Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Art. Sacrul Arghezi
Art. Sacrul Arghezi
Una dintre liniile tematicii eseniale ale operei argheziene este poezia
dialogului cu divinitatea, a cutrii unui punct de sprijin n transcendent.
Repertoriul acestei teme i tabloul de ansamblu al atitudinilor lirice asociate
indic o dominant romantic, orgolios energic i reliefat dramatic a
universului interior arghezian. Nu e vorba ns de o rmnere n urm, n
dependen de momentul de afirmare istoric a romantismului, ci de un
romantism tipologic (nu istoric), structural, care coexist i se mpletete cu
numeroase atribute de ordinul viziunii asupra lumii i omului, ca i de ordinul
limbajului poetic, care in de modernitate i modernism.
Sacrul pare a fi convertit n imagine, fiind pndit de pericolul ridigizrii sale
sau chiar de cel al metamorfozrii ntr-un caracter exterior. n cea mai
substanial i mai ptrunztoare dintre lucrrile de exegez care i-au fost
dedicate, cea a lui Nicolae Balot (1979: 138), liantul ntregii creaii argheziene,
att de diversificat, este vzut, cu argumente de netgduit, ntr-un puternic
sentiment i o acut contiin ale destrmrii i vulnerabilitii fiinei n timp, pe
un fundal al mcinrii universale (cuprinznd toate regnurile) sub apsarea
timpului. Spre deosebire de ceea ce se ntmpl n lirica lui Lucian Blaga, la care
contiina marii treceri apare i ca genernd o tandree aparte i o intensitate
excepional ale raportrii la frumuseea basmului arborescent care e lumea cu
omul n centrul ei, la Arghezi fiina omului apare ca nfiorat de mari neliniti,
prad unui zbucium interior care se traduce ntr-o reflexivitate deliberat
nefilozofic, una a ntrebrilor dintotdeauna i de oriunde (premiz a ridicrii
lirismului arghezian la treapta universalitii). Poeme cum snt De-a v-ai ascuns,
Arheologie, ntre dou nopi, Duhovniceasc i au sursele ntr-o asemenea
dramatic contiin a condiiei existeniale care e proprie omului, singura fiin
care tie c este muritoare. Lumea i apare poetului nu numai pe dimensiunea
spaiului, cu deschiderea lui, ci i pe aceea a verticalei timpului, ca o succesiune
409
410
411
412
413
414