Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Basme de Sub Steaua Polara
Basme de Sub Steaua Polara
DE SUB
STEAUA...,
PO LARA
EDITURA COLOCVII
CLUJ 1991
FIICA SOARELUI
A
TI
Acum erau ~apte de toti mergind impreuna ~i, dupa citva timp, ajunsera la
o cas a de sticHL 0 inconjurara, dar toate u~ile erau incuiate ~i nu putura intra.
- Asta trebuie sa fie cas a Fiicei Soarelui, zisera ei. Haide, Vede- Tot,
spune-ne cine-i inauntru. Vede-Tot se uita pe deasupra casei.
- Vad 0 fata inauntru, zise el.
- Vino, Arca~ule, trage in u~a! strigara ei. Arca~ul trase doua sageti in u~a
~i, ce sa vezi! -laditul se rupse in doua ~i u~a se d~schise. Cei ~apte intrara ~i
se trezira intr-o camera de cristal, poleita cu aur. In mijlocul ei vazura 0 fata
neasemuit de frumoasa, imbracata intr-o rochie stralucitoare ~i cu 0 coronita
batuta in pietre scumpe.
- Cine sinteti, de unde veniti ~i incotro mergeti oameni buni? intreba ea.
- Mergem dupa Fiica Soarelui ~i-ti yom fi recunoscatori daca ai vrea sa ne
spui unde 0 putem gasi. Se zice ca e foarte nazuroasa ~i greu de multumit.
- ~tiu unde se afla ~i va voi duce eu la ea, zise fata. Numai sa mincati mai
intii.
Ie~i din acasa, dar curind se intoarse cu un brat de bu~teni de arama. Ii lasa
jos ~i ie~i din nou intorcindu-se cu un brat de conuri de arama. Facu focul in
vatra ~i se facu un fum atit de dens incH nu se mai vazu nimic in incapere. Ot
despre fata, ia-o de unde nu-i, de parca nici nu fusese vreodata. Doar din
departare, i se auzi vocea batjocoritoare.
- Vai de voi, nenorocitilor! striga ea. ~i cind te ginde~ti ca voiati s-o prindeti
pe Fiica Soarelui.
FIadifile erau din ce in ce mai puternice ~i Ii se aprinsera hainele.
- Trage, Arca~ule, trage! strigara ei.
Arca~ul trase citeva sageti, dar cu acestea focul se inteti.
- Potole~te focul, Iute-~i-Sprintar!
Iute-~i-Sprintar flutura mina intinsa, dar fumul deveni ~i mai gros ~i
flacarile mai puternice.
- Fa ni~te troiene, Face-Viscol!
Face- Visol i~i umfla obrajii ~i sufla cu putere. Pe data se porni 0 furtuna
puternica care mai impra~tie din fum.
- Stinge focul, Git-Lung!
Git-Lung scuipa toata apa pe care 0 tinea in gitlej ~i ce sa vezi! - focul se
stinse.
Dar u~a se inchise ~i ei nu mai putura ie~i din casal
Arca~ul trase doua sageti, dar virfurile acestora se indoira. Atunci Forta~i-Putere i~i freca nasul de perete, cas a se cutremura ~i se prabu~i, iar ei se
trezira eIiberati.
0.,;
Jraiau
odatil 0 .OflClOlUCa
.i 0 pasilrica ce se hotatira sa stea
impreuna peste iama. Sapara 0 mica gaura care sa Ie fie adapost ~i magazie
~i, imediat ce terminara, se pusera sa care in ea una cite una toate grauntele
pe care Ie gasira. Cind groapa se umplu, raminind doar atita loc cit sa se
inghesuie ele doua, luara hotarirea sa nu se atinga de mincare pina la iama.
- Vom veni aici, odata cu caderea primei zapezi, ii zis'~ ~oricioaica pasarii.
Pasarica zbura ~i ~orecioaica 0 lua la fuga dupa ea, dar foarte curind cea
din urma incepu sa-~i sape 0 alta gaura ~i, cind fu gata, duse in ea toate
grauntele ~ifirimiturile de piine pe care ea ~ipasarica Ie adunesera impreauna.
Apoi se viri in gaur a ~i incepu sa infulece din hrana.
- Daca voi fi numai eu la atita mincare, nu voi duce lipsa de nimic, pentru
ca am destul pentru toata iarna, i~i zise.
Cazu prima zapada ~ipasarica zbura spre adapostul pe care ea ~i~oricioaica
11pregatisera. Virindu-se in el, vazu ca era go lit de toata hrana. Era atit de
mihniHi ca izbucni in pUns, dar i~i ~terse repede lacrimile ~i zbura spre ferma
unei familii de ru~i. Aici se gasea ni~te griu stocat in curte ~i ea ciuguli pe
saturate ~i apoi zbura ~i se a~eza pe un gard. Cu timpul, ~oricioaica trebui sa
iasa din adapost ~i pasarica, amintindu-~i cum fusese tratata de catre aceasta,
ti~ni spre ea ~i-i scoase un ochi.
Chioara ~i simtindu-se nedreptatita, ~oricioaica facu 0 plingere ~i se
prezenta cu cazul in fata curtii.
Audierea, la care participara toate animalele ~i toate pasarile, s-a tinut
intr-un lumini~ ~i, bineinteles, au fost convocate pasarea ~i ~oricioaica.
Vulturul era ~eful pasarilor, iar leul, ~eful animalelor. Acum stateau fata
in fata, vulturul vorbind in apararea pasarii ~i leulluind apararea ~oricioaicei.
Ei ajunsera sa se certe aprins ~i leul se infurie tare de tot, il batu pe vultur ~i-l
lasa fara pene. Pasarelele se speriara zburind care incotro, animalele 0 luara
la fuga ~i nu mai ramasese nimeni in lumini~, in afara de vultur care nu putea
zbura din cauza ranilor.
Ei, ~i acum, in satul de la marginea padurii, traiau un barbat ~i sotia lui.
Femeia era cam nabadaioasa ~i-l certa mereu pe barbat. Intr-una din zilele,
dupa ce-l zapaci Cll limb a ei ascutita, 11trimise la vinatoare in padure. Plecind,
Omul 0 pomi spre ora~, ajunse la biserica, se a~eza in fata u~ii ~i a~tepta.
Oamenii ie~eau rind pe dnd din biserica ~i printre ei aparu 0 femeie
neasemuit de frumoasa, imbracata intr-o rochie tesuta in fir de aur. Parea
foarte trista ~i se apropia cind de unul, dnd de altul dintre cei ce a~teptau la
u~a ~i-i intreba despre fratele sau.
- Sint trei ani de dnd fratele meu a plecat de acasa ~i nu s-a mai intors,
zicea ea. N-ati auzit nimic de el?
Nimeni nu-i raspunse, doarece nu ~tiau nimic despre el, dar femeia nu se
lasa ~i repeta intrebarea a doua ~i a treia oara. Omul era sigur acum ca femeia
era sora vulturului.
- Eu I-am vazut pe fratele dumitale ~i ~tiu unde este, zise el.
- Adu-l aici! 11 ruga femeia. Te voi rasplati cum se cuvine. Numai sa-mi
spui ce ti-ai dori.
- A~ vrea sa-tni dai caseta de pe pervazul ferestrei, :zise omul, pentru ca
asta.,.ispus~se v\.lltprul s~ Ceara.,
Dar fetneia' zise ea nu r'en\!nta la caseta ~i omul trebui sa se intoardi ~i sa-i
poveste'asca ,~ul{u~~u! toa~~,tadi~eriia.
Vultilftilli~p:use .sa~e:$Uie p;e spinarea lui $i i~i luar~ zborul. Clnd se lasa
seara, ajunsera la abreile~ luniini~.
.
I~i petrecuta noaptea icol6~ iar dimineata vulturulIi 'zise omului:
- Du-te la aceea~i biserica ~i a~teapt-o pe aceea~i femeie. 0 vei rec!1noa~te
dnd 0 vei auzi zidnd, dupa cum Ii e obiceiul:
"N-ati auzit veste, poveste despre fratele meu, vulturul?"
Omul se duse din nou la biserica ~i a~tepta la u~a bisericii. Dupa dteva
timp, oamenii incepura sa iasa unul dte unul din biserica ~i chiar aceea~i
femeie i~i facu aparitia printre ceilalti intrebind ici-colea despre fratele ei,
vulturul. Barbatul nu zise nimic, pina dnd aceasta nu intreba a treia oara, ~i
atunci i se adresa:
- Eu am ve~ti despre vultur ~i 11 pot aduce chiar acum daca vrei.
Ilintreba ce dore~te in schimb.
- Nimic altceva dedt caseta ce sta pe pervazul ferestrei.
- Nu I-am vazut pe fratele meu de trei ani, dar la caseta nu pot renunta, zise
femeia.
Omul nostru se intoarse din nou la vultur, ii spuse toata tara~enia ~i
vulturul, luindu-l in spate, i~i lua zborul.
Dacadrumul lor a fost lung sau nu, nimeni nu poate ~ti, dar in cele din
urma au ajuns la un al patrulea lumini~.
I~i petrecura noaptea acolo ~i, in dimineata urmatoare, omul 0 pomi din
nou spre biseridi. ~tepta la u~a ~i, in cele din urma, ovazu iar pe cea pe care
dorea s-o intilneasca ~i care tocmai ii intreba pe cei din jur despre fratele ei,
vulturul.
- L-am vazut eu pe fratele dumitale ~iil pot aduce aid, daca vrei, zise omul
dnd ea intreba a treia oara.
- Ce-mi ceri in schimb? zise femeia.
- Nimic altceva dedt cas eta ce se afla pe pervazul ferestrei tale, raspunse
omul.
- Foarte bine. Adu-l pe fratele meu ~i vei avea caseta.
Omul se duse din nou la vultur ~i-i spuse intimp1!lrea, vulturul 111ua in
spinare ~i zbura. In cele din urma, omul privi in jos,' spre pamint ~i vazu a
a~ezare. De-abia atinsera pamintul ca vulturul disparu fara urma. Degeaba 11
cauta omul nostru ca nu-l mai gasi ~i, vazind a casa in apropiere, deschise u~a
~i intra. Erau acolo mai multi oameni care il intimpinara cu caldura, 11ajutara
.. sa se spele ~i sa-~i schimbe hainele, 11servira cu cele mai gustoase bucate ~i
cu cele mai bune vinuri. Omul nostru minca pe saturare ~i bau pina-l apuca
ameteala ~i n-ar fi putut spune pentru nimic in lume dt timp statuse acolo.
Incerca sa afle abia dnd fu intrebat de un barbat arMas, imbdcat in haine
scumpe, care intra in odaie.
- Stii de dnd stai aid cu noi? il intreba barbatul.
- Detrei zile?! zise celalalt.
- Ei bine, gre~e~ti! Stai aid de trei ani ~i nu de trei zile. Si el adauga: Nu
ma mai cuno~ti? Eu sint vulturul care te-a adus aid. Spune-mi, prietene, vrei
sate intorci acasa la tine acum?
- Sigur ca vreau! zise omul.
Vulturul, did a~a a sa-l numim de aici inainte, ie~i din incapere, dar reveni
dt se poate de repede adudnd caseta ce fusese a sorei sale.
- Ei, ~i acum, ce-ai zice sa-ti dau tie caseta asta? intreba el.
- Ce sa fac cu eaT
- Nu fi prost! Caseta aceasta nu este a caseta obi~nuita, ci una fermecata.
Haide, hai sa ie~im ~i atunci ai sa vezi.
Cum ie~ira, Vulturul deschise caseta ~i, ce sa vezi! - aceasta disparu ca ~i
cum nici nu fusese ~i in locul ei, se inalta in jurullor a casa. Vulturul batu in
peretele casei ~i indata aparura doua fete.
- Ce doriti? intrebad ele.
- Ceva de m!ncare, zise Vulturul.
Fetele adusera inauntru a masa a~ternuta cu toate ~i, dupa ce barbatii
mincara, a scoasera din incapere.
u~a.
Fata ~i fUidiul erau demult departe ~i fugidi, tot fugira pina cind fata se
apleca ~i lipi urechea de pamint.
- Am dat de belea, zise ea, a pomit chiar mo~ul dupa noi. Nu putem face
nimic decit sa ne prefacem fiecare in altceva. Tu vei fi un lac mare ~i eu un
pe~te.
Flacaul deveni lac ~i fata se facu un biban sprintar, dar mo~neagul ~.tiuca
erau ei. Ajunse la lac cit ai bate din palme, se opri ~i zise:
- Aici erati! 0 sa va prind curind, n-aveti grija!
Se dezbraca ~i se prefacu intr-o ~tiuca, sari in lac ~i pomi dupa biban. Dar
bibanul s-a intors cu coada ascutita spre ea ~i oricit a incercat ~tiuca nu I-a
putut inghiti.
~tiuca era deja istoviHi.
- Intoarce-te spre mine, bibanule! zise ea.
- Dar ~tiu ca e~ti ~ireata, ~tiuco! i-o intoarse bibanul.
De ce nu incerci sa ma prinzi de coada.
~tiuca nu-i raspunse. Sari afara pe mal ~ise prefacu in mo~neag, iar bibanul
se preschimba in rata.
- Sint vrajitor ~i am sa va vin de hac, Ie zise mo~ul.
Tu, lacule, vei ramine pe veci lac, iar tu, rata, vei dimine a~a cum e~ti.
- ~i eu pot face vraji, i-o mtoarse rata. Te voi preface mtr-o ~tiuca ~i pe
veci vei ramine ~tiuca pe malul acestui lac.
Mo~neagul se sperie.
- A~teapta! striga el. Nu vreau sa fiu ~tiuca, a~a cum nici tu nu vrei sa fii
rata. Este mult mai bine tu sa fii fata, flacaul sa fie flacau, iar eu sa ramin ceea
ce sint, un mo~neag.
Voi yeti merge m drumul vostru, iar eu intr-al meu.
~i pledi tara sa mai spuna nimic. Rata se preschimba in fat a, laculin fladiu
~i 0 pomira din nou la drum. Ajunsera la cas a in care locuiau tatiH ~i mama
flacaului. Atunci fata se opri ~i zise:
- Eu ramin ~i te a~tept aici, intra in casa singur. SaluHi-i pe toti cu caldura,
dar nu care cumva sa-l iei pe copilul fratelui tau in brate ~i sa-l saruti, caci
daca 0 vei face, ma vei pierde.
FIacaul intra, ii saluta pe toti calduros ~i fu la rmdul lui salutat cu multa
bucurie. Mama sa era acum bunica ~i i~i aduse nepotelul, copilul celuilalt fiu
al ei, ca sa-l sarute. FIacaul nu voi la inceput, dar ea 11ruga ~i atunci flacaul
lua prunculin brate ~i-l saruta. ~i ce sa vezi! - pe data uita cu totul de fata ce-l
a~tepta afara.
Dadi s-a scurs un timp mai scurt sau mai lung, n-avem de unde ~ti, dar
parintii flacaului ii gasira mireasa ~i stabilira data nuntii. Cit despre fata care
venise cu el, i~i gasi adapost la 0 batrinica din sat.
Parintii miresei 0 rugara chiar pe batrinica la care statea fata sa Ie faca 0
piine pentru nunta. ~i cind piinea fu gata, 0 pusera pe masa, in fata mirelui ~i
a miresei. Flacaul taie 0 felie ~i sa vezi ~i sa nu crezi!. Din piine zburara doua
pasarele. Taie inca 0 felie, tinara mireasa se sperie ~i atunci fladiul ii dadu
piinea mamei sale ~i-i spuse s-o arunce.
Mama flacaului facu numaidecit ce i se ceruse ~i in aceia~i clip a aparu 0
aHa fata, pe care nu 0 cuno~teau. Venea inspre ei pe carare, purta ni~te zdrente,
era murdara pe fata ~i insotita de un cird de pasarele care zburau in jurul ei.
- 0 sa va arat c~ nu s-a mai vazut, Ie zise fata. Apoi rupse 0 bucata de piine,
o a~eza pe 0 scindura, puse scindura pe pamint, desena un lac ~i apoi modela
o ~tiuca, un biban ~i 0 rata, pe care Ie arunca in lac. Tot timpul acesta pasarele
care venisera cu fata se invirteau in jurul lacului, ciugulind din piine ~i
repetindintr-una:
- M-a uitat, m-a uitat...
Vazindu-le, flacaul i~i aminti de toate cite i se intimplasera, de frumoasa
fata care il salvase de batrinul vrajitor. ~tiu numaidecit ca fata dinaintea lui
nu era aHa decit cea pe care 0 iubise cindva. 0 imbrati~a ~izise in fata tuturor:
- Asta-i fata care mi-a salvat viata ~i cu ea vreau sa ma insor.
Se casatorira chiar atunci ~i tdiira multi ani fericiti.
'OJ
llaia
singur copil, 0 fiica. Fata ii era un ajutor de pret tatalui sau. Ea i~i petrecea
fiecare vara departe de tabara de corturi, avind grija de turma de caprioare a
tatalui sau, iar in timpul iernii pleca cu turma mai departe. Se intorcea la
corturi doar cind ~i cind, dupa hrana.
Intr-o noapte, pe cind venea spre tabara, cerbul care tragea sania ei i~i ridica
capul ~i privi spre ceL
- Prive~te, prive~te! striga el.
Fata privi in sus ~i-l vazu pe Omul Luna coborind din cer intr-o sanie trasa
de doi reni.
.
- Unde merge ~i pe cine cauta? intreba fata.
- Vine incoace dupa tine, ii raspunse cerbul.
Fata se sperie foarte tare.
- Ce sa ma fac? Ma poate lua cu ell striga ea.
Fara sa spuna vreo vorba, cerbul incepu sa dea la 0 parte zapada cu
coarnele. Nu se opri pina ce nu sapa 0 groapa destul de adinca.
- Haide, intra in groapa asta, repede! zise el.
Fata intra in groapa ~i cerbul arunca cu copitele zapada peste ea. Trupul
fetei disparu pe data ~i in locul in care se gasea aparu 0 movilita de zapada.
Omul Luna cobori din inaltul cerului, opri sania trasa de cei doi reni ~i
cobort. Se plimba primprejur, cautind-o pe fata dar n-o gasi nicliieri. Se duse
pina aproape de movilita, dar nu-i trecu prin minte ca fata era acolo.
- E cit se poate de ciudat! zise Omul Luna. Unde s-o fi dus? N-o gasesc.
Mai bine plec acum ~i voi cobor! din nou mai tlrziu. Sigur 0 voi gasi atunci
~i 0 voi lua cu mine.
Zicindu-~i acestea, el se urca in sanie ~i renii 11purtara spre ceL
Imediat ce se departa, cerbul scormoni zapada ~i fata ie~i din groapa.
- Hai sa mergem la tabars. repede! zise ea. Altfel, Omul Luna ma va vedea
~i va cobori din nou dupa mine. Nu ~tiu unde sa ma mai ascund.
Se urca in saniuta ~i cerbul 0 duse repede ca fulgerul. Ajunsera la tabara
~i fata alerga in cortul de piei al tatalui sau. Dat tatal sau era plecat ~i nu era
nimeni care sa 0 poata ajuta.
Cerbul ii zise:
- Trebuie sa te ascunzi, deoarece Omul Luna ne urmare~te.
- Unde sa ma ascund? intreba fata.
- Te voi preschimba in ceva - poate, intr-o stinca, zise cerbul.
- Nu, nu e bine, tot ma va gasi.
- Intr-un ciocan.
- Nici asta.
- Un stilp.
-Nu.
- Intr-o piele de animal agatata deasupra u~ii.
-Nu.
- Atunci, in ce? Am gasit, te voi transform a intr-o lampa.
- Bine.
- Hai, apleaca-te.
Fata se apleaca, cerbul izbi pamintul cu copita ~i, ce sa vezi?! Fata se
preschimba intr-o lampa care ardea atit de tare, incH lumina tot cortul.
Intre, timp, Omul Luna 0 cautase pe fata printre caprioarele ei ~i acum se
indrepta Jurios la culme spre tabara.
I~i lega renii ce-i trageau sania de un taru~, intra in cart ~i se puse pe cautat.
Cauta peste tot, dar nici urma de fata. Cauta ~i printre grinzile ce sustineau
acoperi~ul colibei, cerceta cu atentie fiecare unealta, fiecare fir de par de pe
piei, fie care fir de praf de pe jos, fiecare beti~or de sub pat, dar fata era de
negasit.
Lampa, nici macar n-o zari, din cauza ca, de~i stralucea cu putere, Omul
Luna era ~i mai stralucitor.
- Ciudat, i~i zise Ie. Unde ar putea fi? Va trebui sa ma intorc in cer tara ea.
le~i, ~iincepu sa-~i dezlege reniL Se urea in sanie, dar pe dnd sa porneasca
fata aparu de dupa pieile ce atirnau la u~a ~i, apledndu-se in afara, hohoti
vesel.
- laHi-ma! lata-mal ii striga ea Omului Luna. Omul Luna i~i Iasa renii, se
napusti in coliba, dar fata se pretacuse din nou in lampa. Incepu s-o caute
peste tot, cerceta fiecare bat, fiecare fr~nza, fiecare fir de par de pe blanuri ~i
fiecare fir de praf, dar s-o gaseasca pe fata nici yorba.
- Ciudata poveste! Unde putea fi? Se parea ca va trebuie sa se into area fara
ea. Dar nici nu ie~ise bine din coliba ~i se apuca sa-~i dezlege renii di fata
aparu din nou, de dupa pieile de la u~a:
- lata-mal lata-ma! striga ea, rizid.
Omul Luna se napusti in coliba ~ise puse din noupe cautat. Cauta ~i cauta,
scotocind ~i rasturnind totul cu susul in jos, dar pe fata n-o gasi.
Era deja ametit de atita cautat ~i atit de istovit inclt de-abia i~i mi~ca
picioarele ~i mIinile.
Acum, fetei nu Ii mai era frica de el. Se prefacu din nou fata, ie~i din coliba,
il trinti pe Omul Luna pe spate ~i-i lega miinile ~i picioarele cu 0 funie.
- Vai, vail gemu Omul Luna. ~tiu ca vrei sa ma omori! Omoara-ma! 0
merit, am gre~it ca am vrut sa te due cu mine. Dar inainte sa mor, acopera-ma
cu piei ~i lasa-ma sa ma indilzesc, mi-e tare firg.
Fata il privi mirata.
- Tie - frig? zise ea. Tu, care nu ai nevoie de adapost, care nu ai nici cort?
Dar cum? Tu apartii inaltului cerului ~i acolo trebuie sa stai. Ce nevoie ai tu
de pieile mele?
Atunci Omul Luna incepu sa se roage de fata ~i, iata, ce-i spuse:
- Tocmai pentru ca n-am nici un camin, cum zici, ~i sint pedepsit sa ramin
astfel toata viata, lasa-ma in libertate ca sa colind pe cer. Voi fi eel pe care
oamenii il vor privi, ceva care Ie va aduce bucurie. Lasa-ma liber ~i eu voi
servi drept far oamenilor deasupra tundrei! Lasa-ma liber ~i eu voi masura
anul pentru poporul tau! Mai intii voi fi Luna Batrinului Taur, apoi Luna
Na~terii Viteilor, apoi Luna Apelor, apoi cea a Frunzelor, apoi Luna Caldurii,
apoi Luna Napirlirii Coarnelor de Cerb, apoi Luna Impreunarii Caprioarelor
Salbatice, apoi Luna Prirnei Ierni ~i apoi Luna Zilelor Scurte.
- Dar daca te las sa devii din nou puternic ~i miinile ~i picioarele iti vor fi
tari, nu vei mai cobori din inaltul cerului ineercind sa ma duci eu tine? intreba
fata.
- Nu, niciodata! striga Omul Luna. Voi ineerca sa uit drumul care duee la
eoliba ta. E~ti mult prea isteata. Nu voi mai cobori de pe cer, voi sta aeolo ~i
voi lumina cerul ~i pamintul.
Fata il elibera pe Omul Luna, acesta se inalta la cer ~i i~i revarsa lumina
pe pamint.
TIGRUL ~I OMUL
.IE
- Dar asta e 0 prostie. Oamenii sint mai puternici dedt tine ~i ar putea sa
te omoare, zise Cerbul.
Tigrul nu il crezu nici pe Cerb, la fel cum nu Ie dadu crezare nici Lupului
~i ElanuIui, ~imerse mai departe. Merse ~imerse, pina dnd inaintea lui se ivi
o creatura care statea pe doua picioare ~i taia un copac; 0 fiinta cum nu mai
vazuse inainte. Ei, dar Tigrul nu ~tia ca era un "om" ~i statea foarte lini~tit ~i
11privea de departe, sa-~i faca curaj inainte de a-i vorbi.
Omul se intoarse ~i-I vazu.
- Ce dore~ti? intreaba el.
- Vreau sa vad cum arata un om, ii raspunse Tigrul.
- Dar e 0 prostie din partea tal zise Omul. Nu ~tii ca oamenii _sintmai
puternici dedt tine ~i ca e periculos sa Ie atii calea?
Dar Tigrul nu-l crezu, a~a ca Omul zise:
- 0, foarte bine! Hai sa te leg de copacul asta ~i sa-ti indeplinesc dorinta.
Tigrul accepta ~i OmuI11lega de un copac ~i, adudndu-~i pu~ca, trase un
glonte ~i-i reteza urechea.
Tigrul urla de durere.
- Lasa-ma sa plee! striga el. Acum ~tiu ca e~ti om ~i ca e~ti mai puternic
dedt mine. Omul taie funia care-l tinea pe Tigru legat de copac.
- Pleaca in padure, zise eI, ~i tine-te departe de oameni!
De atunci nu numai tigrii, ci ~i celelalte animale se feresc de oameni.
-- ,...
KOTURA, S'TAPINUL
J .[J)
emult, tare demult, intr-o tabara de nomazi, traia un batrin impreuna eu eele trei fiiee ale sa]e, eea mai mica dintre ele fiind ~i eea mai buna ~i
eea mai de~teapta.
Batrinul era tare sarae. Avea 0 eoliba paraginita ~i plina de gauri ~i haine
mai deloe. Cind gerul era aspru, batrinul ~i fetele se euibareau linga foe
ineercind sa se inealzeasdi. Noaptea, inainte de eukare, stingeau foeul ~i
dirdiiau de frig pina dimineata.
Odata, in plina iarna, se batu 0 furtuna naprasniea asupra tundrei. Vintul
batu 0 zi, batu ~i ziua urmatoare, batu ~iin eea de-a treia zi, de se eutremurau
eolibele stind gata sa eada. Oamenii nu indrazneau sa-~i seoata nasul afara ~i
stateau inauntru flaminzi ~i infrigurati. La fel ~i batrinul eu eele trei fiiee ale
sale. Stateau in eoliba aseultind ~uierul vintului, dar, in eele din urma, batrinul
zise:
- Nu yom putea stavili nilciodata viseolul asta. S-a abatut asupra noastra
din porunea lui Kotura, Stapinul Vinturilo.r. S-a infuriat ~i a~teapta sa-i
trimitem 0 fata bun a de sotie. Tu, Fata mea eea Mare, va trebui sa mergi la
Kotura, altfel neamul nostru va pieri. Trebuie sa.mergi ~i sa-l rogi sa opresca
vijelia ..
- Cum sa merg la el? intre,ba fata. Nu eunose drumul.
- Iti voi da 0 saniuta. A~az-o eu partea dinainte inspre vint, impinge-o ~i
porne~te dupa ea. Vintul iti va des face legiiturile hainei, dar nu te opri sa Ie
legi. Zapada iti va intra in eizmulite, dar tu nu te opri s-o seoti. Nu te opri pina
ee nu ajungi la un munte inalt. Pe el te vei urea ~i dnd vei ajunge in virf, abia
atunci vei putea sa-ti seoti z~ipada din cizme ~i sa-ti prinzi legaturile hainei.
Dupa citva timp 0 pasariea va zbura spre tine ~i ti se va a~eza pe umar.N-o
alunga, fii buna eu ea ~i invele~te-o eu grija. Apoi urea in saniuta ~i eoboara
pe panta eealalta a muntelui. Saniuta te va duee pina la u~a eolibei lui Kotura.
Intra in eoliba, dar nu te atinge de nimie, a~eaz~-te numai ~i a~teapta. Cind va
.veni Kotura fa tot eeea ee iti va cere el.
Fata eea Mare se infofoli in blanuri, a~eza saniuta eu fata spre vint ~i 0
impinse inainte.
Merse in urma ei 0 bueata de drum, dar legaturile hainei i se desfaeudi,
trebuia s-o gasesca la porunca lui Kotura? Statu acolo dtva timp, gindindu-se
ce sa faca, ~i apoi merse mai departe prin zapada la intimplare.
Deodata, in fata ei aparu micuta pasare care venise la ea pe munte, zburind
cind incolo, dnd incoace. Fata cea Mica se hotari s-o urmeze. Pe unde 0 lua
pasarica pe acolo mergea ~i fata no astra. Mersera tot inainte ~i in cele din
urma fata zari 0 luminita ce sdnteia nu pre a departe, inaintea lor. Fata cea
Mica se bucura nespus ~i se duse inspre ea crezind ca acolo era coliba. Dar
dnd se aprapie, descoperi ca ceea ce parea a fi 0 coliba era numai 0 movilita
din care se inalta un firice! de fum. Fata dadu ocol movilitei, 0 ras~oli cu
piciorul ~i deodata acolo, intr-o parte ~ movilitei, vazu 0 u~a. Aceasta se
deschise in fata ei ~i aparu 0 batrina cu parul alb.
- Cine e~ti ~i de ce-ai venit la mine? intreba ea.
- Ti-am adus ni~te carne, bunicuto, raspunse Fata cea Mica. Kotura m-a
trimis cu ea.
- Kotura, zici? Foarte bine, atunci, hai s-o maninc! Tu a~teapta afara.
Fata cea Mica statu 11ngamovilita ~i a~tepta. A~tepta mult~ vreme. In cele
din urma, u~a se deschise din nou ~i batrinica ie~i ~i-i dadu vasul.
Era ceva in el, dar fata nu incerca sa afle ce anume. Ii duse vasullui Kotura.
- De ce ai stat atit de mult? intreba Kotura. Ai gasit coliba?
- Da, am gasit-o.
- Le-ai dat carnea?
- Le-am dat-o.
- Arata-mi vasul, vreau sa vad ce este in el.
Kotura se uita ~i vazu ca in vas erau dteva cutite ~i, mai erau, ace de otel,
razatori ~i melite de tabacit piei. Kotura rise tare.
- Ti-a dat lucruri foarte bune ~icare-ti vor fi dt se poate de folositoare, zise
el. .
Veni dimineata ~iKotura se scuHi. Aduse dteva piei de caprioara in coliba
~i-i porunci Fetei celei Mici sa-i faca 0 haina noua, cizme ~imanu~i pina seara.
- Daca Ie vei face frumoase, ii zise el, te voi lua de sotie.
Kotura pleca ~iFata cea Mica se apuca de treaba. Cadoul biltrinei se dovedi
foarte folositor. Fata cea Mica avea tot ceea ce-i trebuia pentru a face hainele.
Nu era sigura ca va reu~i totul intr-o singura zi, dar nu mai pierdu vremea ~i
se stradui sa faca dt putea de mult. Deodata, pieile de la u~a se ridicara ~i
aparu 0 batrina cu parul carunt. Fata cea Mica 0 recunoscu de indata: era
batrina careia ea Ii dusese carnea.
- Ajuta-ma, fata mea. Am un fir de praf in ochi. Te rag, scoate-mi-l,
deoarece singura nu pot.
Fata cea Midi n-o refuza. I~i lasa lucrul de 0 parte ~iii scoase batrinei praful
din ochi.
- Ce bine! zise batrina. Nu ma mai doare ochiul. Acum, uita-te in urechea
mea dreapta.
Fata cea Mica se uita in urechea batrinei ~i se minuna.
- Ce vezi acolo? intreba batrina.
- Vad 0 fata in urechea ta, raspunse Fata cea Mica.
- De ce n-o strigi? Te va ajuta sa-i faci lui Kotura hainele.
Fata cea Mica fu nespus de bucuroasa ~i 0 striga pe fata. La chemarea ei,
nu una, ci patru fete sarira din urechea batrinei ~i toate patru se pus era pe
treaba. Tabacira pieile, Ie periadi, Ie croira ~i, la urma, Ie cusura. Hainele fura
curind gata ~i batrinica Ie ascunse pe fete inapoi in urechea ei ~i pleca.
Era deja seara cind Kotura se intoarse.
- Ai facut tot ceea ce ti-am spus? intreba el.
- Da, am facut, ii raspunse Fata cea Mica.
- Sa vad hainele cele noi, vreau sa Ie incerc.
Fata cea Mica ii dadu hainele, Kotura Ie lua ~i-~itrecu mina peste eIe: pieile
erau moi ~i placute la pipait. Se imbradi cu hainele ~i vazu ca acestea nu-i
erau nici prea mici, nici prea mari, ii veneau ca turnate. Kotura zimbi. '
- Imi placi, Fata Mica, ~i mama, ~i cele patru surori ale mele te plac ~i ele,
zise el. E~ti harnica ~i curajoasa. Ai biruit 0 furtuna naprasnica pentru ca
poporul tau sa nu piara. Ramii cu mine in coliba mea, vreau sa-mi fii sotie.
Si de-abia rosti aceste vorbe ca furtuna din tundra se ~i lini~ti. Oamenii nu
mai dirdiiau de frig, nu se mai ascundeau de vint. Ie~ira toti din colibe Ia
lumina zilei.
""
II
cinci vaci, are in iurti'i 0 fata neasemuit de frumoasa. Trimiteti petitori la ea,
deoarece vreau sa fie sotia mea.
Talallui Kharzit-Bergen trimise de indata noua barbati calar~ pe noua cai
dupa fata.
Petitorii ajunsera la casa batiinei, 0 vazura pe fata ~i frumusetea ei
neasemuWi ii lasa muti de uimire. Stateau ~i 0 priveau in tac,ere, iar dnd i~i
venira in simtiri plecara cu totii in afara de unul, eel mai batrin ~imai respectat
dintre toti.
- Babuto, zise el, vrei sa i-o dai pe fata lui Kharzit-Bergen de sotie?
- 1-0 dau, raspunse babuta.
Apoi 0 intrebara pe fata dad dorea sa devina sotia tinarului viniHor ~i
aceasta Ie raspunse ca dorea.
- Va trebui sa-rni pliititi 0 rascumparare foarte mare pentru mireasa, Ie
spuse babuta. Imi yeti da atitea vaci ~i atitia cai, dti poate cuprinde pa~unea
mea.
Curind, caii ~ivacile fura rninate spre pa~unea batrinei ~ierau atit de multe,
indt nici nu mai puteau fi numarate.
o imbracara apoi pe fata in haine noi ~i frumoase ~i, adudnd un cal, ii
pusera friu de argint, 11in~euara cu 0 ~a de argint ~i-i agatara de-o parte un
bici de argint, Kharzit-Bergen i~i lua rnireasa de mina, 0 ridicii in ~a ~i 0 purta
calare spre casa.
Mergeau de 0 buna bucata de vrerne, dnd Kharzit-Bergen vazu 0 vulpe.
La vederea ei, tinarul nu se putu stapini ~i-i spuse miresei sale.
- Eu trebuie sa prind vulpea asta, dar 0 sa ma-nto~c curind. Mergi inainte
pe drumul asta pin a ajungi la 0 raspintie. Inspre rasarit atirna 0 piele de
zibelina, iar inspre apus 0 piele de urs. Sa n-o iei pe drumul spre apus. Mergi
pe drumul pe care se gase~te pielea de zibelina.
~i, cu aceste cuvinte, se indeparta in galop.
Fata merse singura mai departe ~i la timpul cuvenit ajunse Ia 0 raspintie.
Nici nu ajunse bine acolo di ~i uita eeea ee-i spusese Kharzit-Bergen ~i 0 Iua
pe drumul pe care se gasea pielea de urs. Curind, ajunse Ia 0 iurta mare, de
fier ~i, de indata ee sosi, i~i facu aparitia eea de- opta fiica a diavolului. Aceasta
avea un singur picior incovoiat, un singur brat Ia fel de incovoiat ca ~i
pieiorul, un ochi hidos aflat drept in frunte ~i 0 Iimba Iunga ~i neagra care
atirna pina pe piept.
Fiica diavolului 0 apuca pe fata, 0 trase jos de pe caI, ii jupui pielea de pe
fata ~i i~i aeoperi f;Ita eu ea. Apoi Ii Iua hainele eele frumoase ~i se imbraea
cu ele, pe fata, arundnd-o peste iurta. Dupa toate acestea, ea incaleca pe calul
baltat ~i 0 lua spre rasarit.
Kharzit-Bergen 0 ajunse din urma tocmai dnd aceasta se apropia de iurta
tatalui sau. Dar nu observa ~i nu banui nimic.
Toate neamurile lui Kharzit-Bergen se strinsesera sa 0 intimpine pe
mireasa. Noua feciori chipe~i ~i opt fete frumoase ie~isera la poarta ca sa-i
ureze bun venit. Fetele discutau intre ele, zicindu-~i:
- De indata ce mireasa va rosti 0 yorba, din gura ii vor sari cele mai
frumoase margaritare ~i se vor rostogoli pe pamint.
Ele adusesera ata ca sa in~ire margaritarele.
Feciorii discutau ~i ei unii ell, altii, zidndu-~i:
- De cum va sosi, mireasa va fi urmata de zibeline negre la fiecare pas.
Stateau cu arcurile ~i sagetile gata pregatite, ca sa tinteasca zibelinele.
Dar cind mireasa incepu sa vorbeasca, din gura ii sarira broa~te urite ~i de
cum inainta, hermeline riioase ii impiedicara pa~ii.
Toti cei ce venisera sa 0 intimpine pe mireasa ramasera muti de uimire ~i
fura cuprin~i de tristete.
Cu toate acestea, ei intinsera un covor de iarba verde, atit de lung incH
ajungea pina la iurta mirelui, care i~i lua mireasa de mina ~i 0 conduse
inauntru.
Mireasa intra ~i, cu trei tufe de larice, facu focul in vatra.
Dupa toate acestea, facura nunta, la care toti mincara, baura ~i se veselira.
Nimeni nu banuia ca fata nu era mireasa cea adevarata.
Curind dupa aceasta, babuta ie$i pe dmp cu vitele la pascut. Privind injur,
ea observa ca 0 noua feriga cu cinci tulpinite crescuse chiar pe locul celei
dintii; aceasta era mai dreapta ~i mai mladioasa dedt prima.
Babuta smulse feriga cu radacina cu tot, 0 duse in iurta ~i 0 a~eza pe perna.
Apoi, se intoarse pe dmp ~i se apuca de muls. Deodata, auzi clinchete de
clopotei in iurta. Intra degraba ~i pe cine credeti ~a vazu acolo? - pe nimeni
alta,dedt pe fata ei, care era ~i mai frumoasa ca inainte.
- Cum se face ca e~ti aici, de ce te-ai intors? intreba mirata, batrinica.
- Pe dnd Kharzit-Bergen ~i eu mine mergeam calare spre iurta lui, ii
raspunse fata, el mi-a spus ca vrea sa urmareasca 0 vulpe. Eu trebuia s-o apuc
pe drumul pe care era agatata 0 piele de zibelina ~i sa nu cumva s-o iau pe
drumul pe care atirna 0 piele de urs. par uitind de sfatul sau, am luat-o pe
drumul gre~it ~i eurind am ajuns la 0 iurta de fier. Cea de-a opta fiidi a
diavolului m-a prins, mi-a jupuit pielea de pe fata ~i ~i-a intins-o pe fata ei.
Apoi mi-a scos hainele cele frumoase ~i dupa ce s-a imbracat cu ele, m-a
aruncat peste acoperi~ul iurtei de fier. Apoi, a indilecat pe calul meu ~i s-a tot
dus. Pe mine m-au gasit ni~te dini de pripas ~i m-au tlrlt in dmp pina spre
iurta ta, unde am reinviat sub forma de feriga. Of, mama, oare 11voi mai
revedea vreodata pe Kharzit-Bergen?
Babuta Ii asculta povestea ~i, incerdnd s-o lini~teasca, ii spuse:
- Nu fi suparata, 0 sa-l revezi, zise ea. Dar intre timp, stai cu mine ca ~i
inainte; vei fi fiica mea.
Si a~a, fata din feriga se instal a din nou in iurta batrinei.
Curind, calul eel baltat afla ca fata inviase ~i ii spuse tatalui lui KharzitBergen:
- Afla, stapine, ca fiul tau, Kharzit-Bergen, ~i-a parasit mireasa in timp ce
veneau incoace ~i ea a trebuit sa pomeasdi singura la drum. and a ajuns la
loculin care drumul se desparte, din gre~eala, a luat-o pe drumul pe care atima
pielea de urs ~i a ajuns la 0 iurta de fier. Cea de a opta fiica a diavolului s-a
napustit auspra ei, i-a smuls pielea de pe fata ~i ~i-a intins-o pe fata ei, s-a
imbracat cu hanele ei frumoase ~i apoi a aruncat-o dupa iurta. Acum fata
diavolului sta in iurta ta ~iiti este nora. at despre fata cea frumoasa, adevarata
mea stapina, ea a reinviat. Trebuie sa 0 aduci aici ~i sa i-o dai fiului Hiu de
sotie, altfel vei avea numai necazuri. Fiica diavolului iti va nimici vatra ~i
iurta, iti va face viata nenorocWi ~i va va distruge pe toti.
Batrinul navali in iurta.
- De unde ti-ai adus sotia, fiule? 11intreaba el pe Kharzit-Bergen. Cine este
ea?
- Este fiica batrinei, stapina celor cinci vacute, ii raspunse Kharzit-Bergen.
Zise talal, apoi:
- Mi s-a pHns calul ba1tat. Zicea ca ti-ai lasat singura mireasa in drum spre
casa ~i ca, ajungind la raspintie, a luat-o pe drumul ce duce la iurta de fier.
Cea de-a opta fiica a diavolului ne-a in~elet pe toti gasindu-~i adapost aici
print-un vicle~ug. Du-te din nou la babuta ~i roag-o pe mire asa cea adevarata
sa se into area la noi. at despre fata diavolului, pe ea s-o legi de coada unui
cal salbatic ~i sa-l gone~ti pe dmp. Sa i se impra~tie ciolanele. Daca nu vei
face astfel, vo;n pieri cu totii.
Fata diavolului 11auzi ~i se facu neagra de frica ~i minie.
Kharzit-Bergen, de cum auzi spusele tatalui sau, se facu ro~u de suparare.
o prinse pe fata diavolului, 0 trase afara de picioare ~i 0 lega de coada unui
cal salbatic .
.Calul pomi in galop in largul dmpului, tlrind-o pe fata cea urlta ~i rea,
preschimbIndu-i trupulIntr-o gdimada de viermi ~i ~erpi. Pe ace~tia, KharzitBergen ~i tatal sau Ii adunara ~i Ie dadura foc.
Ispravind toate acestea, Kharzit-Bergen pomi calare spre iurta babei. Sari
de pe caiin dreptul u~ii. De cum 11vazu, babuta Ii ie~i m cale m mare graba.
Era dt se poate de fericita, atlt dt poate fi cineva dnd 11regase~te pe cel pe
care-l crezuse pierdut, ori mort. Ea Intinse un tap~an de iarba verde atlt de
lung mClt ajungea pina la iurta, taie cea mai grasa vaca ~i cel mai bun cal ~i
se apuca sa pregateasca nunta.
Clt despre fata din feriga, aceasta 11privi pe Kharzit-Bergen ~i se pomi pe
pllns.
- De ce ai venit? 11mtreba ea. Ai lasat-o pe cea de-a opta fiica a diavolului
sa-mi verse singele, sa-mi sfi~ie pielea ~i sa-mi arunce trupulla dini. Cum
poti sa mai stai Inaintea mea? Sint muIte fete pe lumea asta, mai multe chiar
dedt ~tiucile, ~i multe femei, mai muIte declt pasarile. Du-te ~i cauta-ti sotie
printre ele. Eu nu ma voi marita cu tine!
- Nu te-am dat celei de-a opta fiice a diavolului, zise 'Kharzit-Bergen, ~i
nici nu te-am aruncat dinilor. and am pomit-o dupa vulpe prin taiga, ti-am
aratat drumul pe care sa-l urmezi. Nu te-am trimis sa-ti afli moartea.
Babuta I~i ~tergea lacrimile din ochiul drept, apoi pe cele din ochiul sting,
se a~eza Intre fata ~i Kharzit-Bergen ~i zise:
- Cum se face ca tu, cea care ai murit ~i apoi ai remviat, ~i tu, cel care ai
disparut ~i apoi ai revenit, cum se face ca nu va bucurati? Trebuie sa va iubiti
ca ~i Inainte ~i sa traiti In prietenie ~ipace. AscuItati-mi vorbele ~i faceti cum
va spun.
Fata pleca Incet capu!.
- Foarte bine, voi face cum spui tu, vreau sa uit ~i sa iert, zise ea.
Auzind acestea, Kherzit- Bergen sari In picioare ~i Incepu sa danseze ~i sa
faca tumbe, Imbratismd-o ~i sarutmd-o pe fata.
Apoi m~euara calul ba1tat cu 0 ~a de argint, 11acoperira cu un vaItrap tot
de argint~i atimara un bici de argint Intr-o parte a ~eii. Pe fata 0 Imbracara In
cele mai frumoase tesaturi ~i apoi, ea ~i Kharzit-Bergen, 0 pomira la drum.
Mersera drum lung. $tiau ca e iama dupa zapada care cadea, ~tiau ca e vara
dupa ploile care-i udau, ~tiau ca e toamna dupa ceata care se Iasa deasupra
vailor. Au mers ~i au tot mers ~i nu s-au oprit dedt atunci dnd au ajuns la
iurta lui Kharzit-Bergen.
Toate rudeniile lui Kharzit-Bergen, cei noua frati, cu totii In par, au venit
sa Intimpine mireasa ~iau a~temut pe jos un cOvor de iarba, de la stllpul portii
pma la iurta.
- Mireasa va sosi curind, zisera, ~ila fiecare pas pe care-l va face vor aparea
zibeline negre in urma ei.
Cu acestea in gind, incepura sa-~i faca arcuri ~i sageti ~i muncira atit de
mult, incit pielea de pe miini Ii se jupui.
Cele opt surori ale lui Kharzit-Bergen se apucara de tors ~i muncira atH de
mult, incH pielea de pe degete Ii se jupui.
- Mireasa va sosi curind, va vorbi cu glasul ei argintiu ~i pietrele pretioase
se vor rostogoli la pamint, spusera ele.
Apoi Kharzit-Bergen sosi impreuna cu mire asa ~i doua dintre surori
priponira caii la poarta. 0 luara in brate pe mireasa ~i 0 lasara jos pe tap~anul
de iarba moale. Fata vorbi ~i numaidecit ii sarira din gura pietre pretioase ~i
fetele se pusera pe cules ~i Ie in~irara pe sfoara. Cum pomi spre iurta, dupa
pa~ii ei sarira zibeline negre ~i tinerii i~i pregatira arcurile ~i sagetile sa Ie
tinteasca.
Mireasa ajunse la iurta ~i folosind trei tufe de larice, facu focul in vatra.
Se pomi 0 nunta vesela, la care au fost poftiti tar ani din toate satele vecine.
Printre ei erau cintareti ~i erau dansatori, povestitori, luptatori ~i clovni.
Trei zile nunta tinu, apoi se sfir~i, iar invitatii plecara pe la casele lor, unii
pe jos, altii calare.
Kharzit-Bergen ~i sotia sa ~i-au intemeiat un camin trainic, ducind 0 viata
lung a ~i fericita. Si se spune ca nepotii lor mai traiesc ~i astazi.