Formarea regatului franc n timpul dinastiei

merovingiene

Regatul franc s-a format ca urmare a unirii celor 2 mari

uniuni de triburi (francii salieni si francii ripuani). Aceasta
unificare a facut-o Clovis (481-511) care este considerat
si ntemeietorul dinastiei Merovingiene. El a reusit sa
extinda stapnirea francilor asupra ntregii Galii, fie
cucerind celelalte triburi (tot de origine germanica), sau
supunndu-le autoritatii lui, cum face cu burgunzii.
Foarte important este ca se crestineaza n traditia
ortodoxa. Acest lucru i confera un ascendent asupra
celorlalte popoare barbare din Galia, si, aliindu-se cu
Bisierica, reuseste sa-si consolideze puterea n regat. n
acelasi timp el reuseste sa-si apropie si populatia galoromana (de confesiune ortodoxa). Regatul constituit de
Clovis e alcatuit dupa modelul traditiei germane, n
sensul ca nu are granite fixe, acestea fiind flexibile n
functie de cuceriri. Nu exista un oras capitala,
permanent resedinta regala. Resedinta regala era acolo
unde era regele, itineranta. Regele se duce n diferitele
regiuni unde are conace, sa consume produse. Toti
locuitorii tarii i sunt supusi. Nu exista conceptul de
cetatean. Statul l reprezenta regele. (st = rex). Supusii
depuneau anual juramnt regelui. Tezaurul regal era
acelasi cu tezaurul statului. Nu exista o delimitare. Din
acest motiv era foarte important pentru orice rege

germanic sa-si pastreze tezaurele. Tezaurul semnifica

putere si prestigiu, pentru ca regele era ales de tovarasii
sai de lupta, tocmai pe aceasta baza. Statul era vazut ca
un bun patrimonial, ca un bun ce putea fi lasat
mostenire. Din acest motiv statul putea fi mpartit ntre fii
mortului. Aceste elemente de mai sus au reprezentat un
impediment foarte serios n calea consolidarii regatului
franc. La moartea lui Clovis n 511, fii sai si-au mpartit
regatul n 4 parti egale. Apoi s-au dat ntre ei lupte
pentru suprematie. Acesti regi pentru a rasplati vitejii
care luptau pentru ei, ncep sa le faca donatii
(beneficium). Cu timpul, domeniul patrimonial scade n
favoarea acestor nobili, nct regele si pierde total
puterea, ramnnd doar formal "rege". De aceasta
situatie aveau sa profite administratorii palatului regal,
numiti majordomi. Ei au reusit sa strnga averi
importante din punct de vedere funciar, si le-au lasat
mostenire. La sfrsitul secolului 7, se disting 3 mari
dinastii majordomale:

1)

Dinastia de Austrasia

2)

Neustrasia

3)

Burgundia

Avea sa se distinga Austrasia, care l avea n frunte pe

Pep(r)in de Heristal. Acesta se face remarcat prin
serviciile aduse regilor, iar urmasul sau Carol Matel avea
sa nfrnga decisiv n 732 pe arabi la Poitiers. Carol
Matel este vazut ca salvator al crestinatatii, ceea ce i
confera un privilegiu cu totul deosebit. Regalitatea
merovingiana intrnd n declin si ne mai detinnd
puterea dect formal, nu mai putea face fata
numeroaselor pericole ce se abateau asupra Franciei. n
740, fiul lui Carol Matel, Pepin le Bref (cel Scund)
adreseaza o scrisoare papei Zaharia, ntrebndu-l cine
detine puterea n regatul franc. Papa i trimite n anul
urmator (?) o depesa zicndu-i ca este rege cel ce are
puterea, nu cel ce detine puterea. Din acest motiv, n
741, Pepin le Bred l depune/detroneaza? pe ultimul
rege merovingian Childeric III, si l ncuie ntr-o
mnastire, si preia puterea regala. Fiind o lovitura de
stat, puterea lui Pepin nu era legitima, si el avea nevoie
de o legitimare, pentru ca drumul spre anarhie era
deschis. Din acest motiv Pepin cel Scund, sfatuit de
Papa (?) este ncoronat si sacrat n Biserica, si uns cu
mirul sfnt, ceea ce i confererea legitimarea divina. Era
alesul lui Dumnezeu. Orice ncercare de a-l nlatura era
"lesmajestate".

7 martie 2002

Pepin cel scund va duce o politica de consolidare a

statului franc, si de alianta cu papalitatea. El avea sa
ntreprinda cteva expeditii n Italia, mpotriva
longobarzilor, care i creau foarte mari probleme, si avea
sa-i ofere Papei foarte multe domenii, care aveau sa
stea la baza Statului Papal. Papa avea sa emita un
document referitor la aceste domenii ca apartinndu-i,
nsa comite un fals antedatndu-l (a zis ca sunt de la
Constantin cel Mare, secolul 4). n 768 la tron vin fii lui
Pepin cel Scund, Carol si Carloman. Regatul a fost
mpartit ntre cei 2 fii, dar moartea lui Carloman - 744 - a
facut ca regatul sa revina lui Carol, sa se refaca
unitatea. Carol a fost ncoronat dupa aceeasi traditie,
ungerea cu mirul sfnt, si datorita relatiilor foarte bune
cu papalitatea avem de-a face n timpul domniei lui cu
ncercara bisericii de a realiza un mare proiect, a carui
baza sa fie statul franc. Biserica e mostenitoarea
traditiilor I.R. Ea se cristalizase pe structurile
administrative si ierarhice ale imperiului. Aceste structuri
disparusera cu imperiul, dar ramasesera mostenire
bisericii. n aceste conditii biserica se substituie
imperiului ca o autoritate religioasa. Imperiul fusese o
Res Publica. Biserica doreste sa faca din Occident o
constructie asemanatoare Imperiului Roman, cu
diferenta ca era o Res Publica Cristiana, unde locul
mparatului era luat de Papa, iar episcopii bisericii jucau
rol de guvernatori. Din acest motiv Papa pastra titlul de
pontifex (preot). n realizarea acestui proiect, al Res
Publicii Cristiene, regii (regele franc) trebuie sa fie

instrumentele divinitatii, care sa duca la ndeplinirea

acestui plan. Cu alte cuvinte, acesti regi reprezentau
sabia seculara, subordonata sabiei spirituale. Misiunea
lui Carol era aceea de a converti la crestinism pe
pagni, de a largi cetatea terestra a lui Dumnezeu, iar
episcopii vin sa converteasca la crestinism populatiile
supuse de sabia seculara. Misiunea lui Carol cel Mare e
o misiune apostolica. Urmnd acest proiect propus de
biserica, care dorea constituirea unui stat crestin,
asemanator Imperiului Roman, Carol cel Mare ncepe
politica de cuceriri n numele bisericii, astfel ca [,]
campaniile sale sunt nsotite si de misiuni de convertire
(??). Lupta nmpotriva saxonilor (~30 ani). Au loc
expeditiile mpotriva avarilor, aprox. 5 ani, arabilor din S
Spaniei, slavilor pagni. n 800 el avea sa fie chemat de
Papa ca o mare autoritate la Roma, pentru a transa ntrun proces n care Papa era acuzat de erezie. Dupa ce
rezolva printr-o hotarre definitiva a lui Carol cel Mare
ca Sfntul Parinte este nevinovat, n 25 decembrie 800,
Papa l ncoroneaza ca mparat. El se va numi Imperator
Romanorum, ceea ce-l punea n conflict cu mparatul din
Rasarit. Aceasta disputa se rezolva prin faptul ca
bazileul de la Constantinopol se considera superior lui
Carol cel Mare prin putere, si se va numi Basileion ton
rhomaion. ncercarea Bisericii Romane de a realiza un
stat cu institutii politice de sine statatoare, a-l organiza
din punct de vedere administrativ si fiscal, avea sa
esueze datorita opozitiei poporului, care nu poate sa
nteleaga conceptul de stat. Pentru acest popor, Carol

cel Mare este regele, nu institutia regalitatii. Armata

o ........ nu poate fi aceasta institutie pentru ca trebuie
sa vada pe conducator, si trebuie sa existe o legatura de
la om la om. De asemenea nca din timpul vietii lui Carol
cel Mare, care a avut 3 fii, se punea problema mpartirii
imperiului ntre ei. Doar moartea a facut sa ramna 1 si
sa continuie. La moartea lui Carol cel Mare n 814, vine
la tron Ludovic cel Pios. n 806, au existat 2 tentative
prin care Carol cel Mare si-a facut testamentul.