BARBU, Ion (pseudonim al lui Dan Barbilian; 19.III.

1895,
campulung - 1l.YIII.1961, Bucure9ti), poet, eseist 9i traducator. A facut cariera 9i ca matemaJician, cu numele de stare
civila. Este fiul Smarandei (n. $oiculescu) 9iallui Constantin 1.
Barbilian, magistrat. Inca din adolescenta, aproape tot ceea ce
intreprinde B. se constituie fie ca 0 provocare intentionata, fie
ca 0 reactie (uneori intemeiata, alteori umorala) ce intrece cu
mult, ill intensitate 9i "anvergura", stimulul initial. In liceu,
fiindca tanarul Tudor Vianu, "mai aparent genial", compune 9i
traduce poeme, B.incearca sa-I imite 9i se gande9te sa inceapa
traducand din Baudelaire. Efectul nu e, din nefericire, cel
scontat, dimpotriva, Vianu 11"mortifica" prin ironii; 9i atunci
novicele se va illcapatana sa-i demonstreze ca poate "la rigoare
simula poezia" atat de bine, incat sa-l oblige pe ironicul
prieten sa scrie 0 carte despre el. (Astfel ca, peste ani, pe deplin
consacrat 9i in poezie, 9i in matematici, B. va marturisi:
,,~ariera mea poetic~ sfarge9te logic la cartea lui Vianu despre
mme. Once vers mal mult e 0 pierdere de vreme.") "Stimulul"
din tinerete e poate mai putin cunoscut; dar reactia, adica
opera poetica a lui B. (9ia doua reacpe, cea critica, la ea: studiul
lui Tudor Vianu din 1935) intra ill canonulliteraturii romane.
Liceanul excepponal dotat pentru matematici e la un pas de
repetentie, pentru ca nu 11intereseaza deloc anumite materii.
Ca militar, risca la un moment dat, din cauza atitudinilor
nonconformiste, sa fie trimis ill fata Curtii Marpale. Nu se va
ajunge chiar aici, illsa la sfar9it, cand toti colegii sai devin
ofiteri, tanarul insurgent se alege cu gradul de plutonier. Dupa
razboi, ill toamna lui 1919,11viziteaza pe E. Lovinescu exact ill
ziua lnmormantarii lui AI. Vlahuta, provocand 9i aici 0 scena
suculenta, relatata ulterior ill Memorii de marele critic. Isi ia
pseudonimul Ion Barbu, pentru ca nu are curajul "de a
amesteca pe geometru in poezie"; 9i, oricum, numele
matematicianului i se pare ca "are ceva lautaresc in sunet".
Barbu e de altfel numele de familie initial al tatalui sau, pe care
un profesor de liceu avusese placerea sa-I modifice, in urma
unei ,mangaieri meditative a barbiei ("barbilia", pe latine9te).
ModlfIcand, acum, mai vechea modificare, B. ajunge a9adar in
punctul initial - mai ales ca bunicul pe linie paterna, me9ter
zidar tragandu-se din mahalaua bucuresteana Omul de Piatra
fiu de roman macedonean, se numis~ el insu9i Ion Barbu:
Luandu-i numele, scriitorul va considera ca e de datoria Iui sa-i
lase glasul "sa se faca auzit" ill poemele sale de atmosfera
balc~nica. Aflat la doctorat in Germania, la Gottingen,
senhmental-aprigul matematician-poet duce 0 viata de boem
exuberant, insapabil. Evolueaza "ca un vultur" ill domeniul
cuceririlor erotice 9i Ie inventariaza apoi scrupulos, nu U90r
(datorita numarului lor), dar cu 0 vizibila satisfactie in
scrisorile catre bunul sau prieten, seriosu19i cumintele T~dor
~ian~. ?e ,dragul acestuia, se muta de la Gottingen la Tiibingen,
91aICI0 mtame9te pe Gerda Hossenfelder. Don Juanul balcanic 0
cere imediat in casatorie, astfel ca rasa teutona va fi
transplantata pe sol romanesc: mai illtai la Giurgiu 9i apoi la
Bucure9ti, u~de freneticul B. este profesor suplinitor de
ma~ematica. I~timpul orelor predate, profesorul, indignat de
"evldenta ne9hmta matematica" a elevilor, i9iregase9te uneori
seninatatea pierduta citindu-le din poemele lui Poe, Mallarme,

Rimbaud, Rilke. La sfar9it de an, nu Ie strica acestora sa Ii se

predea, doua-trei ore, filosofie matematica. Originalul profesor
su~linit.or ajunge asistent, conferentiar 9i apoi profesor
uruversltar. Pentru el, "geometria elementara nu e numai 0
categorie seaca, didactica, ori paradisul arhaic 9i naiv al
gandirii matematice; dar, dimpotriva, un model al esentialitatii
9i elegantei formularii, un clasicism". Se considera ~n
reprezentant al Programului de Ia Erlangen, conform caruia
cercetarea matematica majora" prime9te 0 organizare 9i0 orienta~e invecinate cu aceea a functiunii poetice, care, apropiind
prm metafora elemente disjuncte, desfa90ara structura identica
a universului sensibil". Elementele disjuncte vor fi in continuare apropiate, prin metaforele poetice, prin organizarea
matematica, dar 9i prin illse9i activitatea 9i viata lui B.: nonconformist inepuizabil, sergent ill toate razboaiele, mereu cu
cate 0 provocare proaspata ill ranita. Una fiind 9i colaborarea,
dupa 6 septembrie 1940,ill presa legionara, "accident" regretat
ulterior, insa nu suficient de convingator. Temperamentul sau
co.leric,"rea~tiv", orgolios 9i susceptibiI, e bine fixat ill poleffilcaantologIca - nu numai de idei, ci 9ide afecte - cu Arghezi.
La. capatul rasunatorului schimb de focuri publicistice 9i
eplstolare, turbulentul poet al Ideii descopera un induio9ator
element comun: "Mi-ar parea rau sa ma cert cu dumneata,
fiindca tii oarecum la caini." Sarcasticul polemist s-a contaminat, a9adar, de marea slabiciune a omului pentru animale,
pentru caini in primul rand. Plangand cu lacrimi amare la

moartea fiecaruia dintre numero9ii sai patrupezi, eseistul

necrutator va scrie pe un biletel, cu putin timp inainte de
propria lui moarte, urmatoarele randuri: "Daca atunci cand ma
voi prezenta acolo nu-mi vor ie9iinainte toti diinii mei, Iti neg,
Dumnezeule, existenta". Grav bolnav, B. moare In august
1961 - 9i,ca un fel de ermetism In sfar9it "dezlegat", a doua zi
dupa Inmormantare, salcia din curtea casei sale, In care poetul
vedea un copac sacru, s-a prabu9it deodata, din cauza unei
furtuni, peste mormintele mult-iubitilor 9i credincio9ilor sai
caini. 0 reactie fireasca a naturii, la moartea unui poet de 0
originalitate stranie, intens expresiva 9iprovocatoare: 0 sinteza
de apolinic 9i dionisiac.
In numai doisprezece ani, poetul care debutase In "Literatorul" lui Macedonski (1918, cu poezia Fiintil) ajunge la 0
deplina consacrare. Frecventeaza asiduu cenaclul Sburatorul,
publica versuri in revista cu acela9i nume, ca 9i In "Umanitatea", "Cuvantulliber", "Romania noua", "Contimporanul",
"Viata romaneasca", "Cugetul romanesc", "Cetatea literara",
"Hiena", publica in 1921 Dupil melci (placheta ilustrata complet
inadecvat, ca 0 carte pentru copii), intra In Antologia poetilor de
azi a lui Ion Pillat 9i Perpessicius cu poemele Pilunul 9i
Uvedenrode (1925), iar In istoria literaturii romane cu volumul
Joe secund (1930) - ce marcheaza, Intr-un mod simbolic, 9i
sfar9itul carierei sale poetice. Eseurile 9i articolele sale critice
pot fi grupate, din punctul de vedere al (vehemen~ei) ideatiei,
intr-o prima perioada relativ mai "cuminte", Intre 1920 (anul
dind debuteaza ca eseist In "Umanitatea", cu 0 recenzie la un
volum de versuri al lui Nichifor Crainic), 9i 1921 (dind
matematicianul pleaca In Germania pentru doctorat) 9i 0 a
doua, efectiv "incendiara", Intre 1927 9i1930. Articolele publicate acum, in "Ideea europeana" (Poetica domnului Arghezi 9i
Evolutia poeziei lirice, dupil E. Lovinescu), "Viata literara" (Poezia
lene$il), "Ultima ora" (Rilsilritul crailor, Legenda $i somnul fn
poezia lui Blaga) 9i "Vremea" (Salut fn Novalis) evidentiaza,
spectaculos ca un foc de artificii al spiritului, un crez (9i un
program) estetic: cel al poeziei pure, fixat mai ales polemic, In
contradictie. Poezia "trista de Insa9i tristetea materiei" a lui
Tudor Arghezi ("tara mesagiu, respins de idee"), sincronismul
lovinescian "ca 0 verzuie pasta", cu a sa "durata curenta" ce se
cere concurata printr-o poezie ridicata la total a depersonalizare, poemele in stil "pasti9 sau pestrit" ale gandiri9tilor, de
la care B. se Intoarce "cu un dezgust ilimitat", noile curente
poetice, avangardiste, In care, sub 0 "obraznica insurectie", se
ascund de fapt procedee zoliste, 9ideci 0 "iremediabila ratare";
In fine, ca 0 apoteoza (sau, poate, ca 0 apocalipsa), Intreaga
"poezie lene9a" (fie ea constructivista ori folclorica, simbolista
ori verista) a epocii sale, care nu poate sa iasa din "acest tabiet
al romantei 9i al elegiei" 9i sa ajunga la "experien~a 9i transfigurare", fiind salvata de "inanitatea totala" numai prin Blaga
9i Philippide - toate acestea constituie un veritabil cligeu, 0
esentializata imagine fotografica negativa, ce trebuie developata pentru a se obtine distributia specific barbiana a luminii 9i
umbrei: un joc secund, mai pur. Cu un caracter cvasicircumstan~ial dupa 1930, produc~ia literara a lui B. (aparuta In
"Falanga", "Pan", "Revista Fundatiilor Regale", "Revista
literara") starne9te interesul mai ales prin acele piese (Cuviint

ciitre poeti, 1941, Protocol al unui club Mateiu Caragiale, 1947) in

care - de data aceasta prin elogiu, iar nu prin ocara - poetul
se define9te. Prefata scrisa, in 1931, pentru volumul de debut al
lui Dan Botta (Eulalii), intitulata Veghea lui Roderick Usher 9i
conceputa ca 0 "parafraza" dupa Edgar Allan Poe, are 0 intensa expresivitate rasucita-n sine, dar 9i 0 valoare functionala,
caci ea caracterizeaza 9i lumineaza, indirect, dintr-un unghi
perfect, sistemul poetic 9i valoric barbian.
Extrem de critic fa~ade majoritatea formulelor poetice ale
epocii, B. nu a manifestat mai multa ingaduin~a nici fata de
propria sa produc~ie lirica, pe care 0 cerne printr-o sita foarte
fina, astfellncat ceea ce ramane, la urma, In volurn, sa-l reprezinte cu adevarat. Luciditatea maxima a poetului solicita 0
exegeza critica pe masura 9i ridica un semn de intrebare: daca
B. trebuie analizat in evolu~ia sa, a9adar dintr-o perspectiva
diacronica, fixand etapele devenirii sale (cum a procedat
Tudor Vianu), ori, dimpotriva, se cere interpretat exclusiv prin
prisma volumului Joe secund, mai exact, a ordinii celor trei
cicluri de aici (ca la Ov. S. Crohmalniceanu). In primul caz nu
se tine cont de voin~apoetului insu9i, extrem de atent la felulln
care 19ialcatuie9te volumul (9i chiar la prezentarea grafica:
dezamagitoare In Dupil melci, concordanta cu spiritul car~iiin
Joe secund) 9icomunicand prin ordinea ciclurilor 9ia poemelor
un anumit mesaj. In al doilea caz, raman in afara discu~iei
numeroasele poeme pe care autorul nu le-a mai publicat, din

Barbu

Dicfianarul general alliteraturii ramane

Desen de Marcellancu

varii motive (cel mai important: ca nu-l exprima intru totul), in

volum. Pe de alta parte, 0 poezie atat de dificila nu poate fi
inteleasa deplin (in masura in care acest lucru e posibil) daca
este "cercetata" numai in punctul ei cel mai inalt, (iitoto data
terminus. Astfel ca cele doua variante de analiza ~iinterpretare
trebuie creditate alternativ, urmarind mai intai evolutia liricii
lui B. pana la punctul culminant reprezentat de Joe secund, (ii
reproiectand apoi, prin interpretarea acestuia, lumini asupra
traseului parcurs. Formal parnasiene, primele poeme
(considerate, retrospectiv, simple "exercitii de digitatie pentru
poeziile de mai tarziu") acopera de fapt cu perfectiunea rece,
austera (iiconventionala a modelului 0 energie - uneori chiar
o inflacarare - aproape romantica. Cultul formei e pastrat, ca
la Heredia, Leconte de Lisle ori Macedonski in ultima sa
perioada de creatie, lirismul insa nu mai poate sa-~i pastreze
maxima obiectivare imp usa de estetica parnasiana. Helada
"academica" ~i "decorativa" e inlocuita prin Helada lui
Nietzsche, a elanului "cutreierand dinamic fiintele" (ii
"ridicand extatic un cer platonician". Distantarea insa(iilasa loc
apropierii, pana la limita contopirii contrariilor, altfel spus,
pana la sinteza, pe spirala spiritului, dintre teza ~i antiteza.
Sinteza de apolinic (ii dionisiac, aspiratia catre absolut ~i
experienta intensa, orgiaca, a trairii, tensiunea dintre un acoIa,
sus ~iun aici, jos se vor dovedi extrem de fecunde pentru lirica
barbiana. Un poem se intituleaza chiar Nietzsche, un altu!,
Panteism, se incheie cu doua versuri definitorii ("Cutremurand
vertebre de silex ori granit, / Va hohoti, imensa, Vitala

368

Histerie"); sufletul universal vorbe(ite - ~ise exprima - prin

glasul "muntilor" (soliditate, "suprema incordare de granit"),
al "lavei" (fluid solidificat), al "banchizelor" (soliditate aparenta, ascunzand de fapt "verzi ~i statatoare pustietati lichide"), al "raului" (lichid "gigant c1ocotitor", devenit" u~oara
spuma"), iar izbucnirea colosala spre inalt ~i coborarea spre
"calda, impudica Cybela" nu constituie doua optiuni extreme,
aflate la cele doua capete ale c1aviaturii; dimpotriva, intr-un
mod doar aparent paradoxal, ele sunt stranse ~i rasucite, memorabil, intr-un singur fir - transformat in filon liric. Poetul se
dovede~te de 0 mare maturitate inca de la primele sale versuri,
acestea exploatand, cu efecte mai mereu remarcabile, captarea
~i "fixarea" energetismului fluid ~i arzator in pIasa rece,
"indiferenta", strict instrumentala, a unei prozodii regulate.
"Spasm incremenit", a(iadar, inc1usiv cu ajutorul dat de forma
fixa, perfect cizelata, a strofelor. Elementele nu sunt decorative,
ca la adevaratii parnasieni: materialul folosit de poet este el
insu~i 0 lava care s-a racit (ii a devenit materie verbala,
dobandind formele reliefului pe care il "umple" ("Te-nabu(iai
in pac1aincinsei atmosfere, / 0, tu, noian de lava ce-aveai sa fii
pamantul!"), tanjind cu toate acestea (sau, poate, tocmai de
aceea) dupa ,,0 aHalume", dupa "slava-ntrevazuta". Cele doua
extreme, cautand, in virtutea unui principiu supra ordonator,
apropierea ~i identificarea, sunt in prima faza a creatiei
barbiene oarecum "epurate", abstractizate, prezentate, cvasididactic, in felul unor imagini purificate de orice element
strain, care le-ar putea altera coerenta (iideturna semnificatia.
Dintr-un alt unghi (ii intr-o alta maniera poetica vor fi ele
privite ~i"tratate" in Dupa melci, poem care inchide, practic, 0
etapa in creatia lui B., deschizand 0 alta. Poezia capata carnatie
epica, povestea devine un inveli(i (placut la atingere) sub care
pot fi descoperite, pe cont propriu, sensuri mai adanci, un
substrat simbolic bogat. "Conc1uziile" nu sunt a(iadar date de
la bun inceput, ci desprinse cu efort (~icu con(itiinta neepuizarii lor), printr-o atenta hermeneutica. Descantecul ce anunta
melcului sosirea primaverii (iibocetul cu care mica vietate, cu
pantecul "mu~cat" de iarna, e apoi petrecuta, acopera cu un
strat popular, de intelepciune condensata ~i accesibila oricui,
diferenta de "statut" (ii nivel dintre doua fiinte. Fragilitatea
copilului e un dat, un semn firesc al varstei sale, 0 caracteristica
printre altele (~i"compensata" de altele) a omului, "fiara batrana"; in schimb, fragilitatea melcului e un rezultat, ea aparand
atunci cand el este scos, prin "cant (iiimbieri", de dupa al sau
"obIon de var", pus protector "intre trup ~i ce-i afar". Mica
vietate hermafrodita, melcul e 0 faptura perfecta, ce nu are
nevoie decat de sine insu(ii; in somnullui hibernal (tulburat
printr-un act de magie, dar unul necugetat), el simbolizeaza
increatul, virtualitatea pura, latenta neprimejduita de vreo
"concretizare" in ordinea fenomenala. Inexistentul, odata ie(iit
din conditia lui, suporta capriciile (iirigorile ce apasa lumea
viului; spiritu!, deschis imprudent catre materie, intra ~i se
transforma in ea, devenind" perisabil". Sinteza nu e, de aceasta
data, dintre cele mai fericite - poate pentru ca ea este complet
inutila, "superflua": melcul insu(ii,eroul acestei mici, induio(iatoare drame, reprezinta 0 sinteza, 0 sfera in care principiul
masculin (ii cel feminin s-au imbinat. A-i tulbura armonia

paradisiaca e totuna cu a-I incredinta mortii. Tot 0 tulburare a

armoniei se gase;;te ;;i in Riga Crypto $i lapona Enigel, ;;i ea se
dovede;;te la fel de funesta. Crypto, "regele ciupearca", visand
la unirea cu 0 fiinta omeneasca, care insa e insetata de lumina,
incearca s-o aduca pe lapona Enigel in spatiul securizant,
inchis, al propriei conditii, "in somn fraged ;;i racoare".
Prelungita imprudent, tentativa expune din nou increatul
logicii aspre, implacabile a viului - care nu e alta deeat consumul, alterarea, altfel spus, moartea: "Dar timpul, vezi, nu
adasta,/ Iar soarele acuma stal Zvarlit in sus, ca un inel".
Parasirea paradisului inexistentei, chiar ;;i dintr-o aspiratie
superioara, se dovede;;te tragica. Deschizandu-;;i micile porti
ale sufletului sau mare catre 0 faptura omeneasca, "regele
ciupearca" devine el insu;;i uman, ie;;ind astfel din propria
perfectiune, de faptura - ca ;;i melcul cel "natang" - suficienta sie;;i. "Sfant trup ;;i hrana sie;;i, hagi rupea din el":
exceptionalul vers dinspre finalul poemului Nastratin Hogea la
Isarlilk condenseaza 0 intreaga filosofie. "Cu mainile ;;i gura
aduse la genunchi", incovoiat, incovrigat, Nastratin Hogea
deseneaza, prin chiar trupul sau, de carne ;;isange, un cerc adiea un simbol al perfeetiunii; iar Isarlakul ce-l asista, cetatea
"la mijloc de Rau ;;i Bun", e implorata sa nu se schimbe, sa
nU-;;i dea perfectiunea de "targ temut, hilar I $i balcan-peninsular" pe 0 metamorfoza cat de promitatoare: ,,Raiul meu, ramai a;;a!" (Isarlilk). "A;;a", adica "intr-o slava
statatoare". Acest Levant ideal, gasindu-;;i multumirea ;;i
justificarea in propria placiditate;;i stagnare, e, poate, "ultima
Grecie", acea Grecie impersonala ;;iin afara istoriei, capabila,
dupa B., a face concurenta "duratei curente". Pitorescul
anecdotic nu exclude a;;adar, in poemele narative barbiene,
Ideea: dimpotriva, se constituie ea un excelent "intermediar" al
ei, un intermediar ce nu trebuie subestimat, caci, in cele mai
reu;;ite piese, valoarea plastica, extraordinara, ajunge chiar sa
o umbreasca pe cea ideatica. Drumul catre "tinta" este ;;i el
important, uneori mai important decat insu;;i telul propus. Se
ajunge astfel, cateodata, la "extremala" autoreferentialitate:
intr-un poem ca In memoriam, textul pare ca se imbata cu
propriile sonoritati, inventand un joc cu reguli stranii,
inaccesibile, mareate grafic prin caractere italice: "Cir-li-Iai,
cir-li-Iai/Precum
stropi de apa recel In copaie cand te lai; I
Vir-o-con-go-eo-lig,l
Oase-inchise-afara-n frigl Lir-liu-gean,
lir-liu-gean./ Ca trei pietre date dural Pe dulci lespezi de
margean." Una dintre cele mai frumoase strofe din poezia
romaneasea nu "comunica", practic, nimie ;;i nu poate fi
nieicum analizata, rationalizata. E, acesta, un pas (indraznet)
catre gratuitatea aproape pura din poemul Uvedenrode, ce
incheie ciclul cu acela;;itiUu printr-o programatica indepartare
de tot ceea ce poate sa para sens constituit, fixat, inchegat.
Poetul da senzatia ca asculta de un "singur instinct, al Cantului": versurile sale sunt perfect ermetice, deschizandu-se cu
greu intelegerii, dar, prin extraordinara lor eufonie, solicitand
simtul auditiv: "Gasteropozi!1 Mult-limpezi rapsozi,1 Moduri
de odel Ceruri e;;arfal Antene in harfa: II Uvendemodel
Peste mode;;i timpl Olimp!" B. se apropie aiei foarte mult de
natura orfica a poeziei; poemul sau nu mai nareaza un act
necugetat de magie (precum Dupii melci), ci, prin materia sa

verbala, efectueaza el insu;;i unul - de data aceasta, in urma

unei intense coneentrari. Ca un ;;arpe schimband piei dupa
piei, lirica barbiana se dispenseaza de inveli;;ul anecdotic, de
pitoresc, de filonul popular, de Anton Pann; nu se poate ajunge
altfella "rarefierea lirismului absolut", e nevoie de 0 eliminare
a tuturor elementelor ee amintesc - ;;isunt "imbibate" - de
contingent. "Fiind 0 atitudine de vis ;;i extaz, poezia trece pe
deasupra oricarui accident": iata 0 definitie barbiana ce trebuie, deocamdata, parcursa in sens invers. Pentru a fi 0 atitudine de vis 9iextaz, poezia trebuie sa abandoneze accidentalul;
ca sa fie universala, impersonala, absoluta, ea trebuie sa-9iarda
specificul, personalizarea ;;i relativul din ea. Spre acest tel
estetic tinde eiclul Joe secund, ee ineepe prin cunoseutul poem 9i
se incheie printr-o strofa nu mai putin antologica, de9i mai
putin citata: "Dogoarea, podoaba: rasfetel Un secol cefal ;;i
apter.1 - $tiu drumul Slabitelor Fete.1 $tiu plansul apos din
eter" (Edict). "Dogoarea" mult prea omeneasea;;i "podoaba"
mult prea pamanteasca sa "rasfete", in eontinuare, "un secol
cefal9i apter", rationalist 9i pozitivist: aceasta nu va fi;;i calea
urmata de poet, ci calea de la care el se considera dator sa se
abata, pentru a atinge astfel veritabila aseeza, atitudinea "de
vis 9i extaz". Puritatea ce nu trebuie alterata a increatului
(Qui dogmatic, Riga Crypto $i lapona Enigel, Dupii melci) ;;ipuritatea ce nu trebuie alterata a poeziei se "sustin" a;;adar reciproc, ca doua fete, asemanatoare dar nu identice, ale unei
monede. Universullirie barbian se configureaza ca un sistem,
cu analogii;;i corespondente mai u;;or sau mai greu vizibile, eu

martie, 19 Se na~te la Campulung

Smarandei

(n. $oiculescu)

Dan

~i al lui Constantin

Barbilian,

fiul

I. Barbilian,

magistral.
incepe ~coala primara la Campulung

~i 0 termina la Stalpeni

Uudelul Muscel), din cauza mutarilor la care e obligattatal

sau,

numitin diferite funclii.

Urmeaza Iiceul la Pite~ti ~i Campulung,

iar cursul superior, la

Bucure~ti, primele doua clase la "Gheorghe Lazar", urmatoarele

doua la "Mihai Viteazul".
Se imprietene~te

cu Tudor Vianu ~i cu Simon Bayer; influenlat

de Vianu, i~i incearca forjele artistice, pentru prima oara, intr-o

traducere de poezie.
Este salvat de la repetenlie de profesorul sau de matematica,
Ion Banciu.
Exceptional dotat pentru matematici, ca~tiga concursul pe tara
al "Gazetei matematice"

(Gh. Titeica - pre~edinte al juriului).

i~i ia bacalaureatul.
Urmeaza cursu rile sectiei de matematica de la Facultatea de
$tiinte, Universitatea din Bucure~ti, avandu-i printre profesori pe
Gh. Titeica, D. Pompeiu, Tr. Lalescu.
E obligat, din cauza razboiului, sa-~i intrerupa studiile ~i sa-~i
satisfaca stagiul militar, urmand $coala de Geniu din Hu~i.
Pedepsit pentru nonconformismul

sau, va absolvi $coala de

Geniu doar cu gradul de plutonier.

Revine in Bucure~ti ~i

septembrie, 28 Debuteaza in "Literatorul" lui AI. Macedonski cu

poezia Fiinta.

frecventeaza din nou cursurile secliei de matematica.

il viziteaza,

exact in ziua inmormantarii

lui AI. Vlahula,

pe

E. Lovinescu.
Va publica, sub pseudonimul
numarul 34 al "Sburatorului",

Ion Barbu, un grupaj de poeme in

cu a recomandare

calduroasa

criticului (Un poet nou).

Frecventeaza

cenaclul Sburatorul ~i colaboreaza

cu versuri la

revista cu acela~i nume, precum ~i la "Umanitatea",

"Cuvantul

liber", "Romania noua", "Hiena" ~.a. Printre poemele publicate:

Lava,

Mun!ii,

Copacul,

Banchizele,

Panteism,

Nietzsche,

Umanizare.
Debuteaza ca eseist in "Umanitatea",

cu a recenzie (Opera de

arta conceputa ca un efort de integrare) la volumul de versuri al

lui Nichifor Crainic Oarurile pamantului.

l:;;i ia Iicenla in matematica.

Spre sfar:;;itul anului, poemul Oupa melci i se publica intr-o

La recomandarea lui Gh. Tileica, obline 0 bursa pentru doctorat

placheta, ilustrata insa inadecvat, ca 0 carte pentru copii.

in Germania, la Gbttingen, sub indrumarea profesorului Landau.

Dupa numai doua luni bursa ii este suspendata,

doctorandul

fiind nevoit sa reziste doar cu sprijin financiar de acasa.

Duce 0 viala de boem la Gbttingen,

Tubingen

:;;i Berlin,

neglijandu-:;;i doctoratul.
Corespondeaza

febril cu Tudor Vianu, venit la Tubingen tot

pentru doctoral.

a intalne:;;te

pe Gerda Hossenfelder :;;i 0 cere imediat in casa-

torie.
Publica, mai intii.i in "Revista romana":;;i "Viala romaneasca", apoi
in "Contimporanul"

lui Ion Vinea, poeme de factura narativa, ale

unei noi varste poetice. Printre ele: Riga Crypto $i lapona Enigel,
Selim, In memoriam, Oomni$oara Hus, Isarlak, Nastratin Hogea
la Isarlak, Cantec de rU$ine, Rasturnica.
Intra, cu poemele Paunul:;;i Uvedenrode, in Antologia poetilor de
azi a lui Ion Pillat :;;iPerpessicius.
Ii apar, in "Cetatea Iiterara":;;i (mai ales) in "Contimporanul"
"Sburatorul",

din volumul Joc secund:

necesare,

:;;iin

poeme care ulterior vor intra in ciclul Uvedenrode

Falduri,

Oul dogmatic,

Uvedenrode,

Ritmuri pentru nuntile

Joc secund,

Timbru,

Grup,

Mod, Statura.
Funclioneaza

ca profesor suplinitor de matematica, la Giurgiu,

apoi la Bucure:;;ti, la Iiceele "Spiru Hare!":;;i "Dimitrie Cantemir".

Devine asistent la Facultatea de $tiinle din Bucure:;;ti, Catedra
de geometrie analitica a lui Gh. Titeica.
Publica in "Ideea europeana" :;;i in "Viala Iiterara" articole :;;i da
interviuri extrem de polemice
E. Lovinescu

la adresa lui Tudor Arghezi :;;i

:;;i a mai tuturor formulelor

poetice din epoca,

elogiindu-I in schimb pe Mateiu I. Caragiale :;;i aratandu-:;;i, in

"Ultima

ora" :;;i "Vremea",

preluirea

pentru

Lucian Blaga :;;i

AI. A. Philippide.
Sub conducerea
Reprezentarea

lui Gh. Tileica,

i:;;i ia doctoratul,

cu teza

canonica a adunarii functiunilor ipereliptice.

Ii apare volumul de versuri Joc secund, ce marcheaza, intr-un
mod simbolic, :;;isfar:;;itul carierei sale poetice.
Prefaleaza volumul de debut al poetului Dan Botta, Eulalii, cu
Veghea lui Roderick Usher, 0 "parafraza" dupa E. A. Poe.

Devine, prin concurs, conferenliar

elementare

:;;i geometrie

la Catedra de matematici

descriptiva

la Universitatea

din

Bucure:;;ti.
Participa la Congresullnternalional

de Matematica de la Praga.

1935

Polemica indelungata cu Tudor Arghezi, "Iatenta" inca din 1920,

dar inceputa in 1927, cunoa:;;te ultimele acorduri, in "Adevarul
Iiterar :;;iartistic" :;;iin "Facia".

1936

Este invitat sa lina prelegeri la Universitatea din Hamburg:;;i la

cea din MOnster-Westfalia.

1938
1940-1947

Fundaliilor

Regale",

.Revista Iiterara" poeme $i texte cvasicircumstanliale,

Publica

in .Falanga",

"Pan",

.Revista

exceplie

facand arta poetica implicata in Cuvant catre poeti (1941) $i

elogiul adus, inca 0 data, lui Mateiu I. Caragiale (1947).

Devine profesor titular la Catedra de algebra a Facultalii de

$tiinle, Universitatea din Bucure:;;ti.
I se decerneaza

Premiul "Gheorghe

Lazar" al Academiei,

pentru matematica.

Este cooptat intr-un colectiv format in vederea traducerii in limba

romana a operei lui Shakespeare.
lncheie traducerea prime lor doua acte din piesa Viata $i moartea
regelui Richard al III-lea de Shakespeare,

aparuta postum, in

1964.

1956

Publica in "Viala romaneasca" poemul Balcescu traind, instrunat

dupa linia ideologica a epocii.

1961

august, 11 Ion Barbu moare la spitalul "Vasile Roaita" din

Bucure:;;ti.

repetitii ~i reluari de motive, cu trepte ce trebuie parcurse ~i

ritmuri diverse. Cele trei moduri de cunoa~tere din Ritmuri
pentru nuntile necesare: cunoa~terea erotica (roata "Veneriij
Inimii"), cunoa~terea intelectuala (roata "capuluijMercur") ~i
cunoa~terea extatica (roata "SoareluijMarelui"), sugereaza,
prin succesiunea lor, ~idrumul pe care poezia barbiana insa~i
pa~e~te - metamorfozandu-se nelncetat, pentru a ajunge la
tinta. Tinta fiind nunta suprema, sinteza dintre materie ~i
spirit, In "camara Soarelui j Marelui j Nun ~istea". Lirismul
absolut e atins prin succesive renuntari ~i rarefieri, prin
sublimare ~i purificare, prin anevoioasa descojire a esentelor.
Realitatea se spiritualizeaza ~i devine "mantuit azur", eliberandu-se de povara timpului (masurat prin "ceas"); Inaltimea
"acestei calme creste" e masurata prin "adancul" ei; ,,lnecarea
cirezilor agreste", adica indepartarea trudnica de teluric, e 0
condi(ie sine qua non pentru ob(inerea unui "joc secund, mai
pur": 0 lume paradisiaca, de arhetipuri, eternul cer platonician
In care sala~luiesc doar ideile lucrurilor. Poetul e catalizatorul
acestei uluitoare, unice levitatii catre realitate, In cursul careia
se de-realizeaza, se elibereaza de povara propriei consistente,
tinzand spre idee: "Poetul ridica insumareajDe harfe resfirate
ce-n zbor invers Ie pierzi ... " Altfel spus: "Punctul ideal de
unde ridicam aceasta harta a poeziei argheziene se a~aza sub
constelatia ~iIn rarefierea lirismului absolut, departat cu mai
multe poduri de raze de zodia celeilalte poezii [... J unde sub
pretext de confidentii, sinceritate, disociatie, naivitate, poti ridica
(s.n.) orice proza la masura de aur a lirei." E greu de spus daca

e posibila 0 poezie cu adevarat pura, daca limbajul care 0

construie~te poate fi complet de-realizat. De ar fi a~a,strofele ar
trebui inlocuite de versuri, versurile - de cuvinte, cuvintele de silabe, silabele - de litere, iar literele - de neant; caci in
orice secventa, oricii! de indepartata de norma logicii comune,
exista 0 coagulare, 0 inchegare, 0 realizare semantica. Dadai~tii
In~i~inu se lasau - de~i pretindeau, superb, ca 0 fac - In voia
hazardului pur: cuvintele extrase de ei )a Intamplare",
primind "cum se cuvine" articolul hotarat ~i nehotarii!, fiind
coreet precedate de prepozitii ~i inlantuite prin conjunctii,
dovedeau ca exista un "aranjament" allor, cmar daca minimal,
intr-o secventa. Spre deosebire de matematica, poezia nu este,
nu poate fi un univers "de curatii ~isemne", caci ea e facuta din
cuvinte, iar cuvintele, oridt s-ar Incerca vidarea lor, continua
sa pastreze 0 legatura "impura" cu cei ce Ie folosesc ~i cei
carora, vrand-nevrand, Ii se adreseaza. Poate ca aceasta este
explicatia succesiunii "intoarse" in care se prezinta cele trei
cicluri ale volumului Joesecund: nu In ordinea cronologica, nu
In acord cu traseul dificil al unei evolutii, ci Intr-un "zbor
invers", de la punctul cel mai Inalt catre contingentul "fatal",
de la concluzie catre premisele ei, vazute ~iinterpretate acum
intr-o alta lumina, mai calda, mai omeneasca, mai artistica.
Indicand sensul pe care lirica moderna e datoare sa-l urmeze,
exceptionalul volum barbian arata, totodata, ca poezia nu
poate respira, mereu, la nesfar~it, un aer cu oxigenul atii! de
rarefiat. Ea trebuie, pentru a supravietui, sa se deschida catre
tot ceea ce B. a incercat sa lase in urma: In tinerete, am aruncat

discutiei cuvantul de Iirism absolut. Multi I-au intampinat cu

potrivnicie. Astazi pare sigur ca dreptatea a stat de partea
acelora, nu a mea. Poezia e inca valoare relativa. E valul de
aparente :;;iincantare, falfaitor deasupra lucrurilor, cum se
definea din vechi" (Cuvant catre poeti, 1941).lncheiere, ultimul
poem din Joe secund, aduce in acela:;;ispatiu Isarlakul pitoresc,
targ hilar :;;ibalcan peninsular (:;;ide-acum familiar), :;;iun
"Eptagon cu varfuri stelelor la fel", schitat de-a dreptul pe
hartie, dupa ultimul verso Jocul "secund, mai pur" nu poate
exista (:;;inu poate avea 0 semnificatie) decM precedat de 0
realitate "prima" :;;iimpura - 0 realitate de care poetul sa 11
desparta mereu, sa incerce mereu sa-I desparta.
Aspirand catre marea lumina necreata a spiritului pur, poetul s-a
oprit de cateva ori pe granita care desparte creatul de increat. Nu
cunoa~tem fn fntreaga literatura un aU poet care sa fi fndraznit a-~i
propune dificila tema a trecerii de la nefiintala viata, vraja magica a
desfacerii din adancurile mobile ale posibilului.

SCRIERI: Dupa melci, cu ilustratii de M. Tei~anu, Bucure~ti, 1921;Joe

seeund, cu portretul autorului desenat ~i gravat in lemn de Marcel
Iancu, Bucure~ti, 1930; ingr. ~i preL AI. Rosetti ~i Liviu C'\lin,
Bucure~ti, 1966; Oehean, ed. ingr. ~i preL AI. Rosetti ~i Liviu Cilin,
Bucure~ti, 1964; Pagini de proza, ingr. ~i introd. Dinu PilIat, Bucure~ti,
1970;ed. 2, Bucure~ti, 1984;Poezii, ingr. Romulus Vulpescu, Bucure~ti,
1970; Baleeseu traind, coperta ~i ilustratii de Val Munteanu, Bucure~ti,
1971; Poezii, ingr. ~i postfata Dinu Flamand, Bucure~ti, 1975; Poezii,
ingr. ~i pref. Marin Mincu, Bucure~ti, 1975; Pagini inedite, ingr. Gerda
Barbilian, V. Protopopescu ~i V. Gh. Voda, pref. Gheorghe Mihoc,
Bucure~ti, 1981; Joe seeund - Juego segundo, ed. bilingva, tr. Victor
Ivanovici ~i Omar Lara, pref. Victor Ivanovici, Bucure~ti, 1981; Ion
Barbu fn corespondenta, I, ingr. Gerda Barbilian ~iN. Scurtu, Bucure~ti,
1982; Nadir latent - Nadir latent, ed. bilingva, tr. ~i pref. Paul Miclau,
Bucure~ti, 1985; Joe seeund, ingr. Romulus Vulpescu, Bucure~ti, 1986;
Poezii. Proza. Publieistiea, ingr. Dinu PilIat, Mihai Dascal ~i Maria
Rafaila, Bucure~ti, 1987; Joe seeund, ingr. Sande Varjoghe, Bucure~ti,
1995; Caliitoriile lui don Miguel. Corespondenta Ion Barbu-AI. Rosetti, ingr.
Simona Cioculescu, Bucure~ti, 1995; Opere, I-II, ingr. ~i pref. Mircea
Colo~enco,Cluj-Napoca, 1997-1999;Opere, I-II, ingr. Mircea Colo~enco,
introd. Eugen Simion, Bucure~ti, 2000. Traduceri: W. Shakespeare,
Viata ~i moartea regelui Richard al III-lea, ingr. Romulus Vulpescu,
Bucure~ti, 1964.

36, 37, 39; Ciopraga, Portrete, 300-304; AI. Paleologu, Introdueere fn

poezia lui Ion Barbu, VR, 1967, 1; Cezar Baltag, Simultan literal', AFT,
1967, 17; Martin, Poeti, I, 53-61; Calinescu, Eseuri, 21-52; Basarab
Nicolescu, Cosmologia "Joeului seeund", Bucure~ti, 1968; Solomon
Marcus, Ion Barbu, matematieian ~i profesor, GL, 1968, 12; Constantin
Florin Pavlovici, "Isarliik" - eomentarii la eiclul baleanie al poeziei lui Ion
Barbu, VR, 1968,7; Eugen Simion, Ion Barbu ~iE. Lovineseu, RL,1969,47;
Dinu Pillat, Ion Barbu, Bucure~ti, 1969;Mincu, Critiee, I, 17-38; Cristea,
Interpretari, 222-223; Ion Pop, In perspeetiva "Joeului seeund", RL, 1970,
41; Nitescu, Scylla, 9, 24, 31-54; Romulus Vulpescu, Ion Barbu Literatura este eireumstanta, MS, 1971,3; Manolescu, Teme, I, 35-40, IV,
89-93, V, 137-143; George, Semne, 263-283; Ulici, Recurs, 45-58;
Cioculescu, Itinerar, I, 256-270; Crohmalniceanu, Literatura, II, 441-477;
Nitescu, Repere, 165-173; Oarcasu, Destine, 76-83; Gerda Berbilian, Ion
Barbu. Amintiri, Bucure~ti, 1975; Zaciu, Leeturi, 129-133; Ta~cu,
Ineidente, 104-108; Negoitescu, Analize, 243-250; Papahagi, Exereitii,
48-86; Caraion, Palarierul, 95-108; Ion Barbu interpretat de ... , ingr. ~i
preL George Gibescu, Bucure~ti, 1976; Pop, Transerieri, 165-173;
Baltag, Polemos, 50-75; Dorin Teodorescu, Poetien lui Ion Barbu,
Craiova, 1978; Sorescu, Interpretari, 6-32; $erban Foarta, Eseu asupra
poeziei lui Ion Barbu, Timi~oara, 1980;Papahagi, Eros, 77-109; Petrescu,
Configuratii, 189-209; Mircea Scarlat, Ion Barbu. Poezie ~i deziderat,
Bucure~ti, 1981;Alexandru Cioranescu, Ion Barbu, New York, 1981;ed.
Bucure~ti, 1996; Piru, 1st. lit., 409-413; Marin Mincu, Ion Barbu. Eseu
despre textualizarea poetiea, Bucure~ti, 1981; Bucur, Poezie, 81-95;
Cheie-Pantea, Palingeneza, 158-169; Papahagi, Critica, 58-153;
Cioculescu, Itinerar, IV, 308-314; Scarlat, 1st. poeziei, II, 190-192, III,
63-66,94-97,114-117,188-243, IV, 131-134; Dobrescu, Foiletoane, III,
216-226; Mandics Gyorgy, Ion Barbu, "Cest fnehis". 0 analiza a universului semantic al volumului "Joe seeund", tr. Btich Schiff, pref. Dan
Grigorescu, Bucure~ti, 1984; Pop, Jocul, 117-174; Mihailescu,
Intrebarile, 179-200; Tupan, Seenarii, 78-134;Grigurcu, Emineseu-Labi~,
132-140; Mircea Colo~enco, Ion Barbu-Dan Barbilian. Biografie doeumen tara, Bucure~ti, 1989;Mircea Muthu, Alehimia mileniului, Bucure~ti,
1989,91-102; Ioana Em. Petrescu, Emineseu ~i mutatiile poeziei romiine~ti,
Cluj-Napoca, 1989,passim; Marin Mincu, Opera literara a lui Ion Barbu,
Bucure~ti, 1990; Lovinescu, Unde scurte, I, 346-348; Negoitescu, 1st. lit.,
I, 283-284; Cezar Baltag, Eseuri, Bucure?ti, 1992, 65-76; Alex.
$tefanescu, Ion Barbu, RL, 1993, 28; Ierunca, Subieet, 54-56; Ioana Em.
Petrescu, Ion Barbu ~i poetica postmodernismului,
Bucure~ti, 1993;
Geo $erban, Ion Barbu - eeuatia anului 1940, RL, 1994, 38; Ovid S.
Crohmalniceanu, Amintiri deghizate, Bucure?ti, 1994, 32-43; Caraion,
Tristete, 73-81; Cezar Baltag, Ion Barbu fntre dinamiea alternativei ~i
solutia plotiniana, VR, 1995, 3-4; Papahagi, Interpretari, 35-39; Pop,
Reeapitulari, 87-133; Eugen Simion, Putina epistologie, CC, 1995, 3-4;
Micu, Scurtti ist., II, 302-305, 399-405; Marian Barbu, Simona Barbu,
Simholistiea poeziei lui Ion Barbu, Bucure~ti, 1997; Marin Sorescu,
Biblioteea de poezie romiineasea, Bucure~ti, 1997, 329-334; Dumitru
Chioaru, Poetiea temporalitatii, Cluj-Napoca, 2000, 167-187; Diet.
analitie., I, 316-318, II, 184-186, 282-284, III, 111-113, 257-259, IV,
39-41, 331-335; Mihai Botez, In oglinzi paralele. Insemnari despre Ion
Barbu, Bucure?ti, 1999; Simion, Fragmente, III, 163-176; Cartarescu,
Postmodernismul, 276-279; Hrimiuc-Topora~, Atelier, 11-24; Eugen
Simion, Introdueere la Ion Barbu, Opere, I-II, ingr. Mircea Colo?enco,
Bucure~ti, 2000; Diet. esential, 62-67.
D.C.-E.

Repere bibliografice: E Lovinescu, Un poet nou, SBR, 1919, 34;

Lovinescu, Critiee, VI, 165-169, IX, 174-186; Aderca, Contributii, I,
19-24, II, 42-48, 573-590; AI. A. Philippi de, Ion Barbu, "Joe seeund",
ALA, 1930,474; $erban Cioculescu, Ion Barbu, "Joe seeund", ADV, 1930,
14122; Perpessicius, Ion Barbu, "Joe seeund", CU, 1930, 1732; G. Cilinescu, Sub zodia altei poezii, VRA, 1930, 118-119; Constantinescu,
Serieri, I, 180-187; Sebastian, Jurnal, 192-194; E. Lovinescu, Memorii, II,
Bucure~ti, 1932, 118-127; Eugen Ionescu, Nu, Bucure~ti, 1934,58-72;
Tudor Arghezi, Serisori, ALA, 1935, 761; Tudor Vianu, Ion Barbu,
Bucure~ti, 1935; $erban Cioculescu, 0 eereetare asupra poeziei noastre
ennetiee, RFR, 1937, 12; G. Calinescu, 1st. lit. (1941), 892-896;
Ov. S. Crohmalniceanu, Ion Barbu, VR, 1963, 6-7; Adrian Marino,
Retrospeetiva Ion Barbu, ST, 1965, 3; Manolescu, Leeturi, 1966, 87-113; BARBU, Marian (29.IX.1939, Mile:;;ti,j. Dolj), critic literar :;;i
Mircea Tomu~, Ion Barbu ~i"Jocul seeund", ST, 1966, 9; Iva~cu, prozator. Este fiul Elenei :;;ial lui Constantin Barbu, tarani.
Confruntari, 1,385-392, III, 75-78; AI. Rosetti, Barbiana. I-III, LCF, 1967, A absolvit Liceul "Fratii Buze:;;ti"din Craiova :;;iFacultatea de