CARACTERISTICILE PSIHICULUI UMAN

Psihicul uman trebuie considerat ca fcnd parte din continuumul general al psihicului dar si ca
reprezentnd un moment de discontinuitate evolutiva.
Psihicul apare, exista i se manifest ca o modalitate informaional specific, legat de un mecanism
specializat n recepionarea i procesarea semnelor despre strile mediului extern i intern al
organismului, sistemul nervos, creierul.

Trsturi i determinaiile psihicului in general:

are natura informaionala, este funcie a sistemului nervos, se constituie in procesul comunicrii
organismului cu mediul extern, are funcie de semnalizare-designare cu rol de reglare in
dinamica organismului cu mediul.
apariia omului reprezint un moment de discontinuitate, de salt calitativ pe traiectoria evoluiei
apariia psihicului este legata de desprinderea din seria animala si de constituirea unui nou mod de
existenta, cel sociocultural.
evoluia biologica a creat partea de hardware capabila sa ridice la nivel superior relaionarea
organismului cu mediu si procesarea informaiilor
principalele elemente de hardware care asigura realizarea noii forme a psihismului uman sunt
creierul si poziia bipeda care a permis lrgirea orizontului vizual si folosirea membrelor
superioare.
mediul sociocultural asigura software-ul adic programele logice interne de procesare, integrare si
interpretare a coninuturilor informaionale
Prima caracteristica eseniala a psihicului uman- dinamismul evolutiv:

-constituirea organizrii de tip uman are un caracter evolutiv-istoric, multistadiala

-spre deosebire de seria animala unde patternul de baza al organizrii psihocomportamentale rmne
relativ acelai, in seria evolutiva umana acesta va suferii modificri de la o etapa istorica la alta iar sursa
acestei schimbri o constituie dinamica mediului sociocultural
-ritmul si amplitudinea schimbrilor in configuraia mediului sociocultural au sporit in progresie
geometrica, imprimnd restructurri profunde in sfera vieii psihice a noilor generaii
-in epoca actuala schimbrile au devenit foarte rapide altfel nct una i aceeai generaie este obligata
sa-si restructureze de mai multe ori in viaa sistemele de cunotine, de atitudini si mentalitati elaborate in
cursul anilor de coala
1

Concluzie: prima caracteristica definitorie a psihicului uman o constituie pregnantul sau dinamism evolutiv.
Daca in plan biologic evoluia omului este considerata ncheiata, in plan psihic evoluia rmne permanent
deschisa amplificndu-si spaiul de variabilitate intergeneratii si interindividuala.

A doua caracteristica este complexitatea psihicului uman:

-este ceea ce deosebete psihicul uman de cel animal

-psihicul uman este cel mai complex sistem dintre toate sistemele reala cunoscute pana acum; complexitatea
se realizeaz n plan structural i n plan funcional

Din punct de vedere structural:

-sistemul psihic uman (SPU) poseda cea mai mare eterogenitate modala si cea mai ntinsa plaja de
variabilitate valorica a componentelor de baza in plan interindividual
-psihicul uman are in alctuirea lui elemente primare prezente si la animale dar si comportamente propii
numai lui, de genul proceselor secundare superioare:
gndirea logica bazata pe principiul generalizrii, abstractizrii si formalizrii
imaginaia creatoare
emoii si sentimente superioare de ordin estetic si socio cultural
complexe structuri aptitudinale de execuie si creaie
memoria istorica
voina deliberativa
trasaturi caracteriale
limbajul articulat
motivaie socioculturala
funcia decizionala
funcia de valorizare axiologica
-complexitatea structurala a psihicului uman reiese si din schema logica de organizare interna a lui
2

-schema se dispune pe verticala (ierarhic) dar si pe orizontala

Dimensiunea verticala:

-ne dezvluie caracterul plurinivelar al organizrii interne, delimitarea principalelor subsisteme dup
criteriul inferior-superior, primar-secundar,
-facand o sinteza a punctelor de vedere din evoluia psihologiei vom ajunge la trei niveluri eseniale ale
organizrii SPU: nivelul incontient, nivelul subcontient si nivelul contient.
-ideea organizrii ierarhice multinivelare in forma ei elaborata aparine scolii psihanalitice si anume lui S.
Freud care introduce cele trei instane: sinele (id-ul), supraeul (sperego), eul (ego)-aceasta noiune de
organizare multinivelara se aplica funciilor si proceselor particulare de la senzaie la gndire

Nivelul incontient:

Referitor la existena unor fenomene psihice incontiente gsim nc n secolul 17, la Leibniz, care
vorbea de existenta percepiilor mici care se produc sub pragul contientei si pot influenta
percepia si gndirea contienta
Maine de Biran (1766-1824) vorbete de percepii obscure pentru ca coninutul lor nu relateaz nimic
in mod direct
G. Fechner (1801-1887) vorbete de senzaii subliminale care nu reuesc sa se individualizeze in planul
contiinei dar influeneaz prin potenare si diminuare pe cele contiente
Helmholtz (1897) susine existenta unor raionamente incontient cu ajutorul crora explica fenomenul
de insight (gsirea unei soluii instantaneu)
in filozofie s-a susinut ideea unei viei psihice incontient in secolul al 19-lea Schelling, Schopenhauer,
Nietzsche, Hartman
tot in secolul 19 se formuleaz opoziia dintre raional si iraional, dintre omul uman si omul bestie
cele doua entitati sunt prezente in fiecare persoana dar raportul dintre ele este variabil
se separa doua tendine unilateral absolutizante si reciproc exclusiviste: tendina raionalista cu
predominarea raionalului asupra irationaluilui si tendina iraionalista cu predominarea
iraionalului asupra contientului
in acest context Freud a cercetat tiinific fenomenele inconstiente realiznd pentru prima data o analiza,
descriere si interpretare a acestei realitati
el (Freud) sparge tiparele si demonstreaz necesitatea includerii in psihicul uman a incontientului ca o
componenta eseniala pentru dinamica personalitii si pentru comportamentul uman

Freud face parte din linia filisofica a iraionalului, deci va conferii incontientului rolul esenial in
structura aparatului psihic, pe seama incontientului punndu-se toata gama manifestrilor si
activitilor omului
daca pana atunci psihologia greea urmrind doar domeniul proceselor contiente, Freud greete printro limitare inversa.
Din punct de vedere psihanalitic apar doua forme ale incontientului:incontientul colectiv (Jung) si
incontientul individual (Freud).

Incontientul colectiv:
-este alctuit din elemente de ordin afectiv, motivaional, cognitiv si executiv-instrumental adic scheme
interne de rspuns si comportament constituite in cursul evoluiei istorice a speciei umane si conservata in
straturile profunde ale memoriei
-la nivelul fiecrui om se pune in evidenta o memorie a speciei, inascuta si o memorie individuala formata
in ontogeneza
-dupa Jung arhetipurile sunt elemente ale vieii psihice ancestrale la niste tipare care vor ghida din interior,
in sens imperativ procesul plamadirii personalitii de fatada a individului
-arhetipul este format din interactiunea fortelor constructive dle vieii si cele distructive ale moriti; arhetipul
este baza vieii psihice si se asociaza cu destinul

Incontientul individual:
-Freud l-a vazut ca avand doua componente cu rol diferit in dinamica sistemului personalitii: incontientul
primar, inascut si incontientul secundar, dobandit
-inconstientul primar:
exprima natura biologica a omului; include tendintele pulsionale primare legate de asigurarea
supravietuirii si echilibrul fiziologic al organismului
este structurat dup principiul placerii si al reducerii neconditionate a starilor interne de tensiune si
fustratie
in centru este asezat instinctul erotico- sexual sau complexul libidoului
libidoul este energia vitala care sta la baza tuturor proceselor de dezvoltare si organizare a personalitii
-in sfera incontientului primar se mai includ si starile onirice sau visele, lapsusurile, actele ratate,
inversiunile si aglutinarile verbale acestea reprezint software-ul sau latura functionala cotidiana a
incontientului
4

-trasaturile specifice incontientului primar sunt incarcatura energetica deosebita si inaltul dinamism care
reflecta periodicitatea starilor de necesitate ale organismului
-inconstientul primar corespunde sinelui

Incontientul secundar:
-corespunde supraeului; este constiinta morala a societatii codificata in urma unui mecanism de autocenzura
-dupa Freud incontientul primar si cel dobandit sunt structuri stabile ale personalitii ele neevoluand si
nemodificandu-se semnificativ de-a lungul procesului dezvoltarii personalitii; deci si conflictul dintre sine
si supraeu are un caracter permanent solutionarea fiind interventia celei de-a treia instane a aratului psihic
eul
A. Adler: desexualizeaza incontientul il reduce la relatia dintre sentimentul inferioritatii si relatia de
compensare a carei dinamica se transforma in motorul dezvoltarii si devenirii personalitii.
Karen Horney: interpreteaza incontientul prin prisma sentimentului de securitate si opusului acestuia
anxietatea; conflictele isi au originea in relatia individului cu mediul social.
Erich Fromm: incontientul apare cu forta de inradacinare a eului in lume, aceasta fiind conditia eseniala a
echilibrului interior; modul de relationare al individului cu mediul social depinde printre altele de
selectivitatea instinctului sau a sentimentului de inradacinare.
K. Wilber (1984) identifica 5 tipuri de incontient:
1.inconstientul fundament- continuturile lui pot deveni oricand contiente
2.inconstientul arhaic- cuprinde structuri primitive mostenite filogenetic
3.inconstientul submergent-rezultat al refularii sau reprimarii
4.inconstientul pecete- continuturi nerefulate dar refulabile
5.inconstientul emergent- structuri profunde de la nastere dar neproiectate spre suprafata incontientului
fundament.
Dilema: incontientul este substantiv adic entitate psihica distincta sau adjectiv adic atribut al organizrii
psihice integrale?

Subconstientul:

-este coninutul memoriei de lunga durata care nu se afla in contienta dar care poate fi constientizat
in situatii adecvate
5

-cuprinde informatii, amintiri, automatisme, deprinderi, ticuri, tonusul emotional etc.

-este mai intins decat incontientul si decat constientul; elementele sale sunt in stare latenta si
alcatuiesc rezervorul activitatii contiente curente
-in comportament apar ca parti ale subconstientului deprinderile, automatismele, obisnuintele
-contine informatii care provin din constiinta dar si care vin din incontient; este o organizare
dinamica in cadrul careia se produc reasezari, rearticulari si reevaluari ale elementelor componente si chiar
programe pentru actiuni contiente viitoare
-o latura concreta a dinamismului intern al subconstientului o pot constitui fenomenele de
reproducere selectiva si de reproducere fabulatorie a unor experiente anterioare
-poseda o anumita autonomie functionala si dispune de mecanisme propii de autointretinere si
autoconservare
-aceste mecanisme sunt stimulate prin functiile contiinei in stare de veghe luand forma activitatii
orientate spre scop si in stare de somn prin starile de ebrietate si cele provocate de narcotice
-visele se finalizeaza si se depoziteaza in sfera subconstientului ceea ce face posibila constientizarea
si relatarea continutului lor imediat dup trezire.

Importanta subconstientului:
1.Subconstientul asigura continuitatea in timp a eului si permite contiinei sa realizeze integrarea sub
semnul identitatii de sine a trecutului, prezentului si viitorului.
2. Subconstientul da sens adataptiv invatarii permitand stocarea informatiei si experientei pentru uzul
ulterior.
3. Subconstientul asigura consistenta interna a contiintei, durabilitatea ei in timp.
Concluzie: Subconstientul este indispensabil pentru defasurarea unei activitati mintale contiente
independente , adic in absenta influentei directe a obiectivelor sau fenomenelor externe.

Constientul:

In istoria psihologiei constientul a fost vazut ca fiind singurul obiect al psihologiei in psihologia
introspectionista a contiinei, dar a fost si negata, vazuta ca o iluzie, o inventie metafizica in psihologia
behaviorista clasica, varianta wetsoniana.

Constientul este vazut ca o componenta , o forma sau un nivel al organizrii psihice generale. Ea este cea
mai noua componenta din punct de vedere filogenetic. Totodata este si cea mai complexa in ordine
structurala si functionala si cea mai puternic dezvoltata si afirmata la om.
Cracteristicile eseniale ale contiinei sunt:

discriminarea,
disocierea,
decentrarea (raportarea la sine de pe poziia altuia),
evaluare-autoevaluare,
orientarea spre scop stabilit anticipat,
atribuirea si creearea de semnificatii,
realizarea si afirmarea entitatii si identitatii eului prin crearea si mentinerea controlului asupra
coordonatelor orizontului temporar.

Diferite definitii:

1.Abordarea determinatiei structurale arhitectonice:

-

definesc constiinta sumativ: ansamblul funciilor si proceselor psihice particulare, cognitive, afective
si motivationale
- definesc rezumativ-selectiv acorda ponderea principala proceselor superioare ale gandirii sau
structurilor sau funciilor axiologice sau structurilor si funciilor morale.
Definitie structurala: constiinta este un nivel specific, calitativ superior al organizrii psihice, caracterizat
printr-o emergenta integrativa ireductubila si atingand coeficientul de complexitate cel mai inalt la om.
Din punct de vedere genetic structura contientei are un caracter dobandit ce evolueaza istoric, pe masura
dezvoltarii funciilor rezolutiv-integrative ale creierului si a diversificarii mediului sociocultural si se
elaboreaza individual in ontogeneza. Constiinta este subsistemul cel mai deschis la schimbare si evolutie al
psihicului uman.
Formarea si integrarea in plan psihologic sunt mijlocite si sustinute de principiul verbalizarii care postuleaza
rolul de factor potentator reglator si optimizator al limbajului articulat in dezvoltarea psihica generala a
omului. La omul ocidental predomina in constiinta componentele cognitiv-instrumentale, cele de ordin
afectiv-moral fiind secundare. La omul oriental ponderea o detin componentele afectiv-morale si axiologice,
cele cognitiv-instrumentale fiind subordonate.
Desi legile psihologice care guverneaza procesul de elaborare a structurii interne a contiinei individuale
sunt comune pentru toti indivizii, continuturile asupra crora actioneaza si efectele lor difera in limite de la
un cadru sociocultural la altul si de la un individ la altul.
Ca nivel al organizrii psihice constientul poseda atat eterogenitate cat si diversitate structurala interna, cu o
gama de comportamente modale diferite si ireductibile unele la altele, cat si o unitate de ansamblu,
7

supraordonata care face ca fiecare proces particular sa apara ca reprezentant al ansamblului si sa posede
atributul esenial de a fi fapt de constiinta.
In interpretarea derminatiei functionale a contiinei sunt doua orientari:
1.orientarea statica in care constiinta apare ca un camp sau o scena iluminata cu zone de claritate diferita
(Wundt, K. Buhler)
2.orientare dinamica care accentueaza procesualitateta si temporalitatea contiinei (W. James, H. Wallon).
Punctul de vedere dinamic-constructivist.
Din punct de vedere structural constiinta se desfasoara printr-un factor mediator denumit semn, si se
concretizeaz in construcia unor sisteme de semnificatii. La baza construciei acestor sisteme stau
conexiunile, interaciunile si interdependentele dintre procesele psihice particulare.
Concluzie: Latura structurala si cea functionala ale cunostintei sunt indisociabile si interdependente:
structura pune in evidenta coordonatele de definitie ale contiinei ca organizare reala, ontologic
ireductubila. Latura functionala evidentiaza rolul adaptativ al contiinei, esenta ei ca forma suprema a vieii
de relatie. In abordarea laturii structurale trebuie sa se puna in evidenta, pe de o parte, diversitatea si
eterogenitatea modala a comportamentelor-continuturi si procese informational-cognitive si afectiv
motivationale; iar pe de alta parte, schema logica de articulare si interactiune a acestor componente. Latura
functionala trebuie interpretata ca unitate dialectica intre stare si transformare, intre statica functionala si
dinamica funcional (fig.1).

(fig.1) Coninutul activismului cerebral i dinamica vieii psihice

Trepte ale claritii contiinei

contiin activitate psihic structurat

i orientat spre un scop (nvare).

Trezire

stare de veghe contien, prezen de sine, disponibilitate de

aciune

somn prezena activitii psihice incontiente integrale

coma gr. I funcii psihice incontiente relativ structurate

funcii vegetative normale

coma gr. II - funcii psihice incontiente difuze funcii

vegetative moderat perturbate

coma gr. III - funcii psihice abolite - funcii vegetative

perturbate

coma gr. IV absena vieii psihice - funcii vegetative la limita

supravieuirii

coma gr. V absena psihismului - funcii vegetative ntreinute

artificial

Psihism - totalitate a caracterelor psihice ale unui individ, care fundamenteaza personalitatea sa. Psihismul
este rezultanta unui ansamblu complex de factori: satisfacerea necesitatilor vitale, starea de spirit, emotiile,
structura afectiva, inteligenta, capacitatile de abstractizare, activitatea practica si creativa. Totusi,
componentele psihismului nu se limiteaza la perceptia constienta: ele mai integreaza si legile
inconstientului, pornirile instinctive, factorii genetici si anatomofiziologici (malformatii cerebrale,
hipertrofierea lobului frontal, parietal etc.).

1.2 Indicatori comportamentali pentru evaluarea existentei si functionalitatii contientului la om:

9

-raspund la intrebarea ce inseamna a fi contient, in ce se concretizeaza acest atribut. ---valorile acestor

indicatori ne permit sa facem inferente despre gradul de organizare si functionare
a)Starea de veghe (vigilenta):
-este primul indicator comportamental al contientei
-se exteriorizeaza in doua forme: pasiva (stare de repaus static, privire absenta) si activa (exploreaza campul
vizual, in miscare)
Forma pasiva are 2 semnificatii: absenta unui flux concret al contiinei si stare de meditatie, fara
exteriorizari motorii.
Inregistarile biochimice: la pasiv domina ritmul alfa iar in starea activa domina ritmul beta.
-in somn sau coma constatam absenta psihicului contient
b)prezenta de sine are mai multe elemente:
-identitatea eului- cum te cheama, ce varsta ai, ce sex esti?
-orientarea in propia persoana-corectitudinea executarii unor comenzi: ce culoare are parul tau? Ce inaltime
ai?
-orientarea in spatiu- cum ajungi acasa? Unde este sudul?
-pregnanta traiectoriei biografice-capacitatea de reamintire a cat mai multor evenimente din viaa
c)orientarea relationala interpersonala- este un indiciu esenial al prezentei si functionarii
normale a contientului
d)orizontul informational- defineste statutul de model cognitiv intern al lumii externe
-constiinta un sistem inchegat de cunotine elaborate si asimilate in ansamblul dezvoltarii ontogenetice,
prin intermediul limbajului
-permite stabilirea volumului general al cunostintelor unui subiect despre lumea fizica si societate
e)capacitatea rezolutiva-indice pentru evaluarea nivelului funcional al structurilor cognitive ale
contiinei
Modalitati de evidentiere a capacitatii rezolutive:
-a fi contient inseamna a reflecta obiectele si fenomenele externe prin prisma principiului si legii
determinismului, a cauzalitatii
-a fi contient inseamna a fi capabil sa realizezi generalizari si sa operezi cu concepte
-formularea legilor generale ale obiectelor si fenomenelor din experienta senzoriala
-rezolvarea problemelor
-realizarea de conexiuni corecte intre notiuni si judecati in vederea obtinerii unor informatii noi
-intelegerea decodificarea informaiilor noi
-interpretarea-stabilirea unor legaturi intre cunotine si motivatii
-previziunea unor evenimente pornind de la starea lor actuala
-constructivitatea proiectiva-creearea

10

f)orizontul motivaional
-organizare contienta are un nivel mai inalt cu cat este mai dezvolatat subsistemul motivatiei secundare
(socioculturale) si cu cat acesta subordoneaza mai deplin din punct de vedere funcional subsistemul
motivatiei primare de natura biologica

g)autoguvernarea-autoorganizare
exprima funcia de comanda- control a constiinte asupra dinamicii relatiei omului cu lumea externa si cu
sine insusi
-asigurarea echilibrului este data de funcia de reglare (comanda-control) a contiinei careia i se
subordoneaza funcita informational cognitiva si cea de proiectie-creatie (generativa).
Autoreglarea:
-de tip inconstient-feedback-ul negativ
-de tip constient- feedback-ul pozitiv antientropic; -feebefore- conexiune reglatoare de prospectare,
anticipare
Forme de autoreglare a contiinei:
-autoreglare dinamica- sta la baza finalitatii eficiente a actiunilor
-autoreglare de transferare-actiuni externe directe sau actiuni mentale interne
-autoreglare proiectiva sau de creaie unirea intr-o schema funcional unitara a verigii mentale si a celei
senzorio-motorii externe si apoi transpunerea schemei in realitate
-autoreglarea de optimizare-sta la baza procesului de perfectionare
-autoreglarea de dezvoltare- asigura prin feedback pozitiv trecerea de la organizari elementare la organizari
complexe
-autoreglarea de interactiune interpresonala- asigura controlul si modelarea comportamentului propriu, are
doua forme cooperarea si competitia
-autoreglarea de anticipare- analiza mentala a unei actiuni inainte de efectuarea practica a acesteia

h)planificarea actiunii si stabilirea scopului

Este o functie adataptiva instrumentala eseniala a contiinei si consta in :
-inregistrarea motivului si stabilirea gradului de urgenta
-formularea scopului, ce trebuie sa faca pentru a dobandii obiectul
11

-adoptarea mijloacelor bune pentru dobandirea obiectului

-prevenirea si evaluarea consecintelor posibile ale actiunii
-analiza critica a rezultatelor
Dintre cele cinci verigi enumerate mai sus ultimele doua sunt mai putin evaluate.
Concluzie: Evoluia contiinei ca forma superioara a psihicului nu poate fi considerata incheiata, ea
continund atata timp cat va exista omul ca fiinta si categorie istorica.

i)modul de interactiune si coordonare a contiinei de sine si a contiinei lumii obiective

-este un indicator al organizrii si integrarii generale a contientului individual
-o trasatura distinctiva a contiinei consta in opunerea activa a eului lumii externe si in structurarea eului in
constiinta de sine si in constiinta lumii obiective.
Constiinta de sine:
-include cunostintele , pe care subiectul le dobandeste despre sine (bioconstitutional si psihic) si
autoestimarea care este realista, hiper-supraestimare, hipo-subestimare
-evolutia contiinei de sine are doua surse principale: realitatea bioconstitutionala si realitatea externa
Din punct de vedere genetic etapele structurarii contiinei de sine sunt: cenestezia care are doua parti,
incepe de la nastere si devine fondul pe care se construiesc celelate doua etape si ansamblul informational
despre mediul intern al organismului
-constiinta de sine primara- integrarea fluxurilor informaionale
Etape de interactiune- presupun comunicarea individului cu lumea externa si consta in:
-individualizarea perceptiva- contine operatii de discriminare, combinare, identificare prin care
individul se delimiteaza de ceilalti oameni
-autoportretizarea-consta in detasarea din grup sau din multime ca entitate distincta; are si functie
proiectiva de cautare a unui model
-sinteza interioara este stadiul de integrare sistemica a funciilor si proceselor psihice legate de
propia persoana intr-o formatiune psihologica superioara eul subiect care se opune formatiunii inferioare eul
obiect; orice eu are o dimensiune istorica el fiind expresia experientelor traite si acumulate pana la
momentul prezent
-rationalitatea este rationamentul despre noi insine; este etapa si nivel integrativ specific al
devenirii contiinei de sine

12

-emergenta tensionala- asigura activarea si punerea in priza a coninuturilor si structurilor psihice

pentru a face individul apt pentru executarea si finalizarea actiunii indreptate spre scop; tensiunea este forta
care transforma constiinta de sine in forta motrica interna care da personalitii atributul activismului
teleonomic: a exista pentru a actiona
-autocontrolul-mecanism specific de gestionare a intregului potential atitudinal-aptitudinal al
personalitii si ii imprima in relatiile cu lumea forta sau slabiciune, independenta, eroism sau lasitate
Concluzie: constiinta de sine este o complexa formatiune psihologica prin intermediul careia ne delimitam
de cei din jur si ne manifestam ca euri individuale si personalizate ireductibile.
Constiinta lumii obiective:
Are o componenta cognitiva care consta in date despre insusiri, relatii ale obiectelor externe si
socioculturale care in plan comportamental se concretizeaza in indicatori ai capacitatii de
discriminare
O componenta axiologica sau structura operatorie
O componenta motivationala-nevoi si trebuinte
O componenta afectiva-emotii
O componenta volitiva de mobilizare
Corelarea celor doua constiinte:
-din punct de vedere genetic dezvoltarea contiinei lumii obiective precede si devanseaza apariia si
dezvoltarea contiinei de sine
-constiinta lumii obiective-dupa 6 luni de viaa
-constinta de sine-dupa 2-6 ani
Optima este aceea formula de organizare a contientului care asigura o interactiune de adaptare si corectare
reciproca a contiinei de sine si contiinei lumii obiective.

Organizarea pe orizontala a sistemului psihic uman:

-ne dezvluie eterogenitatea modala si intramodala a componentelor sale dup continut, rol instrumental
adataptiv si mecanism completand tabloul complexitatii lui
-cele trei niveluri ale psihicului nu au un caracter omogen, monobloc ci prezinta diferentiere structurala fiind
alcatuita din elemente inascute si dobandite
Interactiunea constient-inconstient:
-in abordarea sistemica organizarea psihica pe verticala apare ca relatie de comunicare si interactiune in
ambele sensuri intre cele trei niveluri, care in sens ascendent difera unul de altul iar in sens descendent se
modeleaza si se restructureaza evolutiv si optimizant unul pe celelalt
13

-in organizarea sistemica toate nivelurile ierarhice sunt importante, fiecare are rolul sau, ireductibil in
asigurarea si mentinerea emergentei si unitatii structural-functionale a sistemului; alterarea unui nivel va
duce la alterarea sistemului in ansamblu sub aspectul identitatii sale
-sistemul dobandeste caracteristici calitative noi, de integrare, pe baza interactiunii nivelurilor particulare
constitutive
In structura schemelor comportamentelor si actiunilor ce stau la baza vieii de relatie a omului, gasim
ordonate dup o anumita logica elemente apartinand celor 3 niveluri ierarhice ale sistemului psihic uman:
incontientul, subconstientul, constientul. Locul si ponderea acestor elemente variaza in functie de timp, de
situatie si frecventa.
Relatii intre contient si incontient:
a)relatiile circulare: continuturile contientului trec in incontient, apoi revin nu integral in contient
b)relatii de subordonare:dominanta funtionala a unui nivel asupra celuilalt (constientul asupra
incontientului sau incontientul asupra contientului).
Omul este definit ca fiinta contienta a carui comportament de relationare cu lumea externa este constient.cu
relatii de coordonare sau echilibru: cele doua niveluri de coreleaza si se balanseaza reciproc sub aspectul
fortei functionale
MODIFICARI ALE CONTIINEI
Aceste modificari se mpart n 2 categorii: normale (sau fiziologice) i anormale (sau patologice)
Modificari normale: somn, visele.
Somnul, se instaleazaca o stare generalizata nu numai a creierului ci si a organismului ca system
supraordonat integral.
Functionarea normal a nivelului constient presupune existent si mentinerea starii de veghe si o mobilizare
orientate a efortului mintal in raport cu constientul si scopul sarcinilor de indeplinit. Astfel ca raspuns
compensator la starea de veghe orientate si de constiinta focaliyata, s-a dezvoltat mecanismul starii de somn,
constituindu-se astfel un ciclu functional echilibrat, care, din punct de vedere temporar, este structurat pe
succesiunea zi-noapte.
Trecerea de la starea de contien la cea de somn se produce gradat, prin scderea treptat a gradului de
activare. Aceasta este tradus prin dinamica activismului bioelectric cortical (EEG, Prin EEG se
inregistreaza activitatea electrica a celulelor nervoase cerebrale, cu ajutorul electrozilor superficiali plasati la
contactul cu pielea capului.), aceasta trecere va fi marcata de inlocuirea succesiva a ritmurilor de inalta
frecventa si mica amplitudine.
Pe graficul sau hartia inscriptoare EEG sunt prezentate unde caracterizate prin morfologie, dirata
amplitudine, frecventa si reactivitate. Pentru usurinta citirii unei EEG, ritmurile au fost numite cu litere
grecesti si clasificate dupa frecventa (periodicitatea pe interval de timp - secunda): alfa 8-13 c/s (cili pe
secunda); beta 14-30 c/s; teta 4-7, 5 c/s; delta 0,5-3,5 c/s.
14

In somnolenta, somn domina undele teta si delta. In visa pare alfa.

Modificari anormale intelegem cele care sunt provocate de actiunea unor factori perturbatori care nu se
incadreaza in logica functional a sistemului psihic.
-cauzate de boli psihice (depresii);
- cauzate de focare patologice organice ale creierului (traumatisme, tumori);
- cauzate de modificari ale chimismului cerebral ca urmare a consumului de droguri, alcool etc.

15