Sunteți pe pagina 1din 20

METEOROLOGICE I NAVIGAIE

MAREA NORDULUI

CUPRINS
A.
CONSIDERAII GENERALE: caracteristici fizico- geografice, hidrologice,
geomorfologice ale rmurilor
B.
FACTORI FIZICI: regimul temperaturii, luminii, nebulozitii, fenomenele
de cea i inghe
C.
FACTORI MECANICI: regimul vnturilor, furtunilor, valurilor, curenilor,
mareelor cu implicaii directe asupra navigaiei, principalele forme de relief baric n
bazinul mrii cu implicaii aferente asupra circulaiei atmosferice
D.
FACTORI CHIMICI:
substanelor poluante

regimul

salinitii,

oxigenului,

E.

PARTICULARITI ALE FLOREI I FAUNEI MARINE

F.

BIBLIOGRAFIE

nutrienilor,

A. CONSIDERAII GENERALE
Asezare, state riverane si tarmuri
Situata in partea de nord vest a Europei, Marea Nordului este parte a Oceanului
Atlantic, aflata intre Norvegia ( Peninsula Scandinavica) si Danemarca (Penisula
Jutlanda) la extremitatea estica, Marea Britanie la vest si coastele nordice ale Germaniei,
Olandei, Belgiei si Frantei ( pe un sector restrans) la sud.
La nord, granita cu Marea Norvegiei este reprezentata de linia paralelei de 61 030
latitudine nordica ce separa Insulele Shetland ale Marii Britanii de tarmul Norvegiei.
Zona pragurilor din dreptul acestor insule diferentiaza Marea Nordului din punct de
verere hidrologic de Oceanul Atlantic.
La est comunica cu Marea Baltica prin Stramtoarea Skagerrak, situata intre
Norvegia si Danemarca, iar la sud Marea Manecii desparte Marea Nordului de Oceanul
Atlantic prin Stramtoarea Pas de Calais (Dover).
Suprafata ocupata de Marea Nordului este de 575.000 km2, avand un volum de
apa de 54.000 km3. Situata in intregime pe platforma continentala, Marea Nordului are de
regula adancimi mici. Platforma continentala, care reprezinta o prelungire a Campiei
Germano- Polone, are o inclinatie usoara si continua la nord, ascunzand in interiorul ei
imense resurse energetice, uriase pungi de titei si gaze naturale, situate la nord de Dogger
Bank si in partea de est a insulelor Orkney si Shetland. Se estimeaza ca rezervele de
petrol ar fi in jur de 6.000.000 t, iar cele de gaze naturale la nivelul a catorva zeci de
trilioane de m3.
In mijlocul Marii Nordului se afla bancul de nisip Dogger Bank,unde adancimea
apelor este mai mica, numai 20 de m pe alocuri. Adancimea medie este de 94 m, iar cea
maxima se inregistreaza in Fosa Norvegiana 725 m.
Coasta Scandinavica este dominata de prezenta a numeroase fiorduri, iar cea
sudica de golfuri, limanuri si Delta Rinului.
Tarmul sudic al Marii Nordului, insulele Frisice (480 de km), este format dintr-o
regiune de watt (o zona amfibie acoperita de apa in timpul fluxului si degajata de apa in
timpul refluxului), un univers natural, unic in felul sau. Mareele care se produc la interval
de 12 ore si a caror amplitudine este de aproximativ 4 m, au condus la aparitia pe coasta
germana si olandeza a unui biotop neobisnuit de mlastini si de bancuri de aluviuni.
In zona de vest a Marii Nordului, vecina Insulelor Britanice- dar si in cea de nord
intalnim numeroase praguri ce reduc semnificativ adancimile ingreunand navigatia. Un
exemplu il intalnim in zona pragurilor din apropierea coastei engleze unde adancimile
scad pana la 13 m.
In sudul peninsulei Iutlanda unde nivelul fluxului este perceptibil, exista mlastini
de sare cu argila depuse pe actiunea fluxului si refluxului, in timp ce coastele vestile
prezinta dune de nisip si numeroase lagune ce tradeaza intense actiuni ale glaciatiunii
cuaternare.
Tarmul norvegian situat in vecinatatea Marii Nordului este muntos si abrupt,puternic
crestat de fiordurile ce patrund in interiorul uscatului,unele din ele avand mai mult de 150
km lungime: Sognefjorden (204 km), Hardangerfjorden (183 km), Trondheimsfjorden
3

(180 km). Mai sunt prezente si zeci de mii de insulite stancoase datorate ca si fiordurile
intensei eroziuni a gheturilor.
Zonele costiere sunt joase si nisipoase, cu estuare adanci ale fluviilor: Meusa
(Mass) 950 km si Schelde (Escaut) 430 km, dublate de un lant de insule (Walkeren,
Shouwen, Goereen). Cel mai important fluviu din vestul Europei (1326 km) se varsa in
nord, prin cele doua brate ale sale Waal si Lek.

Figura 1. Marea Nordului - asezare


Adancimile apelor
Apele Marii Nordului nu sunt in general foarte adanci, navele de mare pescaj fiind
nevoite sa navige pe distante apreciabile cu valori mici ale nivelului apei intre chila si
fundul marii.
Fundul marii este nisipos, in special in sudul Marii Nordului, bancuri de nisip
formandu-se in zonele in care apa se misca rapid peste acestea. Adancimile apelor sunt
monitorizate frecvent, cu toate acestea potaparea schimbari intre adancimile reale si cele
din hartile de navigatie, motivul fiind bancurile de nisip din zona aflate intr-o continua

miscare. Cu toate acestea masuratori ale adancimilor se fac in special pe zonele rutelor cu
ape adanci, folosite de navele de mare pescaj.
In largul marii, adancimile scoase din harti pot diferi cu pana la cateva zeci de
centimetri fata de cele obtinute, prin calcule, de centrele de observare a mareelor, erorile
fiind generate de masuratori luate in conditii de mare agitata. Cu alte cuvinte, calcule
foarte precise de maree sunt greu de realizat, cu toate ca acestea sunt obtinute din
informatii corecte, erorile putand fi si de peste un metru fata de cele reale.
Valurile foarte mari reduc adancimile marii cu pana la doi metri in special in
partea de sud a Marii Nordului. Cel mai probabil aceste valuri se produc dupa aparitia
vanturilor de sud, presiunile joase putand fi de asemenea cauza aparitiei acestor valuri.
Exploatarea marin
Supraveghere seismica: nave care au sisteme de supraveghere seismica in
conexiune cu exploatarea petrolului si a gazelor naturale sunt des intalnite in aceasta
zona.
Echipamentele de exercitii mobile pot fi intalnite oriunde in Marea Nordului.
Balize si balize luminoase asociate cu operatiunile de instructie sunt des desfasurate n
vecinatatea echipamentelor. Pozitia acestor echipamente si balizele sunt schimbate
frecvent, iar cele mai bine cunoscute sunt publicate in NAVEAM .
B. FACTORI FIZICI
Trasaturi generale ale climei
Clima in Marea Nordului este in general blanda, cu cantitati moderate de
precipitatii, acestea fiind mai reduse intre lunile februarie si aprilie. Zapada este intalnita
in partea de nord a zonei si in porturile de pe continent intre lunile decembrie si martie.
Vanturile de est pot aduce vreme noroasa pe perioade indelungate iarna, iar vara
temperaturi inalte care pot persista mai multe saptamani.
Frecventa ceturilor variaza in functie de sezon si zona, fiind rare in lunile august
si septembrie.
Vanturile de vest si sud- vest sunt frecvent intalnite, pe parcursul anului, in
regiunea de sud, acestea influentand si partea de nord pe timpul sezonului de toanma si
iarna. In partea de nord- vest vanturile sunt predominant de vest si nord- nord -vest pe
timpul verii, toamna si iarna facandu- si aparitia furtunile, atunci cand depresiunile
traverseaza zona, in special in partea de nord- vest a Marii Nordului.
Temperatura aerului
Temperatura aerului poate fi extrem de variabila de la o zi la alta, cauza fiind
curentii de aer care afecteaza zona. Cea mai rece luna a anului este luna ianuarie, iar cele
mai calde sunt lunile iulie si august.
In mare deschisa temperatura aerului in luna februarie este de 4-5 C in vestul
zonei si in jur de 3C in German Bright, in luna august valorile cresc pana la 16 C in

vestul zonei, de-a lungul coastei de est a Scotiei si a Angliei, si pana la 18 C in sud est.
Circulatia aerului din regiune poate produce variatii bruste ale temperaturii, cu cresteri
sau scaderi, de la 3C pana la 5C peste temperatura medie in special in sezonul de iarna.
Vanturile de est mentin in general temperaturi foarte scazute iarna si temperaturi ridicate
vara, in timp ce vanturile de sud si de sud-vest aduc in general temperaturi medii si
umiditate in aer.
In zonele de coasta valorile maxime de temperatura sunt atinse in lunile iulie si
august, acestea fiind de pana la 22C in sud si 18.5C in nord. Pe perioada de vara, in
timpul unor intervale de timp mai calduroase se pot inregistra temperaturi exceptionale de
pana la 35C in sud si 31C in nordul regiunii.
Cele mai reci perioade sunt lunile ianuarie si februarie, la fel ca si in cazul zonelor
de mare deschisa, temperatura minima medie fiind de 0C pentru cea mai mare parte a
zonei. In lunile cele mai reci s-au inregistrat temperaturi intre -10C si -15C langa coasta
si -25 C pe continent la Hamburg. Inghetul este frecvent in perioada de iarna si apare
pentru o perioada de 30- 40 de zile pe an in sud- vestul regiunii si pana la 75 de zile pe an
in sud- est si nord.
Umezeala aerului atmosferic
Deasupra Marii Nordului umiditatea este de aproximativ 82% in timpul iernii si
de 84% vara. In zonele de coasta umiditatea este foarte variabila, atingand un maxim de
90% toamna si iarna si un minim de 60- 65% in luna mai, in porturile de pe continent.
Valori foarte scazute ale umiditatii, de pana la 20%, sunt adesea aduse de vanturile de est
si sud- est.
Ceata si vizibilitatea
In mare deschisa, ceata este asociata de cele mai multe ori cu un aer cald si umed
care circula deasupra marii reci, cu vanturi de sud- sud- vest si vest.
In figura de mai jos este aratata media de incidenta a cetii, cu o vizibilitate de mai
putin de 1 kilometru, pentru lunile ianuarie si iulie.
Iarna se inregistreaza ceata intr-un procent de 3- 4% din cazuri mai ales in vestul
extrem, crescand incet pana la 9- 10% in German Bright. In mijlocul verii, frecventa cetii
scade cu pana la 2% in majoritatea regiunilor.
Zonele costiere sunt in principal afectate de ceata, de radiatie si in rare ocazii de
ceata de provenienta arctica. Ceata de radiatie se instaleaza de obicei la caderea serii, ca
urmare a coborarii temperaturii aerului din stratul inferior sub temperatura punctului de
roaua, racire ce intervine intotdeauna in conditiile unei inversiuni termice. Se ridica de
obicei la foarte scurt timp dupa rasaritul soarelui . Sub influenta brizei de uscat, care sufla
in timpul noptii in estuare, ceata de radiatie poate fi intalnita la distante de peste 10Mm.
de coasta, cand viteza vantului depaseste 2 m/s, ceata de radiatie este foarte repede
imprastiata.
Ceata arctica este formata ca urmare a deplasarii maselor de aer marin arctice sau
polare , deasupra intinderilor marii cu ape mai calde. Acest tip de ceata este mai dens
indeosebi cand temperatura aerului este cu 2-4 C mai coborata decat temperatura apelor
marii. Deseori ceata arctica este insotita de vanturi tari de est si prezinta pericole mari
pentru neve, deoarece, pe langa reducerea vizibilitatii, favorizeaza formarea unor mari

depuneri de gheata pe suprastructuri, fapt care obliga echipajul la indepartarea acestora


pentru a evita pericolul supraincarcarii navei si a pierderii stabilitatii transversale din
cauza ridicarii centrului de greutate si a reducerii pana la anulare a inaltimii sale
metacentrice.

Figura 2. Frecventa cetii exprimata in procente pentru o vizibilitate mai mica de 1 Km


Norii
Marea Nordului este in general o zona acoperita de nori intr-un procent de 68% pe
perioada de iarna si 56% din timp primavara si vara, zona de coasta avand un procent de
acoperire mai ridicat.
O data cu vanturile de vest si sud- vest, norii tind sa fie excesivi si persistenti,
disparand usor atunci cand isi fac aparitia vanturile de nord si nord- vest. Cerul senin este
foarte rar in orice sezon, intalnindu-se pe perioade foarte scurte de timp, exceptiile sunt
perioadele in care apar anticicloni ce se deplaseaza lent peste nordul regiunii.
Variatia diurna a nebulozitii pe mare arat iarna un maxim la 0800 si un minim
la 2000. Vara, maximul este de 0400 sau 0800, iar minimul de1600 sau noaptea.
Diferenta este de 1/8
Norii Stratus sunt mult mai frecventi decat Cumulus, iar cerul innorat poate
persista zile la rand.
Ptura de nori este uneori atat de joasa incat impiedica observarea balizelor.
Precipitaiile
Media cantitii precipitaiilor variaz de la 650 la 700mm si descrete pn la
570mm langa Skegen.

Cea mai ploioasa perioada a anului se inregistreaza intre lunile august si


octombrie iar cea mai uscata perioada se inregistreaza intre lunile februarie si august,
variatiile lunare si anuale ale ploilor fiind foarte mari.
Cderile masive de zapada sunt rare. Zapada poate fi asteptata la nivelul marii
intr-un an mediu dupa cum urmeaza:
10 -15 zile .52 - 54 latitudine nordica;
15 - 20 zile.. ..54 - 56 latitudine nordica;
25 - 30 zile peste 56 latitudine nordica.
Presiunea atmosferic
In general, presiunea aerului creste de la nord la sud, cu presiuni joase in partea de
nord pe timpul toamnei si al iernii.
Caracteristica foarte importanta a Marii Nordului este modul in care zona este
afectata de mobilitatea si iregularitatea schimbarilor de presiune, acestea facand clima
una foarte schimbatoare.
In timpul verii, de-a lungul Oceanului Atlantic celulele de presiune maxima ale
zonei subtropicale se deplaseaza mult spre nord fata de pozitia pe care o ocupa iarna iar
aria lor se extinde considerabil, astfel formandu-se anticiclonul Azorelor, cu media
presiunii in centru de 1027 mb, anticiclonul Siberian si depresiunea Islandei.
Regiunea Islandei este una dintre zonele cu cea mai joasa presiune din Atlanticul
de Nord, depresiunile care se formeaza aici se dezvolta bine iarna , cand centrul lor este
in sud - vestul Islandei si cand circulatia este indeajuns de extinsa ca sa cuprindia toate
coastele nord vestului Europei .
Vara Depresiunea Islandei este mai slaba iar Anticiclonul Azorelor devine predominant,
chiar daca centrul acestui sistem de presiune ramane localizat in apropierea Insulelor
Azore de-a lungul anului, iar presiunea este usor mai mare in iulie (1.025mb) decat in
ianuarie (1.023 mb).

Figura 3. Presiunea medie a atmosferei la nivelul marii (hPa sau mb).

Variaiile presiunii
Valorile presiunilor extreme pot varia intre 950 hPa si 1050 hPa datorita miscarii
depresiunilor si anticiclonilor. In timpul schimbarilor de vreme, variatii mari apar
ocazional, presiunea se poate schimba cu pana la 40 hPa intr-o perioada de 24 de ore, in
special in perioada de iarna. Media variatilor zilnice ale presiunii fiind in jurul valorii de
9 hPa iarna si 5 hPa vara.
Variatia diurna a presiunii aerului
Exista o variatie diurna regulata, a presiunii aerului, in jurul valorii de 1 hPa dar
aceasta este de cele mai multe ori mascata de alte schimbari din structura presiunii
aerului. In vreme calma maxima diurna poate fi observata intre orele 10:00 si 22:00, iar
minima intre 04:00 si 16:00.

C. FACTORI MECANICI
Anticiclonii
Anticiclonul Azorelor
Vremea din regiune este influentata in mare masura de Anticiclonul Azorelor care
este de obicei centrat in jurul latitudinii de 30 N in timpul verii, avand o extensie nordestica catre Golful Biscaiei, in timpul verii.
Acesta este de obicei sursa unor curenti de aer umed de vest si sud- vest care
adesea afecteaza Marea Nordului. In timpul verii o zona de inalta presiune se extinde estnord- est catre Europa deplasandu- se mai departe catre nord, aducand stabilitate in
vremea din regiune.
Din cauza mobilitatii foarte bune a Anticiclonului Azorelor, iarna in special,
vizibilitatea este redusa.
Anticiclonul Scandinaviei

Ocazional, in special iarna, acest anticiclon se misca foarte usor sau stationeaza
deasupra sudului Scandinaviei. Zone de inalta presiune se pot dezvolta catre vest, acestea
provenind din anticiclonul de iarna din Asia. Acesti anticicloni raman adesea stationari
pentru 4-5 zile, foarte rar pot persista si cateva saptamani. Acestia aduc in sezonul de
iarna vanturi foarte reci de nord-est si sud-est, vanturi care pot ajunge pana la forta 8 pe
scara Beaufort, vremea devenind racoroasa insotita de rafalede ploaie sau ninsori
frecvente pe timpul iernii. Cand Anticiclonul Azorelor si Depresiunea Islandei sunt
ambele bine dezvoltate, deplasarea centrilor de presiune joasa si vremea corespunzatoare
acestora este in general catre est si nord-est, dar cand un anticiclon s-a stabilit deasupra
sudului Scandinaviei, presiunile scazute ce se apropie dinspre Atlantic sunt redirectionate
catre nordul si sudul acestor traiectorii normale.
Depresiunile
Majoritatea depresiunilor Nord Atlantice trec prin partea de Nord a Marii
Nordului, afectate fiind adesea si partile Sudice.
Depresiunile care afecteaza in mod normal Marea Nordului sunt de regula
secundare si se dezvolta ca o continuare a marilor depresiuni Nord Atlantice. In general
apar ca o unda de front rece, intensificandu-se pe masura ce se deplaseaza spre est sau
nord-est peste Marea Britanie catre Marez Nordului si Marea Baltica. Aceste depresiuni,
deseori, se misca rapid in general avand viteze de 20 pana la 30 de noduri devenind
sisteme viguroase atunci cand se misca catre est de-a lungul Marii Nordului. Ele sunt
principala cauza a vremii foarte variabila din regiune, generand un climat umed cu
vanturi de sud-vest, care pot varia catre nord, nord-vest insotite de rafale de ploaie in
timp ce tranziteaza estul. Atunci cand vanturile de nord si nord-vest cresc pana la forta 8
pe scara Beaufort, din cauza mareelor de primavera, pot avea loc inundatii in zonele joase
din sudul regiunii. Depresiunile tind sa apara in grupuri de 3-4 cu directii similare, la
intervale de 1-2 zile.
Depresiunile ce se deplaseaza rapid sunt mult mai des intalnite intre lunile
septembrie si martie, decat vara si exista dezvoltari secundare in partea sudica si sudestica a depresiunilor existente.
Depresiunile ce se deplaseaza spre vest si sud-vest sunt exceptii si au rareori mai
mult de 10 noduri. O crestere a presiunii cu vanturi nordice, dupa ce o depresiune a trecut
in partea estica, nu este o indicatie sigura a vremii stabile in jurul coastei, chiar daca
exista o imbunatatire temporar, pentru ca turbulentele secundare pot ajunge rapid in
Marea Nordului din regiuni mai nordice si pot destabiliza vremea pentru mai multe zile,
cu perioade de zapada iarna si uneori vanturi vestice si nord-vestice.
Vntul
Marile variatii in toate directiile si forta sunt principalele caracteristici ale
vanturilor in Marea Nordului. Aceasta se datoreaza numeroaselor depresiuni care
tranziteaza zona, precum si a topografiei acesteia, rezultatul fiind aparitia foarte multor
anomalii locale.

10

In mare deschisa vanturile pot sufla din orice directie, cele mai frecvente fiind din
directia sud-vest in zonele sudicesi cu o frecventa crescuta a vanturilor din directia nordest in zona Skagerrak iarna si primavara. Vanturile de nord-est sunt neregulate in partea
de nord-est a Marii Nordului intre lunile mai si ianuarie. Exceptand coasta de vest a
Danemarcei, vanturile tind sa fie si mai variabile, o frecventa foarte mare avand-o
vanturile de nord-vest in perioada de vara. Cand un anticiclon se concentreaza deasupra
sudului Scandinaviei, vanturile de est afecteaza intreaga zona, in rare ocazii, putand
persista si pentru cateva saptamani.
Viteza medie a vantului in zona de nord a regiunii, in perioada de iarna, este de
pana la forta 5 pe scara Beaufort, iar in zona de sud vanturile pot atingeo forta de pana la
4-5.
Vara viteza medie a vantului in intreaga regiune scade pana la forta 3-4, variatiile
zilnice putand fi foarte mari.

11

Figura 6
Distributia vanturilor in luna ianuarie

Figura 7
Distributia vanturilor in luna iulie

In zonele de coasta variatiile de sezon ale vanturilor sunt similare cu cele pentru
mare deschisa , dar cu anomaliilocale care de datoreaza topografiei zonei.
Vanturile de est sunt in general mai scazute in intensitate in zona de coasta decat
cele de pe mare dechisa din zonele vestice, vanturile de sud-sud-vest si nord-nord-vest
tind sa fie deviate paralel cu coasta asa cum se observa si in cazul raului Die Elbe.

12

In zona de nord-vest, iarna, in 22% dintre ocazii se pot astepta pana la forta 7 si in
15% dintre ocazii vanturi de sud si sud-est.
Frecventa furtunilor scade primavara, vara putandu-se asteptavanturi de pana la
forta 7 in aproximativ 2-4 % dintre ocazii in sud si in 5% dintre ocazii in nord-vest pe
coastele Danemarcei, toamna frecventa furtunilor este mai mare in special in nord-vestul
zonei. Vanturile foarte puternice de sud-vest si nord-vest sunt cele mai intalnite, in
putinele furtuni ce apar pe timpul verii vanturile au directia nord-vest in estul Marii
Nordului si vest in Skagerrak.
Frecventa vanturilor intalnite in apele de coasta este
la jumatate fata de cele intalnite in mare deschisa.
Inregistrarile facute in zona Helgoland si Die Elbe , arata ca majoritatea vanturilor
dureaza mai putin de 4 ore, 20% dintre ele intre 4 si 6 ore, 10% intre 6 si 10 ore si 4%
dintre vanturi dureaza 12 ore sau mai mult.
Rafalele
Sunt o trasatura foarte intalnita in mod special in zona de nord a Marii Nordului,
fiind asociate cu fronturi atmosferice reci ce pot aparea in orice sezon, grindina , lapovita
sau zapada fiindobisnuite in Marea Nordului, apar in iarna si primavara , cu vanturi
dinspre nord - vest si nord , aducand schimbari bruste de directie si viteza a vantului.
Vanturile de nord si nord-vest, in zona Skagerrak, se transforma in rafale foarte violente
cu descarcari electrice ocazionale, in special in sezonul de iarna.

Figura 8. Frecventa vanturilor pe scara Beaufort exprimata in procente


Fronturi atmosferice
Formarea fronturilor atmosferice, precum si deplasarea acestora genereaza, in aria
lor de manifestare, diferite fenomene complexe ale vremii, a caror evolutie deasupra unei
regiuni este, de cele mai multe ori caracteristica trecerii fiecarui tip de front.

13

Astfel, fronturile polare sunt cele mai des intalnite in regiunea Marii Nordului.
Aceste fronturi reprezinta granita dintre un aer rece polar si instabil cu origini
nordice si un aer bland, stabil, subtropical cu origini sudice.
In multe cazuri fronturile pot fi inchise, pana in momentul in care sistemul ajunge in
Marea Nordului, moment in care contrastul dintre starile fiecarei parti a frontului sunt
mai putin insemnate.
Fronturile reci sunt prezente in regiune tot timpul anului, iarna prevestind
rabufnirea unui front rece de aer arctic, cu vanturi puternice de nord si nord-vest, ninsori
si grindina, acestea ocazional transformandu-se in furtuni violente insotite de tunete si
fulgere, afectata fiind, in special, zona Skagerrak.
C. FACTORI CHIMICI
Salinitatea
Salinitatea variaza in functie de zona si sezon. Astfel, in perioada de iarna, in luna
februarie, salinitatea are valori cuprinse intre 20.35 in zona de nord-vest a Marii
Nordului, si 34 in zona coastei Marii Britanii, 25-35 in zona coastei Olandeisi
Germaniei si de 33 in in Skagerrak. Valori mai reduse decat media, se intalnesc de-a
lungul coastelor Olandei si Germaniei in zonele de varsare a raurilor in mare.
Densitatea
In perioada de iarna, valorile densitatii in luna februarie sunt de 1.02750 g/cm in
nord-vestul zonei, de 1.02725 g/cm in zona coastei Marii Britanii, 1.0200 g/cm in zona
tarmului Olandei si Germaniei si de 1.02700 g/cm.
In perioada de vara, in luna august, valorile densitatii sunt de 1.02600 g/ cm in nordvestul zonei, de 1.02550 g/cm in zona tarmului Marii Britanii, intre 1.0200 si 1.02500
g/cm in zona coastei Olandei si Germaniei si de 1.02300 g/cm in Skagerrak. De
asemenea, ca si in cazul densitatii, valori mai reduse decat media se gasesc in zona
coastelor Olandei si Germaniei datorita raurilor ce se varsa in mare.
Temperatura apei marii
Temperaturile minime ale suprafetei marii se inregistreaza in mod normal in luna
februarie sau la inceputul lunii martie, cand valorile medii ale temperaturii sunt in jurul a
5 pana la 6 C in vestul regiunii si scad la mai putin de 3 C in German Bright. Maximul
temperaturii medii a apei marii se atinge in luna august in vestul zonei temperaturile apei
fiind de pana la 16 C si pana la 18C in German Bright.

14

Figura 9. Temperaturile medii ale apei in Marea Nordului


Variaiile temperaturii apei mrii
Sunt posibile schimbari apreciabile in temperatura apei marilor, dar de cele mai
multe ori temperatura nu variaza cu mai mult de 3 C fata de cea normala. Cele mai mari
variatii de temperatura se intalnesc in zona interioara a German Bright, in special in
iernile aspre si verile foarte calduroase.
Din aprilie pana in iulie marea este in general usor mai rece decat aerul de
deasupra, facandu-se posibila formarea cetii.
Condiiile de formare a gheii
Gheaa de mare se formeaz prin scderea temperaturii pn la punctul de nghe,
n funcie de salinitate i prezena nucleelor de salinizare. La 24,7 salinitate,
temperatura de nghe este de 1,3C, iar la 32 (Oceanul ngheat) temperatura este de
1,72C.
Gheaa de mare se dezvolt mai nti la suprafa i apoi la adncime, mai nti n
apropierea rmurilor i apoi n larg. Dac vntul sufl dinspre uscat, gheaa se desprinde
de rm; dac vntul sufl dinspre larg, gheaa de la mal i gheaa n deriv sunt mpinse
spre rm i formeaz un zid de gheata.
Grosimea gheii este n funcie de durata de meninere a temperaturii sczute. n
24h poate crete cam pn la 2 cm.

15

Gheata marin este intalnita in Marea Nordului restrans in zonele de coasta,mai


putin adanci, si in estuarele raurilor,unde salinitatea apei este mai scazuta in timpul
lunilor decembrie, ianuarie si februarie. Exista o variatie foarte mare, cu privire la
suprafata acoperita de gheturi, de la o iarna la alta, din acet motiv, conditiile gheturilor in
iernile foarte aspre, sunt indexate si comparate separat, fata de cele din iernile normale.
Dinamica apelor
In Marea Nordului dinamica apelor este afectata in principal de curentii de
maree, insotite de un curent foarte complex in sens invers acelor de ceasornic. Acest
curent este localizat in nord-estul tarmurilor Olandei, in estul coastei de nord-est a
Germaniei la nordul coastei de vest a Danemarcei, cu viteze mediide 0.25 de noduri.
Conditii care influeneaz curentii
Ocazional, cand vanturile foarte puternice persista, curentii rezultati in urma
vantului, se pot apropia, sau chiar pot depasi, ca valoare viteza curentilor de maree. Un
vant de forta 6, care sufla in aceeasi directie timp de 12 ore consecutive va produce un
curent cu o viteza de pana la0.5 noduri., in timp ce un vant de forta 9 care sufla in aceeasi
directie timpde 48 de ore va genera un curent vu o viteza de pana la 1.25 de noduri. In
general directia curentilor este cu 30 la dreapta fata de directia vantului.
In Skagerrak mareele sunt mai slabe, curentii fiind predominanti. De-a lungul
coastei de nord a Jylland, ca raspuns la vanturile de sud-vest, se formeaza un curent
moderat, constant,cu o viteza medie de 1.5 noduri.
Curenti puternici mai apar si in timpul sau in perioada imediat urmatoare a huleli care pot
sa creasca sau sa scada pana la anulare mareele.
Curentii de maree
In largul marii, curenii de maree prezint, n general, aceleai caracteristici de
periodicitate ca i mareele, viteza curentului de maree (tidal stream rate) crete cu
amplitudinea mareei, atinge viteza maxim (maximum rate) la ap joas i la ap nalt,
viteza minim sau apa staionar (slack water) aproape de jumtatea intervalului de timp
dintre mareea joas i cea nalt, cnd are loc i schimbarea de sens a curentului.
n apropierea coastei, unde seciunea de scurgere a masei de ap se restrnge,
viteza curenilor de maree crete considerabil n comparaie cu cea din largul mrii.
Astfel, n timp ce n larg viteza curenilor de maree atinge 2 3 noduri, n zona costier sau nregistrat viteze de pn la l2 noduri
In general curentii de maree, intre Anglia si Olanda, sunt aproape liniari si incep sa curga
din Mare Nordului spre Dover Strait, viteza in ambele directii fiind intre 1.5 si 2 noduri.
In centrul Marii Nordului viteza curentilor de maree de primavara nu depaseste 1
nod. Exista o mica crestere a vitezei, care pleaca din centrul Marii Nordului catre tarm, in
toate directiile cu exceptia sudului Stramtorii Dover si ale coastelor de est ale Angliei.
Catre nordul tarmurilor daneze, Skagerrak si zona de coasta a Norvegiei, mareele sunt
mai slabe, astfel curentii de maree scad si ei in intensitate.

16

Nivelul apelor marii si mareele


In Marea Nodului vanturile foarte puternice si lungi ca durata, precum si
schimbarile bruste de presiune, genereaza maree cu inaltimi variabile cepot diferi de cele
prezise.
In zonele de coasta ale Germaniei, fluxurile si refluxurile corespund cu cele din
partea de nord-vest a Marii Nordului, motivul fiind schimbarile presiunii atmosferice si a
directie si intensitatii vanturilor.
O asemenea legatura in schimbarea nivelului mareelor, care poate fi pana la 0.9 m
peste si 0.7 m sub nivelul prezis, este observata in German Bight la 15 ore dupa ce apar
variatiile in nivelul mareelor in partea de nord-vest a Marii Nordului.
Mareele
Mareele sunt oscilatii periodice verticale ale nivelului apei , provocate de actiunea
combinata a fortelor de atractie ale Lunii si Soarelui . Fenomenul se caracterizeaza printro de ridicare a nivelului apei numit maree inalta (HW) sau flux si un fenomen de
coborare a nivelului apei numit maree joasa (LW) sau reflux.
Valorile cele mai mari ale mareelor se inregistreaza la sizigii , la Luna noua sau
Luna plina in fazele de conjunctie sau opozitie , iar cele mai mici la cuadraturi, respectiv
la I si al II lea patrar .
In mod normal mareea inalta ar trebui sa coincida cu momentul culminatiei Lunii
deasupra locului. Datorita frecarii , vascozitatiii si inertiei apelor , are loc o incetinire a
fenomenelor fata de momentul cuIminatiei Lunii.
De obicei mareea inalta (HW) are Ioc mai tarziu decat culminatia Lunii cu un
interval numit interval lunar . Acesta se modifidi de Ia o zi Ia alta, datorita schimbarii
pozitiei astrilor si functie de conditiile locale.
Aceasta intarziere se accentueaza cu atat mai mult cu cat mareele inainteaza in
interiorul gofurilor , canalelor si estuarelor . In estuarul Tamisei, la Londra, fluxul apare
cu o intarziere de 2 ore si 45 minute, iar in estuaruI Elbei intarzierea este de 4 ore.
In Marea Nordului mareele sunt semidiurne cu 2 maree inalte ( m. I ) si 2 maree joase
( m. j ) in 24 ore, exceptie facand coastele de est ale Scotiei si Angliei , unde mareele sunt
mixte si progreseaza de la nord la sud de-a lungul coastei .
Mareea inalta se produce cu 11 ore mai devreme la Peterhead (5730N
135W) decat la Orford Ness( 5205N 00145E) . Nivelul redus de ridicare a apei in
unele zone ale coastei variaza putin , dar intre Peterhead si Flamborough Head este de 3
4 m. La Lowestoft este de 6 m.
Directiile fluxurilor din largul Marii Nordului, sunt spre sud si nord, in directia
coastei , concentrice , dar pe masura ce se apropie de uscat devin rectilinii . La Rattray
Head, viteza de deplasare a mareei inalte (m.i) este de 2 Nd , viteza depasita doar la
Great Yannouth, unde este de 3,5 Nd .
Timpul si inaltimea producerii mereelor joase si inalte in Marea Nordului, la sud
de latitudinea de 56N pot fi prezise cu ajutorul hartii Chart 5059-Admirality Co-tidal and
Co-range Chart Southern North Sea. In momentul folosirii acestei harti, in special la
calcularea mareelor de-a lungul schmelor de separare a traficului din partea de est a Marii

17

Nordului, trebuie sa se ia neaaparat in considerare efectele meteorologice asupra mareelor


si limitarile predictiilorpe anumite zone.
Conditiile de formare a hulei
Marea foarte agitata este foarte intalnita din luna octombrie pana in martie.
Furtuni foarte violente din nord-nord-vest si sud-sud-vest sufla deasupra tarmurilor Marii
Nordului, de-a lungul coastelor Olandei, Marii Britanii, Germaniei, Danemarcei si
Norvegiei. Ocazional, pot aparea vanturi de forta 10, atunci cand mari depresiuni
tranziteaza regiunea lasand in urma o mare confuza si foarte agitata.
In mijlocul iernii, se inregistreaza valuri de peste 4 metri in 10% dintre ocazii in
sudul regiunii, si de-a lungul coastei de nord a Jylland catre Skagen, in nord-vestul
regiunii frecvena fiind in jur de 15%-20%. In timpul verii, starea marii este cu valuri
mult mai mici decat in perioada de iarna, valurile depasind 4 metri in numai 2-4% dintre
ocazii, peste majoritatea regiunilor, exceptie facand nord vestul danemarcei unde
frecventa valurilor care depasesc 4 metri este de aproape 2%.
Furtunile si marea foarte agitata sunt foarte comune in regiunile de coasta intre
Den Helden si Die Elbe, cu vanturi de nord si nord-vest de forta 8, cauzand rupturi ale
directiei de vant in zona insulelor dinspre larg. Exista de asemenea un risc mare de
inundatii, in aceste zone de coasta, dupa un repaus indelungat al vanturilor de nord si
nord-vest, in special in timpul mareelor de primavara. Gradul de agitatie al marii poate sa
creasca devenind confuza pentru un timp, pana cand vanturile foarte puternice de sudvest isi schimba directia catre nord sau nord-vest.
Cele mai frecvente directii ale hulei, primavara si vara, sunt intre nord si nordvest, dar cu o frecventa crescuta a directiei catre vest in mijlocul verii.
Firth of Forth si drumurile catre Great Yannouth sunt expuse in mod special
vanturilor puternice dinspre est mari agitate au loc in estuarele Tyne si Tees, in timpul
unor perioade cu vanturi mari din nord - est, iar raul Humber este cel mai afectat de
vanturile puternice din sud - est.

18

Figura 10. Distributia hulei in luna ianuarie

Figura 11. Distributia hulei in luna iulie

D. PARTICULARITATI ALE FLOREI SI FAUNEI MARINE


Flora si fauna din Marea Nordului sunt amenintate, potrivit unui studiu care trage
un semnal de alarma privind degradarea habitatelor, pescuitul excesiv si cresterea
numarului de specii invazive, favorizata de ncalzirea globala.
Cercetatorii mizeaza pe existenta a 5.000 - 10.000 de specii, desi noul recensamant
al vietii marine, realizat pe baza mai multor studii recente, a repertorizat circa 12.000 de
specii. Multe alte specii nu au fost nca descoperite, considera autorii studiului.

19

Mamiferele marine,
precum
casalotii si delfinii, au
platit deja un tribut greu
din cauza poluarii in
crestere.
Pe lista pericolelor,
degradarea si pierderea
habitatului sunt cei mai
raspanditi factori in zilele
noastre, afirma
oamenii de stiinta.
Pescuitul excesiv
reprezinta al doilea mare
pericol pentru biodiversitate si se va
intensifica n urmatorii zece ani.
O mare mai calda va atrage noi specii tropicale, iar populatiile deja prezente n
Marea
Nordului vor migra catre zone noi, care la ora actuala nu le sunt favorabile, au explicat
oamenii
de stiinta, care descriu n detaliu acest fenomen. Acest fenomen vareprezenta fara
ndoiala o noua amenintare pentru biodiversitate, dar si o noua sursa de bogatie n
anumite zone.

F. BIBLIOGRAFIE

North Sea Oilot East-NP 55


North Sea Oilot West-NP 54

20