave au fost tiate n bucti, buctile puse n saci, sacii azvrliti n mare... cci pentru a si-l
pstra pe Theodosius Antonina nu se ddea napoi de la nimic. Ruderic gusta cu aceeasi plcere ca
mine aventurile acestea picante.
Din pcate, vestile proaste din Africa mi-au ntrerupt distractia. Dup cum presimtise mpratul, regele
Gelimer era departe de a fi nfrnt. Liniile noastre de comunicatii rmneau periculos de fragile.
Meterezele Cartaginei se transformau n ruine. Populatia, care n sinea ei ne ura, i prefera pe vandali.
Agentii lui Gelimer, infiltrati peste tot, s-au apucat s ne corupa regimentele de mercenari, n restul
trii, Gelimer ne hrtuia permanent trupele, n tabra imperiului, domneau dezertrile si descurajarea.
Desi nu lsa s se vad, mpratul era mcinat de incertitudine. Un esec ar fi nsemnat abandonarea
oricrei sperante de a recupera nu numai Africa, ci si toate provinciile pierdute pe care jurase, la suirea
pe tron, s le recucereasc, iar acest esec nu era imposibil.
182
ncetineala cu care soseau stirile i sporea nelinistea, ntr-adevr, emisarii trebuia s cltoreasc pe
mare pn la un port din Peloponez, apoi pe jos pn la Constantinopol. Aceast tcere mi tinea nervii
ncordati la maximum, n sfrsit, ntr-o zi de noiembrie a anului 533, a venit minunata veste. Armatele
noastre, stule de atta hrtuial, se hotrser s preia initiativa si s-l nfrunte pe Gelimer. In ultimul
moment, mercenarii ne-au rmas credinciosi si n cteva ore trupele vandale au fost atacate, respinse,
doborte, sfsiate n bucti. Gelimer a scpat cu numai ctiva oameni din masacru. Din acel moment, a
fost de negsit. Regatul vandal din Africa fusese nvins.
Mndria, veselia mea s-au amestecat cu o admiratie profund pentru regele nvins. Fugar, fr coroan,
fr armat, fr adepti, Gelimer compunea poeme n latin despre nenorocirile lui. si atunci cnd,
nemaiavnd de ales, a negociat termenii predrii, n-a cerut dect trei lucruri: o lir ca s-si acompanieze
cntecele funebre, un burete ca s-si stearg lacrimile si o bucat de pine, conditii care, binenteles, au
fost acceptate.
O dat cu mretia sufletului unuia dintre sefii lor, descopeream vitejia, onestitatea si mndria acestor
barbari pe care regretam c nu i-am cunoscut atta timp si pe care i lsam s fie dispretuiti de
mediocri"... Barbarii din rndurile crora provenea Ruderic.
Pentru a srbtori victoria, am reintrodus obiceiul czut n desuetudine al triumfului roman. Spectacol

pretios, pe care l revd si acum cu ochii mintii, mpratul clrea un pur-snge arab complet alb.
Armura lui strlucea, grzile purtau platose si lnci aurii, iar n centrul scuturilor lor era pictat un ochi
nconjurat de un cerc de aur. Cubicularii i
183
urmau mpreun cu protospatarii - eunucii militari -, senatorii drapati n tunicile lor de aur, functionarii
civili n alb si rosu. O procesiune lung de nobili vandali prizonieri le scotea n evident statura
impozant si virilitatea. Dromaderi albi, patru cte patru, purtau comoara cucerit de la nvinsi. Averea
unei natii se desfsura n vzul tuturor, armurile bogate, tronurile de aur, carul folosit de regii vandali,
splendidul mobilier al banchetelor regale, pietrele pretioase, statuile, vazele, cuferele pline ochi de
monede de aur.
n semn de bucurie, oamenii din popor si puseser coroane de flori n jurul gtului sau tineau buchete
n mini. Linii nchise vopsite pe jos tineau gloata la o distant respectuoas. Sute de copii aruncau cu
smirn si rozmarin. Albastrii si Verzii, purtnd bonete de catifea neagr si mpodobiti cu trandafiri,
agitau batiste brodate si strigau ntr-un glas urrile rituale, asa cum spune proverbul: Mai multe dect
stelele din cer sunt aclamatiile Bizantului."
Prefectul cettii i-a ntins dou ghirlande, una din aur si cealalt din laur verde mpratului, care si le-a
pus pe brat. Suveranul a ajuns la Augusteum si s-a oprit n fata marii statui cu patru fete a lui lanus, zeu
al rzboiului, dar si zeu al pcii. A desclecat, n fata lui, catedrala Sfnta Sofia lsa s se scurg prin
portile ei clerul nvesmntat n robe de toate culorile.
mpratul a ptruns n biseric, a ngenuncheat si s-a rugat, apoi eunucii i-au nlocuit coiful cu o
coroan, l-au nmnat hlamida de aur si ncltrile purpurii, simbol al puterii sale spirituale. A urcat
ncet treptele care duceau spre crucea de aur si a luat-o n mn. Atunci domnul rzboiului a redevenit o
imagine a lui lisus. Aprinznd o fclie, si ilustra functia de lumin a lumii si, la semnul acesta, sute de
mii de lumnri s-au aprins pe strzi, la fiecare fereastr, n fiecare biseric.
De la biseric, mpratul s-a dus la hipodrom. Imnul
184
victoriei intonat de coruri i-a ridicat n slvi aparitia: Salutare, mprat si rege, ncntare a universului
pe care Sfnta Treime I-a condus ctre victorie, nemaivzut conductor, pzitor al lumii!"
Cnd mpratul a luat loc pe tronul dublu de porfir unde l asteptam eu, generalii, conductorii flotei iau adus pe prizonierii vandali cei mai importanti si i-au aruncat la piciorul crucii de aur pe care
lustinian o tinea n mna dreapt. Arhicancelarul le-a plecat capetele pn cnd buzele lor au atins
piciorul mpratului. Apoi Gelimer a naintat ncet spre noi. Era foarte nalt, mult mai nalt ca oricare
dintre compatriotii si. Din el emanau mndria si autoritatea, mbrcat ntr-o rob purpurie, si pstra
mretia de rege. Era probabil mai maiestuos n momentul acela dect fusese vreodat pn atunci. Nici
o lacrim nu i-a czut din ochi, nici o plngere nu i-a scpat printre buze. Senintatea, pietatea lui si
gseau poate sursa n vreo consolare secret, fiindc l-am auzit clar soptind spusele lui Solomon:
Trufie, trufie, totul e trufie..." ntr-o nscenare voit agresiv, demnitarii nostri i-au smuls mantia de
purpur si I-au fortat s se ncline n fata tronului.
Exact n clipa aceea, solistii corurilor imperiale si-au nltat vocile: Cine e mai mare ca Dumnezeu
dect Dumnezeu, Dumnezeul acesta care face minuni, dusmanii nostri au fost respinsi de judecata
domnului nostru..."
Prizonierii, prosternati n continuare, au primit n sfrsit ncuviintarea s se ridice. Atunci, deodat, n
uraganul sonor al orgilor de argint, poporul ntreg, grzile, oficialii, generalii, conductorii flotei au
intonat ntr-un glas: Salutare tie, Basileus, rege, mprat, mereu nvingtor, preaiubit de Dumnezeu,
aprat de Dumnezeu. Viat lung tie, care tii cu bratul tu echilibrul lumii!"
185

Att de puternice si de sincere erau aclamatiile, att de bucuroase, nct s-au auzit pn departe, dincolo
de Bosfor, pe malul asiatic. si asa cum e scris n Cartea ngerilor: Ei cnt, ei strig, ei preamresc, ei
vorbesc de mretia mpratului nostru."
mpratul, fidel firii sale, a dat dovad de cea mai mare clement, n loc s-i imite pe attia predecesori
care i-au trimis pe dusmanii lor n lanturi sau la moarte, i-a acordat lui Gelimer libertatea, onorurile
suverane si pmnturi considerabile n Galatia, unde putea duce o viat ndestulat.
n gineceu, am ntmpinat-o pe Antonina ca pe o triumftoare, asa cum se cuvenea, l-am anuntat,
gratioas, c aveam de gnd s obtin de la Belizarie s-l numeasc pe tnrul Teodosiu, finul ei,
sambelanul sotiei lui. Voiam s-i dau de nteles c stiam de legtura ei si c eram hotrt s o protejez.
Ea era deja sclava mea zeloas, ns din momentul acela mi-a devenit supus entuziast.
Am primit apoi, la cererea lor, o solie a evreilor din capital. S-au prezentat mbrcati n negru cu totii,
condusi de un rabin foarte btrn, care a vorbit n numele lor. n prada adus de la Cartagina de
armatele noastre se afla bunul cel mai sacru, cel mai venerabil al rasei lor, comoara Templului, care
trebuia s se ntoarc la Ierusalim.
Noi, Maiestate, suntem cei mai umili ntre cei mai umili supusi ai imperiului, noi nu ne punem la
socoteal, ns blestemat fie acela ce pune mna pe candelabrul cu sapte brate, blestemat fie acela ce
nu-l napoiaz poporului lui Israel.
si mi-au nsirat toti hotii celebri crora prada le-a purtat ghinion, dintre care Gelimer, care si-a pierdut
regatul, era ultimul de pe lunga list. Am obtinut de la mprat s le
186
acorde satisfactie, i-am povestit eu lui Ruderic, nu trebuie niciodat s ti-i pui pe evrei mpotriv."
i-am prezentat perfid generozitatea lui lustinian, n opozitie cu avaritia lui Belizarie, care si pstrase
imensa prad, din care de altfel o parte trebuia s revin Coroanei.
Ruderic, cu stilul lui direct de a vorbi, care avea deseori ceva proaspt, mi-a atras atentia c Belizarie
era totusi nvingtorul din Africa. N-am vrut s m supr pe acest nestiutor:
Numai mpratul a gsit fondurile inepuizabile pentru aceast expeditie, numai mpratul este
autorul victon'ei noastre.
Asadar, n cazul acesta el a poruncit masacrele.
Ce masacre ?
Srisem din scaunul meu si m repezisem la el, gata s-l strng de gt.
Ce masacre ? a rspuns ei cu un calm sub care se ascundea o ironie dureroas. Nu stiai, asadar,
Glorie a Purpurii, c soldatii nostri au dobort fr diferentiere pe toti prizonierii barbari, precum si pe
berberii bstinasi, mpreun cu sotiile si copiii lor? Ucideau, ucideau, nu se puteau opri din omoruri, de
parc ar fi ncercat s nimiceasc o ras ntreag. Mortii au fost numerosi ca firele de nisip, iar
distrugerile au fost att de ngrozitoare, nct cltorul trece acum printr-un pustiu, acolo unde
prosperau nainte bogatele provincii att de populate.
Eram cu att mai ngrozit cu ct Ruderic vorbea fr urm de repros sau pasiune, doar pentru a m
informa. Vorbele lui erau inspirate numai de simpatia spontan a unuia dintre fiii gotilor, mpotriva
crora lupta imperiul, pentru vandalii pe care imperiul i nvinsese.
Cine ? Bine, dar cine a poruncit grozvia asta ? am reusit s ngaim.
Ruderic m-a privit drept n ochi si nu mi-a rspuns.
187
mpratul, eram convins, nu stia mai multe dect mine. Belizarie, trebuia s recunosc, n-ar fi svrsit
niciodat o asemenea prostie. Responsabilitatea i apartinea, fr ndoial, vreunui general obscur, n
orice caz, numele lui nu conta prea mult. Responsabilitatea acestor mii de cadavre cdea pe umerii lui
lustinian, pe ai mei.
Am descoperit c ni se ascundea adevrul, cnd eu m mndream cu contrariul. Credeam c noi

conducem totul, manipulm totul si, de fapt, eram doar niste ucenici vrjitori. De ce s ne pierdem
vremea controlnd, dnd instructiuni, ascultnd rapoarte din moment ce nu stpneam situatia ? De ce
s fim siliti s renuntm s trim din moment ce domneam peste o iluzie ?
La sfrsitul acelei dimineti, eram n camera mea, unde nimeni nu avea voie s m deranjeze, singur cu
Ruderic, si el m vedea pentru prima dat descumpnit. Aveam nevoie s m confesez cuiva, ncetncet, m cuprindeau vechile regrete.
Experienta tineretii mi-a smuls orice sentimentalism, orice idealism. Mai trziu, ambitia mi-a
sufocat orice fericire. De-acum sunt permanent n spectacol... Viat ncremenit, viat nghetat, n
spatele fatadei sclipitoare, corpul amorf n care m-am transformat a devorat orice urm de fiint uman
din mine. Nu mai sunt femeie.
Ruderic m-a ntrerupt pentru a protesta si pentru a-mi luda frumusetea. Frumusete, poate, ns
artificial, fals, am replicat eu. Mi se ntmpla s trezesc admiratia celorlalti, dar eram un corp steril si
uscat. M-am nduiosat de propria soart si ochii mi s-au umplut de lacrimi, pe care am vrut s le ascund
de Ruderic si m-am ntors cu spatele la el. S-a apropiat de mine, pe la spatele meu, m-a apucat de
umeri. M-a rsucit si m-a srutat pe gur...
'W"
Capitolul 12
um a ptruns tnrul barbar n odaia mprtesei fr s fie observat de nenumratele grzi nsrcinate
cu aprarea ei? E suficient s spun c n aceeasi noapte a devenit amantul meu. Pentru prima dat l-am
binecuvntat pe lustinian pentru hotrrea care m costase att pe vremuri, de a avea camere separate.
Noapte de noapte tnrul rzboinic blond a venit la mine. Toat ziua asteptam s apun soarele, s
amuteasc palatul pentru a renaste. Am fost suficient de nechibzuit pentru a fi fericit. Anii se
estompau, purpura imperial si pierdea strlucirea. La fel ca orice fiint uman din imperiu, am cedat
dorintei absurde de a tri mcar o dat. Voiam s cred c secretul va rmne bine pstrat, dar eram
totusi constient c aceast legtur punea n pericol opera unei vieti ntregi, scopul cruia mi
nchinasem toate eforturile si toate sacrificiile. Existaser n trecut mprtese adultere prinse n
flagrant si repudiate. M uram pentru propria imprudent, propria slbiciune m umilea si, cu toate
acestea, mi purtam iubirea ca pe o diadem invizibil si mult mai frumoas dect toate cele cu care m
mpodobeam zi de zi.
Am ncercat, n legtur cu Ruderic, s-mi pstrez controlul pentru a nu-l ndeprta prin violenta
pasiunii mele. Voiam ntotdeauna mai mult. Ce ? Nu stiam, n pofida orelor extatice si a fulgerelor de
fericire, aceast legtur avea pentru mine o rezonant dureroas, n asemenea msur
189
nct de multe ori plngeam fr un motiv anume. O neliniste vag, ns tenace m-a fcut s o chem pe
Photini, btrna vrjitoare, ca s-mi vorbeasc despre amantul meu. Fereste-te de o femeie, asta a fost
predictia ei. O femeie nalt si frumoas, o strin care poart diadem." Nu aveam nici cea mai vag
idee despre ce putea fi vorba si nu m-a interesat. Am ridicat din umeri. Numai Ruderic si viitorul nostru
contau pentru mine.
Sora mea m cunostea de prea mult vreme ca s nu-si dea seama ce-mi trecea prin cap, si ea era ultima
care s m condamne. Cu toate acestea, de cteva zile o vedeam preocupat. Am evitat-o, pentru c miam nchipuit c era lacom de confidente. A reusit, totusi, s m prind singur ntr-o dup-amiaz dup
masa de prnz, cnd m pregteam s-mi fac siesta. Pentru prima dat, a prut intimidat de prezenta
mea si a ezitat nainte de a deschide gura:
Circul zvonuri despre tine, Despina. Nu vreau s cred.
Atunci, nu crede... Ce fel de zvonuri ?
Cic unul dintre administratorii palatului, un tnr barbar, ar fi ndrznit s ridice ochii la Perla
Imperiului.
Nu mai blmji ca restul curtenilor. stii bine c e adevrat. Cine vorbeste ?

 Toat lumea, n gineceu, la Curte. Tot palatul vuieste de brfe.

ti multumesc pentru amabilitate. Esti ngrijorat pentru mine sau pentru soarta ta, n caz c purtarea
mea m-ar ndeprta de pe tron ?
mi plcuse ntotdeauna s-mi ntep" sora mai mare.
stiam din experient c era imposibil s ascunzi orice ntr-un palat, dar credeam c luasem toate
msurile de precautie. De cnd mi petreceam noptile cu Ruderic, l vedeam ct mai putin posibil ziua,
si n public nu-i acordam
190
aproape deloc atentie. Imprudenta nu mai era important. Iubirile secrete sunt ntotdeauna evidente
pentru observatori.
Cine st la originea acestor zvonuri ? Vreau s stiu. Comito, plecnd capul, a murmurat numele
Arianei,
ncntat s o denunte, fiindc o detesta.
Ariana, am exclamat eu, e imposibil! Inventezi.
ntr-o dimineat, n zori, l-a zrit pe tnrul barbar care iesea din camera ta.
Ce fcea la ora aceea n apartamentele mele ? Ariana era n stare s inventeze totul pentru a-si alimenta
rutatea. Voiam totusi s fiu cu inima mpcat. -Cu ea stiam c trebuie s merg direct la obiect.
M spionezi ? am certat-o eu.
S-a uitat drept n ochii mei, tantos pe picioarele ei scurte si grase, cu o privire indolent si cu bratele
ncrucisate. Credea oare c dac mi descoperise aventura nu putea fi pedepsit ?
Multi au disprut fr urm pentru mai putin de-att, i-am atras eu atentia.
Am vzut spaima din ochii ei. S-a ludat pentru a se apra, lsnd s-i scape mrturisirea pe care avea
s o regrete n clipa imediat urmtoare:
Nu m puteti atinge. Am protectori puternici.
Mai puternic dect mprteasa era un singur personaj n tot imperiul, mpratul. Asadar, lustinian i
poruncise s m spioneze. Probabil cu mult nainte de a avea de-a face cu Ruderic si aproape sigur
chiar din ziua n care o angajasem ca s m nvete bunele maniere, ntr-adevr, era tipic pentru sotul
meu s nu lase nimic la voia ntmplrii. Era mai bine s o mpiedic pe Ariana s nvenineze si mai
mult lucrurile, ceea ce constituia ocupatia ei preferat. Am vrut s o mblnzesc, cerndu-i s o
sftuiasc pe fosta ei
191
elev. Nu s-a mbunat deloc si mi-a rspuns:
O mprteas nu are curtezani.
Aceast ultim prostie mi-a confirmat bnuielile. Era pornit mpotriva mea. l-am primit prerea
stupid cu deferenta datorat profesorului care m-a nvtat totul, cci aveam nevoie s-i adorm
nencrederea.
Ea a avut, cu toate acestea, avantajul de a m trezi dintr-un vis. Mi-am dat seama brusc si n ntregime
de comportamentul meu si de implicatiile care decurgeau din el. M-am gndit la lustinian, pe care
iubirea l alungase din inima mea.
n fiecare dimineat, tineam un consiliu cu sefii serviciilor mele. Marele sambelan mi citea lista
audientelor. seful degusttor mi propunea meniurile zilei. Cu Ariana, marea maestr, discutam despre
tinutele pe care s le mbrac. Protovestiarul mi cerea s iau decizii privind problemele domestice. Ct
despre Ruderic, care reprezenta administratia palatului, el mi aducea zilnic socotelile gineceului.
Dup ce mi-am compus cu grij spectacolul, am examinat coloanele de cifre pe care le ntocmise si leam criticat. Cheltuielile pentru mncare nu erau suficient de distincte de cheltuielile pentru garderob.
Apoi am aruncat tabletele lui att de tare c s-au rupt. Am strigat c socotelile erau prost tinute. Am
simulat perfect o furie crescnd. M-am artat indignat de subordonatii incapabili. N-as fi avut nici o

jen s-l insult n public pe Ruderic, dac ar fi fost suficient de subtil pentru a intra n jocul meu. ns el
se nrosise, asuda cu picturi mari. i vedeam pe chip uimirea, mnia, tristetea, n cele din urm, s-a
ridicat brusc si a prsit ncperea, sfidnd protocolul. M-am adresat marelui sambelan:
192
Trebuie s-l pedepsiti... S continum.
Atitudinea lui mndr m stnjenise, mai degrab dect m afectase. Am asteptat ns cu nerbdare
momentul s-i explic de ce procedasem asa. Mi-a luat mult timp s-i vindec rana, mai ales c nu era de
acord cu stratagema creia i fusese victim.
ntr-o sear, Indaro a intrat ca o furtun s cear dreptate. Tocmai fusese adus la ea acas amantul ei, un
negustor extrem de bogat. Fusese torturat pn la moarte. Nici o buctic din trupul lui nu rmsese
intact, mi-a povestit ea, astfel nct bietul om semna cu unul dintre animalele acelea jupuite, vndute
de mcelari nainte de Pasti, l acuza pe ministrul loan din Cappadocia pentru aceast barbarie. Intradevr, pentru a strnge tot mai multi bani n cuferele sale, pentru a-si satisface lcomia nestioas,
jefuia orasele, sacrifica fr mil, fr remuscri vieti umane, si amenajase n palatul su sli de tortur
perfectionate si inventase el nsusi instrumente de provocat suferinte. Cei care ncercau s-si ascund
bunurile de el aflau n aceast vgun sinistr de ce era n stare. Constantinopolitanii sopteau c din
prefectur iesi ori fr bani, ori fr viat. Amantul lui Indaro alesese a doua variant. Convocat de loan
din Cappadocia, care cunostea probabil la ct se ridica averea lui, refuzase mai mult ca sigur s i se
supun...
Am fost nevoit n primul rnd s-mi consolez singura prieten. stiam c de mult timp visa s-si ia un
sot si c se bizuia pe amantul ei, dar, cunoscnd-o, presupuneam c avea deja alt candidat n minte, al
crui nume nu mi-a fost greu s i-l smulg. Era vorba de Saturnius, un om de afaceri nemaipomenit de
bogat, fiu de magistrat. Att doar, a
193
adugat timid Indaro, c era deja logodit cu o verisoar de-a lui. Dac asta era singura piedic, naveam dect s rupem logodna, ceea ce am si fcut. Cstoria a urmat la putin timp dup aceea,
permitndu-i lui Indaro s capete respectabilitatea la care aspira. Dup noaptea nuntii, Saturnius a
povestit oricui voia s-l asculte despre greselile din trecutul tinerei sale mirese. De aceea am poruncit
s fie biciuit, ca s nvete s respecte sexul slab.
Mai rmnea loan din Cappadocia. Nu puteam lsa crima nepedepsit, mai ales cnd victima era cineva
care m afecta, chiar si indirect. Dac i ceream mpratului s-l pedepseasc, m-ar fi refuzat aproape
sigur, iar legtura mea m punea n pozitie de inferioritate. Trebuia, asadar, s improvizez, lucru de care
mi-e cel mai groaz, si s m multumesc s-l amenint pe favorit.
Am ales momentul cnd ieseam din biserica Sfnta Irina, biserica mare a palatului, dup slujba de
duminic. Am cobort din strana care mi era rezervat la galerie si m-am alturat mpratului n curte.
A trecut ctva timp nainte de formarea cortegiului, timp de care am profitat pentru a vorbi cu unii sau
cu altii. M-am apropiat de ministru, mai unsuros si mai glbejit ca oricnd, semnnd cu un eunuc
imens, desi i erau atribuite numeroase succese att masculine, ct si feminine. tineam s-l avertizez
pentru ultima dat: dac se bga n calea mea, avea s-o regrete pentru totdeauna. Rzbunarea mea avea
s-l ajung oriunde s-ar gsi, oriunde s-ar adposti. Atunci, a ndrznit. M-a apucat de brat. Duhoarea
de alcool care i-a iesit pe gur aproape m-a sufocat:
Esti prea frumoas, mprteaso, ca s fii rea. D-mi si mie sansa mea.
M-am smuls, iar el mi-a tras o palm usoar pe spate ca unei fete oarecare. Din fericire, incidentul a
fost att de
194
rapid, nct putini curteni l-au observat. L-am fixat ostentativ pe lustinian, fr s m ndoiesc c va

porunci arestarea si executarea insolentului. M-a privit ca si cum as fi fost transparent, apoi s-a ntors
spre marele maestru al Curtii si i-a vorbit despre detaliile organizrii unei ceremonii, mpratul nu voise
s intervin. Scandalul era prea mare si toat lumea a preferat s nu observe nimic. M-am resemnat, n
pofida vointei mele, s le urmez exemplul, loan din Cappadocia ndrznise ceva de nenchipuit
mpotriva mea, si n public, lustinian i permisese s-o fac. Asadar, trebuia s fie la mijloc mai mult
dect legtura mea cu Ruderic, dar ce ?
ntoars la gineceu, i-am dat instructiuni lui Arsenius s afle exact ce se ntmpla n secret n cabinetul
de lucru imperial; mpratul, poruncind s fiu spionat de Ariana, mi-a artat calea de urmat. S-l pun
pe Arsenius s-si plaseze ct mai rapid posibil agentii la fata locului.
Maiestate, am avut deja ocazia de a-i cumpra pe ctiva apropiati de-ai mpratului. stiam c ntr-o
zi veti avea nevoie.
Arsenius ducea geniul intrigii pn la a-mi ghici dispozitiile. Datorit acestui lucru mi-a confirmat fr
ntrziere intuitia, n inima intrigii, se afla o femeie.
Din Italia, regina gotilor, Amalasuntha, ndeprtat de la putere si speriat pentru viata ei, si anuntase
sosirea la Constantinopol, unde venea s-i cear mpratului s-i redea tronul, n schimbul acestui
sprijin, ea urma s se declare vasal a imperiului. Supunerea gotilor si reintegrarea Italiei n imperiu
constituiau zestrea ei, cci se punea problema cstoriei ei... cu lustinian. Arsenius nu stia de la cine
venea proiectul, n schimb, loan din Cappadocia l ncuraja din ce n ce mai mult. mpratul ajunsese
pn la a-l
195
pomeni n fata vrului su, Germanus, iar Passara anunta n fata apropiatilor ei repudierea mea
iminent. Photini, vrjitoarea, vzuse corect, avertizndu-m n privinta unei strine cu diadem".
Parc am simtit o lovitur de pumnal si tocmai lustinian era cel care mi-l nfigea n spate. Eu l nselam,
iubeam un tnr barbar si m druisem acestuia, dar tovarsul, aliatul, complicele rmnea lustinian.
Chiar avea de gnd s se nsoare cu Amalasuntha si s m alunge ? Nu conta. Simplul fapt c ascultase
asemenea propuneri era suficient, nainte de a alege tactica pe care s o aplic n continuare, trebuia s
analizez pericolul sub toate aspectele si n toat amploarea sa.
M-am gndit la avocatul acela sirian care fusese ambasador la Curtea gotilor si care sttuse acolo mai
multi ani. Am poruncit, asadar, s fie adus Petru Patricianul si l-am interogat n mai multe rnduri.
Voiam s stiu totul despre regina gotilor, despre felul ei de a fi, de a se mbrca, de a tri, de a se
machia, despre viata ei public si despre cea privat. Dup portretul descris de el, Amalasuntha era
ambitioas, ndrzneat si avea atta rceal n ochi nct nimic nu o oprea. Mai tnr dect mine,
frumusetea ei clasic sfida artificiile. Era cultivat, rafinat ca spirit si ca gusturi, iar farmecul ei natural
era completat de o demnitate autentic, n sfrsit, era perfect constient c era stpna legitim a unui
regat opulent si c apartinea unei linii dinastice prestigioase... Desi era suveranul celui mai mare
imperiu din lume, mpratul si resimtea aprig originile umile si precaritatea dinastiei. Dar iat c i se
oferea posibilitatea de a se uni cu o regin de snge nobil... Aceast eventualitate mpreun cu calittile
Amalasunthei fceau ca amenintarea s fie mai grav dect as fi bnuit.
196
f.
"'"
~
Nu puteam nici s ezit, nici s pierd timpul, nici mcar sg rnai petrec nc o noapte cu Ruderic. L-am
chemat dup ce mi-am terminat siesta, ntlnirea la o or neobisnuit l-a uimit. Cnd a intrat, l-am
simtit ncordat. Pentru a-mi face curaj, am recurs la cele mai vechi artificii ale teatrului si mi-am reluat,
att la propriu, ct si la figurat, locul pe tron. Am nceput prin a declara c demnitatea mea de
mprteas mi interzicea orice legtur. De aceea, n ciuda iubirii mele pentru el, m vedeam obligat
s iau sfsietoarea hotrre de a ne desprti... Ruderic, fr s vrea, si-a regsit atitudinea respectuoas
datorat suveranei, ns buzele i tremurau si ochii i se umpluser de lacrimi. Cu toate acestea, nu voia

nici s plng, nici s se lamenteze, nici s implore. Mi-a expus nemultumirile lui, fr furie, fr
amrciune, ca pe niste simple constatri. Mi-a reprosat c m folosisem de el ca de o jucrie si c
pictasem n culorile puternice ale dragostei ceea ce nu fusese n realitate dect un capriciu. Mi-a
imputat... Dar ajunge! Mi-e prea penibil s adun frnturile de amintiri ale acestei scene ca s o repet sau
s repet n detaliu cuvintele schimbate. E suficient s spun c m-a acuzat de destule lucruri de care nu
eram ntotdeauna nevinovat, n pofida oricrui ru pe care i l-as face, a ncheiat el, va avea mereu
aceleasi sentimente fat de mine. Am profitat de aceast mrturisire pentru a-i smulge dou promisiuni.
Prima - dictat de prudent -, l-am pus s jure c va pstra tcerea n privinta ccior petrecute ntre noi.
A doua - femeia din mine vorbea -, l-am fcut s promit c nu va iubi nici o alt femeie. A binevoit smi jure tot ce l-am rugat. Binenteles, nu se punea problema s rmn la Curte, n oras. Nu eram sigur
pe mine nsmi si nu doream s-i provoc o suferint inutil. L-am trimis n armat, pe care n-ar fi
trebuit s o prseasc niciodat, si
197
^pPffffl
i-am obtinut un brevet de ofiter. La interventia mea, a fost trimis peste mare, pe frontul din Italia, si
atasat statului-major al lui Belizarie, recomandndu-l sotiei acestuia. Momentul desprtirii sosise. As fi
vrut s m arunc n bratele acestui tnr strlucitor si temerar, si am fost silit s-mi nfig unghiile n
carne ca s rmn nemiscat pe tron. El a executat cele trei plecciuni obligatorii cu o ncetineal
exagerat, pentru a m tenta sau pentru a retine timpul care fugea. Apoi s-a ndeprtat pentru totdeauna,
fr ca eu s m fi miscat. Am poruncit s fie dus la el acas un cufr plin cu aur si bijuterii, de parc
acest dar l-ar fi putut consola sau mi-ar fi linistit remuscrile.
M-am nchis trei zile si trei nopti, pretinznd c sunt bolnav; n-am acceptat s vd pe nimeni, nici pe
curteni, nici pe mprat si m-a slujit doar Indaro. Nimeni n-a pus ntrebri. Crizele de apatie alternau cu
orele de agonie n care plngeam, tipam, mi smulgeam prul; m urteam intentionat si mi provocam
singur rni... fr martori. Legtura mea nu durase dect cteva luni, nu cunoscusem dect cteva
nopti de dragoste, din care mi aminteam fiecare clip. si, cu toate acestea, mi s-a prut insuportabil s
m despart de Ruderic si s-l alung din sufletul meu. El fusese singurul cruia m confesasem, singurul
cruia m druisem.
Cu lustinian, lungii ani de intimitate hrniser o ncredere reciproc. De altfel, eram dou forte nltate
una n fata celeilalte, rmneam permanent n ntrecere. Prin contrast, elanul care m aruncase n
bratele lui Ruderic rmnea n ntregime gratuit. Avusesem de ales ntre viat si putere. Poate c as fi
preferat-o pe prima, asa precar cum prea, dac n-as fi sacrificat attea pentru a doua. Nu puteam da
cu piciorul tuturor sacrificiilor si suferintelor prin
198
care trecusem pentru a o avea. Nu puteam arunca la gunoi chinurile pe care mi le impusesem pentru a
mi-o asuma, n sfrsit, eram datoare imperiului, mpratului si nu aveam dreptul s-mi trdez
angajamentul. Renuntarea a fost ns atroce. Mi s-a prut c toate luminile s-au stins brusc n mine. Mam nchis intentionat n fata oricrei sensibilitti si poate c din aceast experient sfsietoare s-a
nscut cruditatea aceea care avea s-mi fie reprosat.
Atunci cnd, n a patra zi, mi-am fcut aparitia dup izolare, cu ochii uscati, cu spiritul rece, cu buzele
pecetluite peste secretul meu, nu m-am mai ntrebat dac era necesar s i frng inima amantului meu si
s mi-o mpietresc pe a mea pentru totdeauna. M asteptau vesti din Italia. Regina Amalasuntha, dup
ce a poruncit asasinarea principalilor ei adversari, si recptase puterea. Dintr-o dat, si-a anulat
venirea la Constantinopol, cci s-a crezut n msur s se lipseasc de sprijinul nostru. A continuat s
vorbeasc de prietenia ei, dar nu se mai punea nici problema vasalittii, nici a cstoriei, care ar fi fost
acelasi lucru, sub o alt form.
Desi amenintarea fusese ndeprtat, i-am purtat n continuare pic acelei femei care se gndise s se

mrite cu lustinian. Ea trezise n mine o fiar gata s sfsie pe oricine ar fi ncercat s mirl smulg.
Cteva luni mai trziu, printr-una din acele rsturnri de situatie deja obisnuite n regatul Italiei, o a
treia lovitur de stat a alungat-o din nou pe regina Amalasuntha n folosul unuia dintre verii ei, regele
Theodahad, dusman declarat a imperiului. De aceast dat, Amalasuntha nu era, pur si simplu,
alungat, ci tinut prizonier si bine pzit pe o insulit de pe lacul Bolsene. Imediat, mpratul a
hotrt s protesteze mpotriva brutalittii comise fat de aliata lui si a
199
avut inspiratia de a-l alege pe Petru Patricianul pentru aceast misiune spinoas pe lng noul rege al
gotilor, ntre timp, eu m informasem despre avaritia si ambitia acestuia din urm, calitti care nu
stricau deloc, si, cu o zi nainte de plecarea lui n Italia, l-am primit ntr-o lung ntrevedere ntre patru
ochi, n care a stiut s-si vad interesul.
De-abia ajuns la Ravenna, a aflat c, n nchisoare, regina Amalasuntha era n pericol de moarte,
dusmanii ei avnd de gnd s-si ncheie socotelile cu ea. S-a repezit la palatul lui Theodahad. Acolo, n
fata ntregii Curti a gotilor, l-a intimidat pe regele lor, avertizndu-l c, dac fosta suveran ptea ceva
si dac nu era repus pe tron, mpratul va invada regatul imediat. Apoi a cerut o ntrevedere particular
cu Theodahad. l-a explicat c amenintrile pe care tocmai le proferase nu aveau alt scop dect s ia
ochii lumii. De fapt, guvernul imperial nu era interesat de Amalasuntha, aliat pe care nu se putea baza.
Pentru a-si dovedi bunele intentii fat de noul rege, cu care spera s ntretin relatii excelente, i lsa n
seam soarta Amalasunthei, nu va face nimic pentru a o salva n afara unui protest public si nu va
reactiona n caz c ea va disprea brusc... Petru Patricianul si nvtase bine lectia, n scurt timp, am
primit o misiv n care ne anunta c, n ciuda eforturilor sale, dduse gres, iar regina Amalasuntha
fusese sugrumat n celul de rudele uneia dintre victimele ei. mpratul a decretat doliu la Curte si,
chiar n aceeasi zi, a poruncit sefului soldatilor din Iliria s invadeze Dalmatia gotilor, n timp ce
Belizarie se mbarca n fruntea unui corp expeditionar nsrcinat cu recucerirea pe ap a Siciliei. Italia
urma s fie prins ca ntr-un cleste.
A doua zi, mpratul, care venise s ia masa cu mine, a arborat o min potrivit mprejurrilor, la
unison cu curtenii mbrcati n negru. Femeile mele, cu lungile lor vluri
200
funebre, semnau cu niste psri de noapte, spre deosebire de eunucii rmasi n haine albe care,
agitndu-si mnecile largi, preau psri de zi. lustinian si cu mine purtam culoarea doliului imperial,
purpura fr galoane, fr broderii si fr nici un alt ornament. Ridicnd ochii spre sfintii si sfintele din
mozaicurile care l binecuvntau, mpratul a deplns moartea Amalasunthei si i-a ludat calittile,
panegiric pe care l-am ascultat cu cea mai profund comptimire. L-am ntrebat dac n-ar fi drept s-l
rsplteasc pe cel care ncercase s o salveze, Petru Patricianul. Pentru a le arta clar gotilor ce credem
despre odioasa lor nelegiuire, rsplata trebuia s fie enorm. Am cerut, asadar, pentru el postul de sef al
oficiilor, adic sef peste birourile palatului si ale Casei imperiale, ceea ce mpratul mi-a acordat cu
plcere.
Apoi a tras concluziile acelei odioase nelegiuiri":
Trebuie s recunosc c cei responsabili de moartea reginei Amalasuntha mi-au mplinit o dorint
secret, cci crima lor mi-a oferit casus belii pe care l asteptam de atta vreme. Fr s vrea, au fcut
posibil invadarea Italiei, care va aduce din nou aceast provincie sub steagul imperiului. De aceea,
ucigasii ei ar merita recunostinta mea vesnic.
mi cunoscuse dinainte planurile si m lsa s nteleg c prin faptele mele i fusesem de folos n politica
lui ?
Unele spirite rtcite, a continuat el, si-au nchipuit c m-as putea cstori cu regina Amalasuntha.
Ar fi nsemnat mai nti s uit c sunt cstorit si, din fericire, cu cea mai perfect sotie. Acest zvon a
fost lansat poate pentru a o pcli pe Amalasuntha, o barbar credul, cci trebuie s fii cu adevrat

nebun ca s-i dai ctusi de putin crezare.

Poate c mpratul nu mintea. Dar ar fi sustinut aceeasi teorie dac Amalasuntha ar mai fi fost pe lumea
201
asta ? Preferam s m fi descotorosit de o rival, dect s fiu silit s rspund acestei ntrebri. Atta
vreme ct ea era n viat, orice s-ar spune, ar fi constituit un posibil pericol pentru mine. si nu i
iertasem c si-a nchipuit c ea era totul, iar eu nimic. Ironia a fost singura rzbunare pe care si-a
permis-o lustinian. Aceasta i-a nlesnit s renunte la ranchiuna pe care o cptase fat de mine, tot asa
cum moartea Amalasunthei a distrus-o pe cea pe care o simteam eu fat de el.
Aflasem c de-acum trebuia s m protejez de toat lumea, chiar si de lustinian. si este mai dificil s
distrugi o imagine, dect o fiint uman. De aceea am hotrt s m transform n statuie inalterabil.
Am prsit efemeritatea lumii pentru imuabilitatea stilului pe care mi l-am creat. Mi-am conceput n cel
mai mic detaliu tinutele pentru a produce la fiecare din aparitiile mele o impresie de neuitat. Indaro mi
tot reprosa c mi lsasem obrajii s se rideze, c mi pierdusem pielea catifelat, care devenise aproape
lucioas, eu nu m lecuiam: N-o s te vrea nici un brbat", mi repeta ea n limbajul acela direct,
amintire a tineretii noastre. Ce conta! Nu portretele ei semnau cu Theodora, ci Theodora semna cu
portretele ei, acele imagini ale mele, mozaicuri de un rosu aprins care, n fundul sanctuarelor, mi fixau
pentru totdeauna nftisarea intangibil, n acelasi scop am restrictionat limitele respectului protocolar
datorat mprtesei sau mai degrab le-am stabilit ca regul pe cele folosite de lingusitori, si nu pe cele
ale conservatorilor. Am cerut trei plecciuni n loc de una, srutarea ambelor picioare, n locul unuia
singur, apelativele de stpn" si maiestate", n loc de mprteas" si referirea la umilii sclavi"
care mi se adresau.
202
n ciuda onoarei pe care i-o fcusem de a o numi mare maestr, Ariana s-a crezut suficient de nobil
pentru a lua peste picior noul ceremonial, mpreun cu prietenii pe care si-i pstrase n aristocratie. Am
profitat de faptul c, bolnav fiind, czuse la pat si am ndeprtat-o de pe o zi pe alta. M-a implorat s o
primesc napoi, am refuzat-o. Merita s sfrseasc ntr-una din acele uitri n care eram acuzat c-mi
arunc attia dusmani, n semn de recunostint pentru serviciile pe care mi le adusese, m-am multumit s
o trimit ntr-o arip ndeprtat a Palatului Sfnt, n felul acesta era suficient de aproape de paradisul
Curtii pentru a-i adulmeca parfumul si, n acelasi timp, la fel de departe ca ntr-un exil n fundul
vreunei provincii uitate, lustinian nu a protestat mpotriva concedierii spioanei sale credincioase si nu ia mai rostit niciodat numele n fata mea. De cnd o demascasem, i devenise nefolositoare.
La simplul zvon al unei eventuale cstorii a mpratului cu regina Amalasuntha, anticamerele mele se
goliser pe jumtate. Situatia era oricum mai ncurajatoare ca pe vremea revoltei Nika, cnd aceleasi
anticamere rmseser pustii. De la moartea reginei gotilor, ele erau din nou ticsite. Atunci, s se
adune, acesti mediocri" care se scurgeau ca valurile mrii, s se adune strns n galeria palatului
Daphne! S astepte cu orele bunvointa mea! S se ntoarc zi de zi, sptmni ntregi, luni ntregi! S
se mbrnceasc, s se ridice pe vrfuri ca s ncerce s se fac remarcati de eunucii mei!
S-l lum pe patricianul Iulian. Vreme de dou luni, i-am lsat pe ceilalti solicitanti s-l mping pn
la ultimul rnd, apoi am poruncit s fie chemat. Am observat, cnd a aprut n pragul slii de audiente,
c a dat putin napoi.
203
Aranjasem totul pentru a-l impresiona. M nconjurasem nu numai de doamnele de onoare obisnuite, ci
si de domnisoare de onoare extraordinare, nvesmntate din cap pn n picioare n mtsuri viu
colorate, brodate cu aur si arbornd ct de multe bijuterii sclipitoare si puteau pune, ca niste flori unele
mai somptuoase si mai strlucitoare dect celelalte.
Eram asezat pe un tron foarte nalt din fildes sculptat n ntregime cu scene delicate. Penele marelui

pun de pe mozaicul care se ntindea pe jos preau s urce de-a lungul tronului cuprinzndu-m, cci
mantia mea reproducea exact aceleasi tonuri si motive. Din aur erau brtrile care-mi nconjurau
gleznele, din aur vlul prins pe cap. Coliere si brtri ncrustate cu nestemate uriase mi ngreunau
umerii ngusti si ncheieturile firave. Pietrele pretioase montate n inele sclipeau pe fiecare dintre
degetele mele ale cror capete ptrtoase mi trdau originea plebee. Coroana imens cu ciucuri mi-ar fi
strivit chipul prea subtire, fr flacra ochilor mei. Sprncenele smulse pn la o liniut curb mi
ddeau o expresie permanent uimit.
L-am vzut cu mult plcere pe patricianul Iulian executnd plecciuni att de profunde, nct prea s
se afunde n pmnt. O, stpn, este trist pentru un muritor s aib nevoie de bani! Nobililor ca mine
le este rusine s pomeneasc acest lucru..." M ruga umil s l ajut s scape de creditorii si. A avut
prudenta s nu mentioneze drepturile sale", din moment ce unul dintre eunucii mei i mprumutase o
sum foarte consistent, n loc de orice rspuns, am nceput s bat din palme cntnd Iulian
patricianul, Iulian patricianul", la care eunucii mei, bine dresati, au reluat ca un cor bisericesc care i d
rspunsul patriarhului: Are crampe, crampe grave, grave crampe." Btrnul era de descendent foarte
nobil si prieten cu
204
Hilaria, noua mea mare maestr. ncremenit n rusinea lui de solicitant, de fiecare dat cnd ncerca s
ridice putin vocea, aceasta era acoperit de corul eunucilor care repetau: Are crampe, crampe grave,
grave crampe". N-a avut curaj s insiste si, cltinndu-se, tulburat, descumpnit, s-a retras, uitnd de
altfel s efectueze si cea de-a treia plecciune de adio.
Farsa grosolan nu mi-a displcut niciodat, iar Iulian era vrul preaiubit al Passarei, care m crezuse
deja repudiat.
Capitolul 13
Plecarea lui Ruderic din viata mea mi-a ntrit puterea vointei. Incidentul cu regina Amalasuntha m
nvtase c, cu ct mi extindeam puterea, cu-att aveam mai multe sanse s o pstrez. Afacerile
Bisericii au necesitat n scurt timp interventia mea. Deja, sub mpratul Iustin, n toiul persecutiilor
mpotriva monofizitilor si cu riscul de a-mi compromite favorurile proaspt obtinute, i trimisesem
mesaje clugrului Marras, cerndu-i s vin la Constantinopol, alturi de mine. Cu ambitia mea
entuziast, pornit s cuceresc tronul, aveam nevoie neaprat de prezenta lui, de spusele lui, de
exemplul lui. ns refuzase.
ndat ce a urcat pe tron, l-am implorat pe lustinian s opreasc persecutiile. Nu i-am cerut s aboleasc
ngrozitoarele legi, ci pur si simplu, fr vlv, s le aplice mai putin strict. A acceptat, asa c urmririle
au ncetat treptat, exilatii s-au ntors, si libertatea credintei a fost restabilit ncet si discret. Ca urmare,
mpratul a reusit minunea de a-i aseza la aceeasi mas pe monofiziti si pe catolici, ns aceast
tentativ de apropiere a esuat n fata intransigentei celor din urm.
Papa Agapetus fiind n drum spre Constantinopol, ne ntrebam ce intentii l animau, spernd, fr prea
mult convingere, c era vorba de mpcare, n dimineata aceea de martie a anului 536, trebuia s
debarce n principalul port privat al Palatului Sfnt si urma s fie ntmpinat cu o pomp
206
extraordinar. Un soare palid n mijlocul unui cer lptos rspndea o lumin incolor peste cupole,
chiparosi, platani si aranjamentele florale rrite de iarn. Pe marmura teraselor si a scrilor fuseser
mprstiate ierburi mirositoare. Norii de tmie si smirn se nltau din vasul mare de bronz n aerul
nemiscat. Ferestrele si balcoanele cldirilor palatului fuseser decorate cu draperii mari din brocart si
mtase, brodate cu aur si argint. Senatul, Curtea, Comitatus si celelalte autoritti ale imperiului
acopereau cheiurile micului port. Numerosi episcopi, nenumrati clugri si diaconi l nconjurau pe
patriarhul Constan-tinopolului, venerabilul Anthimus, protejatul meu, pentru care intervenisem s fie
numit cu doi ani mai devreme si pe care m bizuiam s ne apere punctele de vedere n fata eventualelor

exigente ale papei, nvesmntat n roba lui din satin albastru, brodat cu crucea de aur, trona alturi de
mprat. Majoritatea demnitarilor bombnea mpotriva acestei corvezi, pentru c dinspre Pontul Euxin
sufla un vnt aspru. Eu mi aruncasem pe umeri o sub mblnit, fiind friguroas din fire, si de pe
terasa gineceului, unde mi impunea protocolul s stau, am remarcat c anumiti ministri si episcopi nu
se jenaser s se adposteasc ntr-un pavilion. Nici mcar nu ncercau s imite stoicismul
mpratului. Insensibil la temperatur, asezat pe un tron adus din Tezaur, n ntregime acoperit cu plci
de aur, ncrustat cu berii roz si peridot verde pal, astepta netulburat, cu fata spre mare, schimbnd din
cnd n cnd politeturi cu patriarhul Anthimus.
O miscare n gloata nghesuit jos, pe chei, mi-a atras atentia. Flotila care l aducea pe pap se vedea n
zare si fiecare s-a grbit s-si ocupe locul n jurul tronului, n scurt timp, la extremitatea portului au
aprut mai multe galere mari
207
________
cu catarge aurii si pnze pictate, umflate de vntul care unduia imensele stindarde decorate cu imagini
pioase. Tonajul prea mare al navelor mpiedicndu-le s ptrund n port, unul dintre marile slepuri
imperiale care asigurau transportul Curtii de pe un mal al Bosforului pe cellalt a venit alturi de cea
mai spatioas dintre trireme. Dup ce a mbarcat pretioasa ncrctur, s-a ndreptat spre chei cu toat
viteza celor saptezeci si doi de vslasi ai si. Sute de brci albastre si roz l nconjurau, lsnd s
pluteasc n spatele lor, pe valuri, panglici de brocart, astfel nct marea ntreag prea acoperit cu aur.
La apropierea momentului solemn, mpratul si patriarhul Anthimus s-au ridicat si s-au ndreptat spre
treptele late de marmur care se pierdeau n mare.
Atunci, trompetele au nceput s sune, cimbalele si flautele si-au nceput dulcele fluierat, corul imperial
a nceput prin a-l saluta pe suveranul nostru cu celebrul imn: Salutare, rege al romanilor, ncntare a
universului, pe care Sfnta Treime l-a ndrumat ctre victorie. Stpn fr pereche, nemaintlnit
pzitor al lumii, tu poti, acum si n viitor, s unesti natiile prin arma sacr a piettii tale!"
slepul a acostat. Primul care a psit pe covorul de purpur ce ducea la tron a fost un diacon agitnd o
cruce din aur foarte mare si foarte nalt, sclipind de nestemate, n spatele lui, nainta ncet Sfntul
Printe, papa Agapetus. De departe mi s-a prut extrem de nalt, iar barba lui cenusie, extrem de lung.
Roba lui din brocart verde era brodat cu scene din Vechiul Testament, iar tiara lui strlucea de
bijuterii. seful corului imperial a lansat aclamatia ritmat: lisus e salvarea noastr!" La care toti cei de
fat, ntr-un glas, au rspuns pe acelasi ton: El e de-a pururi nvingtor!"
Atunci cnd suveranul pmntesc si suveranul spiritual s-au gsit fat n fat, si-au scos unul coroana,
208
cellalt tiara, pe care le-au nmnat sambelanilor, apoi, n acelasi timp, s-au prosternat amndoi cu
fruntea pn la pmnt unul n fata celuilalt.
Dup ce s-a ridicat, mpratul i-a fcut loc patriarhului Anthimus. Momentul solemn, momentul critic
sosise. Sensul venirii papei avea s fie dezvluit. Anthimus a ngenuncheat pentru a sruta inelul
Sfntului Petru. Papa si-a tras mna brusc si, fr nici o privire, si-a continuat drumul de parc cellalt
n-ar fi existat. Vzusem destul, asa c m-am retras.
A doua zi, Agapetus a cerut condamnarea solemn a monofizitismului. A refuzat s-i vorbeasc lui
Anthimus, afirmnd c acesta ocupa ilegal patriarhia de la Constan-tinopol. mpratul a fost, asadar,
silit s-l nlocuiasc ia negocieri. Valurile persuasiunii si ale seductiei sale se sprgeau n fata stncii
ncptnrii papale si n fiecare zi pierdea teren. El era tolerant din fire, cu toate acestea, nu ndrznea
s se ridice mpotriva presiunilor papei, pe care l considera pzitorul unittii religioase a imperiului.
Bine, Cezar, dar tocmai unitatea imperiului este n pericol dac cedezi n fata papei, i-am replicat eu.
Constantinopolul, ntreg Orientul, jumtate din imperiu refuza de fapt s se supun acestei autoritti
ndeprtate, strine care, fr a cunoaste nevoile enoriasilor si, fr s le asculte cererile, le impunea
legile sale. lustinian a insistat

 Imperiul va dinui atta vreme ct vor dinui ordinea si uniunea; or, acestea dou vin de la pap si
de la mprat.
Poruncisem eunucilor si femeilor s ne lase singuri n camera mea. Eram asezati unul n fata celuilalt
pe jilturile din argint, mpratul si scosese mantia de purpur si purta o tunic simpl, din in verdenchis. Eu mi schimbasem tinuta ngreunat de broderii cu o tunic de interior foarte larg, din
209
mtase usoar, albastr ca noaptea, pe care el o numea rochia mea de vrjitoare". Priveam prin
fereastra deschis stolurile de corbi croncnitori care zburau foarte sus pe cerul rosu al serii aceleia de
iarn, ncercam s-i deschid ochii lui lustinian. Purta greutatea istoriei, iar memoria lui era ncetosat de
mretia vechii Rome. Tria cu traditii defuncte, cu visul unui imperiu ngropat de cteva secole. M
gndeam la printele Bartolomeu si, n aceast mprejurare, regretam mai mult ca oricnd disparitia lui.
El avea credinta celor simpli. M nvtase cteva cuvinte n latin si mi aminteam cum bombnea
mpotriva acestei limbi pe care mruntaiele lui nu prea o mistuiau si, n tain, si rostea rugciunile n
greac, la fel ca toat lumea din Constantinopol. Protesta mpotriva riturilor impuse de Roma,
mpotriva episcopilor numiti de pap si prin el se exprima un popor ntreg. Acest popor era nteles de
noi, de printele Bartolomeu si de mine, pentru c noi l cunosteam si, prin urmare, l iubeam. Tu,
Cezar, iubesti politica."
Acest ultim argument, n pofida adncii sale nedreptti, trebuie s-l fi atins, cci a promis s ncerce sl nfrng pe Agapetus. nc o dat, a dat gres. Atunci am preluat initiativa si am cerut o ntrevedere cu
papa. Acesta m-a primit n capela apartamentelor pe care i le pusesem la dispozitie n Palatul Sfnt.
Trona la o catedr mpodobit cu lemn aurit si purta o tiar sclipitoare. Barba lui lung se desfsura pe
roba alb cu cruce neagr. Dac ncerca s m impresioneze, n-a reusit. Din contr, m-a enervat
adpostindu-se n spatele protocolului ca s nu se ridice cnd i-am srutat inelul si ca s neglijeze s-mi
ofere un scaun. L-am ntrebat dac intransigenta lui fat de monofiziti nu risca s ndeprteze de el
milioane de credinciosi. Adevratii crestini vor sti s gseasc drumul Domnului,
210
mi-a rspuns el. Nu se temea, am insistat eu, s vad pro-vinciile rsritene, Siria, Egiptul,
desprinzndu-se de imperiu pentru a fugi de persecutii? Cuiburile acelea de eretici trebuia curtate, a
tunat el.
Asadar, un masacru, Preasfnt Printe.
Nu, fiica mea, o purificare!
Ar fi suficient, totusi, un singur pas, un gest mrunt pentru ca monofizitii s v recunoasc
autoritatea.
A scuturat din cap cu ncptnare. El voia o supunere deplin si total. Ce s-ar ntmpla, am insinuat
eu, dac mpratul, pentru a salva unitatea imperiului, ar tia legturile cu papalitatea si ar mbrtisa
monofizitismul ?
Biserica noastr, a rspuns el, posed o retea universal, care si ntinde ramurile pn n cel mai
mrunt ctun. De la o zi la alta aceast putere omniprezent si insesizabil s-ar ntoarce mpotriva unui
suveran necredincios, ar predica mpotriva lui si ar cere detronarea lui.
ncptnarea lui Agapetus, refuzul lui de a admite realitatea m-au deconcertat. Am comis atunci
greseala de a-i oferi abrupt dou sute de mii de solidi de aur, ntrebndu-m, de altfel, de unde as putea
face rost de o asemenea comoar.
Afar de aici, fiic a lui Satan! a urlat, ridicndu-se de la catedra lui.
M-am ntors cu spatele, m-am dus la iconoclast, am srutat linistit fiecare icoan, m-am nchinat, apoi
am iesit ncet, cu capul sus, fr s-i dau nici un pic de atentie lui, care spumega de furie.
n aceeasi sear, tocmai cnd m pregteam de culcare, praepositus m-a nstiintat c unul dintre
membrii din suita papei, diaconul Vigilius, solicita o audient. Uimit de ora trzie si neasteptat a

acestei vizite, l-am lsat s intre.

211
Am vzut aprnd un prelat gras, cu brbuta cenusie, figura jovial si ochi ptrunztori. Pieptul su lat
era mpodobit cu mai multe cruci ncrustate cu nestemate. A nceput prin a-mi luda puritatea
sufletului, nemaipomenita moralitate, puterea inteligentei care, dac i-as fi dat ascultare, era superioar
celei a tuturor femeilor din vremea mea. A mai urcat cteva trepte n linguseal, comparndu-m cu
pioasa si Sfnta Elena, mama mpratului Constantin. Ca si ea, eu eram adevrata primitoare a tuturor
harurilor lui Dumnezeu". Asteptam curioas urmarea. Vigilius aflase de ntlnirea mea cu papa si de
atitudinea lui revolttoare. M sftuia s trag de timp cu orice pret. La ce bun ? am ntrebat eu. Se prea
c nimic nu-l putea ndupleca pe papa Agapetus.
Ba da, moartea, a replicat diaconul. Sfntul nostru Printe este grav bolnav, zilele i sunt numrate.
Rezistati pn atunci si actionati apoi n asa fel nct urmtorul pap s fie mai aproape de idealurile
dumneavoastr.
L-am ntrebat care ar fi cel mai bun urmas al lui Agapetus.
Eu. Faceti n asa fel nct s fiu ales eu si promit s-i protejez pe monofiziti.
l-am acceptat oferta, mi plcea felul iui direct de a negocia.
A doua zi dimineat, m pregteam s-i repet lui lustinian sfatul lui Vigilius, dar nainte s apuc s
deschid gura m-a anuntat c patriarhul Anthimus era detronat. Nu numai c deja contrasemnase
decretul, dar cedase la toate exigentele papei Agapetus. Conductorii monofizitismului se vedeau
expulzati din Constantinopol, crtile lui sfinte erau condamnate s fie arse, iar preotii lui primeau
interdictia de a predica si de a administra tainele bisericesti. Dar de ce, de ce atta nerbdare, ntrebam
eu fr ncetare, n graba lui
212
'
de a scpa de presiunile mele, mpratul s-a ascuns n
'
spatele amenintrii proferate de Agapetus. Noul patriarh al
j
Constantinopolului era deja numit, abatele Menas.
j
Nefericitul Anthimus trebuia totusi anuntat de
l
condamnarea sa. Atunci a nceput misterul. A fost cutat
j
pretutindeni, dar n zadar. Oamenii papei i-au scotocit palatul,
Sfnta Sofia, bisericile n care s-ar fi putut refugia, mnstirea
Sfntul Sergiu, vestit ca fiind ticsit de adeptii si. Agentii
papei au ndrznit chiar s caute n Palatul Sfnt si n
particular, n paraclisul Arhanghelului Mihail, urmnd zvonul c
Anthimus s-ar fi ascuns acolo. A rmas de negsit. Lumea
afirma c l-a vzut cnd aici, cnd acolo. A fost cutat peste
tot, fr rezultat. S-a ajuns pn la a ntreba copiii de pe strad
pentru a descoperi vreun indiciu. Tot degeaba. Nu s-a gsit
nici cea mai mic urm si nimeni n-a reusit s-si dea seama
ce se ntmplase cu el. Speculatiile nfloreau. Fusese rpit de
agentii papei? Agapetus nu avea ns nici un interes s
procedeze astfel, din moment ce avea condamnarea
patriarhului n buzunar. Fusese ascuns la porunca mpratului
pentru a fi scutit de nenorocirile sortii? n acest caz, era
imposibil s nu se fi stiut nimic. Fusese ascuns de adeptii si ?
S-ar fi aflat. Pe scurt, misterul a rmas de neptruns, mai putin
pentru mine. Ca toti cei care l cunoscuser si l veneraser pe
Anthimus, am asimilat disparitia lui cu o minune, ngerii cerului

l rpiser din minile dusmanilor si. Din contr, papa

Agapetus, persecutorul su, n-a mai trit mult. O lun mai
trziu, asa cum prezisese Vigilius, a murit. Catolicii au crezut
c a fost o manevr a monofizitilor. Dusmanii.niei m-au acuzat
c l-as fi otrvit. Eu, pur si simplu, l-am multumit Domnului
pentru acest minunat exemplu de dreptate divin.
ntre timp, planurile mpratului pentru recucerirea Italiei reuseau pe deplin. Napoli a fost eliberat, apoi
Roma si,
213
unui dup altul, orasele italiene reveneau sub stindardul imperiului. Belizarie conducea campania cu
surle si tobe, ajutat de lipsa de geniu a adversarului su, regele Theodahad, nlocuitorul Amalasunthei,
si de lipsa de initiativ a gotilor. Sfntul Scaun era, de asemenea, foarte grbit si, cnd Vigilius a ajuns
la Roma ncrcat cu sacii de aur pe care: conform ntelegerii noastre, i ddusem pentru a cumpra
Sfntul Colegiu, s-a trezit n fata unui, nou pap. Era clugrul Silverius, mostenitor devotat al lui
Agapetus, fanatic de intransigent. Ddusem gres.
De-abia ales, papa s-a pus imediat pe treab, mpreun cu creatia lui, patriarhul Constantinopolului,
Menas, care l nlocuise pe Anthimus al meu. mpratul nu s-a opus ca cei doi s dezlntuie un nou val
de persecutii n Orient si chiar, pentru prima dat, n Egipt, care pn atunci fusese scutit. Am avut
impresia unei repetitii si sub precizia rece a rapoartelor oficiale descopeream povestiri trite, pe care le
ascultam si care mi se ntipreau cu litere de foc n minte. Mnstiri nchise, clugri mprstiati cu
brutalitate, predicatori azvrliti n carcer, torturati, peste tot se aprindeau ruguri pentru a-i arde pe
monofizitii care refuzau s-si renege credinta. Torte ale rusinii, flcri ale falsei religii, semnale ale
fanatismului care s-au rspndit din oras n oras, sufeream cu ncrncenare pentru c nu putusem opri
aceast dezlntuire de atrocitti.
Am plecat la apele calde ale Pythiei, n Bithynia. Un ministru n functie, cornitele afacerilor private, o
deputtie a Senatului, condus de Arsenius, si o multime de sambelani, eunuci, doamne de onoare,
secretari, clugri, ofiteri mi escortau litiera. Trei mii de soldati mi asigurau protectia. Interminabilul
cortegiu de care si cavaleri serpuia peste cmpuri, cu stindardele n vnt, nltnd nori de praf, si cnd
214
tranii l vedeau trecnd se opreau din munc, ngenuncheau si se nchinau. Aceast pomp neobisnuit
era intentionat menit s conving populatia de mretia imperiului. Ct despre generozitatea ei, o
marcam prin daruri ctre bisericile, mnstirile, orasele si ctunele ntlnite n drum. Practic, golisem
Palatul Sfnt de fauna lui si nu eram deloc nemultumit s-mi dovedesc n felul acesta puterea celor
rmasi, si ndeosebi Marelui Rmas, mpratul. Destinatia pe care o alesesem era suficient de aproape
de capital ca s pot primi n continuare vesti din Palatul Sfnt cu ajutorul curierilor si totodat
suficient de departe pentru ca mpratul s nu poat veni n vizit. Era destul de subtil pentru a ntelege
c l pedepseam.
Pythia era un orsel cochet, asezat pe o coast a Olimpului, n Frigia. La picioarele lui, livezile, viile si
plantatiile de mslini se ntindeau pn la marea al crei albastru se confunda cu cel al cerului.
Primvara scurt aprinsese n cmpuri flori fr numr, violet, galbene, albastre, albe. mi stabilisem
resedinta n vila construit alturi de izvoarele termale pentru oaspetii de seam ai statului.
Apartamentele erau insuficiente pentru a-mi adposti suita, si confuzia instalrii mi-a oferit o distractie
de calitate. Pe scurt, Pythia era idilic si m plictiseam de moarte. Am detestat ntotdeauna orselele de
provincie si Constantinopolul, pe care jurasem s nu-l mai prsesc niciodat din ziua n care
revenisem acolo, mi lipsea. Singura consolare era s aflu c mpratul rtcea descumpnit prin
gineceul pustiu, cernd fr ncetare vesti despre ntoarcerea mea. Dac m-ar fi chemat la el, as fi venit
n fug, ns nu i sttea n fire s cedeze asa de usor. Iar eu nu ncetam s m ntreb care dintre noi doi

va rezista mai mult: eu, n plictiseala mea, sau el, n singurtatea lui.
215
La Pythia, protocolul era n vacant, diferentele deveneau mai putin stricte, discutiile mai libere. Seara,
pe teras, n fata soarelui care se cufunda ncet ntre dealuri, lumina strlucitoare a zilei se mblnzea, si
umbra rcoroas acoperea peisajul. Discutam despre situatia destul de ngrijortoare din Italia, a crei
recucerire, dup ce ncepuse att de bine, stagna. Gotii, prinsi la nghesuial, i chemaser n ajutor pe
franci. Acesti rzboinici de temut ajunseser la Alpi n numr mare si coborser panta spre cmpia
lombard. Dusmanii tineau sub asediu Milano, Rimini si majoritatea oraselor eliberate de curnd. Toti
cei din jurul meu se ntrebau dac trupele noastre vor rezista si dac Belizarie va reusi s-o scoat la
capt de unul singur. ,Ar fi suficient s-i fie trimis Narses cu ntriri", am sugerat pe tonul cel mai
detasat. Un lingusitor, asa cum se gseau ntotdeauna destui n anturajul meu, mi-a ludat ndat ideea
si m-a ncurajat s o pun n aplicare, mi venea s-l strng n brate, cci interventia lui stupid mi
permitea s dau replica pe care abia asteptam s o plasez: mpratul este cel care decide. Eu nu pot
face nimic, sunt doar umila lui supus." Cunoscnd indiscretia curtenilor, m asteptam ca vorbele mele
s-i fie repetate lui lustinian. Va prinde din zbor mesajul si va actiona n sensul n care voiam ? Mi-am
reluat asteptarea, plictiseala mpletindu-se acum cu nerbdarea.
Zece zile au trecut, zece zile s-au scurs, n care am admirat peisajul si mi-am ros unghiile. Zece zile
nainte ca un curier imperial s-mi aduc un plic de la chestorul Palatului Sfnt. La ordinul mpratului,
acesta mi trimitea copia dup decretul prin care Narses era numit general-sef al armatei din Italia, cu
acelasi grad ca Belizarie. Era modul indirect si caracteristic inventat de lustinian pentru a m ruga s
m ntorc, mi mplinise vrerea, asadar, si eu m-am grbit s-i
216
^IP
fac pe plac. lustinian mi simtise lipsa, asa cum pe mine absenta lui m ndurerase, n mod hotrt, eram
fcuti unul pentru cellalt.
M-a ntmpinat cu aspasmos, protocolul restrns al ntlnirilor noastre publice. Nu si-a exteriorizat
sentimentele, ns a cobort n portul palatului pentru a m primi. Onoare absolut neobisnuit, menit
s sublinieze bucuria ntoarcerii mele. lustinian se exprima cu o subtilitate care marca n existenta
noastr borne fine si elegante, cu tot attea semnificatii.
Nici o clip nu mi-am pierdut din vedere obiectivul. Neputnd mpiedica dezlntuirea persecutiilor, am
hotrt s lovesc n vrf. Voiam s m descotorosesc de papa Silverius, ale crui actiuni constituiau
toate sfidri ia adresa mea.
Pentru a-mi spori avantajul, am profitat de prezenta Antoninei la Roma, unde si urmase brbatul, ca de
obicei. La indicatiile mele, s-a nteles cu diaconul Vigilius, pe care papa, nestiind de intrigile sale, l
pstrase n anturajul su apropiat, mpreun, ei au stiut s confectioneze o acuzare de trdare de toat
frumusetea mpotriva acestuia. Totusi, Belizarie, pretinznd c este prea ocupat cu rzboiul mpotriva
gotilor, a refuzat s se implice. L-a convocat ns pe pap, sftuin-du-l, pur si simplu, s se arate mai
mpciuitor cu monofizitii si mai flexibil cu mprteasa, n loc de orice rspuns, Silverius a plecat, a
ntrerupt negocierile si s-a nchis cu demnitate n catedrala Sfntul Petru. Belizarie, din proprie
initiativ, a ncercat n mai multe rnduri s-l nduplece, s-l fac s priceap situatia, n zadar. Eu, la
rndul meu, o hrtuiam pe Antonina s preia controlul, ntr-una din scrisorile ei, mi-a povestit cum si
asedia sotul pentru ca el s accepte s intre n complot si s-l convoace din nou pe pap. Acesta,
217
ofensat, a refuzat s prseasc refugiul catedralei Sfntul Petru, n cele din urm, s-a resemnat, dar a
avut grij s fie nsotit de o suit numeroas si bine narmat. Sosit la palatul lui Belizarie, a fost
separat ndat si introdus alturi doar de Vigilius, pe care credea c se poate bizui. Spre marea lui

surprindere, a gsit-o pe Antonina ntins pe o pern, ca o regin, si, asezat la picioarele ei, tcut, jenat,
umil, sedea sotul ei, generalissimul. Antonina l-a fcut cu ou si cu otet pe Silverius, i-a aruncat n fat
valuri de reprosuri, amestecnd acuzatiile cele mai scandaloase care-i veneau n minte. Sufocarea si
indignarea papei au fost att de puternice, nct nici nu si-a dat seama c Vigilius i smulgea de pe
umeri pallium-u\, emblema rangului su. Nici mcar n-a avut ocazia s deschid gura pentru a protesta
mpotriva tratamentului la care era supus, pentru c a fost imediat mbrncit n camera alturat, tuns,
mbrcat n haine de clugr, dus n port, mbarcat si trimis n Orient.
Cteva zile mai trziu, un conciliu ametit de evenimente si constrns conditionat de bani si de
amenintrile pe care Antonina le alterna cu ndemnare, l alegea pe Vigilius pap. Monofizitismul si
gsise, n sfrsit, aprtorul.
Atunci, a cptat sens toat protectia pe care o acordasem cstoriei Antoninei cu Belizarie si pasiunii
ei pentru tnrul Theodosius, care continua de altfel fr s o tulbure nimeni. Nu luasem aceast
hotrre pentru a-mi ridiculiza adversarul. Rzbunarea simpl nu este, de fapt, dect un arbore uscat.
Mizasem foarte mult pe ambitia si desfrul Antoninei. Din aceste motive, ea era n totalitate n minile
mele si detineam controlul asupra lui Belizarie, a crui interventie era indispensabil n realizarea
planurilor mele. Amestecndu-m n povestioarele*de alcov, ajunsesem s influentez politica religioas
a imperiului. Usor de
218
povestit, asadar, s-ar putea crede, usor de fcut si totusi, pe moment, cte ezitri privind mijloacele,
cte ndoieli privind agentii, cte piedici de depsit, ct nerbdare de nfrnat, cte temeri de alungat!
Lumea zice c premeditam totul, ns m confruntam fr ncetare cu neprevzutul.
La putin timp dup detronarea papei Silverius, s-a ncheiat reconstruirea catedralei Sfnta Sofia, ars n
timpul revoltei Nika. mpratul, care umpluse imperiul cu realizrile sale, hotrse s fac din sanctuar
capodopera suprem, rezumatul actiunilor, domniei, gndirii sale, cea mai mare, cea mai frumoas, cea
mai vestit catedral din lume. Zece mii de muncitori au lucrat la ea vreme de cinci ani fr ntrerupere.
Pentru sfintirea ei, mpratul a dorit un protocol de zile mari. nconjurati de ntreaga Curte si de
autorittile statului, am mers n cortegiu de la palatul Chalke, prin tot Augusteumul, pn la porticul
Sfintei Sofia, un sarpe lung din aur, sclipind n soare si naintnd prin mijlocul gloatei. Patriarhul
Menas ne-a ntmpinat. De la detronarea lui Silverius, am constatat cu satisfactie c se cumintise si
cuta s-mi ciuguleasc din palm cu orice ocazie. saizeci de preoti, o sut de diaconi, nouzeci de
subdiaconi, o sut de lectori, o sut de usieri si douzeci si cinci de cntreti l nconjurau, numiti de
lustinian s se ocupe de minunea pe care o nchina lui Dumnezeu, si exprimase dorinta de a intra
primul, singur, asa c eu m tineam putin n spate, cnd, n ultimul moment, s-a rzgndit. M-a luat de
mn si am ptruns amndoi n cldirea din aur, argint si marmur. De aceast dat, mpratul nu si-a
ascuns sentimentele, privea peste tot, fermecat, uluit, tulburat. A ridicat ochii spre cupola
impresionant, n mijlocul creia un Hristos imens prea s-l scruteze, a ntins bratele n aer, de parc
ar fi vrut s-L
219
ating, si a strigat: Slav Domnului, care m-a socotit demn s nchei aceast oper. Solomon, te-am
depsit." Acest strigt de trufie era ndrepttit. Nicicnd mna omului nu crease o asemenea
perfectiune, o asemenea armonie, a crei semnificatie i-a fcut plcere s mi-o laude:
Aici, vezi tu, Theodora, frumusetile lumesti trebuie s arate armonia frumusetilor si mai mari ale
vesniciei. Aceast catedral este o sfer pur spiritual, ale crei elemente sunt gloriile unui regat din
alt lume. Oricine ptrunde aici trebuie s priceap ndat c ea n-a fost cldit prin puterea sau
miestria uman, ci sub influenta divin. Spiritul credinciosului trebuie s fie aspirat de Dumnezeu,
trebuie s-l simt apropierea. Domnului i place acest loc, pe care El I-a ales. si noaptea vreau ca

marinarii de pe Bosfor s se bucure la vederea nenumratelor ferestre luminate strlucitor, ridicndu-se

deasupra promontoriului ntunecos. Sfnta Sofia le va arta drumul, asa cum muritorilor le arat calea
Domnului. Priveste, Theodora, geometria simplificat a acestor figuri. Ele sunt hotarul dintre materie si
lumin.
si mi-a artat sfintele paradisului, nsirate pe fond auriu. Atunci am zmbit, cci aveau ochi negri,
imensi, nasul drept, o gur mic si fruntea nalt. Toate mi semnau. Atentia m-a miscat, la fel ca
monograma mea mpletit cu a lui pe fiecare capitel. Dragostea l mpingea s pretind c Sfnta Sofia
era opera noastr comun, desi era numai a lui.
si sporea astfel dovezile atasamentului su, unica surs a puterii mele, singurul pilon fragil si totodat
solid pe care m sprijineam. Nu comentase la detronarea papei Silverius si, desi i sustinea pe catolici,
m lsase s procedez cum doream. Dac m-ar fi dezaprobat, ar fi gsit mijlocul s m nstiinteze. De
fapt, nu voia s se opun
220
monofizitilor de team s nu-i piard, ns nu putea nici s-i aprobe pe fat. Atunci ne-am mprtit
responsabilittile, el sustinnd Biserica oficial, eu, protejndu-i pe monofiziti. Asa hotrserm noi, cu
cinism, dup discutii si trguieli ? Nici mcar, ntelegerea noastr era tacit. El mi acorda o mare
putere si mijloacele de a mi-o exersa, dar nu mi-a dat niciodat vreo indicatie, n-a schitat nici o linie, na trasat nici o limit, tot asa cum nu m-a prevenit niciodat de capcanele care m asteptau. Refuzam smi nchipui reactia lui, inspirat din ratiuni de stat, n cazul n care as fi comis o greseal
compromittoare. Sub privirea lui ascutit, atent si totusi binevoitoare, continuam s naintez pe o
frnghie ntins. De aceea, pentru a nu cdea, eram silit s-mi iau toate msurile de precautie...
Papa deportat n Licia fusese ncredintat grzii episcopului de Ptar, un nerod cu mintile aburite de
butur. Prelatul, dus cu vorba de Silverius si convins de buna lui credint, a dat fuga la Constantinopol
si a fost primit... de ministrul favorit, loan din Cappadocia. Acesta, dup ce l-a ascultat cu atentie, s-a
repezit la mprat. Papa Silverius era un om sfnt, nzestrat cu toate virtutile, cel mai zelos aprtor al
unittii Bisericii, iar detronarea lui fusese o monstruozitate, loan din Cappadocia a stiut s aduc
argumente convingtoare, asa c a iesit triumftor din ntrevedere, mpratul poruncise o anchet
privind cderea lui Silverius - si favoritul a nceput s pretind c n-ar fi imposibil s-l revad pe fostul
pap readus pe tronul pontifical.
Am fost imediat informat de aceste masinatiuni. loan din Cappadocia ilustra mai mult ca oricnd
zicala pe care poporul, n ntelepciunea sa, o aplica confratilor si: Cappadocienii au o fire diabolic.
D-le o functie, atunci devin mai ri. Arat-le cum s fac bani, atunci vor deveni si
221
mai insuportabili." In scurt timp, mpratul, fr s-si fac griji c mi-ar aduce un afront, a poruncit ca
Silverius s fie dus la Roma.
Din Cetatea Etern, Vigiiius mi trimitea tot mai des scrisori nelinistite, si pierduse capul. Neavnd
timp s-mi astepte instructiunile, Antonina a actionat din proprie initiativ. Prin ce mijloc, prin ce
minune, prin ce potiune fermecat, nu stiu, dar a reusit s-l conving pe Belizarie s-l ncredinteze pe
Silverius... lui Vigiiius, adic s-l dea pe fostul pap pe mna papei n functie. Silverius, care naviga
spre Italia, a fost deturnat spre mica insul Palmaria, unde a fost condamnat la pinea tristetii si apa
nelinistii". Temnicerii lui si-au executat instructiunile cu atta rvn, nct btrnul a murit dup numai
cteva sptmni... de moarte natural. Am felicitat-o din tot sufletul pe Antonina pentru initiativa ei.
mpratul, descumpnit, n-a ndrznit s spun nimic, loan din Cappadocia si-a btut gura degeaba.
Silverius ardea n iad, iar monofizitii erau salvati.
U
Capitolul 14
na dintre orele mele preferate din zi era aceea din mijlocul diminetii cnd, dup o baie fierbinte si

parfumat, urmat de o odihn plcut, m lsam n minile costumierelor, ale coafezelor si ale
machiorilor. Aceste operatiuni se desfsurau ntr-o cmrut impenetrabil, expus chiar la est, pentru a
primi lumina diminetii. Oglinzile mari alternau cu etajerele suprancrcate cu flacoane, cutii, cutiute si
instrumente destinate mprosptrii frumusetii feminine. Ce dac rupeam traditia virtuoaselor
mprtesc romane care refuzau cel mai mic artificiu si dac preferam s mprumut arta fabuloaselor
suverane ale Orientului ? Zi de zi, aceast ceremonie initiatic m transforma n idol capabil s-i
socheze pe oameni si s se ntipreasc pentru totdeauna n mintea lor.
ntr-o dimineat de martie a anului 539, praeposi-fcvs-ul, n ciuda instructiunilor mele stricte de a nu fi
deranjat sub nici un pretext, a intrat valvrtej n ncpere si mi-a ntins niste scrisori pe care tocmai le
adusese un curier din Italia. stiri importante", s-a scuzat el. si proaste", m-am gndit eu, vzndu-i
expresia descompus, cci, ca un bun eunuc si curtean, se informase deja cu discretie despre continutul
lor. Milano, orasul cel mai bogat, cel mai populat, cel mai muncitor, cel mai frumos din Italia, Milano
hrtuit de goti czuse n minile lor. Atunci acesti barbari, ca niste fiare slbatice, se mprstiaser pe
strzile orasului, trecndu-l
223
prin foc si sabie. Au ars, au drmat, au prdat, au furat, au torturat, au masacrat toat populatia:
brbati, femei, btrni, copii. Trei sute de mii de lesuri putrezeau n metropola nimicit. O alt scrisoare
anunta pe deasupra cderea Paviei, cci vestile, care circulau greu, ajungeau toate o dat. si acolo, gotii,
dar ndeosebi francii, aliatii lor, comiseser grozvii de nenchipuit, masacre abominabile, n durerea si
furia mea, am respins-o cu un gest necontrolat pe slujitoarea care mi pieptna prul, att de violent
nct a czut pe spate, mpratul si-a anuntat sosirea. A poruncit ca femeile s ias, apoi m-a nstiintat
c tocmai ordonase concedierea lui Narses. Am asteptat s-mi explice motivele lui, nainte de a
protesta. Cderea Milanului, mi-a zis el, avea s-i ncurajeze pe dusmanii imperiului s profite de
presupusa lui slbiciune pentru a-l ataca si voia s-l aib pe Narses la ndemn pentru a-l trimite pe
vreun front nou care s-ar putea ivi. Vznd c nu m-a convins, a nceput s critice actiunile lui Narses.
Am argumentat c el a eliberat Rimini, n vreme ce Belizarie a pierdut Milano. si tot primul era
nvinuit, prin aceast concediere. De-acum, trupele se vor supune numai lui Belizarie", mi-a trntit
lustinian, pe un ton care nu admitea replic. Pentru a-mi linisti furia crescnd, a afirmat c Narses
nsusi ceruse sa se ntoarc. N-am vrut totusi s par c m ndoiesc de aceast ultim precizare suspect
nainte de a sti mai multe, ceea ce i-a permis lui lustinian s ncheie usurat ntrevederea noastr. M-a
uimit atunci c Antonina, n scrisorile ei, nu mi-a furnizat nici cea mai mic indicatie privind motivele
care ar fi provocat cderea n dezgratie a lui Narses. M-am ntrebat dac ntr-adevr nu vzuse nimic
sau adormise pe lauri, dup eliminarea papei Silverius. n orice caz, ncrederea mea n talentele ei de
informatoare s-a cltinat. Pentru a
224

| desclci intriga, nu mai aveam dect o metod, care se f numea Ruderic. Se ntelege, pentru a
dezgropa si a scoate t la lumin adevrul nu uitasem modul n care mi dezvluise l masacrele
campaniei din Africa. si din moment ce eram | fortat de mprejurri, nu-mi displcea ideea de a relua i
legtura cu el... Scrisoarea mea a fost n toate privintele l demn de cea a unei mprtese ctre un tnr
ofiter, dar ' am stiut s inserez formule mai personale, care lsau s se
bnuiasc, desi nu o spuneau, o afectiune profund.
Ruderic mi-a rspuns fr ntrziere printr-un raport precis,
n care n-am depistat mrturia nici unui sentiment.
De la sosirea lui Narses, ntre cei doi generalissimi a mocnit tot timpul conflictul, ei fiind dusmani
declarati. Era suficient ca unul s propun un plan pentru ca cellalt s propun altul, diferit. Belizarie a
vrut s ne concentrm fortele pentru a salva Milanul. Narses a insistat s eliberm mai nti Rimini.

Asadar, din cauza lui am pierdut metropola lombard. Egalitatea de rang acordat celor doi sefi si
instructiunile contradictorii pe care si le-au dat unul altuia au paralizat complet armata. Fr nici un fel
de exagerare, putem spune c numirea lui Narses ca sef al armatei din Italia s-a dovedit a fi o greseal
catastrofal.
Voisem adevrul, l aveam. Ruderic n-avea cum s nu stie c eunucul era protejatul meu si parc
vedeam satisfactia cu care expunea att de crud aceste fapte care nu puteau dect s-mi displac. Un
rnd referitor la Antonina mi-a dat de gndit:
n cursul acestei campanii dezastruoase, sotia lui Belizarie a dat dovad de un curaj iesit din comun. Ea
n-a
225
ezitat s traverseze liniile inamice ca s-l caute pe Narses si s-/ implore s i se alture lui Be/izar/e,
pentru a apra Milanul. Acest remarcabil exemplu de devotament conjugal i-a atras simpatia armatei.
Am fost fericit c nscocisem o nou functie pentru Ruderic. Prin acelasi curier, i-am multumit pentru
franchete si I-am rugat s-mi trimit de-acum rapoarte regulate.
Gndindu-m la cele petrecute, mi-am dat seama c lustinian n-arfi avut niciodat din proprie initiativ
ndrzneala de a-l alunga att de brutal pe Narses si bnuielile mele s-au ndreptat asupra lui loan din
Cappadocia. Mai crud, mai hot, mai bogat, mai dezmtat, mai sfruntat ca oricnd, impopularitatea lui
sporea de la o zi la alta. Mi s-a povestit c se mbrca n mtase verde, chipurile pentru a-si scoate tenul
n evident, si defila pe strzi n litier, nconjurat de un cortegiu de curtezane cu rochii transparente si
de efebi care l acopereau cu mngieri, imagini desfrnate la care nici nu m gndeam s zmbesc, n
ceea ce m privea, renuntase la orice urm de respect si, atunci cnd m vedea, m fixa cu un aer
insolent, atitudine care deja nu m mai surprindea.
Eram revoltat la ideea c un asemenea om se bucura de favorurile neclintite ale mpratului, individ
drept si binevoitor din fire. La toate insinurile, el obiecta c datorit favoritului imperiul avansa si
progresa. I-am recomandat lui Arsenius s-si ndoiasc supravegherea. N-a ntrziat s dibuie pasrea
rar, un membru al grzii pretoriene, detasat pe lng loan din Cappadocia care, stiindu-se urt,
pretindea msuri de securitate iesite din comun. Ministrul a intuit neobisnuita abilitate financiar a
acestui sirian si I-a fcut unul dintre oamenii si de ncredere. Am aflat c acest Barsyme se ocupa la
nceput cu schimburile de bani si c,
226
acuzat n mai multe rnduri de furt, reusise de fiecare dat s-si conving judectorii de onestitatea sa.
Era omul providential. A acceptat ndat oferta de a m sluji si a primit cu lcomie banii pe care i-am
trimis, l-am acordat onoarea de a-l primi personal. Bine am fcut, dat fiind importanta informatiilor
sale. De la o vreme, loan din Cappadocia, renuntnd la aluzii si insinuri, trecuse la critici deschise.
Pictur cu pictur, turna otrvuri n urechea mpratului. De fapt, concepuse neobisnuitul plan de a-l
desprinde de mine, n scopul de a domni singur asupra stpnului lumii. Nu mi-era greu s mi-l
nchipui pe acesta ascultnd, impasibil si impenetrabil, calomniile scuipate de loan din Cappadocia n
privinta mea. Acesta, n ciuda influentei si a puterii sale de ptrundere, nu trebuia s-i ghiceasc
reactiile. Dar un brbat nu are secrete fat de sotia lui, mai ales dac aceasta se numeste Theodora, si
stiam c mai devreme sau mai trziu lustinian avea s se trdeze. Atitudinea lui avea s-mi dicteze
atunci cum s m comport. Am avut o clip de slbiciune. Abia obtineam o victorie, abia cstigam teren
c aprea o nou amenintare, n permanent noi riscuri, noi conflicte mi ddeau impresia c m aflam
exact acolo de unde pornisem. Aceast rencepere perpetu m consuma.
Am tinut ochii atintiti asupra Italiei, tulburati de vestile care veneau de acolo. De aceea nu am dat mult
atentie unei revolte care a izbucnit n captul cellalt al imperiului, n Armenia. Aceasta era totusi cheia
Orientului, zaua slab a hotarelor noastre, aprat de generalul Sitas, cumnatul meu, care a fost asasinat
acolo. A lsat n urm o vduv, Comito, care l nsela, o fiic, Sofia, care practic nu-l cunoscuse, si nici

un regret n sufletul mpratului, care nu i-a iertat niciodat

227
absenta din timpul revoltei Nika. Acesta l-a trimis n locul lui pentru a restabili ordinea pe Bouses, un
general capabil cu sigurant, dar n care instinctul mi dicta s nu m ncred. Primul lui raport secret
insinua c aceste necazuri nu erau nici izolate, nici spontane si c el l bnuia pe marele rege al persilor
c ar fi instigatorul. Existenta Pcii Vesnice semnat ntre Imperiu si Persia ne-a mpiedicat s-l
credem. Chosroes era el cel mai redutabil politician, ns ar fi fost de nenchipuit s ncalce n fata
ntregii lumi jurmintele cele mai solemne!... Cu toate acestea, am deschis bine ochii.
ns iat c foarte departe de acolo, n Mesopotamia, grzile au arestat un sirian care ncerca s treac
hotarele noastre noaptea si pe ascuns, sub pretextul c face o vizit familiei. A protestat, a pretins c se
afl sub protectia unor persoane importante, a refuzat s rspund la ntrebri, a fcut pe misteriosul si
si-a dat important. Vamesii, ncurcati, l-au trimis la Constantinopol pentru a scoate de la el mai multe
informatii. Intrusul si-a pierdut mult din prestant, dar si-a continuat fanfaronada. Agentii l-au strns cu
usa, a nceput s cedeze, l-au amenintat si deodat s-a prbusit. A nceput s vorbeasc att c n scurt
timp nu-l mai putea opri nimeni. Era un torent de cuvinte, un suvoi de dezvluiri... Cu cteva sptmni
mai devreme, la palatul Ctesiphon, servise drept interpret ntre doi preoti italieni si Marele Rege. Cine
erau oamenii aceia sfinti ? Unul se pretindea episcop, cellalt diacon, n orice caz, purtau hainele
preotesti ale acestor functii, datorit crora putuser cltori prin tot imperiul, fr s fie remarcati si
mai ales fr s fie arestati si interogati. si ce cltorie! Plecati din Italia de Nord, fuseser trimisi de
regele gotilor s-l pun n gard pe Marele Rege n privinta victoriei absolute a imperiului n Italia, care
l-ar pune pe el, Chosroes, n mare pericol.
228
Inevitabil, aveam s ne ntoarcem mpotriva lor, putnd s ne concentrm toate fortele pentru a-i invada
statul. Marele Rege nu avea alt solutie dect s se alieze cu gotii... Sirianul nu cunostea urmarea, fiind
ntre timp nsrcinat cu o misiune de spionaj n tara lui de bastin.
Rspunsul persilor nu lsa, totusi, nici o urm de
ndoial. Cci aveau prea multe interese s se alieze cu gotii
pentru a nu profita de ocazie. Daca trebuia s ne batem pe
dou fronturi, era evident c nu puteam rezista. Imperiul
risca s fie invadat si dezbinat. Aceast eventualitate m-a
hrtuit toat ziua si toat noaptea. Nereusind s dorm, m-am
trezit si m-am dus s-l caut pe lustinian. Acesta msura
cabinetul n sus si-n jos cu pasi mari. Ba se oprea brusc pe
steaua de porfir care mpodobea centrul marmurei de pe jos,
ba ridica ochii spre cupol si-l contempla pe marele Hristos
din mozaic ca pentru a-l cere o idee. Nu scotea nici un
cuvnt, se gndea. sambelanii si secretarii i asteptau de
atta vreme ordinele, nct fuseser doborti de oboseal si
adormiser rezemati de ziduri. Eu am rmas tcut, multumindu-m s-l privesc, n timpul revoltei Nika, l vzusem
resemnndu-se la lasitate, n timp ce pe mine inconstienta
m mpingea la ndrzneal, iar acum, n criza aceasta,
fermitatea lui rspundea descumpnirii mele.
Toat noaptea a mers, toat noaptea a cntrit alternativele, n zori, a luat o hotrre, cea mai penibil si
cea mai nteleapt: va renunta la proiectul cel mai scump, va opri rzboiul cu gotii pentru a-si putea
retrage trupele din Italia ca s lupte mpotriva lui Chosroes. Mai trebuia s-i conving pe goti s ncheie

pacea. Avea s le trimit ct de repede negociatori nsrcinati s o obtin cu orice pret. Nici o clip nu
si-a subestimat adversarul persan care, din vremurile ndeprtate cnd fusese silit s lupte pentru tron
229
contra fratilor si, si arogase puterile depline erodndu-le pe cele ale personajelor mai importante ca el.
Crendu-si o armat formidabil, se impusese ca rival al mpratului. Din pcate, nu ducea lips de
partizani n imperiu, din motivul absurd c se legase de elenism. De fapt, tradusese n persan
capodoperele literaturii noastre antice si nvtase pe dinafar citate masive din acestea. Aceast
operatiune de seducere dduse roade pentru c mediocrii", mereu gata de orice josnicie, l ludau zi si
noapte pe marele om, fr s-si dea seama c era dusmanul nostru cel mai aprig.
mpratul a nceput prin a-i reaminti obligatiile Pcii Vesnice si l-a rugat s opreasc imediat pregtirile
militare. Chosroes n-a rspuns, refuznd s accepte oferta. Atunci, lustinian, cednd dorintei lui de
pace, a cobort nc o treapt a umilintei. Mi-a cerut s scriu si eu n Persia. Nicicnd pn atunci nu
participase vreo mprteas att de direct la treburile statului. Am vzut n asta o dovad de ncredere
din partea mpratului, ca pentru a-mi afirma c rmnea surd la calomniile lui loan din Cappadocia.
Gresisem cnd m ndoisem de el.
Nu m-am adresat direct Marelui Rege, ci unuia dintre vizirii si, pe care l ntlnisem cnd fusese
ambasador la noi. L-am implorat s-si influenteze stpnul n sens pacifist, i-am promis, dac reusea, o
rsplat imens si, pentru a-l face s m asculte si s acorde un pic de ncredere demersului meu, I-am
asigurat c mpratul nu lua nici o decizie fr s m consulte. Nefericit fraz, creia Chosroes a avut
perfidia s-i dea un mare rsunet, sustinnd c un imperiu condus de o femeie nu mai rezista dect
printr-o minune. Mediocrii" au auzit si ei, datorit lui, si mi-au ironizat nfumurarea. Tiranul, care
tinea Persia cu o mn de fier, era, de asemenea, un personaj grosolan.
230
Totusi, corespondenta aceasta si intentia noastr declarat de a mentine pacea l-au mai ntrziat pn
cnd am obtinut indispensabilul armistitiu cu gotii, a crui veste mult-asteptat ne-a parvenit n scurt
timp. Invazia att de temut era inevitabil, ns trupele pe care mpratul le chemase din Italia
avuseser vreme s ajung la hotarele noastre de rsrit. Puteau rezista ? Atentia noastr se concentra
asupra Mesopotamiei, cnd un curier a sosit n goan din nordul imperiului, informndu-ne c bulgarii
atinseser Dunrea, invadau Balcanii, distrugnd, arznd, ucignd totul n calea lor. Ajunseser deja
pn n inima Greciei, n Corint, n plus, o revolt foarte grav a izbucnit n garnizoanele noastre din
Africa. Soldatii nostri, hrtuiti de berberi, n loc s lupte, li s-au alturat si au amenintat Cartagina, pe
care ne chinuisem atta s o recuperm din minile lui Gelimer.
n mijlocul acestei cascade de vesti proaste, nu aveam dect un singur gnd: Antiohia. Antiohia cea
splendid, cea bogat, ilustra metropol a imperiului, pe care Chosroes o asediase. Antiohia, unde
curajul garnizoanei era dublat de eroismul locuitorilor, n ciuda disproportiei dintre forte, si aprau
orasul de cteva sptmni ca niste fiare slbatice. Noi voiam s credem c vor rezista! ns ce puteau
face ei, nefericitii, mpotriva unei armate nenumrate si bine antrenate? Atunci a venit vestea
ngrozitoare. Antiohia fusese luat cu asalt si cucerit. Templele crestinismului au fost pngrite,
desacralizate si la fiecare rspntie s-au aprins, la porunca Marelui Rege, ruguri ale cror flcri urcau
pn la cer, proclamnd suprematia zeului Soare.
Cderea giuvaerului imperiului a rsunat pe toat ntinderea acestuia ca un tunet, n regiunile de granit
s-a instaurat panica. Valuri de refugiati s-au mprstiat n Anatolia si pn n capital. Eu m revoltam
la ideea c
231
orasul n care locuisem, unde adunasem attea amintiri plcute, unde se hotrse viitorul meu czuse n
minile dusmanilor. M gndeam la Macedonia, la clugrii care m gzduiser si m ascundeam

pentru a plnge, mprteasa, de fapt, nu are dreptul s se nelinisteasc pentru prietenii ei, cci ea nu
are preferinte, fiind mam neprtinitoare pentru toti copiii ei. De altfel, n-as fi avut posibilitatea s m
las mult timp n voia disperrii.
Catastrofa suferit de imperiu nu-l oprise nici o clip pe loan din Cappadocia n campania lui pentru a
m distruge, iar Barsyme m tinea la curent aproape zi de zi cu urzelile lui. Fcea parte dintre oamenii
pe care i primeam n secret. S-ar crede c, dac esti nconjurat si pzit zi si noapte, ti pierzi orice
intimitate, ns, n mijlocul multimii care observa cele mai mici gesturi ale mele, mi-era suficient un
numr restrns de doamne si eunuci n care aveam ncredere pentru a-mi sluji de paravan. Discretia lor
fusese rspltit regeste, dar un cuvnt n plus i-ar fi condamnat s dispar de pe fata pmntului.
n unii aveam ncredere aproape deplin. Mai fideli ca umbra mea, ei erau fpturile mele, pe care unii i
vor numi sufletele mele blestemate. Arsenius, sora mea Comito si ndeosebi Indaro, de departe cea mai
dezinteresat. Cine alta n afar de ea m-ar fi putut forta n aceast perioad de dificultti si tensiuni s
primesc fiinta de a crei prezent m temeam cel mai mult: fiica mea ?
Aceasta se speriase la cderea Antiohiei si fugise mpreun cu ai ei pn la Constantinopol. S-ar fi putut
cruta de oboseala unei cltorii att de lungi, am ironizat-o eu, cci armatele Marelui Rege nu vor
ajunge asa de repede la zidurile capitalei. Indaro a recurs atunci la lacrimi, care nu m-au impresionat
prea tare. S o primesc pe fiica mea!
232
S-mi recunosc bastarda! In momentul n care loan din Cappadocia m vna si imperiul era scuturat de
furtun! Indaro si-a pierdut mintile. N-am reusit s-o descurajez pe neghioab: s-a trt la picioarele
mele. Irina, zicea ea, nu avea dect o singur dorint: s-si vad mama, fie chiar si cteva clipe, si apoi
s nu mai ncerce niciodat s se apropie de ea. Stul s m rzboiesc cu ea, am cedat.
ntrevederea a avut loc ntr-un paraclis al gineceului, o ncpere micut, cu peretii din alabastru si
tavanul acoperit cu mozaic nftisnd bolta cereasc. Indaro a adus-o n secret pe fiica mea. Era foarte
nalt, destul de voinic, stngace, fr gratie. Nu mi-a trecut prin cap s o mbrtisez. De la prima
vedere am constientizat cum se scurg anii, nu c m-as fi crezut tnr, dar avusesem pn atunci
impresia c nu-mi trdam vrsta, si mi-am dat seama subit c m apropiam de cincizeci de ani.
Am ntrebat-o pe Irina cum aflase de identitatea mamei ei. Indaro i-o dezvluise atunci cnd s-a mritat
si, dac solicitase o audient, o fcuse la sfatul tatlui ei, cu care coresponda, acel Pharas despre care o
alt minciun de-a lui Indaro m fcuse s cred c era mort. Asadar, primul meu amant tria.
Un val de nostalgie, de ur, de dragoste m-a cuprins. M cltinam att de tare, nct am fost nevoit s
m sprijin de perete, a crui piatr rece m-a nviorat. Am ntrebat-o cu severitate pe Irina ce voia. Nu
avea tot ce-si putea dori ? Nu-i ddusem totul ? Mi-a rspuns printr-un torent de reprosuri, conchiznd
c nu m va ierta niciodat c am lsat-o s cread c e orfan. Ochii mici si ri care m fixau mi-au
adus aminte de mama si detestam aceast amintire. Am nteles c, dac-si prsise provincia, nu era
nici de frica persilor, nici
233

din dragoste filial, ci pentru a fi recunoscut ca fiic a mprtesei si pentru a obtine o pozitie demn
de rangul ei. Am ncercat s-i explic c era imposibil ca ea s rmn la Constantinopol sau la Palatul
Sfnt. Dac n-o faci pentru mine, mcar f-o pentru fiul meu, ns mi nchipui c nu stii c esti
bunic", mi-a aruncat ea. Ba da, stiam, l chema Anastasius si tocmai mplinise nou ani. Avea prul
blond, ondulat, ochii cprui-deschis, o frunte joas. Era un copil linistit si afectuos, un elev silitor, care
vorbea deja latina n afar de greac. M-a privit uluit, descoperind c acolo, n fundul ndeprtatei sale
Caria, se afla sub supravegherea mea si c le cunosteam existenta n cel mai mic detaliu. Poate c n-o
artam, dar nu puteam fi acuzat c nu m interesa soarta lor. Aceast femeie masiv era exact
contrariul fiicei pe care mi-as fi dorit-o, dar poate c ar fi fost altfel dac ar fi primit dragostea matern,

totusi rmnea carne din carnea mea. Trebuia s m adun rapid si s-mi art fermitatea dac nu voiam
s m las necat ntr-un sentimentalism pe care l-am evitat toat viata. Vei obtine tot ce ceri, i-am
declarat eu, dar cu o singur conditie: s pleci imediat, s prsesti Constan-tinopolul si s nu te mai
ntorci niciodat."
Pstreaz-ti cadourile! a scrsnit ea.
Totusi, pn acum, ti-au prins foarte bine, i-am ntors-o eu.
Furioas, simtind c pierduse partida, a prsit ncperea fr o privire, fr un salut. N-as fi rezistat
nici un minut n plus. Gfiam, sudoarea mi curgea pe fat si o migren nemiloas mi strngea
tmplele n menghin. Am poruncit ca o escort de onoare s o nsoteasc pe fiica mea pentru a m
asigura c va trece Bosforul chiar n aceeasi zi si se va ntoarce ct mai curnd n provincia ei.
234
Zvonul existentei Irinei si al vizitei sale s-a scurs n afara zidurilor Palatului Sfnt. De aici legenda
rspndit de Germanus si Passara c mi-as fi fcut fiica s dispar. Indaro s-a pierdut n scuze, s-a
ncurcat n explicatii si m-a implorat s-i iert minciunile. Poate c, la urma urmei, nu gresise prea tare,
dar abia reuseam s o ascult. Mintea mea era n alt parte. Pharas era nc n viat n acest oras, nu
departe de mine, si amintirile amare m sufocau. Pharas putea suporta, dup attia ani, rzbunarea mea.
Dar puteam face una ca asta tatlui fiicei mele, mai ales dup ce am vzut-o? Ct despre ideea de a-l
revedea, nu voiam ca un brbat urtit si mbtrnit s-mi murdreasc vechea imagine pe care o
pstram despre el si, pentru a ndeprta tentatia, peste chipul ntunecat si frumos al tineretii lui am
suprapus figura luminoas si zmbitoare a lui Ruderic. Abia atunci am plns, fr s stiu dac pentru
cele dou iubiri moarte sau pentru Antiohia, al crui lung martiriu era detaliat n rapoarte.
Persii nu erau barbari nici pe departe. Jefuiau, furau, masacrau nu n dezordine, ci metodic si numai la
ordinele ofiterilor lor. Marele Rege nu lsa nimic n voia ntmplrii: dup ce orasul a fost golit de
comori, a poruncit s fie ras de pe fata pmntului, n acest fel, din pricina lui, Antiohia care strlucise
attea secole n istoria lumii nu mai exista. Rarii supravietuitori, deportati n strfundurile Persiei, n
provincia cea mai arid, au fost siliti s construiasc alt oras, cruia Chosroes i-a dat numele victimei
sale... mi nchipuiam, copilreste, c, dup o asemenea catastrof, destinul nefast va nceta s ne
chinuiasc si c furtuna se va opri. M nselam, cci valul de vesti proaste nu prea ncetinit de nimic si
fiecare zi ne aducea o nfrngere, pierderea unei fortrete, cderea unui oras. Mi se ntmpla s m
ntreb dac nu strnisem furia divin si m
235
gndeam n zadar ce am fi putut svrsi pentru a-L ofensa pe Dumnezeu, n toat aceast perioad, nam ncetat s-l admir pe lustinian. Antiohia fiind stears de pe hart, hotrse nu numai s recucereasc
terenul pe care fusese asezat, ci si s o reconstruiasc mai frumoas, mai mreat ca nainte. Nici o zi,
nici o clip n-a prut obosit, nici mcar slbit. Nu era convins de victoria final, cci nu manifesta nici
optimism, dar nici pesimism, se multumea s guverneze constiincios, metodic. Datorit acestei atitudini
ne sustinea si pe mine, si pe colaboratorii nostri. Ne mpiedica s disperm. Nu renunta s se bat cu
Chosroes si n vis se gndea doar la revans si l-a rechemat pe Belizarie n tar pentru a pregti
urmtoarea campanie n Orient.
mpreun cu statul su major, generalissimul a revenit la Constantinopol, si Ruderics-a ntors ntre
zidurile orasului. M sfsia tentatia de a-l chema la palat si de a-l revedea. Cu toate acestea, nu puteam
si nu trebuia. Nu aveam s renunt la sacrificiul fcut si nici nu voiam, dup ce l-am fcut s sufere din
pricina ei, s-i dezvlui nestatornicia mea. Zilele treceau, rezistenta mea slbea si m rugam lui
Dumnezeu ca Belizarie s plece ct mai iute din capital. De fiecare dat cnd se deschidea usa camerei
mele, tresream ca si cum ar fi trebuit s apar Ruderic, uitnd c era, practic, imposibil, n dupamiaza aceea, cnd balamalele de argint s-au rsucit n ttnile lor, nu m-am putut abtine s nu tresar;
dar n locul tnrului ofiter a intrat o vduv. Era Antonina, mbrcat n vluri de doliu. A vrsat un

suvoi de lacrimi, scotnd gemetele cele mai patetice. Din aceast tnguial funebr reiesea c amantul
ei, Theodosius, o prsise. Am linistit-o si am rugat-o s-mi povesteasc totul.
Curtezanul fugise din Constantinopol pentru a se
236
THEODORA, > IPARATEASA BIZANtULUI
nchide ntr-o mnsti; . Asadar, fusese atins dintr-o dat de gratia divin ? am ntreoat eu. Antonina
afirma contrariul. Ce motiv l mpinsese atunci s-si caute salvarea n religie ? S-a pierdut ntr-o
nsiruire de minciuni, pn cnd am silit-o s mrturiseasc adevrul, ncepuse din nou s hohoteasc
si, printre sughituri, mi-a mrturisit c tnrul Theodosius continuase s o copleseasc, ns ea ceruse
prea mult de la el si, n pofida tineretii sale, si pierduse puterile. Epuizat dup attea servicii vitejesti,
buimcit, si gsise salvarea n fug. Antonina jura c o s moar de durere. Catastrofele care scuturau
imperiul nu nsemnau nimic n comparatie cu drama pe care o tria. Mi-am nbusit un hohot de rs si,
ntr-un fel, i-am fost recunosctoare, fiindc, fr s-si dea seama, m nveselea n momentul n care
simteam cel mai mult nevoia. Inspiratia mi-a suflat s o sftuiesc s cear ajutorul sotului ei. Am nteles
din reactia ei c se ntreba dac nu cumva mi bat joc de ea, dar m-a prsit nseninat. A reusit s-l
conving pe Belizarie c pierduse n Theodosius colaboratorul ce! mai fidel, prietenul cel mai
fermector si c era necesar s fac totul pentru a ncerca s-l recupereze. Belizarie s-a conformat
imediat, cu graba care l caracteriza, si a cerut o ntrevedere cu noi, nu pentru a vorbi despre rzboi, ci
despre tnrul ale crui servicii i erau indispensabile, sustinea el, implorndu-l pe mprat s-l cheme
napoi, lustinian, nentelegnd nimic din afacerea aceasta, m-a lsat pe mine s-i dictez cum s
procedeze. La ndemnurile lui, Theodosius a acceptat s ias din mnstire. Antonina, regsindu-si
amantul datorit sotului ei, nu mai putea de fericire si cel mai perfect menaj n trei s-a refcut ca n
trecut. Mcar a existat o femeie fericit n perioada aceea de nefericire.
Capitolul 15
T
oate aceste evenimente dramatice mi deturnaser atentia ntr-att nct neglijam s cercetez viata de zi
cu zi. Schimbarea avusese deja loc atunci cnd mi-am dat eu seama, imperceptibil pentru toat lumea,
dar semnificativ pentru mine. Aprea un punct asupra cruia lustinian insista, altul, asupra cruia nu
era de aceeasi prere cu mine, o favoare minuscul pe care refuza s mi-o acorde, de altfel din cele mai
ntemeiate motive posibile. Aceast fisur, o mic zgrietur la suprafata bunei noastre ntelegeri, a fost
suficient pentru a m alerta. Asadar, ncrederea pe care mi-o artase, ncredintndu-mi sarcina de a le
scrie persilor, nu fusese dect o momeal. Se folosise de mine pentru c m crezuse util, ca s-si dea
seama, de altfel, c se nselase. Pericolul m pndea, si amenintarea mi invada viata cotidian, loan din
Cappadocia era hotrt s m elimine, iar eu eram hotrt s-l mpiedic s-o fac. Duelul a nceput,
inexorabil, pn la moarte.
Fr a m astepta la vreun rezultat, l-am luminat pe mprat asupra golurilor din administratia
favoritului su si asupra nemultumirii generale pe care o strnea. Evitnd s mentionez necazurile
personale, am fcut apel la bunul lui simt politic, la dorinta lui de a aduce fericire popoarelor sale, pe
care ministrul, n numele lui, le fcea nefericite. Asa cum m asteptam, am auzit rspunzndu-mi-se c
loan din Cappadocia era geniul cel mai capabil al timpului su.
238
Atunci, strategia mea s-a desfsurat mai insidios si am ncercat s-i trezesc lui lustinian bnuielile n
privinta ambitiilor favoritului su. O clarvztoare i prezisese c va purta vesmntul lui Augustus,
suveranul care a ntemeiat imperiul. Sigur c va deveni el nsusi mprat, nu ezita s se dedea la
incantatii magice pentru a grbi acest moment binecuvntat. Noaptea, la el acas, se mbrca n mare
preot si-i ruga pe demoni sau pe cini s-l nvesteasc cu puterea suprem, lustinian, oricnd dispus s
ciuleasc urechea la asemenea zvonuri, a rmas de data aceasta surd. Mi-am dat seama atunci n ce
msur nu mai eram nici prima, nici cea mai puternic. Binenteles, lustinian m iubea la fel ca pe

vremuri, dar nu mai eram eu ochii lui, cci vedea prin altcineva, nu mai eram eu urechile lui, cci
asculta de un altul. N-am avut de ce s caut mult timp motivele acestui dezastru. Un altul n afar de
mine descoperise secretul cel mai intim al mpratului: slbiciunea lui. loan din Cappadocia l domina
pe lustinian att de mult, nct acesta nu se mai putea desprinde de influenta lui.
Atunci am fost nevoit s m tocmesc cu caracterul meu. Pn atunci, n toate mprejurrile, m
npustisem drept nainte, fr ezitri, fr s cedez, poate fr mil si fr scrupule. Pentru prima dat
am fost silit s m resemnez. Am fost obligat s fiu tot ce nu fusesem niciodat nainte, adic
ascuns, rbdtoare si viclean. Cu toate acestea, cmpul meu de manevr rmnea extrem de mrginit,
n fata ncptnrii lui lustinian de a-si absolvi favoritul, mi-am dat seama c era prea trziu pentru a-i
dezvlui rzboiul ucigas pe care l ducea mpotriva mea. Ct despre ideea de a m descotorosi de el
ntr-un mod mai expeditiv, era att de bine pzit, nct nici nu puteam visa la asa ceva. loan din
Cappadocia era att de nencreztor n
239
II
privinta mea, nct nu gusta dect mncrurile preparate n fata lui. Noapte si zi, mii de grzi l aprau
si, n ciuda precautiilor lui, informatorii mi raportau c avea somnul tulburat mereu de cosmaruri n
care se vedea njunghiat de vreun mercenar pe care i-l trimisesem eu. Spaima lui devoratoare nu m
consola nici un pic, din moment ce cstiga teren de la o zi la alta. si cea mai mic tentativ se ntorcea
mpotriva mea. lustinian ncepea s m priveasc cu ochi nencreztori, iar ruptura s-a lrgit fr
ncetare.
Cu rceal, cu disperare, asteptam momentul n care avea s devin o groap, apoi o prpastie pe care
n-o mai puteam depsi, mpratul era, practic, nvluit. Riscam ce putea fi mai ru, dar sub nici o form
nu trebuia s-i art spaimele mele. Deja Curtea se ntorcea subtil, suav, dinspre mine. Anticamera mea
era mereu plin, dar, cu toate acestea, mai putin ca de obicei, nc exista o gloat de solicitanti, dar
numrul acestora se diminua de la o zi la alta. loan din Cappadocia avea multi dusmani, ns acestia
socoteau c, o dat descotorositi de mine, le va fi cu att mai usor s fac acelasi lucru cu el. Simteam
c-mi fuge pmntul de sub picioare, dar, dac cedam nelinistii, eram pierdut. Cu mintea rece, mi-am
concentrat toate puterile pentru a descoperi cea mai mic fisur n zidul reprezentat de adversarul meu.
Fiara nemiloas avea totusi o inim, bine ascuns sub viciile si crimele sale, o inim pe care o pstra
doar pentru unica lui fiic, Eufemia, o adolescent proaspt, fermectoare si naiv, bucuria si mndria
lui. Antonina, rmas la Constantinopol dup plecarea lui Belizarie si a statului su major n Rsrit, sa mprietenit cu tnra, i fcea vizite sau o invita pe la ea aproape n fiecare zi. A profitat de absenta
240
tatlui, plecat n inspectie n provinciile din Est, cci acesta, bolnvicios de bnuitor, s-ar fi putut arta
nencreztor fat de o prieten a mprtesei.
ntr-o zi, avnd chef de confesiuni, Antonina n-a ezitat s-i fac Eufemiei cele mai grave destinuiri. A
nceput prin a pomeni adnca nemultumire pe care o simtea fat de sotul ei, Belizarie. Cucerise Africa,
Italia, Mesopotamia, mbogtise nencetat imperiul cu przile sale de rzboi, pentru a nu primi n
schimb dect cea mai neagr nerecunostinta. si-a vrsat amarul, ajungnd s critice aspru puterea si pe
cei care o detineau. Pentru Eufemia care, stiind-o pe mprteas dusmana tatlui su, o detesta,
cuvintele ei erau ca mierea. Foarte ncntat, a ntrebat-o nevinovat pe Antonina de ce ndura Belizarie
attea nedreptti cnd avea toat armata pe mn. O lovitur de stat ntr-un cmp de lupt ndeprtat nu
avea nici o sans de reusit, a replicat Antonina, dac nu exista chiar n capital un aliat solid si
puternic.
Imediat ce s-a ntors tatl ei, Eufemia s-a grbit s-i repete aceste discutii, ncntarea a fost mai
puternic dect nencrederea. Dac Belizarie si armata si uneau fortele cu ale lui, era sigur c va pune
mna pe coroan. A trimis-o s-i spun Antoninei c ar fi fericit s se ntlneasc a doua zi. Antonina s-

a crispat, nnebunise, ce naiba? Tot orasul colcia de spioni ai mpratului si mprtesei; ntrevederea
lor ar iesi la iveal imediat si ar trezi o multime de suspiciuni. Dar, adugase ea, trebuia s plece n
cteva zile s i se alture sotului ei pe front si avea s nnopteze ntr-o cas izolat pe care o detinea n
mprejurimi. Ministrul ar putea s se ntlneasc acolo cu ea fr nici un pericol. Acest exces de
precautie i-a plcut lui loan din Cappadocia, asigurndu-l c avea de-a face cu o femeie serioas.
" n noaptea convenit pentru ntlnire, s-a dus ct mai
241
discret posibil la casa cu pricina, lund cu el doar cteva grzi. Antonina l astepta, singur, n grdin.
S-au gsit doi aliati. S-au recunoscut doi complici. S-au nteles din vreme asupra mijloacelor si asupra
scopului si cu cea mai bun dispozitie au pus la punct complotul lor. loan din Cappadocia a promis tot
ce a cerut Antonina si a jurat solemn s-si foloseasc toate puterile pentru doborrea mpratului si a
mprtesei, n momentul acela, din tufele din mprejurimi au iesit doi brbati. Erau Narses si unul
dintre aghiotantii lui. S-au npustit asupra favoritului, care a nceput s strige dup ajutor. Grzile lui au
sosit n goan. Soldatii lui Narses, prsindu-si ascunztorile, au aprut pretutindeni. A urmat o btlie
n toat regula, cu lovituri si rni. n ncierare, ministrul a reusit s fug si, revenit n vitez n oras, a
alergat s se refugieze la Sfnta Sofia.
Pn atunci, mpratul refuzase s cread n vinovtia lui, chiar si atunci cnd se dduse de gol
solicitnd o ntrevedere cu Antonina. Avusesem cele mai mari dificultti s-l conving s accepte
stratagema noastr. Cu o zi naintea ntlnirii fatale, cuprins de un incredibil acces de afectiune, l-a
sftuit insistent pe loan din Cappadocia s nu se duc n casa Antoninei. Fr s se mai mire c stpnul
lui era la curent cu modul n care si petrecea timpul liber, n-a dat nici o atentie avertismentului su.
Cuvintele lui trdtoare, apoi fuga lui i-au deschis ochii, n cele din urm, mpratului si mi-au ngduit
s cer destituirea lui imediat.
A doua zi, Sfnta Sofia a fost martora unei scene uluitoare, pe care am poruncit mai multor persoane s
mi-o povesteasc, att de tare m ungea la inim. Biserica era nconjurat de forte armate care nu lsau
pe nimeni s ias, dar permiteau s intre oricui voia. n interior, clugrii l
242
tineau aproape cu forta n genunchi pe loan din Cappadocia, n vreme ce unul dintre ei l tundea, iar
preotii, vizibil ngroziti, murmurau rugciuni. Spectatorii nu-si reveneau din soc. Era acelasi loan din
Cappadocia care chiar n ziua precedent se mpuna n culmea puterii... i nscenasem pedeapsa chiar
n interiorul refugiului pe care si-l alesese; obiceiul cerea ca ministrii czuti n dizgratie s se
clugreasc... de bunvoie sau cu forta. Grbiti s termine ct mai repede, preotii l dezbrcaser pe
ministru si se pregteau s-i pun rasa, cnd si-au dat seama c aceasta lipsea. Au nceput s ridice
bratele spre cer, s se agite, s se insulte reciproc si chiar s njure ntr-un mod foarte nepotrivit unor
fete bisericesti, n cele din urm, l-au zrit pe clugrul paznic al comorii catedralei, care se tinea
deoparte, cu ochii lrgiti de fric. Cu riscul de a-l lsa n pielea goal, i-au smuls sutana de dimie si i-au
pus-o lui loan din Cappadocia. seful guvernului, stpnul imperiului dup Dumnezeu si mprat, nu mai
era dect clugrul loan.
Oracolul avusese dreptate s-i spun c ntr-o zi va purta haina lui Augustus, cci acesta era numele
paznicului comorii.
Am lsat grija de a-i numi un succesor pe seama mpratului, care l-a ales pe Theodatus, un nalt
functionar cu reputatie excelent.
Obtinusem victoria dup lupte grele. Satisfactia mi-a fost totusi umbrit de blndetea pedepsei acordate
dizgratiatului. mpratul, ca si cum ar fi fost n continuare vrjit, s-a multumit s-l exileze nu departe de
Constanti-nopol, la Cizic, napoindu-i o mare parte din bunurile pe care 'a nceput i le confiscase.
Acestora li s-au alturat roadele furturilor pe care loan din Cappadocia avusese prudenta s 'e ascund
si care i-au permis s triasc pe picior mare. Nu

243
rzbunarea mi inspira regretele, ci prudenta. Fostul favorit si pstra viata, averea si libertatea. Dar el
dovedise c era capabil de orice... pn la a dori s o elimine pe mprteas si s-l nlocuiasc pe
mprat.
Preocuprile mele au fost date peste cap ntr-o zi din primvara anului 541, cnd am aflat c n Orient,
unde ostilittile rencepuser, trupele noastre cuceriser fortreata Sisauranon. Unde mai era si aceast
Sisauranon? Binenteles, mpratul stia. Ct despre mine, m-am repezit la hart. Sisauranon era situat
n teritoriul persan. O fortreat modest, un loc de mna a doua, poate, dar prima noastr reusit. Era
un semn, un simbol, si-mi amintesc c am strigat de bucurie la aflarea vestii.
Pentru aceast campanie, mi scria Ruderic n raportul lui, Belizarie i-a chemat pe toti aliatii nostri. S-a
dus chiar s-l scoat din ascunztoare pe un anume Harith Ghassanidul, un mic rege indigen care se
purta cu o mare fidelitate fat de imperiu si Biserica... monofizit. Aliatii de teapa lui nu valoreaz prea
mult Belizarie I-a trimis n teritoriul persan ntr-o misiune de recunoastere, n fruntea celor dou mii de
cavaleri ai si. Harith a stiut asa de bine s-i conving pe ofiterii care l nsoteau de apropierea unei
masive armate inamice, nct acestia s-au retras fr a cerceta mai departe, n felul acesta, arabul a
putut s pun mna linistit pe toat regiunea si s-si nsuseasc singur ntreaga prad de rzboi.
Generalissimul i-a adresat reprosuri pentru purtarea lui, pe care acesta a avut insolenta s le conteste.
Cu toate acestea, datorit informatiilor acestui aliat bizar, armatele noastre au putut atinge Tigrul. Am
obtinut de
244
la mprat s-i acorde lui Harith titlul de patrician. Ce dac Belizarie dezaproba aceast rsplat ?
Regele persilor, ncreztor si sigur de victorie, si naintase prea mult trupele. Desprtit de ariergard,
si lsase regatul fr aprare. Armatele noastre au crezut c ntreaga Asirie se afla la mila lor. n
momentul n care se pregteau s se npusteasc asupra przii oferite, au primit deodat ordinul de a
face cale ntoars. Belizarie ntrerupea campania n plin reusit. O epidemie brusc l mpiedica s
continue ofensiva. Acestea erau explicatiile crora mpratul le ddea crezare. Asta era ceea ce mi
afirma Ruderic n scrisorile sale si ceea ce refuzam s cred.
ndoielile mele au fost confirmate n scurt timp de minciunile nnebunite ale Antoninei. Ca sotie
devotat, se hotrse s i se alture lui Belizarie pe front. Binenteles, l luase si pe Theodosius, dar l
lsase, prudent, la Efes. tranul urcios de Photius, fiul ei din prima cstorie, reusise de data aceasta
s-si conving tatl vitreg de ghinionul su. si Belizarie, grbit s o fac s dea socoteal, galopase, pur
si simplu, n calea ei, dup ce le-a poruncit trupelor sale o repliere strategic". Victoria total asupra
Marelui Rege n-avea dect s astepte alt ocazie!
Pentru prima dat de la cstoria lor, i-a rezervat Antoninei o primire glacial. Aceasta, deja ncercat, a
aflat c amantul ei, Theodosius, fusese rpit, fr s se stie nici de cine, nici de ce. Am primit de la ea
cereri patetice de ajutor si am vrut s-i dovedesc c, dac m slujea bine, avea dreptul la recunostinta
mea netrmuit. Convins c Photius se afla n spatele disparitiei misterioase a lui Theodosius, am
poruncit s fie arestat, adus la Constantinopol si azvrlit n temnitele Palatului Sfnt. Pentru a-l face
jnai maleabil, am poruncit s fie biciuit ca un sclav de rnd.
245
Credeam c durerea i va dezlega limba. Spre surprinderea mea, acest brbat fragil si cu sntate
subred a dat dovad de o rezistent neasteptat. Torturat, a refuzat s dezvluie ascunztoarea n care
l tinea prizonier pe Theodosius. Atunci am ordonat, pur si simplu, torturarea slugilor lui care au vorbit
ndat... Eu aveam grij s-mi fac fericit o prieten, n vreme ce mpratul se ocupa de repararea
greselilor comise de sotul ei.

Marele Rege al persilor avea prtile lui bune. A oprit imediat ostilittile cnd a auzit clinchetul aurului:
era suficient s aud cteva monede ciocnindu-se pentru a lsa armele jos. Dou mii de livre de argint
au permis orasului Hierapolis din Siria s scape de ce putea fi mai ru. Pentru o mie de livre, a renuntat
la asediul Drei. Din contr, Berrhoea, neputnd plti cele patru mii de livre de argint cerute, a fost
cucerit si ars. Locuitorilor din Edessa le-a propus s-si rscumpere prizonierii pe care i capturase cu
un an nainte din Antiohia. ntreg orasul s-a stors si s-a scremut, de la prostituate pn la tranii din
mprejurimi, n cele din urm, Marele Rege a consimtit politicos s treac din nou 'granita... pentru
cinci mii de livre de aur si un tribut anual de cinci sute de livre...
La ntoarcerea lui Belizarie n Constantinopol stiam de-acum la ce s m astept, ntr-adevr, Antonina a
aprut din nou n fata mea, deghizat n vduv, cerndu-l pe Theodosius al ei si jurnd c prefera s se
omoare dect s rmn desprtit de el. Drag prieten, i-am zis, pentru a o scoate din durerea ei, un
giuvaer nepretuit a czut ieri n minile mele, o minune pe care nimeni pe lume n-a avut-o niciodat.
Dac te ncnt, mi-ar face plcere s te las s-l admiri."
t
246
Desi si plngea amantul cu lacrimi de snge, Antonina nu-si pierduse pasiunea pentru tot ce strlucea.
Curiozitatea fiindu-i strnit, m-a implorat s-i art achizitia mea. M-am prefcut c ezit, am fcut pe
misterioasa, pentru a o aduce n culmea nerbdrii, apoi m-am ridicat si m-am dus n fundul ncperii.
Am tras o draperie si n spatele ei a aprut Theodosius n persoan. Datorit indicatiilor slujitorilor lui
Photius, gsisem locul n care era tinut Theodosius si poruncisem s fie adus la Constantinopol n cei
mai mare secret, pentru a-mi pregti surpriza. Antonina a alergat la amantul ei, care sttea n picioare,
cu o mutr stnjenit, l-a strns la piept mai s-l sufoce, apoi a czut la picioarele mele si mi-a strns
genunchii att de tare nct era s cad. S-a ridicat pentru a se npusti la amantul ei, apoi s-a ntors s se
agate de tunica mea, numindu-m salvatoarea ei, stpna ei, binefctoarea ei.
Mai rmnea s-i mpac pe cei doi soti, cci am fost ntotdeauna o adversar feroce a divortului,
mpratul, la ndemnurile mele, a binevoit s discute cu Belizarie si, prin grija mea, menajul s-a refcut
pentru a treia oar. M gndeam c m pot culca pe o ureche, cnd acest Theodosius pentru care m
strduisem att a murit, dup o boal scurt. M pregteam s fiu inundat de un suvoi de lacrimi.
Antonina a manifestat ntr-adevr durerea cea mai arztoare, dar mi s-a prut c mai degrab voia s fie
consecvent cu ea nssi. De fapt, n-am simtit-o prea afectat. Poate c se sturase de distractia
Theodosius...
Aceste valuri linistindu-se, m-am ntors la problemele mai grave. Nu dusesem o lupt aprig mpotriva
lui loan din Cappadocia pentru a-l vedea nlocuit de un neputincios notoriu. Un singur om mi se prea
apt s relanseze la ap nava statului, care, ca de obicei, lua ap prin toate prtile:
247
Barsyme. Anii lui de colaborare cu loan din Cappadocia l familiarizaser cu afacerile publice, mi
dovedise loialitatea lui, iar originile umile ne garantau fidelitatea lui. Mintea i era att de iute, att de
strlucitoare, att de plcut, nct uitam de urtenia lui iesit din comun, nu mai observam capul acela
prea mare pentru corpul sfrijit, gura mare plin de dinti lungi, prost nsiruiti, limba aceea cu care si
umezea tot timpul buzele si din care plescia ca o broasc.
lustinian, nduplecat de argumentele mele, l-a numit prefect al orasului.
Credeam c pusesem mna pe un ministru abil. Am descoperit ns un vrjitor. Banii intrau n valuri n
vistieriile statului, de regul goale, precum si n cuferele private ale mpratului si mprtesei. Pentru a
rspunde acuzatiilor, recunosc c fura. Dar ce ministru, ce apropiat al puterii n-a furat? Sora mea, care
nu rata nici o ocazie s-mi dovedeasc slugrnicia ei n chip de afectiune, nu recurgea la comisioane, n
numele influentei pe care si-o atribuia sau pe care presupuneau altii c o are? Iar Arsenius, credinciosul
meu Arsenius, nu bga la buzunar sume frumoase pentru fiecare recomandare ? si chiar curajoasei

Indaro, cu inima mare, nu i se ntmpla si ei s-si rotunjeasc veniturile cu cte o spag pe care i-o
nmnau solicitantii dornici s-si vad cerintele ndeplinite mai repede ?
mpratul si cu mine am hotrt s tiem ghearele aristocratiei. Pentru a reduce influenta acestor
mediocri", a refuzat s le usureze taxele si i-a lsat s se ngroape n datorii tot mai mari. Din spirit de
democratie, le-am ngduit oamenilor de rnd s aib acces la functiile rezervate altdat numelor mari
si am creat unele noi. De aceea s-au nmul248
tit gloriosii", magnificii", clarissimii", ilustrissimii", alesii" si alte titluri cu care se ndopase pn
atunci doar nobilimea.
Dintr-o dat, denunturile s-au dublat. Dac primeam un cadou de la seful vmilor imperiale ale
Strmtorii, imediat acesta era denuntat pentru piraterie, iar noi eram acuzati c am fi complicii lui.
Dac porunceam s fie confiscate baloturile de mtase vndute de negustori peste pretul fixat, imediat
eram nfierat c as fi deturnat stocul n folosul meu. Nu s-a sustinut c eu l-as fi sustinut pe
falsificatorul acela vestit numit Priscus, care imita perfect semntura defunctilor bogati si, dup
moartea lor, confectiona contracte de mprumut n favoarea lui ?
Mediocrii" mi-au imputat c nu m-am sturat niciodat de putere si c m-am ntins ca o pat de ulei n
tot imperiul. Ct despre mprat, au vzut n el pe nimeni altul dect pe diavolul rencarnat. L-au citat
pe clugrul acela care, chemat n audient sacr, se oprise paralizat de groaz n usa slii, cci vzuse
pe tron un brbat cu chipul Satanei. Au mpins mrsvia pn la a invoca mrturia mamei mpratului.
Prietenilor ei cei mai intimi ea le-ar fi destinuit c primise, cu nou luni nainte de nasterea fiului ei,
vizita diavolului si imediat dup aceea a rmas nsrcinat... Diavolul! Srmanul lustinian!
Aceast revolt suscitat de administratia sever, dar eficace a lui Barsyme ne silea s ne sprijinim si
mai mult pe partizanii nostri, ndeosebi pe Albastri, care, de la Nika, ne sustinuser ntotdeauna. Dar de
la o vreme acestia se simteau trdati de mprat, din pricina unui incident pe care l-au considerat o
insult grav adus factiunii lor. Guvernatorul orasului Tars reusise, prin pretentiile lui, s-i exaspereze
pe locuitori, printre care numerosi Albastri, n cursul unei ceremonii publice, mai multi au vrut s-si
manifeste nemultumirea si au
249
avut proasta inspiratie de a-l ucide pe scutierul su, care ncerca s-l apere. Arestati, ei fuseser gsiti
vinovati si executati, n ciuda indulgentei sale binecunoscute fat de Albastri, mpratul, voind s-si
dovedeasc neprtinirea total, confirmase sentinta, fr s-si dea seama cu adevrat c n felul acesta i
provoca pe partizanii nostri. Mie mi revenea sarcina de a remedia situatia... cu ajutorul lui Barsyme.
Dac l adusesem n fruntea guvernului, era pentru binele imperiului, pentru odihna mpratului si
pentru a-mi executa docil planurile. Sosise ocazia de a-l pune la ncercare.
A nceput prin a-mi detalia circumstantele acelei afaceri penibile din Tars. Am ntrebat dac
guvernatorul, att de sever cu Albastrii, apartinea partidei Verzilor, ntr-adevr, asa era, mi-a confirmat
Barsyme.
Cum l cheam ?
Calinicus.
Este acelasi Calinicus care e fiul lui Dessius, fratele sefului soldatilor din Epir?
Chiar acela.
S fie tras n teap pe mormntul Albastrilor pe care i-a executat.
Maiestate, dar comand o cetate a imperiului. Trebuie un ordin personal de la mprat.
Este acelasi Calinicus a crui familie a avut o proprietate n afara zidurilor Constantinopolului, nu
departe de Sfnta Mria a Izvorului ?
Asa cred, Maiestate, dar nu vd...
N-are rost s vezi, multumeste-te s te supui poruncilor mele.

 Ce-o s zic mpratul, Maiestate ? Calinicus se bucur de ncrederea lui.

Ori el, ori tu vei fi tras n teap, alege! am strigat
250
scoas din fire.
Barsyme a fcut o grimas foarte asemntoare cu sclmbielile cimpanzeilor din menajeria palatului,
cu care, de altfel, semna uimitor de mult. Atunci am stiut c neinspiratul Calinicus va avea soarta pe
care i-o alesesem.
Am avut grij s nu-i dezvlui lui Barsyme amintirile care rn asaltau ascultndu-l. Sunt fetit, fug deacas, iat-m n afara zidurilor orasului, alerg peste cmpuri pn la incinta vast a unei proprietti
magnifice, m cocot ntre dou creneluri, copiii se joac n grdina minunat, mica Eudoxia se apropie
de zidul care m adposteste. M zreste, mi ntinde ppusa ei, fratele ei o dojeneste, o mbrnceste,
ppusa cade si se sparge. Fratele o amenint pe intrus: Dispari de-aici, jegoaso, sau sclavii mei te vor
biciui." nc i aud vocea, l chema Calinicus. si dup attia ani, gsise mijlocul de a se oferi rzbunrii
mele. Cu toate acestea, dac l condamnam la o soart att de teribil n-o fceam pentru a alunga un
cosmar din copilrie, ci pentru c politica mi dicta s dau un exemplu, mpratul i defavorizase pe
Albastri, mprteasa i pedepsea pe Verzi, iar echilibrul era restabilit.
Capitolul 16
iuma s-a ivit n inima mlastinilor din Pulusium, pe valea Nilului, l-au dat nastere aerul umed si sttut,
apele n care putrezeau lesurile animalelor si tulpinile de lotus. S-a ntins rapid pn n Siria, apoi, din
provincie n provincie, a vizitat granitele rsritene ale imperiului. Am crezut c locurile ndeprtate
vor fi scutite. Insulele cele mai izolate, muntii cei mai inaccesibili au fost atinsi. Unele orase care au
scpat de epidemie la trecerea ei si ai cror locuitori si nchipuiau c scpaser au fost lovite de o a
doua vizit a npastei. Parc nsusi vntul transporta veninul subtil.
Constantinopolul simtea naintarea nemiloas a rului, refuznd s admit ns c l-ar putea afecta.
Farul universului era invulnerabil. Metropola artelor, a luxului, a plcerilor era protejat. Orasul
Domnului va fi aprat prin miracole... si locuitorii continuau s se distreze, s cheltuiasc, s rd fr
griji.
Epidemia s-a abtut aproape surprinztor la sfrsitul primverii anului 542 si s-a mprstiat cu viteza
fulgerului, n cteva zile, numrul victimelor a crescut n ritm ametitor. Cei care ncepeau s verse
snge mai puteau trece noaptea, ns cei al cror trup se acoperea de pustule negre nu mai aveau de trit
dect cteva ore.
Confuzia si dezordinea sporeau fr ncetare. Sclavii rtceau lipsiti de stpnii lor; stpnii care
fuseser obisnuiti toat viata s fie serviti de altii se trezeau cu un
252
singur slujitor care s-i ajute, chiar cnd erau bolnavi sau muribunzi. Imobilele, grupuri ntregi de case
rmneau fr nici un locuitor. Strzile, de regul att de nsufletite, s-au golit cu desvrsire. Oamenii
rmneau nchisi n cas, pentru a-si ngriji sau pentru a-si plnge rudele. Constan-tinopolul a devenit
un oras mort. Administratia fiind paralizat, toate serviciile publice au ncetat s mai functioneze.
Aprovizionarea a fost ntrerupt. Morile si brutriile si-au nchis portile. Foametea a nsotit n scurt
timp moartea. Aparitiile s-au nmultit. Multi au vzut nltndu-se n fata lor demoni, nainte de a fi
loviti de boal. Unii i vedeau n vis si, imediat ce se trezeau, simteau primele simptome. Altii i auzeau
pe acesti demoni strigndu-i pe nume si atunci se baricadau n spatele mai multor usi, fiind convinsi c
ciuma venise peste ei si refuzau s le mai deschid apropiatilor. Sperau s scape n felul acesta de
demoni, de contagiere, din pcate fr succes. Supravietuitorii au alergat n biserici. Zi si noapte
umpleau sanctuarele, rugndu-se, implornd, sau se spovedeau si se pregteau de moarte.
La palat, eram tinuti la curent cu situatia, or de or. mpratul si pstra sngele rece, dar eu stiam c
pentru el fiecare moarte era o nou ran, o nou suferint. Eu nsmi eram epuizat si, totodat, sfsiat

de durere. Nu mai puteam nici s mncm, nici s dormim. Aveam impresia c ne batem sau mai
degrab c ne zbatem n fata unei fantome insesizabile, omniprezente, care lovea fr ncetare
pretutindeni n imperiu. Sub povara acestui sentiment ngrozitor, insuportabil de neputint, tineam s
ducem o viat ct de ct normal, ns trezirea dimineata, mbrcatul, ndeplinirea gesturilor zilnice
cereau de fiecare dat un efort-Angoasa ne anchiloza pe toti. Viata de la palat era comp|et
dezorganizat. Binenteles, nu mai erau ceremonii, audiente
253
solemne si cu att mai putin banchete. Linistea surprindea cel mai mult n aceast locuint imens, att
de sonor de regul, att de plin de murmur, si aceast liniste apsat de amenintri mi sporea
angoasa.
si apoi erau cei pe care nu-i mai revedeam, curtenii, membrii guvernului, pn la eunuci, grzi si slugi;
cel care cu o zi nainte sau doar cu cteva ore mai devreme era acolo nu mai aprea. Nimeni nu punea
ntrebri. Nu se vorbea despre ei, nu li se pomeneau numele, fiecare si vedea de treab, ntrebndu-se
cine va fi urmtorul.
ntr-o dimineat, n camera mea, n timpul toaletei, unul dintre eunuci a nceput s se clatine. Mi se
pruse c avea o expresie ciudat, dar cine mai ddea atentie unor asemenea amnunte? Nefericitul s-a
rsucit pe clcie, apoi s-a prbusit, cu ochii scosi din orbite. O limb enorm, violacee i iesea din
gur, l sufoca. Femeile, ceilalti eunuci se dduser ctiva pasi n spate. Pentru nimic n lume nu l-ar fi
ajutat, nu l-ar fi atins, ntr-un efort nemaipomenit de a-mi nfrnge lasitatea, m-am aplecat asupra
bolnavului si am pus mna pe fruntea lui care ardea de febr. Am simtit nu att fric, ct un dezgust
nfiortor, de nenvins, involuntar, pe care mi-l reprosam si pe care mi-era team s-l art... n cele din
urm, au sosit ajutoarele pentru a lua bolnavul. Crtorii l-au nhtat brutal pe srmanul meu eunuc.
Mnecile lui lungi, albe, se trau pe jos si capul i tresalt mecanic. Mi-am ferit privirea, nfiorat.
Mortii, mult mai numerosi dect viii, puneau probleme urgente, mpratul s-a ocupat n primul rnd de
ei. Din moment ce nu mai existau destule brate pentru a-i ngropa, acestia se descompuneau n case, pe
strzi, n piete. Printr-o ironie a sortii, anul acela a adus una dintre verile cele mai toride pe care le
suportasem vreodat. Cldura accelera
254
procesul de putrefactie si sporea mirosurile pestilentiale. Nu puteam lsa cadavrele s se nmulteasc la
nesfrsit.
mpratul l-a nsrcinat atunci pe Theodorus, marele referendar al Curtii, cu o misiune de curtare, n
ciuda pericolului, a acceptat cu un curaj exemplar. A strns voluntari si s-a dus n oras, s sape gropi
peste tot. Nimeni nu mai avea putere s tin slujbe de nmormntare. Cadavrele erau aruncate n gropi,
ngrmdite unele peste altele, n scurt timp, acestea n-au mai fost suficiente: gropile comune s-au
umplut toate pn la refuz, iar numrul mortilor crestea att de repede c nu mai era timp s fie spate
altele noi. Problema devenise crucial. Ne nhmasem cu totii, inventnd solutiile cele mai nebunesti,
pentru a face s dispar cteva mii de cadavre pe zi.
n cele din urm, unul dintre noi, nu mai tin minte cine, a sugerat o initiativ pus n practic imediat:
scoaterea acoperisurilor tuturor meterezelor Galatei, pe partea cealalt a Cornului de Aur si, de sus,
aruncarea cadavrelor n interior, nu conteaz cum, ct mai repede. Cnd se umplea un turn, acoperisul
era sigilat. Curnd toate turnurile au fost pline. Atunci au fost chemati noi voluntari, nsrcinati s care
ct mai multe cadavre pn pe falez si s le arunce n Bosfor, n speranta c vor fi duse de curenti
departe de Constan-tinopol. mpratul a mers pn la a-i invita pe sefii Albastrilor si ai Verzilor ca s-i
roage s ncheie un armistitiu. Acestia au consimtit. Cele dou factiuni rivale, s-au unit n numele
mortilor si se putea vedea imaginea neobisnuit a unui Albastru crnd cadavrul unui Verde si invers.
mpratul a vrut, de asemenea, s reteze rul din rdcin, l-a convocat n capital pe cei mai buni
medici ai imperiului, a improvizat laboratoare n anexele palatului, a fcut rost de cadavre... n-a fost

greu, grdinile erau ticsite...

255
si practicienii le-au disecat, le-au analizat, au experimentat zi si noapte.
Dup ce ne-au lsat s ne perpelim mai mult de dou sptmni, n-au putut dect s-si mrturiseasc
perplexitatea. Unii bolnavi, initial scutiti de cium, mureau brusc, altii, atinsi si condamnati,
supravietuiau, desi nu li se mai ddea nici o sperant. Acelasi tratament aplicat mai multor persoane
ddea rezultate diferite, n concluzie, nu s-a gsit nici un remediu, nu s-a putut recomanda nici o
msur de precautie si, dup prerea medicilor, boala nu intra n domeniul ratiunii umane. Ciuma parc
a profitat de aceast neputint. si-a ndoit pofta devoratoare, fcnd si mai multe victime. Spre Rsrit,
orase ntregi, si nu putine, au fost complet depopulate, n Apus, recoltele putrezeau pe cmpuri fiindc
nu mai avea cine s le recolteze. La Con-tantinopol ajunsesem la saisprezece mii de morti pe zi, adic
numrul total al fortelor noastre armate n Italia si, mai trziu, cnd epidemia s-a potolit n sfrsit,
numrul victimelor a urcat la trei sute de mii.
Aceste cifre, orict de impresionante ar fi, nu pot da nici o idee despre nenorocirea pe care o triam, n
fata attor morti, n fata acestei tragedii pe care o suferea ntreg poporul, m cuprindea groaza. Listele
macabre care-mi erau aduse zilnic rsunau fr ncetare n capul meu, pn aveam impresia c vd
piramide, grmezi, munti de cadavre nghesuindu-se n fata palatului; si ce s mai spun de ngrijorarea
legat de cei dragi, de privirile aruncate pe furis pentru a-i observa pe apropiati, pentru a depista unul
dintre semnele acelea pe care nvtasem cu totii s le recunoastem, n fine, cel mai ru, frica pentru
sine, acel sentiment care pune n permanent un nod n gt si ziua, si noaptea. Acesta ne epuiza, ne
storcea putinele forte rmase, si, n
256
plus, trebuia s ni-l ascundem din pudoare, pentru a nu-i lipsi ne ceilalti de ultima lor frm de curaj.
Toamna a sosit si, brusc, epidemia s-a oprit o vreme, ncepusem s credem c rul trecuse cnd, ntr-o
dimineat, mpratul s-a trezit cu febr, o febr att de .nensemnat, att de usoar, nct nici pulsul,
nici pielea nu o trdau; si totusi, stia si el, stiam si eu. Era atins de cium, n aceeasi sear, glandele i se
umflaser considerabil, ndeosebi dup urechi si la subsuori, n timpul noptii, febra a crescut ngrozitor
si a trecut de la letargie la delir. A doua zi, apruser buboanele, acele buboane nspimnttoare de
care ntreg universul nvtase s se team si care nsemnau aproape inevitabil moartea. Exista o slab,
foarte slab sans de a scpa. Dac buboanele rmneau doar n stadiul de a se umfla si de a supura,
bolnavul mai avea o sperant de a fi salvat, dar, dac urmau s se ntreasc si s se usuce, moartea
venea n cel mult cinci zile. lustinian avea gtul att de umflat c nu putea nghiti nimic, riscnd, ca
attea alte victime, s moar de foame. Din fericire, firea lui frugal l nvtase s se multumeasc cu
foarte putin mncare. Nu plecam de la cptiul lui nici noaptea, nici ziua. n cea mai mare parte a
timpului l tineam de mn, ca si cum as fi vrut s-i transmit vitalitatea mea. Ba ngenuncheam n fata
icoanelor si m rugam din toate puterile, ba mi se ntmpla s m revolt mpotriva lui Dumnezeu.
Oscilam ntre disperare si, uneori, o lucire de sperant, ncercam s-mi ascund slbiciunea si a fost
nevoie ca el s-mi pomeneasc de cteva ori numele n delirul lui ca s izbucnesc n hohote.
Demnitarii veneau s-mi cear ordine si eu nu stiam ce s le rspund, ceea ce de altfel nu m preocupa
prea
257
tare. In oras se aflase c mpratul era contaminat sj pretutindeni domnea consternarea. Oamenii
baricadati n case de frica rului si-au prsit adpostul si au venit la palat s astepte vesti. Cinci zile sau scurs, cinci zile pe care le-am petrecut supraveghind respiratia lui lustinian... cinci secole. Apoi, ntro bun dimineat, bubele mi s-au prut mai moi si mai putin umflate. Dup-amiaz, febra a sczut

putin. Viata triumfa.

Ieseam din infern. Dar n ce stare! M-am speriat cnd m-am vzut prima dat ntr-o oglind. Zile la
rnd nu avusesem deloc grij de mine. Prul meu cdea tern si lins, ochii erau cufundati n chipul
descrnat si cenusiu. Mergeam ncovoiat, ca o btrn. Sufletul meu era si el mbtrnit. Oboseala,
ngrijorarea uscaser totul. Nu mai eram dect o carapace goal. Eram incapabil s actionez, s
vorbesc, s gndesc, s simt ceva. si totusi, aceast ncercare, cea mai grea din viata mea, nu fusese
inutil, pentru c aceast lung cufundare n suferint m purificase de cea mai mic ndoial pe care as
fi putut-o avea n privinta dragostei mele absolute si a necesittii misiunii mele. Fusesem la un pas de
a-mi vedea puterea prbusindu-se si opera disprnd. Dar ce nsemna asta n comparatie cu frica pe
care o simtisem pentru lustinian ? Probabil c nu l-am iubit niciodat mai mult ca n zilele acelea n
care a luptat mpotriva mortii. Dup ce m-am temut pentru viata lui, am stiut c nu m mai poate
nfricosa nimic, nici mcar propria moarte.
Grijile si incertitudinile nu m-au prsit ns, cci rmsese foarte bolnav si foarte slbit. Desi era
perfect lucid, de-abia putea vorbi. Cum ar fi fost capabil s-si asume din nou ndatoririle functiei sale?
Atunci, n soapt, m-a rugat s accept s guvernez. Binenteles, nu-l puteam
258
refuza. Am fost silit s plec de la cptiul lui ca s m adncesc n dosare, s primesc demnitari, s
iau hotrri, s dau ordine. Pe deasupra, trebuia s afisez n fata tuturor ncredere deplin n fortele
proprii, i simteam scrutndu-m pentru a ghici adevrata stare de sntate a mpratului. Deseori n
viat jucasem teatru, dar ntotdeauna de bunvoie si pentru a-mi duce planurile la ndeplinire, ns de
data aceasta eram nevoit, n ciuda vointei, s m prefac senin, bine dispus, ncreztoare, desi spaima
m rodea pe dinuntru. A fost momentul n care m-am simtit cel mai singur n viat. Ruderic mi
lipsea dureros de mult. Ar putea prea paradoxal c-mi era dor de amant la cptiul unui sot att de
drag. Aveam, pur si simplu, nevoie de optimismul si vioiciunea unuia pentru a compensa lipsa celuilalt.
Nu aveam aproape pe nimeni care s m ajute. Epidemia i decimase pe ministri si pe naltii
functionari. Desigur, Barsyme si Narses m asistau, dar nu erau suficienti pentru cte probleme aveam.
Am fost silit s apelez la nou-veniti, strini de afacerile statului. De la cstoria noastr, lustinian m
tinuse la curent cu politica, dar nu cunosteam mecanismele administratiei si functionarea diferitelor
servicii. M-am confruntat si cu crize internationale. Pentru prima dat am auzit vorbindu-se de Totila,
noul rege al gotilor, ndeprtatul urmas al Amalasunthei. Profitnd de ravagiile fcute de cium n
rndurile armatelor noastre si de neputinta mpratului, a pus mna practic fr lupt pe aproape toat
Italia, n scurt timp, imperiul n-a mai rmas dect cu Roma si Ravenna. Atunci, Totila a cerut s
negocieze cu mine, convins c, n pozitia mea precar, voi accepta un pact. Am refuzat n numele
demnittii imperiului... cu toate riscurile si amenintrile pe care le implica un asemenea rspuns.
259
n toat aceast perioad, n-am avut alt sprijin dect nvtturile pe care mi le dduse demult mpratul,
mi repetase deseori c mai bine este dusmanul binelui. M-am mrginit, asadar, s fac ce-mi sttea n
puteri, fr a ncerca imposibilul.
Tot el m nvtase c, pentru a ncheia o oper, nu era neaprat necesar s ntocmesti planuri. Cel mai
important este s ncepi s muncesti. Atunci, cnd cel mai dramatic hazard m-a asezat pe neasteptate n
fruntea imperiului, i-am urmat sfatul. Contrar ideilor mpmntenite, cred c o femeie trieste mai bine
n miscare dect n inactivitate. Astfel, activitatea a devenit singurul meu leac mpotriva migrenelor
care m chinuiau de la nceputul acestei grele ncercri. Nu munceam pentru mine, ci pentru mprat si
pentru imperiu. Nu puteam da gres.
n acest rstimp, lustinian nu-si revenea. Petrecea ore ntregi apatic, absent, uneori cu crize de delir.
Slbiciunea extrem a organismului su ne fcea s ne asteptm n orice clip la un nou atac de cium
care i-ar fi fost fatal, cci epidemia nu fusese nc oprit. Atunci s-a rspndit brusc zvonul mortii sale.

Nu cred c Ia originea lui s-au aflat reaua intentie, intriga sau minciuna deliberat. Era vorba mai
degrab de una dintre acele nscociri nentemeiate care trebuie atribuite, pur si simplu, gustului pentru
dram de care d mereu dovad poporul nostru. Cei mai multi se ncptnau s considere cert ceea ce
persoanele autorizate dezminteau, martorii jurau c vzuser ceea ce nu se ntmplase niciodat, altii
aduceau acele detalii inventate de la un cap la altul care sun credibil. Aceast campanie ntmpltoare
a dat nastere unei agitatii incontrolabile. Auzind fr ncetare c eram bnuit c ascund moartea lui
lustinian, mi simteam curajul tot mai subrezit. Cu att mai mult cu ct,
260
cu acest prilej, spectacolul lasittii umane s-a desfsurat n toat splendoarea lui. Aceasta nu se etala
deschis. Mai ru, se rspndea pe ascuns. Oamenii ne evitau, refuzau s vin s ne vad, s lucreze
pentru noi, si asta sub cele mai felurite pretexte. Priveau cu totii viitorul ca si cum mpratul ar fi fost
deja mort. Hienele ddeau trcoale succesiunii imperiului, mpratul, lovit pe neasteptate de boal,
neavnd un urmas desemnat, speculatiile s-au dezlntuit n voie, la fel intrigile. Ruda lui cea mai
apropiat rmnea vrul, Germanus. El si sotia lui erau mult prea inteligenti pentru a-si manifesta n
vreun fel sentimentele sau ambitiile, si pzeau cel mai mic gest, fiecare cuvintel. Au mpins ipocrizia
pn la a veni la Palatul Sfnt pentru a afla ultimele noutti.
Cu ei n-avea rost s m prefac optimist sau amabil, l-am primit asezat pe tron, mbrcat cu rochia
de vrjitoare" din mtase albastr ca noaptea. Coroana mea grea ncrustat cu smaralde, safire,
diamante, cu ciucuri lungi din perle le-a reamintit c eu eram stpna. Au cerut imperios s-l vad pe
lustinian si nu i-am putut refuza. Ar fi repetat n stnga si-n dreapta c l sechestrasem sau, mai ru, c
era mort.
Am intrat n marea camer circular, camera noastr, unde l mutasem nc de la nceputurile bolii.
Linistea si calmul domneau n ncperea pe care o tineam permanent n semintuneric pentru a-i linisti
ochii iritati. S-au apropiat de patul mare n care atipise. Germanus si-a nclinat silueta nalt. Arborase o
min de circumstant si sprncenele ncruntate i accentuau asemnarea cu lustinian. Passara, de data
aceasta tcut, a lsat capul ntr-o parte, cu un aer trist. A avut chiar ndrzneala de a vrsa cteva
lacrimi. Spun ndrzneal pentru c, n spatele atitudinii dezolate, simteam speranta lor hidoas. Nu pe
lustinian l contemplau,
261
ci coroana pe care si-o nchipuiau aproape de minile lor. Asteptau cu nerbdare clipa n care s-l
ngroape pe mprat, s m alunge, s ne fure locul.
Am ngenuncheat lng pat, am luat mna pe care lustinian o lsase s atrne, am srutat-o, apoi, fr
s-i privesc, le-am spus: Nu e mort, n-o s moar. Acum plecati!" Nu-i urasem niciodat att de tare
si, n mod curios, sentimentul acesta a actionat ca o lovitur de bici. De altfel, aveam nevoie de asa
ceva n mijlocul attor furtuni.
n acel moment, unul dintre ofiterii mituiti de Arsenius ca s ne tin la curent cu starea de spirit a
armatei a sosit din Orient. De fapt, pentru a preveni orice atac inopinat al Marelui Rege, pstram trupe
nsemnate la granite, mpratul l trimisese pe Belizarie s le comande. Dup performantele cu. care ne
rspltise generalissimul, m ndoiam de eficacitatea acestei precautii. Ofiterul nostru ne-a informat c
zvonul mortii mpratului ajunsese pe front si se mprstiase cu viteza fulgerului. Imediat au aprut
soapte, speculatii, bombneli. Anumiti ofiteri, n loc s strng rndurile si s rmn vigilenti n fata
dusmanului, s-au pus pe intrigi, urzind planuri de viitor. Unii au declarat c nu vor accepta niciodat un
nou mprat numit fr asentimentul lor. De fapt, nu aveau nici un pic de ncredere n mine si voiau s
se asigure c nu voi pune pe tron pe vreunul dintre protejatii mei.
Informatorul nostru rmsese convins c aceast stare de spirit, deloc ntmpltoare, era rezultatul unei
conspiratii urzite de anumiti ofiteri superiori ostili n secret. Cine erau acesti sefi militari dispusi s ne
njunghie pe la spate? Sprijinindu-se pe pretinsa disparitie a mpratului, acestia m insultau, mi negau

autoritatea cu care fusesem nvestit, profitau de faptul c mprejurrile aduseser pentru moment o
femeie la putere pentru a resuscita vechii
262
demoni ai rzboiului civil. Unul singur ne putea spune numele lor: ofiterul care tocmai ne dezvluise
existenta acestei conspiratii. Arsenius stia s-si aleag oamenii, cci informatorul nostru, dup ce s-a
napoiat la armata din Orient, a reusit n scurt timp s ne avertizeze c unul dintre principalii vinovati
era generalul Bouses, nlocuitorul cumnatului meu n Armenia, n care nu avusesem niciodat
ncredere.
L-am convocat imediat la Constantinopol, apoi l-am invitat s-mi fac o vizit n gineceu, sub pretextul
de a-mi da raportul si de a primi instructiuni. De-abia ajuns n fata mea, i-am repetat discutiile
subversive pe care le purtase, am poruncit s fie arestat si l-am azvrlit ntr-o temnit subteran.
Poruncisem, din moment ce-si nchipuise c vede prea departe, ca celula s rmn permanent
cufundat n ntunericul cel mai negru si, din moment ce vorbise prea mult, ca nici unul dintre paznicii
si s nu-i mai vorbeasc vreodat. Avea s rmn nchis astfel vreme de doi ani, dup care, cuprins
de mil, l-am eliberat. Dusmanii mei au afirmat c, atunci cnd a iesit din temnit, ajunsese de
nerecunoscut si orb, si c sntatea lui era compromis pentru totdeauna. Simple exagerri! l
pedepsisem aspru, dar nu mi-a prut ru, pentru c nu i-am iertat niciodat pe cei care se bizuiser pe
moartea lui lustinian.
Informatorul nostru ne dduse de nteles c exista aproape sigur un alt ofiter superior care mnuia din
umbr sforile conspiratiei. L-am hrtuit pentru a-i descoperi identitatea. Am fost siliti s asteptm mai
multe sptmni apoi, ntr-o bun zi, Arsenius mi-a adus un bilet anonim care nu continea dect un
singur nume...
Uneori, am avut ncredere n cei de care se fereau toti si alteori n-am crezut n cei n care aveau toti
ncredere.
263
Aproape ntotdeauna timpul mi-a dat dreptate. Sunt nzestrat cu o intuitie misterioas? Din contr. Am
observat mereu oamenii cu un alt instrument n afar de inteligent, l-am privit printr-un strat foarte
subtire, cel al iubirii mele pentru mprat.
Sunt foarte exigent cu prietenii sau colaboratorii mei. Nu-i pot suporta n preajm dect pe cei n care
cred. si dac sunt exagerat de nencreztoare, o fac pentru c principala mea ndatorire const n a apra
un om. El are plcerea de a-si drui ncrederea, eu sunt obligat s o msor fr ncetare, pentru a-l
proteja.
Toate acestea pentru a spune c numele rsuntor al lui Belizarie scris pe bilet de informatorul nostru
nu m-a uimit. Era posibil ca generalissimul s trdeze, ca acest brbat care i datora totul mpratului s
se ntoarc mpotriva lui, ca sub pretextul de a da puterea armatei s urmreasc de fapt coroana,
smulgnd-o de pe fruntea binefctorului su muribund ? Da, toate acestea erau posibile si mi vedeam,
n sfrsit, justificat repulsia pe care o simteam pentru el.
L-am convocat si pe el la Constantinopol, sub acelasi pretext ca pe Bouses. Regenta l chema la raport
pe seful armatei.
Guvernarea ridica destule probleme unei femei. Nefiind dect regent provizorie, si nu mprteas de
drept, oamenii nu m-ar fi vzut cu ochi buni dac foloseam slile de receptie si cabinetele mpratului.
Rmneam, asadar, izolat n gineceu, unde nu puteam primi, conform obiceiului, dect brbati alesi la
intrare, intimi, si nu multimea creia mpratul i permite s se apropie. Trebuia s guvernez prin
intermediari. Foloseam ca ncpere de lucru biblioteca gine-ceului, pe care mi-o amenajase mpratul si
n care nu pusesem, practic, niciodat piciorul, ngrmdisem ntr-un
264

colt pretioasele manuscrise pe care mpratul le adunase cu atta dragoste pentru mine. Am aruncat pe
rafturi edictele, rapoartele si corespondenta. Pe ct de strict ordonate mi tineam vesmintele si
accesoriile, pe-att de dezordonate erau documentele statului. Spre deosebire de mprat, ursc
hrtoagele, nu-mi place s citesc, nu-mi place s scriu. Am nevoie s vd oameni, s le vorbesc, s-i
ascult. Datorit contactului uman m informam si luam decizii.
L-am primit, asadar, pe Belizarie n bibliotec si i-am declarat nc de la intrare c luasem hotrrea sl nltur de la comand. M-a ntrebat din ce motiv, cu vocea lui surd si cu acea rostire foarte nceat
care m lsase ntotdeauna s cred c nu-l prea ducea mintea. Sttea n fata jiltului meu, calm si drept,
masiv, tnr pentru vrsta lui, superb cu platosa si coiful de aur, cu mantia si penele rosii.
De ce, generale ? Pentru c ai conspirat mpotriva mpratului.
N-am rostit nici un cuvnt, n-am fcut nici un gest mpotriva mpratului, pentru care mi-as da viata.
Dar este adevrat, Despina, c mi-am exprimat nencrederea n privinta domniei tale, cci asa am
considerat necesar.
Uiti, generale, c mpratul si mprteasa sunt una si aceeasi persoan. Atacnd-o pe una, o ataci si
pe cealalt.
Apoi I-am anuntat c l condamnam la arest la domiciliu.
Dac ti dau o pedeaps att de blnd, tinnd cont de greseala ta, o fac de dragul prieteniei pe care
mpratul ti-a dovedit-o cu atta credint si a celei pe care am simtit-o dintotdeauna pentru sotia ta,
Antonina...
Vzndu-l rsuflnd usurat, mi-am dat seama ct de ncordat fusese pn atunci. Belizarie nu m putea
face s tremur. Chipul acesta plin, cu trsturi regulate, nconjurat
265
de bucle lungi, blonde, trupul acesta mare, musculos, cu bratele si picioarele goale, aceast masivitate
aparent acoperea o vulnerabilitate pe care o descopeream acum. Dac l-as fi imitat pe mprat, care
ndrgea aluziile la antichitatea pgn, as fi zis c nsusi Apollo se afla n fata mea.
Pentru prima dat de la boala mpratului mi ngrijisem tinuta, mi fcusem timp s m coafez, s m
machiez, s aleg o tunic pe care nu o mai purtasem de mult, purpurie cu benzi late verticale din aur,
mpodobite cu flori, mi aruncasem pe umeri un voal alb brodat cu cercuri din aur si purtam perle, doar
perle, siraguri de perle. M ntrebam ce motiv m mpinsese la toate aceste pregtiri. E adevrat c m
emotiona ideea de a-l revedea pe brbatul acesta care era, n sfrsit, sub puterea mea, dup ce m
sfidase atta vreme. Constiinta ndurrii mele mi-a atenuat ura si am avut un acces de nostalgie:
Totul ar fi putut fi altfel ntre noi, generale, i-am mrturisit eu.
Desi esti foarte frumoas, Despina, n-am fost niciodat atras de tine, mi-a rspuns el.
L-am urt pentru dispretul lui. M obliga s-i precizez c l iubeam pe lustinian si c legturile la care
m referisem erau numai de natur politic. Hotrt lucru, avea s m dezamgeasc tot timpul.
Binenteles, am reluat eu, impunitatea ta are un pret si I-am fixat la dou sute saisprezece mii de
solidi de aur.
A ntrebat cu rceal de unde mi nchipuiam eu c va gsi o asemenea comoar, mai mare dect
tezaurul statului. La care am replicat:
Aceast comoar, cum o numesti tu, generale, nu este dect o mic parte din furturile tale. N-ai
dect s scotocesti n prada de rzboi pe care ai strns-o de la
266
vandali n Africa, de la goti n Italia si pe care ai pstrat-o ilegal pentru tine.
Mi-a rspuns c tot ce avea cstigase cinstit. Spusese asta cu fermitatea convingerii si cu emfaza
virtutii. Mi-am dat seama atunci c era convins de adevrul vorbelor sale si de integritatea sa.
* si-a mestecat o vreme cuvintele, apoi m-a ntrebat de ce urmresc s m rzbun pe el.
Pentru c ai vrut s-l mpiedici pe mprat s m ia de sotie, pentru c ai ncercat s-i alungi

fericirea, pentru c, afl si tu, generale, aceast fericire eu i-am druit-o.

Dar ai adus nefericirea imperiului. Trf ai fost, Despina, trf esti si-acum, dar de data asta cu un
singur client, imperiul, i iei banii si-l prsesti.
La drept vorbind, nu stiam c Belizarie avea atta spirit. Trebuie s recunosc c l provocasem pn la
limit, ceea ce rui scuza totusi aceast franchete cazon, n-crncenndu-m s-l umilesc, n-am ezitat s
apelez la armele cele mai viclene. Mi-am promis s fiu sincer n aceast povestire, desi au existat
momente ca acesta, care mi-au fost foarte penibile. Frustrarea si furia m-au fcut ntr-adevr suficient
de slab pentru a-i spune lui Belizarie:
Poate c am fost trf, dar o trf care a reusit. Tu, ca toti ncornoratii din lume, ai dat gres.
Nu s-a clintit, dar I-am vzut clipind, ca pentru a-si nfrna lacrimile care-i veneau n ochi. L-am simtit
cutn-du-si cuvintele pentru a-si formula rspunsul:
ntr-adevr, Antonina m nsal. stiu totul. Am suferit amarnic cnd l-a avut amant pe Theodosius.
Dar am nchis ochii pentru c o iubesc si voi continua s o iubesc pn la moarte. De altfel, si ea m
iubeste, n felul ei, iar tu, Despina, nu poti face nimic.
267
M-a coplesit rusinea. Pentru a nu m recunoaste nvins, l-am dat afar.
Revolta din rndurile armatei din Orient fiind nbusit din fas, nu mai visam dect s renunt la
regent, ns n-am putut s-o fac imediat. Am fost silit s admit inadmisibilul si s suport rana
intolerabil adus geniului: n urma bolii, mintea mpratului fusese atins mai grav dect trupul. Mai
multe luni dup aceea, a dat dovad de ezitare si nestatornicie. De aceea am fost nevoit s-l nlocuiesc
n continuare la conducerea statului.
Dusmanii mei nu vor ntelege niciodat c nu voiam s domnesc. Pentru mine, puterea nu nsemna
dect plcerea de a o mprti.
PARRTEA A TREIA
Capitolul 17
XV
In numele Domnului Atotputernic si al singurului fl Su Fiu lisus Hristos, prin Sfntul Duh, prin cei
patru evanghelist!, prin sfintii arhangheli Mihail si Gavril, jur s-i slujesc cu credint pe preapiosul si
preasfntul lustinian si pe Theodora, sotia Maiesttii Imperiale." Prin aceast modificare fr precedent
a textului imemorial, episcopii si magistratii, generalii, guvernatorii provinciilor si ceilalti functionari
depuneau de-acum jurmntul si n fata mprtesei, asa cum fceau nainte doar n fata mpratului.
Silueta mea a aprut pe marele sigiliu mprtesc, alturi de a lui. Prenumele meu figura alturi de al lui
pe basorelieful de consacrare a cldirilor oficiale. Statui de-ale mele au fost nltate n mai multe orase,
dintre care unele au fost botezate Theodora, Theodoriada, Theodoropolis. n acest fel, mpratul a vrut
s-mi omagieze regenta. A fost prima decizie pe care a luat-o dup ce s-a nzdrvenit.
l informasem treptat despre afacerile statului n timpul convalescentei sale. Atunci cnd, ntr-o bun zi,
si-a cerut dosarele, am stiut c era vindecat si am cunoscut multumirea intens de a repune puterea n
minile sale. Bucuria mea a fost att de mare, nct i s-a prut un moment potrivit pentru a-mi cere s-l
iert pe Belizarie. Nu fusese pedepsit destul? m-a ntrebat el. ntr-adevr, nimeni nu ndrznea s-l
viziteze pe dizgratiat, nici mcar apropiatii lui. Singurtatea, lipsa de activitate l afectau. Cdea n
270
gndurile cele mai negre si avea crize din ce n ce mai lungi de descurajare. Stricta supraveghere la care
era supus, amenintrile pe care si le nchipuia plannd asupra lui l schimbaser mult. Convins c risca
s fie asasinat n orice clip de zbirii mei, generalul cel mai impuntor al imperiului devenise un
bicisnic: Poate c l rod remuscrile", i-am rspuns mpratului care mi descrisese acest tablou
patetic. Atunci, schimbnd tactica, mi-a artat scrisorile generalilor nostri care comandau armatele din

Italia, unde situatia se deteriorase dramatic, care cereau cu totii prezenta lui Belizarie, singurul capabil
s ne mpiedice s pierdem din nou peninsula.
A fost un trdtor, a uneltit, si o stii si tu, Cezar, am obiectat eu.
Poate, dar este singurul sef militar demn de acest nume pe care l avem. A putut s se conving cum
se plteste complotul. S-i mai dm o sans.
L-am lsat pe mprat s se ntrebe care-mi sunt intentiile, ntr-o dimineat, I-am convocat pe Belizarie
la Palatul Sfnt. L-am lsat s astepte mult timp n galeria solicitantilor de la palatul Daphne. Aceiasi
curteni care, pe vremuri, se ddeau peste cap s-i intre n gratii i ntorceau ostentativ spatele. Altii nu sau abtinut s-i arunce grosolnii si s-l insulte. L-am primit dur, cu sprncenele ncruntate, arbornd
aerul meu cel mai sever. Se schimbase considerabil fat de ziua aceea, cu cteva luni mai devreme,
cnd aproape m emotionase. Unde erau atitudinea lui superb, puterea trupului, frumusetea chipului la
brbatul acesta slbit, cu pielea flasc si gura ntredeschis ? L-am ntrebat dac se caise si, nc o dat,
i-am repetat crimele de care se fcuse vinovat. Am exagerat att de tare, nct a plecat de la mine
convins c aveam de gnd s-l trimit ntr-o
271
lume mai bun. Ti interzisesem s clreasc; s-a ntors acas pe jos, nsotit doar de ctiva slujitori, n
timp ce mergea, se uita fr ncetare n spate, asteptnd-se n orice clip s-i vad pe ucigasi
npustindu-se asupra lui. Ajuns la palatul su, s-a baricadat nuntru, a petrecut toat ziua tremurnd
din toate mdularele, asudnd cu picturi mari, chinuit de cea mai abject groaz. Or de or eram
tinut la curent cu starea lui. Seara, i-am trimis un mesager care, ivindu-se n apartamentele lui private,
i-a aprut n fat ca ngerul Judectii de Apoi. Vzndu-l, Belizarie s-a repezit n coltul cel mai
ndeprtat al ncperii si s-a ghemuit acolo, n asteptarea loviturii fatale, lipsit de orice urm de
brbtie, ns acesta s-a mrginit s-i nmneze o scrisoare de la mine. Abia a reusit s-o deschid, att
de tare i tremurau degetele. Cuvintele i dansau n fata ochilor si nu-i venea s cread ce citea. De fapt,
l anuntam c, pentru a rspunde implorrilor sotiei sale, binevoiam s uit de acuzatiile care i fuseser
aduse, napoindu-i functiile si averea. Conform aranjamentului pe care l pusesem la punct minutios
mpreun cu Antonina, aceasta a aprut n pragul camerei lui. Usurarea sotului a fost att de mare, nct
s-a repezit la picioarele ei, mngindu-le, srutndu-le, proclamnd c ea era viata lui, salvarea lui,
jurndu-i c de-acum nu mai voia s fie dect umilul ei sclav.
mpratul dorise s-l trimit pe Belizarie comandant n Italia. Eu depusesem armele, renuntnd s-l
propun pe Narses, care, dup prerea mea, era mai convenabil. N-am vrut s tulbur armonia care
domnea de la nsntosirea mpratului, mi fusese suficient, nainte de a-i reda favorurile mele, s-l
transform pe erou n las.
Voisem, de asemenea, s aflu de partea cui era Antonina, despre care sotul ei afirmase c l iubeste si l
272
sustine. Pentru a o pune la ncercare, o nsrcinasem s contribuie la terorizarea subtil si treptat a lui
Belizarie, si se descurcase admirabil, repetndu-i cele mai nspimnttoare zvonuri despre intentiile
mele, prefcndu-se c se teme de planurile mele. Ea a fost cea care a propus stratagema final, acea
audient de la care Belizarie a plecat convins c poruncisem uciderea lui. Gndindu-m mai bine,
aceast crud mistificare avusese ca scop principal s-l readuc la o viat normal pe Belizarie si asta
era ceea ce urmrise nc de la nceput Antonina. Dac intrase cu inima usoar n planurile mele cele
mai feroce referitoare la sotul ei, o fcuse, n definitiv, pentru a-i recstiga gratiile mele. Belizarie
avusese dreptate, Antonina l slujea bine.
O vd nc ciripind, flfind din gene, fcnd pe proasta. La fiecare cuvnt si cltina prul bogat, de un
blond mai mult dect suspect, si agita cerceii lungi, si zornia numeroasele brtri si coliere. Era
convins c frivolitatea ei aparent m pclise, c nu ntelesesem nimic, credea c avusese ultimul
cuvnt. Atunci i-am declarat c n semn de prietenie si recunostint hotrsem s-i ofer ce aveam eu

mai pretios, rodul crnii mele, ntr-un cuvnt, s-l cstoresc pe nepotul meu, Anastasius, cu fiica ei,
Ioana. A reactionat suficient de prompt pentru a-si disimula sentimentele. S-a prbusit la picioarele
mele, acoperindu-mi minile cu srutri si lacrimi de emotie, repetndu-mi c n-ar fi sperat niciodat la
o onoare att de neasteptat si la o bucurie att de absolut. Binenteles, a adugat ea, cei doi erau prea
tineri pentru a se cstori si va fi nevoie sa mai asteptm ctiva ani. N-am putut dect s fiu de acord.
Mi se smulsese revenirea lui Belizarie. n schimb, am obtinut de la lustinian permisiunea de a-mi invita
nepotul la Curte si de a-l logodi cu fiica Antoninei, cea mai bogat mostenitoare din imperiu,
273
Eram de-acum n msur s mrturisesc existenta lui Anastasius si s-l pregtesc pentru viitorul
strlucit pe care i-l aranjasem. Regenta mi consolidase pozitia si nu mai aveam dusmani suficient de
puternici pentru a o zdruncina scotocind n trecutul meu. Nu uitasem vizita din urm cu patru ani a
fiicei mele, nici reprosurile cu care m coplesise. Amintirile penibile de care era legat si nssi
personalitatea ei m ndeprtau de ea. ns de acest copil, de a crui existent m nvinuise c nici nu
stiam, eram hotrt s m ocup. Doar el rmsese imun la miasmele care mi otrviser relatiile cu
familia. si apoi, portretul pe care mi-l descriau informatorii mi plcea.
Am trimis, asadar, un curier imperial n Caria pentru a-l aduce. Acesta s-a artat foarte srguincios,
folosind cile postei imperiale si n scurt timp Anastasius a fost n fata mea. Hotrsem s-l ntmpin
nconjurat de toat Curtea, pentru a evita iesirile sentimentale. Nu era nalt, dar era bine cldit. Prea
mai mare dect cei paisprezece ani ai si, deja un brbat iesit din adolescent. Nu era deosebit de
frumos, ns prul blond si ondulat, tenul mat, mostenit de la mine, si ochii limpezi care m fixau cu
curiozitate l fceau atrgtor. Nendoielnic, n nftisarea lui exista ceva din Pharas, dar mai putin
meschin, mai viril. Nu prea nici un pic descumpnit de ceea ce i se ntmpla. Totusi, doar sosirea
curierului imperial care i cerea s vin la Constantinopol i fortase pe printii lui s-i dezvluie rudenia
cu mprteasa. Pn atunci nu stiuse nimic si, dup cum mi-a mrturisit, s-a ntrebat care erau
motivele acestei discretii, i tinuse piept mamei sale care se opunea acestei confruntri si venise s o
vad de aproape, cu ochii lui, pe aceast bunic att de vestit. L-am pus s vorbeasc despre viata lui,
cu toate c stiam aproape totul datorit informatorilor mei. si ajuta
274
mama s administreze fermele pe care le detineau si, desi devenise aproape liric povestind despre
agricultur, subiectul nu m pasiona n mod deosebit. Anastasius era un fermier nzestrat cu
originalitate si aplomb, dou calitti care mi plceau. Atunci cnd i-am pomenit pe printii si, i-am
simtit reticenta fat de mama lui, asa cum el a sesizat dispretul cu care I-am interogat n legtur cu
tatl lui. l iubea pe acesta, dar stia c era slab sub dominatia sotiei sale: Mama este cea care
comand", a repetat el. Nu se plngea, constata.
L-am cazat nu departe de gineceu, ntr-un apartament din palatul Daphne. Am fost nevoit s recunosc
c fiica mea gsise mijloacele s-i druiasc educatia cea mai aleas, acolo, n fundul ndeprtatei
Caria. Cu toate acestea, intentionam s o perfectionez. La sfaturile mpratului, I-am nconjurat de
profesori remarcabili. Binevoise s-l gseasc ncnttor pe acest nepot prin aliant cu care i fcusem o
surpriz, i aprecia, zicea el, ndrzneala, franchetea si, dup ce l-a interogat, l-a declarat cult si
inteligent.
n pofida tineretii sale, n-am vrut sri nfrumusetez adevrul privind viata si grijile noastre. De aceea,
evitnd s-l mpovrez cu prea multe informatii, i-am dat cursuri politice pe viu. La putin timp dup
sosirea lui, ntmplarea mi-a furnizat ocazia de a-l face s cugete asupra unui capitol important.
Att de mare a fost scandalul care a avut loc n hrisotriclinium, nct agitatia a ajuns repede la gineceu.
Trimis de Belizarie, unul dintre generalii si, loan, nsusi nepotul lui Vitalian, sosise la Constantinopol.
Conform obiceiului, venise s-si aduc omagiul mpratului n cursul unei audiente pur formale, n
linistea total impus de Prezenta Sacr, a ndrznit s ridice vocea n fata domnului

275
uns de Dumnezeu, mostenitorul preotilor monarhi, Basileul superior Cezarului pgn, pentru a-l
implora s trimit ajutoare armatei din Italia. Acestei blasfemii avusese insolenta de a-i aduga
afirmatia c n-ar fi gsit alt ocazie de a-i vorbi mpratului, ale crui rapoarte erau trunchiate de
ministri, lustinian, n mrinimia lui, l iertase, loan se avntase atunci ntr-un discurs care l punea n
gard mpotriva regelui gotilor. Totila nu era un rege ca oricare altul, cci stiuse s-si cstige
bunvointa populatiei locale, datorit unei adevrate revolutii, i ademenise pe trani mprtind marile
proprietti si suprimnd corvezile, nrolase sclavii, eliberndu-i. Negustorii si mestesugarii i
deveniser adepti pentru c le amnase impozitele. Toat Italia l iubea pe Totila. La rndul su,
Belizarie, debarcnd, lansase o proclamatie care nu trezise nici un ecou, chemnd populatia s se
supun suveranului ei legitim, mpratul. Din contr, la Roma, al crei guvernator fusese pn atunci
loan, proclamatiile apruser pretutindeni, isclite de Totila, declarnd c romanii nu aveau de ce s se
team de goti. Dusmanul avea complici peste tot, soldatii nostri dezertau, garnizoanele se goleau, n
Emilia, comandantul general rmsese, practic, fr efective, n Italia Central, gotii puneau mna pe
fortretele noastre, lsate fr aprare. Motivul acestei dezordini era c trupele noastre nu-si mai
primeau solda, pe care Belizarie, ntr-un gest mrinimos, se angajase s le-o dea din propriul buzunar.
Dar apoi s-a jurat c nu mai avea nici o letcaie, desi jefuise fr mil Sicilia, Ravenna si alte locuri pe
care le strbtuse, tratament care i-a aruncat pe italienii bogati n bratele gotilor, loan cerea ntriri si
bani, iar Barsyme i-a rspuns c imperiul n-avea nici una, nici alta. loan a amenintat atunci c imperiul
va vedea Roma cucerit de Totila si de goti. Barsyme a
276
remarcat, pe bun dreptate, c, dac Roma cdea, atunci cderea ei ar fi mult mai putin catastrofal
dect cea a Milanului de-acum sapte ani, din care imperiul si revenise totusi. Atunci, loan s-a mniat.
Roma era simbolul imperiului, scena gloriilor noastre trecute, mostenirea sacr. Pentru a apra aceast
floare, trebuia s topim aurul palatelor si al bisericilor, s strngem trupe din toate colturile trii.
Argumentele lui nu l-au impresionat pe ministru, atent la binele statului, loan a ndrznit atunci s
insinueze c ura pe care se presupunea c i-o purtam eu lui Belizarie ne mpiedica s le trimitem
ntriri, mpratul, mnios, l-a dat afar.
La putin timp dup acest incident, Germanus si Passara mi-au cerut o audient, demers extrem de
neobisnuit. Avnd de pltit cteva polite vrului mpratului, i-am pus s vin la palat patru zile la rnd
nainte de a accepta s-i vd din nou. n loc s execute proskinisis, Germanus s-a multumit s pun un
genunchi n pmnt n fata tronului meu, iar Passara a spart tcerea protocolar pentru a rosti cu voce
tare: Salutare tie, mprteas!", neglijnd s m numeasc Maiestatea Voastr". Respectau vechiul
ceremonial, neglijnd modificrile pe care i le adusesem. Cereau binecuvntarea mea pentru logodna
fiicei lor, Iustina. Aceasta depsise de mult vrsta obisnuit a cstoriei si printii ei tocmai ncepuser
s se ngrijoreze n legtur cu soarta ei cnd a aprut un pretendent care, imediat, le-a cstigat
simpatia. Acesta era loan. Obiceiul cerea ca mprteasa s-si dea spontan ncuviintarea pentru ceea ce
era doar o formalitate. Cum ? Aveam s las averea acestor uneltitori ascunsi, popularitatea acestor
ambitiosi feroce, descendenta acestor aroganti s se uneasc cu prestigiul si autoritatea unui tnr
general ? Am rspuns c originile lui loan nu-l fceau demn s se uneasc
277
cu o nepoat de mprat, urmas, n plus, a uneia dintre cele mai de vaz familii din Roma. Passara, att
de mndr de descendenta ei, n loc s se simt flatat a avut ndrzneala s-mi spun:
Nimeni de rangul su n-a vrut-o pe fiica noastr, iar mprteasa cunoaste motivele mai bine ca
oricine.

Pretindea prin asta c antipatia mea pentru ea si sotul ei i ndeprtase de la fiica lor pe candidatii cei
mai buni. Aceast aluzie a avut darul de a-mi strni mnia si, cu un gest pe care obisnuiesc s-l fac n
asemenea mprejurri, mi-am tras colierul cu atta nervozitate, nct i-a czut un smarald care s-a
rostogolit pe podea, lovindu-se de peretele din marmur.
Aceast cstorie nu trebuie s aib loc si nu va avea loc! am strigat eu.
Am vzut uimirea, apoi furia ntiprindu-se pe chipurile lor, si n cele din urm au executat plecciunile
de iesire ca si cum m-ar fi sfidat.
si sfidare a fost. Fr a mai pierde vremea, loan s-a cstorit pe ascuns cu Iustina si, n aceeasi noapte,
s-a mbarcat mpreun cu ea spre Italia, pentru a se ntoarce la postul su. Considerase prudent s lase o
oarecare distant ntre mine si el. Nu puteam trece cu vederea o asemenea nerusinare. Asasinatul mi s-a
prut ntotdeauna arma celor slabi si pot s jur c n-am poruncit nici unul. l-am aruncat n temnit, i-am
executat, i-am fcut s dispar pe vinovati, dar, crim, niciodat, mpotriva lui loan nu aveam, de altfel,
nici un cap de acuzare: nfruntarea vointei mprtesei pentru a se cstori nu era suficient ca s-l trsc
pe ndrznet n fata judectii. Cu toate acestea, trebuia s-mi pstrez reputatia. Mult mai mult dect
cruzimea mea, teama de aceast cruzime era cea care mi ntrea puterea. N-am avut dect
278
s m folosesc de legenda mea. l-a fost usor lui Arsenius s mprstie printre apropiatii lui Germanus si
ai Passarei zvonul c mprteasa hotrse uciderea lui loan, c i dduse instructiuni Antoninei, c
aceasta trebuia s-l otrveasc imediat ce ajungea n tabra lui Belizarie. Aceste zvonuri, urzite cu grij,
s-au transformat n certitudine, au trecut marea si au ajuns la loan, care tocmai debarcase n sudul
Italiei. Frica l-a fcut s calce strmb si s se ascund. A continuat a se rzboi cu gotii, dar unde voia el,
refuznd categoric s i se alture lui Belizarie. Asadar, nu se supusese ordinelor, reputatia lui a avut de
ptimit si eu am primit o nou confirmare a faptului c manipularea mintii omenesti era uneori o arm
mult mai eficace dect otrava sau tisul sbiei.
Orict de ascutit ar fi fost intuitia mea, nu era infailibil, si m-a trdat atunci cnd s-a pus problema
nlocuirii lui loan. Bessas era un militar btrn, care slujise si sub mpratul Anastasius. De la suirea lui
lustinian pe tron, nu primise, practic, nici o avansare, ceea ce ar fi trebuit s m alerteze. La fel
avertismentele lui Narses. ns Bessas stia s m curteze, si sustinea nencetat loialitatea fat de noi.
Nu afirma el c poart ntotdeauna n jurul gtului, n chip de medalie pioas, un solidus de aur, pentru
a avea tot timpul portretul mpratului la inim ? Am gresit, cci ar fi trebuit s rmn insensibil la
aceast nerozie. De data aceasta, am confundat linguseala, pe care o ursc, cu servilismul, care nu-mi
displace deloc. Bessas a fost numit guvernatorul Romei.
Dup izbucnirea provocat de loan, viata de la Curte si regsise ritmul imuabil, rutin pentru noi, o
noutate pentru Anastasius, pe care doream s-l initiez n aceste taine. De
279
aceea, a asistat la Adorarea Purpurii, la palatul Magnaure, n hrisotriclinium, considerat pe bun
dreptate cea mai frumoas sal din lume.
Eu tronam alturi de mprat pentru a primi omagiile demnitarilor n mijlocul cupolei imense. Un
Hristos gigantic, luminat prin saisprezece ferestre, amintea celor prezenti c mpratul avea puterea de
la Dumnezeu. Fiecare dintre cei opt pereti, opt fiind cifra sacr, era alctuit dintr-un soi de absid
semicircular, cea situat chiar n fata intrrii adpostind dublul tron din aur ncrustat cu pietre
pretioase pe care ne asezasem. Dou acvile cu aripile desfcute ne ncadrau, si deasupra noastr se
nlta un baldachin aurit, sustinut de patru coloane de argint. Atunci cnd draperia imens din mtase
brodat cu animale mitologice care masca intrarea n hrisotriclinium se nlta ca prin farmec, primul
demnitar primit n audient era imediat apucat de brate de doi eunuci de rang nalt. Acestia ntruchipau
ngerii, calicii albe ale nemuririi, ntr-o ierarhie strict, care nconjurau gloria divin, a crui form
muritoare era reprezentat de bazileu. Ca si serafimii, ti luau ochii cu mnecile lor lungi, albe si

strlucitoare ca niste aripi si cu vocea lor limpede de castrati si nltau imnul spre domnul de aur: Noi
care simbolizm n tain heruvimii, noi cntm psalmul de trei ori divin al Sfintei Treimi, care druieste
viat, si renuntm la gndurile omenesti pentru a-l primi pe regele universului." l purtau literalmente
pe sus pn la tron pe cel ales, pentru a simboliza c Maiestatea Sacr era att de redutabil, nct
nimeni nu se putea apropia de ea fr s fie ajutat, si acesta urca trndu-se cele trei trepte de porfir din
fata tronului, nainte de a sruta pmntul, piciorul sau genunchiul mpratului, n functie de rang.
Ne tineam att de tepeni, lustinian si cu mine, nct pream pierduti n nvelisul nostru de giuvaeruri si
brocarturi.
280
pieptul mpratului care se ridica imperceptibil pentru a respira misca din cnd n cnd nestematele
colierului care, prinznd lumina unei fclii, arunca fulgere scurte, n jurul nostru, totul era tcut si
nemiscat. Membrii Curtii si ai Comitatusului erau tot attea statui multicolore si sclipitoare. Cu coltul
ochiului l observam pe Anastasius urmrind, uluit, desfsurarea ceremoniei. Gesturile eunucilor care
naintau doi cte doi, aruncndu-i pe demnitari la piciorul dublului tron, apoi i ridicau si i duceau deacolo aveau precizia unor marionete, si repetarea lor m hipnotiza. M gseam, asadar, ntr-o stare de
ameteal cnd draperia a fost dat brusc la o parte. Atunci a intrat, vizibil neinvitat, un clugr foarte
nalt si foarte slab care, din fundul slii, a urlat:
Am venit s v mustru, lustinian, si pe tine de asemenea, Theodora!
Toti s-au ndeprtat ca atinsi de o groaz sfnt. A naintat cu pasi mari ctre tron. Tunica lui era att de
crpit, att de tocit, nct cel mai srman nevoias ar fi preferat s mearg despuiat dect s o mbrace.
Barba si prul nu erau dect o claie nclcit, care nu vzuse un pieptene niciodat. Avea tenul nrosit
de soare si chipul i era marcat de numeroase pustule. Clugrul era nfiortor de murdar, putea
ngrozitor. Dar era sublim, cci Dumnezeu era n el. Era Marras.
Desi nu ne vzusem din vremurile ndeprtate ale adolescentei mele, I-am recunoscut imediat dup
ochi. Foarte nfundati sub sprncenele stufoase, ardeau, strpungeau ca sabia credintei. Am cobort
treptele tronului, m-am prosternat n fata lui, i-am srutat picioarele nnegrite de jeg si i-am cerut umil
binecuvntarea, mpratul a ngenuncheat si el n fata lui si a nclinat capul, ceea ce nsemna c usile
palatului nostru erau oricnd larg deschise mesagerilor
281
Domnului. Marras a refuzat s ne binecuvnteze atta timp ct nu ne ciam, cci pcatuisem prin trufie,
prin neglijent, printr-o credint ngust, prin lipsa noastr de zel n a-L sluji pe Domnul. Nu ezitase s
prseasc senintatea pustniciei sale pentru a ne reprosa c nu l-am adus multumire lui Dumnezeu
pentru mrturia pe care ne-o dduse despre puterea si buntatea Lui. Fcea aluzie la cei Patruzeci de
Mucenici. Cu multe secole mai devreme, patruzeci de legionari romani muriser pentru credinta lor,
fr ca poporul din Constantinopol s gseasc vreodat locul n care au fost ngropati, ns, de curnd,
zidarii scoseser la iveal, dintr-unul din zidurile orasului, o lad cu oseminte. O femeie din
mprejurimi, bolnav de erizipel, s-a nsntosit ndat ce le-a atins. Atunci se rspndise zvonul c au
fost descoperite moastele celor Patruzeci de Mucenici, ns noi neglijaserm s cldim un sanctuar la
locul acestei minuni, pretinznd c eram prinsi n treburile statului.
l-am promis lui Marras c vom construi nentrziat un sanctuar, cel mai frumos, cel mai bogat pentru a
adposti moastele, mpratul, voind s se scuze, s-a ascuns n spatele Bisericii, care nu recunoscuse
niciodat osemintele ca fiind autentice. Acesta era un argument care i putea fi adus lui Marras care stia,
fiindc i vorbea Dumnezeu" ? n furia lui sacr, ne-a amenintat cu cele mai crncene pedepse. Om al
Domnului, om al Domnului, ai mil de noi, ai mil de noi", numai asta puteam s repet. Prad
disperrii, am poruncit s fie adus sacul de aur, care era pstrat ntotdeauna n hrisotriclinium pentru
eventualii solicitanti, si i l-am ntins. Marras a luat gestul meu drept o insult. Mi-a smuls aproape sacul
din mn si, apucnd monedele de aur cu pumnii, le-a azvrlit la picioarele tronului nostru. Aurul,

rostogolindu-se pe porfir, a rsunat straniu n tcerea ncremenit.

282
Slujitorul Domnului nu vrea nimic de la tine, a tunat el, dect dac nveti s ai fric de Domnul, asta
doar dac esti capabil de asa ceva.
nc o dat, mi citea n suflet. Prea mult vreme fusesem sigur pe mine nsmi. Prea mult vreme m
ocupasem numai de lucruri trectoare. Prea mult vreme uitasem s m cufund n mine nsmi, pentru
a-mi cerceta constiinta.
mpratul nu era familiarizat, ca mine, cu limbajul pustnicilor din desert, acesti nebuni ai Domnului. A
vrut s-l linisteasc pe Marras si s-a avntat ntr-unul din acele discursuri nclcite pe care le rezerva
negocierilor dificile:
Cele mai mari binecuvntri ale omenirii sunt darurile lui Dumnezeu, clerul si autoritatea imperial,
care au fost acordate prin gratia providentei. Nimic nu ne preocup mai mult ca demnitatea si cinstirea
clerului, cu att mai mult cu ct acesta nalt nencetat Domnului rugciuni din partea noastr. Dac
clerul stie s rmn nevinovat si plin de credint n Dumnezeu si dac autoritatea imperial slujeste cu
dreptate si devotament statul care i este dat n grij, se instaureaz o bun ntelegere fericit, care va
face s plou cu lucruri bune peste omenire.
Marras nu s-a lsat dus de nas si a rspuns cu o voce morocnoas:
n ziua n care Dumnezeu te va chema la judecata Lui, atunci vei avea de dat socoteal pentru
tulburrile la care i supui pe adevratii crestini...
Aceast apostrofare i-a strnit mpratului o furie neobisnuit. De cteva zile l supra o durere la
genunchi, nct a provocat aceast explozie care m-a luat prin surprindere si pe care n-am putut s-o
potolesc la timp:
Voi sunteti cei care aduc tulburri, a urlat el, voi sunteti cei rzvrtiti, si papa are dreptate! Nu mai
scoate nici
283
un cuvnt, pustnicule, tine-ti gura! Dac ai dreptate, asa cum sustii, Dumnezeu mi va da un semn.
Altfel, toti cei care ndrznesc s se ridice mpotriva papei vor fi trimisi la moarte!
Este adevrat c, n public, mpratul trebuie s apere Biserica oficial. Dar n-a fost prea inspirat din
partea lui s-si nchipuie c un monofizit att de convins precum Marras se va lsa impresionat de o
asemenea amenintare.
Pn si ngerii din Ceruri l ursc pe al tu pap, a replicat el, adevratii credinciosi n-au nevoie de
semne ceresti pentru a-si sustine credinta. Dar stai linistit, Dumnezeu ti va trimite un semn, special
pentru tine.
si, maiestuos, ne-a ntors spatele si s-a ndreptat spre poart, fr ca eu s fi putut interveni; frica,
groaza m transformaser n statuie de sare.
A doua zi, junghiurile de la genunchi l-au chinuit pe mprat, nelsndu-l s se odihneasc deloc.
Acesta era semnul prezis de omul sfnt al desertului, mpratul a refuzat s recunoasc, a refuzat s
admit c e bolnav, a refuzat s se ngrijeasc. Dormea si mnca mai putin, muncea pn la epuizare si
rmnea ore ntregi n picioare cu ocazia ceremoniilor, fr s accepte s se aseze. Medicii s-au lsat
pgubasi, iar boala lui s-a nruttit, n scurt timp, n-a mai putut s-si prseasc patul. Se contorsiona
n asternut, fr s-si poat stpni urletele de durere. Infectia de la genunchi a declansat o febr att de
violent, nct a nceput s delireze. Trupul i s-a acoperit de eczeme, fata i s-a umflat, ochii i s-au
acoperit de albeat, orbind temporar. Medicii, nnebuniti, i ddeau toate tratamentele care le treceau
prin minte, unele mai ineficiente ca altele. Gineceul era ntors pe dos. Curtea colcia de zvonuri si
ncepea s se astepte la ce putea fi mai ru. Nelinistea i stpnea pe toti... mai putin pe mine.
284

Marras si nclcase jurmntul de a rmne n desert pn la moarte pentru a ne salva sufletele

amenintate de pierzanie. Se putea, oare, ca pcatul nostru s se mrgineasc doar la ntrzierea
construirii unui sanctuar al celor Patruzeci de Mucenici ? Pentru ca el s fi consimtit la un sacrificiu
att de mare, trebuia ca greseala noastr s fie extrem de mare. Nu mi-o dezvluise, stiam. Trebuia s o
descopr singur, n adncul constiintei mele. Marras voia s m gndesc, s meditez...
nsufletit de un spirit de tolerant si de o dorint de unitate, lustinian nu renuntase niciodat la ideea de
a apropia Biserica oficial si monofizitismul. Crezuse c-si va putea mplini dorinta cea mai drag
atunci cnd tronul Sfntului Petru ajunsese s fie ocupat de un pap ales de noi. Dup attia ani
petrecuti pentru punerea la punct a unei formule susceptibile de a face o minune, promulgase un edict
numit al celor Trei Capitole care, dup prerea lui, constituia un credo acceptabil pentru cele dou prti.
Rmnea simpla formalitate de a-l pune pe papa Vigilius s-I contrasemneze. Din nefericire, adevrata
lui fire a iesit la iveal, si vnduse sufletul pentru tiar, dar, imediat dup ce fusese ales, ncepuse s-i
abandoneze viclean pe monofiziti, contrar jurmintelor pe care mi le fcuse. Atunci o trimisesem
repede pe Antonina la Roma, pentru a-i reaminti promisiunile fcute. Degeaba. Ajuns pap, si
nchipuia c nu mai datoreaz nimic nimnui. Cocheta chiar cu ideea de a lua noi msuri de restrngere
si combatere a ereziei". Aveam s asist cu bratele ncrucisate la renasterea persecutiilor mpotriva
monofizitilor crora le eram datoare ? Aveam s-l las nepedepsit pe pontiful care i trda ? Asadar,
slbiciunea mea era cea care venise Marras s mi-o reproseze.
285
A doua zi dimineat, mpratul a fost transportat ct mai discret posibil la pavilionul Perlei, unde am
interzis accesul oricui, ndeosebi al doctorilor, n anul acela nu avusesem nc plcerea de a ne muta n
aceast locuint de var ale crui porticuri se deschideau spre grdinile stufoase care ne ofereau
rcoarea umbrei si a fntnilor. Situat mai departe, mi permitea s-l ascund pe lustinian, cruia boala
i dduse o nftisare respingtoare. Pentru c, dac este permis s contempli un mprat muribund, este
interzis s-l vezi distrus. Era un monstru chel, buhit si bubos care horcia n acest lux rafinat si
somptuos al camerei nuptiale cu bolta de aur sustinut de patru mozaicuri nftisnd scene de
vntoare. Mi se rupea inima n fata acestei imagini a suferintei, dar abtusem aceast ncercare prin
greselile noastre.
Am trimis pe cineva dup Marras. Acesta a binevoit s rspund rugmintilor mele. n picioare, la
capul patului lui lustinian, a contemplat ndelung ngrozitoarea sa oper si a sfrsit prin a murmura:
Acum ai semnul pe care l-ai cerut, cci inexorabil este dreptatea divin.
M-am aruncat la picioarele lui si i-am jurat solemn c monofizitii nu vor mai avea de ce s se team si
c papa va nceta s-i ameninte.
Sfntul a poruncit s i se aduc lada care continea osemintele celor Patruzeci de Mucenici. Cnd a avut
moastele n ncpere, a ngenuncheat si s-a rugat. Apoi a luat lada si a pus-o pe trupul mpratului
inconstient. Imediat, a avut loc minunea. Mirul sfant a nceput s curg din lad, rspndind un parfum
mbttor. Cum l atingea pe mprat, acesta se simtea usurat. A deschis ochii si s-a ridicat pe perne.
Durerile i-au disprut, si-a recptat aspectul
286
obisnuit, era vindecat. Uleiul curgea att de abundent, nct i-a udat complet cmasa de mtase purpurie
pe care o pstrez si n ziua de azi ca pe o relicv pretioas.
n ziua urmtoare, lustinian a aprut perfect refcut si cteva zile mai trziu si-a putut relua activitatea
ca de obicei.
Papa Vigilius avea obiceiul de a tine slujba n diferite biserici din Roma, prin rotatie, n ziua n care s-a
dus la Sfnta Cecilia din Trastervere, biserica a fost nconjurat discret de un cordon de soldati. Imediat
dup mprtsanie, guvernatorul orasului, Bessas, a poruncit fortarea usilor sanctuarului. A urcat la
altar, a pus mna aprat de mnusa de fier pe umrul papei si i-a poruncit s-l urmeze fr ntrziere.

Cei de fat erau prea ngroziti pentru a-si da seama ce se ntmpl, ceea ce i-a permis lui Bessas s-l
rpeasc pe Vigilius din fata enoriasilor si. L-a trt pn n port si I-a mbarcat pe o trirem care a
ridicat ndat ancora, ndreptndu-se spre Sicilia. i dictasem lui Arsenius ordinele pe care trebuia s i le
dea guvernatorului Romei: Arestati-l pe Vigilius oriunde, mai putin n biserica Sfntul Petru, si
aduceti-l la noi! Dac nu v conformati fr ntrziere, jur n fata lui Dumnezeu c v voi jupui de vii!"
Speriat de aceast amenintare, Bessas actionase exact la timp. ntr-adevr, trei zile mai trziu regele
Totila, n fruntea armatelor gotilor, ncercuia Roma si o punea sub asediu. Vigilius ar fi fost atunci de
neatins si chiar ar fi preferat s cad n minile celui mai feroce dusman al imperiului care, probabil, n
ochii lui, era mai putin nfricostor dect mine.
Capitolul 18
In toamna aceea a anului 546 soarta Romei s-a agravat foarte repede. Orasul nu mai era aprat dect de
trei mii de soldati de garnizoan, care nu erau suficienti pentru a apra pe toat lungimea lor
meterezele, de altfel foarte deteriorate. Belizarie fugise s l elibereze si reusise s ajung la gura
Tibrului, dar regele Totila, pentru a-l opri, nltase pe fluviu poduri si turnuri din lemn ticsite de soldati
de elit si asezase n locuri strategice detasamente de arcasi goti foarte bine antrenati. Flota lui tiase
naintarea ariergrzii, ceea ce ne mpiedica s trimitem ntriri. Din lips de provizii, ratiile locuitorilor
Romei fuseser reduse la minimum.
n lumina rece a rapoartelor, aceast situatie si pierdea orice viat. Mesagerii ne nftisau fapte a cror
nsiruire insensibil acoperea realitatea arztoare n care m cufundau scrisorile lui Ruderic. Spionii
tineau zilnic la curent statul-major al lui Belizarie cu starea orasului asediat. Ruderic se afla, asadar, n
rndul din fat pentru a observa, pentru a m informa, dar si, eventual, pentru a primi o sgeat sau o
lovitur de sabie, n secret tremuram pentru el, si el tremura pentru romani:
Inamicul ncercuieste complet fosta capital a imperiului, nelsnd s intre nici mrfuri, nici oameni,
nuntru domneste foametea. Doar bogatii mai pot gsi ceva de mncare, cci un pumn de fin a ajuns
la sapte monede
288
de aur, iar o bucat de carne putrezit la cincizeci de monede de aur. n fata acestor preturi, soldatii din
garnizoan, desi mor si ei de foame, prefer s-si vnd ratiile. Un amestec fr gust si nesntos,
alctuit din trei sferturi tarate si un sfert fin, a putut astmpra cteva sptmni foamea sracilor.
Apoi s-au resemnat treptat s se hrneasc cu lesuri de cai, de cini, de pisici si de soareci. Acum au
ajuns s culeag iarba si smulg pn si scaietii care cresc n crpturile ruinelor.
Situatia este att de disperat, nct numerosi locuitori nclin s predea armele. Numerosi prelati avndu-l n frunte pe diaconul Pelagius, care l nlocuieste pe papa Vigilius, care a prsit n mod
misterios orasul - se dedic n totalitate enoriasilor lor si cheltuiesc spre folosul acestora propriile averi.
Se zice c ar fi reusit s duc negocieri secrete cu regele Totila pentru a-i preda orasul. Se povesteste c
un tat de familie, nemaisuportnd s aud plansetele celor cinci copii nfometati ai si, s-a dus pn pe
malul Tibrului si acolo, acoperindu-si fata, s-ar fi aruncat n fluviu, n fata familiei si a poporului
roman.
Unii locuitori dintre cei mai avuti au ncercat s fug din capitala condamnat, ns au fost prinsi si
masacrati de soldatii inamici.
Cineva este totusi responsabil de aceast foamete atroce, nimeni altul dect guvernatorul Romei. El este
cel care a pus mna, prevztor, pe cantitti nsemnate de gru adunate de clerul roman, pentru a le
mprti numai soldatilor si sau pentru a le vinde la preturi exorbitante celor bogati. Populatia a aflat
destul de iute, de aceea un cortegiu de fiinte scheletice, contaminate de boli, n ultimul stadiu de
epuizare si disperare, a venit s-l caute pentru a-i reaminti c datoria stpnului const n a-si ntretine
sclavii si pentru a-l ruga
289

umil fie s se ngrijeasc de supravietuirea lor, fie s le ngduie s fug, fie s porunceasc executarea
lor imediat.
Netulburat, Bessas le-a rspuns c era imposibil s-i hrneasc, periculos s-i lase s plece si ilegal s-i
ucid pe supusii mpratului. Dar cererea lor i-a dat idei, cci a nceput s vnd, tot foarte scump si tot
numai bogatilor, permise de iesire. Pentru a linisti poporul prea epuizat ca s se mai revolte, dar care
este nc n stare s le deschid gotilor portile orasului, proclam zilnic sosirea iminent a unor flote si
armate imaginare, himere n care nici locuitorii nu cred mai mult ca el...
Ruderic mi spunea tot ce nu spuneau rapoartele. stiusem c m puteam bizui pe onestitatea, pe
luciditatea iui. Asta nu nsemna c Bessas nu era alesul meu, greseala mea. Nu-mi plcea s-o recunosc,
dar, una peste alta, n ciuda faptelor saie respingtoare, nu era el responsabil nici pentru rzboi, nici
pentru asediu. Rolul su nociv se limita la accentuarea declinului unei situatii deja tragice. Am ales,
asadar, s nu fac nimic, considernd c n acest caz era mai bine s m ncptnez n greseal dect smi mrturisesc slbiciunea, ceea ce nu m-a mpiedicat s stau n continuare ca pe ace. De aceea m-am
nfiorat cnd Ruderic m-a anuntat c n curnd Belizarie va risca totul pentru o tentativ de eliberare a
Romei. Dac generalissimul reusea s salveze cetatea si, prin aceasta, s stearg delictele lui Bessas,
mi-am promis s-i fiu recunosctoare pe viitor, l-am cerut iui Ruderic s-mi trimit noutti printr-un
curier special, adresat numai mie, cci voiam s fiu prima care afl de eliberarea Romei si a constiintei
mele. Am smuls cu febrilitate sigiliul si am nceput s-i citesc scrisoarea urmtoare:
290
Belizarie n-a vrut s mai astepte ntririle care ntrziau. A hotrt s ncerce o ptrundere, hotrt s
elibereze orasul. Dou sute dintre navele noastre, ncrcate cu soldati, arme si munitii au urcat pe Tibru.
Belizarie, cu jumtate din armata lui, a naintat n paralel pe trmul sudic. si-a implicat toate Jrupele,
toate rezervele n aceast actiune. N-a lsat n spate, n tabra imperial, dect forte slabe, sub comanda
aghiotantului su, generalul Isaac. Bessas nu s-a clintit. Bessas n-a fcut nici o iesire. Bessas a rmas la
Roma. Belizarie a hrtuii forte de zece ori mai numeroase. A cstigat teren. Flota lui a rupt lanturile
care barau Tibrul. Posturile de gard au fost luate cu asalt. Armatele gotilor au fost prinse la
nghesuial. Belizarie nu mai avea n fat dect podul de lemn nltat de regele Totila si puternic aprat.
stia c, n elanul su, va dobor si acest ultim obstacol. Apoi era Roma. Roma la ndemn, fr nici
mcar un sir de soldati inamici care s-i apere intrarea. Nimic nu mai putea mpiedica Roma s fie
salvat. Din naltul meterezelor, locuitorii garnizoanei urlau de bucurie.
Atunci un mesager care-si pierduse suflul de ct alergase l-a ajuns din urm. Detasamentele de goti i
atacaser si cuceriser tabra, i luaser prizonieri pe toti cei de-acolo. Confruntat cu o alegere, care nu
putea suferi amnare, a nteles c Roma trebuia s mai astepte. Era mai urgent s-si recupereze tabra,
s elibereze prizonierii, s restabileasc legtura cu ariergarda. A ordonat retragerea.
Nu, aceast explicatie era inacceptabil, nu voiam s o admit. Ruderic pctuia prin exces de loialitate
fat de seful lui, dar aveam alte surse de informare, pe care mi plcea s le consider mai veridice.
Belizarie aflase c sotia lui, rmas n tabr, se afla printre prizonierii gotilor, l s-a
291
urcat sngele la cap si armata... a fcut stnga-mprejur. Cucerirea Romei era mai putin important dect
sotia lui. Aceasta demonstrase, de altfel, un curaj pe care m bucura s-l recunosc. De fapt, gotii
atacaser att de brusc si violent, nct ajunseser imediat n inima taberei imperiale. Antonina, n
cortul ei, auzise chiar de partea cealalt a peretelui din pnz zgomotul sbiilor. Sigur c avea s fie
capturat, nu si-a pierdut sngele rece si, hotrt s nu cad vie n minile barbarilor, scosese fiola de
otrav pe care o avea tot timpul la ea si al crei continut l oferise deseori altora. Se pregtise s moar
precum eroinele de pe vremuri. Att doar c n-a czut deloc prizonier. Slaba garnizoan lsat de
Belizarie avusese timp s se adune si putuse, n ultimul moment, s-i resping pe atacatori. Mesagerul

fcuse exces de zel enumerndu-i pe prizonierii gotilor, iar Belizarie ar fi putut profita n continuare de
avantajul pe care l obtinuse n fata lui Totila. Altdat renuntase la invadarea Persiei din ur fat de
Antonina, acum tocmai renuntase la eliberarea Romei din dragoste fat de aceeasi Antonina. Ciudat si
strlucitor exemplu al nestatorniciei brbatilor...
ntr-o zi de ianuarie a anului 547 mpratul a aprut la micul dejun, pe care l mncm ntotdeauna
singur, si mi-a spus simplu: Roma a czut... exact pe 17 decembrie". Se nclinase n fat, deschisese
larg ochii rotunzi, apoi i nchisese precum o bufnit deranjat de lumin. Nu avusese niciodat un aer
att de tineresc. Cu tonul cel mai detasat posibil, am remarcat c aceast cdere a Romei nu era o
surpriz pentru nimeni, din moment ce destinul ei fusese pecetluit de la esecul tentativei lui Belizarie.
De altfel, importanta ei strategic si militar era inexistent, iar pierderea ei
292
era nensemnat din punctul de vedere al rzboiului.
A fost de acord, dar a adugat c, pentru moralul oamenilor, lovitura era foarte grea. Aflase vestea n
plin Comitatus. Se aflau acolo ministri nsotiti de sefii lor de departamente, eunucii camerei sacre, seful
soldatilor din Constantinopol, cornitele servitorilor, usierii, secretarii care tineau procesul-verbal al
sedintei supravegheati de pritniserius notarium, seful secretariatului guvernamental. Aceste reuniuni
sptmnale se tineau ntr-unul dintre locurile mele preferate, sala Iris, celebr pentru stalactitele sale
din lemn aurit. Acestea preau cascade de aur nfipte n aurul mozaicurilor. Partea de jos a peretilor si
pardoseala erau din marmur de Caria, alb si aproape transparent, care semna cu cristalul.
Atunci cnd marele sambelan a anuntat cu voce tare c Roma fusese ocupat de goti, nu s-a auzit nici
un comentariu, nici o soapt, protocolul interzicea aceste iesiri, ns lustinian vzuse privirile tulburate,
capetele plecate brusc, minile crispate pe sptarele scaunelor, lacrimile care curgeau n tcere pe
chipurile acestor oameni. Eu una nu plngeam, fierbeam. Istoria dup care era att de nnebunit
mpratul tocmai i trsese o palm groaznic. Dar tocmai asta era, istoria vzuse si alti suverani, pentru
care asemenea evenimente erau ceva obisnuit, ceea ce-l nvta s fie rbdtor. Eu nu eram mbibat de
istorie. Reactia mea era strnit de momentul n sine. si pe moment simteam o umilire insuportabil, pe
care nici o explicatie nu mi-o putea usura. Prima putere a lumii era, asadar, att de slab nct se lsa
transformat n ruine de ctre acesti barbari ? Fr s ne-o spunem, lustinian si cu mine am czut de
acord s afism un calm care mi se prea cu att mai dificil cu ct m simteam responsabil de
dezastru. Cu toate acestea,
293
atitudinea lui Bessas, exemplul pe care l dduse, asa cum mi-a raportat Ruderic, m-a ars ca un fier
nrosit:
Roma a czut prin trdarea anumitor soldati chemati s o apere. Dup ce s-au nteles cu gotii, le-au
deschis una dintre portile orasului. Inamicii s-au strecurat nuntru cu cea mai mare prudent,
asteptndu-se la o ambuscad, neputnd s cread c fusese att de usor. Erau siguri c puteau fi
surprinsi n orice clip de regimentele garnizoanei, conduse de guvernatorul Bessas. ns si fceau griji
degeaba. Bessas si toti ofiterii fugiser din orasul pe care nu-l apraser. si atunci cnd i s-a propus
regelui Totila s-i urmreasc, acesta a replicat c nici o imagine nu i se prea mai plcut dect cea a
unui dusman pus pe fug. Dup un asemenea triumf pentru el si o asemenea rusine pentru noi, putea
face pe mrinimosul. Atunci cnd diaconul Pelagus, nlocuitorul papei Vigilius, i-a cerut s renunte la
masacrarea romanilor refugiati n sanctuarul Sfntul Petru, le-a interzis soldatilor si orice violent si ia amenintat cu cele mai crunte pedepse dac se atingeau de virtutea vreunei femei sau fete. Ct
mretie, ct generozitate! Abil, Totila stie s se fac plcut populatiei, chiar si celei nvinse.
Din cte-mi raportau agentii lui Arsenius, strzile din Constantinopol se bucurau de animatia obisnuit,
pe care iarna n-o ncetinea, ns fetele se lungeau, expresiile erau grave, iar n taverne circulau pe
ascuns detalii ale tragediei pe care Ruderic neglijase s mi le povesteasc. Fr ncuviintarea lui Totiia,

soldatii lui puseser mna pe tezaurul adunat de Bessas si i jefuiser metodic pe nobilii rmasi n
casele bogate. Prin orasul cucerit, fiii si fiicele senatorilor, ai cror printi fuseser aruncati n temnite
pentru a fi
294
rscumprati, rtceau n zdrente pe strzi, cersind o bucat de pine la poarta propriului palat. Ce
rusine... Cum a putut imperiul s cad att de jos ? Ce mizerie!" repeta poporul, exprimnd aceleasi
gnduri ca mine. Roma era un simbol. Emotia era mai puternic dect ratiunea. Eu eram singura care
nu uita hazardul rzboiului, n vreme ce poporul, hotrt s gseasc inexplicabilului un vinovat,
prefera s m atace pe mine. Eu fusesem cea care ! mpinsese pe loan, ginerele lui Germanus, la
rebeliune. Eu fusesem cea care oprise transporturile de fonduri si ntriri generalissimului. Eu fusesem
cea care sacrificase Roma pentru a transforma nvingtorul n nvins. Domnia mea era un blestem
pentru imperiu. Attea semne o spuneau, cutremurele de pmnt, epidemiile, inundatiile. Cometa din
531 nu fusese ea mesagera catastrofelor ? Umilit, nefericit, poporul uita s fie rezonabil, devenea
nedrept, m lua drept tint, pentru c firea mea respingea ipocrizia si pentru c, n loc s trag sforile din
culise, ocupasem prea mult timp centrul scenei, l se reprosa femeii care eram c pngreste rolul
brbatului, c-si atribuie o autoritate pe care n realitate era departe de a o avea.
!-am propus mpratului s-l sacrifice pe Bessas, s-l trasc n fata tribunalelor, s-l pedepseasc
aspru. Nu numai c a refuzat, ci i-a acordat rangul de patrician si i-a dat un important comandament la
granita cu Armenia. Din dragoste pentru mine, n-a vrut s-l contrazic pe autorul numirii lui Bessas si
din dragoste pentru propria politic n-a vrut s-i contrazic pe semnatarul acestei alegeri, adic pe el
nsusi. Pentru c la lustinian - aceasta era una dintre trsturile complexei sale mretii - calculul impus
de suveran nu era niciodat departe de sentimentul cruia i ceda brbatul.
. 295
Primvara, nemultumirea nu se linistise nc si continua s se extind, fr o origine si un scop bine
definite. Lipsurile fceau ravagii n capital, provocate de o recolt proast n Egipt, grnarul
imperiului. Ratia de gru impus de guvern provinciilor nu alunga amenintarea foametei. Oamenii,
majoritatea nevoiasi, dar si mestesugarii, micii functionari au iesit n strad, au spart portile brutriilor,
prdnd si jefuind. Printre ei se aflau numerosi soldati care-si cereau zgomotos solda restant. Dup ce
trecusem prin revolta Nika, un asemenea incident nu m mai impresiona. Cu toate acestea, s-a repetat.
Vreme de mai multe sptmni, Constantinopolul a vzut zilnic defilri, adunri, manifestatii. Apoi,
ntr-o bun zi, din corul vociferrilor s-a nltat un nume, cel al prefectului orasului: Moarte lui
Barsyme!" striga multimea. Moarte lui Barsyme!" a repetat a doua zi si n ziua urmtoare.
Nemultumirea, pn atunci trosnind n toate directiile, se fixase brusc asupra omului-forte al guvernului
si l nvinuia pentru toate nenorocirile imperiului. Acest mare maestru al vrjitoriei, initiat n Siria
natal, pmnt primitor pentru artele oculte, o fermecase pe mprteas si o silise s cedeze n fata lui.
Acestea erau absurdittile care circulau prin popor, continute n rapoartele pe care informatorii
personali ai mpratului i le nmnau lui Arsenius. Aceast generozitate exceptional, n contradictie cu
concurenta feroce dintre serviciile noastre de spionaj, m-a uimit pn i-am nteles semnificatia,
lustinian gsise aceast metod indirect de a m nstiinta c sosise ceasul s ne descotorosim de
Barsyme, pentru c, din cele mai vechi timpuri, ratiunile de stat impuneau sacrificarea unui ministru a
crui nepopularitate risca s se ntoarc mpotriva suveranului, ns mie nu-mi psa de ratiunile de stat
si am refuzat s m supun.
296
O nvlmseal m-a scos din meditatie. Mi-am auzit curtenii, strnsi n anticamerele mele, strignd n
cor, cum cerea obiceiul: Salutare, august, mereu august mprat si Cezar. Salutare, Gothicus,

Alemanicus, Franciscus, Germa-nicus, Vandalicus, Africanicus. Salutare, Basileus, pios, fericit, ilustru,
victorios, triumftor si mereu august...!" A aprut un cortegiu n perfect ordine de ofiteri de gard,
crainici, secretari, praepositus, eunuci si castriensis. mpratul venea n urma lor, precedat de doi
purttori de tmie care l nconjurau ntr-un nor mirositor. La fiecare pas, nestematele uriase de pe
coroana sa aruncau fulgere. A ptruns singur n iatacul meu. Eunucii si doamnele mele s-au prosternat
cu fruntea n pmnt, cu bratele si picioarele deprtate. Sotul fcea, pur si simplu, o vizit neanuntat
sotiei. Prea indiferent la aceast pomp, ca si cum n-ar fi contat, n ciuda acestei demonstratii, nu
cuta niciodat s m impresioneze.
M-a ntrebat cu blndete ce fceam.
M gndeam la tine, Cezar, si la ce as mai putea nscoci ca s-ti plac.
Cu un gest mi-am alungat oamenii si am rmas singuri, mpratul a nceput prin a repeta acuzatiile
aduse iui Barsyme. Acesta nu le pltea solda militarilor, suprimase pensiile numite, consolatio, vindea
sarcinile de stat celor care ofereau mai mult, fcea trafic cu grne, practica vnzri fortate de gru
putrezit si, binenteles, din mit, comisioane si coruptie strnsese o avere fabuloas, rod al jecmnelilor
sale nelegiuite.
Pentru a expune acest rechizitoriu, mpratul vorbea cu o voce suav, aproape drgstoas. Mergea n
sus si-n jos, oprindu-se des pentru a fixa vreun detaliu din mozaic de parc desenul sau culoarea
acestuia l-ar fi uimit profund, l-am rspuns cu un strigt din inim:
297
Numai dusmanii mei au defecte. Pe cele ale prietenilor mei nu le vd.
Totusi, a insistat el, toat mocirla asta se ntoarce mpotriva ta, Theodora, pentru c toat lumea
afirm c tu l-ai inventat pe Barsyme, tu l-ai creat, tu l manipulezi.
Calomniatorii se nsal, Cezar, cci tu esti cel care l-a ales pe Barsyme. Ochiul ti infailibil a stiut s
descopere acest colaborator fr pereche, lipsit de orice alt ambitie n afar de aceea de a-si sluji
stpnul. Tu te-ai dus s-l cauti n mediul cel mai umil si, cu sigurant, din aceast cauz este atacat de
aristocrati, de mediocri".
si bat joc de mine, Despina, si repet n dreapta si-ri stnga c Barsyme are putere deplin asupra
mea. Merg pn la a lua n rs jurmntul pe care l-am depus la ncoronarea noastr, cnd mi-am pus
toate sperantele n providenta Sfintei Treimi. Aceast Treime, spun ei, a devenit un cvartet, de cnd
Barsyme a ajuns providenta imperiului.
Asadar, lustinian voia s scape de ministru pentru a nu i se mai reprosa c acesta l are la mn. si, cu
toate acestea, nu se gndise niciodat s nlture jugul pe care i-l impusese mai de mult oan din
Cappadocia, pentru c la vremea aceea nimeni nu ndrznea s murmure sau s insinueze ceva.
. M ntreb, Cezar, dac oamenii din popor care l atac pe Barsyme si dau seama de rul pe care si-!
provoac singuri. Binenteles, Barsyme are defectele lui, fiindc nimeni nu e perfect. A fcut greseli, a
recurs de mai multe ori la metode nepotrivite, criticabile n vremuri normale, dar care erau justificate de
criza financiar si pe care, pe moment, am fost mai mult dect multumiti s le acceptm. Si cine a
adoptat pentru prima dat legile care-1 apr pe civil de soldat si pe contribuabil de stat? Cine a
298
publicat Carta contributiilor, repartiznd impozitele cu dreptate ? Cine a muncit mai mult ca orice alt
ministru pentru binele poporului ? Asadar, tu vrei, Cezar, s ne ntoarcem la regimul precedent, s-i
lsm pe oamenii mrunti fr aprare n fata fiscului sau a soldtimii ?
mpratul dovedea n general o abilitate nemaipomenit n negocierile cu diplomatii cei mai ncercati,
cu politicienii cei mai versati, dar nu stia s discute cu o femeie. N-a gsit ce s-mi mai rspund.
Atunci a dat napoi. M-a rugat s accept ca Barsyme s plece din guvern, pentru a m proteja de
criticile care l asaltau, si a promis c aceast msur va fi provizorie.

 Atentie, Cezar, te cred pe cuvnt, am conchis eu.

Dou zile mai trziu, n zori, Barsyme a fost anuntat de demiterea lui. mpratul nu m prevenise. Ce
conta, de altfel, din moment ce hotrrea fusese deja luat ? Asa cum prevzusem, adversarii mei s-au
artat ncntati cu totii. Toti vedeau n cderea n dizgratie a ministrului scderea influentei mele. nc o
dat, puterea pe care o exercitam asupra mpratului a prut stirbit.
n aceeasi sear, trebuia s prezidez srbtoarea Bru-maliilor. Dup un obicei provenit din strvechea
Antichitate, Albastrii si Verzii, uniti ntr-o armonie iesit din comun, ofereau acest spectacol de dansuri
mprtesei. Acesta avea loc de obicei n curtea Phiales, numit astfel datorit celor dou mari fntni
care o mpodobeau. Curtenii mei, n formatie complet, luaser loc pe bncile din marmur: doamnele
de onoare n vesminte aurii, eunucii n alb, praepositus purtnd colierele lor, grzile n uniforme rosii
cu auriu, precum si nsotitorii, secretarii, crainicii. Din cauza anotimpului nc rcoros, tronul de
marmur fusese acoperit
299
cu blnuri, mi amintesc c purtam o tunic din brocart gros, format din ptrate de aur ncrustate n
centru cu pietre semipretioase de toate culorile. Tortele nfipte la diferite nltimi pe coloanele din jurul
curtii rspundeau celor tinute de dansatori ntr-una din mini, n vreme ce n mna cealalt agitau o
semilun din argint. Se mbrcaser cu originalele lor costume traditionale, n culori care alternau
regulat, si cu pantaloni bufanti cu crpturi. Pe muzica vesel a fluierelor, evoluau ncet n jurul
fntnilor din care tsnea ap colorat.
n primul an, frumusetea de nedescris a spectacolului m captivase, dar era lung si ncet, si n seara
aceea as fi dat orice ca s fiu crutat. Tremuram de frig, se lsase noaptea si aveam chef s m ntorc n
camera mea. mprteasa prezida singur Brumaliile si simteam lipsa mpratului. As fi vrut foarte mult
s-l vd alturi de mine. Cderea n dizgratie a lui Barsyme fiind obiectul tuturor conversatiilor, stiam
c eram observat, scrutat, c fiecare ncerca s-mi analizeze reactiile. Dar eram hotrt s nu las s
se vad nimic. La mijlocul spectacolului, m-am multumit doar s-i adresez neglijent, ca pentru a face
conversatie, cteva vorbe Hilariei, marea maestr, care sttea n picioare lng mine:
Vezi tu, rsplata mea este afectiunea sotului meu. Este att de rbdtor cu mine. mi accept stilul
dezordonat de a actiona. Nu-mi poart pic pentru c nu petrec suficient timp alturi de el. n fine,
atunci cnd, creznd c i pot fi de folos, fac vreo greseal, el m iart...
Acesta a fost epitaful atotputernicului ministru. Hilaria, btrna asta ntepat care nu m avea la inim
mai mult dect o aveam eu pe ea, s-a apucat s repete peste tot n Con-stantinopol c rn supusesem
umilit deciziei mpratului.
Simteam tot mai mult nevoia unui refugiu. Asa c am prsit palatul Daphne, urmnd aleea acoperit
de mozaicuri
300
care serpuia printre stnci si arbori, am trecut pe lng pavilioane nchise, folosite pe vremuri de alte
mprtese, si am ajuns n coltul cel mai izolat al grdinilor palatine unde, n spatele tufisurilor, se
ascundea pavilionul care poruncisem s fie construit si pe care l botezasem pavilionul Virtutii. Sfintii
mei preferati, pictati pe fresce, se nsirau pe zidul garderobei din marmur alb de Proconessus si
aruncasem pe jos mai multe straturi de covoare pretioase pentru a face podeaua moale, n camera
alturat, mozaicul de pe jos reprezenta o prerie nflorit, iar draperiile albastre si galbene acopereau
peretii din porfir. Exista acolo si o capel minuscul acoperit de o cupol tuguiat deasupra creia se
nlta o cruce mare din aur. Cte ore n-am petrecut rugndu-m n fata icoanei Sfintei Fecioare, mai
mare dect natura, sau meditnd n fata ferestrei deschise! ntruct nu-mi plcea s stau nchis,
asteptam cu nerbdare zilele frumoase. La sosirea primverii, m asezam pe banca semicircular din
marmur alb sculptat, instalat n fata pavilionului. Pe ea fuseser asezate perne de brocart, ca s stau
confortabil. Eunucii mi aduceau pe platouri enorme din argint fructe, dulciurile mele preferate, acele

prjituri cu miere si fin de susan, struguri uscati, fructe confiate tvlite prin zahr pudr. Beam
numeroase cesti cu ceai. i priveam zbenguindu-se ceva mai departe pe adolescentii pe care i adusesem
ca tovarsi de joac pentru Anastasius. i alesesem dintre copiii naltilor functionari, dar cutasem si n
familiile umile si merituoase despre situatia crora fusesem informat. Nepoata mea, Sofia, fiica lui
Comito, se afla printre ei, o blond cu obrajii plinuti, mereu atent s-mi fie pe plac, la fel de fals si
calculat ca mama ei. Nepotul mpratului se alturase si el trupei, acel Iustin cu un apetit bolnvicios
si cu reactii bizare. Binenteles, n ochii mei de bunic, cel mai frumos, cel mai
301
destept, cel mai bun era Anastasius. Acesti tineri care se fugreau, se agitau, se strigau unii pe altii erau
deja brbati si femei. De multe ori discutau linistiti si, la umbr, se formau perechi, n ei mi gseam
linistea, n cinstea lor, scoteam la iveal gratiile pe care eram acuzat c nu le-as fi avut niciodat, mi
dezvluiam blndetea, cu care mi se reprosa c m zgrcesc, pentru c nu aveam de ce s fiu
nencreztoare sau prefcut.
n aceste prime zile frumoase, eunucii, distrati, urmreau zborul insectelor, apoi dispreau n spatele
vreunui tufis pentru a trage un pui de somn pe cte o banc. Doamnele mele, molesite, se lsau
dezmierdate de adierea vntului, mirosind cte o floare parfumat si visnd la un amant. Din pcate, eu
nu cunosteam aceast odihn a sufletului, nu o mai puteam cunoaste niciodat, n preocuprile mele nu
existau clipe de rgaz. Prezentul m acapara, si trecutul m obseda. Atunci i chemam pe tineri. Acestia
veneau n fug, le plcea s stea n preajma mea si s m asculte n timp ce le povesteam un capitol din
istoria lui lustinian si a Theodorei. Contemporanii fcuser din mine un monstru sau o sfnt, dar n
ochii generatiei lui Anastasius apream deja ca un monument al istoriei. Nepotul meu se arta cel mai
silitor dintre toti. Nu se misca niciodat de lng tblitele si pana lui pentru a lua notite n timpul
povestirii mele. El mi-a dat ideea de a-mi derula firul memoriei.
Capitolul 19
Foarte repede, politica si-a reintrat n drepturi si sosirea papei ia Constantinopol m-a silit s ntrerup
aceste clipe de destindere. Vigilius cugetase suficient n strfundurile exilului su sicilian la
neajunsurile ncptnrii, mpratul era optimist: Aceast ntlnire va fi doar o formalitate, cci si-a
nvtat lectia si va ncovoia spinarea. De altfel, catolicii si monofizitii nu-! intereseaz prea mult.
Dragul de papa Vigilius nu urmreste dect s-rni reintre n gratii. si stie c singurul mod n care o
poate face este s ratifice cele Trei Capitole. Este primul care sustine celor din jur c asta e Ideea mea
fix." De la cderea Romei, pentru care eram considerat responsabil, si de la decderea lui Barsyme,
m tinusem intentionat deoparte. Aparentele erau salvate, mpratul mi fcea vizite si m consulta ia
fel de des ca nainte. Eu i spuneam prerea mea, pe care era liber s o asculte, dar nu mai aveam nimic
de spus n guvern si nici nu mai fceam tot ce voiam.
n ciuda tolerantei sale, mpratul era departe de a-i sustine neconditionat pe monofiziti. Cu toate
acestea, cele Trei Capitole erau opera lui ideologic, deveniser obsesia lui, fr ca nimic s-l mai poat
abate de la ea. si acest brbat, n general flexibil, se ncptnase. Din aceast pricin, mi fcea pe plac
si, fr s misc vreun deget, aveam s vd ncoronarea operei vietii mele. M zbtusem pentru ca
monofizitii s fie protejati, lsati s-si practice cultul
303
si chiar recunoscuti semioficial. si papa Vigilius venea aici pentru a semna reconcilierea cu ei. Triumful
meu se apropia. Era suficient s astept, continund s nu intervin.
Dar o mn de bte si pumnale aruncate cu un gest dramatic de marele sambelan la picioarele mele
avea s m sileasc s renunt la aceast neutralitate... Atunci cnd, cu cteva luni mai devreme,
clugrul Marras, pe care nu ezit s-l numesc deja sfntul Marras, reapruse n mod miraculos n viata
noastr, refuzase ospitalitatea pe care i-o oferisem la Palatul Sfnt, prefernd s se instaleze ntr-unul
din cartierele cele mai mizere ale capitalei. Zvonul privind aurul pe care l cptase de la mine se

rspndise n oras, adic se credea din surs sigur" c primise de la mine o sut de saci cu aur.
ntr-o noapte, tlharii au ptruns n cocioaba pe care si-o alesese ca locuint si i-au cerut s le dea
averea, amenintndu-l, n caz contrar, c l omoar. Sfntul a rmas perfect calm si a declarat c, dac
ar fi avut vreun bnut, n-ar fi trit ntr-un loc att de mizerabil. Tlharii nu I-au crezut, au scos armele si
s-au apropiat de el cu intentia de a-si pune amenintarea n practic. Unul dintre ei l-a lovit zdravn cu
bta. Atunci clugrul l-a azvrlit dintr-o miscare la pmnt, i-a luat arma si i-a nfruntat pe ceilalti sase
tlhari. Dup ce i-a ciomgit bine pe toti sapte, i-a legat si i-a dojenit pentru c nu-l crezuser pe
cuvnt, l-a tinut asa toat noaptea, apoi, considernd c fuseser pedepsiti destul, le-a dat drumul
dimineata, multumindu-se s pstreze armele, pe care mi le-a trimis mie ca amintire.
Ce chinuri, ce spaim am tras auzind aceast relatare! Decizia mea a fost luat ndat. Niciodat nu
vzuse cartierul acela ngrozitor al Sfntului Vasile, n care nici mcar politia nu intra, o asemenea
desfsurare de forte.
304
Toti locuitorii veniser n fug la trecerea interminabilului cortegiu de cavaleri sclipitori si de care cu
rotile de aur. Printre draperiile litierei din purpur si aur, vedeam sirurile de cocioabe din scnduri
putrezite din care apreau familii n zdrente, femei negre de jeg, copiii acoperiti de muste. Brbatii, cu
expresii furioase, se tineau deoparte. Eunucii aruncau n trecere monede de aur asupra crora se
npusteau ca niste fiare. si mi s-au umplut ochii de lacrimi, pe care le-am disimulat rspunznd
aclamatiilor.
Am ajuns la cea mai mputit, cea mai subred colib, n care am intrat singur, ntunericul si duhoarea
m-au izbit n fat. M-am aruncat la picioarele sfntului Marras si l-am implorat, pentru binele nostru al
tuturor, s accepte de-acum ospitalitatea mea. A binevoit s cedeze n fata argumentelor mele.
Voi fi mai aproape de tine, a tunat el, pentru a te mpiedica s cazi n pcat si pentru a-ti reaminti
care e datoria ta.
Poate c sfntul voia mai ales s supravegheze mai de aproape negocierile cu Vigilius, ca s ne
ndrume, s ne lumineze. Pentru c, orict de mistic ar fi fost, stia, de asemenea, s vegheze la soarta
fratilor si de credint, l-am pus la dispozitie palatul Hosmidas, care m gzduise la nceputurile
legturii mele cu lustinian. Aceast locuint mi era mai scump ca oricare alta si doream ca acest
cadou s se bucure de toat semnificatia si importanta sa. n scurt timp, ascetul a transformat acest
templu al luxului si volupttii n mnstire si l-a umplut cu clugri piosi asemenea lui. La nceput,
Constantinopolul a privit cu nencredere nltarea acestei fortrete a ereziei". Apoi, devotamentul
nflcrat al clugrilor monofiziti i-a atras pe curiosi, care au povestit la ntoarcere c n-au vzut
niciodat oameni att de apropiati de Dumnezeu. Atunci, piosii au tras
305
si ei o fug pn acolo. Voiau s-i cunoasc pe acesti sfinti despre care vuia tot orasul si s primeasc
binecuvntarea lor. Printre vizitatori s-au nghesuit multi catolici care, tulburati de extraordinara
atmosfer de credint, s-au convertit la'monofizitism. Dumnezeu marcase cu pecetea lui palatul
Hosmidas.
ntr-o dimineat, am auzit un trosnet rsuntor si nspimnttor, asemntor vuietului unui cutremur de
pmnt. Apoi un nor de praf s-a nltat pn la cer, dinspre palatul Hosmidas. Ca n fiecare zi, o
grmad de oameni, printre care destule femei cu copii, asistase la slujba monofizitilor, si capela era
ticsit, ns, n momentul mprtsaniei, tot acoperisul se prbusise brusc. Dintre ruine se ridicau urlete
si probabil c existau zeci de victime. Au fost trimise imediat ajutoare pentru a-i salva pe nefericitii
supravietuitori. Am asteptat la gineceu, cu ngrijorare n suflet, s aflu bilantul sinistru. Mesagerul a
sosit cu un zmbet radios. Avusese loc o minune. Dup ce au fost nlturate toate pietrele, dup ce au
fost luate toate coloanele, toti cei care fuseser striviti s-au ridicat fr nici o zgrietur, teferi si
nevtmati. N-au fost nici morti, nici rniti. Atunci si cei mai sceptici au deschis ochii, mpratul a

declarat c va plti din banii lui reconstruirea capelei si a vrut, pentru prima dat, s se duc la
mnstire. Am fost fericit s-l nsotesc.
Marea sal de receptie n care l ascultasem ntr-o sear pe Belizarie avertizndu-l pe lustinian s se
fereasc de mine fusese transformat n capel provizorie. Paraclisul meu, unde mi plcea atta s stau,
servea drept refectoriu. Apartamentele fuseser mprtite n chilii. Afar, n curti, sub porticuri, se
nghesuiau colibe din lemn acoperite cu paie.
306
Acolo triau cei mai btrni, ilustrii anahoreti care stiuser s refac n jurul lor desertul pe care l
prsiser. Cinci sute de clugri se nghesuiau n fostul palat, n mijlocul murmurului rugciunilor si al
psalmodierii imnurilor sfinte, stteau clugri cu brbi albe, prosternati la piciorul altarelor. Nimic din
aceast locuint nu amintea de dragostea uman creia i slujise drept paravan. Totul sugera dragostea
divin care ardea aici ca nicieri n alt parte. si mpratul s-a extaziat n fata acestui mare si minunat
desert al sfintilor", cum l-a numit el.
Am fost fericit s constat c, n ciuda reticentei pe care o manifestase, nu regreta c a venit. L-am dus
n fiecare chilie ca s mpart smirn cenobitilor si s le cear s se roage pentru el. ntr-una din ele, n
locul unui octogenar ngenuncheat si morocnos, s-a trezit n fata unui brbat nalt, frgmos, cu pielea
ntunecat, cu ochii migdalati, drapat n vluri imaculate brodate cu aur si purtnd un turban greu alb,
care i accentua tinuta nobil a capului. Era printul Harith, din tribul ghassanizilor, acel suveran al
desertului cunoscut pentru isprvile sale din timpul campaniei din anul 540 mpotriva lui Chosroes, pe
care l rspltisem cu titlul de patrician. De atunci continuase cu zel sporit s i nfrunte pe vesnicii
nostri dusmani, persii. Convertit, nu de clugrii catolici, care refuzau s prseasc siguranta oraselor,
ci chiar de ndrznetii monofiziti care botezaser deja Yemenui si Etiopia, Arabia si Nubia, precum si
ndeprtatul regat Aksum, venise la Constantinopol ca s cear s i se trimit un episcop monofizit care
s-i conduc Biserica. La audienta mpratului, cruia i adusese omagiile sale de vasalitate, protocolul
i interzisese s vorbeasc. Regretndu-mi neputinta de a-i satisface emotionanta cerere, i promisesem
s-i aranjez o ntrevedere, lat c aveam ocazia, lustinian a binevoit s nu se arate surprins si l-a
ascultat cu amabilitate
307
pe printul nisipurilor, sesiznd imediat miza imens a propunerii. Dac acceptam s-i dm satisfactie, l
cstigam pentru totdeauna de partea noastr, pe el si pe triburile sale. Refuzndu-l, puteam provoca o
ruptur, transformnd acest punct de acces al imperiului, pn atunci zvort, ntr-o bres de care persii
aveau sa profite imediat, mpratul si-a iuat angajamentul de a-i transmite papei rugmintea ghassanidului, imediat ce va sosi. Fr ndoial, Vigilius va accepta, n interesul imperiului.
O sptmn mai trziu, am asistat de pe terasa gineceului la un spectacol care m-a ntors n timp cu
unsprezece ani. Pontiful a debarcat n portul privat al Palatului Sfnt, nconjurat de o pomp
nemaipomenit, asemntoare celei care srbtorise odinioar sosirea predecesorului su, Agapetus,
care ardea de-atunci n flcrile iadului. Att doar c astzi buna ntelegere nlocuia intransigenta, si
Vigilius nu numai c i-a oferit mna pentru a-i- fi srutat patriarhului Menas, catolic convins care
trecuse la monofizitism, ci, n plus, I-a ridicat pe acesta din genunchi pentru a-l mbrtisa. Hotrt
lucru, exilul su n Sicilia l fcuse mult mai flexibil.
A doua zi, s-a deschis prima conferint la palatul Magnaure. Construit pe vremea mpratului
Constantin, aceast cldire pstra vechiul stil al Imperiului Roman. Sala de reuniune era rotund,
cupola fiind sustinut de coloane groase din marmur, probabil smulse din templele pgne. Marmure
rare, n diferite culori, acopereau peretii. Lumina zgrcit care se strecura prin micile deschizturi ale
boltii crea impresia de cavou. De altfel, candelabrele de argint fuseser tinute aprinse n permanent.
Cei doi stpni ai lumii, nconjurati de consilierii lor, erau asezati fat n fat pe
308

dou tronuri din fildes sculptat, mpratul, asa cum conveniser, i-a cerut lui Vigilius s subscrie
declaratiei celor Trei Capitole. Vigilius nu numai c a refuzat categoric, dar I-a si excomunicat
numaidect pe patriarhul Menas si pe orice prelat bnuit c ar ncuraja monofizitismul. Apoi s-a ridicat,
iar mpratul a fcut la fel. S-au nclinat unul n fata celuilalt, dup care papa s-a retras.
lustinian si-a ntrerupt brusc relatarea. Venise la sfrsitul dup-amiezei ca s-mi expun... dezamgirea
lui. S-a instalat tcerea. Eu l observam. Se gndea intens. Brbia i iesise n fat, sprncenele groase
aproape se uniser din cauza ncruntrii si, semn de maxim concentrare, se uita putin crucis. Aveam s
ne mpiedicm, cu un pap aflat la picioarele noastre, de aceleasi obstacole pe care le-am ntlnit la
Agapetus, si apoi la Silverius ? L-am ntrebat pe lustinian:
N-ai afirmat tu, Cezar, c Vigilius va fi asculttor? La urma urmei, nu tu l-ai fcut pap ? Din ce
motiv si-a uitat promisiunile ? Chiar n-ai nici un indiciu privind intentiile lui ? Cum e posibil s nu fi
bnuit nimic?
Foloseam n ziua aceea tactica mea obisnuit. Puneam de douzeci de ori aceeasi ntrebare. Ceream
detalii imposibil de precizat. Intentionat, ncercam s-l ncurc pe mprat n rspunsuri si s-l fortez s
se contrazic. Doream s piard firul ca s nteleag, n sfrsit, c putea fi complicele lui Vigilius. A
ncercat s-l apere pe pap pentru a se proteja pe el nsusi:
Dac Vigilius ar respecta ntocmai dorintele tale, atunci ar strni furtuna n snul clerului su. Poate
c ar urma o schism, cu att mai mult cu ct, nainte de a sosi la Constantinopol, a primit nenumrate
mesaje de la episcopii din Africa, din Sardinia, Milano, Alexandria, Patras, Salonic,
309
care l-au prevenit de riscurile oricrei indulgente fat de monofiziti. Dac i fortm mna, riscm s-l
vedem detronat si nlocuit de un pap mult mai putin inflexibil.
n ziua urmtoare, mpratului i s-a prut o manevr abil s-l delege pe Narses s-mi povesteasc a
doua ntrevedere cu papa. Demnitatea, integritatea, dar si fermitatea lui m mpiedicau s m supr pe
e!... Narses a venit cnd luam masa, singur ca de obicei, ntr-una din cele mai elegante sli ale
gineceului, rotund, cu peretii acoperiti n ntregime de mozaicuri reprezentnd frunzisuri, care ddeau
impresia c m aflam n mijlocul unei pduri.
Eunucii degusttori si eunucii paharnici m serveau, iar apetitul mi era gdilat de nsiruirea de caviar,
ou fierte moi, sunc, anghinare, peste, ied umplut si ceap, n mijlocul acestor mncruri luxoase, se
gsea, servit n splendida argintrie imperial, hrana sracilor, pe care nu ncetasem niciodat s o
apreciez: supa de ceap, macroul uscat si brnza de capr. Spre deosebire de mprteasa Eufemia, care
nu putuse mnca niciodat altfel dect cu degetele, eu m foloseam de o lingur de agat cu mner de
aur. Considernd mncrurile insuficient de picante, adugam deseori piper si condimente, tinute n
recipiente din cristal de stnc sculptate n Egipt. Clondirele din sticl nsemnat cu vulturul bicefal
aurit contineau un vin dulce de Samos pe care multi l consider scrbos, dar pe care eu l preferam
oricrei buturi si pe care slujitorii mi-l turnau ntr-o cup din aur frumos lucrat. S-mi fie iertat c m
complac n enumerarea acestor rsfturi, ns din moment ce acum mi este interzis simpla lor
pomenire, la care mi las gura ap, este una dintre putinele plceri care mi-au mai rmas.
mpratul, din cte zicea Narses, insistase din nou n dimineata aceea ca papa s contrasemneze
declaratia celor
310
Trei Capitole. Colocviul s-a desfsurat n latin, limba oficial a imperiului si a Bisericii, pe care, de
altfel, mpratul o stpnea mult mai bine dect papa, care pstrase un puternic accent grecesc. Brusc,
Vigilius renuntase la limbajul perfid si la stilul mieros care i erau caracteristice. S-a crezut suficient de
puternic pentru a-l ameninta pe lustinian:

 Sunt hotrt s-i dobor pe toti cei care ncurajeaz erezia, cu att mai duntori cu ct ei sunt cei mai
apropiati de tronul imperial si alesii intimittii tale. Prin urmare, voi excomunica, indiferent de rang sau
de sex, pe oricine ti toarn n inim otrava monofizit.
Dup afrontul adus de demiterea lui Barsyme, dup nvinuirea care-mi era adus pentru cderea Romei,
mai trebuia s suport si excomunicarea din partea unui pap pe care eu l creasem" ?
Bastardul dracului! am urlat eu, mturnd cu un gest cupele, clondirele si platourile care s-au zdrobit
de podea.
Vassilissa iubit de Dumnezeu si amintea brusc c fusese fiica poporului pentru a scuipa aceast
injurie de mahala la adresa urmasului Sfntului Petru, sfntul nostru printe, papa. N-am putut,
mrturisesc, s-mi stpnesc reactia si, de altfel, Vigilius merita pe deplin acest epitet. De aceast dat,
mi-am vzut eunucii renuntnd la legendara lor stpnire de sine pentru a-si acoperi fata cu mnecile
lungi, albe. M-a amuzat reactia lor, furia mea s-a calmat pe loc, dar m-am ferit s-o art.
Pieriti din fata mea, toti, mai repede! am urlat din nou, fr s ridic capul.
Praepositus, usieri si doamne s-au clcat n picioare la usi, grbiti s fug de mine. Narses a iesit n
urma lor, cu un aer grav. Au rmas doar eunucii care asigurau servirea mesei, nestiind prea bine ce s
fac.
311
Afar cu totii, altfel v trag n teap! am mormit eu, zburtcindu-i de-acolo.
Rmas singur, am alergat la o us din bronz, att de mic nct de-abia se vedea n perete. Am tras de
sub tunic o cheie si am deschis-o. Tavanul era att de jos, nct am fost nevoit s m aplec pentru a
trece. Am intrat prin spatele apartamentelor mele ntr-un labirint a crui existent era cunoscut de
foarte putin lume si cruia nu-i stia nimeni planul, ncperi mici, sufocante, prfuite, pustii alternau cu
coridoare scurte nguste. Am btut ncetisor la o us. N-a rspuns nimeni. Atunci, am apsat usor clanta
si am intrat ntr-o cmrut minuscul, auster si aproape goal, ntr-un colt, cteva icoane foarte mari,
n fata crora ardeau candele si fclii, formau un fel de paraclis. Asezat direct pe pmnt, un btrn cu
barba alb, n haine de clugr, medita fr ca intrarea mea s-i ntrerup gndurile pioase. Am
ngenuncheat alturi de el, mtsurile mele mprstiindu-se ca o corol n praful de pe jos.
Sfinte printe..., am nceput eu.
Fii binecuvntat, fata mea! a rspuns btrnul fr s deschid ochii, apoi buzele lui au continuat
s sopteasc rugciunea tcut.
Era patriarhul Anthimus. De unsprezece ani, lumea ntreag l cutase n zadar pe cel pe care-l
sustrsesem rzbunrii unui pap si slbiciunii unui mprat, oferindu-i adpostul cel mai inviolabil din
oras, gineceul mprtesei. Mi-am deschis inima n fata btrnului patriarh: Vigilius m ameninta, voia
s m excomunice si, n cuvinte poate prea crude, i-am spus ce gndeam despre pap. Anthimus nu s-a
miscat, prea c nu m aude. Cnd am terminat, a deschis totusi ochii, a fixat o clip candoarea lor
albastr asupra mea si mi-a zis:
312
Furia nu este un sfetnic bun. Linisteste-te! Uit de ur pentru a gsi o solutie. Dac te rogi,
Dumnezeu te va lumina asupra a ceea ce ai de fcut. Adap-ti forta n convingerea c te zbati pentru
adevrata credint si atunci vei nvinge.
Simpla convingere va fi de ajuns ? Mi-am ngduit s-i amintesc c Vigilius, prin trdarea si
intransigenta lui, risca s nimiceasc toate eforturile noastre pentru a ntinde umbra crucii asupra lumii.
Adu-mi-l n noaptea aceasta pe clugrul Marras, mi-a poruncit Anthimus. si acum, fata mea, lasm!
A deprtat bratele si a intonat cu voce tremurtoare un psalm. Cnd m-am retras, linistea mi coborse
n suflet.
n noaptea aceea, la ora la care mprtesele timpurilor trecute si primeau amantii, mi-am ntredeschis

usa pentru a-l lsa pe Arsenius s intre, nsotit de Marras. Nu voisem s ncredintez nimnui altcuiva
grija acestei misiuni. Acesta urmase un itinerar de pasaje pustii, culoare prsite, terase izolate pe care
acest iubitor de taine le cunostea pe dinafar. Dup ce au ajuns, am preluat initiativa si l-am condus pe
clugr. tineam o tort ale crei flcri fceau umbrele s danseze, miscau peretii, nviorau linistea
dens si jucau pe satinul ntunecat al tunicii mele largi. Usa lui Anthimus era deschis. Ne astepta,
luminat foarte vag de candelele icoanelor, n picioare, foarte nalt, descrnat, cu barba lui lung, rrit,
si pusese peste rasa de clugr o etol brodat cu cruci negre pe care timpul o tocise. Era ntruchiparea
clarittii, a maiesttii, a umilintei.
n fata patriarhului, ermitul, nalt si el, ns murdar si mputit, arznd de focul lui Dumnezeu, era
ntruchiparea misticismului. Clugrul a vrut s srute mna patriarhului,
313
care a schitat gestul de a ngenunchea, fiecare i-a cerut celuilalt binecuvntarea, unul respectnd rangul
celuilalt, altul aducndu-si omagiile sfinteniei celui dinti. Apoi Anthimus, cu o mn pe care nu o
bnuiam att de puternic, I-a pus pe Marras s ngenuncheze n fata lui. Antins mna pe crestetul
zburlit si, cu voce tuntoare, a nceput:
Prin gratia puterilor nvestite n mine de Dumnezeu, ti poruncesc, pstor al credintei. Mergi unde te
cheam providenta! mprstie cuvntul divin si nmulteste-i pe slujitorii Domnului...
Minunatul text cpta contur n limba greac, pe care sufletul nostru o foloseste pentru a comunica cu
Dumnezeu, n locul acelei latine rezervate jargonului functionresc. Patriarhul Anthimus l numea pe
Marras episcop si, trimitn-du-l la Harith Ghassanidul, l mputernicea s numeasc la rndul su alti
episcopi si preoti. Renvia clerul monofizit n momentul n care acesta era n pericol s dispar din
pricina intransigentei unui ticlos. Trecea peste fosta lui excomunicare, l trimitea la plimbare pe pap
cu tot cu Biserica lui oficial, fcndu-i neputinciosi prin aceast atitudine. Doar virtutea si pietatea iui
l putuser mpinge la un asemenea curaj, la care eu n-as fi ndrznit niciodat s visez. A aruncat n
vasul de tmie cteva boabe de rsin al cror fum aromat a urcat spre Marras. N-au fost nici
brocarturi mpodobite, nici mitre cu diamante, nici coruri, nici concerte de org, nici cortegii de diaconi
pentru a-l cinsti pe noul episcop. A fost doar mprteasa, pentru a lumina drumul care-l ducea din
ascunztoarea patriarhului n umila lui chilie.
A doua zi, nu fr o umbr de sfidare, l-am pus la curent pe mprat. Reactia lui, deloc surprins cnd iam dezvluit prezenta lui Anthimus la gineceu n toti acesti ani, m-a convins
314
c stia deja, desi nu-mi fcuse niciodat vreo aluzie sau vreun repros. Ct despre ungerea lui Marras si
trimiterea lui n Arabia, m-a felicitat clduros. Politicianul era foarte multumit s-i vad pe ereticii" de
o pietate prea tiptoare plecnd din capital si purtndu-si zelul altundeva dect ntre zidurile care-l
gzduiau pe pap. Acesta putea de-acum s se ncptneze ct voia n fata mpratului, s refuze s
semneze cele Trei Capitole, eu deja prinsesem vitez.
In anul 547, dup o iarn deloc bogat n distractii, locuitorii Constantinopolului au ntmpinat cu
bucurie sosirea diverselor ambasade. Dornici de un spectacol de calitate, s-au nghesuit s vad trecerea
strinilor.
La palat se fceau pregtiri de zile mari, iar trimisii regelui Totila defilau de la pavilionul Chalke pn
la palatul Magnaure ntre dou siruri de militari, cu drapelele multicolore n vnt.
ntre timp, n sala numit metatorion, mpratul si pusese tinuta protocolar. Picioarele i fuseser
nfsurate n panglici de purpur, se ncltase cu pantofii rosii mpodobiti cu vulturi de aur. Peste
cmasa lui din in alb brodat cu aur la gt si la mansete si pusese o tunic purpurie, ornat cu o band
lat de aur, brodat cu motive geometrice si psri, prins pe umr cu o agraf ncrustat cu nestemate
si perle imense. Alte perle de dimensiuni iesite din comun, diamante, smaralde, rubine sclipeau pe
coroana lui cu ciucuri.

Apoi se dusese s ia loc n sala central a palatului Magnaure, o adevrat catedral cu trei nave
desprtite de coloane si luminat de sapte candelabre gigantice.
La un semn, draperiile imense de mtase ntinse deasupra portilor din bronz au fost trase. Orgile au
nceput s cnte, nsotind corurile celor dou factiuni, Albastrii si Verzii, care nltau osanale
suveranului. Asezat lng ei, i priveam
315
pe goti naintnd, nalti, blonzi, cu ochii albastri, cu expresii feroce, faptul c triau n Italia de mai
multe generatii nu mblnzise duritatea nordic a acestor nobili, a acestor militari. Contemplndu-i, m
gndeam la unul dintre ei care lupta n ndeprtata Italie, pltind astfel pretul iubirii unei mprtese.
Brbile lor lungi se desfceau peste platosele lucrate grosolan, iar gotii agitau cele mai grele sbii pe
care mi-a fost dat vreodat s le vd. nconjurau un personaj binecunoscut si familiar n imperiu,
diaconul Pelagius. nlocuindu-l pe pap dup rpirea acestuia, intervenise n favoarea romanilor pe
lng Totila care, cucerit de personalitatea lui, i ncredintase misiunea diplomatic la Constantinopol.
Ambasadorii au psit pe covoarele persane pn la tronul orientat spre est si nltat pe sase trepte. Un
platan cu frunze de aur l umbrea, cu psri de aur cocotate pe ramuri. S-au prosternat de trei ori n
locurile indicate cu cercuri de porfir si au atins pmntul cu fruntea, apoi mpratul le-a poruncit s se
ridice.
Abia atunci diaconul Pelagius a transmis mesajul cu care fusese nsrcinat. Regele Totila accepta s
uite trecutul si s-si ngroape nflcrarea rzboinic pentru c nu-si dorea dect pacea, o pace ocrotit
si de mprat. Evocnd toti anii n care bizantinii si gotii triser n perfect armonie, dorea s fie
considerat ca un fiu de ctre mprat, oferindu-i alianta gotilor, supusii si.
Desi mrinimia regelui barbar m umilea si m exaspera, conditiile pe care le oferea mi-au trezit
speranta, att de neasteptat de generoase erau. Omul care tinea Italia la mila lui propusese s ne redea
suzeranitatea acesteia, mpratul, n pofida expresiei impenetrabile, probabil c tremura de bucurie. A
nceput prin a rspunde cu ocolisurile de rigoare:
316
Imperiul mbrtiseaz natii cucerite dincolo de Adriatic si care ating hotarele Etiopiei si ale
Persiei. Domnim peste saizeci si patru de provincii si nou sute treizeci si cinci de cetti. Domeniile
noastre sunt binecuvntate de natur datorit avantajelor pmntului, siturii geografice, climatului, si
progresele artei omenesti s-au rspndit nencetat de-a lungul trmurilor Mediteranei, pe malurile
Nilului, de la Troia antic pn la Teba egiptean...
A conchis c imperiul voia si cuta pacea, ns nu accepta s trateze dect cu un egal. Pelagius, vechi
cunosctor al Curtii noastre, a nteles c mpratul nu binevoia s negocieze cu gotii si a luat din nou
cuvntul. Regele Totila l mputernicise s anunte c respingerea conditiilor sale ar duce imediat la
distrugerea Romei, masacrarea senatorilor ei si invadarea Iliriei. Cuvntul Sacru a rsunat iar:
Generalissimul nostru, Belizarie, se bucur de puteri depline de plenipotentiar si cu el trebuie dus
orice discutie privind problemele din Italia.
mpratul si btea joc de goti: stpnul universului n-avea puterea de a trece peste generalissimul su ?
N-am avut plcerea de a afla reactiile ambasadorilor, cci mpratul a fcut de trei ori semnul crucii,
ceea ce nsemna c audienta se ncheiase. Maestrul de ceremonii a naintat si a rostit cu voce
rsuntoare ritualul keleusate, cuvnt care nseamn porunciti", dar, n realitate, vrea s zic n mod
clar plecati". Gotii s-au retras cu minile ncrucisate pe piept, mergnd cu spatele, asa cum cerea
protocolul...
mpratul refuza s recunoasc un regat barbar cldit pe provinciile smulse imperiului pe care jurase
solemn s-l rentregeasc. Mai trebuia s aib si mijloacele de a le recuceri, ns nu mai avea dect o
armat decimat, demo317

ralizat, nvins, armament insuficient, aprovizionare inexistent si tezaure goale. Trufie? Credint?
Inconstient ? Sau concepuse vreo tactic secret despre care nu-mi fcuse onoarea s m
informeze ?...
Banchetul oferit cteva sptmni mai trziu n cinstea lui Izdah Gushnasp, ambasadorul Marelui Rege
al persilor, a fost cu sigurant srbtoarea cea mai somptuoas pe care am vzut-o. Demnitari de tot
soiul, nobilissimi, fiorentissimi, clarissimi si minentissimi, n total dou sute douzeci si nou de
invitati - numr traditional - luaser loc n jurul celor nousprezece mese din triclinium. Pe servetele de
purpur se etala vestitul serviciu din aur masiv comandat de mprat, ale crui vase si platouri celebrau
victoriiie, iar farfuriile purtau efigia lui sculptat. Nenumrate candelabre de argint, suspendate cu
lanturi din acelasi metal, si reflectau lumina pe marmura multicolor de pe zidurile cimentate cu un
material asemntor aurului nghetat. Mesele erau aranjate n semicercuri n jurul celei prezidate de
mprat. Invitatii nu erau asezati, ci tolniti n paturi, dup traditia romanilor -ceea ce mi se prea
extrem de inconfortabil, n vreme ce Passara, demn urmas a matroanelor antice, sttea cu o gratie
invidiat de fiecare comesean.
La aceste ocazii solemne uitam de linguri si furculite, pentru a mnca cu degetele, ca n vremurile
antice. Rnduielile acestui banchet si trgeau originile din Roma imperial si, cu aceast ocazie, voi
povesti toate amnuntele, pentru a-i pstra mrturia, cci obiceiurile imperiului nostru, att de tnr si
totodat att de btrn, se schimb repede.
Atunci cnd a aprut mpratul, invitatii au plecat capetele si si-au acoperit ochii cu mneca. Maestrul
de ceremonii l-a condus pe suveran la locul su, la masa de
318
treisprezece persoane, numit si a Apostolilor, pe care o prezida - alt evocare a preasfintei scene - n
calitate de isapostolos, adic egal al apostolilor.
Primul fel de mncare, gustri reci - caviar, msline, peste cu sos, salate si alte aperitive - prezentate pe
mese mobile, a fost servit n sunetul a dou orgi acompaniate de dou coruri. Au urmat, n pauz,
dansurile executate de trupele Albastrilor si ale Verzilor, acrobatii, pantomim. n timp ce se trecea la
mncrurile calde, peste, crnuri si vnat, un clugr a citit cu voce tare predicile Sfntului loan
Hrisostomul. n permanent, mpratul avea grij ca ambasadorului s-i fie date cele mai alese bucti,
iar nefericitul si petrecea jumtate din timp ridicndu-se s multumeasc pentru terpnos, adic pentru
delicates.
Printr-o abatere neobisnuit de ia protocol, lustinian dorise s fiu si eu prezent si m rugase s mpart
asternutul cu ambasadorul, att pentru a-l cinsti pe reprezentantul unei tri-prietene, ct si pentru a-i
cerceta intentiile. Persanul pretindea c venise s discute despre anumite puncte ale tratatului semnat n
urm cu doi ani ntre imperiu si regatul su, ns aceast explicatie nu i se pruse foarte convingtoare
lui lustinian. n timp ce ambasadorul m acoperea cu linguselile nflorite pentru care este renumit
poporul su, eu i studiam curioas tinuta. Tunica scurt peste pantalonii strnsi pe glezne mi s-a prut
ridicol, iar boneta conic ddea capului su aspectul unei cptni de sfecl de zahr. Ct despre barba
ondulat si parfumat, semna cu mesa unei curtezane perverse la orgia unui carnaval. Din contr,
bijuteriile - agrafe si coliere extrem de fin cizelate si lucrate n diferite nuante de aur - mrturiseau un
rafinament surprinztor. Artificiile erau inutile cu acest oriental ntortocheat, asa c l-am ntrebat verde
n fat care era scopul misiunii sale.
319
Consolidarea pcii dintre imperiu si Persia, mi-a rspuns el.
Atunci, de ce ati vrut s luati, n trecere, si frumosul nostru oras Dara ? i-am aruncat eu.
ntr-adevr, ni se raportase acest incident bizar n cursul cruia un ambasador, n calea lui, ncercase s
cucereasc un oras apartinnd suveranului la care trebuia s se duc.

 Eu sunt cel care trebuie s se plng de autorittile din Dara, care n-au autorizat intrarea ntre
zidurile lor a suitei noastre, pe care mi-am dorit-o numeroas pentru a-l onora pe mprat.
Rspunsul lui exprima cea mai autentic indignare. I-am rspuns cu diplomatie:
Experienta ne mpinge la o nencredere exagerat poate la adresa regelui Chosroes si a slujitorilor
si.
Obtinusem la rndul meu o victorie si am rmas tcuti pentru a degusta capodoperele buctriilor
palatine.
n timp ce nfuleca, ambasadorul arunca priviri dese n directia diaconului Pelagius, invitat si el.
Sper din toat inima, mi-a zis el, artndu-mi-l pe ambasadorul regelui gotilor, c negocierile
voastre se desfsoar multumitor.
Nici c se putea mai bine, ntr-adevr.
Sunt nelinistit doar din pricina pcii care, repet, este singura noastr grij.
Dac imperiul doreste s-si stabileasc preeminenta, nu nseamn c se va recurge la arme.
Fr ndoial, imperiul este cea dinti natie a lumii... pn la granita persan.
Nu m-am putut stpni s nu rd, fiindc mi plcea s mi se rspund cu aceeasi moned. Dar,
rmnnd
convins c persii minteau n continuare, l bnuiam pe ambasador c voise s cucereasc Dara si c era
ncntat de disputa noastr cu gotii. Am nteles n momentul acela c prezenta lui la Constantinopol, n
acelasi timp cu ambasadorul lui Totila, nu era ntmpltoare.
Cnd s-a dat semnalul, toti invitatii s-au ridicat si au but din vinul de Nafpaktos n sntatea
mpratului. Dup ablutiuni, au fost aduse prjiturile, tartele, bomboanele si vinul de Chios, n timp ce
jonglerii indieni si acrobatii chinezi si executau numereje si erau artati monstrii umani. Fructele,
venite din toate regiunile imperiului, au fost servite la sfrsit, pe platouri cu trei etaje din aur, att de
mari si de grele, nct nici un sclav nu putea s le care si trebuia trase pe msute rulante de la o mas la
alta. Ca ncheiere a acestor agape, i-au fost aduse mpratului pinea si vinul simbolice, pe care le-a
consumat cu gesturi sacramentale, inspirate din Cina cea de Tain.
La plecare, mpratul m-a nsotit pn n camera mea si i-am mprtsit impresiile despre ambasador.
Nu vreau nici s-i cedez, nici s-l rnesc, a observat el, nici s las firul, nici s-l rup. mi trebuie
timp, doar timp. Dumnezeule, d-mi timp, a repetat el cu o tristete sincer, care m-a intrigat suficient de
mult ca s nu-l mai ntreb ce o provoca.
lustinian nu stia cum s-l retin pe persan fr ca acesta s-si dea seama, cum s-l adoarm pentru a
cstiga acest timp pretios dup care tnjea.
Druieste-i dezmturi, I-am sftuit eu.
Ca toti strinii, ambasadorul mi s-a prut ncntat de ideea c se gsea n cetatea cea mai nflcrat,
cea mai amuzant, cu moravurile cele mai libere din univers. Gusturile sale, din cte mi ddusem eu
seama, nclinau
spre locurile de pierzanie, lustinian a sugerat numele ctorva dintre curtenii si care l-ar fi putut duce pe
ambasador n casele plcerii. M-am dovedit convingtoare:
Lupanarele sunt prea sofisticate, Cezar. Persanul vrea s descopere mocirla n care nici unul dintre
cunoscutii ti n-a pus piciorul vreodat; las-m pe mine s-i fiu cluz prin intermediar si ngduiemi s-i ntocmesc harta bucuriilor. Asa va fi prea epuizat ca s negocieze si prea vrjit ca s se
gndeasc la plecare.
n timp ce, spre binele statului, eu m avntam pe urmele unui trecut uitat, spinoasa chestiune a religiei
a revenit n centrul atentiei.
Capitolul 20
Intr-o bun dimineat, una dintre nebunele acelea bntuite de Dumnezeu care rtcesc pe strzi si
triesc din mila lumii s-a cocotat pe o piatr mare din apropierea Portii de Aur si a nceput s prezic
viitorul. Gloata, mereu curioas, s-a strns n jurul ei. Femeia, prad paroxismului sau delirului, a
prezis c n trei zile marea, iesind din matc, se va nlta ntr-un val monstruos, cufundnd

Constantinopolul, imperiul si ntreg universul.

Credulitatea poporului nostru fiind mare, oamenii, panicati de profetie, s-au npustit n biserici, s-au
prosternat n fata altarelor, rugndu-se, implornd, mprtsindu-se si asteptnd catastrofa. Desi
ministrii au ridicat din umeri, iar curtenii si-au btut joc de ntmplare, eu am deslusit n asta un semn.
Poate c nu al unui nou potop, ntr-adevr, cele trei zile s-au scurs fr s ne trezim sub ap. Dar era de
netgduit c Dumnezeu voia s ne pedepseasc. Care era greseala noastr ? i ofeream adpost
Antihristului. Cine era Antihristul ? Papa Vigilius.
Se apropia Sptmna Mare. Pentru a aduce omagiu ticlosului, n ciuda ostilittii sale, mpratul a
hotrt c Pastele va fi srbtorit la 1 mai, dup calendarul catolic, si nu la 8 mai, dup calendarul
alexandrin, pe care l urma Biserica noastr. Protestele mele, mustrrile clerului nostru, furia poporului
n-au folosit la nimic. Pentru a ne arta dezaprobarea, locuitorii Constantinopolului cu mine n frunte
am nceput ostentativ postul Pastelui cu o sptmn naintea papei. Faptul c mpratul se abtuse de
la traditia noastr cea mai veche mi-a ntrit convingerea c Vigilius, n cinstea cruia fusese comis
aceast grozvie si care probabil o sugerase, trebuia neutralizat pentru a evita cataclismele n serie.
A nceput Sptmna Mare. Dimineata si dup-amia-za, asistam la slujbe interminabile si superbe.
Zilnic, alturi de mprat, vizitam btrni, infirmi, orfani. Prezidam banchetele oferite clerului.
Ascultam concertele date de corul imperial, mprteam cadouri, fceam turul paracliselor din palat,
tronam la cele dou mari defilri de prosternare ale demnitarilor.
n Vinerea Mare, aveam la palat ca unic hran doar dou mere si scortisoar, pe care mpratul le
mprtise cu o zi nainte. Cu toate acestea, mretia nemaipomenit a slujbei de la catedrala Sfnta Sofia
m-a ajutat s uit de asprimea acestui regim. Am intrat ultimii, prin pasajul care comunica cu Palatul
Sfnt, mpratul a luat loc la amvon, tribuna aceea unde fusesem ncoronati, n vreme ce eu am urcat,
urmat de doamnele mele de onoare, la strana care mi era rezervat la galerie. Luxul etalat de Curtea
n haine de srbtoare, bijuteriile uluitoare, splendoarea podoabelor clerului, brocarturile albastre, roz
sau galbene, luminate de sutele de mii de fclii nfipte n candelabrele de aur si n lustrele din argint,
ofereau privirii cele mai sclipitoare reflexe. Riturile complicate care se desfsurau n nori de tmie,
frumusetea celest a muzicii corale si a orgilor m fermecau. Ochii, gndurile mi urcau spre serafimii
care mpodobeau colturile cupolei fenomenale si spre imensa imagine a Pantocratorului, cu expresia
nfricostoare si, totodat, binevoitoare, judector sever si daruitor al vietii vesnice.
Comunicam cu el, i vorbeam. Ti povesteam c la nceputul domniei, orbit de putere, nu m-am atasat
dect de aparente. Alergasem dup un prestigiu superficial. Abia mai trziu, cnd m-am angajat s apr
credinta, mi-am cutat mntuirea prin intermediul acestei cauze mrete. si totusi, nu vocatia m
mpinsese s-o fac. Doar sentimentele m pregtiser s nfrunt acest cmp de btlie, mprejurrile mi
deschiseser calea si eram mai pregtit ca oricnd s lupt din toate puterile pentru salvarea Bisericii, a
Bisericii noastre, l-am cerut lui Dumnezeu s m ierte de pe-acum pentru ceea ce eram pe caie s comit
pentru preamrirea gloriei Lui.
Momentul solemn al slujbei sosise. Am urmat n procesiune, n jurul bisericii, epitaphio, reprezentarea
lui Hristos mort, cadavru brodat cu realism n mijlocul arabescurilor de aur pe fond de catifea purpurie,
mpratul era primul care ngenunchea la fiecare oprire, stpnul lumii voind s afirme c el nu
nsemna nimic n fata trupului torturat al Domnului nostru, Mntuitorului nostru.
Atunci cnd, dup sase ore la biseric, m-am ntors la gineceu n mijlocul noptii n-a fost pentru a m
culca. Datoria m chema la o alt liturghie, care nu se putea desfsura dect n aceast zi mai sfnt ca
oricare, n care se reamintea nmormntarea Fiului lui Dumnezeu.
Am iesit iar afar, urmat doar de Indaro. Pe scri cunoscute numai de mine, am ajuns n grdinile
palatului. Aerul, n noaptea aceea de primvar, pstra cldura, miresmele si veselia zilei. Nu
recunosteam drumul dect dup desenul mozaicurilor de pe alei. Am ajuns la pavilionul Virtutii,
refugiul meu. Am intrat n capel, la drept vorbind cel mai armonios dintre sanctuare. Patru coloane de
marmur delicat lucrate sustineau o cupol minuscul. Zidurile erau
pictate n ntregime cu fresce si un mozaic din marmur multicolor mpodobea pardoseala. Icoanele n

care erau nftisati Sfnta Fecioar, Hristos si sfintii erau mbinate ntr-un iconostas din marmur.
Barsyme m astepta. De la cderea sa n dizgratie, l primeam ct mai discret posibil, pentru a nu strni
bnuieli. Aveam nevoie de sfaturile lui. n noaptea aceea, si pusese o cap din catifea neagr, brodat
cu semnele zodiacului si cu embleme astrologice din aur. Doi acoliti, sirieni ca si el, mbrcati n robe
lungi, negre, l ncadrau. Au ars tmie n mai multe vase, nltnd nori de fum n care se amesteca o
arom necunoscut, la prima impresie neplcut, dar ademenitoare si foarte ametitoare. Indaro a aprins
lumnrile din fata icoanelor, apoi a desfcut un flacon de ulei sfintit si a picurat lichidul n jurul
fiecruia dintre noi. Apoi a trasat cu acelasi ulei cte o cruce pe fruntile noastre. Acolitii au nceput
atunci s se rsuceasc n loc, mai nti ncet, apoi din ce n ce mai repede, cnd scotnd strigte
guturale, cnd murmurnd cuvinte neinteligibile. Cu bratele ridicate, cu ochii dati peste cap, semnau
cu dou corole negre monstruoase ntoarse cu capul n jos. Barsyme, n picioare ntre poarta regal si
iconostas, a nceput s cnte. Acest brbat att de urt avea cea mai frumoas voce de bas pe care mi-a
fost dat s-o aud vreodat. De la o limb care mi s-a prut a fi ebraic a trecut la greac. Chema un
demon pmntean, dndu-i toate titlurile si apelativele, l insulta, l implora, l soma, purta un adevrat
dialog cu el. S-a oprit brusc si a privit drept n fat, ca si cum ar fi vzut o artare, nainte de a-si relua
discursul straniu. Discuta, se mnia, cerea ajutorul lui Dumnezeu si al sfintilor. stiam c acest demon
tria n marele sarcofag din marmur alb mpodobit
cu msti si figuri magice pe care l dezgropasem cnd am construit pavilionul Virtutii. Atunci
poruncisem s nu se ating nimeni de el si s-l lase n mijlocul tufelor nflorite, cci cunosteam
existenta puternicului si a nspimnttorului su ocupant.
Barsyme intonase unul dintre imnurile slujbei de Vinerea Mare care se ncheiase cu putin timp nainte.
Demonul se apropia, nger cu aripi negre, trup fr form si fluid precum un nor, entitate hrnit cu fum
si snge, cpetenie peste zece mii de rzboinici, dup ierarhia infernal. Indaro urmrea scena cu ochii
scosi din orbite, surescitat si totodat ngrozit. Nu ndrznea s se miste, sprijinindu-se de perete att
de tare, nct prea c vrea s se topeasc n el si s dispar. Ochii lui Barsyme mi se preau rosii, la fel
de rosii ca rubinele enorme ncrustate n colierul su de mare preot, l sustineam cu toat forta mintii,
cu toat energia, cu toat vointa mea.
Deodat, Indaro, scotnd un urlet, a artat cu degetul tremurtor fereastra. O form gigantic si
ntunecat o acoperea. Era un cine negru, monstruos, gata s sar. O duhoare insuportabil de
mortciune s-a mprstiat n capel. Demonul pe care l chemam venise, l-am poruncit, prin vocea lui
Barsyme, s intre n corpul papei Vigilius, s-i devoreze toat vointa si s-l fac sclavul docil al vointei
mele. Indaro continua s urle si s se zbat ca o apucat. Simtea energiile emise de demon sub forma
unor viermi care i se trau pe tot corpul. Ne implora s-i lum de pe ea. Barsyme s-a apropiat de ea, i-a
atins usor fruntea cu degetul mare si imediat a ncetat s strige si s-a calmat. Apoi a stins candelele si a
rsturnat fcliile. Am rmas n ntunericul cel mai deplin, n tcerea cea mai adnc nu stiu ct vreme.
Atunci cnd, n cele din urm, Indaro a aprins o lumnare,
nu mai era nici urm de demon, nici urm de Barsyme, nici urm de acoliti. Mi-am dat seama c
duhoarea dispruse si ea, iar n capel domnea din nou mirosul inconfundabil de tmie rece.
Dou zile mai trziu, la slujba de nviere, cea mai mare srbtoare a anului nostru religios, patriarhul
Menas a fost cel care, din pragul Sfintei Sofia, a anuntat multimii de crestini c lisus nviase. Papa nu
putuse s vin, desi data acestei ceremonii fusese mutat special pentru el. Suferea de slbiciuni
ciudate, lesinuri, rtciri care i nedumereau pe medici si l mpiedicau s se arate.
Mi s-a povestit c un clugr exorcist fusese chemat s ncerce s scoat din trupul papei spiritul rului
care l bntuia, ntr-o sedint deosebit de violent, Vigilius se contorsionase pe pardoseala de marmur,
sfsiindu-si hainele, zgriindu-se pe fat, smulgndu-si prul, pentru ca n cele din urm s-si piard
cunostinta. Mcar stia ce fel de boal l lovise si poate c bnuia cine era autoarea. Demonul
materializat de Barsyme punea n practic ntelegerea pe care o ncheiasem cu el. ns puterile
infernale, o dat descotorosite de lanturile lor subpmntesti, lovesc adnc n memorie, n strfundul
inimii, fr mil.

n dimineata de Pasti, am primit o scrisoare scurt de la Antonina, trimis de la Ravenna. M anunta n

cuvinte alese de moartea lui Ruderic. Nu czuse n lupt, asa cum si-ar fi dorit, ci murise n urma unei
simple febre, o febr stupid.
Am primit aceast veste fr emotie, cci mi pierdusem capacitatea de a m nduiosa, ns am plns
tineretea frnt, viitorul pierdut, viata distrus poate din vina mea. mi era greu s-mi nchipui forta,
veselia, vitalitatea lui reduse la un cadavru teapn. Poate c puterile de dincolo au avut
nevoie de o victim pentru a-mi pune planurile n aplicare. O victim nevinovat si tnr, acest brbat
care ducea cu el n mormnt o parte din mine. Dac trebuia s ofer un sacrificiu att de scump, fie si o
parte din propriul trup, fie, acceptam s pltesc pretul pentru a vedea adevrata Biseric triumfnd.
Desi devenisem imun la rnile vietii, la atacurile trdtoare ale sentimentalismului, am petrecut totusi
ziua de nviere ntr-o stare nefireasc. Am czut n nostalgie. M-am plimbat prin colturile cele mai
ndeprtate ale memoriei mele... La venirea serii, mi-am fcut un capriciu, de dragul amintirii.
Dup ce m-am culcat, femeile si eunucii s-au retras. M-am trezit, mi-am pus o tunic de in cafenie, fr
nici o broderie, si un voal lung, negru. Cine altul dect Arsenius m-ar fi putut nsoti acolo unde
hotrsem s m duc ? A fost recunoscut de santinele, care l-au lsat s treac. Ca trncile, tineam
captul voalului ntre dinti, ascunzndu-mi astfel o parte din chip pentru a nu putea fi recunoscut. Am
iesit din palat si am luat carul lui Arsenius pn la forul lui Theodosius, de unde ne-am continuat
drumul pe jos.
Era prima dat cnd m plimbam fr curteni n jurul meu si fr grzi care s m apere, n seara aceea
de srbtoare, gloata m nghesuia, m mbrncea si m ametea. Arsenius trebuia s m sustin ca s nu
cad. Am recunoscut cu greu cartierul nceputurilor mele. Apruser case noi, si strzile se lrgiser.
Datorit mpratului, acum erau curate si luminate. Teatrul n care mi etalasem talentele fusese distrus,
n schimb, cldirea drpnat n fundul creia si avea vizuina vrjitoarea Photini se tinea nc n
picioare, nu stiu prin ce minune. si, cel mai important, taverna Mgarii Paradisului nc exista. Decorul
rmsese
intact, dar proprietarul se schimbase. Mi-a aruncat o privire lung, temtoare, de parc femeia micut
acoperit n vluri i amintea de o figur infernal si poate c asa si era. Arsenius si cu mine ne-am
asezat n capul mesei lungi la care obisnuiam s stm mpreun cu tovarsii nostri de desfru. Taverna
era ticsit si mesenii se nghesuiau n jurul nostru. Familii si cupluri respectabile, ca al nostru, se
simteau n largul lor, cci ora chefliilor nc nu venise. Fetele ns erau deja acolo, acele Zoe, Verina,
Berina, Placidia care si cutau clienti asteptau disperate. Trei sau patru dintre ele l nconjurau pe
ambasadorul persilor, Izdah Gushnasp, pe care n-am fost surprins s-l descopr n locul acela. Doi
curteni de-ai mpratului, vizibil extenuati, l nsoteau. Una dintre fete mi s-a prut mai dezghetat, mai
vioaie dect celelalte, si strnsese prul ntr-o coad groas, n care nfipsese o floare rosie, asa cum
fceam si eu la vrsta ei. Ambasadorul o remarcase si el. Aceast ntoarcere ntr-un trecut obscur m
obliga fr s vreau s m intersectez cu cile politicii, l-am fcut fetei un semn cu mna s se apropie.
Intrigat, s-a supus. O chema Tecla. Pretinznd c vreau s cstig un pariu, i-am cerut s-l provoace la
confidente pe ambasador si s obtin de la el adevratul motiv al sosirii lui la Constantinopol. Era
vizibil beat si nu trebuia s fie prea greu s-l faci s vorbeasc. La vederea aurului pe care i-l ofeream,
fata a fcut ochii mari si n fundul pupilelor i s-a aprins o sclipire de lcomie, n scurt timp, a disprut
mpreun cu Izdah Gushnasp.
Fr s nteleg motivul, melancolia noptii aceleia, a locului aceluia mi-a pus un nod n gt. M-a coplesit
un acces neasteptat de tristete. Uram taverna aceasta si am nteles c o urasem ntotdeauna. Arsenius sia dat seama de nnegu-rarea mea brusc, ncepuse a plvrgi cu vecinii nostri de
la mas si ne prezentase drept negustori din Niceea veniti s vad cum se petrec lucrurile n capital:
si Theodora asta care nu se gndeste dect s-si cumpere rochii si bijuterii, a nceput el.
Nici un cuvnt mpotriva Theodorei noastre, l-a ntrerupt un bcan, n vreme ce sotia lui ne fixa cu
ochi furibunzi.
n ciuda loviturii de picior pe care i-am tras-o pe sub mas, Arsenius stia c eram amuzat si mai ales

curioas, asa c a continuat:

si cam d aere mprteasa noastr, nu prea se gndeste la popor.
Taci, altfel ti trag un pumn n gur. Theodora si d aere doar cu aristocratii. E de-a noastr, iubeste
poporul si poporul o iubeste.
Un clugr gras, rubicond, care se ghiftuia ceva mai ncolo a adugat si el:
Theodora noastr e o sfnt. Fr ea, adevratii credinciosi ar fi decimati, i datorm cu totii viata.
Blestemat s fii dac o critici!
Arsenius s-a scrpinat pe nas, cu capul n castronul de sup, prefcndu-se contrariat. Eu eram
emotionat pn la lacrimi. Oamenii acestia m sustineau atunci cnd m cltinam, m ntreau si-mi
confirmau principala mea ndatorire. Descurajarea mi s-a risipit, mi artaser calea. Datorit lor
puteam continua fr ezitri si fr slbiciuni. Desi nu voiam s recunosc, venisem la Mgarii
Paradisului ca s-mi iau adio de la trecutul meu. Nu stiam ct timp mi mai acorda viitorul, dar mcar
eram hotrt s-l folosesc ct mai bine.
ntruct Arsenius atrgea atentia si ostilitatea vecinilor nostri prin discutiile sale, n-am vrut s mai
zbovim acolo. Am prsit discret taverna si mergeam repede pe strdut
331
cnd am auzit n spatele nostru zgomot de pasi. Tecla alerga s ne prind din urm. Nu voia s piard
aurul pe care i-l promisesem. Norocul ei, pentru c eu aproape uitasem. Profitnd de moleseala de dup
acuplare, si atinsese scopul. Trebuie s spun c ambasadorul persan era foarte beat, iar ea i ludase
performantele sexuale, mijloc infailibil de a obtine orice de la un brbat, lucru pe care si eu l stiam la
fel de bine ca ea. Apoi i ludase ndelung inteligenta,; spiritul. Persanul se umflase n pene ca un
curcan nainte de a mrturisi: Nici nu stii ct dreptate ai. Srmanii bizantini, se cred mai destepti ca
altii si i dispretuiesc pe strini, l-am lsat s cread c am venit aici ca prieten, dar am venit s nchei o
aliant cu dusmanii lor..." Fata si-a cerut scuze c n-a putut afla mai multe. Cu toate acestea, si merita
pe deplin aurul. Am schimbat cu Arsenius o privire ngrozit. Persanul negocia o aliant n numele
stpnului su cu ambasadorii regelui Totila. Contrar celor ntmplate n anul 539, de aceast dat
Chosroes era cei care preluase initiativa unei apropieri de goti. Dar, la fel ca n trecut, imperiul risca s
fie prins ntr-o menghin. Nu mai aveam nici o clip de pierdut.
Am alergat mai degrab dect am mers pn la carul lui Arsenius si ne-am ntors n galop. Era ora sase
dimineata, usierul deschidea portile mari din bronz. Arsenius m-a nsotit pn la palatul Daphne. M-am
repezit, fr s m schimb, direct la cabinetul unde stiam c-l voi gsi pe mprat. Era deja asezat de o
or n fata dosarelor sale. tinuta mea neobisnuit n-a prut s-i strneasc interesul si a avut buntatea
s observe c-mi sttea foarte bine. L-am anuntat de alianta iminent dintre persi si goti. Aceast
noutate a prut s-l amuze copios. A schitat zmbetul acela larg si nevinovat care-i ddea atta farmec:
332
Prea trziu, a strigat el bucuros, am fost cu un pas naintea lor. Un curier a venit n mijlocul noptii s
m anunte c Belizarie a recuperat Roma.
Oscilam ntre uluire si bucurie. Nu mai simteam nici oboseala, nici somnul si l-am bombardat cu
ntrebri. Mi-a rezumat ncntat evenimentele ultimelor sptmni din Italia si n felul acesta am aflat
naltele fapte de arme ale adversarilor mei.
De luni de zile, loan, generalul rebel, strbtea n lung si-n lat sudul peninsulei, strngnd trupe si
recucerind provincie dup provincie din minile gotilor.
Stpn al Romei, regele Totila nu-i mai putuse suporta insolenta, si ndreptase armatele spre Sud, nu
fr s goleasc mai nainte orasul. Populatia a fost mutat la tar si si asezase forte considerabile
pentru a preveni orice eventual atac al lui Belizarie. loan l lsase pe Totila s se afunde n Sud pn n
inima provinciilor nesupuse si abia atunci ncepuse s-l hrtuiasc. n acest context, un detasament
mrunt de trupe de-ale noastre, printr-o victorie nesperat, a recuperat Spolete, n nordul Romei. Totila,

ntelegnd dintr-o dat c intrase ntr-o capcan, a abandonat imediat Sudul pentru a se repezi n Nord.
Prea trziu! Pe drum, a aflat c Belizarie, respingnd fortele comasate mpotriva lui, intrase n Roma. A
schimbat iar directia, s-a npustit spre fosta capital si, declansnd un asalt furios mpotriva
meterezelor, aceasta a esuat. Belizarie avusese timp s o repopuleze, s o fortifice si detinea controlul
total.
lustinian nu-mi spusese nimic despre manevrele secrete ale armatei din Italia ca s m crute de
suferinta unui esec. Simtise ct m costaser cderea Romei si nvinuirea care mi fusese adus.
Delicatetea lui m coplesea, mi
333
curgeau lacrimile si n-am ncercat s mi le stpnesc. Mi-a fugit putin gndul la Ruderic, care n-avea s
asiste la acest triumf pe care-si-l dorise din toat inima.
Cnd m-am ntors la gineceu si am deschis ferestrele ca s las s intre dimineata aceea glorioas de mai
547, am zrit n deprtare marile brci imperiale care-l transportau pe ambasadorul persan cu suita sa
pe malul cellalt al Bosforului. Informat de recucerirea Romei la ntoarcerea din noaptea lui de dezmt,
ntelesese c mpratul, cstignd timp si adormindu-l cu plceri trupesti, trsese sforile cu grij si n
tain. Chosroes nu mai dorea s se alieze cu un nvins si mpratul relua negocierile dintr-o pozitie de
fort. Furia persanului fusese att de mare, nct a plecat spre Ctesiphon cu o grab grosolan.
Rsturnarea de situatie i-a dat mpratului ocazia de a-l lovi pe Bessas, fostul guvernator al Romei, care
contribuise la cderea ei. A fost destituit din postul de comandant n Armenia, i s-a retras rangul,
propriettile i-au fost confiscate si a fost alungat ntr-un ctun ndeprtat, pe trmul Pontului Euxin. Nam intervenit, pentru c si merita soarta.
ntruct Belizarie tocmai ndeplinise, dup prerea tuturor, cea mai glorioas fapt a lui, era timpul s
grbesc logodna fiicei sale, Ioana, cu nepotul meu. Dac erau prea tineri pentru cstorie, mcar
puteam favoriza de pe-acum o dragoste copilreasc ce se putea transforma ntr-o bun zi n iubire.
ntr-o dup-amiaz, am aranjat o ntlnire pe nepregtite la pavilionul Virtutii. Spre marea mea uimire,
Ioana mi-a plcut de la prima vedere, n pofida vrstei fragede, formele ei ncnttoare erau deja cele
ale unei femei, nltimea mic era compensat de faptul c-si tinea
334
capul foarte drept si de alura mndr mostenit de la tatl ei. Nasul era usor ncovoiat, iar ochii aurii,
larg deschisi, aveau o privire direct si clduroas. Sub curtoazia pe care mi-o arta, vorbea cu o
rezerv pe care o atribuiam timidittii. Am trimis-o la tinerii care se distrau si care au primit-o foarte
bucurosi. Cu coltul ochiului am observat c Anastasius se arta foarte interesat de ea si probabil c
reciproca era valabil, cci am auzit-o rznd des si fr falsitate.
Peste dou zile, cnd mpratul a venit n camera mea s lum micul-dejun, a scos din buzunar un
pergament si, fr nici un cuvnt, mi l-a nmnat. Era declaratia celor Trei Capitole, n josul creia se
ntindea cu cerneal violet isclitura mult-asteptat: VIGILIUS PONTIFEX MAXIMUM. Papa o
aprobase chiar n dimineata aceea. Nu numai c cedase, dar acceptase, de asemenea, s se mpace cu
Menas, patriarhul Constantinopolului, si s-i ridice excomunicarea. Drept singur favoare ceruse ca
vestea s rmn secret pn si va putea convinge prelatii, pentru a da o aparent de unanimitate
deciziei.
mpratul se prefcea c aceast schimbare spectaculoas de atitudine era ceva perfect normal. Cu att
mai bine dac explicatiile logice erau multumitoare pentru spiritele nguste, mpratul mi oferise
recucerirea Romei, n schimb eu i ofeream declaratia celor Trei Capitole, ns n-avea s afle niciodat
c eu eram autoarea. Monofizitismul era nc o dat salvat, si Dumnezeu voise s se ntmple prin grija
mea. Nu m bucuram de triumf. M asteptau alte ndatoriri.
n euforia acestor succese multiple, i-am cerut mpratului favoarea de a-l nlocui pe cornitele darurilor
sfinte, loan. De cnd venise s m anunte de sosirea papei Vigilius, surs a attor necazuri, eram

convins c ne purta
335
ghinion. Nu ndrzneam nici s m apropii de el, nici s-i vorbesc. De fiecare dat cnd mi sruta
papucul la ceremonia de adorare a purpurii, mi atingeam frenetic amuletele si medalioanele sfintite.
Toat Curtea i cunostea reputatia si tria n aceleasi chinuri ca mine. mpratul a binevoit s-mi
onoreze cererea si m-a rugat s-l ajut s aleag un nlocuitor pentru loan. Aici le rezervam o surpriz
celor care vorbeau de faptul c mi-as fi pierdut influenta.
O dat pe sptmn avea loc, n marea sal de audiente hrisotriclinium, ceremonia proskinisis, menit
s le permit demnitarilor si functionarilor proaspt numiti s primeasc nsemnele functiilor lor. n
dimineata aceea, defilarea prea s nu se mai sfrseasc, monotonia ceremonialului devenea tot mai
greu de suportat, oamenii nu mai erau atenti cnd printre curteni s-a strnit un freamt. Cine nainta
sustinut de cei doi praepositus de serviciu ? Cine se arunca la piciorul tronului ? Cine altul dect
dizgratiatul, omul cel mai nepopular al imperiului, ntunecatul vrjitor, hotul diabolic, pretinsul amant
al mprtesei: Barsyme n persoan.
n numele Tatlui, al Fiului si al Sfntului Duh, maiestatea mea, prin gratia divin, te nalt n
functia de comite al darurilor sfinte! a proferat mpratul.
si i-a ntins colierul de aur, marca rangului su, pe care I-a primit cu minile acoperite de mneci,
pentru ca maiestatea sa s nu fie pngrit atingndu-i pielea. Apoi, noul ministru a naintat spre un altar
mobil pe care si-a depus colierul, capelanul palatului I-a binecuvntat, dup care i I-a dat napoi.
Nu voisem s-i cer mpratului s-i napoieze lui Barsyme prefectura orasului, postul cel mai important
din administratie. Fiind comite al darurilor sfinte, n locul
336
ghinionistului loan, va sti la fel de bine s influenteze guvernul, ntoarcerea lui a fcut valuri la Curte si
n capital. Totusi, nu era cazul s fie prea uimiti, lustinian nu se putuse lipsi niciodat de un spirit
puternic alturi de el. Altdat, acesta era loan din Cappadocia, spre nefericirea imperiului si a mea.
Astzi era Barsyme, spre binele nostru al tuturor. O victorie nu m lsa s m linistesc. Abia cstigasem
pe acest front, cnd am ndurat o nfrngere pe altul, ceea ce confirma zicala c exercitiul puterii se
rezum la o succesiune monoton de suisuri si coborsuri.
N
Capitolul 21
ici o zi nu trecea fr s m bntuiasc fantoma lui loan din Cappadocia, favoritul infernal de puternic
pe vremuri. Nici o zi fr s m cuprind teama c mpratul l va chema napoi.
Atunci cnd episcopul frigian din Cizic fusese asasinat n plin zi n for, vzusem n aceast nelegiuire
atroce, care ngrozise foarte mult oamenii, ocazia de a m descotorosi pentru totdeauna de monstru.
Trimisesem imediat la locul crimei o comisie de anchet. Alesesem cu grij fiecare membru, loan din
Cappadocia, exilat la Cizic, era la cutite cu episcopul asasinat, dup cum stia toat lumea, asadar,
comisia stia bine ce asteptam de la ea. Cum s-au ntors, am vrut s aud raportul.
Presedintele comisiei a povestit c imediat dup ce a ajuns l-a ntemnitat si l-a biciuit pe principalul
suspect. Mrturisise ? Nici n ruptul capului, i interogaser pe complicii si ? Refuzaser s vorbeasc.
Nu putuser strnge destule dovezi mpotriva lui pentru a-l incrimina.
Comisia crezuse c m va multumi condamnndu-l pe suspect la biciuire. Desigur, simtisem o mare
satisfactie la ideea c fostul dictator, att de spilcuit, att de voluptuos, fusese btut ca un tlhar josnic.
Dar nu ajungea nici pe departe, l-am acoperit de insulte pe incapabili si i-am alungat. S dea Domnul ca
mpratul s nu profite pentru a-si ierta favoritul. Strnisem un pericol care-mi putea fi fatal.
338
Atunci, Dumnezeu mi-a trimis un semn. De fapt, am primit vesti de la Marras. De cnd i trimisesem

episcopul pe care l ceruse, Harith Ghassanidul se dovedise cel mai zelos aprtor al hotarelor noastre,
ns noul pstor nu-si limitase la nomazii desertului actiunile cu care m tineau la curent clugrii
rmasi la palatul Hosmidas si pe care mpratul prefera s le tin pentru el. Vultur singuratic, la a crui
eliberare din colivie contribuisem si eu, sfntul Marras cltorea cu viteza fulgerului, deghizat n
cersetor, ascuns de adeptii si, pentru a evita prea marea curiozitate a autorittilor. Zbura n felul acesta
din oras n oras, ntinzndu-si aripile protectoare peste Siria, Egipt, Armenia, Asia Mic, Rhodos,
Cipru. Resuscita o credint muribund, restabilea ierarhia clerului ei, poruncea peste treizeci de
episcopi si mii de preoti si diaconi. Anthimus, cruia i povesteam toate isprvile sale, avea dreptate s
spun c Marras fcea preotia s curg ca un fluviu lat n ntreg imperiul".
Biserica oficial a nceput s protesteze, iar Vigilius, pap schimbtor, si-a alturat vocea ipocrit celor
ale intransigentilor, mpratul, la rndul su, s-a crezut obligat s-i fac pe plac si a pus recompens pe
capul sfntului Marras. Dar probabil c, n adncul inimii, spera ca btrnul s scape. Dumnezeu l
veghea. Marras a dejucat toate capcanele: Nu e asta dovada c Dumnezeu nsusi l apr ?" a observat
Anthimus. Era semnalat ntr-o zi aici, ntr-o zi acolo, mereu n miscare, neobosit, neschimbat n setea
lui de Dumnezeu, aflat fr ncetare pe crarea drepttii", cum zicea Anthimus. Minunile erau
nenumrate, nvia mortii, exorciza posedatii, prezicea viitorul si, datorit lui, adevrata credint se
rspndea n lumea ntreag precum cel mai delicat parfum", dup cum frumos s-a exprimat btrnul
patriarh.
339
Vigoarea si fermitatea lui mi-au dat un exemplu, nainta drept spre scopul su, fr a pierde timpul, si
isprvile lui m-au fcut si mai nerbdtoare s izbndesc. De cteva zile m foiam n zadar, n
dimineata aceea ntrebasem de douzeci de ori dac venise Arsenius. n cele din urm, a aprut, fr
suflu, gfind:
Au mrturisit? am tipat eu.
Unul refuz s vorbeasc, cellalt a cedat.
Vreau s-l ascult, hai s mergem! am hotrt pe loc. l-am poruncit unuia dintre notarii mei s ne
urmeze. Ne-am nfundat n partea aceea a gineceului, cea mai
izolat, cea mai nestiut, care adpostea retragerea tainic a patriarhului Anthimus. Eram departe de
luxul si rafinamentul pentru care era renumit palatul Daphne. Culoarele coteau deseori n unghi drept,
prost luminate de cteva ochiuri de sticl n tavan. Am cobort pe o scar ngust n spiral pn la
subsol, n fata noastr se deschidea un pasaj boltit, lung, larg si drept, cu pmnt bttorit pe jos. n
dreapta si n stnga, se nsirau usi groase, zvorte grosolan, strpunse de cte o vizet micut - usi de
celule, n fundul galeriei sinistre, una dintre usi era ntredeschis. Se auzeau gemete de durere. S-a
vorbit mult despre catacombele de sub Palatul Sfnt, nebnuite, de negsit, unde mprteasa, cu cea
mai mare discretie posibil, ntemnita, tortura, i fcea s dispar pe cei care nu-i erau pe plac. Mult
vreme m-am gndit s ascund acest secret, dar nu mai pot pstra mult tcerea, n numele sincerittii cu
care mi-am promis s scriu aceste memorii, pentru a le face credibile. Am deschis pn aici portile
trecutului meu, ale inimii mele, ale palatului meu. Mai rmne s-o ntredeschid pe cea a subteranelor.
340
ncperea n care am ptruns era foarte mare. Mesele etalau o varietate extraordinar de instrumente de
tortur. Din plafon atrnau lanturi si scripeti. Trei sau patru cli s-au ridicat la intrarea mea. Cu un gest
le-am poruncit s uite de prezenta mea. si-au reluat activitatea, aranjnd si curtnd metodic
instrumentele. Pe mese erau ntinsi doi brbati dezbrcati, nsngerati, plini de rni, care gemeau
ntruna. Probabil erau tineri. Erau complicii lui loan din Cappadocia la uciderea episcopului din Cizic,
transferati aici la ordinul meu. n ciuda spectacolului atroce si a mirosului insuportabil, m-am apropiat
de unui dintre ei si m-am aplecat asupra chipului acoperit de sudoare si snge:
Mrturiseste c loan din Cappadocia a poruncit asasinarea episcopului din Cizic.

Durerea si epuizarea l mpiedicau s rspund. Am asteptat rbdtoare s-si recapete suflul... si am

repetat ntrebarea. Brbatul n-a reusit dect s clatine din cap ntr-o miscare ce se voia ferm si...
negativ.
Tiati-i mna dreapt, am poruncit, ca s nvete ce nseamn s se nhiteze cu asasinul unui om al
Bisericii.
Apoi m-am ntors ctre cellalt brbat, care prea ntr-o stare ceva mai bun. Auzise ce soart l astepta
pe tovarsul su. Cnd l-am interogat, a soptit fr s respire c ntr-adevr loan din Cappadocia
aranjase asasinarea episcopului din Cizic. l-am poruncit notarului pe care l luasem cum mine n acest
scop s noteze mrturia lui, pe care l-am obligat s o repete. De-abia putea vorbi, l-am lsat timp s
articuleze. Am asteptat linistit s ajung la captul penibilei sale mrturisiri. Apoi am poruncit s i se
taie mna, ca si celuilalt.
Prizonierul si-a strns destul fort pentru a protesta c Arsenius i promisese c-l va gratia si l va
rsplti pentru
341
o mrturie care l-ar incrimina pe loan din Cappadocia. Dac nu suferea acelasi tratament ca acolitul
su, i-am explicat lui Arsenius, se va crede c I-am corupt, iar mrturia lui va fi suspect.
n acest decor nedemn de mizerie, bestialitate si oroare, mprteasa, cu brocarturile, mtsurile si
bijuteriile sale, oferea un contrast izbitor. Eram constient de acest lucru, dar nu-mi psa. Spectacolul
suferintei umane m-a miscat ntotdeauna si cu toate acestea imaginea acestor brbati tineri, torturati
nfiortor, m lsa nepstoare. Viata omeneasc nu mai conta din momentul n care sttea n calea
planurilor mele, adic a mretiei imperiului, a gloriei adevratei religii si, binenteles, a mpratului,
ncptnarea acestor brbati, care refuzau s depun mrturie mpotriva lui loan din Cappadocia, risca
s aib urmri incalculabile, asadar, trebuia nfrnt prin orice mijloc si ct mai iute. Nu-i mai vedeam
ca niste fiinte umane, ci ca dusmani ai poporului, ai copiilor mei, care nu aveau dreptul la menajamente
si scrupule. Ratiunea de stat, att de des ndreptat mpotriva mea, nu stia ce este mila. Aveam de ales
ntre dou ci incompatibile. Omenia strnea dragostea, ns mretia ntiprea figurile n istorie. Eu o
mbrtisasem pe cea de-a doua.
Le-am aruncat n fat senatorilor din comisie mrturia complicelui lui loan din Cappadocia. N-au
ndrznit s protesteze si au ncovoiat spinrile n timp ce eu pronuntam sentinta: Poruncesc s-i fie
confiscate imediat posesiunile pe care am avut pn acum slbiciunea s i le lsm! Va pstra doar
hainele de pe el si va fi mbarcat pe prima nav ce pleac spre Alexandria, l condamn la exil pe viat n
orasul Antinoe, n Egiptul de Mijloc! Cpitanul navei nsr342
cinate s-l escorteze l va debarca la fiecare escal si-l va obliga s-si cerseasc pinea, pentru ca
poporul s-l vad pe omul acesta tremurnd si ntinznd mna pentru un bnut!" N-am avut nevoie s-i
iau viata lui loan din Cappadocia. mpratul, chiar dac si-arfi dorit n secret, n-ar fi chemat niciodat
lng el un ucigas.
,/
Victoria mi-a lsat un gust amar n gur, la fel ca pierderea entuziasmului. Ca s mi-l regsesc m-am
refugiat n pavilionul Virtutii, n mijlocul tinerilor, prietenii mei. Poate c nu-mi vor rmne prieteni,
fiindc, de la o zi la alta, erau tot mai putin adolescenti si tot mai mult adulti. Mi-era suficient s-i vd
pe Anastasius si pe Ioana la umbra vreunui platan, mn n mn. Asezat pe banca mea preferat,
nconjurat de chiparosi, m desftam urmrindu-i pe furis.
O miscare n deprtare, n grdini, mi-a atras atentia. Cortegiul mpratului serpuia printre arbori.
Printre trunchiurile seculare defilau tunici de toate culorile, albastre, verzi, galbene, roz, robele albe ale
capelanilor, umbrelele de soare rosii cu franjuri aurii sub care se adposteau demnitarii, lustinian
mergea att de repede, nct mantia sa de purpur flfia n urma lui si diamantele de pe coroan

sclipeau ca o frntur de soare. La apropierea lui, tinerii s-au prosternat, ca niste flori uriase mbobocite
n mijlocul aleilor de mozaic, pe terasele de marmur si n luminisuri. Nu le-a dat atentie si s-a protpit
n fata mea. n ciuda puterii sale de disimulare, am deslusit n privirea lui o sclipire de furie si
animozitate. Fr ndoial, aflase de soarta pe care i-o rezervasem fostului su favorit. N-am plecat
ochii si ne-am sfidat un timp.
Apoi, cu vocea ncordat, dar avnd grij s nu fie auzit de cei din jurul nostru, mi-a aruncat:
343
Asadar, ti-ai obtinut victoria, Theodora.
Care nu este a mea, ci a ta, Cezar.
Totusi, mi-ai strnit nemultumirea.
De aceea sunt gata s suport consecintele. Poti s m repudiezi, s m exilezi, s m azvrli n
temnit, dar nu-mi voi renega faptele si voi fi ntotdeauna fericit c am putut actiona spre binele tu.
L-am simtit tulburat de sinceritatea mea si convins de fermitatea mea. Sentimentele pe care le-a citit n
ochii mei l-au emotionat, s-a destins si cu voce tare m-a ntrebat ce fceam.
M pregteam s le povestesc prima noastr ntlnire acestor tineri lacomi de istorie, am rspuns
eu.
Atunci le-a poruncit acestora s se apropie si, regsindu-si buntatea, li s-a adresat:
mprteasa mi va ngdui ca azi s v fiu eu profesor de istorie n locul ei.
Chipul lui prea luminat de o strlucire interioar. Mintea i cltorea n trecutul pe care, cu voce
blnd, a nceput s-l povesteasc tnrului su auditoriu captivat:
N-am uitat nimic din aceast scen, ca si cum s-ar fi petrecut ieri, seara n care mprteasa mi-a
aprut n fata ochilor. Silueta ei nclinat peste vrtelnit se ncadra n fereastr. Purta o rochie modest
de in si un vl alb. Avea genele lungi plecate asupra lucrului. O fixam intens, spernd c va ridica ochii.
Afcut-o si m-a vrjit n aceeasi clip, nc sunt vrjit. Din prima zi si pn acum mprteasa n-a
ncetat s m sustin. Din ea mi trag forta de a-mi asuma responsabilittile care apas asupra mea. Asa
cum spune si prenumele ei, e darul pe care mi l-a trimis Dumnezeu...
l ascultam uimit, ncntat. Straniu lustinian, deconcertant lustinian. ntr-o clip, gata s-si lanseze
fulgerele
344
mpotriva mea, n urmtoarea, nchinndu-mi cel mai frumos imn pe care l-a adresat vreun brbat unei
femei. Era modul lui de a-mi arta c si schimbase prerea sau, pur si simplu, dispozitia, c accepta
pierderea lui loan din Cappadocia si poate chiar c o aproba, n acest fel mi s-a confirmat temeinicia
actiunilor mele si am fost absolvit pentru cruzimea mea. Iubirea lui lustinian spla sngele pe care l
vrsasem pentru el. Am vrut s-mi exprim recunostinta, comentnd la rndul meu prima noastr
ntlnire:
La vremea aceea, nu eram dect o vrabie n mijlocul unui nor de vrbii. El, printul, nepotul
mpratului, el era phoenixul care zbura sus, printre culmile apropiate de Dumnezeu. Dac n-ar fi
cobort el s m nvete s zbor, n-as fi fost niciodat n msur s contemplu minunatul, magnificul,
imensul. De aceea nici viata mea, nici inima mea nu-mi apartin. Tot ce sunt, tot ce am, tot ce gndesc
tot ce simt apartine mpratului. El a nltat o biseric pe locul umilei locuinte n care vietile noastre sau intersectat si s-au unit. Eu as fi construit nu unul, ci zece sanctuare pe locul acestei minuni care mi-a
transfigurat viata.
Cnd Anastasius a mplinit optsprezece ani, l-am numit silentiar, functie care consta, la audientele
imperiale, n a veghea ca participantii s respecte tcerea, n ciuda pozitiei sale inferioare, vedea
deschizndu-i-se n fat poarta onorurilor care aveau s-l conduc rapid n Senat si chiar mai sus.
ndeprtnd lunga list a candidatilor de familie bun, am strnit geloziile si ranchiuna mediocrilor",
ceea ce nu m-a surprins deloc. Din contr, reactia nepoatei mele, Sofia, m-a uimit prin violenta ei. La

sosirea lui la Curte, ea l ntmpinase clduros pe Anastasius, devenindu-i prieten nedesprtit. Cu

toate acestea, s-a dat peste cap
345
s-i mpiedice nominalizarea. Poate din gelozie, l s-a plns mamei sale, iar aceasta a ajuns pn la a-l
aborda pe lustinian, care mi-a repetat cuvintele ei, probabil pentru a m face s m rzgndesc.
Degeaba, cci promovarea lui Anastasius era o etap necesar.
ntr-o dup-amiaz, i-am primit pe Anastasius si pe Ioana n capela minuscul a pavilionului Virtutii,
pentru c locul acela sfnt era convenabil pentru ceea ce aveam s le spun. sirurile de fclii erau aprinse
n fata icoanelor, parfumul de tmie plutea n aer, razele de soare ptrundeau prin ferestrele nguste
pentru a lumina figura, mna, vesmntul vreunui sfnt, crend atmosfera potrivit. Le-am dezvluit
celor doi adolescenti c, n urm cu patru ani, printii Ioanei si cu mine hotrsem s-i cstorim. De
atunci asistasem la atractia ior unul pentru cellalt, apoi la nflorirea ei. Ajunseser la vrsta cstoriei,
iar eu eram mai mult dect fericit s binecuvntez aceast unire. Anastasius, stiam, visa la Ioana.
Figura lui extaziat o spunea. Ioana l voia pe Anastasius ?
Nu!
Rspunsul tsnise, aproape doborndu-m de uimire.
Cum nu ?
Nu m voi cstori cu Anastasius.
Nu esti ndrgostit de el ?
Ba da, sunt ndrgostit, a mrturisit ea aproape tipnd, cu vocea necat de plns.
Atunci, de ce nu vrei s te cstoresti cu el ? Tcere.
ti iubesti mama, Ioana ? A scos un mic da" timid.
Iti iubesti tatl ?
De data aceasta, rspunsul a fost un da" direct si clar.
346
Printii ti doresc aceast uniune, ai trece peste vointa lor ?
Tcere.
Si eu vreau aceast cstorie si am stiut s-i conving pe unii mai cposi ca tine.
Tot tcere. Cu lacrimi n ochi, a rmas neclintit. Nu-i ntelegeam atitudinea, nu-i ghiceam motivele.
Adolescenta aceasta era singura fiint uman care mi se opusese vreodat; dac tria nc, era pentru c
mbtrnisem. Anasta-sius se tufiise de tot, se sufoca de rusine, ar fi vrut s intre n pmnt. Vznd
inutilitatea prelungirii acestei scene incredibile, i-am expediat pe amndoi.
l-am scris scrisoare dup scrisoare Antoninei, n Italia. Flatat de perspectiva acestei cstorii, mcar ea
va sti s-si sileasc fiica s accepte, ncetineala curierului, cruia i lua cteva sptmni s plece si s
se ntoarc, m exaspera, iar rspunsurile Antoninei m deconcertau: afirma c nu are alt dorint dect
aceast uniune, dar tinea cu orice pret s asiste si ea si m implora s astept venirea ei pentru a o pune
n practic. Am somat-o s vin ct mai repede. S-au scurs aproape dou luni nainte s-i primesc
scuzele. Se vedea nevoit s rmn alturi de sotul ei, care avea nevoie de ea n Italia.
n cele din urm, mi-a strnit suspiciunea sau mai degrab aceasta s-a concretizat si m pregteam s
insist, s-i constrng pe Belizarie si Antonina s-si tin promisiunea, cnd zvonurile care ncepuser s
circule mi-au atras atentia. Acestea m acuzau c doresc o cstorie prestigioas pentru nepotul meu
pentru unicul motiv c voiam s-i deschid calea spre tron. Trebuia s m grbesc s dezarmez
nencrederea mpratului. Am preluat initiativa, propunndu-i s-l aleag ca urmas pe nepotul lui,
Iustin.
347
Anastasius, la drept vorbind, ar fi fost un mostenitor mult mai convingtor dect biatul acesta gras cu

ochi rtciti, supus uneori unor crize bizare, dar l preferam de o mie de ori pe Iustin lui Germanus;
nssi ideea c i-ar putea urma la tron lui lustinian m scotea din minti. Am obtinut n schimb ca
urmasul desemnat s ia de sotie pe nepoata mea, Sofia. Aceast blond plinut ascundea o ambitie
feroce si un caracter imperios. Mritnd-o cu mostenitorul tronului, l protejam pe Anastasius, asiguram
transmiterea sngelui meu viitorilor suverani si, n sfrsit, aceast monofizit declarat va sti s-mi
continue opera si s vegheze asupra adevratilor crestini. Imperiul s-ar ntelege perfect cu un cuplu
precum Iustin si Sofia, chiar dac nu le puteau semna prin nimic predecesorilor lor. De altfel, puteau
exista urmasi dup lustinian... si Theodora?
Amrciunea mea mpotriva Antoninei era mare, cci m nselase att de mult, nct mi luase destul
timp s-mi dau seama. M priva de cea mai frumoas victorie a mea. Nu m ndoiam c perspectiva de
a o vedea pe frumoasa ei Ioana cstorindu-se cu nepotul meu l revolta pe Belizarie si c doar sfrsitul
dizgratiei sale i putuse smulge promisiunea unei asemenea uniuni, ntre sotul ei si mine, Antonina l
alesese nc de la nceput pe cel dinti, l nselase, dar nu ncetase s-l sustin, cu att mai mult cu ct
pretindea c m slujeste pe mine. Intrase n planurile mele de cstorie pentru a le contracara mai bine.
si sacrificase trufia de a fi soacra lui Anastasius pentru iubirea conjugal. Poate c ea a fost cea care a
lansat aceste zvonuri absurde privind intentia mea de a-l urca pe Anastasius pe tron, pentru a mpiedica
aceast cstorie nedorit, n orice caz, ea era responsabil pentru refuzul brutal al Ioanei, care l fcuse
pe nepotul meu melancolic cum poate fi un ndrgostit de optsprezece ani.
348
Starea lui de spirit corespundea cu a mea si, n loc s-i ascult confidentele, cum ar fi trebuit, l-am pus s
le asculte pe ale mele. Tot trecutul meu mi-a defilat prin fata ochilor si mi-am fcut socotelile unei vieti
ntregi. Cstigasem pariul din tineretea mea: evadasem din mocirl. Reusisem n ochii tuturor aproape
imposibilul. Dar toate coroanele de pe lume nu aveau cum s stearg rnile copilriei mele.
mprejurrile m fcuser asa cum eram, experientele nefericite mi uscaser treptat inima, care
ajunsese precum fructul acela ntrit, nnegrit, putrezit de soarele prea puternic. M mai tineam nc pe
picioare doar din datorie. Gndeam ca o femeie, dar actionam ca un brbat, mai ncptnat chiar
dect un brbat. Cldisem un sistem pentru a-mi satisface pofta de putere si i devenisem prizonier, de
aceea m-am refugiat n aparente. stiam c nu m puteam bizui pe nimeni. Atunci mi croisem propria
singurtate, care m costa scump. Ajunsesem la un soi de disperare si, pentru a o combate, continuam
s functionez ca un trup fr suflet. Nu m mai puteam opri din a manipula, a ntreprinde, a hotr, desi
pierdusem sensul acestei miscri perpetue.
Simteam c Anastasius nu-mi ntelegea nefericirea. Femeia cea mai bogat, cea mai puternic, cea mai
vestit din lume nu putea fi dezgustat de viat. Am vrut s-i explic motivele, dar, pentru a face asta,
trebuia s-i povestesc toat viata mea, nu s evoc doar cteva frnturi. Am hotrt, asadar, s-i dictez
amintirile mele. nainte de a fi mostenitorul averii, mi va mosteni memoria:
Totul a nceput ntr-o sear cnd, btut de niste printi nedemni de acest nume, am fugit. Btut,
umilit, m-am trezit n alt loc n care am fost silit s nvt din nou s mnnc, s triesc nconjurat de
alti infami. Am fost nevoit
349
s m zbat iar si iar pentru a-mi afirma demnitatea sau ce mai rmsese din ea dup attea zile de
umilire. Din aceast cltorie la captul noptii, din aceast recolt de amrciune am hotrt s-mi fac o
grdin, pe care o voi planta dup plac, n care fiecare tufis, fiecare copac va reprezenta o parte din
mine, care am fost lovit, rnit, nselat, trdat, dar pe care o voi face s nfloreasc prin mndrie.
Pentru fiecare lacrim vrsat voi vedea desfcndu-se o floare triumftoare, n acest cimitir, n fata
acestui mormnt care se va deschide n curnd pentru mine, adunndu-mi lacrimile, voi numra
mtniile vietii mele. Primul bob minuscul a crescut, s-a dezvoltat, a disprut si la sfrsit l-am regsit n
tine. De-acum s-a nchis cercul...

Toamna mi-a strnit pofta de a petrece cteva zile la Hiera, palatul de recreere pe care l construisem pe
malul asiatic al Bosforului, nu departe de gura Pontului Euxin. Fceam cltorii frecvente acolo, pe
care curtenii le detestau, btndu-se totusi n speranta de a fi chemati. Se plngeau de dificulttile de
aprovizionare n ceea ce numeau ei o gaur uitat; se temeau de capriciile mrii, deosebit de
imprevizibil si de periculoas n aceste locuri si, mai ales, ca toti constantinopolitanii, le era frica de
Porfirion, un cetaceu monstruos ascuns n apele noastre, care de cincizeci de ani aprea, disprea, i
teroriza pe cltori si scufunda navele.
l-am invitat pe Anastasius, cu mai multi prieteni, si pe Ioana, pentru a le demonstra c pot uita de
ranchiuna mpotriva unei fete att de fragede. M-au nsotit pe trirema imperial mpodobit cu purpur
si aur, cu pnzele purpurii brodate cu vulturi imensi aurii, de un lux si un confort neobisnuite.
Cltoria a fost mult ntrziat de numeroase opriri, pe
350
care le porunceam imediat ce vedeam o mnstire, o institutie care se bucura de protectia mea, un sat ai
crui locuitori nghesuiti la mal m aclamau de departe, pentru a le lsa timp oamenilor s mpart
daruri n monede grele si zornitoare din partea mea.
Fcusem mai mult de jumtate din drum, cnd o barc desprins de pe mal a venit s ne anunte o stire
care mi s-a prut o ntmplare extraordinar. Porfirion tocmai fusese capturat. Am aprut pe punte,
pentru a afla toate amnuntele. Marea linistit atrsese n Bosfor un banc de delfini. Porfirion,
npustindu-se spre ei, i-a ucis si i-a devorat pe ctiva. Altii au fugit n amonte pe rul Sangarius.
Porfirion i-a urmrit, apropiindu-se periculos de mult de uscat. S-a mpotmolit n nmol, a ncercat s
se desprind si n-a putut. S-a zbtut furios, nereusind dect s se afunde si mai mult. Apoi, refluxul I-a
lsat fr ap, prizonier n noroiul care s-a uscat.
Am vrut cu orice chip s vd monstrul. Nava s-a ndreptat spre Sangarius si a aruncat ancora n gura
rului. Brcile au fost lansate la ap si toat Curtea m-a urmat pn la uscat. Fr s-mi fac griji, mi-am
nghesuit broderiile de aur si catifea n vas si mi-am tras poalele minunat brodate ale tunicii. tranii din
vecintate, pe care nu-i alungaser grzile, aplaudau de mama focului. Eram ncntat. M-am rsucit
ncet n jurul cetaceului alb marmorat cu negru care, cu cele patruzeci si cinci de picioare lungime si
cincisprezece picioare ltime, mi s-a prut ntr-adevr monstruos. tranii i dduser nenumrate
lovituri de topor, dar, pentru a da gata un asemenea munte, trebuia mai mult. Sngernd din toate
prtile, transat de viu, monstrul nc respira, fiindc din cnd n cnd mai tresrea. M umplusem de
snge, indiferent la aceast oroare. Dup ce vzusem oameni torturati, un animal n agonie nu m mai
impresiona.
351
L-am cutat pe Anastasius printre curtenii zguduiti, care afisau acelasi snge rece ca si mine,
ascunzndu-si dezgustul si greata, si l-am interpelat:
Probabil c esti uimit de curiozitatea mea fat de Porfirion, dar, vezi tu, monstrul acesta sunt eu.
L-am lsat putin s digere aceast introducere nainte de a continua:
Timp de ani de zile a nfricosat atta lume si, cu toate acestea, vezi ct de vulnerabil este acum. E
strpuns, rnit, mcelrit de oameni, asa cum am fost si eu, asa cum sunt n fiecare zi atacat de
dusmanii mei. A fost defimat si cu toate acestea se dovedeste a fi foarte util. Priveste-i acolo jos pe
tranii aceia care i iau carnea pentru a se ghiftui cu ea sptmni ntregi. si atunci cnd va fi mort, cei
care l-au blestemat cel mai mult vor fi siliti s admit c hrana pe care le-a adus-o attor nfometati e un
dar al providentei. Exact ca si la mine, atunci cnd ntr-o zi, curnd, voi muri, mi vor fi recunoscute
meritele si voi fi binecuvntat. Deschide bine ochii, Anastasius, monstrul acesta este bunica ta.
n loc de palat, am vrut ca Hiera s fie o vil mai mare, cu peristil si colonade n stil rustic. Suita mea,
prea numeroas, locuia n pavilioane mprstiate n parc, adevrat pdure udat de numeroase izvoare,
mpodobit cu copaci foarte mari si cu cmpii nflorite care se ntindeau pn la trmul mrii.

Cu ocazia acestui sejur, invitatii au fost att de numerosi, nct Anastasius si Ioana s-au instalat n dou
camere minuscule nvecinate, n hambarul unui pavilion izolat, mai degrab o caban, care nu avea la
parter dect o camer de odihn pentru plimbretii rtciti. Ct despre prietenii lui Anastasius, ei au fost
instalati foarte departe de acolo. Acesti tineri nu veniser la Hiera pentru a tine
352
companie generatiei btrne si pentru a se sacrifica protocolului. Asadar, le-am interzis s m viziteze
si nu le-am cerut dect s se distreze si s fie fericiti. Sclavii le aduceau lui Anastasius si Ioanei hrana
cea mai delicioas si vegheau la confortul lor n mii de moduri ingenioase, n fiecare zi, Arsenius mi
povestea faptele si gesturile lor. Fceau plimbri lungi n pdure, se scldau n Bosfor, visau pe teras...
se vedeau foarte putin cu prietenii lor.
ntr-o sear, Ioana nu s-a ntors n camera ei si a rmas peste noapte n cea a lui Anastasius. Mcar
vinurile savuroase pe care le alesesem pentru ei si afrodiziacele care poruncisem s le fie puse n
mncare nu fuseser inutile. S-au artat si mai putin dect nainte si si-au ascuns iubirea n adncul
pdurii, ca cerbii. Cteva zile mai trziu, i-am surprins, un eunuc mituit de Arsenius indicndu-mi locul
unde se aflau. Urmat doar de cteva doamne, m-am ndreptat spre ascunztoarea lor atunci cnd,
pentru prima dat, mi-am dat seama c nu mai puteam ndoi piciorul si c m cltinam usor. Pe
moment, prea fericit c le protejasem povestea de dragoste, n-am dat atentie acestui amnunt, n parc
se nlta un mic templu rotund, fr acoperis, datnd de dinaintea construirii palatului. Garduri vii,
foarte nalte si foarte dese, i fereau de privirile altora. M-am apropiat fr zgomot si i-am gsit pe
tinerii amanti ntr-o nlntuire drgstoas. La vederea mea au srit n sus, rusinati si totodat radiosi. Iam linistit:
Lsati-v inima s vorbeasc. Supuneti-v ordinelor ei, profitati de hotrrile ei. Eu nu v mai
deranjez.
Ostentativ, i iertam si i ncurajam.
A venit ora ntoarcerii si am prsit Hiera, ca de fiecare dat, cu prere de ru. n timp ce vasul se
ndeprta de trm, i-am primit pe Anastasius si pe Ioana sub baldachinul de pnz
353
de unde, ntins pe perne, mi plcea s respir aerul marin.
Acest sejur, le-am zis eu, mi-a confirmat c tu, Anastasius, o iubesti pe Ioana, si mi-a dovedit c ti
s-a rspuns cu aceeasi iubire. Nu mai rmne dect s v consacrati sentimentele.
Nu voi fi sotia lui Anastasius. lat c Ioana o lua de la capt.
Nu ntelegi, copila mea, i-am rspuns cu vocea cea mai blnd din lume, decizia aceasta nu tine de
capriciile tale. Ai devenit amanta lui, ai trit cu el sub ochii ntregii Curti. Esti att de compromis,
nct nici un brbat nu o s te mai vrea. Ori te mriti cu Anastasius, ori vei trece drept o fat cu
reputatia ptat. De altfel, stiu c, n ciuda refuzului care ti-a fost impus, ti doresti s te cstoresti cu
nepotul meu. n realitate, am lucrat doar pentru fericirea ta.
N-aveam totusi de gnd s o las pe Antonina s m considere imbecil si s scape basma curat.
Anastasius prea la fel de descumpnit ca Ioana. Cu toate acestea, l avertizasem. Orict de uscat as fi
fost, nu m puteam abtine s nu manevrez.
Capitolul 22
Iarna s-a abtut asupra imperiului si n anul acela sntatea mea nu a mai rezistat. Am nceput s sufr
de febre frecvente si simteam o slbiciune persistent, inexplicabil. Chinuit de arsuri la stomac, miam pierdut apetitul robust. Din slab am devenit scheletic. Am avut ntotdeauna oroare s fiu bolnav
si cu att mai mult s vorbesc despre asta. Am poruncit pstrarea secretului absolut asupra strilor mele
de ru. Am comis o eroare, cci zvonurile cele mai extravagante au nceput s bntuie prin capital. Se
sustinea, de exempiu, c loan din Cappadocia, din fundul exilului su egiptean, aranjase s mi se toarne
n mncare o otrav fr leac. La palatul lui Germanus si al Passarei, se afirma c boala mea era doar o

prefctorie, inventat pentru a-l nduiosa pe mprat si a-l convinge s-l adopte pe nepotul meu,
Anastasius.
Viata mea de Curte s-a domolit. Acordam mai putine audiente si ieseam foarte putin. Apropiatii si
curtenii au considerat potrivit s arboreze mine de circumstant. Vorbeau cu voce joas, mergeau n
vrful picioarelor, mpratul m ntreba vag si rapid cum m simt si se multumea cu un rspuns
linistitor si evaziv, recomandndu-mi s-i ascult pe doctori, ale cror sfaturi nu le urmase nici el
niciodat. Se prefcea c nu vede nimic, dar si scurta vizitele la gineceu. Pentru a-si ascunde
disperarea, brbatii si caut salvarea n fug. Avusesem ntotdeauna grij de aspectul meu, cernd
355
"tUPT^B
ca acesta s fie impecabil n orice mprejurri, dar acum mi se ntmpla s petrec zile ntregi n tinut
neglijent, lund ca unic msur de precautie pzirea strict a usii. Doar nepotul meu Anastasius avea
dreptul s m vad. n acest fel, mi-am gsit timp s-i dictez povestea vietii mele. Cufundarea n trecut
nu m consola pentru prezent, dar evocarea nftisrii pe care o avusesem mi ngduia s uit, fie si
pentru o clip, pe cea care mi apartinea acum. Cu toate acestea, nu-mi sttea n fire s m pierd mult
timp n amintiri si inactivitate. Am vrut s reactionez si, n martie, m-am ntors la Hiera ca s schimb
aerul. Dar vntul ascutit nlta valuri care se sprgeau pe cheiul de marmur, copacii despuiati, norii
negri care alergau pe cer, lumina cenusie si linistea apstoare mi-au destrmat optimismul si, ntruct
curentii de aer care circulau n aceast locuint de var m omorau, m-am ntors fr ntrziere n oras.
Durerile s-au agravat, mpiedicndu-m n scurt timp s dorm. Atunci cnd, nvins de oboseal, intram
ntr-un soi de toropeal, cdeam prad cosmarurilor nfiortoare. M trezeam gfind, si mai epuizat,
si mi trebuia o vreme ca s m dezmeticesc. Clugrii de la palatul Hosmidas au venit n camera mea
s aprind fclii binecuvntate si s mprstie uleiuri sfintite. Doctorii, greci sau evrei, rmneau
convinsi c vechea mea boal de stomac mi juca feste. Auzindu-i, ai fi zis c un regim echilibrat m-ar
fi pus imediat pe picioare. Nu-mi doream dect s le pot mprtsi optimismul, cci m simteam n
deplintatea faculttilor mintale. Spiritul meu era ager, nerbdtor s munceasc, lacom s rezolve
probleme.
Pentru a scpa de incertitudine, am chemat-o pe Photini, vrjitoarea. Era foarte btrn, decrepit si
neputincioas. Am vzut-o sosind, crat de doi eunuci, o grmad
356
de mtsuri nflorate si stridente, acoperit de o nvlmseal de podoabe de aur nnegrit. Capul nu mai
era dect o mas nedeslusit de pr si riduri. Ramolirea si obezitatea o mpiedicau s deschid ochii.
Eunucii au depus-o ghemuit la picioarele mele. M-am aplecat spre ea. Duhnea a parfum ieftin de
iasomie. Am ntrebat-o ct mai aveam de trit.
O viat lung, lung, lung..., a horcit ea. Uimit, am vrut s stiu ce-mi rezerva viitorul.
Dup iunie nu mai vd nimic... nimic...
A cltinat din cap si lacrimile au nceput s-i curg pe obrajii grasi. Am poruncit s fie dus acas...
Nu mi-a fost deloc greu s-i interpretez viziunea. Viata lung, foarte lung care m astepta... era viata
vesnic. si dac nu-mi putuse vedea viitorul dect n urmtoarele trei luni, nsemna c m pndea
moartea. Sperasem totusi s am mai mult timp n fat. Nu mi-am putut stpni un frison, m-a cuprins o
senzatie neobisnuit, apoi am avut impresia c am ajuns, n sfrsit, la destinatie. Tristetea de a-l prsi
pe mprat era compensat de o usurare intens, absolut, mi lsam Casa n ordine. Pe toate fronturile,
armatele noastre erau victorioase, i bteau pe goti, i nfrnau pe persi, i respingeau pe slavi, i
zdrobeau pe maurii din Africa, n fine, episcopii, convocati de pap pentru a aproba cele Trei Capitole,
votaser cum trebuie, mpratul redase imperiului integritatea, unitatea si mretia, asa cum jurase. Iar
eu mplinisem ceea ce mi dictaser credinta si constiinta.
Ora desprtirii se apropia. Am vrut s o cunosc din timp pentru a fi nc n stare s dau ultima

reprezentatie. M-am cutat mult timp o tinut n sala garderobelor. Petrecusem attea ore fericite
acolo, inspectndu-mi regulat vesmintele si bijuteriile! ncet, mi-am dat seama de ccmorile
357
mele. Eunucii mi-au deschis cuferele mari cu cercuri din cupru lucrat si au scos tunicile, hlamidele,
vlurile, cmsile, sandalele si papucii din piele, aur sau colorate, ncrustate sau nu cu giuvaeruri. Nu
m puteam stura de haine, se spune. Eram acuzat c aveam att de multe nct nu aveam cum s le
port pe toate. Am fost ntr-adevr cochet, dar nu pentru un brbat, ci pentru un popor. Garderoba mea
inepuizabil era alctuit din costumele de scen ale unei mprtese. M-am adncit n cuferele din
fildes sculptat, deschise pe mese de argint, pentru a scoate brtrile mpodobite cu flori si psri din
smalt, colierele ncrustate cu medalioane grele din aur, diademele ornate cu camee, inelele, cerceii,
centurile, crucile din aur filigranat. Nestematele mi se rostogoleau printre degete.
n ziua de 11 mai 548, cursele de care de la hipodrom srbtoreau aniversarea ntemeierii
Constantinopolului. Dup aceste luni ndelungate de izolare, am hotrt s asist. Ghiceam agitatia
vesel care domnea n oras. Cozile interminabile de spectatori se nsirau la portile hipodromului,
treceau pe sub porticurile acestuia si se scurgeau la nesfrsit pe treptele din marmur alb. Nisipul
parfumat cu care tocmai fusese acoperit. pista mblsma aerul. Detasamentele grzii imperiale si
ocupau deja locurile, cu fanioanele si stindardele n mini, pe stama, estrada situat dedesubtul lojii
imperiale. Vizitiii carelor, dup ce aprinseser lumnri n fata icoanei Sfintei Fecioare, si-au pus
tunicile fr mneci, si-au strns centurile iate si si-au pus pe cap bonetele din argint care le coborau
pn pe frunte, n scurt timp, aveau s se suie n vehiculele ior, aliniate n spatele barierelor care le
desprteau de aren.
Femeile m nvesmntaser ntr-o tunic foarte larg
358
din mtase usoar si vaporoas brodat cu fructe, flori si psri de aur, precum si cu o mantie lung din
purpur cu galoane mari din aur. Deasupra acestei minuni strlucitoare se ridica un cap de mort pe care
mi l-am descoperit n oglind, strmbndu-m de dispret. Singurele semne de viat rmneau pupilele;
nfundate, ascunse, strluceau ca lumina ndeprtat a unui far. Dar nici s vreau nu-mi puteam
desfunda ochii din orbite, nu-mi puteam mplini la loc obrajii scoflciti. Mi-am ntins totusi pe fat
pudr, rosu de buze si khol, si n scurt timp artam ca una dintre ppusile acelea grotesti si naive care se
vnd n trguri. Am citit n privirea nepotului meu Anastasius dezaprobarea, oroarea si i-am explicat:
Poporul m va vedea de departe; ct despre curteni, ei m consider deja moart.
Muribund, poate, dar nc lucid... asa voiam s rmn pn n ultima clip. Femeile mi-au prins n
urechi perle mari ct oul de porumbel si mi-au petrecut n jurul gtului un colier ncrustat cu smaralde
enorme. M temeam c nu voi fi n stare s m misc sub greutatea lor si, cnd mi-au asezat pe cap
coroana irizat cu picturi de safir, ca s m pot ridica, mi-am ncordat toat vointa pentru a sri n
ajutorul muschilor mei slbiti.
mpratul m astepta n anticamer.
Esti frumoas, Despina, mi-a zis cnd am venit spre el.
Aceast minciun mi-a smuls un surs si mi-a insuflat energia necesar. Am pornit la drum.
Cortegiul nainta ncet, cu pasi cadentati, de-a lungul galeriilor, curtilor si pasajelor care duceau de la
palatul Daphne la hipodrom. Grzile de corp, simfonie de aur si alb, ofiterii sptarilor cu coliere de aur
si nestemate, excubitorii,
359
w
cu totii uriasi nspimnttori, cu securile lor cu dou tisuri, praepositus si cubicularii, silentiarii si
referendarii, mase de brocart multicolore, crainicii cu trompetele lor de argint, doamnele de onoare ne

nconjurau, pe lustinian si pe mine. Mi-a trecut prin minte c aceast escort ar fi putut fi cea a unui
condamnat la moarte, ntr-adevr, am fost silit s m opresc de mai multe ori, mpratul oprindu-se si
el imediat, imitat de multimea de curteni si grzi. Gfind, ncercam s recapt suflul si s nu cad. n
ciuda temperaturii plcute, mi curgea sudoarea pe frunte, stears imediat de Hilaria cu o batist de
mtase. De fiecare dat mi regseam forta care m prsea sau mai degrab mi-o nscoceam. De
fiecare dat o luam de la capt. Nu m ntrebam dac voi ajunge la capt, stiam. Nici nu-mi puteam
nchipui contrariul. Cursele nu puteau fi anulate.
Am urcat treptele mari din marmur si, ajunsi sus, ne-am oprit iar. Atunci portile imense din bronz s-au
deschis foarte ncet n fata noastr. Valul de lumin crud, vuietul multimii nenumrate mi s-au urcat la
cap precum cel mai ametitor drog. Am naintat n partea din fat a kathismei. ntr-o clip, s-a fcut
liniste deplin. Cei treizeci de mii de spectatori s-au ridicat, plecnd capetele si unindu-si minile ntrun gest de rug. mpratul, ridicnd bratul, a binecuvntat multimea de trei ori. Mai nti pe Albastri, n
dreapta sa, apoi pe Verzi, n stnga, si, n sfrsit, pe poporul strns n fata lui. Demnitarii, avndu-l n
frunte pe patriarhul Menas, au trecut unii dup altii prin fata noastr si au fcut cte o plecciune
adnc nainte de a lua loc. Atunci cnd s-a asezat si ultimul, lustinian a rmas o vreme teapn si
nemiscat pe tronul de aur, nconjurat de eunucii lui cu; mneci lungi, unii agitnd evantaie din pene,
altii purtnd, sbii, apoi s-a ridicat n picioare. tinnd n mn o bucat de
360
stof, a stat cteva secunde cu bratul ntins n timp ce gloata si recpta suflul, apoi a lsat crpa s
cad.
n aceeasi clip, barierele care blocau atelajele s-au ridicat, carele s-au npustit n aren si tcerea a fost
nlocuit de un concert asurzitor de aclamatii si ncurajri. Toti spectatorii se ridicaser n picioare,
tropind si vocifernd. Chiar si mpratul si-a ncordat minile, a ntins gtul, chipul i s-a nsufletit si |am auzit mormind n barb ncurajri pentru Albastri. Eu eram singura care nu participa la excitatia
general.
L-am cutat cu privirea pe nepotul meu, Anastasius. A venit s se aseze pe treapta tronului meu. Graba
lui m-a nduiosat.
Memoriile mele nu sunt doar ale unei vieti, ci si ale unei epoci. Mcar red fidel cuvintele mele.
Pentru c sunt complet sincer. Dac am hotrt s spun totul, am fcut-o din onestitate.
Nu, Despina, din orgoliu.
ndrzneala biatului m-a uluit. Am luat o figur sever pentru a-i porunci s se explice.
Nimic din ceea ce ati fcut n viat nu v-a lsat rusinat, mi-a rspuns linistit. Nu cunoasteti
ndoiala. Nu cunoasteti vinovtia. Aceasta este forta domniei voastre...
Mai ru era c acest sfruntat avea dreptate. Dragostea mea s-a ntregit cu respect. A simtit acest lucru si
a ndrznit s m ntrebe ce am simtit n ziua aceea ngrozitoare a revoltei Nika, cnd sttusem n
acelasi loc, n fata multimii dezlntuite care cerea moartea noastr. Pn atunci refuzasem s-i
mrturisesc slbiciunea mea.
ncercam s par imperturbabil pentru a-mi ascunde tremurul. Nu m puteam misca, eram
paralizat de fric, mi venea s lesin...
361
O durere brusc mi-a nfipt n pntece un cutit nrosit cu foc. l-am fcut semn cu mna lui Anastasius s
urmreasc cursa, pentru c nu voiam s vad .suferinta schimonosindu-mi trsturile.
Cursa a treia se ncheia. Din naltul carelor lor usoare, conductorii tineau n mini fraiele cvadrigelor
care preau c zboar. De fiecare dat cnd treceau printr-una din curbele strnse care marcau
extremittile hipodromului, multimea scotea un vuiet surd, ca acelea care anunt seismele.
Strinii nefamiliarizati cu obiceiurile noastre erau consternati n fata acestei glgii. Imperiul putea fi
ntre pace si rzboi, barbarii ne amenintau granitele, singura problem care agita ntreaga populatie era

s afle cine cstig: Albastrii sau Verzii. Nendoielnic, acest spectacol tinea mai mult de nebunie dect
de plcere.
Cnd roata unui car s-a lovit de o piatr si s-a spart, carul imediat urmtor, ncercnd s evite ciocnirea,
s-a zdrobit de peretele din piatr. Cei din spate n-au mai avut timp s se opreasc sau s schimbe
directia. S-au suit, practic, peste rmsitele celor din fat. ntr-o clip, treizeci de cai si cvadrige s-au
contopit ntr-o grmad nsngerat, n vreme ce treizeci de mii de spectatori s-au ridicat n picioare si
au scos un singur strigt de groaz si plcere. Cursa a trebuit s fie ntrerupt si oamenii hipodromului
s-au repezit s elibereze victimele din nvlmseala de animale, oameni si bucti de vehicule. La
trecerea cadavrelor crate pe trgi, m-am aplecat: Nu conteaz... sunt numai Verzi."
Din nou, durerea m-a njunghiat, de aceast dat att de puternic, nct am simtit c plesc sub
machiajul gros. Am nchis ochii si m-am lsat putin pe spate. Luptam mpotriva lesinului. Am urmrit
cea de-a patra curs ca prin ceat, pauza avea s-mi permit s m retrag. Dup obicei,
362
ne duceam n salonul din spatele kathismei pentru a lua masa cu apropiatii, n vreme ce hipodromul se
transforma ntr-o tavern gigantic n aer liber.
mpratul mi-a dat mna, pe care m-am sprijinit pentru a m ridica ncet, n picioare fiind, m-am simtit
att de slab, nct am rmas cu fata spre multime, cu mna pe cea a lui lustinian, paralizat, mpietrit,
n acel moment, de undeva din fata kathismei, n ultimele rnduri, o voce, una singur, a strigat foarte
tare: Triasc Theodora!", asa cum se strig Triasc Celes!" sau Triasc Kutzes!", pentru vizitiii
care cstig o curs. Atunci tot hipodromul, Verzii si Albastrii laolalt, a urlat ntr-un singur glas:
Triasc Theodora! Triasc Theodora!", ceea ce nu se mai vzuse niciodat.
Ghicise oare poporul c mprteasa avea s se retrag, c se hotrse s nu mai asiste la cursele de
dup-amiaz ? Presimtise c era ultima dat cnd aveam s vin la hipodrom ? Aceste aclamatii au
actionat asupra mea ca o lovitur de bici. Am cobort ncet treptele tronului... Imediat ce am trecut pe
portile kathismei, imediat ce am iesit din vzul poporului, m-am prbusit. Dac nu m-ar fi prins
mpratul, as fi czut. Coroana mi-a alunecat, s-a lovit de pardoseal si s-a rostogolit din treapt n
treapt ntr-un zngnit nfiortor. Priveam, fascinat, cum se desfceau si se mprstiau nestematele,
mpratul mi-a propus s m nsoteasc, ceea ce am refuzat:
Nu, Cezar, esti dator poporului. Nu trebuie s se ngrijoreze. M va ajuta nepotul meu.
Anastasius m-a luat n brate si m-a crat pn la apartamentele mele din palatul Daphne. Cntream
ceva mai mult de patruzeci de kilograme.
Cteva sptmni, nu m-am dat jos din pat, adunnd cu greu o energie care m prsea. M macin un
ultim
363
O durere brusc mi-a nfipt n pntece un cutit nrosit cu foc. l-am fcut semn cu mna lui Anastasius s
urmreasc cursa, pentru c nu voiam s vad .suferinta schimonosindu-mi trsturile.
Cursa a treia se ncheia. Din naltul carelor lor usoare, conductorii tineau n mini friele cvadrigelor
care preau c zboar. De fiecare dat cnd treceau printr-una din curbele strnse care marcau
extremittile hipodromului, multimea scotea un vuiet surd, ca acelea care anunt seismele.
Strinii nefamiliarizati cu obiceiurile noastre erau consternati n fata acestei glgii. Imperiul putea fi
ntre pace si rzboi, barbarii ne amenintau granitele, singura problem care agita ntreaga populatie era
s afle cine cstig: Albastrii sau Verzii. Nendoielnic, acest spectacol tinea mai mult de nebunie dect
de plcere.
Cnd roata unui car s-a lovit de o piatr si s-a spart, carul imediat urmtor, ncercnd s evite ciocnirea,
s-a zdrobit de peretele din piatr. Cei din spate n-au rnai avut timp s se opreasc sau s schimbe
directia. S-au suit, practic, peste rmsitele celor din fat. ntr-o clip, treizeci de cai si cvadrige s-au
contopit ntr-o grmad nsngerat, n vreme ce treizeci de mii de spectatori s-au ridicat n picioare si

au scos un singur strigt de groaz si plcere. Cursa a trebuit s fie ntrerupt si oamenii hipodromului
s-au repezit s elibereze victimele din nvlmseala de animale, oameni si bucti de vehicule. La
trecerea cadavrelor crate pe trgi, m-am aplecat: Nu conteaz... sunt numai Verzi."
Din nou, durerea m-a njunghiat, de aceast dat att de puternic, nct am simtit c plesc sub
machiajul gros. Am nchis ochii si m-am lsat putin pe spate. Luptam mpotriva lesinului. Am urmrit
cea de-a patra curs ca prin ceat, pauza avea s-mi permit s m retrag. Dup obicei,
362
ne duceam n salonul din spatele kathismei pentru a lua masa cu apropiatii, n vreme ce hipodromul se
transforma ntr-o tavern gigantic n aer liber.
mpratul mi-a dat mna, pe care m-am sprijinit pentru a m ridica ncet, n picioare fiind, m-am simtit
att de slab, nct am rmas cu fata spre multime, cu mna pe cea a lui lustinian, paralizat, mpietrit,
n acel moment, de undeva din fata kathismei, n ultimele rnduri, o voce, una singur, a strigat foarte
tare: Triasc Theodora!", asa cum se strig Triasc Celes!" sau Triasc Kutzes!", pentru vizitiii
care cstig o curs. Atunci tot hipodromul, Verzii si Albastrii laolalt, a urlat ntr-un singur glas:
Triasc Theodora! Triasc Theodora!", ceea ce nu se mai vzuse niciodat.
Ghicise oare poporul c mprteasa avea s se retrag, c se hotrse s nu mai asiste la cursele de
dup-amiaz ? Presimtise c era ultima dat cnd aveam s vin la hipodrom ? Aceste aclamatii au
actionat asupra mea ca o lovitur de bici. Am cobort ncet treptele tronului... Imediat ce am trecut pe
portile kathismei, imediat ce am iesit din vzul poporului, m-am prbusit. Dac nu m-ar fi prins
mpratul, as fi czut. Coroana mi-a alunecat, s-a lovit de pardoseal si s-a rostogolit din treapt n
treapt ntr-un zngnit nfiortor. Priveam, fascinat, cum se desfceau si se mprstiau nestematele,
mpratul mi-a propus s m nsoteasc, ceea ce am refuzat:
- Nu, Cezar, esti dator poporului. Nu trebuie s se ngrijoreze. M va ajuta nepotul meu.
Anastasius m-a luat n brate si m-a crat pn la apartamentele mele din palatul Daphne. Cntream
ceva mai mult de patruzeci de kilograme.
Cteva sptmni, nu m-am dat jos din pat, adunnd cu greu o energie care m prsea. M macin un
ultim
363
demers si am avut rbdare pn cnd mi-am strns suficiente forte pentru a fi transportat la biserica
Sfintilor Apostoli. Se scurseser unsprezece ani de cnd hotrsem s fie construit. stiam c tot
imperiul vorbea despre ceea ce trebuia s fie sanctuarul cel mai somptuos din lume. Fuseser cheltuite
sume fantastice. Se soptea c numai coloanele corului, din marmur cu vinisoare de aur adus de
caravane de la Hieropolis, erau echivalente cu veniturile anuale ale Egiptului. De data aceasta, ns,
cheltuielile fcute n numele credintei nu fuseser criticate, ci suportate ca un sacrificiu binecuvntat de
Dumnezeu.
si acum regretam c nu m putusem ocupa de toate detaliile realizrii ei si c nu avusesem plcerea de
a lsa pasiunea mea pentru art s vorbeasc, ns as fi putut ntreprinde aceast sarcin grea fr
ajutorul Vesniciei? Cnd nu mai aveam nici o letcaie n cufr, ntr-o noapte, Sfntul Andrei, Sfntul
Luca si Sfntul Timotei, n cinstea crora cldeam acest sanctuar, mi apruser n vis, spunndu-mi:
Nu te necji, Theodora, si nu-i cere bani mpratului lustinian. Mai bine du-te pe mal, aproape de
cheiul Dexiocratus. Vei gsi acolo dousprezece urne pline cu monede de aur ngropate n pmnt." A
doua zi, cnd m-am trezit, i-am ascultat pe Sfintii Apostoli si, n locul indicat, am gsit comoara. Ca
dovad a minunii, n loc s aib, ca de obicei, efigia unui mprat, toate monedele erau btute cu
chipurile Sfintilor Apostoli. Acest sanctuar purta pecetea Dumnezeului vesnic si era al meu.
Plimbarea mea a prut s agite tot Constantinopolul. O multime de care trase de catri le transporta pe
femeile mele, nenumrati demnitari veneau clare si grzile, pe jos, au blocat timp de mai multe ore
bulevardul Mesa. Tot orasul prea s fi iesit n strad ca s m vad trecnd, dar am tinut

364
; raperiile litierei trase. Voiam ca poporul s pstreze alt imagine despre mine, nu cea a unei
muribunde.
Am ajuns pe dealul din spatele Amastriamum, nu departe de vechile metereze ale mpratului
Constantin. Am atins palisadele nalte din lemn care nconjurau santierul, ferind sanctuarul de privirile
curioase. Exteriorul, foarte simplu, al crui singur ornament era jocul subtil al cupolelor si motivele
geometrice ale crmizilor portocalii, nu lsa intentionat s se ghiceasc nimic din ceea ce se afla n
interior, nc de la intrare, impresia ntreit de spatiu, splendoare si lumin m-a captivat. Bogtia
decoratiunilor nu avea pereche nicieri n lume, mai mult ca sigur. Fiecare provincie a imperiului
fusese pus la treab pentru a trimite materialele cele mai rare, piatra neagr striat cu alb de pe Bosfor,
marmura verde de la Karistos, din Grecia, piatra policrom din Frigia, porfirul din Egipt, marmura
verde ca smaraldul din Sparta. Cea din Isauria, rosie cu vinisoare albe, piatra galben din Libia, si
onixul, jaspuL. a cror juxtapunere era o art n sine, jocui de culori fiind un triumf al armoniei, ntre
cele dou coloane care, pe dou etaje, urcau pn la cupole, atrnau lmpi de aur. De altfel, aurul si
argintul sclipeau pretutindeni. Nestematele strluceau n aureolele sfintilor, pe cruci, pe calicii si alte
vase sacre. Safirele nltau aripile serafimilor, iar rubinele, cotoarele crtilor de rugciuni. Partea
superioar a peretilor si partea de jos a cupolelor erau acoperite cu cele mai delicate mozaicuri,
dominate de Hristos triumftor care ocupa centrul boltii nconjurate de apostolii Si si de Fecioara
Mria.
ntr-o zi, demult, mpratul mi artase Sfnta Sofia, la sfintirea bisericii, si mi jurasem n sinea mea
s-i depsesc perfectiunea, mpratul va rmne n istorie drept cel mai mare constructor. Numai n
Constantinopol nltase
365
douzeci si cinci de biserici, la Efes si la Ierusalim catedrale, n fiecare provincie mnstiri. Toti sfintii
din calendar au avut, datorit lui, cte un sanctuar. Eu m-am multumit s construiesc o singur biseric,
dar e cea mai frumoas din lume. Mcar am dovedit, n lipsa altor realizri, c n numele Domnului
eram capabil s creez o capodoper fr seamn, care va aminti posterittii de adevrata Theodora.
ntre timp, m lsa s gust din vesnicia de care m apropiam cu pasi repezi.
Pentru a le oferi o schimbare curtenilor care, nevzn-du-m o vreme, desluseau pe chipul meu
naintarea bolii, am anuntat n culise c sfintirea sanctuarului va avea loc la sfrsitul anului, ceremonie
la care m bucuram de pe-acurn c voi asista si pe care am descris-o ndelung si n amnunt. Nimeni nu
se ndoia c zilele mele erau numrate. Dar eu tratam moartea cu tactica pe care o aplicasem
ntotdeauna mpotriva adversarilor mei. Aceasta mi punea bete-n roate, nu puteam s o strivesc, asadar,
m prefceam c o ignor, mi reamintea iminenta sa prin acele dureri care m chinuiau de-acum mai
sigur si mai insistent dect cei mai buni cli. Ajuns la litier, am nchis draperiile ca si cum as fi tras
cortina peste minunata tragedie a vietii mele.
POVESTIREA LUI ATiASTASIUS
Curiozitatea m ademenise la Constantinopol, afectiunea pentru bunica mea, care simteam c sporeste
de la o zi la alta, m retinea n acest oras. Nu-mi inspira aceast afectiune dect pentru c, spre
deosebire de attia altii, mie nu-mi era fric de ea, cci, n ciuda sufletului ei chinuit, rmnea dreapt
si generoas. Veteranii Curtii m-au asigurat degeaba c nu m-as fi mpunat att dac as fi cunoscut-o
altdat, eram sigur c m apreciaz, pentru c nu m impresiona. A cristalizat n mine toate
sentimentele avortate, amputate, nbusite ale trecutului ei si aveam pentru acest monstru sacru, vestit
ca neavnd inim, un sentiment pe care nici mcar mama nu mi-l insuflase. Contemporanii ei o
consider nc centrul lumii, n vreme ce mie mi apare deja ca o eroin din trecut si, mpletit cu
filigranul idolului care si-a dorit s ajung, am tinut s pictez portretul emotionant al femeii.
Vizita la biserica Sfintilor Apostoli a stors-o pe bunica mea de ultimele puteri. De la o vreme m
pregteam s duc la bun sfrsit sarcina pe care mi-a trasat-o si, n acord cu dorintele ei, am apucat pana

pe care ea nu mai putea s o tin. ntoars la Palatul Sfnt, s-a ntins pe pat - toate audientele si
angajamentele ei oficiale au fost anulate - si nu s-a mai ridicat dect pentru vizita zilnic a mpratului.
Uneori, era att de epuizat, nct avea nevoie de mult mai mult timp pentru a se pregti, ns era
admirabil fardat, coafat si mpodobit cnd l primea pe lustinian. mprtseau ritualul lor
367
matinal al micului-dejun, desi ea nu se mai atingea de mncrurile servite. Discutau despre actualitatea
politic, fceau schimb de noutti. Totul prea normal, cu singura exceptie c deveniser deodat
extrem de formali unul cu cellalt, numindu-se constant Cezar si Despina, de exemplu, pentru a nu se
lsa nduiosati. Restul lumii stia deja c mprteasa era pe moarte, dar ei se prefceau c nu stiu c
aveau s se despart n scurt vreme.
Theodorei i se ascundeau vestile care ar fi putut s o contrarieze. Ofensiva noastr n Calabria care
btea pasul pe loc, garnizoana de la Roma care se rsculase. Pierderea Perugiei, cucerit de goti. Faptul
c Belizarie, ncoltit, ne-o trimitea s cear ntriri pe nssi sotia lui, Antonina, asteptat cu nerbdare
de toat lumea, mai putin de mine, care stiam ce o aduce n primul rnd n capital. M temeam s nu
vin s distrug ultima sperant a cstoriei noastre, la care Ioana n-ar fi consimtit niciodat fr
ncuviintarea ei. Credeam c Theodora renuntase s ne-o impun cnd, ntr-o zi, ne-a chemat pe
amndoi. Pierdut n patul imens, printre cuverturile de purpur, o gseam din ce n ce mai mic si mai
pipernicit. Nu-si mai scotea roba neagr de clugrit si vlul negru care-i nconjura gtul si fata,
nelsnd la vedere nici o suvit de pr. Cu ochii fixati n mozaicul religios de pe tavan, fr s ne
priveasc, a vorbit cu voce nceat si apsat:
Am visat c murisem. Lng mine, Ioana s-a nfiorat.
Mergeam pe o plaj care nu prea s aib sfrsit. Era o dimineat de primvar, marea era calm,
aerul era plin de mireasma florilor. Durerile m prsiser. M simteam usoar. Curios era c asistam la
ce se ntmpla dup moartea mea. Unii m regretau, mpratul, nchis n camera lui de
368
lucru, plngea. Am ghicit c se simtea foarte singur. Altii se bucurau de moartea mea: mediocrii". Iar
pe voi v vedeam cstoriti si v aflaserti fericirea... S stiti c aveti puterea de a transforma visul n
realitate... Cstoriti-v nainte ca eu s mor... Grbiti-v, pentru c nu mai am dect foarte putin timp...
V implor, cstoriti-v, ca s pot pleca n pace...
Ioana, alturi de mine, a izbucnit n plns si, dornic s nu se daa n spectacol, a fugit din camer.
mprteasa a privit n jur si mi-a fcut cu ochiul, nainte de a-mi spune cu o voce mult mai vioaie:
Dac n-ar fi bunica ta, biatul meu, nu te-ai cstori niciodat.
A zmbit vzndu-m att de nucit si a continuat:
Doar nu-ti nchipui c am vise att de neghioabe. De ce crezi c se grbeste Antonina s vin aici?
Esti uimit... Te gndeai c nu stiu de sosirea ei sau de problemele din Italia. Dac nu ti se spune nimic,
nu nseamn c nu stii nimic. Aceast cerere de ntriri e doar un pretext... Trebuie s-o iau la rost pe
Antonina.
Privirea i s-a pierdut si a schitat un surs melancolic, foarte rar la ea:
Vreau s m mpac cu Belizarie. N-ar fi tinut dect de el, dar ce mai conteaz trecutul... Aceast
cstorie, desi el o respinge, este felul meu de a-i ntinde o ramur de mslin. Aceast fericire, la care
eu n-am avut acces niciodat, o vor cunoaste copilul meu si copilul lui, mpreun.
A czut inert ntre perne. Tocmai mi dduse un minunat exemplu al vivacittii sale, al sireteniei si
hotrrii sale, si am admirat-o c, n pragul mortii, nu se dezmintea.
Cu toate acestea, nu voiam, nici pentru a-mi mplini dorintele, s o nsel n felul acela nedemn pe cea
pe care o iubeam.
369

Ioana m astepta n grdin. Am strigat-o, gata s-i dezvlui adevrul despre acest vis att de oportun al
bunicii mele. S-a ntors, cu fata scldat n lacrimi. Am alergat la ea. nainte s pot deschide gura, s-a
aruncat n bratele mele:
Nu spune nimic, nu e nevoie. N-as fi crezut c femeia aceasta ngrozitoare va reusi vreodat s m
fac s plng. si totusi, a reusit. Anastasius, m mai vrei ?
Puteam s o refuz ?
A doua zi, am gsit iatacul mprtesei ticsit de curteni ncremeniti, eunuci pierduti, medici nnebuniti
si clugri ngenuncheati. Ea se odihnea perfect nemiscat, cu ochii nchisi, minile ncrucisate pe
piept, tenul galben ca al unei moarte. Cu toate acestea, nc respira si probabil c m-a zrit, cci mi-a
fcut un semn imperceptibil cu mna. Am ngenuncheat lng asternutul ei.
M prefac c sunt inconstient, mi-a soptit ea, c s fiu lsat n pace. Altfel curtenii or s-mi repete
c sunt din ce n ce mai bine, creznd c m pclesc; doctorii or s m sileasc s nghit o grmad de
medicamente care nu folosesc la nimic, iar preotii si vor scrnti limba promitndu-mi paradisul, dar eu
stiu mai bine dect ei dac ajung acolo.
V ndoiti ? m-am mirat eu.
De ce m-as ndoi ? l iubesc pe Dumnezeu si L-am slujit. N-am ndrznit s-i rspund c Dumnezeu
nu era
mpratul. M-am mrginit s-i spun c Ioana si cu mine ne hotrserm. La aceast veste, a schitat un
zmbet slab:
n sfrsit! a soptit ea. S srbtorim cstoria acum, imediat! a strigat brusc, spre uluirea anturajului
sau.
A vrut s cheme pe loc un preot, s trimit pe cineva dup Ioana, s ne fie martor, s grbeasc
ceremonia, l-am respins oferta. Nu ne vorn cstori dect peste cteva
370
sptmni. Nu voiam ca acest Belizarie s cread ntr-o ultim lovitur a vechii sale inamice. Excitatia
ei s-a potolit. Deja durerea si reintra n drepturi, n ochi i-au aprut lacrimi. Aceast manifestare de
slbiciune, att de neasteptat la ea, m-a sfsiat. A nteles:
Pleac, nu vreau s m vezi suferind!
Ar fi trebuit s o ascult, cci victoria bolii asupra acestui spirit puternic, asupra acestui suflet
nemblnzit a fost hidoas. Cu toate acestea, desi emotia lupta mpotriva unui dezgust involuntar, m-am
ntors n fiecare sear: simteam c, din adncul inconstientei n care se afla cel mai adesea, mi ghicea
prezenta si se agta de ea.
Se stingea rapid si alterarea nftisrii sale era impresionant. Incapabil s se hrneasc, devenise un
schelet cu oasele vizibile pe sub pielea glbejit. Rmnea ncovoiat, cu silueta minuscul si neagr
asezat pe marginea patului urias care prea o mare de purpur. Din cnd n cnd, iesea din apatie si
deschidea ochii mari, plimbndu-si privirea n toat camera. Strlucirea acesteia prea s devin din ce
n ce mai intens pe msur ce boala punea stpnire pe trupul ei.
Uneori, adresa unui interlocutor invizibil frnturi de mrturii n care nfloreau remuscri, regrete pe
care nu le notam, unele subiecte fiind doar ntre ea si Dumnezeu.
O ultim dat si-a gsit energia de a ne ndemna, iar cuvintele ei au provocat lacrimi ct se poate de
sincere. Curtenii vedeau disprnd o dat cu ea o epoc, a lor, ns aceast femeie imperioas, exigent,
dur stiuse s inspire mai mult dect devotament, devotiune.
De cnd nu mai era capabil s se ridice, s se mbrace, s se fardeze, s se machieze, l condamnase pe
mprat s nu mai treac de usa ei. Acesta se nchisese n
371
apartamentele sale pentru a-si ascunde durerea. Lucra zi si noapte la dosarele sale, izbucnind adesea n
plns. Starea ngrijortoare a sotiei l mpingea, totusi, s treac peste interdictie, dar Theodora, din

adncurile toropelii ei, auzea aclamatiile care-i ntmpinau venirea. Brusc, si regsea o frm de
vigoare si vocea ei ferm ajungea pn n anticamera n care lustinian tocmai ptrunsese:
Ziceti-i lui Cezar c i interzic categoric s intre! Era pentru prima dat n istoria imperiului cnd
cineva
i poruncea mpratului, dar cine i putea rezista Theodorei, chiar si lipsit de forte ? Cznd la loc pe
perne, am auzit-o murmurnd:
Nu m va mai vedea dect cnd voi fi din nou frumoas. Moart, dar frumoas.
mpratul s-a nclinat n fata vointei sale si a fcut cale ntoars, ntr-o soapt abia perceptibil, ultimele
cuvinte ale mprtesei au fost ctre Indaro:
Vreau ca tu s fii cea care mi nchide ochii... si nu mai plnge, te mbtrneste...
Uitase oare c prietena ei din primele zile era o btrn, ea, care fcuse atta timp ca vrsta s-i fie
uitat de tot imperiul ?
si pierduse deja cunostinta cnd clugrul Marras a venit s-i aduc consolarea suprem. Sosise tocmai
din Siria, la fel de respingtor si mputit ca de obicei. Tot Rsritul convertit la monofizitism era depus
la piciorul patului mprtesei. De data aceasta, a prut sincer emotionat si l-am auzit rostind:
Mori n pace, Theodora, ai ajutat adevrata Biseric! n ciuda secretului absolut din jurul bolii
mprtesei,
constantinopolitanii trimiseser mai nti la Palatul Sfnt cantitti inimaginabile de amulete, pietre
magice, icoane,
372
moaste, sticle cu ap sfintit. Apoi veniser si, zi si noapte, asteptau pe Augusteum. Depuseser de-a
lungul zidurilor Palatului Sfnt iconite ieftine n fata crora aprinseser lumnri care preau s
nconjoare locuinta imperial cu o tren de luminite tremurtoare, n tcere, poporul ngenuncheat se
ruga.
Petrecusem dou nopti albe veghind-o pe mprteas alturi de Casa ei. Rugciunile murmurate de
preoti, cldura emanat de fclii, aroma tmii au fost mai puternice dect rezistenta mea. Am atipit,
sprijinit de un zid al anticamerei. Cnd m-am trezit, draperia din mtase purpurie brodat cu grifoni
mari din aur fusese tras peste cele dou porti mari din argint de la camera ei. Am nteles c si dduse
ultima suflare. Era n zorii zilei de 29 iunie 548.
Cnd am revzut-o pe mprteas, se odihnea, mblsmat, n sala mare de banchete, tricliniumul cu
nousprezece perne, i fusese scos vesmntul umil de clugrit, pentru a fi mbrcat cu rochia cea mai
somptuoas. Era culcat ntr-un cosciug de aur drapat n purpur, ncltat cu papuci brodati cu aur si
ncoronat cu cea mai bogat diadem. Pe treptele catafalcului fuseser asezate toate bijuteriile ei, pe
care le iubise att. Era, asadar, un munte de perle, diamante, calcedonii, smaralde, rubine, hiacinte,
ametiste, opaluri pe care se detasa admirabil profilul ei, nasul curbat, fruntea nalt si dreapt, brbia
voluntar. Aranjase din timp fiecare detaliu al nftisrii sale si si regsise frumusetea vremurilor
glorioase. De-acum mpratul putea s o priveasc.
Sute, mii de torte ardeau, prinse de coloane n suporturi din aur si argint. Norii de tmie se amestecau
cu parfumul de iasomie si trandafir. Toti membrii Casei sale
373
' HI!' !
voiau s o cinsteasc si am vzut defilnd o lume ntreag pentru a-i aduce un ultim omagiu. Patriarhul
Menas, nconjurat de clerul su. Papa Vigilius, care fusese umilit att, cu episcopii lui. Senatul, pe care
l dispretuise. Patricienii de familie bun, pe care i urase. Magistratii de care si btuse joc. Generalii
pe care i tratase ca pe niste subalterni. Curtea si guvernul pe care le dominase. Toti au ngenuncheat n
fata cosciugului si i-au srutat papucii de catifea.
Sofia si nepotul mpratului, Iustin, Germanus si Passara au venit si ei s se reculeag. n cele din urm,

a aprut si mpratul. Tremura, nainta cu pasi nesiguri, scuturat de hohote de plns, ncovoiat de
durere. Niciodat pn atunci nu m gndisem la vrsta lui, dar, pentru prima dat, mi-a aprut asa cum
era n realitate, un mosneag de saizeci si patru de ani. Urcnd cu greutate treptele catafalcului, s-a
aplecat peste trupul mprtesei, a luat-o n brate si a strns-o ndelung la piept nainte de a o aseza
delicat la loc.
La un semn al marelui maestru de ceremonii, crtorii imperiali au ridicat cosciugul de aur. O dat
format, convoiul lung si strlucitor de demnitari a serpuit printre cldirile Palatului Sfnt. Atunci cnd,
trecnd pe sub bolta palatului Chalke, am iesit, spectacolul m-a cucerit. Imensa suprafat a
Augusteumului nu mai era dect o mare de lume. Stindardele de purpur fluturnd pe catargele for
delimitau itinerarul. Clerul conducea cortegiul de prelati brbosi mbrcati n brocarturi palide, iar
diaconii purtau cruci si icoane sfinte. Pseam pe nisip auriu, inhalam fumul de tmie si parfumul de
trandafiri. Imnurile psalmodiate de corurile imperiale erau ntrerupte de urletele femeilor. Cu prul
despletit, n semn de doliu, acestea tipau, lesinau. Unele voiau s se arunce de la etaj, dar au fost
mpiedicate
374
de gloat. Jos, pe strzi, pe sub porticuri, de-a lungul colonadelor, brbatii, numai brbatii, nghesuiti
mai s se striveasc unii pe altii, stteau nemiscati, cu gura pecetluit, ns pe chipurile multora dintre
ei curgeau lacrimi tcute.
Atunci, n timp ce naintam ncet si m strduiam s-mi potrivesc pasii cu cei ai persoanei din fata mea,
m-am gndit la acest fenomen extraordinar. Vedeam un imperiu plngnd ca pe o sfnt pe o fost
curtezan care nu se dduse napoi de la nimic. Trufia, demnitatea, cruzimea si mretia ei i creaser
popularitatea. Disparitia ei descumpnise poporul care, fr jugul ei de fier, se simtea pierdut, mi
spusese ntr-o zi c i-a fost mam, iar eu m ndoisem... ultimul meu omagiu a fost s-i dau dreptate, si
dorise s fie nmormntat n preaiubita ei biseric a Sfintilor Apostoli care, n lipsa unei ceremonii de
sfintire, era inaugurat prin funeraliile ntemeietoarei sale.
Dup slujb, tinut pe fondul orgilor si al recviemului, marele sambelan al Curtii s-a apropiat de
cosciug si a scos de pe capul cadavrului coroana sclipitoare pentru a o nlocui cu o panglic simpl din
purpur. Apoi, mprteasa a fost nvelit n lintoliu, nu o pnz simpl alb, ci o stof de aur,
ncrustat cu cele mai frumoase giuvaeruri din tezaurul imperial. A fost ultima atentie pe care i-a druito mpratul sotiei sale, ultimul cadou al amantului pentru iubita lui. Apoi cosciugul a fost cobort ncet
n sarcofagul vast din marmur pregtit de mult s o primeasc. Si, n vreme ce mprteasa Theodora
disprea n pmnt, marele maestru de ceremonii, ntr-o tcere deplin, a lansat de trei ori ndemnul:
Du-te, mprteas, ndeprteaz-te de noi, intr n somnul vesnic! Regele-regilor, suveranul tuturor
suveranilor te cheam!"
375
Antonina a sosit cteva zile mai trziu si s-a grbit s rup logodna mea cu Ioana, distrugnd dragostea
noastr si inima fiicei sale. Atitudinea ei mi s-a prut un semn. Fiindc de atunci totul s-a deteriorat fr
ncetare. Imperiul a rezistat doar ct a trit mpratul, ns la ora la care scriu aceste rnduri, sub
domnia nepotului su, Iustin Nebunul, dusmanii nu nceteaz s-l devoreze, s-l mputineze, ireversibil
s-ar prea. Ceea ce-mi ngduie s apreciez si mai mult privilegiul de a o fi cunoscut pe bunica mea.
Poate c gloria imperiului n-a fost dect o iluzie creat de ea, dar va traversa secolele mai sigur dect
imperiul nsusi. Astfel nct atunci cnd va disprea, urmnd soarta oricrui imperiu, se va pomeni nc
de ntruparea lui cea mai nsemnat si se va repeta c Bizantul a fost Theodora.
Informatii bibliografice
Sursa cea mai important, dac nu singura despre Theodora, rmne cronicarul Procopius. n timp ce
scria, la ordinul lui lustinian, Cartea rzboaielor si Tratatul edificiilor, lucrri nchinate gloriei
mpratului si mprtesei, ticsite cu toate acestea de informatii pretioase, el redacta n tain Anecdota

sau Istoria secret, n care i acuza pe lustinian si pe Theodora de cele mai rele nelegiuiri, la citirea
crora trebuie s tinem seam, n mare msur, si de calomnii.
Prelatii contemporani cu Theodora, Malalas n Cronicile sale, Evagrius n Istoria Bisericii, vorbesc
foarte putin despre ea.
Spre surprinderea mea, am gsit mai putine informatii dect m asteptam la Charles Diehl sau la
istoricii mei preferati specializati n Bizant. Din contr, lustinian al lui Robert Browning si Istoria
bunului imperiu de Stein mi-au fost indispensabile. Ilustrul Gibbon, n ciuda prtinirii sale, stie s
povesteasc un eveniment ca nimeni altul.
Pentru amnuntele epocii am consultat numeroase lucrri, printre care citez Viata zilnic n Bizant, de
Walter, Imperial Byzantium, de Jones, Empire of f/ie New Rome, de Cyril Manzo.