Stratulat Vitalie, istorie f/r, anul 2

REGIMUL HABSBURGIC ÎN TRANSILVANIA

 În urma Marelui Război Otoman, în care otomanii asediaseră Viena,
dar au fost în cele din urmă învinși de o alianță creștină, trupele
habsburgice au ocupat în 1690 Transilvania, care anterior era vasală
otomanilor.
 Principele Mihai Apafi I i-a recunoscut autoritatea
împăratului Leopold I, care și-a asumat rolul de conducător al
Principatului prin Diploma leopoldină din 1691. Acest document
stabilea raporturile dintre Imperiul Habsburgic și Transilvania,
recunoscând vechile privilegii ale nobilimii transilvănene pe
plan economic și în planul politicii interne.
 Diploma leopoldină din 1691 a fost un instrument de dislocare
a autarhiilor medievale, deschizând drumul emancipării
românilor din Principat.
 Succesorul lui Apafi, Mihai Apafi al II-lea, a încercat să recupereze
titlul, dar a cedat funcția cu totul lui Leopold în 1696. După o
înfrângere decisivă a otomanilor pe Tisa, noul împărat Carol al VI-lea
a acceptat pacea, anexând teritoriile deja ocupate.
 Tratatul de la Karlowitz a marcat începutul declinului Imperiului
Otoman în Europa de Est și a stabilit monarhia habsburgică ca putere
dominantă în Europa centrală.
 La scurtă vreme după instaurarea regimului austriac, acesta s-a
confruntat cu răscoala lui Francisc Rakoczi al II-lea (1703-1713), care
continuând lupta antihabsburgică, asociază, prin cuprinderea
iobăgimii, un caracter social acțiunilor de eliberare.
 Rakoczi era un magnat ce deținea un imens domeniu, aparținând unei
familii cutradiție antihabsburgică, spirit luminat, cu o vastă cultură
franceză, profesând în materie religioasă o atitudine de toleranță.
 Răscoala a fost determinată de nemulțumirea față de politica
absolutistă a Habsburgilor, care lăsa să se întrevadă tendința de
micșorare a privilegiilor nobilimii maghiare din Ardeal, iar prin
acțiunea de catolicizare leza interesele calvine.
 Liniștită pentru moment în interior și în avantaj sub aspectul
echilibrului politic extern, Curtea vieneză trece la organizarea
regimului. Aflat el însuși în curs de nouă structurare în condițiile
afirmării sale politice ca putere dunăreană, imperiul extinde cursul
reformelor la noile teritorii încorporate.
 Politica economică și socială de organizare a statului prin apelul la
științele camerale și mercantilism se continuă în timpul lui Iosif I
(1705-1711) și Carol al VI-lea (1711-1740).
 Încercările de reformă sunt stimulate de noua problematică, de
stările provinciale atât de diferite sub raport etnic și religios, social
și instituțional. Era necesară, în noile condiții de liniște, o
concentrare în interior spre particularismele locale, adânc
înrădăcinate și în general ostile tentativelor de centralizare.
 Atentă la problemele politice interne, Curtea imperială caută să
păstreze un echilibru, să nu întărească o provincie în detrimentul
alteia, să nu-i sporească puterea în raport cu instituția centrală.
 Imperiul a desfășurat un larg sistem de măsuri menite să întărească
absolutismul, prin atragerea aristocrației la guvernarea provinciei sau
încredințându-i funcții în aparatul central. Uzând de principiul
”divide et impera”, Curtea stimulează animozitățile religioase și
naționale în afirmare, pentru a le arbitra apoi în avantajul ei.
 Politica reformistă în Transilvania înregistrează un evident interes
pentru organizarea și dotarea Bisericii Greco-Catolice. Episcopia
greco-catolică este transferată de la Alba Iulia la Făgăraș și apoi la
Blaj, ultima localitate devenind, prin transferul de domenii și
acordarea de subvenții, centrul religios și cultural al românilor uniți cu
Biserica Romei. Politica lui Carol al VI-lea a urmărit, prin dotarea
episcopiei consolidarea unirii cu Biserica Romei.
 Reformismul practicat de Habsburgi creează un cadru pentru
revendicările episcopatului român în timpul lui Inochentie Micu, care
apelează la resursele științelor camerale în argumentarea tezelor sale.
 Domnia Mariei Tereza (1740-1780) deschide o nouă fază în istoria
practicii reformiste la nivelul întregului imperiu, cu repercusiuni în
Transilvania, care înregistrează dificultățile și adveritățile ce ocupă
începuturile domniei.
 Prin consilierii săi, mai cu seamă Haugwitz, concepe și realizează
reforme fundamentale. Reforma financiară, judiciară, separarea
afacerilor administrative de justiție, reforma armatei, vor colabora la
organizarea statului modern.
 Principala reformă care a avut o înrâurire decisivă asupra
Transilvsniei a fost reforma socială prin care Curtea a intervenit în
raporturile dintre nobilime și țărănime.
 Seria de intervenții imperiale se concretizează preliminar în Dieta
din 1714, când din rațiune de stat, se stabilește ca iobagii ereditari să
slujească patru zile pe săptămână, jelerii trei zile.
 Măsurile dietei sunt însă nesocotite de nobilime, care acceptă cu
greu intervenția statului în raporturile de proprietate.
 În aceste condiții, Curtea revine prin ordonanța din 25 februarie
1747, hotărând ca iobagii care lucrau cu palmele sau foloseau și
vitele altora să presteze patru zile pe săptămână, iar cei care lucrau
cu vitele proprii să presteze trei zile.
 Confruntată cu masive emigrări,care prejudiciau capacitatea fiscală
a țării, într-o perioadă de intensă angajare a imperiului în exterior,
Curtea imperială se decide să extindă reglementarea din Ungaria,
din 1767, și în Transilvania.