Dializa

Tehnica vizand suplinirea unei functii renale prabusite, prin eliminarea concomitenta a
excesului de apa din organism si a produselor rezultate din metabolism aflate in
sange.

Indicatii - Rolul principal al rinichiului este acela de a mentine in organism un echilibru

in electroliti (sodiu, potasiu, calciu) si in apa, precum si de a elimina produsele
rezultate din metabolism (uree, acid uric). Atunci cand functia renala este perturbata,
brutal (insuficienta renala acuta) sau progresiv (insuficienta renala cronica), aceste
procese sus-mentionate sunt puse in dificultate: se impune atunci efectuarea unei
dialize.

Principiu - Exista doua metode de dializa: hemodializa si dializa peritoneala. Ambele

fac apel la o membrana semipermeabila, artificiala pentru hemodializa si naturala
(peritoneul) pentru dializa peritoneala. Aceasta membrana actioneaza ca un filtru intre
sangele pacientului si dializat, asa cum se numeste solutia a carei concentratie este
adaptata fiecarui bolnav, dupa gradul de epurare care se doreste a fi obtinut, si al
carei rol este indeosebi acela de a antrena substantele toxice acumulate in sange.
Schimburile intre dializat, preparat dinainte, si sange se produc printr-o membrana,
dupa doua mecanisme: difuzia si ultrafiltrarea.

Tipuri de dializa

Generaliati
Tipuri de dializa
Rinichii sunt responsabili pentru filtrarea produselor reziduale si toxinelor din sange.
Dializa este procedura care inlocuieste multe dintre rolurile normale ale rinichilor.
Rinichiul este un organ pereche, situat in spatele cavitatii abdominale.
Dializa permite oamenilor sa duca o viata normala chiar daca rinichii nu functioneaza
in mod corespunzator. Acest procedeu ajuta organismul, realizand functiile pe care
rinichii nu reusesc sa le finalizeze. Rinichii au mai multe roluri. Unul dintre acestea
este de a echilibra fluidele din organism prin ajustarea cantitatii de urina care este
excretata in fiecare zi.
In zilele fierbinti, corpul transpira mai mult. Astfel, rinichii vor produce cantitati mai
mici de apa care va fi eliminata prin urina. In zilele reci, corpul transpira mai putin, iar
volumul de urina eliminat va fi mai mare pentru a se mentine un echilibru in oganism.
Un alt rol al rinichilor este de a inlatura reziduurile pe care organismul le produce pe
tot parcursul zilei.
1

Atunci cand toxinele nu sunt eliminate din sange, in mod corespunzator, acestea se
acumuleaza in organism. Nivelul ridicat de deseuri in sange se numeste azotemie.
Cand cantitatea de reziduri creste, are loc o senzatie de rau la intreg nivelul
organismului, numita uremie.

Cuprins articol

Generaliati
Cand este necesara dializa
Tipurile de dializa
Ce trebuie sa stie o persoana care face dializa

Cand este necesara dializa

Bolnavii necesita dializa atunci cand toxinele din organism ating un nivel atat de
ridicat incat se instaleaza o stare generala de disconfort. De obicei, valorile deseurilor
cresc treptat. Pentru a se decide daca este necesara dializa se vor masura nivelurile
creatininei si azotul ureic din sange. Acestia sunt indicatorii care prevad scaderea
capacitatii rinichilor de a curata organismul de deseuri.
Medicii folosesc un test de urina denumit clearance-ul creatininei pentru a evalua
nivelul functiei renale. Pacientul recolteaza intr-un recipient urina eliminata pe
parcursul unei zile. Cantitatea deseurilor din urina si sange este estimata prin
masurarea creatininei. Prin compararea valorilor acestor substante din sange si urina,
medicul va putea stii cat de bine functioneaza rinichii. De obicei, atunci cand
clearance-ul creatininei scade la 10-12 ccmin, pacientul are nevoie de dializa.
Specialistii folosesc si alti indicatori ai starii pacientului pentru a decide daca dializa
este sau nu necesara. Daca pacientul se confrunta cu incapacitatea majora de a
elimina excesul de apa din organism sau acuza probleme ale inimii, stomacului sau
modificari ale gustului, ori senzatiilor de la nivelul picioarelor, dializa poate fi indicata
chiar daca clearance-ul creatininei nu a scazut la 10-12 ccmin pe nivel.
Tipurile de dializa
Dializa este un procedeu care inlocuieste functia rinichilor sanatosi, atunci cand este
diagnosticata insuficienta renala. Dializa filtreaza deseurile, elimina lichidele
suplimentare si restabileste echilibrul corect al substantelor chimice din sange. Exista
doua tipuri principale de dializa hemodializa si dializa peritoneala.

Hemodializa foloseste o membrana semipermeabila numita dializor, pentru a curata

sangele. Bolnavul va fi conectat la dializor prin intermediul unor tuburi care vor fi
atasate la vasele de sange. Inainte de a incepe tratamentul prin hemodializa, medicul
2

va permite sangelui sa intre si sa iasa afara din corp prin introducerea unui cateter in
vasele de sange din antebrat, fie la nivelul gatului, toracelui superior sau in zona
inghinala.

Dializa peritoneala foloseste o membrana peritoneala ca filtru pentru deseurile clare

si fluidelor suplimentare din organism pentru ca nivelurile de electroliti sa revina la
normal. Dializa peritoneala poate fi realizata de mai multe ori pe timp de noapte in
timpul somnului, inclusiv la domiciliu. Inainte de a se initia procedeul se va introduce
un cateter in abdomen.

Ce trebuie sa stie o persoana care face dializa

Bolnavul trebuie sa urmeze diete diferite in cazul celor doua tipuri de dializa. Un
dietetician va recomanda un plan de alimentatie in functie de tipul de dieta. Nu exista
un tip de dializa recomandat pentru oricine. In cazul fiecaruia exista argumente pro si
contra.
Argumente pro si contra pentru cele doua tipuri de dializa:

Hemodializa - Pro
- Este cel mai des efectuata de catre specialisti care pot evalua orice problema
aparuta.
- Poate fi folosita inclusiv de bolnavii care au probleme abdominale, cum ar fi hernie
sau alte tipuri de afectiuni, boli inflamatorii intestinale acute (boala Crohn, colita
ulceroasa).
- Permite contactul cu alte persoane, in timpul dializei, care pot furniza sprijin
emotional.

Dializa peritoneala - Pro

- Ofera o libertate mai mare de miscare. Poate avea loc la domiciliu sau in orice alt loc
curat. Ar putea fi realizata inclusiv in timpul somnului si fara vreun alt tip de ajutor. Nu
necesita atat de multe restrictii alimentare si de fluide ca hemodializa si nu foloseste
ace.
- Este o optiune mai buna daca bolnavul sufera de probleme de coagulare sau
urmeaza tratament cu medicamente care interfera cu, coagularea sangelui.

Hemodializa - Contra

- Procedeul, de obicei trebuie sa se faca intr-un spital sau centru de dializa si

presupune un program destul de strict se face trei zile pe saptamana si dureaza de la
trei pana la cinci ore pe zi.
- In urma acestui procedeu se va instala oboseala in ziua tratamentului.
- Poate cauza diverse probleme inclusiv scaderea tensiunii arteriale, formarea de
cheaguri de sange la introducerea cateterului in abomen.
- Presupune un risc crescut de infectii ale sangelui.

Dializa peritoneala - Contra

- Se poate face in fiecare zi a saptamanii.
- Poate fi dificil de controlat, din cauza aspectelor tehnice ale procedurii.
- Creste riscul infectiei mucoasei abdominale numita peritonita.

Deciziile legate de alegerea hemodializei sau dializei peritoneale vor se vor lua nu
doar in functie de starea de sanatate a bolnavului ci si de preferintele sale.

Argumente pentru a alege hemodializa

- Presupune un grad mai mare de confort si exista permanent profesionisti implicati in
procedura
- Hemodializa nu se face in fiecare zi a saptamanii
- Daca exista conditii sau probleme abdominale nu poate fi aleasa dializa peritoneala.

Argumente pentru a alege dializa peritoneala

- Bolnavul locuieste departe sau ii este dificil sa ajunga la un centru de dializa
- Nu implica atat de multe restrictii alimentare si legate de consumul de fluide asa cum
presupune hemodializa
- Persoana in cauza are probleme cu coagularea sangelui sau utilizeaza medicamente
care interfera cu, coagularea sangelui.

Esentialul despre dializa peritoneala

Definitie
Esentialul despre dializa peritoneala
Dializa peritoneala este o modalitate foarte eficienta de a inlatura produsi toxici si
metaboliti din organism, in conditiile in care aceste functii nu mai pot fi indeplinite de
catre rinichi. Rinichii devin incapabili sa exercite astfel de roluri (vitale in economia
organismului) cand sufera de boli cronice, precum insuficienta renala cronica, boala
renala terminala sau cand se confrunta cu o afectiune de tipul insuficientei renale
acute. Intr-o astfel de situatie rolul lor de eliminare este preluat doar temporar de
dializa peritoneala, pana cand functia este restabilita.
Aceasta procedura foloseste peritoneul pe post de membrana de filtrare, de-a lungul
careia fluidele si substantele dizolvate (uree, creatinina, glucoza, albumina, electroliti)
sunt filtrate din sange si astfel nivelul electrolitilor este readus la normal. Fluidul este
introdus printr-un tub montat permanent in abdomen si este eliminat apoi in fiecare
noapte in timp ce pacientul doarme (in cadrul dializei peritoneale automate) sau prin
intermediul unor schimburi regulate in timpul zilei (dializa peritoneala continua
ambulatorie).

Cuprins articol

Definitie
Generalitati
Dializa peritoneala continua ambulatorie
Dializa peritoneala continua ciclica
La ce se pot astepta pacientii
Indicatii
Eficienta
Riscuri, accidente, complicatii
Atentionari speciale

Generalitati

Dializa peritoneala este considerata o alternativa la hemodializa, si are o eficienta si

costuri similare acesteia. Principalul avantaj asupra hemodializei este reprezentat de
faptul ca pacientul nu trebuie sa se prezinte la centrul de dializa pentru efectuarea
tratamentului. In schimb, dupa ce pacientul este pregatit de catre medic si instruit
corespunzator poate sa isi faca singur dializa, conform propriului program. Dializa
peritoneala poate fi facuta adesea si in timpul noptii, cand pacientul doarme. Prin
realizarea dializei peritoneale dieta pacientului nu este atat de restrictiva, iar regimul
medicamentos poate fi si el mai redus.
Anterior inceperii dializei in sine, pacientului trebuie sa ii fie plasat un tub in abdomen,
prin care sa se realizeze zona de acces pentru dializa. Montarea acestui cateter este
facuta de obicei cu 10-14 zile anterior inceperii propriu-zise a dializei. Unele catetere
devin functionale aproape imediat (asa numitele catetere de uz acut), insa utilizarea
lor asociaza un risc crescut de aparitie a complicatiilor.
Dializa peritoneala nu poate fi recomandata oricarui pacient cu insuficienta renala.
Medicul trebuie sa se asigure ca pacientul are un anumit nivel de intelegere a
importantei realizarii acestei proceduri, poate sa efectueze dializa in conditii de igiena
cat mai severe si traieste intr-un mediu in care risurile de aparitie ulterioara a
complicatiilor infectioase este cat mai redus. Dializa peritoneala se desfasoara in
cadrul unui proces numit schimb.

Zilnic, pacientul va trece prin 4-6 schimburi, urmand urmatorii pasi:

- Incarcare: este etapa in care fluidul de dializa (numit dializat) este introdus in
cavitatea peritoneala;
- Asteptare: sau faza inactiva, se desfasoara in timp ce fluidul este in cavitatea
peritoneala iar produsii de metabolism sunt transportati de-a lungul membranei
peritoneale, in lichidul de dializa;
- Drenare: se realizeaza dupa cateva ore si consta in extragerea lichidului de dializa si
inlocuirea lui cu un lichid nou.

De retinut!
Dializatul este solutia sterila care va curge prin cateterul de dializa in cavitatea
abdominala. Solutia aceasta ramane in abdomen o anumita perioada de timp (faza
inactiva). Peritoneul actioneaza ca o membrana ce permite metabolitilor, substantelor
chimice si fluidului in exces sa treaca din sange in solutia de dializa. Aceasta solutie
contine un glucid special care este capabil sa atraga produsii de excretie si fluidul in
exces prin vase de calibru foarte mic din peritoneu in abdomen.
Ca urmare a acestor modificari ce au loc in abdomen, pacientul poate simti o senzatie
de plin cat timp solutia de dializa este in interior, insa aceasta nu este descrisa ca
inconfortabila. Cand faza inactiva s-a incheiat, solutia, impreuna cu produsii de
metabolism extrasi din sange si cu lichidul in exces sunt drenate intr-o punga sterila
de colectare. Intregul proces de umplere si drenare a abdomenului este numit schimb.
In functie de metoda de dializa peritoneala pe care pacientul o prefera, schimburile au
si ele anumite programe zilnice. Principalele forme de dializa peritoneala sunt dializa
6

peritoneala continua ambulatorie si dializa peritoneala continua ciclica. In cazul unor

pacientii se prefera combinarea celor doua metode.
Dializa peritoneala continua ambulatorie

In cadrul acestei forme de dializa, abdomenul pacientului este umplut cu solutie de

dializat si ulterior, dupa 4-6 ore, fluidul este drenat. Prin actiunea fortei gravitationale
lichidul este miscat prin tub, in interiorul si in afara abdomenului. Fiecare schimb
presupune umplerea abdomenului cu lichid de dializa, asteptarea ca fluidul sa
actioneze in abdomen si apoi drenarea lui.
Pacientii pot necesita trei astfel de shimburi zilnic si un schimb in timpul noptii, acesta
avand o faza inactiva mult mai lunga. Schimburile pot fi realizate acasa, sau chiar la
locul de munca (daca conditiile de igiena o permit). In timpul fazei inactive pacientul
isi poate realiza activitatile in mod normal. Aceasta forma de dializa peritoneala este
cea mai frecvent utilizata.
Dializa peritoneala continua ciclica

In cadrul acestui tip de dializa peritoneala pacientul este conectat la un aparat care
realizeaza schimburile in mod automat, de 3 pana la 5 ori pe noapte. Aparatul umple
automat abdomenul cu lichid, ii permite sa filtreze si apoi il dreneaza intr-o punga
sterila pe care pacientul o goleste a doua zi, la trezire.
O astfel de metoda de dializa ofera o mai mare independenta pacientului, acesta
nefiind obligat sa isi modifice programul pentru a-si putea realiza sedintele de dializa,
insa il obliga sa ramana conectat la aparat cel putin 10-12 ore noaptea. Dimineata,
pacientul incepe un nou ciclu, un nou schimb, in care faza inactiva dureaza intreaga zi.
Pe durata zilei pacientul nu mai este insa conectat la aparat.
Pacientii pot stabili alaturi de medicul curant care este cea mai buna forma de dializa
si care se poate adapta cel mai bine atat situatiei clinice, cat si programului fiecaruia.
Uneori se pot realiza programe de dializa foarte flexibile, care sa combine cele doua
metode. De exemplu, pacientul poate folosi dializa peritoneala ciclica si poate face un
schimb si in timpul dupa-amiezii, in vederea eliminarii unei cantitati suplimentare de
metaboliti si prevenirii absorbtiei unui volum prea mare de lichid.
La ce se pot astepta pacientii

Anterior inceperii dializei peritoneale, pacientul, precum si familia acestuia vor fi atent
instruiti de catre medic in legatura cu modul in care o astfel de procedura trebuie
efectuata, ce presupune si cum trebuie manipulat echipamentul de dializa. Cateterul
de dializa trebuie montat in cadrul unei interventii chirurgicale insa, care se poate
realiza sub anestezie generala sau locala.

Cateterul este plasat cel mai adesea langa ombilic. Dializa se va incepe cel mai
adesea dupa o perioada de doua saptamani (exceptie fac urgentele), care permite
7

zonei sa se vindece. Pacientii trebuie avertizati ca in timpul dializei peritoneala poate

sa apara senzatia de balonare, sau pot sa apara dureri de spate.
Indicatii

Dializa peritoneala este realizata pentru a suplini functia de eliminare a metabolitilor si

produsilor cu potential toxic din organism, functie pe care rinichii nu o mai pot
indeplini ca urmare a unor afectiuni cronice. Insuficienta renala are indicatie de dializa
(peritoneala sau hemodializa) pana cand se poate realiza transplantul renal.

O astfel de boala este de obicei rezultatul unor suferinte renale cronice (fie ca este
vorba de procese patologice sistemice fie ca sunt afectiuni locale):
- Glomerulonefrita;
- Nefropatii;
- Rinichi polichistic;
- Hipertensiune arteriala;
- Diabet zaharat.

Medicul va recomanda dializa peritoneala si va preciza momentul optim de incepere a

acesteia in functie de mai multi factori, printre care:
- Starea generala de sanatate;
- Functia renala in momentul diagnosticului;
- Mediul in care pacientul traieste si isi desfasoara activitatea;

Dializa peritoneala este o alternativa potrivita pacientilor care:

- Nu pot tolera modificarile hidroelectrolitice asociate hemodializei;
- Doresc un confort personal cat mai mare si nu vor sa isi modifice activitatile zilnice
pentru a se prezenta la spital sau la centrul de dializa in vederea efectuarii sedintelor.

Dializa peritoneala nu este indicata pacientilor care:

- Au interventii abdominale extinse, cu risc masiv de aparitie a fibrozei peritoneale sau
a bridelor intraabdominale;
- Au capacitate limitata de a se ingriji;
- Au intreruperi ale continuitatii peritoneului;
8

- Au boala intestinala inflamatorie (boala Crohn, colita ulcerativa) sau diverticulita.

Eficienta

Prin dializa peritoneala se asigura suplinirea unui procent de 10% din functia renala.
Procedura poate ameliora starea clinica si simptomele pacientului si ii poate sustine
functionarea organismului in parametri acceptabili pana la momentul transplantului
renal, insa nu influenteaza in nici un fel (nici pozitiv, nici negativ) evolutia bolii de fond
(anume a insuficientei renale). In ciuda faptului ca dializa amelioreaza si prelungeste
viata pacientilor cu insuficienta renala, speranta de viata a acestei categorii de
populatie ramane in continuare sub media populatiei generale.
Riscuri, accidente, complicatii

Principalele complicatii ale dializei peritoneale sunt reprezentate de cele infectioase.

Infectiile pot fi localizate la nivelul cateterului sau se pot extinde in intreaga cavitate
peritoneala (declansand peritonita), datorita faptului ca plasarea cateterului a creat o
poarta de intrare pentru numerosi agenti patogeni. Majoriatea complicatiilor pot fi
rezolvate prin tratament prompt si nu necesita intreruperea sedintelor de dializa.
O alta complicatie specifica dializei peritoneale este castigul ponderal. Ca urmare a
faptului ca fluidul de dializa contine un glucid (dextroza), pacientii pot lua la fiecare
schimb cateva sute de calorii in plus, ceea ce in final va cantari mai greu la cantar.
Aceste calorii pot complica si evolutia unor afectiuni cronice, cum ar fi diabetul
zaharat. La anumiti pacienti dializa peritoneala se poate complica cu modificarea
rezistentei peretelui abdominal si aparitia consecutiva a herniilor abdominale, sau
dehiscentelor de muschi drepti abdominali.

Alte complicatii:
- Hiperhidratare;
- Deshidratare;
- Hiperpotasemie;
- Hiperglicemie;
- Hipotensiune arteriala;
- Amiloidoza asociata dializei.

Atentionari speciale

Dializa peritoneala este o optiune terapeutica indicata pacientilor cu insuficienta

renala.
9

Principalele avantaje ale procedurii includ:

- Restrictii dietetice si lichidiene mai putine;
- Absenta necesitatii folosirii acelor;
- Independenta si pastrarea obiceiurilor cotidiene;
- Confort sporit prin realizarea dializei acasa;
- Administrarea unui tratament medicamentos mai redus;
- Probleme mai rare induse de anemie.

Informatii esentiale despre hemodializa

Generalitati
Informatii esentiale despre hemodializa

Hemodializa este una din cele mai eficiente metode pentru tratamentul insuficientei
renale avansate. Aceasta procedura terapeutica este foarte populara si ajuta sute de
mii de pacienti sa isi desfasoare activitatile curente, sa se bucure de viata si sa isi
exercite profesiile si hobby-uriule, in ciuda suferintei renale cronice.

Boala renala cronica si insuficienta renala acuta sunt afectiuni care reduc capacitatea
rinichilor de a-si indeplini in mod corespunzator functiile in organism, in principal cele
de metabolizare si excretie a unor substante cu potential toxic. Daca aceste substante
sau metabolitii lor nu sunt eliminati prin urina, se pot acumula in interiorul
organismului si pot influenta nefavorabil alte organe si sisteme.

Hemodializa este un proces care foloseste o membrana artificila (facuta de om) pentru
a:
- Elimina din organism produsi metabolici precum uree;
- Restabili echilibrul electrolitic in sange;
- Elimina fluidele in exces din organism.

10

In timpul dializei aparatele fac o parte din actiunile pe care intr-un organism normal le
indeplinesc rinichii. Exista doua tipuri de dializa: hemodializa si dializa peritoneala.
Ambele tipuri se desfasoara dupa un plan terapeutic foarte bine pus la punct, in care
pacientul trebuie sa respecte cu strictete administrarea unor medicamente, si adesea,
si modificari ale dietei. Hemodializa implica o responsabilitate foarte mare din partea
pacientului, insa este foarte important ca acesta sa stie ca se poate baza si pe o
echipa de specialisti care il poate ajuta si ii poate raspunde la intrebari oricand.

In vederea realizarii hemodializei pacientul este conectat la un filtru (dializor) prin

tuburi conectate la vasele sangvine periferice. Sangele este pompat prin aceste tuburi
in dializor unde are loc filtrarea metabolitilor si substantelor cu potential periculos dar
si eliminarea lichidelor in exces. Sangele filtrat si curatat este ulterior reintrodus, prin
alte tuburi conectate la vasele pacientului, in organism.

In prezent exista mai multe tipuri de hemodializa. In vederea alegerii celei mai bune
alternative, medicul si pacientul trebuie sa discute avantajele si dezavantajele
fiecareia dintre acestea. Dializa se efectueaza cel mai frecvent in spital, in unitati
speciale. Mult mai putin frecvent se poate realiza si la domiciliul pacientului. In
aceasta situatie tratamentul poate fi initiat si desfasurat de pacient, adesea ajutat de
un alt membru al familiei, antrenat pentru a se putea ocupa de o anumita parte a
tratamentului.
Cuprins articol
Generalitati
Tipuri de hemodializa
Tipuri de acces vascular
La ce se pot astepta pacientii dupa tratament
Util pacientilor
Indicatii
Eficienta
Ricuri, accidente, incidente
Atentionari speciale

Tipuri de hemodializa

Principalele tipuri de hemodializa sunt:

11

- Hemodializa in centru: pacientul se prezinta pentru fiecare sedinta de dializa la

spital sau la un centru medical specializat. Hemodializa este efectuata de obicei trei
zile pe saptamana si o sedinta dureaza intre 3 si 5 ore;
- Hemodializa la domiciliu: pacientul isi realizeaza dializa acasa, insa doar dupa ce
este pregatit intr-un mod adecvat de catre specialist. In aceasta situatie pacientul isi
poate face dializa la doua zile (in total 3 sedinte saptamanale). In functie de sfaturile
medicului si particularitatile clinice se va stabili durata unei sedinte. Uneori sedintele
pot dura si 6 ore si sunt influentate si de starea generala a pacientului;
- Hemodializa zilnica la domiciliu: se realizeaza de catre pacient, doar dupa ce
medicul curant ii explica procedura. O astfel de procedura se poate face 5 - 7 zile pe
saptamana iar o sedinta dureaza aproximativ 3 ore;
- Hemodializa nocturna la domiciliu: hemodializa in aceasta situatie se realizeaza
de catre pacient (dupa o pregatire atent acordata de medic), se pot face 3 - 7 sedinte
nocturne pe saptamana. Sedintele se fac peste noapte, si dureaza intre 6 - 8 ore.
Inainte ca tratamentul sa fie inceput, medicul trebuie sa stabileasca locul de acces
pentru tuburi. Acesta se numeste loc de acces al dializei si va fi folosit la fiecare
sesiune de dializa. Accesul venos se stabileste si in functie de cat de rapid trebuie
initiat tratamentul.

Tipuri de acces vascular

Exista mai multe tipuri de acces pentru hemodializa:

1. Fistula arteriovenoasa: este considerata principala cale de acces
Fistula este realizata de catre un chirurg de chirurgie vasculara prin anastomozarea
(realizarea unei conexiuni) unei artere cu o vena. Deoarece astfel se sunteaza
capilarele, sangele trece cu o viteza mare prin fistula, ceea ce poate fi simtit la palpare
sub forma unui tril. Pacientii si cei din jur aud si un sunet specific datorat tot scurgerii
rapide a sangelui prin anastomoza.
Adesea locul fistulei este la nivelul vaselor din membrul superior (antebrat), insa
intotdeauna se alege membrul nondominant (care nu este folosit foarte mult). Cel mai
adesea fistula este realizata intre artera radiala si vena cefalica (la nivelul
antebratului) sau intre artera brahiala si vena cefalica (la nivelul cotului). O data
creata, fistula permite accesul la fiecare sedinta de hemodializa. Trebuie precizat insa
ca uneori pot trece chiar si cateva luni pana cand fistula se va matura. In timpul
tratamentul in fistula sunt introduse doua ace: unul sa scoata sange iar celalalt sa il
readuca in vas.
Unul din cele mai importante avantaje ale acestei metode de acces este reprezentat
de faptul ca fistula nu se va bloca cu trombi si cheaguri (nu se va obstrua) atat de des
ca alte cai de acces. Este considerata drept cea mai eficienta metoda de acces pentru
dializa si cea mai durabila, in plus sedintele dureaza mai putin folosind aceasta
metoda deoarece viteza sangelui este mai mare. Principalele complicatii asociate
formarii ei sunt infectii locale si tromboza. Uneori poate sa apara sindromul de furt
volemic (exista un flux sangvin foarte crescut prin fistula, in timp ce vascularizarea
restului membrului este redusa). Ca urmare a acestui furt pacientul poate prezenta
dureri, modificarea temperaturii locale si chiar leziuni cutanate importante.
12

2. Graft: este o metoda de acces vascular care foloseste un tub sintetic

implantat sub pielea bratului
In mare este foarte similar fistulelor, cu exceptia ca anastomoza arterio-venoasa este
obtinuta prin intercalarea unui tub artificial. Se recomanda in cazul pacientilor cu vene
subtiri sau cu calibru redus. Tubul montat devine astfel o vena artificiala ce poate fi
utilizat de mai multe ori in vederea obtinerii accesului vascular (venos) in timpul
hemodializei.
Graftul nu necesita perioada de maturare de care are nevoie fistula pentru a deveni in
totalitate functionala, din acest motiv graftul putand fi folosit inca din prima
saptamana de la montare. Spre deosebire de fistula, graftul are mai multe complicatii
deoarece este un material strain, se poate infecta sau bloca mult mai frecvent si
uneori trebuie inlocuit destul de des.
Grafturile se pot ingusta, mai ales in aval de zona de legatura cu vena, iar aceste
modificari de calibru sunt factori de risc pentu trombozare. Cel mai frecvent tip de
graft folosit pentru hemodializa este cel facut din politetrafluoroetilen, insa se pot
folosi si vene sterilizate si tratate cu substante chimice speciale, aceste vene avand
provenienta animala.

3. Cateter venos: cateterul este de fapt un tub

El poate fi folosit temporar mai ales daca nu este suficient timp pentru a se obtine un
alt tip de acces (un acces permanent). Cateterul este plasat de obicei intr-o vena din
regiunea cefalica, toracica sau inghinala. Are de obicei doua lumenuri (sau se pot pune
doua catetere separate), si se introduce intr-o vena de calibru mare, ceea ce permite
filtrarea unor cantitti crescute de sange. Sangele iese printr-un lumen, ajunge in
dializor si prin al doilea lumen se reintoarce in corp.
Deoarece cateterul se poate infecta sau se poate obstrua, el nu este considerat
intotdeauna o cale eficienta de acces pentru dializa si este folosita de aceea doar rar.
Daca insa pacientul are indicatie imediata de dializa, cateterul poate fi o optiune, cel
putin pana cand se realizeaza o cale permanenta de acces. In cazul insuficientei renale
acute hemodializa se poate realiza pana cand functia renala revine la parametri
normali.

La ce se pot astepta pacientii dupa tratament

Eficienta hemodializei va fi testata lunar. Acest lucru presupune recoltarea de probe de

sange de la pacient si analizarea lor in vederea stabilirii existentei sau nu a
metabolitilor toxici in circulatie. De asemenea, pacientul va fi cantarit inainte si dupa
fiecare sedinta de hemodializa, si se va determina de fiecare data si durata sedintei
(cat timp este necesar pentru epurarea intregului volum sangvin). In cazul in care
pacientul face sedintele de hemodializa acasa, acesta va trebui singur sa realizeze
aceste determinari, sa se cantareasca si sa contorizeze fiecare sedinta.

13

Sedintele se pot desfasura la spital, acasa sau intr-un centru special. Majoritatea
pacientilor au programate 3 sedinte pe saptaman, o sesiune durand intre 3- 5 ore.
Aceasta este considerata dializa conventionala, deoarece exista si dializa zilnica. Desi
dializa conventionala este cea mai comuna forma, unele studii sugereaza faptul ca
daca dializa este efectuata mai frecvent, calitatea vietii pacientului este mai buna,
starea de bine creste si simptomele se reduc considerabil.

De asemenea, apetitul, somnul, capacitatea de concentratie si nivelurile energetice

ale pacientului vor fi si ele pozitiv influentate, in timp ce acuze precum crampe,
cefalee si dispnee apar mult mai rar. In ultimii ani, ca urmare a progreselor medicinei
moderne, aparatele de dializa pentru acasa au devenit din ce in ce mai usor de folosit.
Prin realizarea dializei la domiciliu pacientul castiga timp, se simte mai confortabil si isi
poate programa sedintele de dializa in functie de orarul sau (sedintele sunt astfel mult
mai flexibile), iar in unele situatii poate sa isi faca dializa chiar in timp ce doarme.
Util pacientilor

Anterior hemodializei
Cand ajungeti la centrul de dializa ar trebui sa vi se inregistreze greutatea, tensiunea
arteriala, pulsul si temperatura. Nu trebuie sa va faceti griji, acestea sunt masuratori
normale care se fac de rutina tuturor pacientilor ce urmeaza sa fie hemodializati.
Inainte ca hemodializa sa inceapa, se va curata cu atentie locul de acces (zona prin
care sangele va iesi din corpul dumneavoastra si se va reintoarce dupa ce a fost filtrat
prin dializor).

In timpul hemodializei
In timpul hemodializei in brat vor fi introduse doua ace prin zona de acces si vor fi
prinse cu leucoplast ca sa nu se deplaseze. Fiecare ac este atasat la un tub flexibil din
plastic care il conecteaza cu dializorul. Dializorul este cel care contine membranele
artificiale prin care se va filtra sangele. Se filtreaza incet pentru a permite produsilor
de metabolism sa fie corect inlaturati din sange. Ulterior, sangele filtrat se intoarce in
organism prin celalalt ac.

In timpul hemodializei veti sta intr-un scaun in timp ce sangele se scurge incet prin
dializor. In acest timp puteti citit, va puteti uita la televizor sau chiar atipi. Daca veti fi
hemodializat pe timpul noptii, puteti dormi in tot acest timp. Hemodializa (procedura)
in sine nu doare. Totusi, nu este ferita de un oarecare disconfort. In timpul realizarii ei
puteti simti o usoara stare de greata sau chiar crampe abdominale, pe masura ce
fluidul in exces este eliminat din organism.

Simptomele si disconfortul pot fi mai accentuate daca faceti 3 sedinte de hemodializa

pe saptamana (dializa conventionala) in loc de 6 (dializa zilnica). Daca starea de
disconfort devine insuportabila, cel mai bine ar fi sa discutati acest aspect cu medicul
personal, care poate face anumite modificari in dieta sau va poate recomanda un
14

tratament diferit. Deoarece in timpul hemodializei ritmul cardiac si tensiunea se pot

modifica pe masura ce fluidul este extras din corp, acesti parametri vi se vor analiza
de cateva ori in timpul sedintei.

Cand hemodializa s-a incheiat, acele vor fi extrase din locul de acces si se va pune
local un pansament compresiv care sa previna hemoragiile. Veti fi din nou cantarit si
veti fi externat pana la urmatoarea sedinta.

Indicatii

Hemodializa este o metode terapeutica recomandata mai ales dupa ce apar simptome
grave sau chiar complicatii ale insuficientei renale.
Aceste simptome sau complicatii, care subliniaza necesitatea dializei pot
include:
- Simptome si semne sugestive pentru sindromul uremic: greturi, varsaturi, diminuarea
apetitului, astenie, aparitia chiciurei uremice (tegumentele capata aspect catifelat, si
la suprafata lor se depune un material albicios);
- Simptome ale hiperkalemiei;
- Semne ale incapacitatii rinichilor de a elimina fluidele acumulate in exces: edeme
generalizate;
- Semne ale acidozei (acumulare de acid in sange);
- Inflamatia pericardului (sacul fibros care adaposteste inima) - pericardita.

Principalele afectiuni care prin evolutia lor cronica determina insuficienta renala sau
boala renala terminala, ambele cu indicatie de hemodializa sunt:
- Diabetul zaharat (nefropatia diabetica);
- Hipertensiunea reno-vasculara;
- Glomerulonefrita;
- Vasculite;
- Boala polichistica renala.

Hemodializa este indicata si cand apar semne ale insuficientei renale acute. Intr-o
astfel de situatie dializa este realizata cu foarte mare precautie, deoarece ea poate
scadea tensiunea arteriala, poate favoriza aparitia aritmiilor cardiace (tulburari ale
15

ritmului normal) sau poate induce aparitia altor modificari ce agraveaza insuficienta
renala deja existenta.

Hemodializa este indicata in momentul in care pacientul nu mai are decat 10 - 15% din
rinichi functional. Reducerea dramatica a functiei poate sau nu sa fie anuntata prin
simptome si semne de alarma (precum cele prezentate mai sus). In mod normal, daca
pacientul se prezinta la spital in vederea tratarii si tinerii sub observatie a unor
afectiuni renale cronice, dializa este inceputa cu mult inainte ca starea rinichilor sa se
degradeze atat de mult incat sa apara riscul de complicatii vitale.

Dializa poate ajuta foarte mult organismul sa faca fata hipertensiunii arteriale si sa
mentina un echilibru acido-bazic si hidroelectrolitic in limite normale, chiar si in
prezenta afectiunii renale cronice. Medicul personal este cel care decide momentul din
care se va realiza hemodializa, in functie de mai multi factori printre care: starea
generala de sanatate, stare functionala a rinichilor (determinata prin teste specifice atat sangvine cat si urinare), semne si simptome clinice, calitatea vietii si preferinta
personala a pacientului.
Eficienta

Hemodializa poate ameliora semnificativ calitatea vietii pacientilor si poate creste

speranta de viata. Totusi, hemodializa suplineste doar 10% din functia renala. Nu
poate sa vindece boala renala cronica si nici sa anuleze leziunile asociate evolutiei
indelungate a acesteia.

Nu influenteaza si nici nu anuleaza evolutia insuficientei renale acute, insa este foarte
eficienta cand apar probleme de natura hidroelectrolitica ce determina aparitia unor
simptome severe. Unii pacienti care dezvolta insuficienta renala acuta raman
dependenti de hemodializa si chiar si in prezenta acesteia vor dezvolta in final
insuficienta renala cronica.
Ricuri, accidente, incidente

Majoritatea complicatiilor asociate hemodializei pot fi prevenite sau tratate cu usurinta

daca pacientul este atent monitorizat in timpul fiecarei sedinte.

Complicatiile posibile pot include:

- Aparitia hipotensiunii arteriale: este considerata cea mai frecventa complicatie a
hemodializei. Apare mai frecvent la femei si la pacientii cu varsta de peste 60 de ani;
- Crampe musculare: daca apar, caracterizeaza a doua parte a sedintei de dializa;
- Aritmii;
16

- Pericardita: apare daca dializa nu este eficienta;

- Greturi, varsaturi, cefalee, confuzie (stare numita dezechilibru indus de dializa);
- Infectii, mai ales daca pacientul are un cateter venos ca linie de acces pentru dializa;
- Formarea trombilor si obstructia liniei de acces: mult mai frecvent pe cateter sau pe
graft;
- Aparitia pruritului: este descris de foarte multi pacienti si se agraveaza adesea in
timpul sau imediat dupa finalizarea sedintei;
- Tulburari ale somnului;
- Anemie: este una din complicatiile frecvente ce apar atat ca urmare a insuficientei
renale cat si a hemodializei;
- Afectiuni osoase: apar ca urmare a incapacitatii rinichiului de a se implica in
metabolismul vitaminei D. In plus, supraproductia de parathormon, care apare in
insuficienta renala, poate scoate calciul din oase;
- Depresie, anxietate;
- Supraincarcare volemica: in cazul in care pacientul nu respecta restrictiile dietetice
impuse de catre medic;
- Hemoragii, uneori severe, in functie de tipul de acces;
- Infectii sistemice, endocardite (infectii ale valvelor cardiace), osteomielite (infectii ale
osului), sau chiar sepsis;
- Complicatii tehnice: emboli in dializor.

Complicatiile pe termen lung ale dializei pot include:

- Filtrarea inadecvata a sangelui (produsii de metabolism se pot acumula in organism);
- Blocarea completa a caii de acces prin trombi;
- Neuropatii;
- Aparitia unor afectiuni cardiovasculare sau chiar accidente vasculare cerebrale;
- Amiloidoza: eneori daca pacientii sunt sub hemodializa mai mult de 5 ani. Amiloidoza
indusa de dializa este o afectiune caracterizata prin depunere de proteine plasmatice
in tendoane, articulatii, determinand aparitia imobilitatii, a durerilor articulare.

Atentionari speciale

Alegerea intre hemodializa si dializa peritoneala este o optiune care tine seama si de
stilul de viata al fiecarui pacient, de alte afectiuni medicale coexistente, de
17

particularitati ale organismului (greutate, inaltime). Pacientii care au valori fluctuante

ale tensiunii arteriale ca urmare a hemodializei (situatie numita instabilitate
hemodinamica) vor trebui chiar sa intrerupa acest tip de tratament si se poate trece la
dializa peritoneala.

Unii pacienti sunt dializati pana cand se poate aplica o alta forma de tratament, in
principal pana cand pot primi un rinichi compatibil pentru realizarea unui transplant. In
cazul in care transplantul nu are succes, se va trece din nou la dializa.

Chiar daca pacientul este hemodializat, acesta trebuie sa isi administreze tratamentul
medicamentos conform recomandarilor medicului, pentru a asigura succes global al
terapiei. Cat timp se realizeaza dializa, pacientul va primi un tratament specific.
Acesta poate include medicamente care sa mentina echilibrul hidroelectrolitic al
organismului, regland in principal concentratia ionilor de sodiu si potasiu.

Pentru prevenirea aparitiei cheagurilor sangvine (trombilor) care sa blocheze calea de

acces pentru dializa se pot prescrie anticoagulante. Hipertensiunea trebuie si ea
controlata adecvat, atat prin terapie cat si prin regim dietetic si pacientul poate primi
si eritropietina care sa stimuleze producerea medulara de eritrocite (celule rosii)
pentru tratarea anemiei.

18