Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs 1 - Stiinte Aplicate Termo Si Cinetica
Curs 1 - Stiinte Aplicate Termo Si Cinetica
OBIECTIVELE DISCIPLINEI
Obiectivul general al cursului Chimie generala 1 si 2, vizeaza pregatirea viitorilor
ingineri prin prezentarea de date din domeniul proceselor fizico chimice si ale
tehnologiilor industriale profilate pe programele de studiu existente in Facultatea de
Stiinte aplicate a Universitatii Politehnica Bucuresti.
Cursul reprezinta disciplina fundamentala Chimie, fiind o introducere in principalele
concepte si notiuni ale Chimiei Generale care participa la formarea unui licentiat
capabil sa se adapteze cerintelor economiei de piata si promoveaza principiile de
dezvoltare durabila si de protejare a mediului inconjurator.
Obiectivele specifice :
-asigurarea intelegerii principalelor procese si experimente aplicate in Chimie,
respectiv a notiunilor de baza in electrochimie, cinetica si termochimie ;
- abilitatea de a efectua calcule de baza in electrochimie, cinetica si termochimie;
- integrarea conceptelor fundamentale ale chimiei in principalele domenii moderne de
aplicare ale materialelor, inclusiv impactul cu mediu ;
Activitatea de laborator care insoteste cursul are drept scop asigurarea abilitatii de
a desfasura experimente in domeniile electrochimie, cinetica si termochimie, precum si
al evaluarii unor proprietati ale materialelor ingineresti.
COMPETENTE
COGNITIVE
Studentul va putea sa:
-aplice notiunile de baza ale stiintei fundamentale Chimie in
programul sau de studiu :
INSTRUMENTAL - APLICATIVE
- sa execute experimente si masuratori simple in domeniul Chimiei
Generale si Chimiei Mediului
ATITUDINALE
- sa aiba deschidere spre informare prin integrarea cunostiintelor
de chimie Generale in cunostiintele ce le va dobindi in programul
sau de studiu ;
- sa foloseasca impreuna cu colegii resursele comune ale
laboratorului invatind intr-un mod responsabil sistemul de lucru in
echipa :
Evaluare si bibliografie
TERMODINAMICA CHIMICA
Notiuni ce definesc sistemele termodinamice. Regula fazelor.
Termodinamica fenomenologica
Termodinamica
fenomenologica sistematizeaza
si generalizeaza rezultatele experimentale prin
incadrarea lor intr-un numar restrans de legi,
regului, teoreme si patru principii generale:
principiul zero, I, II si III al termodinamicii.
Exemple
Termodinamica
fenomenologica permite :
Prin
Marimile
Clasificarea sistemelor
termodinamice dupa :
Starea
+ V = C +2
(1.1)
De
(1.2)
Q Q
1
Aceasta
Cand
Q U L
Q U pV
Pentru
(1.3)
(1.4)
Energia
Pentru
'
i
(1.8 ) si ( 1.9)
dU Q pdV
se aduna si se scade produsul Vdp astfel ca
variatia Q ce reprezinta caldura cedata sau
absorbita de sistem la presiune constanta nu se
modifica.
(1.10)
Q dU pdV Vdp Vdp
cunoscand ca derivata unui produs este egala
cu d(pV) = pdV +VdP se poate scrie:
(1.11)
Q d (U pV ) Vdp
Se
H U pV
H U ( pV )
Q p dH Vdp
la
(1.13)
p =constant, dp = 0( 1.14 ) si
Q p dH
(1.15)
pentru
p=0
un proces finit:
(1.17)
Potrivit
Q H Vp
Q p H
unde
'
'
H
i i i H i 0
'
i
H U nRT
(1.21)
Ecuatii termochimice
Ecuatiile termochimice sunt ecuatiile chimice care includ
starea de agregare a reactantilor si produsilor de reactie
precum si semnul si valoarea efectului termic.
Ecuatiile termochimice se bucura de toate proprietatile
ecuatiilor algebrice. De exemplu ecuatia termochimica
pentru reducerea oxidului feric se reprezinta astfel pentru
reactia endoterma:
Fe2O3(s) + 3CO(g) 2Fe(s) +3CO2(g) + H
( H = 36,7 kcal/mol)
Sau pentru o reactie exoterma de ardere a carbunelui
C(s) + O2(g) CO2(g) + H
H = - 94,04 Kcal/mol)
Forma generala a unei ecuatii termochimice ce reprezinta
o reactie chimica izobara este:
Caldurile
Procesele
H0298 =-212,7kcal/mol
H0298 =212,7kcal/mol
CO2
FeO
CO
Fe3O4
2.
Cu ajutorul legii lui Hess se pot calcula efectele termice
necunoscute ale unei reactii chimice cu ajutorul efectelor termice
cunoscute ale altor reactii. Astfel, se pune problema sa se calculeze
efectul termic in conditii izobare (Hr) necunoscut al reactiei de formare
a oxidului feric din reactia:
2Fe(s) +3/2 O2(g) Fe2O3
(1)
H1= ?
Se cunosc din tabele caldurile de formare ale reactiilor:
Fe(s) +1/2 O2(g) = FeO(s)
(2)
H2 = -65 kcal/mol
2FeO(s) + 1/2O2(g) = Fe2O3(s)
(3)
H 3 = -123,04 kcal/mol
Ecuatia termochimica (1) se poate obtine prin inmultire ecuatiei (2) cu
2 si apoi adunarea acesteia cu ecuatia (3). Aceelasi operatii trebuie
facute si cu entalpiile de reactie
H1= -253,04kcal/mol
De exemplu CO2 se poate obtine atat din grafit cat si din diamant
prin ardere (reactia cu oxigen)
C(diamant) + O2 (g) CO2(g)
(1) H1 298= -94,50 kcal/mol
C (grafit0 + O2(g) CO2(g)
(2) H2 298= -94,05 kcal/mol
c
i
'
i
'c
i
Q
T
Q
T
In
si
T [ cal/mol grad]
v
T 0
T
T dT
C p lim
T 0
Q p
T
H dH
T dT
H i' H i' i H i
H
CP
H i'
i
H i
'
i'C P i C Pi
'
r C P i'C Pi' i C Pi
Relatia
r C p
P
Variatia
H T H T r C p dT
2
T1
de obicei se considera T1
temperatura de referinta egala cu 250C sau 298K
H H C dT
(1.29)
298
298
lg rad
Pentru procese chimice
variatia entropiei la temperatura
T
T este:
rev
Entropia
'
i
Aplicatii
tehnologice
:
Reactia de conversie a metanului de catre CO reprezinta o
2
T,p
P T
T
dG
dT
P
G
V ;(1.38 )
S ;(1.39 )
P
S
P
T
- ecuatia Gibbs Helmholtz.
(1.42)
P
'
i
dG VdP SdT
n1
PTn1n3 ... ni
....
ni
(1.46 )
PT ... n j i
n
i
P,T, n2 ,.n3 . ni
n2
P ,T , n j i
i
ni
P ,T , n j i
CINETICA CHIMICA
dc
v
dt
2.2
numarmoli
volum timp
2
A2
v kc c .................. c
i
Ai
2.3
dc A
v
k cA
dt
cA
A0
dc A
k dt k t
cA
2.4
log
t ax
t
ax
Pentru o reactie de ordinul II de tipul 2A produsi:
v k c A2
dc A
dt
2.7
2.8
dc A
3 k 3 dt
cA
dt
1
1
k 3t
2
2
2c A 2c Ao
2.10
1 1 1 1 1
1
k 3 2 2
2
2
2t c A c Ao 2t (a x) a
2.11
Dimensiunile constantei de ordinul III sunt timp -2 concentratie -2 deci sec 2moli-2l2.
Pentru cinetica chimica o notiune importanta este timpul de
injumatatire, care reprezinta timpul la care concentratia ajunge sa fie egala
cu 1/2 din concentratia initiala a.
Pentru A produsi
k1
2,303
a
log
t
ax
si deci
t1 / 2
2,303
a
2,303
0,693
log
log 2
k
k
k
a 2
1 1
1
k2
t ax a
t1 / 2
si
1 1
1 1 1
a
k a/2 a k
2.12
2.13
1
1
1
k3
2
2
2t (a x) a
si deci t1 / 2
1 1
1 3 2
2 a
2k a / 4 a 2k
2.14
t1 / 2
1
a ( n 1)
ct
2.15
lg v 2 lg v1
lg c 2 lg c1
c) Cea de a treia metoda, a timpului de injumatatire
foloseste formula generala (2.15)
t1 / 2
1 ( n 1)
a
ct
2
1
si opereaza cu doi timpi de injumatatire diferiti t1 / 2 si t1 / 2 pentru
doua concentratii diferite a1 si a2. Raportul acestor timpi de injumatatire va
fi:
t11/ 2
a 2 n 1
( )
2
a1
t1 / 2
t11/ 2
a2
lg 2 (n 1) lg
a1
t1 / 2
Aceasta din urma relatie permite calculul lui n caci:
lg t11/ 2 lg t12/ 2
n 1
lg a 2 lg a1
si deci
lg t11/ 2 lg t12/ 2
n 1
lg a 2 lg a1
1
0,693
ln 2
k
k
rezulta ca este de 693 ori mai mare decat timpul necesar sa se
descompuna 0,1% din reactant. Pentru radiu acest timp de injumatatire
este de 1733 ani. Deci la fiecare 1733/693 =2,5 ani, 0,1% din nucleele de
radiu sufera o dezintegrare radioactiva.
Pentru iod timpul de injumatatire este de 8 zile, iar dezintegrarea
are loc conform procesului:
131
131
53
I 54 Xe e
2.16
k2
se poate scrie viteza procesului direct, v1 care conform relatiei (2.3) va fi:
2'
A2'
1'
A1'
2'
A2'
v 2 k c c ........... c
i'
Ai'
k1 c c ......... c
k 2 c A11 cA22 ........ cAii
la echilibru v1 = v2
2.17
n
p RT cRT
V
c RT c
RT ....................
Kp
K
RT
c
c A RT cA RT ...................
1'
Ai'
1'
2'
A2'
2'
pentru reactia:
K p K c RT
N 2 3H 2 2 NH 3
Kx
2
X NH
3
X H3 2 X N 2
K p K X p K c RT
Kp
( pX NH 3 ) 2
( pX H 2 ) 3 pX N 2
p
Kc K X
RT
K X p
A + A A2 (ciocnire de perete)
2 M + molecule straine (S) M2 + S
Numarul ciocnirilor din momentul
intreruperea lui, constituie lungimea lantului.
initierii
lantului,
pana
la
Daca in urma unui act elemntar apar doua sau mai multe particule active
chimic se produce un proces in lant ramificat. Un exemplu de astfel de
proces il constituie reactiile de ardere a hidrocarburilor. Daca ramificarea are
loc la fiecare act se produce o reactie cu lanturi mult ramificate. ( oxidarea
hidrogenului la presiuni joase si la temperaturi de circa 900 oC ).
Multe reactii de oxidare si de ardere, de cracare, de polimerizare decurg
dupa mecanismul in lant.
In cazul reactiilor de polimerizare de exemplu, care decurg prin
mecanism radicalic, radicalii pot fi proveniti din reactii initiate de radiatii
luminoase sau, descarcari electrice, de particule sau de neutroni, de
ridicarea temperaturii sau din unele substante care se descompun usor cu
formare de radicali (initiatori). Ca initiatori se utilizeaza peroxizi (peroxizi de
benzoil, apa oxigenata), persulfat de amoniu, diazoaminobenzen.
Studiul
Compexul activat are energia Ex; el nu este o substanta care poate fi izolata
si observata dar se considera ca o specie moleculara cu masa, legaturi, si
unghiuri dintre legaturi.
Ea = EX Ei
Ea
RT
Reactiile catalitice
sunt acele reactii care au loc in prezenta catalizatorilor
care reprezinta substante capabile sa accelereze
reactiile chimice si sa modifice mecanismul lor.
Catalizatorii participa la reactii combinandu-se cu
reactantii si formand compusi intermediari, dar ei apar
nemodificati la finele procesului.
Reactiile catalizate necesita energie de activare mai
mica decat aceleasi reactii fara catalizator. In prezenta
unor catalizatori diferiti, aceeasi reactanti, pot conduce la
formarea unor produsi de reactie diferiti(proprietate
numita selectivitate a catalizatorului).
Catalizatorii modifica cinetica reactiilor dar nu
influenteaza echilibrul chimic deoarece ei reactioneaza
atat asupra vitezei reactiei directe cat si asupra vitezei
reactiei inverse
k1
k2
k1'
k 2'
Raportul
unde cu s-a specificat procesul catalizat.
Cataliza poate fi:
omogena (o singura faza de reactanti si catalizatori)
eterogena (catalizatorul este o faza deosebita)
Daca C este catalizatorul intr-un proces omogen de formare a
compusului A1A2, atunci acest proces este descris de reactiile:
A1 + C (A1...............C) caracterizat de energia de activare E1
(A1....C) + A2 A1A2 + C caracterizat de energia de activare E2
unde A1,A2 sunt reactanti si (A..C) intermediar;
Daca procesul poate decurge si necatalizat conform schemei:
A1+A2 AA2 cu o energie de actvare E atunci E1+E2 E, deci
catalizatorul micsoreaza energia de activare. El nu modifica
valoarea entalpiei de reactie si mareste viteza de reactie doar
pentru procesele posibile din punct de vedere energetic ( G<0)
Cataliza eterogena
O reactie eterogena are loc la interfetele fazelor care reactioneaza si
care poate fi accelerata prin cresterea marimii suprafetelor. Astfel viteza
de ardere a unui combustibil cu perclorat creste prin macinarea
percloratului de potasiu intr-o pulbere cristalina foarte fina.
Cateodata un reactant se epuizeaza in vecinatatea interfetei iar reactia
se incetineste. Reactia poate fi atunci accelerata prin adaugarea unor
KClO4 S 2C S KCl S 2CO2 S
Cataliza eterogena are loc in mai multe etape.Se prezinta mai jos
exemplul etapelor in sistemul solid gaz