.

,
Un gen distinct al dramaturgiei muzicale, opera a aparut
in Italia renascentista, ca o
forma selecta de divertisment.
Curiind opera a devenit populara, cu un public larg, ~i s-a
raspiindit in intreaga Europii.
o

pera

este

replicile

un

spectacol

sunt

cantate

dramatic
~i au

In care

acompania-

ment instrumental. De~i textele, muzica ~i spectacolul fusesera cu mult timp In

urm~ combinate In diferite moduri, opera
adev~rat;l a ap~rut doar la sfar~itul secolului al
16-lea, In ltalia renascentist;l.
in epoca rena~terii oameriii erau fascinati
de tot ceea ce avea leg~tura cu Grecia sau cu
Roma antic~. Atunci cand grupurile
de

Inva:tati, poeti ~i muzicieni din Florenta au pus

problema Imbuna:ta:tirii dramaturgiei,
s-au
gftndit, spontan, la imitarea vechilor greci care
nu rosteau textul dramelor, ci II scandau sau
II cftntau. Asemenea dispute ~i speculatii florentine au creat o atmosfera: favorabila: pentru
experimentarea
dramaturgiei
muzicale. In
1597 s-a prezeotat In fata unui public format
din nobill prima opera: cunoscuta:, Dafne, cu
muzica: compusa: de ]acopo Peri.
Muzica
de opera
timpurie
Din opera Dafne s-au pa:strat doar cftteva
fragmente. Prima opera: a ca:rei partitura: a
supravietuit In totalitate a fost opera Euridice
(1600) compusa: de Peri ~i Giulio Cacchini.

O 0 ilustra'ie
din reprezenta,ia
operei
Armide ( 1686), compusa de jean-Baptiste
Lully. De~i italian de origine, Lully a fondat
tradi~ia franceza a spectacolelor
grandioase
pentru curtea regala.

Subiectul este preluat din mitologia antica

greaca. Euridice, sotia prea-iubita a poetului ~i
muzicianului Orfeu, moare ~i este coborata in
Infem; decis sa o salveze, Orfeu o urmeaza,
magia caritecului sau ajutandu-l sa infrunte
toate primejdiile Infernului. Cu toate ca mitul
a reprezentat sursa de inspiratie, autorul ~i-a
permis sa schimbe ~irul naratiunii -o practica
ce a devenit un fel de traditie in opera. in versiunea antica a povestirii, Orfeu nu face fata

NA~TEREAOPEREI

O Desene pentru un intermezzo -un interIudiu muzical pus in scena intre doua acte ale
unei piese dramatice. Adesea inspirate din
clasica mitologie antica, intermezzo-ul a fost,
de fapt, predecesorul spectacolului de opera.

testului fmalla care este supus (se uit:l inapoi

la Euridice in timp ce Incearcil sil evadeze din
Infem), insil in operil finalul este triurnfiltor ~i
perechea scapil fericit:l.
O afacere
aristocratica
Primele opere erau afaceri aristocratice, puse
in scenil in reprezentatiiparticulare la care luau
parte nobilii, sau cu ocazia unor cil~iltorii princiare, sau mari receptii. Prima reprezentatie
publicil, in fata unui public care pliltise pentru
aceasta,a avut loc in 1637, la Venetia. Experimentul a fost un succes.Au Inceput sil aparn
teatre in intreaga Italie ~i opera s-a rnspandit
rapid ~i in alte pilrti ale Europei. Aceast:l
perioad:l a fost remarcabilil pentru decorurile ~
~i costumele pompoase ~i efectele spectacu- .x
loase realizate de diverse ma~inilrii din culise.
in 1645,un vizitator englez la Venetia, memorialistul John Evelyn, nota c~ opera eta "unul
dintre cele rnai magnifice ~i rnai luxoase divertismente inventate de mintea urnanil".
Opera
populara
Popularizarea operei a grnbit schimbilrile In
raportul dintre text ~i muzicil. Intentia originalil a fostaceea ca muzica sil sustinil, din fundal, impactul teXtului rostit. Primele spectacole
erau complet vorbite, sau teXtul era scandat ~i
exista foarte putirul melodie, sau chiar deloc,
iar ritrnul era doar cel dat de vorbirea naturalil,
uneori acompaniatil de cativa instrumenti~ti.
in 1607,primul mare geniu al op~rei, Claudio
Monteverdi, a angajat un ansamblu mai mare
~i mai variat de instrumenti~ti~i a introdus noi
forme de incitare drarnaticil, dand frau liber
unor noi expriinilri a emotiilor urnane in muzica pe care a compus-o pentru opera sa Orfeu,
inspirat:l tot de celebrul rnit al lui Orfeu ~i
Euridice. int:lritil de lucrilrile ulterioare ale lui
Monteverdi, noua tendintil in arta muzicalil a

7R

in afara
Italiei
Franta ~i-a dezvoltat propria ei traditie, fondata de ]ean-Baptiste Lully (1632-1687). De~i
originar
din Italia (numele lui real era
Giovanni Battista LullO.. ~i-a dat seama ca
opera trebuia sa fie adaptata pe placul curtii
regale franceze., ea Insa~i "clasica" ~i sobra.
Din aceast1{ cauza, In operele lui Lully muzica
devenise din nou subordonata textului; linia
melodic1{ juca un rol putin important, ea fiind
prezenta doar pentru a sustine armonic, de~i
grandios, versurile elevate ~i subiectul principal al operei care f1{c~a adesea referire, direct
sau indirect, la maretia "Regelui Soare",

Ludovic al XIV-lea al Frantei. Ca uimare, Lully

a prosperat, eclipsandu-~i rivalii, iar traditia
fondata de el a rnrnas neschimbata paM la
sfar~itul secolului al 18-lea.
Anglia a fost tara de origine a unui alt
geniu muzical, compozitorul Henry Purcell
(1659-1695), insa ocaziile de a compune
opere erau limitate. Dramaturgia teatrala
domina la acea data Anglia ~i Purcell a compus mai ales semi-opere -piese dramatice in
care erau incluse unul sau mai multe interludii muzicale care aveau diferite lungimi.
Atunci cand Purcell a avut, in sfar~it,
ocazia de a compune o opera adevarata
aceastfl a fost o lucrare experimentala compusa pentru un spectacol de amatori, la o
~coala de fete. Aceasta lucrare, Dido $i Eneas
(1689), este o capodopera, dar compozitorul
nu a avut succesori in Anglia pana la Georg
Friedrich Handel (1685-1759),de origine germana, stabilit in Anglia. El a introdus stilul
operei italiene care detinea suprematia peste
tot in Europa, cu exceptia Frahtei.

O Compozitorul englez Henry Purcell. Cum

opera nu se instaurase inca in Anglia, principale le sale lucrari teatrale erau piese cu lungi
interludii muzicale.

O O scena din II Pomo cf'Oro, realizata in

1667. O produc1ie spectaculoasa
ce implica
schimbarea
a 24 de decoruri in 4 acte ~i care
necesita un numar foarte mare de actori.

devenit din ce in ce mai evidenta. La Inceputul

secolului 18, Alessandro Scarlatti compunea
opere in care muzica era cel mai important
element ~i in care ariile (solo-urile) au devenit
piesele de rezistenta ale spectacolelor. Anile
au devenit sernnul inconfundabil al ~colii italiene de opera, foarte bine primita In multe
parti ale Europei.