Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dacia
Incepind din ultimii ani ai sec. 6 i.e.n. si pina in sec. I i.e.n., pe teritoriul Daciei
sint mentionate de izvoare diferite uniuni de triburi daco-getice, mai importante fiind
cele de sub conducerea lui Dromichaites (inceputul sec. 3 i.e.n.), Oroles si
Rubobostes (prima jumatate a sec. 2 i.e.n.). La inceputul sec. I i.e.n. pe teritoriul dac
se formeaza, sub conducerea lui Burebista un stat incipient cu centrul in Muntii
Orastiei. Printr-o serie de razboaie, Burebista a largit mult granitele statului sau astfel
incit in anul 48 i.e.n, acesta se intindea din Carpatii Padurosi pina in Balcani si de la
Marea Neagra pina la Dunarea mijlocie si muntii Slovaciei.
Dacia lui Burebista a fost multa vreme considerata ca un stat sclavagist incepator.
Principalele clase fiind insa nobilii (pileati) si oamenii liberi de rind (comati), iar
sclavii jucind un rol relativ neinsemnat in productie, s-a ajuns astazi la concluzia ca
acest stat nu era sclavagist si nu se dezvolta pe linia orinduirii sclavagiste. Este posibil
ca dacii sa fi cunoscut in acel timp o varianta, a modului de productie tributal. Statul
dac avea un pronuntat caracter militar, in cadrul sau un rol important il jucau preotii.
sfirsitul sec. I e.n., formind un stat puternic sub conducerea lui Decebal.
Sub domnia acestuia dacii au purtat razboaie cu Domitian (87-89 e.n.) si cu Traian
(101-102 e.n. si 105-106 e.n.) in urma carora statul dac a fost invins si desfiintat, iar o
mare parte a teritoriului sau, transformat in provincia Dacia, a fost anexat Imperiului
roman. Romanii au introdus in Dacia forme de viata si de organizare administrativa,
relatiile sociale proprii.
Dacia romana.
Dacia Romana
Dacia era aparata, de trupele Moesiei Inferior, dispuse intr-un arc de cerc care,
incepind de la Barbosi, in fata Dinogetiei, urca pe Siret spre interiorul arcului carpatic
prin pasul Oituz, la Bretcu. De aici continua pina ce atingea Oltul la Hoghiz, urmindui apoi cursul pina in pasul Turnul Rosu si mai departe pina la varsarea lui in Dunare, la
Islaz. Avind acest amplu sistem de aparare, dispus pe doua fronturi, Traian a retras o
serie de trupe din Dacia pe care le-a trimis in Pannonia si in Moesia Inferior. Dar in
117 e.n., indata dupa moartea neasteptata a acestuia, in Dacia au avut loc tulburari
provocate de izbucnirea unei rascoale a populatiei autohtone, la care s-au adaugat si
atacuri ale sarmatilor.
Adrian a vizitat Dacia, a reprimat miscarile si a efectuat prima impartire
administrativa a provinciei (118- 119 e.n.) in Dacia Inferior si Dacia Superior. Au fost
abandonate S Moldovei si Muntenia de la E de Olt, trupele romane de aici fiind
transferate in armata Daciei Inferior, fie retrase in Moesia Inferior. Romanii au
mentinut insa unele capete de pod pe malul sting al Dunarii, ca cel de la Barbosi (jud.
Galati), de unde au continuat sa supravegheze teritoriul Munteniei. Din Oltenia si
coltul sud-estic al Transilvaniei a fost creata o noua provincie: Dacia Inferior. Aceasta
dispunea de granite bine aparate, alcatuite pe de o parte de culmile Carpatilor, peste
care se putea patrunde numai prin pasurile intarite si bine pazite de romani, iar pe de
alta parte de linia Oltului, prin Limes Alutanus, puternic fortificata, de Adrian si
imparatii urmatori pina aproape a sfirsitul stapinirii romane in Dacia.
Dacia Inferior era o provincie procuratoriana condusa de un procurator condusa
de un procurator organizare care a dainuit pina la retragerea aureliana (sub Gallienus,
guvernatorul consular, care facea parte din ordinul senatorilor, a fost inlocuit, probabil,
cu un prefect din ordinul ecvestru). Provincia Dacia bastion inaintat al Romei in lumea
barbara,", era aparata de peste 40 000 de soldati din legiuni si trupe auxiliare.
Trupele stationau in castre situate fie la granite, fie in interiorul provinciei. Cele mai
importante erau castrele de legiuni de la Apulum si Potaissa, precum si castrele de
frontiera de la Micia, Porolissum, Augustia etc.
In epoca romana Dacia a cunoscut o considerabila dezvoltare economica al carei
finalitate era, fireste, Roma. S-au realizat progrese in domeniul mineritului,
mestesugurilor, agriculturii, a inflorit comertul, s-a extins folosirea scrisului. Au aparut
o serie de asezari urbane (Ulpia Traiana, Napoca, Drobeta, Apulum, Romula etc.), care
au primit pe rind, datorita dezvoltarii lor urbane, rangul de municipium si chiar pe cel
de colonia. Aceasta dezvoltare s-a bazat in mare masura pe exploatarea muncii
sclavilor si a populatiei autohtone aservite. Descoperirile facute in castre ca acelea de
la Micia, Augustia, Bologa, Buciumi, Orheiul Bistritei, in asezari ca acelea de la
Casolt, Cristesti, Noslac, Obreja, in cimitirele de incineratie de la Casolt, Calbor,
Soporu de Cimpie, Obreja etc., marele numar de trupe auxiliare formate din daci in
cursul sec. 2-3 e.n. ca si numele dacice din inscriptii dovedesc persistenta populatiei
autohtone sub stapinirea romana. Alaturi de daci, in noua provincie au trait numerosi
colonisti romani, adusi din toate colturile Imperiului roman (ex toto orbe romano).
In anul 271 e.n., imparatul Aurelian, avind nevoie de trupele din Dacia pentru
intarirea liniei Dunarii, a retras armata si administratia din provincie creind, la S de
fluviu, o provincie noua cu acelasi nume (curind, aceasta va fi impartita in doua:
Dacia Ripensis si Dacia Mediteranea). 0 parte dintre locuitori, mai ales din paturile
Dacia Malvensis
Provincie romana cu capitala la Romula (Malva), creata in 167-169 e.n. pe locul
Daciei Inferior, condusa de un procurator Augusti sau praefectus Augusti. Mentionata
numai in inscriptii descoperite in afara Daciei. Unii istorici au localizat-o gresit in
Banat, identificind Malva la Denta (C. Patsch, C. Daicoviciu). Trei inscriptii
descoperite in Spania, Grecia si Algeria arata ca Malva era o alta denumire a orasului
Romula din Oltenia, ceea ce demonstreaza ca localizarca Daciei Malvensis nu se poate
face decit in Oltenia.
Dacia Ripensis
Provincie romana cu capitala la Ratiaria, infiintata de Aurelian la S de Dunire,
odata cu retragerea trupelor romane din Dacia (271 e.n.). Dacia Ripensis era situata
intre Dunare, riul Vit, Muntii Balcani si riul Porecka (Iugoslavia). Dacia R. se extindea
si pe malul sting al Dunarii, stapinind capete de pod la Svinita, Pojejena, Dierna, Desa,
Sucidava etc. In Dacia Ripensis au fost transferate din Dacia, legiunile XIII Gemina
(la Ratiaria) si V Macedonica (la Oescus), ambele fiind comandate de un dux Daciae
Ripensis. Desi a suferit de pe urma invaziei gotilor, hunilor, avarilor si slavilor,
provincia s-a mentinut pina in sec. 6 e.n.
(Istru), unde s-ar fi nvecinat cu sciii, s-a tras concluzia greit c geii ar fi emigrat
sau s-ar fi strmutat la nord de Istru n perioada de dup 514 .e.n., cnd Herodot
relateaz campania lui Darius I mpotriva sciilor i lupta geilor pentru aprarea
libertii i independenei lor.
Descoperirile arheologice infirm prerea lui Herodot privind prezena sciilor
pe Dunre i ele documenteaz, n mod concret, locuirea geilor ntre Balcani, Carpai
i Nistru nc din sec. VII .e.n., iar prin naintaii lor traci, din vremuri imemoriale.
Geii i dacii erau unul i acelai popor, de esen etnic tracic i vorbind aceeai
limb, cea tracic. La Trogus Pompeius gsim precizarea c dacii sunt de acelai
neam cu geii i c sunt o mldi a acestora, iar Strabo, contemporan, n parte, cu
Burebista, arat c dacii vorbesc aceeai limb cu geii, cea tracic. Pliniu cel
Btrn vorbea de geii pe care romanii i numesc daci. De la Strabo tim c geii
sunt cei care se ntind spre Pont i spre rsrit, iar dacii cei care locuiesc n partea
opus, spre Germania i izvoarele Istrului, subliniind prin aceasta deosebirea doar
teritorial dintre gei i daci. Termenul de daci apare prima dat la Caesar, cuceritorul
Galiei, iar acela de Dacia la Tacit i Agrippa. Termenii geto-daci, daco-gei i tracogei sunt termeni moderni, folosii pentru a scoate n eviden unitatea etnic i
originea tracic a geilor i a dacilor. Intrarea n lumina istoriei mai devreme a geilor
se datorete apropierii lor de lumea greceasc i condiiilor istorice i geografice
specifice. Implicarea geilor n evenimentele legate de campania lui Darius din 514
.e.n. a fost determinat de interesele statului persan de a-i extinde stpnirea i
asupra cetilor greceti de pe litoralul vestic i nordic al Pontului Euxin i asupra
neamurilor din interior, n spe tracii meridionali, geii i sciii. Geii intrau astfel n
cadrul istoriei universale antice nc din sec. VI .e.n De fapt, nsi dezvoltarea
social-economic, politic i militar a geilor a cunoscut un ritm mai viu dect acela
al populaiei din zona intracarpatic.
Dac privim mai ndeaproape documentarea arheologic actual, datnd de
dup 550 .e.n., se poate uor observa c s-a petrecut o inegalitate n ritmul dezvoltrii
societii din aria carpato-danubiano-pontic i nord-est-balcanic, c acest ritm s-a
accelerat n sud-estul Romniei i n Bulgaria de nord, adic acolo unde izvoarele
antice amintesc pe gei i unde izvoarele arheologice vin s confirme o atare
difereniere, care a cuprins deopotriv i zona getic de la est de Carpai. Procesul
cristalizrii civilizaiei geto-dace a durat relativ mult, printr-o nencetat dezvoltare a
fondului strvechi, tracic, de milenar tradiie, care a dinuit n toat epoca geto-dac,
daco-roman i a rzbtut n fiina poporului nostru. Documentarea arheologic
dobndit prin spturi efectuate n ultimele trei decenii pe ntreg teritoriul patriei
noastre a mbogit considerabil cunotinele noastre cu privire la cultura material i
spiritual a geto-dacilor. Economia lor se baza ndeosebi pe agricultur i creterea
animalelor, la care se adugau meteugurile felurite i comerul. n jurul salinelor sau nfiripat puternice centre economice, politice i militare. Aa a fost centrul
Buridava din jurul bogatelor saline de la Ocnele Mari i Ocnia din judeul Vlcea. Pe
msur ce s-au mbogit cunotinele tehnologice s-au diversificat uneltele, s-au
rspndit brzdarul de fier i cuitul de tiat brazda, cele dou unelte principale ale
plugului, care au mrit randamentul muncii n cultivarea pmntului. Dacii au folosit
un singur tip de brzdar de plug, format dintr-o bar de fier, lit la un capt i cu
crlig la cel superior, ce urma s fie fixat n lemn.
generalizrii roii olarului, una dintre marile invenii ale antichitii, care a transformat
meteugul casnic al olritului ntr-un meteug propriu-zis. Cercetrile au artat c
geto-dacii au nceput s cunoasc roata olarului nc din sec. VI- .e.n. Unele
descoperiri arheologice din Transilvania i Oltenia fac dovada unei atari folosiri a
acestei invenii. La Cernavod, Alexandria i Blneti (jud. Olt) se descoperise
ceramica lucrat la roat de ctre localnici. Teritoriul Dobrogei a fost ntotdeauna o
punte de legtur ntre sud i nord, Dobrogea integrndu-se n marea unitate a Daciei
strvechi.
O dat cu generalizarea roii olarului s-a mbogit nsui coninutul culturii
geto-dacilor, repertoriul de forme sporind cu noi tipuri de vase. Amintim aici cana
bitronconic i cu o toar supranlat i fructiera cu picior, cu motive decorative
pictate n culoare roie-brun. Dacii au avut o ceramic pictat original, cu motive
decorative care aveau un caracter geometric, de veche tradiie tracic. Tot local este
i ceramica pictat cu motive florale i zoomorfe, uneori combinate cu cele
geometrice, pe care le ntlnim i n arta argintului la geto-daci, ct i pe unele obiecte
de fier, ca cele descoperite la Grditea Muncelului. Dacii au dezvoltat o art a
argintului, cu deosebire n secolul I .e.n. i n secolul urmtor. Pe ntregul teritoriu al
Daciei au fost descoperite importante tezaure de argint, care cuprindeau podoabe de
tot felul sau vase: brri, terminate cu protome de arpe, inele, coliere, cercei,
cingtori, paftale, lanuri mpletite. Numrul podoabelor a nceput s sporeasc n sec.
I .e.n., cnd argintul, ca materie prim, era procurat din topirea monedelor de argint
geto-dace. Acestea s-au rspndit pe ntregul teritoriu locuit de geto-daci i formeaz
una dintre caracteristicile eseniale ale civilizaiei lor. Spre nceputul sec. I . e.n.,
moneda tradiional dispare i locul ei este luat de moneda dacic de tip republican
roman, care a cunoscut o rspndire foarte mare, ceea ce dovedete prospera via
economic a dacilor din ultimele dou secole dinaintea cuceririi Daciei de ctre
romani, n 106 e.n. Cele peste aproximativ 25 000 monede de acest tip fac dovada
puternicei entiti economice n vremea lui Burebista i Decebal. Meterii daci erau
stpni i pe cunotine tehnologice superioare, cum era ncrustarea cu argint i aur a
unor obiecte de fier, psahiile (partea lateral a unei zabale) de la Ocnia i cea de la
Btca Doamnei (Piatra Neam).
Att ct ntrezrim n prezent din puintatea izvoarelor literare ale antichitii
i din descoperirile arheologice i numismatice, ne dm seama c dezvoltarea
economic i unitatea de structur a Daciei preromane au avut consecine nsemnate
asupra organizrii societii geto-dace. nc din epoca bronzului i a fierului (Hallstatt)
se petrecuse o structurare a societii, constituindu-se o aristocraie tribal i unionaltribal i, n special, o aristocraie militar. Procesul restructurrii sociale s-a adncit
mereu, desprinzndu-se i unele vrfuri ale societii din relatrile lui Dio
Crisostomul, contemporan cu Decebal i mpratul Traian, aflm c ptura important
a societii o formau nobilii, care n limba traco-dacic se numeau tarabostes, iar n
limba latin pileati (pileus sau pilleus, cciula uguiat), aa cum ne apar ei pe
Columna Traian, pe monumentul de la Adamclisi i pe alte monumente antice. Din
mijlocul acestei aristocraii se ridicau regii i marii preoi. Masa cea mare a populaiei
o formau aa-numiii capillati sau comati (cei cu prul n plete, cznd pe umr), care
erau oameni liberi, neconstituind o ptur privilegiat care s exploateze pe alii.
Societatea geto-dac ni se nfieaz ca o societate solidar, care nu a cunoscut
sclavagismul. Realizarea celui mai puternic i independent stat dac sub conducerea lui
Dacii i Geii
Sunt una si aceeasi populatie, considerat de lumea antic ramura nordic a marelui
neam al tracilor, care locuia pe actualul teritoriu al Romniei. Denumirea de geti, folosit
cu predilectie de scriitorii greci, desemneaz n ansamblu populatia geto-dacilor, dar are
n vedere mai ales triburile si uniunile de triburi de pe malurile Istrului, de la Carpati si
pn la Balcani. Cealalt denumire, de daci, preferat de autorii latini, se refer la
populatia din regiunile intracarpatice si de vest ale Daciei.
Vorbind despre marea expeditie a lui Darius mpotriva scitilor, Herodot (Istorii, IV,
90-94) spune c regele persilor, nainte de a ajunge la Istru, birui mai nti pe geti.
Acestia se cred nemuritori si sunt cei mai viteji si mai drepti dintre traci. Pentru aceeasi
perioad se mai ntlnesc unei stiri succinte si generale la Hecateu, Sofocle si Tucidide
(Istoirii, II, 96, 1 ). Izvoarele i pomenesc mai frecvent pe geto-daci ncepnd cu a doua
jumtate a sec.IV .e.n.. Istoricul roman Trogus Pompeius (la Iustin, Istoria lui Filip, IX,
2) vorbeste de un rex histrianorum, probabil un conductor al getilor de la Dunrea de
Jos. n anul 335 .e.n., Alexandru cel Mare, dup cum ne povesteste istoricul grec Adrian
(Expeditia lui Alexandru, I,5), ajungnd la Dunre, ntmpin rezistenta getilor din stnga
fluviului. O puternic fort getic avea s distrug armata macedonean si pe
comandantul ei Zopyrion n anul 326 .e.n., undeva n zona gurilor Dunrii, la ntoarcerea
acesteia din expeditia contra scitilor (Trogus Pompeius, la Iustin: Istoria lui Filip, XII,
2,16 si Curtius Rufus, Istoria lui Alexandru cel Mare, X, 1, 44).
Pe la 300 .e.n. i ntlnim pe getii din cmpia muntean uniti ntr-o mare si
10
puternic uniune de triburi. Scriitorul antic Diodor din Sicilia (Biblioteca istoric, XXI,
11,12), relateaz c getii condusi de regele Dromichete reusesc s nfrng cele dou
expeditii ale lui Lysimach, ntreprinse la nord de Dunre si s fac prizonieri, mai i pe
Agatocles, fiul acestuia, apoi pe nsusi Lysimach, regele Traciei, care este dus n cetatea
Helis, resedinta cpeteniei gete, situat undeva n cmpia Dunrii. Plin de ntelepciune si
mrinimie, Dromichete crut viata lui Lysimach, dup ce mai nainte l-a ncrcat de
daruri pe fiul acestuia, si-l elibereaz din captivitate. El primeste n schimb prietenia
regelui trac, teritoriile ocupate si chiar pe fiica acestuia de sotie.
Pentru a doua jumtate a sec.III si nceputul sec.II .e.n., dou documente epigrafice
descoperite la Histria, atest prezenta la Dunrea de Jos, mai precis prin prtile de sud
ale Moldovei si nord-estului Munteniei, a doi regi (basilei) de origine getic, pe nume
Zalmodegikos si Rhemaxos. Aproximativ n aceeasi vreme, dup cum spune Trogus
Popmpius (la Iustin , Istoria lui Filip, XXXII, 3, 16), regele geto-dac Oroles, ce stpnea
prin prtile Moldovei, poate si n estul Transilvaniei, pedepseste pe supusii si, pentru
motivul c nu au luptat cu succes mpotriva bastarnilor (neam germanic). De la acelasi
scriitor antic mai aflm c puterea dacilor creste pe vremea regului Rubobostes.
Secolele I .e.n. nseamn, pe plan economic, politic si cultural, apogeul puterii
geto-dacilor. Aceast perioad este dominat de cei doi mari regi ai Daciei, Burebista si
Decebal. Primul care domneste aproximativ ntre anii 80-44 .e.n. este denumit ntr-o
inscriptie greceasc din Dionysopolis (Balcic) cel dinti si cel mai puternic dintre toti
regii care au domnit vreodat peste Tracia.
Din informatiile scriitorilor antici (Strabon--Geografia, VII, 3, 11) - contemporan
cu marele rege dac - si Jordanes (Getica) rezult c Burebista a realizat unificarea
triburilor geto-dace ajutat de marele preot Deceneu. n jurul anului 60 .e.n., el distruge
puterea celtilor boii, pn n Slovacia, apoi cucereste orasele grecesti de pe coasta de vest
si de nord a Mrii Negre, de la Apollonia si pn la Olbia. ntr-un timp relativ scurt,
cuprins aproximativ ntre anii 60-48 .e.n., Burebista reusesete s ntemeieze un mare
regat, care se ntindea spre vest si nord-vest pn la Dunrea de Mijloc si Morava spre
nord pn la Carpatii Pdurosi si spre est pn la Nistru si Marea Neagr, iar spre sud,
peste Dobrogra pn la Balcani. Stpn pe o Dacie mare si puternic, Burebista intervine
n politica Romei, lund partea lui Pompei n disputa acestuia cu Cezar. Toate acestea
sunt confirmate de relatrile lui Strabon: Ajungnd n fruntea neamului su, getul
Burebista l-a nltat att de mult prin exercitii, abtinere de la vin si ascultare fat de
porunci nct n ctiva ani a fcut un stat puternic si a supus getilor cea mai mare parte
din populatiile vecine. Ba, nc a ajuns s fie temut si de romani. Dup disparitia de pe
arena politic a marelui rege geto-dac, pe la mijlocul celui de-al saselea deceniu al sec.I
.e.n. (45-44), izvoarele literare mentioneaz o serie de regi geto-daci, printre care se
remarc Scorilo, Dicomes, Cotiso, Comosicus, Diuras, Diurpaneus si, n Dobrogra,
Roles, Dapyx si Zyraxes.
O alt figur proeminent a geto-dacilor, marele Decebal, care va reface unitatea
Daciei, este prezentat de Dio Cassius (Istoria roman, LXVII,6,1) ca un rege priceput n
ale rzbiului, iscusit la fapt, mester n a ntinde curse si viteaz n lupt. Decebal, ultimul
rege al Daciei libere, se remarc n mod deosebit prin rzboaiele purtate mpotriva
romanilor, primele confruntri avnd loc n timpul mpratului Domitian. Rzboaiele
daco-romane din anii 101-102 si 105-106, soldate cu nfrngerea si supunerea geto-
11
dacilor, au nsemnat si sfrsitul lui Decebal, tara fiind transformat n provincie roman.
n toiul luptelor cu romanii, ca si de-a lungul ntregii sale existente, Decebal s-a dovedit
un mare conductor, priceput si abil n arta rzbiului si n politic, rmnnd un exemplu
mret de druire total pentru binele si libertatea neamului su.
O imagine mai complet a ceea ce a nsemnat istoria si civilizatia geto-dacilor n
cadrul lumii antice rezult din cercetrile arheologice. Gratie acestor investigatii se
cunosc acum numeroase asezri si cetti geto-dacice. Situate pe terasele rurilor, pe
boturi de dealuri si coline subcarpatice, cele mai multe asezri apar ca centre ntrite,
prevzute cu santuri si valuri de aprare si cu pante abrupte. Uneori valurile sunt ntrite
cu ziduri de piatr (Cotnari-Moldova), alteori cu brne si vlturi de chirpici ars (PopestiIlfov, Orbeasca de Sus - Teleorman, Mrgritesti si Morungeav-Olt). Printre acestea au
fost identificate si unele din davaele lui Ptolomeu; Piroboridava-Poiana, TamasidavaRctu si Zargidava-Brad (Moldova), Argedava-Popesti (Muntenia), Buridava-Ocnita
(Oltenia) si Ziridava-Pecica (Banat).
De la Burebista la Decebal geto-dacii au ridicat, n zonele de dealuri subcarpatice si
pe coline de munte, cetti cu ziduri durate n piatr dup moda greceasc. Asemenea
cetti au fost identificate si cercetate n muntii din zona Orstiei, la Grdistea Muncelului,
unde se afla Sarmizegetusa, capitala Daciei, Costesti, Blidaru si Piatra Rosie, la care
se adaug Piatra Craivii (jud.Alba), Bnita la vest de bazinul Jiului, Tilisca (Sibiu),
Polovragi (Oltenia) si Btca Doamnei (Piatra Neamt). n multe din aceste cetti s-au
ridicat, pe lng locuinte si ateliere, sanctuarea mrete asemntoare templelor antice
greco-romane.
Cultura geto-dacilor, corespunztoare celei de-a doua vrste a fierului (epoca
Latene), cunoaste o evolutie n timp ce poate fi urmrit ncepnd cu a doua jumtate a
sec.V .e.n.. Avnd ca fond principal traditiile si mostenirile locale anterioare, ea s-a
constituit cu contributia si a unor elemente de influent greceasc si celtic. n sec.III-I
.e.n. si sec.I e.n., cultura geto-dacilor se generalizeaz, devenind unitar pentru ntreaga
Dacie. Dintre componentele culturii geto-dacice, ceramica este elementul cel mai
rspndit si cel mai caracteristic. Geto-dacii au utilizat ceramica lucrat att cu mna, ct
si cu roata. Getii din zona Dunrii se dovedesc a fi mesteri priceputi n prelucrarea
argintului si n realizarea unor adevrate opere de art. Tezaurele de obiecte de argint,
uneori aurite, descoperite la Agighiol (Dobrogra), Peretu, Gvanu (Muntenia),Craiova
(Oltenia), alctuite din coifuri, vase, piese de harnasament etc., se remarc prin executia
tehnic si prin ornamentatia lor deosebit. n sec.I. .e.n., geto-dacii dovedesc o art
deosebit n confectionarea unor obiecte de podoab si vase-cupelucrate ntr-un stil
propriu, cum sunt cupele ornamentate, lntisoare, fibule, brtri si alte podoabe din
tezaurele de la Sncrieni, Cerbl, Surcea, eica Mic (Transilvania), Herstru, Merii
Goala, Coada Malului, Poiana Gori si Tifesti din Dacia extracarpatic.
n mod cu totul deosebit , geto-dacii evidentiaz prin monetriile lor proprii. Ei emit
o gam variat de monede de argint folosind tehnica greceasc si prelund unele
prototipuri macedonene. Toate acestea sunt emisiuni ale unor triburi si uniuni de triburi
din sec.III-.e.n.. n vremea lui Burebista se trece la o monetrie unic de tipul denarilor
romani republicani. Numeroasele unelte de fier descoperite n asezrile si cettile getodacilor sunt o dovad a nivelului la care se situa mestesugul prelucrrii fierului,
tmplria, agricultura, cioplitul pietrii, constructia de locuinte s.a. Tezaurele de monede,
12
13
o populatie iranian, diferit ntructva de sciti, care, invadnd n scole mai vechi
interiorul Transilvaniei, s-a statornicit acolo ca o clas dominant peste tracii nordici
locali si a sfrsit prin a fi asimilat de ctre acestia. Mai este, ns, foarte probabil ca
numele de agatirsi, pe care numai Herodot l pomeneste (cci autorii ulteriori nu fac dect
s-l mprumute de la el), s reprezinte doar o porecl dat de sciti tracilor carpatici, care
pe limba lor se vor fi chemat totdeauna daci. Fapt este c istoricul grec si-a procurat
informatiile despre regiunile noastre din mediul scitic de la Ilbia si c, dup el, nimeni
nu-i mai atest, pe agatirsi n Dacia. Arheologia, dup cum a aratat Vasile Prvan n
Getica si dup cum s-a precizat prin ntinsele cercetri mai recente. (Al.Vulpe n
Memoria antiquitatis, II, 1970), la confirmat pe Herodot dovedind existenta n acea
vreme a unei asociatii de forme iraniene si trace n cultura locuitorilor din mijlocul
Transilvaniei. n lumina acestor fapte, personalitatea lui Spargapeithes apare ca a unui
dac localnic, a crui obrsie scito-iranian, deja ndeprtat nu l-a mpiedicat s-si apere
cu drzenie patria trac mpotriva scitilor.
Au existat si alti conductori ai getilor care s-au distins n luptele pentru aprarea
pmntului lor, dar al cror nume, din pcate, nu este cunoscut. Nu s-a pstrat numele
personalittilor care a condus viteaza rezistent a getilor mpotriva lui Darius n
Dobrogra, singurii locuitori de la sud de Dunre care s-au ncumetat s-l nfrunte pe
puternicul cuceritor persan, meritnd caracterizarea admirabil a lui Herodot, de cei mai
viteji si cei mai drepti dintre traci. De asemenea, nu stim cum se va fi numit acel, rege al
dunrenilor (Histrianorum rex) care, aproape dou secole mai trziu, s-a opus cu
eficacitate ptrunderii scitilor lui Atheas n trile din dreapta Dunrii si care, indicat de
izvorul respectiv (Trogus-Iustinus) numai prin titlul mentionat, a fost un conductor al
getilor de pe Istros (Dunre). Tot, astfel, nu stim cine i va fi condus pe getii din prtile
Teleormanului de azi care, ajutndu-i pe tribalii regelui Syrmos, mpotriva lui Alexandru
Macedon, l-au silit pe ilustrul cuceritor s-i ameninte trecnd Dunrea demonstrativ, fr
a ndrzni, totusi - dup cum relateaz istoricul Arrianus- s-i urmreasc n stepele lor.
Nu ne este cunoscut nici numele cpeteniei getilor, prin stepa Bugeacului, au zdrobit
oastea macedonean a lui Zopyrion, generalul aceluiasi Alexandru cel Mare, ntr-o btlie
n care trufasul general a pltit cu viata veleitatea de a se impune unei tri getice (TrogusIustinus).
n schimb nu mult timp dup Alexandru istoria a rsunat de numele lui Dromichete
14
(Dromichaites), regele getilor din Cmpia Romn, de azi, personalitate vestit att prin
nsusirile sale militare, ct si prin ntelepciunea politic si generozitatea dovedite cu
prilejul unei victorii memorabile obtinute asupra macedoneanului Lisimah Lysimachos),
amic din copilrie al lui Alexandru si unul dintre cei mai buni generali ai si, devenit
dup moartea acestuia rege al Traciei balcanice. Cutnd s fixeze granita regatului su
pe Dunre, Lisimah s-a izbit de mpotrivirea getilor lui Dromichete. n 291 .e.n., Lisimah
a trecut Dunrea n fruntea unei mari osti. ncumetndu-se s nainteze mult n Cmpia
Brganului, n dorinta de a--si asigura un succes fulger, a nimerit n mrejele tacticii
getilor, care se atrgeau necontenit, obosindu-l pe adversar si atrgndu-l n prtile cele
mai singuratice ale stepei, lipsite de ap si de hran. Cnd oastea lui Lisimah, frnt de
osteneal si stins de sete, se afla departe de baza sa de plecare, s-a vzut deodat
ncercuit de fortele superioare ale getilor, lovit de plcurile lor de arcasi clri si
amenintat cu un mcel ngrozitor, fr putint de retragere, nici de rezintent. Lisimah a
fost nevoit s depun armele cu toti ai si si s se lase la voia nvingtorilor. Asa a czut
prozonier unul dintre cei mai strluciti monarhi elenistici, care participase la toate
gloriaosele campanii ale lui Alexandru cel Mare din Asia. Se povesteste c, numaidect
dup capitulare, sorbind cu nesat apa oferit de biruitorul get, Lisimah ar fi exclamat cu
tristete: Pentru ct de mic plcere am ajuns rob din rege ce eram!.
Numerosii captivi au fost dusi n cetatea de resedint a lui Dromichete, numit
Helis, nc neidentificat. Acolo, oastea getic, reprezentnd nsusi poporul, potrivit
stadiului de democratie militar de atunci, a cerut moartea prizonierilor. Dar chibzuitul
Dromichete, cugetnd s trag ct mai multe foloase din succesul obtinut, s-a mpotrivit
acestei porniri. Aducnd argumente ntelepte, a izbutit s potoleasc furia rzboinicilor
mbtatti de biruint si s-I conving c, n loc de o rzbunare sngeroas, care n-ar avea
drept urmare dect alte rzboaie, poate nu tot att de norocoase pentru ei, era mai cuminte
s se arate omenosi si s-I crute pe dusmanii prinsi, cstingndu-si recunostinta lor si
obtinnd de la ei o pace ct mai favorabil, cu recptarea posesiunilor getice din dreapta
Dunrii. Cuvntul regelui a fost ascultat si, dup cum povesteste istoricul antic Diodor, a
urmat un ospt de mpcare, cu dou mese, una foarte cumptat si srccioas pentru
geti, alta deosebit de luxoas pentru regele captiv si pentru tovarsii si. Ridicnd paharul
su din corn de vit, Dromichete l-a ndreptat spre cupa de aur a lui Lisimah, ntrebndu-l
care dintre cele dou mese i se prea mai demn de un rege. La rspunsul
acestuia:Fireste, a macedonenilor, regele get i-ar fi fcut cu blndete o mustrare
ironic:Atunci de ce ai lsat acas la tine un trai att de plcut si de strlucit si te-ai
apucat s vii la niste barbari cu viata aspr, ntr-o tar fr roade ngrijite, btut iarna de
geruri si de crivt, unde nici o oaste strn nu poate scpa teafr? Lisimah ar fi declarat
c i pare r de nesocotinta sa, dar c, recunosctor pentru bunvointa cu care a fost tratat,
va rmne totdeauna prietenul getilor. Fgapt este c pacea a fost ncheiat solemn, cu
acceptarea conditiilor lui Dromichete si c, n semn de consacrare a aliantei, acesta a luato n cstorie pe fata lui Lisimah, cara a fost eliberat cu toti ai si.
Prin aceast nrudire dinastic, uniunea triburilor getice de la Dunrea de Jos a
intrat sub auspiciile cele mai prielnice, ntr-un contact si mai strns cu lumea elenistic,
ceea ce, ntre altele, a nlesnit intensificarea ptrunderii civilizatiei grecesti la nord de
Dunre, si ca reflex, accelerarea progreselor culturii geto-dace, al crei avnt este
constatat de arheologi tocmai cu ncepere din aceast vreme.
15
Arhitectura militar va dobndi n sec. I .e.n. i n sec. I e.n. o dezvoltare excepional, o dovad a
naltului nivel al civilizaiei. n regiunile de munte se ridic ceti de piatr impuntoare. Cele mai cunoscute
sunt cele din munii Ortiei: Costeti, Sarmizegetusa, Piatra Roie, Blidaru, la care se adaug cele de la
Piatra Craivii (lng Alba Iulia), Cplna, Tilisca i cea de la Btca Doamnei (Piatra Neam). Nu trebuie
pierdut din vedere c dacii au ridicat i impuntoare ceti de lemn i pmnt, cum este cea de la Ocnia din
Subcarpaii vlceni, unde a fost localizat vechea Buridava dacic, pe baza unor inscripii de epoc, fcute pe
fragmente ceramice. Aceasta avea o acropol i trei terase, nconjurate toate de zid de lemn i pmnt, cu o
grosime de peste 3,50 m. La cetatea de la Costeti s-au folosit deopotriv ziduri de piatr i val de pmnt cu
palisad; cetatea dispunea de mai multe bastioane, unele n interiorul incintei de piatr, altele n exterior.
Cetatea de la Sarmizegetusa se afla la altitudinea de 1200 m i cuprindea o suprafa de 3 ha, iar zidurile aveau
limea de 3-3,20 m. Zidurile cetilor de piatr erau din blocuri fasonate i aveau dou paramente; ntre
acestea se punea piatr sfrmat i pmnt bttorit formnd emplectonul. n acelai fel au fost i zidurile
cetii de la Buridava.
Cetile dacice de piatr i de lemn aveau un caracter monumental, impresionant, ele fceau parte dintrun sistem defensiv, deosebit de bine conceput n vremea lui Decebal. Ceea ce impresioneaz este
complexitatea mijloacelor de aprare: ziduri de incint, bastioane, turnuri de veghe i aprare, terase i
platforme de lupt, valuri de pmnt, palisade. Dei era integrat n sistemul general defensiv, o cetate dacic
dispunea i de mijloace proprii de aprare, n cazul c ar fi fost izolat de restul cetilor. Dacii au tiut s
foloseasc terenul n chipul cel mai corespunztor aprrii. n unele ceti mai mari existau palate ale
cpeteniilor sau turnuri-locuin.
Arhitectura religioas este documentat de o serie bogat de monumente. Este vorba de seria
sanctuarelor care, dup planul lor, se mpart n dou categorii: temple patrulatere i temple rotunde. Sanctuarul
patrulater avea coloseul de piatr sau de lemn, care formau n general aliniamente. Amintim aici marele
sanctuar rotund de la Sarmizegetusa, cu diametrul de 29,40 m i prevzut cu dou cercuri de blocuri de andezit
i un cerc de stlpi (coloane) groi, de lemn. n interior se afla o ncpere absidal.
Arhitectura militar i religioas s-a format ntr-un cadru organizat, sub autoritatea unor personaliti ca
Burebista i Decebal. Impresionantele monumente de piatr, lemn i pmnt dau msura puterii politice,
militare i economice a geto-dacilor. Dezvoltarea vieii economice i a forelor de producie n toate ramurile
de activitate a determinat o progresiv perfecionare a organizrii sociale. Chiar nainte de cristalizarea
civilizaiei geto-dace se ajunsese la prezena unor uniuni tribale, cu o aristocraie bine documentat. Abia la
sfritul sec. VI-lea .e.n., prin relatrile lui Herodot privind lupta geilor mpotriva armatelor persane, n 514
.e.n., putem deduce c geii aveau o organizare politico-militar superioar i o aristocraie militar. Fr
ndoial c premisele unei atari organizri erau mai vechi. Splendidele tezaure de aur i argint de la Biceni Iai, Craiova i inventarele mormintelor princiare de la Agighiol - Tulcea, Peretu - Teleorman i coiful de aur
de la Poiana - Coofeneti - Prahova, care dateaz din prima jumtate a sec. IV .e.n., atest prezena n aceast
vreme a vrfurilor aristocraiei formate dup o lung dezvoltare social-economic; ele se bucurau de o poziie
deosebit n societate i de o via de fast. Din rndul acestor vrfuri aristocratice se ridicau cpeteniile basileii - uniunilor de triburi. Creterea productivitii diverselor meteuguri i sporirea legturilor comerciale
cereau forme politico-economice i militare mai largi, care s corespund dezvoltrii societii geto-dace dup
trecerea de pragul dintre sec. II i I .e.n. n sec. II .e.n. civilizaia geto-dac se cristalizase definitiv, cu
elementele sale de structur unitar, fundamentale, pe ntreaga arie locuit de geto-daci. n sec. I .e.n. ea va
16
17
TANGIRU - jud. Giurgiu Neoliticul mijlociu, c.c.a. 4200 - 3500 i.e.n. cultura Boian, faza Vidra
Locuinta de tip megaron prin dispunerea spatiilor semideschise pe latura scurta a edificiului.
Perspectiva exterioara si plan
ARIUSD - jud. Covasna Neoliticul tarziu, c.c.a. 3500 - 2500 i.e.n. cultura Ariusd-Cucuteni
Locuinta de tip megaron.
Perspectiva exterioara si plan
18
PETRU-RARES - jud. Giurgiu Sfarsitul neoliticului mijlociu, faza de tranzitie de la cultura Boian la cultura
Gumelnita
Locuinta are prispa adosata laturii lungi, orientata spre sud, in tmp ce spre nord se dispune in polata un adapost
pentru animale.
Aceasta distributie va aparea mai tarziu in arhitectura rurala de la noi.
Perspectiva exterioara si plan
VADASTRA - jud. Dolj Neoliticul mijlociu, c.c.a. 4200 - 3500 i.e.n. cultura Vadastra, faza Vadastra II
Perspectiva exterioara si plan
HABASESTI - jud. Iasi Neoliticul tarziu c.c.a. 3500 - 2500 i.e.n. cultura Cucuteni "A"
Planuri
LEGENDA:
19
Pereti din impletitura de niuele cu lipitura de pamant galben descoperit "in situ".
Traseul ipotetic al peretilor.
Urme de pari infipti in sol descoperite "in situ".
Pozitia ipotetica a parilor.
Vetre.
SALACEA - jud. Bihor. Epoca bronzului c.c.a. 1800 - 1600 i.e.n. cultura Otomani
Sanctuarul de la Salacea este compus, din punct de vedere planimetric, din trei zone functionale
alcatuind doua spatii bine delimitate:
-zona de legatura cu exteriorul, materializata prin spatiul semideschis al prispei, amplasat intre
"ante" pe latura de N.V., unde se afla si intrarea in sanctuar,
-doua zone destinate desfasurarii ritualului, dispuse in amfilada, alcatuind un spatiu inchis bine
precizat.
Prima din zonele spatiului inchis, situata la intrare, are rol de vestibul, fiind separata de cealalta
zona printr-o denivelare de 10 cm si constituie locul unde se depuneau vasele cu ofrande, constituind in
acest sens un mic altar portativ.
Cea de a doua zona functionala a spatiului inchis, adapostind doua altare de dimensiuni remarcabile,
reprezinta locul pentru oficierea ritualului. este remarcabil efectul arhitectural rezultat prin dispunerea
elementelor structurale in doua siruri de stalpi interiori, precum si prin articularea zonelor functionale
si gradarea spatiului.
Plan si perspectiva exterioara
20
Perspectiva interioara
Locuintele geto-dacice din sec II i.e.n. - sec. I e.n. (perioada clasica) evolueaza si se diversifica
comparativ cu cele din perioadele anterioare.
Se pastreaza sistemul constructiv traditional:
-elemente de sustinere (portante) verticale alcatuite din stalpi de lemn incastrati in sol
-intre stalpi o umplutura (inchidere) formata din nuiele ce formeaza o armatura a peretelui
-lipitura de lut (inchidere)
Acest sistem este folosit atat la locuintele de suprafata cat si la cele adancite (semibordeie) sau
ingropate (bordeie). El este utilizat atat in cazul celor rectangulare cat si in cazul celor circulare si
absidale, fiind posibila impartirea a planului in oricate incaperi.
Locuintele de suprafata sunt pe plan rectangular (patrat sau dreptunghi), absidal (semicerc sau
poligon) si circular. De aici deriva o mare varietate volumetrica.
Casele din arealul carpato-danubiano-pontic incep sa se individuaizeze, indepartandu-se de modelul
original de tip megaron. Aceasta diferentiere se datoreaza si mutarii centrului de interes de pe latura
scurta (specifica tipului megaron) pe latura lunga care devine astfel fatada principala a edificiului.
Acest punct de interes este marcat prin dispunerea accesului (a intrarii) sau/si a spatiilor semideschise
(prispe, foisoare).
Volumele edificiilor sunt rectangulare, cu acoperis in doua sau patru pante (ape), circulare avand
acoperis conic. Formele absidale reprezinta o solutie de tranzitie de la tipul circular la cel rectangular.
Planurile sunt de obicei monocelulare sau bicelulare (cu una sau doua incaperi) dar apar adesea
impartiri planimetrice (partiuri) mai complexe, cu trei sau mai multe incaperi.
21
23
24
Spatiile semideschise (prispe si foisoare) sunt dispuse pe latura (intre ante), continuandu-se in acest
mod tipul "megaron" sau inconjoara edificiul pe doua sau trei laturi. Este de mentionat persistenta
tipului planimetric specific megaronului (cu dispunerea intrarii principale pe latura scurta a cladirii, care
se pastreaza ca fatada principala a edificiului) intr-o masura mai mare decat la locuintele obisnuite.
Sistemul de organizare a plenimetriei, cu travei si deschideri, confera solutiei volumetrice un evident
caracter monumental, subliniat atat prin ritmul coloanelor care marcau spatiile semideschise, cat si prin
utilizarea unor materiale de constructie deosebite (olane de coama, tigle de acoperis etc.)
Amplitudinea edificiilor avand in plan dimensiuni de pana la 40 m. lungime, cu latime de 20 - 25 m.,
precum si gabaritul unor incaperi cu deschideri libere de 8-12 m, presupune, pe de o parte, procedee
constructive elevate, sustinute de un instrumentar adecvat, iar pe de alta parte cunostinte tehnice
ajungand pana la realizarea unor "ferme" din material lemnos, capabile sa suporte deschiderile amintite.
25
26
deal si de munte.
27
Descoperirile arheologice fac dovada folosirii sistemului constructiv in cadrul caruia peretii se
realizau din barne sau dulapi de lemn, dispusi orizontal si sprijiniti pe talpi asezate direct pe sol, sau pe
temelii de piatra. Sistemul de imbinare consta in chertarea barnelor la capete, in vederea platuirii
lor.Atestat arheologic in cazul unei fantani, acest sistem constructiv folosit la realizarea locuintelor de
suprafata. Pentru asigurarea nedeformabilitatii imbinarilor, capetele petrecute ale barnelor erau fixate
prin pari incastrati in sol.
Folosirea pentru prima data a zidariei din piatra la elevatii, procedeu edilitar cunoscut sub denumirea
de "murus dacicus", constituie o importanta etapa in evolutia repertoriului sistemelor constructive
autohtone. Reformuland in maniera autohtona elemente preluate din arealul elenistic, acest sistem
constructiv presupune doua paramente din blocuri de piatra, formate cu un emplecton din pamant cu
pietris compactat. Paramentele erau consolidate cu barne fixate in lacase de forma cozii de randunica,
cioplite in blocurile fiecarei asize.
28
Axonometrie
Arta geto-dacilor
Oricine incearca sa abordeze subiectul referitor la arta geto-dacilor se izbeste de
doua aspecte importante. Primul aspect tine de dificultatea stabilirii originii anumitor
elemente manifestate in arta geto-dacilor, aspect care, la randu-i, este determinat de
faptul ca Dacia a fost o zona in care s-au incrucisat curente culturale si de civilizatie
dintre cele mai diverse. Al doilea aspect tine de saracia, cu mici exceptii, a vestigiilor si
insemnarilor referitoare la arta geto-dacilor. Actualmente nu stim nimic despre literatura
religioasa, poezia si dansurile lor populare, despre legendele istorice si muzica getodacilor, pe care, ca orice popor, nu se poate sa nu le fi avut. Nu ne ramane, ca atare, decat
sa restrangem arta geto-dacilor la acele domenii despre care se poate spune ceva.
Elementele de fortificare ale cetatilor sunt atat dintre cele traditionale (valurile,
palisadele simple, zidurile de pamant si lemn sau de piatra si lemn, si zidul din piatra
sumar fasonata si legata cu un liant din pamant amestecat cu apa), cat si dintre cele noi
aparute, din lumea greco-romana (zidul din piatra fasonata). Acest sistem de constructie
elenistic a fost adaptat la posibilitatile locale, prin utilizarea acelui murus Dacicus
(Costesti-Blidaru, Luncani-Piatra Rosie, Sarmizegetusa). Din aceasta perspectiva
cetatile din zona capitalei statului dacilor constituie un unicat in lumea europeana din
afara Imperiului Roman si sunt, in acelasi timp, cele mai impunatoare fortificatii.
Efortul pentru construirea fortificatiilor este uimitor. Numai zidurile fortificatiei
de baraj de la Cioclovina-Ponorici, de exemplu, insumeaza aproximativ 120.000 metri
cubi de piatra, luata toata de pe locul unde s-a ridicat fortificatia. La celelalte fortificatii
din zona capitalei, ca si pentru unele constructii civile si de cult, s-a utilizat calcarul
exploatat in cariera de la Magura Calanului. Cea mai mare dificultate o constituia
fasonarea pietrei, operatiune executata in cariera, dar mai ales aducerea materialului litic
in punctele alese pentru a fi fortificate. Blocurile de piatra, destul de mari de altfel, erau
aduse de la 40-90 km, prin Valea Streiului si pe Paraul Luncanilor pentru Piatra Rosie,
sau pe Mures si apoi pe firul Apei Orasului pentru celelalte. Daca ar fi sa ne rezumam
doar la constructiile din piatra fasonata descoperite (investigate) pana acum in zona
capitaliei Daciei si luand pentru fortificatii dimensiuni minime la inaltimea zidurilor (5
m) si grosimea blocurilor de calcar din ele (40 cm) se ajunge la un total de circa 20.000
metri cubi. La toate aceste dificultati trebuie adaugate cele legate de organizarea
exploatarii, transportului si zidirii acestor fortificatii.
Orice bloc de piatra trebuia transportat cu precizie la locul destinat si asezat exact
la locul sau in zid, ceea ce presupunea ca nimic sa fie luat la voia intamplarii. Dincolo de
efortul in sine, pentru ridicarea zidurilor erau necesare lucrari foarte anevoioase de
terasare, de nivelare etc. De exemplu, numai pentru amenajarea terasei a XI-a din zona
sacra a Sarmizegetusei au fost necesari peste 100.000 de metri cubi de umplutura.
O problema viu discutata in trecut era cea referitoare la amploarea si originea
influentelor exercitate de civilizatiile vremii asupra celei geto-dacice. In domeniul
arhitecturii se manifesta, cu precadere, influentele greco-romane. Pe langa cele aratate
mai inainte, avem in vedere caramizile, tiglele si olanele cu forme si dimensiuni identice
celor din tinuturile pontice, dar confectionate in Dacia, la tuburile de teracota ale
conductelor de apa, la cisterna de la Costesti-Blidaru, la continuarea in caramida a
zidurilor de piatra ale turnurilor-locuinta, la drumurile pavate cu lespezi de piatra, la
scarile monumentale din piatra ecarisata, la sistemul icane de la unele intrari in cetati, la
planurile patrulatere ale unor cetati, la zidurile de terasa, la constructiile de tip platforma
din blocuri paralelipipedice prinse cu scoabe de fier. Asimilarea acestor elemente,
folosirea unor elemente traditionale, adaptarea preluarilor la posibilitatile si gustul lor
confera un caracter original arhitecturii civile si militare dacice.
Dintre constructiile cu caracter religios cele mai importante sunt sanctuarele,
adevarate temple ale antichitatii dacice. Aceste sanctuare sunt rectangulare, de tipul
aliniamentelor de tamburi din calcar sau andenzit, si circulare, simple sau complexe. Din
totalul de 30 de sanctuare descoperite pe teritoriul fostei Dacii, 23 sunt de tipul
aliniamentelor, iar 7 apartin celei de a doua categorii. In cadrul complexului de cetati
dacice din Muntii Sureanu, se gasesc urmele a 18 sanctuare, 15 rectangulare si 3
circulare.
Aceste edificii de cult erau amplasate, de regula, in afara incintei fortificatiei
propriu-zise. Ele se ridicau pe terase special amenanjate. Elementele constructive, bazele
31
32
materiala''
1. STATUI DE DACI
1. BUSTURIrespectiv numai capete, care pot sa apartina fie Grupei 1 fie Grupei
3.
2. RELIEFE, ALTORELIEFE SI LESPEZI--cu persoane sau grupuri de daci
1. STATUI DE DACI
Statuile reprezentind intreaga persoana sint cele mai numeroase, aprox. 18 piese.
Unele infatiseaza personajele cu miinile suprapuseincrucisate, simbolizind conditia
de captivi.
Opt statui asezate deasupra coloanelor libere pe cele doua laturi largi ale arcului
de triumf al lui Constantinus I, aduse aici din Forul lui Traian. Desi sint incomplete
( restaurate in secolul al XVIII-lea) s-a stabilit si admis aproape unanim ca ele
infatiseaza captivi din Dacia. Pe acelasi arc si evident de aceiasi provenienta este si
figura colosala din care s-a pastrat partea inferioara. Se afla in Muzeul Capitoliului
iar o replica in Villa Borghese.
neterminata ; a fost descoperita in anul 1841 in Via dei Coronnati, la Roma si se afla la
Muzeul Lateran.
B)----Statuie (sau bust?) din marmura, inalta de 181cm. Capul, cu alte detalii
integrate in opera moderna (virful caciulii, sprincenele, nasul, buza inferioara, barbia, o
parte din grumaz si din haina, etc) ; trunchiul este din marmura violacee deschisa. Are
bratele incrucisate inainte, in modul tipic prizonierului. Mantaua cu falduri adinci este
fixata cu o fibulabuton pe umarul drept. Se afla la Vatican (Museo Chiavamonti,
odinioara in Villa Negroni)
D)----Statuie inalta de 234 cm, cu barba, caciula, tunica si pantaloni. Minile, nasul
si unele parti din tunica sint restaurate. A fost descoperita in Forul lui Traian. Este
asemanatoare cu cele de pe Arcul lui Constantin I si se afla la muzeul din Napoli.
G)----Statuie inalta de 275 cm. Lipsesc capul si miinile. Linga piciorul sting are
un scut hexagonal, o tolba si arcul. Este evident un combatant dac, simbolizind dusmanul
infrint si capturat. A fost descoperita in anul 1764 in ruinele de la Efes si dusa la Smirna,
unde se afla in gradina Muzeului Arheologic.
opinci iar mantia este prinsa cu o fibula pe umarul drept. Mina dreapta este pusa peste
antebratul sting, in semn de supunere. In mina stinga tine o cuta a mantiei. Se afla la
Muzeul Bruxelles.
Asemenea piese, unele avind caciula, altele cu capul descoperit, fizionomia avind
trasaturi tipice, se cunosc in mar enumar, prin diferite colectii din Italia si din alte tari
europene. Un amplu repertoriu al acestora a fost intocmit de A.I. Vostinina, Golovi,
varvarov Iz sobraniia Ermitaja [Capete de barbari in colectia Ermitajului],I trudi
anticnogo otdela muzei Ermitaja, Leningrad, 1946, pag. 199218. scurta prezentare
recenzie a acestei lucrari: Emil Condurachi, Analalel romano-sovietice, Bucuresti, 1947,
nr. 3, p. 508, cu remarca judicioasa: un studiu exhaustiv a acestor reprezentari de daci,
imprastiate prin muzeele si prin diferitele monumente europene, este astazi, dupa
publicarea sculpturilor de la Ermitaj, nu numai posibila, dar si de dorit. Ceea ce a facut
Bienhowski pentru reprezentarile barbarilor in arta greaca si romana trebuie reluat in
special pentru acel capitol al portretistice roman eprivind pe daci.
2.1--BUSTURI
36
B)----Bust de marmura galbuie avind capul descoperit si barba; inalt de 150 cm;
intregit : nasul, buza de jos, barba, o parte din par, etc. Are trasaturi expresive, puternic
reliefate, tip de fizionomie rustica, cu privire incruntata. Descoperit in Forul lui Traian
inainte de anul 1837. aflat in Muzeul Vaticanului (Amelung, Die Skulpturen, I, p.15, si
913, nr. 9, pl. I. )
C)----Bust de marmura alba, dac cu barba scurta, fara caciula, capul avind 45 cm.
Intregiri: nasul cu buza de sus, parul, grumazul. Are privirea dreapta, energica,
asemanatoare cu precedentul dar cu trasaturi mai fine si mai nobile. Descoperit la
Traianus Portus ( gura Tibrului). Se afla la Muzeul Vaticanului ( Amelung, I, p.145146,
nr. 118, pl.14)
E)----Bust colosal de dac ( antic numai capul, restul restaurat ca si parul, nasul,
buza superioara) aflat in colectia Farnese, in Muzeul Napoli (Ruscch, Guida p. 256, nr.
1069)
37
2.2--CAPETE
A)----Cap de dac comatus, din Roma ( linga Palazzo Giustiniani), inalt de 46
cm. Se afla la Copenhaga [Jakobson, p.238, nr. 677, Paulsen, p. 472, nr. 667, Dacian
colosal head]
C)----Cap de barbar cu parul lis si barba scurta. Nasul si buza superioara sint
restaurari moderne. [ Bibl. MatzDuhn, I, p. 350, nr. 1192].
D)----Cap de barbar cu dimensiuni ceva mai mari decit cele naturale. Palzzo
Giustiniani, Roma [ Bibl. MatzDuhn, I, p. 350, nr. 1194].
E)----Cap colosal, cu barba si mustata; caciula mare. Ochii sint redati plastic iar
barbia si nasul sint restaurate. Se afla la stud. Monteverde, Roma [ Bibl. MatzDuhn, I,
p. 350, nr. 1194 a].
G)----Cap de marmura alba, cu barba si mustati, fara caciula, inalt de 50,3 cm.
Parti intregite: nasul, o mare portiune din grumaz si parti din par. Are privirea dreapta,
incruntata si posomorita; fruntea cu riduri, sprincenele stufoase. Este o figura expresiva,
tpica de dac, se afla initial la Roma in Villa Altobrandini, achizitionata in anul 1826 de
Bunsen pentru muzeul din Berlin. [ Bibl. Beschreitung der antiken Skulpturen,
Konigliche Museen zu Berlin, 1991, p. 180, nr. 461]. Este considerat ca facind initial
parte dintr-un bust.
38
3.1--RELIEFE
A)----Relief asezat pe arcul imparatului Constantinus I, la Roma ( sub arcada si
in atica de la vest a arcului) infatisind pe imparatul Traian ( cu capul inlocuit cu al lui
Constantin) incoronat de Victoria si condus de Roma personificata, intra in orasul indicat
printr-o arcada. La dreapta o lupta intre daci si romani. Freza provine de la un monument
ridicat in cinstea imparatului Traian. [Bibl. Rep. Rel. I, pag. 252]
3.2--ALTORELIEF
A)----Figura cu barba, caciula, tunica, pantaloni, manta, cizme; cu palmele rupte.
Aflata in Muzeul Torlonia, Roma, nr. 412. [ Bibl. Rep. Stat., II, p. 196, nr. 5]
3.3--LESPEZI
A)----Lespede cu relief infatisind doi prizonieri daci, oameni de rind, comati,
intr-un car tras de doi cai, escortati de trei paznici desculti, din care unul are un pumnal la
sold. Se afla la Muzeul Luvru (Louvre) din Paris. [ Bibl. Rel. Rep, II, pag. 288, nr. 2,
(plaque Campana)]
B)----Lespede cu un calaret dac traversind Dunarea not. . [ Bibl. Rel. Rep, II,
pag. 312, nr. 2]. [Papers of British School, Roma, IV, pag. 247, E. Strong, Roman
sculpture, pag. 50].
se pot detalia date complexe si exacte cu referire la frecventa unor specii, caracteristici
tipologice ale acestora, folosirea lor n diverse scopuri de ordin economic, dar si cultic -,
ct si prin date corelate cu informatiile ce rezulta prin reprezentarea acestora pe diverse
lucrari n piatra ct si teoretica, vin sa ne arate destul de bine rolul jucat de animalele
domestice n viata de zi cu zi a comunitatilor umane geto-dacice.
Se poate constata ca specia cea mai frecventa era reprezentata prin cornutele mari
(taurinele) ce aveau functionalitati multiple. Mai nti prin sacrificare, datorita si taliei
lor, acopereau cu mult peste jumatate din necesarul de proteine animale necesare vietii
omului, dar si pe aceea de producere a laptelui (ce dadea prin preparare si o serie de alte
produse alimentare), ct si pe cea de motor animal indispensabil pentru o serie de
activitati de acum bine diversificate. Ele erau reprezentate printr-un tip de talie cel mult
medie, cu coarne relativ mici. ntre adulti si maturi erau cu totul preponderente femelele,
castratii fiind astfel n numar relativ redus. Trebuie mentionat ca la dacii din Moldova se
gaseau si vite acornute, ce reprezentau un grup cu totul inedit.
O frecventa mult mai mica o aveau ovicaprinele, dar existau si rare exceptii cnd
aceste cornute mici ntreceau doar ca numar, dar nu ca pondere, taurinele. Ovinele se
gaseau n cantitate mai mare dect caprinele si ele erau de talie relativ mica, cele mai
multe nca cornute, capra aparnd nsa mai masiva. Cornutele mici erau si ele
polivalente, dnd lapte, iar oaia si lna. S-ar putea ca si la ovine sa se fi practicat
castrarea masculilor. Prin sacrificare, ovicaprinele dadeau o cota de carne cu foarte mult
mai mica dect taurinele.
Porcinele, uneori ntrecnd usor ca frecventa cornutele mici, fiind monovalente, erau
crescute doar pentru producerea de carne si grasime, furniznd totusi o cota nu prea mare
de carne. Porcul crescut de geto-daci era de talie mijlocie.
Calul apare de doua tipuri, existnd cai obisnuiti (ordinari), de talie mica si medie,
ct si cai nalti (de elita), de peste 1,40 m, buni de calarie, ntrebuintati probabil doar de
40
catre aristocratie. Calul era totodata un animal pe care geto-dacii l foloseau n scopuri
cultice, gasindu-se uneori cai ngropati ntregi, sau doar o parte din trupul lor (cap si
extremitatile membrelor), uneori nsotind decedatul n mormnt.
Geto-dacii nu cresteau asinul, acesta fiind de aceea foarte rar printre resturile
animaliere; era adus n zona probabil de grecii din cetatile de pe tarmul Pontului Euxin.
Ca specii fara importanta economica mentionam cinele si pisica. Primul era bine
reprezentat, existnd cini de la foarte mici ca talie (zisi cini "de salon") pna la foarte
mari, aproape ca niste lupi, folositi desigur pentru paza. Se pare ca, n a doua parte a La
Tene-ului, cinele devine si un animal de importanta cultica, gasindu-se exemplare de
diverse marimi ngropate ntregi n gropi. Pisica era nca foarte rara, fiind prezenta doar
n situri din sudul Romniei.
Pe lnga mamiferele citate mai sus, geto-dacii aveau de acum si pasari domestice,
gaina, gasita n cantitate foarte mica, dar si gsca, nsa foarte rara.
sau est, cu o vatra deschisa aproape rotunda (cu diametrul de 0,50 m - 1 m) ori patrata (cu
laturile pana la 1,20 m lungime). Vetrele asezate direct pe pamant se faceau dintr-un strat
de lut batatorit, care in urma arderii capata duritate mare i o culoare rosiatica albicioasa;
ele serveau pentru prepararea hranei. In anumite situatii s-au gasit chiar si cuptoare
menajere. Dimensiunile locuintelor de suprafata sunt variabile: astfel la Manastirea si
Piscul Crasanilor au fost cuprinse intre 2,80 x 2 m; 3m x 2m pe cand la Bragadiru si
Popesti Novaci au fost surpinse si locuinte cu o suprafata mai mare: 5,60 m x 4,20 m. In
constructia caselor se observa o tehnica primitiva, materia prima folosita se realizeaza
din lemn si lut, in amestec cu paie, piatra nefiind utilizata, deoarece lipseste in toata
Campia Romana.
Din cele aratate se desprinde concluzia folosirii de catre geto-daci in mod
concomitent a bordeielor si a locuintelor de suprafat, fara a se putea face o delimitare in
timp intre aceste doua tipuri de case. De la tipurile de locuinte descrise, caracteristice
regiunii de ses, face totusi exceptie un complex aflat la Popesti Novaci la adancimea de
1,10 m. Din acest complex faceau parte printre altele, un grup de constructii cu destinatie
practica: o bucatarie de 7 m x 6 m, prevazuta cu un cuptor rotund, mare, cu diametrul de
1,85m; bucataria corespundea cu alte camere: locuinte depozite de provizii ori de unelte,
dintre care deosebit de interesanta este o camara de circa 5 x 5 m unde, in preajma unei
vetre, s-au pastrat in situ cinci chiupuri -pithoi - pentru provizii de grane. In acelasi
complex se incadra si o constructie absidata.
Tot in asezarea getica de la Popesti au mai fost intalnite vetre ornamentate
alcatuite din chenare liniare simple, din diagonale crucise si din cercuri. Vetre similare sau constatat si in alte puncte din aria culturii getice, de pilda in Bucuresti: la Mihai Voda
si Popesti Leordeni. Ambele vetre sunt decorate prin cate doua patrulatere incizate. O alta
vatra - pastrata fragmentar - decorata prin doua chenare patrate, paralele cu marginile, si
diagonale a fost descoperita la Vladiceasca (jud. Ilfov). Aceste vetre aveau desigur un
caracter de cult. Asezarile getice erau prevazute pe langa locuinte cu gropi menajere
circulare, tronconice (ce de exemplu la Mihai Voda si Popesti Novaci), in forma de
clopot (de la Tanganu), sau a unui fund de sac (la Catelu Nou, Tanganu, Popesti Novaci),
toate folosite in scopul pastrarii recoltelor. Pentru o cat mai buna conservare a cerealelor,
adeseori peretii gropilor erau arsi. Cateodata, dupa ce se umpleau cu cereale, gropile se
astupau cu cenusa si resturi de vatra. La Popesti Novaci, pe suprafata unde s-au aflat sase
vetre suprapuse - fiind probabil un loc de cult domestic sub ultima dintre ele s-a
descoperit o groapa continand un depozit ritual, cu diverse vase intregi si fragmentare,
specifice celei de-a doua epoci a fierului, precum si doua parti ale unei rasnite rotative de
tip vulcanic, un varf de sageata, fragmente de verigi din bronz, o lama de cutit din fier, un
ac de fier, o piramida de lut, cateva boabe de grau carbonizate, precum si oase de peste si
mamifere domestice.
Dintr-o groapa ovala de la Malu Rosu, descoperita la adancimea de 3,30 m, s-au
cules multe fragmente de chirpic, pamant ars cu lipitura, maxilare si molari de oaie, porc,
cal, precum si valve de scoici. De asemenea, ceramica aflata in acest complex era foarte
bogata si variata. Dar ceea ce atrage, in mod deosebit, este o scobitura laterala, realizata
in groapa, avand o lungime de 0,36 m. in acesta scobitura s-a gasit o catuie. Toate aceste
elemete indreptatesc pe descoperitori sa o considere o groapa realizata intr-un scop ritual.
Spre deosebire de regiunea Transilvania indeosebi a muntilor Orastiei - unde se
intalnesc deseori case de mari proportii, patrulatere ovale sau poligonale, cladite cu multa
42
iscusinta, din lemn, cu temelii de piatra -, cele din Campia Munteniei reprezentau deci
simple locuinte de suprafata sau bordeie, iar materialul folosit in constructie era, in mod
constant, pamantul lipit pe impletitura de lemn. Exceptie de la aceaste tipuri de locuinte il
face numai complexul descoperit la Popesti Novaci. Vetrele si cuptoarele, ridicate de
asemenea primitiv - cu mici exceptii -, au servit geto-dacilor pentru trebuinte
gospodaresti.
Sarea
Nici un mamifer nu poate trai fara sare. In curtea fiecarui taran se gaseste un bulgare
de sare pentru animalele curtii si pentru turme.Cind plecau cu oile ,ciobanii isi luau , in
desagi ,sare ,sa le ajunga pina la primavara. In contractele ,incheiate inca pe raboj, cei ce
isi dadeau oile la stina aveau obligatia de a duce, la date fixe, malai si sare.
Capra ducea ,in poveste ,iezilor "drob de sare in spinare",padurarii construiesc in
paduri sararii pentru animalele padurii.Homer numeste sarea "divina",probabil din
experienta stiind-o indispensabila vietii. Zeita marii (purtatoare de sare) se numea
Salacia. Soldatii Romei isi primeau soldele in sare-sale-de unde a ramas cuvintul
"salariu". Pina la deschiderea minelor de adincime sarea era scumpa si rara. De unde si
vorba ,"daca se varsa sarea iese cearta"!
In stravechea traditie romineasca ,oaspetii erau primiti ,in semn de bun venit,cu piine
si sare,care erau considerate sfinte.In acest caz , piinea si sarea reprezinta conditiile
minimale de existenta ,si reprezinta simboluri ale alimentatiei si ospitalitatii.
deci existenta sarii iar un rol decisiv l-a avut prezenta acesteia la suprafata solului si deci
usor de obtinut.
Sarea se gaseste in cantitate indestulatoare pe glob,resursele fiind evaluate la 110 la
puterea 15/t,dar este inegal raspindita.Asia este continentul cel mai defavorizat pe cind
Europa are cele mai mari zacaminte.Este probabil unul din motivele care sustin vechimea
civilizatiei europene.
Intre toate zonele lumii,spatiul carpatic se bucura de cea mai mare densitate de
resurse:peste 300 de masive de sare,de calitate deosebita,usor de exploatat, peste 3000 de
izvoare sarate si numeroase lacuri sarate.
In aria culturii Cucuteni (mileniul IV ien) intre asezarile neolitice de la Tirpesti si
Tolici s-au descoperit izvoare sarate cunoscute si folosite inca din preCucuteni,si
deasemenea in cadrul culturii Cris(5000 ien)s-au facut descoperiri similare.
Cultura Schela Cladovei-Lepenski Vir (epipaleolitic), zona locuita intre mileniile
XIII-VI ien,si situata pe ambele maluri ale Dunarii ,in zona Portilor de Fier,avind o clima
dulce ,cu trasaturi submediteraneene,s-a creat cele dintii asezaminte omenesti sedentare
in care se practica inhumarea decedatilor in apropierea locuintei si uneori chiar direct sub
podeaua acesteia. Si in apropierea acestor locuri s-au descoperit izvoare sarate si
sulfuroase utilizate pina azi. Herodot (cartea IV,cap.CLXXXI-CLXXXV) mentioneaza
ca diverse grupuri de oameni salasluiau in jurul unor dealuri de sare.
44
45
46
Aurul Daciei
Dio Cassius, n secolul al IIl-lea, n Istoria roman, scrie: Cnd a vzut Decebal
c scaunul lui de domnie i toat ara sunt n minile dumanului, c el nsui este n
primejdie s fie luat prizonier, i curm zilele. Capul su fu dus la Roma. n felul acesta,
Dacia ajunse sub ascultarea romanilor i Traian stabili n ea orae de coloniti. Fur
descoperite i comorile lui Decebal, dei se aflau ascunse sub rul Sargetia din
apropierea capitalei sale. Cci Decebal abtuse rul cu ajutorul unor prizonieri i
spase acolo o groap. Pusese n ea o mulime de argint i de aur, precum i alte lucruri
foarte preioase - mai ales dintre cele care suportau umezeala -aezase peste ele pietre,
iar dup aceea aduse rul din nou n albia lui. Tot cu oamenii aceia, [Decebal] puse n
siguran n nite peteri veminte i alte lucruri la fel. Dup ce fcu toate acestea, i
mcelri, ca s nu dea nimic pe fa. Dar Bicilis, un tovar al su, care cunotea cele
ntmplate, fu luat prizonier i ddu n vileag toate acestea" (Cartea 68, capitolul 14) .
O impresionant scen de pe Columna lui Traian a imortalizat n marmur
ultimele momente din viaa regelui-erou. De fapt, acelai lucru l putem vedea pe tabloul
sculptat pe piatra funerar a lui Tiberius Maximus, unde, de asemenea, Decebal i curm
firul zilelor cu sabia scurt i curb, cteva clipe nainte de a fi capturat de viu. Decebal
czut la pmnt lng un copac, i reteaz beregata, n timp ce civa clrei romani se
npustesc asupra lui cu lncile ca s-1 loveasc. Aplecndu-se pe calul n galop, unul
dintre ei ntinde mna dreapt gata s-1 prind pe regele dac. n fruntea acestor
urmritori nvalnici se afla, desigur, detaamentul condus de Tiberius Maximus. Acesta
1-a prins pe regele dacilor, dar, n epitaful su, nu precizeaz dac acesta mai era viu sau
nu. Rezult c Decebal a fost capturat n momentul agoniei sale. Preioasele trofee capul i mna dreapt a marelui duman al Imperiului Roman - au fost puse de Maximus
ntr-un sac i n goana mare a pornit spre locul unde se afla mpratul, tiind c n afar
de avansare i decoraii l ateapt o sum mare de bani, pre pus de Traian pe capul lui
Decebal. n acel moment, cartierul mpratului se gsea la Ranisstorum, o denumire
necunoscut pn acum n geografia Daciei". Despre aceast aezare prof. Dumitru
Tudor consider c: nu trebuie s ne nchipuim c era o cetate sau un trg de seam din
regatul lui Decebal. n timpul operaiilor militare, mpratul i muta comandamentul
suprem dup nevoile strategice, aa c Ranisstorum putea fi i un modest sat dacic lipsit
de importan".
47
48
49
50
51
52
53
teritoriul centrului fortificat al dacilor din munii Ortiei. Muli istorici consider c
aceste tezaure au aparinut lui Decebal. nclinm s credem c nu a fost vorba de un unic
tezaur, central, ci acesta a fost compus dintr-o multitudine de tezaure diseminate pe ntreg
teritoriul Daciei strbune. ranul romn, cnd i duce oule la ora, nu le pune pe toate
ntr-un loc. Aa au fcut mai mult ca sigur i strmoii notri, geto-daci n frunte cu
Decebal.
Se tie c tezaurul lui Decebal cuprindea un numr imens din monezi Koson"
apartinnd_sec. I en. Se presupune c aceast moned ar fi fost emis din ordinul
regelui Coson i c prezena acestor piese n munii Ortiei se explic prin aducerea
unui tezaur regal n capitala statului dac de vreunul din regii centrali din sud-vestul
Ardealului. Prima descriere a monedelor Koson a fost efectuat de cronicarul medieval
Mathesius Sarepta, n anul 1554, cu prilejul scoaterii la lumin a unui mare tezaur de sub
apele Streiului. Despre acest fabulos tezaur a scris i profesorul Gheorghe Anghel,
directorul. Muzeului de Istorie din Alba Iulia, care s-a inspirat din scrierea lui WoIfgang
Lazius, la care ne-am referit mai sus.
54
Aurul dac
55
TRMUL MAGIC
In anul 2000, pelerinul care porneste dinspre Valea Muresului si se ndreapt spre sud,
lsnd muntii Apuseni in spatele sau, calatoreste toata ziua cu soarele drept in fata. Din
aceasta pricina, culmile moi ale muntilor Orastiei par topite in lumina. Masivul Sureanu
si platoul nalt al Luncanilor strlucesc in, "amiaza mica", asa cum numesc localnicii
trziul diminetilor cuprinse de liniste. Dincolo de perdeaua luminoasa a orizontului se
ascunde Retezatul. Pasunile aluneca lin spre marginea apelor reci ce izvorsc din munte,
desfcute ca razele. Sibiselul, Gradistea, Streiul insiruie satele pe vai la distante egale. De
departe rzbate cntecul cucului singuratic, iar mierlele se aud parca de pe alta lume. Pe
nesimtite, in timp ce urci, atmosfera, tinutului ncepe sa se schimbe. Plaiurile verzi sunt
pictate cu fagi seculari si carpeni printre care pasc linistit armsari cu coama sura.
Cirezile de vite s-au mai imputinat si blana pdurilor de pe culmi isi ntinde umbra tot
mai mult. Din cnd in cnd zaresti cate o biserica asediata de verdeata, ce raspandeste
sunete stinse de clopot. Aerul iti da iluzia ca apas locurile cu o greutate misterioasa. Pe
Valea Gradistei, tarani vrstnici lucreaz in tarina, rasfirati unul de altul. Aparitia oricrui
strin ii nelinisteste repede.
Cu cat e mai aproape muntele, cu att ti se pare ca oamenii devin mai batrani. Tinerii
au fugit din fata istoriei si sau mutat in marile orase lsndu-i pe parinti si pe bunici
singuri cu amintirile. De aceea locuitorii asezarilor s-au rarit. Casele au porti masive,
tipic ardelenesti, dincolo de care nu se vede nimic. Singurele dovezi ca mai sunt locuite
raman muscatele de la ferestre. Pe msura ce intri in munte, apa rului curge nvolburat,
iar tumultul ei acoper fosnetul adnc al codrului. Cateva mori de apa vechi msoar
trecerea timpului. Oamenii de azi numesc aceste meleaguri tara raurilor"sau trmul
magic", pentru ca nimic nu pare obisnuit pe aici. De la toponimie si portul traditional
pana la felul de a vorbi al taranilor, ntreg tinutul si-a pstrat o amprenta misterioasa, pe
jumtate legendara, pe jumtate adevrata, aureolata de trecut. Aerul rsuna de nume
vrjite pe care le auzi rostite din cnd in cand: "Santamaria de Piatra", "Poarta Raiului".
Cel dinti numeste cariera de unde isi aduceau stramosii daci blocurile de piatra pt.
56
PE URMELE
DACILOR LIBERI
57
58
de dublu. Decebal, regele dac, isi pusese capat zilelor, iar cel de-al saptelea deceneu,
urmas direct al Marelui Preot de pe vremea lui Burebista se refugiase in paduri o parte a
fabulosului tezaur. In tragedia acelui sfarsit de lume, codrii Orastiei se umplusera de
fugari. Plinius cel Tanar, in Epistole", scrie ca in Cetatea Eterna, romanii au mancat si
au baut 100 de zile fara intrerupere, sarbatorind astfel cucerirea Daciei. Astzi in linistea
pdurilor de pe muntele sfant Kogaionon, cum se numea pe atunci culmea Gradistii, nu
se mai aud nici blestemele preotilor daci, nici vaietele femeilor cu pruncii ucisi si barbatii
decapitati. La Roma se canta si se dansa, iar la marginea imperiului, in indepartatii munti
ai Orastiei, umbra mortii asternea jalea peste oameni si locuri. Trebuie sa moara un
popor ca sa se nasca altul!" - exclama padurarul filosof. Pe drumul de intoarcere spre
vale, aceeasi calauza iti mai arata nenumarate urme ale vetrelor de covacie", adica
atelierele de metalurgie, unde se lucrau nu doar sulite, scuturi si sabii, ci si doage de
butoi, lame de plug sau coase. Barbatul adauga : Toti muntii astia forfoteau de oameni,
pe atunci, mult mai mult dect astzi. In pesterile dacilor de aici si in adncul pdurilor
si-au ascuns dacii averile pe care le-au mai putut salva dup caderea Sarmizegetusei.
Le-au pecetluit cu blesteme si le-au transmis din gura in gura, din tata in fiu, sute de ani.
Asta vorbesc oamenii prin partile noastre! Kosonii , monedele de aur dacice, statuetele
din aur masiv, totul a ramas ascuns pana acum vreo 2 veacuri. Dar nu si-a inchipuit
nimeni ca o sa vina peste nebunia ce se petrece de cativa ani incoace!".
59
1948, cnd C-tin Daicoviciu si fiul sau incepusera sapaturile arheologice in Muntii
Orastiei, fara sa descopere vreun tezaur, comunistii treceau in proprietatea statului, prin
lege, intreaga industrie din Romnia. In seiful unei intreprinderi nationalizate din
Hunedoara erau gasiti 3 kosoni din aur masiv care au ajuns in cele din urma la Muzeul
Judetean din Deva, unde au ramas pana in ziua de azi. Curios e faptul - sustine ghidul
local, ce dovedeste multe cunostinte istorice - ca intreaga campanie arheologica
desfasurata in primele decenii comuniste, nu a descoperit nici cea mai mica urma de
comoara!". Inca si mai curioasa ramane realitatea conform careia zvonurile despre
legendarele tezaure dacice nu au incurajat inmultirea cautatorilor, asa cum parea ca se va
intampla la inceputul secolului trecut. Motivul ar fi , dup cum se vorbeste astzi ,
aparitia infricosatoarelor povestiri despre nenorocirile intamplate celor ce descopera
deja cuibare de comori. In afara de legenda sarpelui", se spune ca regele Decebal
inainte de a muri, si-a blestemat semenii sa fie pedepsiti de Zamolxis daca vor dezvalui
cuiva de sange strin ascunzatorile, iar profanatorii de tezaure sa nu se poata bucura,
nici macar o zi din viata, de un singur koson furat! Asa se face ca timp de 200 de ani de
la primele descoperiri consemnate, pe Valea Gradistii taranii s-au temut cu adevrat de
blestemul lui Decebal." - ncepe Petrisor Demian. Chiar si in ziua de azi, la Orastioara
sau Gradistea de munte daca se naste vreun copil handicapat ori se intampla vreo
nenorocire intr-o casa, lumea se intreaba in soapta daca nu cumva in acea familie au fost
cautatori de comori. Dar aceasta spaima doar pe jumtate mitica, nu a durat dect pana in
primii ani de dup caderea comunismului in Romnia. Oamenii spun ca, de cnd a fost
descoperita prima comoara de dup 1990, cainii si-au schimbat culoarea, le-au aparut o
dunga pe greaban si au capatat o uitatura de lup".
FEBRA AURULUI
Lumea detine informatii ale cror surse nu le dezvluie, ce indica o scdere drastica a
valorii kosonilor la bursa de antichitati si pe piata metalelor pretioase din occident. De la
nivelul unui pret incredibil ce atingea prin 1993 cteva mii de lire sterline. Aceasta
evaluare reprezint dovada sigura ca tezaurele dacice au parasit clandestin Romnia!
EPILOG
In anul 2000, pelerinul ce soseste in Tara Hategului nu banuieste ca linistea acestor
locuri inselatoare. Tocmai de aceea, aparitia oricrui strin ii nelinisteste repede pe taranii
vrstnici ce se ostenesc in tarina, de la rsritul pana la apusul soarelui. Ciobanii ce
raman cu oile in vrful pasunilor dup lsarea serii nu povestesc nimnui ca vad cercuri
albstrui noaptea, la marginea pdurilor. Doar ei stiu ca acelea sunt luminile comorilor
ingropate de stramosii daci acum 2000 de ani. In fiecare an, in cea de-a 4-a smbta dup
solstitiul de vara, pe care si-o nchipuie drept cea a cderii Sarmizegetusei, taranii btrni
ce mai gsesc putere se duc in munti si se roag la arborii cei mai vechi pentru sufletele
stramosilor, ce au murit necrestinati in timpul istoriei. Cnd stenii zresc un stejar sau
un carpen singuratic ce isi scutura pe neasteptate cteva frunze pierite parca sub o
greutate necunoscuta ei stiu astfel ca a mai fost profanat un tezaur undeva in adncul
Muntilor Orastiei cci acela e semnul pe care l face duhul nevzut si nelinistit al lui
Zamolxe, ce bntuie locurile in trziul istoriei de acum.
61
Brganul
Despre mnoasa cmpie a Brganului, partea estic a Cmpiei Romne,
cuprins ntre vile Dunrii, Buzului, Mostistei si regiunea subcarpatic, Hasdeu a
afirmat pe nedrept c ar fi fost o pustietate. un fel de Sahar a Daciei". Mrturiile
istorice si geografice ale antichittii, precum si descoperirile istoricilor si arheologilor
nostri ilustreaz cu prisosint c Brganul a prilejuit cultivarea, cu mii de ani n urm, n
solul su de bun calitate, a cerealelor, la care aveau a se aduga mai trziu floarea
soarelui, tutunul, bumbacul, sfecla de zahr etc.
Cnd trupele lui Alexandru Macedon au ptruns pe meleagurile Brganului n
urmrirea geto-dacilor, n anul 335 .e.n., soldatii invadatori au fost nevoiti s secere
holdele de gru pentru a putea nainta. Grul a fost deci cultivat n Brgan de numeroasa
populatie autohton tritoare pe aceste meleaguri, populatie stabil, care, n fata
primejdiei imperiale, a putut s maseze, dup cum a consemnat istoricul antic Arrianus,
la malul Istrului, cum era denumit Dunrea de ctre geto-daci, osti formate din 4.000 de
clreti si peste 1.000 de pedestri. Acestia erau geto-dacii, ramur important a tracodacilor, poporul care l-a nscut pe Burebista, ntemeietorul primului stat dac centralizat.
Acestia erau stpnii Brganului, pe teritoriul cruia au ntretinut o bogat activitate
economic, politic si cultural, favorizat de istetimea si vitejia acestor oameni ai
locurilor, dar si de pmntul mnos pe care-l stpneau, pmnt pe care mongolii aveau a-l
denumi apoi, cu cuvntul specific limbii lor, brgan", adic ses ntins. Dar, naintea
mongolilor, acest pmnt a fost denumit de greci, veniti n preajm pentru a face negot cu
triburile geto-dacice din Pontul Euxin si de dincolo, de pe vile Ialomitei si Teleajenului,
Scitia, adic step (Herodot), iar pe oamenii si sciti, adic legati de stepa scitic, pentru
a-i deosebi de alte neamuri tracice. Imprecizia din informatia lui Herodot este ndreptat
de Strabo si Arrianus care confirmau c locuitorii majoritari ai Brganului antic,
denumiti ocazional sciti, erau geto-dacii, stpni ai ambelor trmuri ale Istrului si ai
vilor mnoase ale rurilor din aceast zon a Daciei.
62
Cinii ciobneti
Ciobnescul Romnesc Carpatin se constituie ca ras endemic (specifica unui
anumit teritoriu) in epoca bronzului pe teritoriul de astazi al Romniei.
Ciobnescul de Bucovina este considerat o varietate a unei rase balcanice pe baza
asemnrii cu Karakatcean, Tornjak sau Hrvatski Planinski Pas.
Nimeni nu a afirmat ns, c, Maremano Abruzzese, Slovenski Kuvac,
Ciobnescul de Tatra sau Kuvasz constituie varieti ale unei rase din Europa Central,
dei asemnarea dintre ele este frapant!
Aa cum afirma reputatul arbitru FCI, domnul Petru Muntean, chinologia nu
poate fi separat de etnografie, n special i de istorie n general.
Domesticirea cinelui pe teritoriul Romniei nu a nceput aa cum sa crezut,
odat cu epoca neolitic, ci mai devreme nc, din epipaleolitic lucru dovedit de situl
arheologic de la Erbiceni, (jud. Iai) apartinnd unor comuniti swideriene
ncepnd cu furitorii culturii Gura Baciului-Crcea, in neolitic, cnd se face
trecerea de la stadiul de vntori i culegtori la cel de productori de hran, locuitorii
spaiului carpato-danubiano-pontic, i selecteaz cainii att de necesari activitii de
cretere a animalelor.
n cadrul culturii Vinca-Turda se remarc printre statuetele zoomorfe, unele
capete de de cini, din piatr (pebbles statuettes), imitate i n lut ars.
Nu cunoaem cu precizie aspectul acestor primi cini ciobneti, dar descoperile
arheologice atest existena in neoliticul dezvoltat, in cadrul culturilor Tisa, PreCucuteni,
Hamangia, Vdastra, Boian etc. a unor schelete similare ca dimensiuni cu cele ale
64
ciobnetilor contemporani.
65
Cultul lupului este extrem de important, nui numele dacilor-daoi (cei care
sunt asemeni lupului, dupa cum explic Mircea Eliade, acest etnonim cu semnificaie
religioas arhaic) venind de aici. Stindardul dacic este un cap de lup cu corp de arpe,
etc.
Mai puin cunoscut este semnificaia sa magico-religioas. Cinele devorat de
lup, trimind cu gndul la Zalmoxis, cine i lup deopotriv, neleptul sau sfntul se
purific devorndu-se, adic sacrificndu-se n el nui pentru a ajunge la etapa ultima a
cuceririi sale spirituale.
Acest lucru demonstreaz importana, nu numai economic, ci i cultural
religioas a cinelui n cadrul civilizaiei geto-dace. Aa de exemplu la ura Mic, o
groap continea un schelet de caine i o a doua doar capul unui asemenea animal. La
Poiana Dulceti (jud. Neam) s-au descoperit nou gropi ce conineau schelete de cini,
omogene ca dimensiuni i foarte asemntoare cu cele ale ciobnetilor actuali. Gropile
de form cilindric, adnci, au fost purificate prin foc i dispuse n zona cea mai intens
locuit a aezrii, ceea ce subliniaz caracterul cultual-magic. Gropi de cult in care au
fost descoperite schelete de cini identice, se cunosc i din aezarea de la Ostrovu
Corbului, ce dateaz din secolele II-III.
n mai 1963 s-a descoperit la Letnia, un vas de bronz ce coninea 25 de plcue
de argint aurite, cu reprezentri antopo i zoomorfe n relief, realizate au repousse i care
au fost datate ntre anii 400 i 350 .Hr. Prerea cu privire la la utilizarea plcuelor este
diferit.
I.
II.
dreapta. El ine frul cu mna stng iar cu dreapta mnerul unei sbii
lungi i este mbrcat n armur. La picioarele calului, destul de bine
redat (ca de atfel ntregul dcor) se afl un cine de tip lupoid ,care ne
duce cu gndul ctre Carpatin.
n tezaurul de la eica Mic s-a gsit o moned din anul 71 .Hr., care are pe
revers Mistreul din Calydon lovit de o sgeat i atacat de un cine i
alte dou monede din anul 77 .Hr., care au pe revers un cine masiv ,
fugind spre dreapta.
O alt mrturie, scris de aceast dat, ne parvine de la Sextus Iulius Frontinus.
Iat ce ne relateaz el: Scorilo, conductorul dacilor, tiind c poporul roman era
dezbinat din pricina rzboaielor civile i socotind c nu-i nimerit s-i atace, deorece
datorit unui rzboi cu un duman din afar s-ar putea restabili nelegerea ntre
ceteni, a pus n faa concetenilor si doi cini i pe cnd se luptau ntre ei cu
ndrjire, le-a artat un lup. Imediat cinii s-au aruncat asupra acestuia, uitnd de
cearta lor. Cu toate c Frontinus nu ofer o descriere amnunit, etologia lor
coroborat cu descoperirile arheologice specifice acestei perioade istorice, indic fr
dubii c este vorba de cini ciobneti, naintaii direci ai celor contemporani.
Faptul c dacii foloseau rase de cini specializate pentru pstorit i vntoare,
lucru care se va perpetua i dup dispariia statului dac, este demonstrat indubitabil de
documentele epocii. Iat ce ne spune poetul Marial( 40-104): A cinilor prad este
iepurele...copoiul dac s nu se team de armele mpratului.
Cucerirea Daciei n anul 106 i integrarea sa n lumea roman, proces care st la
baza formrii poporului romn i a limbii romne, are urmri importante i in ceea ce
privete subiectul pe care l dezbatem. Iat ce spune Mircea Eliade referitor la acest
proces: ..este semnificativ c singurul popor care a reuit s-i nfrng definitiv pe
daci,.a fost poporul roman; un popor al crui mit genealogic s-a constituit n jurul lui
Romulus i Remus, copii Zeului-Lup Marte, adoptai i crescui de Lupoaica de pe
Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri i al acestei asimilri a fost naterea poporului
romn. n perspectiva mitologic a istoriei,s-ar putea spune c acest popor s-a nscut
sub semnul Lupului, adic, predestinat rzboaielor, invaziilor i emigrrilor.
Colonitii vorbitori de limb latin, venii cum spune Eutropius, din toat lumea
roman, aduc cu sine cini derivnd din Canis Molossi, stmoii zvodului romnesc, din
care descinde Ciobnescul de Bucovina de astzi.
Acest tip de cine exista deja un lumea tracilor sud dunareni i a geto-dacilor din
Dobrogea care fuseser inclui n cadrul provinciei Moesia mai devreme.
Aa cum este cunoscut, mari specialiti precum Raymond Triquet sau J.Peters
consider c moloii romanilor aveau, n general, un aspect mai lupoid i erau mai puin
masivi i musculoi dect moloii actuali.
i Richard Strebel concluzioneaz c alturi de tipul de cine de talie mare nchis
la culoare, aparinnd asirienilor i babilonienilor, exist i unul de talie mai mic, cu o
nuan mai deschis, utilizat la pzirea turmelor i la vntoare i care este utilizat nc
67
danubiano-pontice. De altfel acetia nici nu aveau un nivel de dezvoltare socioeconomic, care s le permit s i influeneze pe autohtoni i dispar repede din istorie.
Acelai Ammianus Marcellinus, vorbete despre huni: ..ferocitatea hunilor
ntrece orice: cu un fier brzdeaz adnc obrajii noilor nscui i astfel ajung la
btrnee spni i pocii.Hunii nu-i pun la foc i nici nu-i gtesc mncarea. Ei nu se
hrnesc dect cu rdcini slbatice sau cu carnea crud a primului animal ieit n cale,
pe care o nclzesc o vreme pe spatele calului, ntre coapsele lor..nu au vreun adpost,
nu folosesc nici case ,nici morminte
Transformarea limbii latine n limba romn veche, caracteristic locuitorilor din
spaiul daco-moesian, este atestat n anul 587, de ctre mai muli autori bizantini, cum
sunt Theophylactus Simocattes sau Theophanes Confessor.
Aceti strromni sunt agricultori i pstori, lucru dovedit de formula, blachii
ac pastorum romanorum, cu care i desemneaz mai trziu, n secolul XII, Anonymus.
n anul 602, dup rscoala centurionului Phokas, slavii rup aprarea imperiului i
nvlesc ca un torent n Peninsula Balcanic, peste Moesia, Macedonia i ajung pn
aproape de Constantinopol. Cteva decenii mai trziu, ptrund n Peninsula Balcanic,
din Pannonia, pe la apus de Dacia, alte triburi slave, care dau natere srbilor i croailor
n rile locuite de ei azi, pn la Marea Adriatic.
Nici vechii bulgari nu aduc Karakatceanul, din Asia central. Ei sunt la origine
un popor de barbari, de ras turanic. n secolul IV, ei se afl n regiunea fluviului Volga.
Sub presiunea altor popoare, se refugiaz la nord de Dunre, unde stau o vreme sub
stpnirea avarilor. n anul 679, sub conducerea lui Asparuch, trec la sud de Dunre i i
supun pe slavi. Deoarece sunt extrem de puini ca numr i cu o civilizaie inferioar
slavilor, sunt repede asimilai. De la ei rmne doar numele poporului, iar slavii impun
limba i obiceiurile.
n concluzie: vechiul tip de cine folosit la pstorit i paz de ctre romani i mai
apoi de urmaii lor daco-romanii i de romni este strmoul Ciobnescului Romnesc de
Bucovina.
Pornind de la acelai tip, popoarele slave vecine i-au selectionat n curs de secole
propiile rase: Karakatcean, Durmitorski Ovcar, Srpki Ovcar, Bosanski Tornjak, Kraski
Ovcar, Hercegovacki Ovcar, Istarski Ovcar, Sarplaninski Ovcar. Acesta din urm nu
prezint similitudini cu Ciobnescul Romnesc Carpatin, deoarece este un molossoid, ci
cu Ciobnescul de Bucovina.
O oarecare asemnare cu Carpatinul o are Hormoljski Ovcar, originar din zona
Belgradului n apropierea Romniei, lucru remarcat de cercettorii strini).
Nu trebuie neglijat rolul pe care l-au jucat n dezvoltarea acestor rase balcanice,
Ciobnescul de Bucovina i Carpatinul, cinii ciobanilor romni transhumani sau
emigrai n Peninsula Balcanic, n special n Bulgaria i Serbia.
Despre emigrani ne vorbete Ion Ionescu de la Brad, descriind situaia mocanilor
69
oieri din trgul Bazargic, n Varna, n inuturile Balcic, Silistra, Turtucaia i Rusciuc,
unde aveau puni bogate pentru turmele lor i ne d i numele a 4 mocani din inutul
Balcic: Ion Munteanu, Vasile Milea, Dimitrie Bobinar, Nicolae chiopu.
n ceea ce privete transhumana, consulul austriac din Rusciuc, raporteaz c, pe
la 1850, pe cmpiile inuturilor Silistra i Varna, punau peste un milion de oi, de-ale
oierilor romni. Numai n 1883 i doar prin carantina Piua Pietrei, trec la sud de Dunre:
159.689 de oi, 8.661 de capre, 73.589 de cai si 264 de mgari, nsoii de 1029 de ciobani
i de cinii lor.
72
73
Dar nu numai ogarii din ara Romneasc erau apreciai n Imperiul Otoman.
Printr-o scrisoare din 11 august 1824 acelai es-Seid Ali mulumea pentru cei doi
prepelicari druii de Ghica.
Nici cinii din Moldova nu erau cu nimic mai prejos dect cei din ara
Romneasc.
n decembrie 1751 Des Alleurs, ambasadorul regelui Ludovic al XV-lea al Franei
la Constantinopol, scria lui Linchoult, secretar al domnului moldovean Constantin
Racovi(1749-1753), rugndu-l s-i procure patru ogari de soi spre a-i trimite regelui
su, iar dup aceea nsrcineaz pe Deval, interpretul, ambasadei, s mai cear nc doi.
Aflnd de aceast cerere i prndu-i-se prea puin, Constantin Racovi i druiete 12
ogari,6 de parte brbteasc i 6 de parte femeiasc, plus dou butoaie de vin alb i
dou de pelin rou de Odobeti, un butoi cu vin de Cotnari de trei ani i dou cu o mie de
mere domneti pentru iarn. Darul a fost mbarcat la 30 august (10 septembrie) 1752 la
Galai, pe corabia cpitanului Manolache Cuingi-Oglu, mpreun cu Leonardo, sluga
nsoitoare, ajungnd la Constantinopol dup 35 de zile pe mare.
Iat aadar, c cei mai puternici i rafinai suverani europeni importau n canisele
lor, cini selecionai i prsii de ctre romni. Dac ei nu ar fi avut o calitate superioar
i nu ar fi fost tiinific obinui nu s-ar fi riscat impurificarea unor cresctorii vechi de
secole la curile Europei.
Un alt cap ncoronat, admirator i propietar al ogarilor din Principate, este
principele Transilvaniei Gheorghe Rakoczi I. Ogarii importai de aici erau foarte reuii
din punct de vedere calitativ, dar i foarte scumpi. M.Debreczeni a cumprat n 1591 un
astfel de cine cu 125 de florini, sum uria dac un cerb vnat costa 1 florin.
Din nefericire n anii care au urmat, cu nesfritele rzboaie ruso-austro-turce
purtate pe teritoriul romnesc, cu periodicele ocupaii strine, urmate de pauperizarea
accentuat a arilor Romne, aceast ras apreciat de ogari att de veche a disprut.
Aceeai soart ar fi avut-o i copoiul dac nu ar fi fost salvat de chinologii
maghiari, dup cel de-al doilea rzboi mondial, n vremuri de crunt ocupaie sovietic.
O alt ras foarte folosit, dar importat de aceast dat n spaiul romnesc a fost
bracul, rspndit n a doua jumtate a sec al XVI-lea. Astfel n anul 1558 soia marelui
nobil Battyany cerea, palatinului Ungariei, un brac, deoarece are vnat mult dar nu-l
poate prinde, iar soia grofului Gheorghe Bebek ieea la vntoare cu 20-30 de braci bine
dresai.
La curile domnilor, principilor, boierilor i nobililor, existau canise cu cini buni,
frumoi i bine dresai. Ei fiind foarte scumpi, este uor de neles ce eforturi se depuneau
pentru ntreinere i ngrijire, pentru dresarea lor, eforturi care cereau cheltuieli nsemnate
i oameni specializai.
n inventarul cetii Gilu de la 1676 exist o cldire special construit pentru
creterea cinilor, iar n inventarul cetii Fgra, din 1690 figura o cas a maetrilor
74
de cini
Dac rasele strict specializate, mai ales cele de vntoare, care au fost ntotdeauna
apanajul celor nstrii, au disprut sau au sczut numeric n urma deteriorrii condiiilor
socio-economice i politice, rasele de ciobneti romneti amplu rspndite i
plurivalente au reuit s supravieuiasc, iar selecia lor a fost continuat n special de
cresctorii nstrii de oi si vite, datorit eficienei dovedite de ei n lupta cu animalele
slbatice.
tim c vntorii rani, foloseau pentru vnatul mare-n special mistre i chiar la
urs-cini cu nfiarea mioriticilor de astzi, de cele mai multe ori avnd pete negre pe
fond alb.
ntr-un decor de pe o cup din anul 1600, nfind o vntoare de urs, fiara este
ncolit de doi cini care prin talie (raportat la cea a ursului i vntorului), prul
semilung, forma capului i modul de purtare a cozii trimit cu gndul la Carpatin.
ndemnarea, curajul i fora fizic cu care ranii romni nfruntau n lupta de
aproape marii prdtori ajutai de cinii lor ciobneti, au uimit pe toi strinii care au
avut prilejul s vad aceste scene.
Vizitnd rile noastre prin anii 1777-1781 austriacul Franz Iosef Sulzer luda cu
uimire ranul valah care iese doar cu ciomagul naintea ursului, i pune braul n gt i
nu arat nici un fel de team cnd fiara l sfie pe obraz cu laba.
ranul Ioan Opri a nfruntat la o vntoare din anul 1798 un urs ntr-o lupt
corp la corp, la gura vii Hodinului, n Munii ibleului.
Selecionarea atent a cinilor ciobneti romneti, era esenial n condiiile n
care, de cele mai multe ori pagubele cresctorilor de animale pricinuite de prdtori, erau
suportate de pstorul cruia i se dduse n primire turma respectiv.
Aa se ntmpl n iunie 1723, cnd Stenner Mechel din Feldioara intenteaz
proces herghelegiului Aldea cernd despgubire pentru mnzul mncat de lupi n lipsa
lui, Aldea fiind plecat dup pine.
Pagubele produse n special de lupi sunt semnificative, din moment ce se
elaboreaz chiar o strategie guvernamental n acest sens. Ca urmare a aplicrii acestor
prevederi, conform statisticilor, n Transilvania au fost ucii n 1855, 842 de lupi, iar n
Moldova, n 1846, 1230 de lupi i 271 de pui de lup.
Totui singura metod cu adevrat eficient, pentru limitarea pierderilor, era
creterea i perfecionarea celor trei rase de ciobneti autohtoni.
O relatare a unui cltor englez, Adam Neale, la sfritul secolului XVIII i
nceputul sec. al-XIX-lea, vine s ne ntreasc aceast convingere: Iaii sunt mai
expui prin situaia lor i la alte pustiiri. Haite de lupi hmesii, ieind din pdurile din
vecintate, nvlesc n cmpii i rpesc animalele domestice, cteodat chiar femei i
copii. Pentru a respinge pe aceti nvlitori, fiecare familie ine pe lng sine cte o
75
pereche sau dou de duli, ale cror ltrturi fioroase, mpiedic pe lupi de a se
apropia, dar alung somnul de la genele cltorului, puin obinuit cu strigtele unor
santinele de acest fel. Aceti pzitori credincioi, m chinuir toat noaptea,nct abia
putui nchide ochii o singur clip i simii puternic nsemntatea cuvintelui poetului
roman-Vigilum canum tristes excubiae Nu cunosc ceva mai trist ca ltrturile a zece
pn la dousprezece mii de duli, repetate n deprtare de ecoul muntilor
Este o situaie real, care demonstreaz numrul, atenia, precum i importana
acordat cinilor ciobneti romneti , n viaa comunitilor urbane dar mai ales rurale.
La nceputul secolului XX, F.von Stepanitz identific ciobnescul caracteristic
romnilor, iar n anii 30 el intra in atenia chinologilor. Despre aceast perioad s-a scris
fiind bine cunoscut, aa c nu voi insista asupra ei.
nchei aceasta incursiune, n istoria Carpatinului, Mioriticului i Ciobnescului de
Bucovina cu o concluzie acoperit de documente si probe arheologice: rasele de
ciobneti romneti sunt selectionate timp foarte ndelungat, n funcie de
caracterisricile de habitat, pstorit i de ce nu , psihologia poporului romn.
Eventualele similitudini cu unele rase ale popoarelor nvecinate, in de condiiile
de evoluie istoric, specifice Europei Rsritene.
Sergiu Haimovici
Traco-dacica; Tomul VIII; 1-2; 1987
Caii
Recente descoperiri arheologice facute in vestul Olteniei, duc la concluzia ca, in
Europa, calul a aparut, ca animal domestic, exact in aceasta parte a continentului. De
altfel, acest animal superb era considerat fiinta divina, fiind adorat ca atribut al
"cavalerului trac sau danubian", reprezentand tripticul natural "viata-moarte-viata", adica
succesiunea neintrerupta si vesnica a ciclului divin al naturii. Calul alb era calarit de
cavalerul inarmat cu o sulita, biruind iarna, personificata de balaurul negru sau verde
putred, ceea ce insemna de fapt victoria vietii asupra mortii. Calul negru, pe care sta
cavalerul tinand in mana nu o lance, ci o creanga infrunzita, cioplit pe pietre funerare
antice, era adorat ca vestitor al mortii. Sigur, aici este vorba despre simbolismul mitic al
culorilor, care mai exista si astazi in lumea crestina. Dar, din aceste conceptii, vechi de
76
peste 5.000 de ani, s-a nascut legenda mitologica crestina a Sfantului Gheorghe
invingator asupra balaurului care cerea jertfe umane. Este vorba de un simplu sincretism,
termen ce arata imprumutul de catre o religie noua, cum era crestinismul in antichitate, a
unor credinte mai vechi. Iar clerul crestin antic a folosit tristul prilej al martirizarii, la
Roma, in aprilie 303, a generalului roman Gheorghios, convertit la crestinism, stabilind
ca data a comemorarii martirului crestin la 23 aprilie, zi care coincide cu celebrarea
sosirii primaverii in credintele traco-dacice si sarbatorirea "Cavalerului danubian".
Exista o intreaga literatura pe tema respectiva, esentiala ramane insa puternica
afectiune a taranului roman fata de cal, sentiment mostenit din strabunii sai. Ea razbate
clar in traditiile si cultura populara romaneasca, in general. Dincolo de dansul magic al
calusarilor, care a facut ocolul lumii, prezentat de dansatorii romani moderni, vom regasi
basmele romanesti cu caracter mitologic, in care calul fermecat, mancator de jeratic, este
ajutorul lui Fat-Frumos in toate incercarile extraordinare ale acestuia prin care
trece,pentru a invinge zmeii. Este de fapt aici miezul conceptiei agricultorului roman ca
acest animal are insusiri miraculoase in a-l scoate din nevoi. Ceea ce s-a dovedit corect
secole de-a randul.
de alt parte se gseau cai de elit sau de parad, ce erau folosii n mod exclusiv pentru
clrie, probabil de ctre aristocraia tribal, ei avnd o nlime de circa 140 cm sau chiar
mai mare. Acetia prezentau un cap proporional mai mic dect cel al cailor ordinari,
aveau gtul lung i membrele foarte lungi i totodat relativ gracile; trebuie remarcat c
alungirea membrelor i deci nlarea taliei se datora faptului c poriunea proximal a
acestora mai ales zeugopodul era prelung (la rasele actuale ale cailor de clrie
este mult alungit poriunea distal a membrelor, adic metapodalele). Asemenea cai erau
mult mai rari, totui unele dintre segmentele lor osoase ale membrelor ajungeau i n
cadrul resturilor menajere din aezri. Ei figureaz ns printre exemplarele nhumate n
necropola de la Zimnicea (unde tocmai s-a putut stabili cel mai bine caracteristica lor),
unul din caii de la Ctunu este tot de acest tip, iar un exemplar de elit apare n
mormntul princiar de la Agighiol.
Trebuie menionat c cele dou grupe nu alctuiesc ns tipuri chiar exclusive,
existnd forme de trecere de la una la alta, deci o oarecare heterogenitate a acestor cai ai
geto-dacilor, exemplarele de elit reprezentnd un fel de cap de serie. n legtur cu caii
de elit trebuie s lmurim dou probleme. Una ar fi aceea a originii lor. Noi sntem de
prere ca dealtfel i A. Bolomey c ei nu reprezint exemplare aduse din import de
la sciii din regiunile nord pontice, ci s-au putut forma prin ameliorare din fondul local al
cabalinelor de talie nalt ce existau n regiunile noastre nc de la sfritul epocii
bronzului. Cealalt este legat de faptul c S. Bokonyi arat c Filip al II-lea, Alexandru
i regatele elenistice, iar mai apoi i Roma, au luat sau au importat de la scii cai de
prsil, pentru a ameliora puterea de lupt a cavaleriei lor. Noi credem ns c sursele de
documentare antice nu snt ntru totul exacte n aceast privin i importul s-a fcut pe
seama cailor de elit ai geto-dacilor, care se gseau mai aproape de respectivele state i
aveau legturi economice cu ele. Este cazul s ne oprim puin i asupra unor aspecte
biologice legate de caii nhumai ritual i cei din mormintele princiare.
Trebuie s precizm c este aproape sigur c exemplarele gsite n cadiul necropolei de
la Zimnicea, ct i n aezarea de la Ctunu au fost sacrificate i ngropate n vederea
ndeplinirii unui ritual-, pentru cele din mormintele princiare nu poate exista nici un
dubiu. Exist dou tipuri de nhumri : pe de o parte animale depuse ntregi, iar pe de alt
parte indivizi de la care au fost puse n groap, doar capul, ct i extremitile membrelor
(meta i acropodul). Att la Zimnicea, ct i la Ctunu gsim concomitent cele dou tipuri.
Mai mult chiar, dintre exemplarele depuse ntregi la calul nr. 8 de la Zimnicea i nr. 2 de
la Ctunu lipsesc extremitile (metacaipul i falangele) a cte unui membru anterior. n
mormntul de la Peretu s-a pus de asemenea doar capul mpreuna cu extremitile
membrelor. Dup resturile recuperate de la Agighiol se pare c acolo au fost nhumai doi
sau chiar trei cai ntregi (noi credem c erau trei ca i n mormntul princiar de incineraie
de la Cugir unde, din pcate, singurele fapte care s-au putut stabili au fost numrul de
indivizi i existena unor resturi de craniu, de vertebre i oase ale membrelor deci
probabil s-au incinerat cai ntregi). Eevenim asupra celor specificate mai sus, pentru a
arta c, poate fr nici un discenmnt, s-au depus mpreun la Zimnicea, Ctunu,
Agighiol, cai aparinmd celor dou grupe : ordinari i de elit.
n ncheiere trebuie s ne referim i la problemele economice pe care le ridic
aceast specie. Caii erau folosii pentru scopuri utilitare, dup cum o arat foarte clar
uzura dentiiei, gsindu-se chiar i indivizi n vrst de circa 15 ani, ct i frecvena nalt
a castrailor. Cei ordinari pentru munci agricole, crat poveri, chiar clrie, iar cei de elit
pentru scopuri militare i de parad (poate pentru c mureau pe cmpul de lupt, s-ar
explica faptul c numrul lor era mic n cadrul resturilor menajere). Totui el reprezint i
o surs de hran pentru populaia uman i trebuie s atragem atenia c, dat fiind talia
78
79
Deseori calul a fost animal de sacrificiu, iar capul acestuia a fost mai trziu
tintuit pe un copac sau pe o tepusa, cunoscut ca Stlpul Nechezator sau Stlpul
Infamiei. Capul calului era ntarit cu lemn, fiind ndreptat n directia din care se
presupunea ca vine dusmanul.
O veche traditie indo-europeana este ca locuintele fermierilor sa aiba capete de
cai sculptate n stlpi. Astazi ele sunt considerate simple decoratii, dar acest obicei are
vechi radacini n credintele pagne. Privirea capului de cal fiind ndreptata n exterior, se
credea ca ghinionul era tinut departe de casa.
In sfarsit, ca simbol suprem al indo-europenilor victoriosi, calul este reprezentat
n Rig Veda, multi zei fiind simbolizati prin cai.
Calendar i calendare
Calendar
La zece ani de la premiera Calendarului Bibliotecarului, cel care venise s dea o
continuare superioar listelor de literatur la datele calendaristice memorabile si care, la
rndul su, a devenit, la ctiva ani, ceea ce este Calendarul National, ajungi cu gndul, cu
amintirea si cu judecata nu doar la drumul parcurs de aceast publicatie, ci si la
deslusirile cuvntului ca atare. n vechile limbi indoeuropene "cala" si "cale" nsemna
trecerea timpului, dar nu a unui timp impersonal, ci a sorocului, la captul cruia vine
iminent scadenta si rsplata, ambele fiind exprimate, n indo-european, prin cuvntul
"dar", cuvnt care, ntr-o perioad si mai veche, n etimonul paleoindo-european,
nsemna "ap curgtoare", iar "cale" si "dar" sugerau, pe atunci, imaginea timpului ce
curge ca un ru. n latina veche, care a descins din indo-european, aceste dou cuvinte
formau unul singur, calendarium, dar numai cu sensul final de scadent, el desemnnd
registrul de datorii, acestea din urm trebuind s fie achitate n prima zi a fiecrei luni calendae.
La noi, "colindarea", avnd aceeasi etimologie indoeuropean, l cuprinde si pe cel
de-al doilea sens al lui "dar", acela de "rsplat", adugndu-i, n plus, nuanta de
"ofrand". Calendarul este, asadar, o astfel de rnduire a timpului, de rostuire a sorocului
ce ti s-a dat (sorocul nsemnnd, la rndu-i, darul suprem, adic viata ce ti s-a druit), n
care, la anumite intervale-"escale", trebuie s achiti o datorie (n primul rnd una moral,
spiritual) ori te asteapt rsplata (moral, spiritual), dac ai stiut cum s dispui de
timpul ce ti s-a dat. Scadenta suprem este moartea. Rsplata suprem este neuitarea,
nemurirea. Pentru cstigarea acesteia nu sunt suficiente doar munca si druirea, ea cere
80
ofrand. Probabil la aceste lucruri gndea cercettorul Andrei Vartic atunci cnd a scris
urmtorul gnd memorabil: "Calendarul a fost, este si va fi cea mai spectaculoas si mai
eficace limit pe care Dumnezeu a pus-o omului". n acest context, Calendarul National
al nostru este o expresie cumulativ a ntregii triade sus-mentionate, pentru c el ne
indic zilele-datele n care ne facem datoria moral de a-i cinsti pe naintasi, pe sfinti sau
anumite evenimente, tot acele date constituind si momentele n care naintasii nostri sunt
rspltiti, iar zilele si muncile colectivului care elaboreaz calendarul constituindu-se
ntr-un fel de ofrand.
Dar s revenim la gndul lui Andrei Vartic, fiindc n cunoasterea limitelor, n simtul
msurii si n Ordine st secretul vietii, supravietuirii si al dinuirii universale. Omul a
nteles acest lucru de foarte timpuriu, ntelegere care se datoreaz relatiilor sale cu
timpul, sau, mai bine spus, descoperirii timpului si spatiului, cel dinti dezvluindu-i
Ordinea si cel de-al doilea instituindu-i imaginatia, consecinta ordinii fiind calendarul, iar
a imaginatiei - cuvntul scris, amndou mpreun conducnd la aparitia constiintei.
Cnd s-a nscut timpul trector? Umberto Eco scrie c pn n ziua a patra a Facerii
era Ne-Timpul (timpul etern, divin). n ziua a patra Dumnezeu a fcut Soarele si Luna, a
desprtit ziua de noapte si lumina de ntuneric, adic a instituit Ordinea. n ziua a patra,
exact la miezul noptii, Soarele a nceput a se misca pe cer, si-a nceput calea si anume n
acel moment s-a nscut si timpul viu, curgtor. Soarele si Luna au fost si rmn
nentrecutul model al tuturor ceasornicelor care sunt, asa cum zice marele scriitor,
"simple maimutreli ale firmamentului, ele nsemnnd timpul omenesc pe cadranul
zodiacal, un timp ce nu are nimic de a face cu timpul cosmic: el are o directie, o
respiratie gfit fcut din ieri, azi si mine, iar nu pacea suflrii celei vesnice". Dar
oare ar exista timpul trector, sesizarea curgerii lui, dac nu ar exista, cum zicea C.
Noica, un plan neschimbtor, etern, la care s se raporteze miscarea, schimbarea? n
limba arab, de exemplu (limb considerat de unii specialisti drept cea mai bun
mijlocitoare ntre om si divinitate) verbele au doar dou timpuri: timpul Domnului si
timpul Omului. Kierkegaard consider si el c, din punct de vedere filozofic si logic,
trecut si viitor nu exist, or, dac timpul este, el e prezent. Miscarea lui face ca acest
prezent, ieri s nu fi ajungnd nc n dreptul sorocului tu, iar mine s fi trecut de
dnsul. Prezentul misctor se raporteaz, n conceptia filozofului danez, la clipaeternitatea. i dac stai s te gndesti bine, un calendar - nu este el oare o raportare a
celor trectoare la cele vesnice? Adic, este si el un fel de ceasornic.
81
universal.
Ca sistem de msurare a timpului, calendarul a trecut prin dou mari perioade de
abordare: mitologic si istoric. n prima perioad el a dat nastere constiintei mitologice a
omului, n care notiunea de calendar era strns legat de acelea de cosmos, haos, zidirea
lumii, pmnt, cer, stele, viat. Activitatea ordonatoare a timpului ntr-un cosmos
echilibrat se reflecta n constiinta omului primordial ca ceva rational si ntelept,
ireversibilitatea - ca o putere divin, imaterialitatea lui - ca o fort secret a furirii si
distrugerii. Drept care, calendarul era considerat un lucru sfnt, pus n rostuire
sacerdotal, iar schimbarea sau statornicia lui comportau o nsemntate sacral: faraonii
egipteni si mpratii altor tri, atunci cnd urcau n tron, trebuiau sa depun jurmnt c
nu vor aduga zile noi n calendar si nu vor opera n el nici un fel de modificri, deoarece
calendarul conserv modul de viat al strmosilor si reprezint imaginea celest a ordinei
terestre.
Sistemele ordonate de msurare a timpului au aprut odat cu civilizatia. Spre
deosebire de calendarele primitive, constituite din intervale inegale, cele din societtile
antice mpart timpul n segmente egale si simetrice, uneori chiar n detrimentul exactittii
practice, cum era, de pild, calendarul egiptean. i cum Ordinea, spre care tindeau si pe
care se strduiau s o reprezinte anticii, nseamn si o ierarhie bine pus la punct (zilesptmni-luni-anotimpuri - ani -cicluri), la unele popoare calendarul era imaginat si
reprezentat ca o ierarhie a zeittilor, cu o subordonare strict a celor mici si inferioare n
fata celor mari si superioare. La chinezi, el l reprezint pe Tai-Sui, spiritul anului, n
fruntea ntregului personal compus din spiritele intervalelor de timp n ordine
descrescnd, de la anotimpuri la zile. Egiptul helenic a construit o ierarhie sofisticat
alctuit din decani - sefii mitici ai grupurilor de stele.
O enigm pentru noi rmne matematizarea calendarului de ctre omul antic. nc
Pliniu remarca faptul c n calendarul druizilor se manifest reproducerea imaginii
numerice a anilor la nivelul lunilor. Chinezii au stabilit lungimea zilei de 12 ore, dup
numrul lunilor. n general, pn la calendarul iulian, la antici zilele sptmnii erau
cifre, lunile erau numere. Evreii nici n ziua de astzi nu zic Duminic, ci Prima Zi.
Majoritatea calendarelor constituiau o cifrare a numrului 12, care face referint la 360 si
la alti multipli ai lui 9 si 12. Exist n tendinta aceasta ceva din ceea ce Pitagora observa
n privinta muzicii, spunnd c ea red raporturile matematice dintre corpurile ceresti.
Muzica se tine pe intervale de timp aflate n relatii armonice. Iar armonia este ordinea
suprem, netulburat de factorul subiectiv, care ntotdeauna aduce n echilibrul universal
un efect entropic, dezarmonizator. Tocmai de aceea, unii savanti si scriitori regret faptul,
c romanii au introdus n calendar, n locul armoniei divine a cifrelor, lucrurile trectoare
ale omului ce st sub greseli. De altfel, provocarea pe care a fcut-o Iulius Cezar, n fata
civilizatiei terestre, prin desacralizarea calendarului, urmrile ei pentru destinul
umanittii nu sunt nc estimate cu toat seriozitatea.
O trstur universal a calendarelor mitologizate este mplinirea (umplerea) calitativ
a timpului prin contopirea lui cu evenimentele si consacrarea zilelor, prtilor zilei,
anotimpurilor etc. diferitelor spirite si zeitti, ea pstrndu-se pn astzi n denumirile
europene ale zilelor sptmnii.
n mitologia mai multor popoare exist eroi culturalizatori si civilizatori, cele mai
82
importante fapte ale crora sunt tocmai instituirea Ordinii cosmogonice si rostuirea
Calendarului. La scandinavi acesta este Odin, care, dup ce lumea a fost fcut din
corpul unui titan, fixeaz pe cer scnteile tsnite din infern, rostuindu-le locul si calea si
desprtind ziua de noapte. Din acel moment se numr zilele si anii. La hindusi, Varuna
stabileste consecutivitatea schimbrii zilei cu noaptea , venirii lunilor, anotimpurilor si
anilor, directia miscrii Soarelui, a Lunii si a stelelor. Din cele mai vechi timpuri apare si
notiunea de etalon de timp,model de durat temporal. La aceiasi hindusi, de pild,
etalonul este intervalul de timp, n care oul cu embrion de aur a plutit pe apele oceanului
primordial pn cnd din el s-a ivit creatorul lumii, Brahma. Cu referire la eroii
culturalizatori, vom remarca, c ei si vedeau importanta misiunii-menirii lor nu att n
instituirea Ordinii, ct n a o dezvlui oamenilor, Prometeu al lui Eschil oferindu-ne, n
acest sens, un model reprezentativ, alturi de eroul finlandez al Kalevalei.
cnta dintr-o harp fermecat si n functie de felul cum cnta, venea un anotimp sau altul.
Apolo mergea mai departe de invocatie: cu vibratiile strunelor instrumentului su, el
"acorda" cosmosul, predispunndu-l ctre o stare de iarn (cu strunele joase), de var (cu
strunele nalte) sau de primvar (cu acorduri dorice). De multe ori calendarul era
identificat cu corpul omului, iar intervalele de timp - cu diferite prti ale corpului omului.
Ca o legitate universal era identificarea unittilor calendaristice cu diferite elemente ale
cosmosului. Aspectul cromatic a fost si rmne o determinant a civilizatiei semnului
(China, Japonia, Coreea s.a.). La chinezi, de exemplu, Cerul e mprtit n patru prti:
partea rsritean - "Dragonul verde" - Tin-fun - corespunde primverii, planetei Jupiter,
culorii albastre-sinilii, gustului acru, iar dintre elemente - copacului (lemnului) si dintre
virtuti - filantropiei; partea sudic - "Pasrea rosie" - Ciu-tziao - corespunde verii,
planetei Martie, culorii rosii, gustului amrui, decentei, focului.
Reprezentrile calendaristice erau totemice, pictografice, obiectuale. Dar de cele mai
multe ori marcarea se fcea prin construire (Heidegger a dezvluit, poate, cel mai
profund ceea ce nseamn, filosoficeste, construirea locului, revelndu-ne c acolo unde
nu exist construire, nu exist nici gndire). Se marca nu doar si nu att opera minor a
omului, ct mai ales mretele evenimente si Ordinea cosmic. Asa au aprut piramidele,
zikkuratele, Olimpiadele, sanctuarele dace, Oracolul din Delphi, testurile paracas,
desenele nazca, colosii de pe insula Pastelui, acropolele de la Mikene, calendarele din
pietre din Nordul Europei si multe altele. Bradul de Anul Nou este clasat si el la
constructiile calendaristice, iar omul de zpad - la modelele de sculpturi tintoare de
calendar.
Din punct de vedere al construirii, cea mai spectaculoas arhitectur calendaristic,
asa cum ne arat rezultatele cercetrilor din ultimii ani, au realizat-o strmosii nostri daci.
Ca si alte popoare orientale, dacii msurau timpul nu dup Soare, ci dup Lun si dup
cerul nstelat. Prin observatii multiseculare, ei au descoperit Polul Nord Ceresc si au
constatat c el face o precesiune milenar n jurul constelatiei Dragonului, iar aceast
constelatie, la rndul ei, face o rotatie n 24 de ore n jurul Polul Nord Ceresc. Dac
tragem o linie imaginar de la steaua Lambda (din coada Dragonului) la steaua Epsilon
(de la piciorul lui), obtinem ca un ac de ceasornic, care ne arat cu exactitate minutul,
ora, ziua, anul(descoperirea i apartine lui Andrei Vartic). Mreata constructie a dacilor a
nsemnat construirea unui Dragon pmntesc. Mai nti, chiar configuratia hotarelor
nordice ale Daciei repetau curbura constelatiei lor ndrgite. Apoi, ei au nltat, pe
pmntul lor, cte un sanctuar pentru fiecare stea din Dragon si din constelatiile
nvecinate lui. Astfel, harta constructiilor dacice este de fapt si harta Dragonului si a
Polului Nord ceresc.
i nu numai att. Fiecare sanctuar era ridicat n cinstea unui eveniment. Dup linia
Lambda-Epsilon a Dragonului (creia pe pmntul Daciei i corespunde linia
sanctuarelor Omu-Boilita-Cugir-Pecica), calculnd regresiv, putem afla n ce an a fost
construit fiecare din ele si ce eveniment a avut loc n acel an. Asa se face c ntregul
sistem de ziduri dacice este ca o carte, ca un letopiset. n centrul acestui sistem se afl
sanctuarul rotund de la Sarmisegetusa - Regia, n mijlocul cruia se afl un soare fcut
din 16 bucti din andezit (cte stele are Dragonul), pe cea de-a 15-a fiind ncrustat o
sgeat care indic Polul Nord Ceresc si Muntele Sfnt al Daciei (Kogaionon). Semne de
acest fel pot fi gsite n mai multe locuri ale Daciei, ele indicnd, n mod cifrat, calea de
orientare n ansamblul arhitectural al trii. Era o topografie cosmogonic unical n toat
84
literaturii noastre n general numr peste dou mii de ani. Era crestin, introdus de
Exiguus n timpul cnd era arhivar si interpret de greac si latin la curtea papal, are ca
origine de numrare anul nasterii lui Iisus Hristos, considerat a fi anul 754 de la
ntemeierea Romei. Calendarul crestin a lui Exiguus este calendarul universal folosit n
relatiile oficiale dintre state pn astzi.
Problema care s-a iscat dup aceea a fost (si mai rmne) diferenta dintre anul tropic
si anul calendaristic. Anul tropic, precum se stie, este intervalul de timp dintre dou
echinoctii de primvar consecutive si are durata de 365 de zile, 5 ore, 48 de minute si 46
de secunde. Anul calendaristic aproximeaz printr-un numr ntreg de zile anul tropic.
Aceast aproximare a anilor tropici prin ani calendaristici conduce la acumularea de
erori. Sistemul iulian, pe care s-a bazat Calendarul lui Exiguus, introducea o eroare de
trei zile n decurs de patru secole.
n 1582, la solicitarea Papei Grigore al XIII-lea, a fost alctuit sistemul gregorian,
care elimin erorile de calculare a timpului, acumulate de Calendarul iulian, introducnd
o eroare de numai o zi la 3000 de ani. n acelasi an la acest calendar au trecut o parte din
trile Europei Centrale. n acel an se lichida o eroare de 11 zile (data ultimei zile dup
Calendarul iulian era de 4 octombrie 1582, iar data primei zile dup cel gregorian era de
15 octombrie 1582). Pe teritoriul actualei Republici Moldova trecerea la calendarul
gregorian s-a fcut precum urmeaz:n Transnistria - miercuri, 31 ianuarie 1918, iar ntre
Nistru si Prut - n ziua de duminic, 31 martie 1919, eroarea ce trebuia lichidat
constituind deja 13 zile (data primei zile dup calendarul gregorian a fost , respectiv, de
14 februarie 1918 si, respectiv de 14 aprilie 1919). Din acel moment, cu referire la
calendarul crestin, la noi se folosesc notiunile de stil vechi si stil nou, diferenta dintre
aceste dou stiluri fiind egal cu eroarea eliminat prin trecerea la calendarul gregorian,
adic de 13 zile.
Primele reprezentri ale calendarului pentru uz practic, sub forma de tablou al zilelor
anului, apar de timpuriu (n paleolitic), odat cu crearea scrierilor sintetice. Cele dinti
calendare erau constituite din noduri si semne, forme de scrieri primitive care l-au
inspirat pe Nichita Stnescu atunci cnd a creat un celebru ciclu de poeme purtnd n titlu
aceste dou cuvinte. Plecnd n deprtri, sotul i las consoartei sale o sfoar, n care
erau fcute attea noduri, cte zile trebuia s se afle n drum. Acesta a fost nceputul. Mai
apoi, frnghii si sfori de acest fel au aprut n multe locuinte, nodurile ajungnd s
nsemne zile de nastere, zilele mortii celor apropiati, zilele pentru semnat, pentru cules
s.a.m.d. Cu timpul aceste calendare au devenit complexe, fiind alctuite din mai multe
frnghii si sfori, cu multiple combinri de noduri. n muzeul amerindienilor, din New
York, care detine o bagat colectie de calendare de acest fel, se pstreaz si un ntreg
letopiset "scris" cu noduri. Cursul zilelor se mai fixa si cu ajutorul unor crestturi
(semne) fcute pe bete. Natura mnemotehnic a nodurilor si semnelor s-a pstrat pn
astzi, de unde expresia "F un nod la ceva ca s nu uiti". Rnduiala zilelor si a anilor se
marca de asemenea pe stlpi de lemn sau de piatr, pe lespezi de piatr, pe plci de lut.
Aparitia scrierilor analitice si a materialelor mai pracrtice (scoart, pergament, papirus,
hrtie) au favorizat circulatia tot mai larg a tablourilor calendaristice. Sub aspect
continutal, evolutia calendarelor manuscrise a fost n functie de evolutia si aprofundarea
constiintei. La nceputuri informatiile cuprinse de calendar se refereau la rnduiala
cosmic si natural, cu intercalri tinnd de zilele mai importante ale casei. Odat cu
86
87
88
BIBLIOGRAFIE SELECTIV
Ciobanu, tefan. Cultura romneasc n Basarabia sub stpnirea rus. - Chisinu,
1923. - P.41-45
Ciobanu, tefan. La Bessarabie, sa population - son pass - sa culture // Academie
Romaine. Etudes et recherches, XIII. - Bucuresti, 1941.
Cosbuc, George. Comentariu la "Divina comedie". Vol.1. - Ch.: Cartier, 2001.- p.7-87
David, Alexandru. Tiprituri romnesti n Basarabia sub stpnirea rus (18121918):Bibliografie. - Ch.: Universitas, 1993. 223 p.Eco, Umberto. Insula din ziua de ieri.
89
90
Munii Carpai
Cercetari de specialitate au stabilit ca lantul muntos al Carpatilor romnesti este
constituit, preponderent, din sisturi cristaline mezometaformice, a caror vrsta a fost
atribuita, de geologi, anteproterozoicului superior ( 2600 milioane ani) si din roci
epimetamorfice - roci sedimentare din proterozoicul superior - carboniferul inferior
(Precambrianul superior: 800-360 milioane ani).
Aceste roci au fost transformate in roci cristaline (epimetamorfice), in timpul
orogenezei hercinice (Carbonierul superior: 320-250 milioane ani) cnd avea sa se
incheie deriva spre nord a uscaturilor Gondwaniene (Carboniferul superior) prin
coliziunea lor cu continentul Gresiei Rosii veche, conturnd actuala forma serpuita a
acestor munti. Astfel formati - ca dealtfel toti muntii din Sudul Europei - Carpatii sunt
cunoscuti sub numele de Hercynide, orogeneza este numita hercynica sau varisca,
contemporana cu hercynidele numite Mauritanide (Africa de NV) si Allegheniana
(America de Nord). [1]
In faza austrica (Cretacicul mediu: 80 milioane ani) este pusa in miscare Pnza
Getica, iar in faza Laramica (Cretacicul superior: 65 milioane ani) are loc cutarea
depozitelor sedimentare si desavrsirea regiunii ca unitate de relief din intregul lant al
Carpatilor.
Regiunea geosinclinala mezogeana continua sa functioneze si in Paleogen (65
milioane ani), depunndu-se formatiuni specifice in Alpi, Balcani, Caucaz, Carpatii
Orientali: fusul intern, extern si transcarpatic; Meridionali: in depresiunea Getica si
depresiunile intramontane: Strei, Hateg, Petrosani, Lovistea) s.a.
Orogeneza alpina, cu desfasurare evidenta in Eocen (55-38 milioane ani) avea sa
consolideze lanturile muntoase alpine (Alpi, Balcani, Caucaz, Carpati etc.), in decursul
Cliogenului (38-24,5 milioane ani) si definitivat mai apoi in Neogen (24,5-1,7 milioane
ani).
Datorita proceselor geoclimatice, in decursul racirilor din Pleistocen (1,8
milioane ani - 127.000 ani), limita zapezilor cobora pna la circa 1600 metri - in Carpatii
Orientali - si la 1650-1700 metri - in Carpatii Meridionali; in partea de nord a tarii,
91
relieful glacial din Pleistocen sustine individualitatea limbilor glaciare pna la 1300 metri
altitudine medie, constituind nivelul maxim de habitat al majoritatii asezarilor din incinta
acestor munti. Forme de relief glaciar bine pastrate exista in masivele Rodna, Caliman,
Bucegi, Fagaras, Parng, Retezat, Godeanu si Tarcu.
Formele de ghetari in Carpatii Romniei s-au individualizat in cursul ultimelor
doua faze glaciare: Riss (127.000-75.000 i.H) si Wurm (75.000-8300 i.H.). Ele sunt
reprezentate in special prin circuri si vai glaciare, praguri, morene etc. care au un rol
esential in modelarea reliefului Europei. In Carpati, aparatele glaciare s-au instalat la
altitudini de peste 2000 metri (vezi circuri si lacuri glaciare din Retezat, cu 82 lacuri sau
tauri, Godeanu cu 8 si Tarcu cu 5 ircuri glaciare). Urmele glaciatiunii cuaternare sunt
observate si in Muntii Apuseni (masivele Bihor, Muntele Mare) care, in plus, pastreaza
una din cele mai remarcabile pesteri glaciare din Europa; Pestera Ghetarul de la
Scarisoara, in interiorul careia se conserva un bloc de gheata cu un volum evaluat la
75.000 metri cubi. [2]
S-a constatat ca de-a lungul timpului, lantul muntos din tara noastra a fost
cunoscut si mentionat, concomitent - o indelungata perioada de timp - sub o dubla
denumire: Carpati si Caucaz.
92
III.5.6-20).
Dupa forma intrebuinata de Homer, numele muntelui "Carpates" corespun de la
participiul romnesc "crepat", latinescul "crepatus" cu "r" dizlocat. In limba romna
poporala se numesc crepaturi, singular crepatura, muntii stncosi si prapastiosi. Acelasi
inteles il aflam si la Avienus (se c.IV d.H.) - "Carpathus" (Crapathus), hic rupes attoutur",
in Descr.orb.67 1. [4]
Noi identificam denumirea Carpati cu originea in sumeriana KURPAT/es/I="Muntele printului (-ilor)" si pentru ca potrivit listei regale sumeriene, inainte
de Potop au domnit 8 regi in 5 orase timp d e 241.200 ani, "apoi a sosit Potopul, iar dupa
potop au venit la domnie regii popoarelor din munti" [6] este posibil ca termenul Carpati
sa apartina acestei perioade (cca.4000 i.H.); in hittitul KAR/t/-PAT/a/-I/shi/="Locul,
muntele unde este centrul vital (inima ) si mna (protectia) Domnului" sau "Centrul la
care merge pe jos Domnul "; sanscrita KARPATA="Locul, muntele unde este cel care are
imbracamin te din lna" sau KAR-PAT="Locul unde actioneaza guvernatorul
(conducerea )" sau, KAR-PAT-I = "Locul unde se merge numai pe picioare"; preluat din
la tina CARPE/o/-TI/s/="Locul, muntele tau divizat"/in multas partes-"in multe parti"
(vezi cele trei segmente principale ale Carpatilor romnesti).
CAUCAZ - Este denumirea a trei masive muntoase care includ radical ul
autohton-romnesc, CAUC - "Potcap purtat de calugari", se regaseste in antroponimele
Cauc, Caucea, Caucos, Ceuca si toponimele Cauceu (Bihor ), Caucagia (Tulcea) din tara
noastra, analog toponimelor Caucagus (Venezuela), Caucaia (Brazilia), Caucasia
(Columbia), Caucete (Argent ina) - din America de Sud - , Cauco (Elvetia), Kaukonen
(Finlanda) - din Europa - si Kauka, Kaukana din India.
Etimologic, termenul Caucaz are semnificatia: in sumeriana, KAKU/gg/A/l/-Z/u/
= "Muntele unde sunt cunoscuti preotii vrajitori si conjurati"; in hittita, KA/rt/U/s/KEZ/zi/ = "Muntele unde este inima (centrul vital) al celor care vad (vegheaza)"; in
sanscrita, KA-KUSA = "Muntele acela cu iarba folosita la ceremonii religioase"; in
latina, CAU-CAS/cus = "Muntele care aduce multumire sufleteasca din timpuri
stravechi".
Deci, un semnatism cu caracter religios, partial diferit de cel pentru Carpati care
este laic.
Despre cele trei masive muntoase denumite Caucaz aflam:
1. CAUCAZ, muntele despre care B.P.Hasdeu spune ca este unul si acelasi cu
muntii Carpati numiti si Caucaz, anterior perioadei dacice [7]. Intr-adevar, Carpatii
romnesti au fost mentionati sub denumirea de Caucaz de catre: Eschil (525-456 i.H .) in
"Prometheus desmotes" (Prometeu inlantuit; vezi 2,719); Apollonios din Rhodos (295215 i.H.) in "Argonauticele"; Apollodor (405 i.H.; I.7.1. ), Strabon (64/63 i.H. - 23/26
d.H.) in "Geografia" (XI.5.5); Ovidiu (43 i.H. - 17 d.H.); inscriptia aflata la muzeul din
Koln (Henzen, nr.5939); calugarul Nestor (n.cca.1056 d.H.) s.a. Potrivit acestor
consemnari, Muntii Caucaz se intindeau intre Portile de Fier de la Dunare (Istru) pna la
zona Vrancea- Buzau si au ca principale tematici incatenarea Titanului Prometeu (in
Muntii Parng), eliberarea acestuia de catre eroul Hercule si expeditia argonautilor
93
si de-a lungul fluviului Istru [14] de unde au cobort in sudul continentului, trecnd peste
Hellespont, si au intemeiat provinciile Frigia si Mysia din Asia Mica, anterior razboiului
troian . [15]
Daca "neamul cauconilor s-a stins cu desavrsire de pretutindeni" din partile
Frygiei [16] patria acestora de la nord de Istru a dainuit si este mentionata in sec.IV d.H.
cnd, Athenaric (...381 d.H.) conducatorul vizigotilor, temporar stabilit in apropierea
fluviului, temndu-se de supararea imparatului Valens (n.328; imp.364-378 d.H.) - caruia
ii produsese unele dificultati, silindu-l sa semneze tratatul de pace (3 77 d.H.) in mijlocul
fluviului Istru, "s-a retras cu toti ai sai in tinutul CAUCALANDEI, greu accesibil din
cauza muntilor inalti si a padurilor dese care-i inconjurau, de unde a alungat pe
sarmati" [17], o descriere identica realizata si de Florus ("Epitome" I.39) atunci cnd se
refera la Muntii Banatului de lnga Dunare. Faptul ca dupa retragerea aureliana din Dacia
este remarcata o patrundere a sarmatilor in Banat unde, dupa unele informatii [18] se
aflau si in timpul lui Constantinus-I (332 d.H.), permite localizarea tinutului Caucalandei
(in sanscrita, KA-UC/e/A-LA/s/-NIDA/s = "Locul acela care tinde sa fie o resedinta
ascunsa", in zona numita Plaiul Closani.
Se spune ca: "Zeul-Mos - la origine un batrn cioban mioritic - isi avea resedinta
la o stna cocotata pe crestele innegurate ale Carpatilor Ceresti (cnd in Ceahlau, cnd
pe Caraiman, cnd pe Parng, cind in Apuseni). Insemnele puterii si domniei lui
pastorale in Carpatii Ceresti sunt Lumina, Soarele si Luna, astrele. Fiind conducatorul
suprem al conclavului si cortegiului de Mosi-divini (sau de "Sfintii populari") el detine
toate elementele si puterile conducerii universale" [19].
Insiruirea muntilor de resedinta a Zeului-Mos si atributele puterii acestuia implica
precizasrea ca lantul Muntilor Carpatii romnesti este constituit din trei formatiuni
principale care, practic, in aceste conditii, poate fi considerat un Tibet al tarii noastre.
Aceste formatiuni sunt:
a) - intre 44043'-44055' lat.N/22000'-23000' long.E, incluznd muntii Poiana
Rusca (PR), Tarcu (T), Cernei (C) - pe care ii identificam cu Muntii Kerauni (Ceraunieni)
si Mehedinti (M), pe care ii identificam cu Muntii Riphaei; in sumeriana, RAPPA/sum/HE/t/I/l/ = "Muntele vast fie ca el sa traiasca"; in sanscrita, RI-APA/nc/-A/n/H/as/ =
"Muntele inalt aflat in spatele strmtorii" (Portile de Fier); in latina, RIPA-HEIA =
"Muntele de la malul apei (Dunarea) celor curajosi" (Dacii); actual, romna, RPA "Coasta abrupta a unui deal (munte)", regasit in antroponimul Rpa, Rpanu, Rpariu,
Rpascu, Rpea, Rpeanu, toponimele Rpa (Bihor, Gorj, Mures, Vlcea), Rpas
(Hunedoara), Rpanesti (Vlcea), Rpile (Buzau) din tara noastra, anal.topon. Rpa,
Rpe (Anglia, Italia), Riparius (SUA).
Muntii Riphaei sunt mentionati de Apollonius din Rhodos si localizati acolo
"unde murmura izvoarele fluviului Istru", Pliniu cel Batrn (23/24-79 d.H.) in "Historia
Naturalis" (VI.7.1) ii considera ca munti ce constituiau frontiera de vest a sesurilor
numite Scythia, prin poziti a lor geografica fiind identici cu Carpatii Meridionali,
localizare confirmata si de "...cei mai putini care intorcndu-se la traducerile grecesti in
care este vorba de muntii Ripheeni, pretind ca acest cuvnt din urma este sinonimul lui
Karpathe, sprijinindu-se pe afirmatia lor de faptul ca atunci cnd vorbesc despre muntii
Riphaeni, grecii desemneaza muntii din Transilvania". O referire la acesti munti o avem
95
in pasajul:"...la inceputul acestei parti a arcului, unde inceteaza muntii Riphaei (zona
muntilor Godeanu sau Curbura Carpatilor) locuiesc arampheii, oameni drepti, cunoscuti
prin calmul lor..." [21].
Prabusirea unei parti din acesti munti a condus la crearea actualului curs al
fluviului Dunarea printre "Coloanele lui Hercules" (Piatra Voditei si Piatra Gavrin),
urmele prabusirii fiind evidentiate prin deja faimoasele Cataracte de la Portile de Fier.
Numai dupa aceasta prabusire (sec.XI II i.H.) a fost posibila navigatia argonautilor
condusi de Iason si a lui Ulise, pe Istru.
b) - Un sector, pe coordonatele 44055'-45053' lat.N / 22027'-25040' long.E,
incluznd muntii: Godeanu, Retezat, Sureanu, Vlcan, Parng, Cindrel, Lotrului,
Capatnei, Fagaras, Iezer, Piatra Craiului, Leaota, Bucegi.
Existenta in incinta acestor munti a unor oronime, omonime ca: Baba, Babele,
Balaur, Bran, Bucura, Galbena, Godeanu, Gugu, Lolaia, Magura, Moraru, Mosu,
Muncelu, Olanu, Papusa, Prislop, Sfinx, Stnisoara, Serpilor, Valea Rea, Vrful lui Patru,
Vrful lui Stan, Zanoaga s .a.., constituie o dovada peremptorie a existentei unor
comunitati descendente dintr-un centru comun pe care il identificam in zona masivului
Godeanu-Tarcu-Retezat acolo unde Victor Kernbach, autorul volumului "Enigmele
miturilor astrale" sustine ca Vrful Gugu este centrul unuia dintre punctele energetice
esentiale ale planetei.
noastra (Pesterile : Bordu Mare, Cioclovina, Muierii) ai caror urmasi au migrat in toate
directiile, pna la cele mai indepartate puncte de pe glob.
Carpatii Orientali, incluznd si curbura dintre 450-460 lat.N/25040'-2700 0'
long.E, dincolo de care, intre 460-480 lat.N/250-270 long.E, sunt Carpatii Oriental
propriu-zisi, includ Muntii Rarau (sumeriana, RU-RE'U) = "Muntele pastorului care
creeaza"; Muntii Hasmasu (sumeriana, H/urs/AS-MASU - "Muntele Geaman");
oronimele Ghimes care amintesc de eroul Ghilgames (GHI/l-u-gal/MES), rul Somes
(vechi Samus) amintind de zeul Soarelui - Samas; cu izvoarele in aceeasi zona din care
izvorasc rurile Mures, Olt, Trnava, acolo unde, dupa Potopul universal s-a aflat
Utnapistim (liter. Viata vesnica) supranumit Cel-Prea-Intelept. Acesta "era faptura
omeneasca" a carui statura era de unsprezece coti (5,7 metri), deci un urias, ales de zei
pentru a salva speciile de fiinte (umane si animale) de la Potopul Universal, un veritabil
Noe biblic insa, cu aproape doua milenii anterior mentionarii acestuia din urma. Dupa
potop, aceiasi zei au hotart ca: "Acum el si cu sotia lui sa fie asemenea noua, zeilor, si
Utnapistim sa traiasca departe de oameni, la Gura Apelor". Destainuindu-se eroului
Ghilgames, Utnapistim spunea ca zeii "m-au dus deci pe tarmuri indepartate si m-au
asezat la Gura Apelor" [23].
Carpatii Occidentali (Apuseni) sunt remarcati prin bogatiile lor de metale rare ce
constituiau fabuloasele bogatii ale locuitorilor din aceste parti, jefuiti de cei "adusi de
vnturi", incepnd de prin mileniul II i.H.
Prin pozitionarea acestor munti fata de lantul serpuitor al Carpatilor Orientali si
Meridionali, intocmai aripei unui urias balaur - monstru imaginat ca un sarpe, cu unul sau
mai multe capete (vezi crestele muntilor) adesea inaripat. De altfel, balaurul (sarpele
fantastic) ca imagine exacerbata serpentiforma a fost considerat de arheologi, cu origini
inca din neoliticul superior (3700-2500 i.H., cultura Cernavoda-I; sceptrul de la Harman,
Brasov), "un animal simbolic al localnicilor din Carpati" [24], simbol pastrat prin
legendele despre Hercule, Iorgovan, Iovan, si prin oronimele Balaur sau Serpilor citate
mai inainte. Este posibil ca acest "animal simbolic" sa fi constituit arhetipul pentru
Quetzalcoatl "Kukutkan) - "Sarpele cu pene" unul din cei mai importanti zei ai populatiei
maya si a altor popoare mai vechi din America Centrala (Golful Mexic).
Succinta prezentare a orogenezei Carpatilor Romnesti si a ctorva elemente de
etnogeografie determinante in etnogeneza, ca proces de formare a poporului care, urmare
unui proces social-istoric de lunga durata desfasurat in preajma acestor munti, au creat
elemente de cultura si civilizatie iradiate, prin migratie, pe cale pasnica, cu generozitate
si altor multe popoare de pe toate meridianele Terrei.
Note bibliografice:
[1] PETRESCU, IUSTINIA - "Perioadele glaciare ale pamntului", Edit.Tehnica,
Bucuresti, 1990,p.123
[2] Idem - pp.37,55,151-153
97
Ceramica n Dacia
Ceramica constituie principala dovad material a prezenei autohtonilor daci n
provincia creat de mpratul Traian. Acest lucru a fost observat nc din perioada n care
se efectuau primele cercetri arheologice n aezri i castre, ajungndu-se i la primele
concluzii care, chiar dac sufereau de o anumit inconsisten n demonstraii, puneau
probleme generale care urmau, cel puin unele dintre ele, s fie confirmate, de cercetri
viitoare.
Cercettorul clujean N. Gudea public ntr-un interval scurt ceramica din diferite
castre cercetate, efort meritoriu, dar care nu a mai fost urmat, dect n mic msur, de
ctre ali cercettori. O dat cu cercetarea i publicarea monografic a necropolelor de la
Soporu de Cmpie i Locusteni s-au putut face i primele departajri tipologice pentru
ceramica de factur dacic i s-a putut observa i ponderea ceramicii autohtone n cadrul
unei zone, cea a Olteniei. Tot n aceast perioad apar i rezultatele cercetrilor din
aezarea de la Slimnic, n care, pentru prima dat, este publicat pe complexe att
ceramica de factur roman, ct i cea de factur dacic.
n anii din urm, cercetri semnificative n acest domeniu nu s-au mai realizat, cu
excepia unor studii care ne aduc dovezi ce atest prezena ceramicii de factur autohton
n capitala Daciei, la Tibiscum i la Napoca. n momentul de fa, cunoatem n jur de 90
99
de staiuni n care a aprut ceramic de factur dacic, lucrat, de obicei, cu mna, dar,
din pcate, n cea mai mare parte, aceste descoperiri sunt ntmpltoare, fr a se
cunoate prea multe date n legtur cu condiiile descoperirii, iar materialul este foarte
fragmentar. n plus, n momentul de fa, nu dispunem, n afar de Oltenia, de un studiu
monografic privind ceramica provincial roman din Dacia. Mai mult, nu a fost publicat
exhaustiv materialul ceramic din nici una dintre staiunile cercetate.
Consideraii asupra ceramicii geto-dacice
Toi cercettorii care au abordat, ntr-un fel sau altul, problematica continuitii
populaiei autohtone i, n spe, a ceramicii, au observat c formele ceramice decurg att
tipologic, ct i ca manier de confecionare, din prototipuri din perioada preroman.
Civilizaia geto-dacic, att n faza ei timpurie (secolul IV - prima jumtate a
secolului II a.Chr.), ct i n cea clasic (a doua jumtate a secolului II a.Chr. - secolul I
p.Chr.), cunoate o mare varietate de produse ceramice, determinat att de o dezvoltare
intern, ct i de influenele resimite, greceti, celtice i, mai trziu, romane. Fr a
insista asupra perioadei timpurii, perioada clasic ofer un volum impresionant de
material ceramic, prezent n sute de aezri, pe tot cuprinsul spaiului locuit de geto-daci.
Chiar dac au trecut peste 30 de ani de la primul studiu monografic n domeniu,
aparinnd lui I.H.Crian, el reflect bogia unui material care cuprinde att vase lucrate
cu mna, din past grosier (oala-borcan cu butoni cilindrici, ceaca dacic) sau fin,
lustruit (cnie bitronconice, oala "pepene", fructiera), ct i vase lucrate la roat categorie ce nregistreaz o cretere numeric -, aprnd forme noi precum strecurtori,
cupe cu picior, imitaii de boluri deliene, capace, strchini carenate cu marginea rsfrnt.
Concluziile sunt n cea mai mare parte confirmate de studii ulterioare, cum este cel al lui
I.Glodariu, de rezultatele cercetrilor din cetile de la Cplna i Tilica, ct i de cele
care trateaz aezri din zona extracarpatic, din Cmpia Munteniei, precum cele de la
Ocnia, Sprncenata i Brad.
Dei studiul ceramicii geto-dacice este nc la nceput, mai ales n ceea ce privete
ceramica din zona Munilor Ortiei, se poate observa c ceramica geto-dacic are o
originalitate de netgduit, o bogie a formelor i o varietate a decorului care o
individualizeaz n cadrul seminiilor de la nceputurile erei cretine. n aceste condiii,
consecinelor arheologice ale cuceririi Daciei de ctre romani, deja analizate, le-ar trebui
adugat nc una - ncetarea activitii unor ateliere ceramice care, fr ndoial, au
existat n perioada anterioar.
de la Slimnic, precum i o parte din materialul ceramic, de factur dacic, descoperit ntro serie de castre cum sunt cele de la Rucr, Bologa, Buciumi, Rnov. In restul cazurilor,
referirile asupra ceramicii indigene sunt sumare, generale, fiind ilustrate numai anumite
piese. Din pcate, staiuni importante a cror cercetare a fost finalinalizat relativ de mult
timp nu dispun n momentul de fa de studii monografice, acesta fiind cazul necropolei
i aezrii de la Obreja sau al aezrii de la Locusteni.
101
Locusteni, jud Dolj, necropol i aezare. Aici s-a descoperit i cercetat cea mai
important necropol aparinnd autohtonilor din provincia Dacia, criteriul hotrtor
pentru etnicitatea sa fiind reprezentat tocmai de importantul material ceramic de factur
dacic descoperit, folosit att pentru depunerea resturilor cremaiei, ct i pentru diferite
ofrande. Materialul documentar, de excepional importan pentru tema n discuie, este
format din 46 de oale de tip borcan, lucrate cu mna, folosite ca urne n care erau depuse
resturile incineraiei, 8 ceti dacice, lucrate de asemenea cu mna, folosite drept capace,
un taler cu un decor neobinuit, utilizat tot drept capac, o cni cu o toart, depus ca
ofrand. Categoria ceramicii lucrate la roat include oalele tip borcan (2 exemplare),
vasele bitronconice (11 exemplare), folosite drept urne, 2 fructiere i o ceac-opai
utilizate drept capace, la care se adaug 3 capace propriu-zise, considerate de
descoperitor ca fiind de factur dacic. Vasele lucrate cu mna sunt modelate din past
grosolan cu mult nisip, fiind arse inegal, avnd o culoare crmizie sau, uneori, glbuie.
Cele lucrate la roat sunt confecionate din dou categorii de past: zgrunuroas, de
culoare crmizie, i fin, de culoare cenuie. Ct privete decorul, dei mai variat dect
n alte staiuni, rmne totui srac, fiind compus att din ornamente n relief: bruri
alveolare (ntr-un caz fiind dispuse dou pe gtul unui vas), bruri simple, ghirlande de
bruri alveolare, butoni dispui simetric, ct i din ornamente incizate, reprezentate de
linii paralele sau n val. Se nregistreaz i cazuri n care cele dou tipuri de ornamente
sunt combinate. In necropola de la Locusteni au fost descoperite 220 vase ceramice,
dintre care 130, adic 59,09% din total, sunt de factur roman, iar 90, adic 40,90%,
sunt de factur dacic, dintre acestea 72 de exemplare (80) fiind lucrate cu mna.
Din pcate, cercetrile din aezare sunt nc inedite. Din cele cteva rapoarte
publicate reiese c proporia n care apare ceramica de factur dacic este de numai 10%,
acest decalaj important putnd fi explicat prin conservatorismul care se manifest mai
pregnant n ritul i ritualul funerar.
Obreja, jud Alba, aezare i necropol. Reprezint una dintre cele mai importante
staiuni n ceea ce privete problema persistenei elementului autohton dacic, dar, din
pcate, este n cea mai mare parte inedit. n aezare s-au descoperit 30 de bordeie, 8
102
103
i nu dou faze ale aceleiai aezri, cum las s se neleag autorul cercetrilor, prima
datat n intervalul secolelor II a. Chr.- I p. Chr., cea de-a doua n perioada existenei
provinciei Dacia, adic secolele II-III. n aceast din urm aezare s-au descoperit 10
locuine, de regul de tipul uor adncit, i 14 gropi. n majoritatea cazurilor, ceramica
roman apare n asociere cu ceramica de factur dacic. In aezarea de la Sarba -La
Saivane, care se dateaz numai n intervalul secolelor II-III, au fost cercetate 4 locuine,
de acelai tip cu cele din aezarea de la Sarba - Stempen, i 3 gropi. Materialul ceramic
de factur dacic este fragmentar, lucrat exclusiv cu mna, dintr-o past cu impuriti, n
special pietricele, cuprinznd dou forme: vasele tip borcan, cu buza mai mult sau mai
puin rsfrnt, i cetile-opai, cu sau fr toarte. Menionm faptul c n aezarea de la
Sarba - La Saivane nu s-au descoperit fragmente de ceti. Decorul este format din
ornamente n relief: bruri alveolare, crestate sau n relief, butoni, care sunt, cteodat,
decorai cu o line incizat n cruce, i ornamente incizate: mpunsturi, striuri orizontale
etc.
Soporu de Cmpie, jud. Cluj, necropol. Aici s-a cercetat pentru prima dat o
necropol care poate fi atribuit autohtonilor din provincia Dacia. Materialul ceramic de
factur dacic este format dintr-un lot de aproximativ 42 de vase (din pcate nu toate au
fost ilustrate n monografie), lucrate exclusiv cu mna, din past cu multe impuriti,
coninnd nisip i pietricele. Principalele forme sunt oalele fr toarte, cum le numete
autorul cercetrilor, i cetile-opai. Decorul este srac, format din ornamente n relief:
bruri alveolare sau crestate, bruri simple, butoni mici rotunzi sau ornamente incizate:
striuri superficiale, neregulate, fcute cu mturica, linii drepte sau ondulate, crestturi sau
alveole, plasate pe umrul sau buza vasului.
Am trecut n revist principalele staiuni care dispun de o publicare mai mult sau
mai puin complet a materialului ceramic de factur dacic descoperit. Din pcate,
pentru celelalte descoperiri, se fac numai referiri generale, sumare, cum sunt cele despre
aezrile de la Ocna Sibiului, Roia, Nolac, sau cele privind ceramica autohton din
capitala Daciei, Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Alte descoperiri provin, dup cum am mai
artat, din cercetri perieghetice, ceea ce impune o anumit rezerv n aprecieri, cu att
mai mare n domeniul de care ne ocupm.
Luarea n discuie a principalelor loturi de materiale ceramice pe care le avem la
dispoziie ne permite doar conturarea unei imagini generale, numrul mic al
descoperirilor publicate, i caracterul lor, de cele mai multe ori superficial analizat,
fcnd imposibil, n momentul actual, o analiz complet a acestei probleme. Am exclus
din analiza noastr lotul ceramic de la Rucr, care dup cum am mai artat, provine dintro staiune cu o vieuire foarte scurt n timp, prezentnd o serie de caracteristici care o
individualizeaz i la care vom reveni atunci cnd vom aborda problemele de datare.
Prin natura materialului din care este confecionat, ceramica de factur dacic este
foarte friabil, pstrndu-se, n general fragmente, ceea ce face ca o tipologie s fie dificil
de stabilit. De mare ajutor n demersul nostru sunt vasele, folosite de obicei ca urne,
descoperite n cele dou necropole ale autohtonilor de la Soporu de Cmpie i Locusteni,
care permit consideraii asupra acestor categorii ceramice. O alt problem n stabilirea
unor serii tipologice o constituie marea diversitate a formelor i dimensiunilor vaselor,
ndeosebi a celor lucrate cu mna, chestiune care l-a determinat pe D. Protase s afirme
c, dac ar fi s lum n seam toate amnuntele, am avea 42 de forme din cele 42 de
vase de factur dacic descoperite n necropola de la Soporu de Cmpie.
Cu toate limitele pe care le impune o atare cercetare, vom ncerca o ncadrare
tipologic, bazat pe principalele loturi ceramice i, mai ales, pe cele din necropole. Vom
folosi drept criterii de departajare tehnic de confecionare i forma vaselor. n ceea ce
104
privete forma vaselor, denumiri intrate n uzul comun - "vasul sau oala borcan", "ceaca
dacic"-, au fost folosite fie pentru a completa descrierea, fie, independent, acolo unde nu
exist loc pentru confuzie. Nu am folosit drept criteriu de departajare pasta din care sunt
modelate vasele, descrierea acesteia fcndu-se la fiecare tip n parte.
Dup tehnica de confecionare se disting dou mari categorii:
1. ceramica lucrat cu mna;
2. ceramica lucrat la roat.
1. Ceramica lucrat cu mna
Ceramica de acest tip este de departe cea mai numeroas, fiind modelat, n cele
mai multe cazuri, dintr-o past grosolan cu mult nisip, ceea ce o face foarte friabil, sau
dintr-o past zgrunuroas, amestecat cu multe pietricele. Repertoriul formelor vaselor
de factur dacic lucrate cu mna, ca de altfel al ntregii ceramici aparinnd autohtonilor,
este srac, fiind reprezentat practic de dou tipuri de vase: a. vasul borcan i b. ceaca
dacic.
a. Vasul borcan
In ciuda marelui coeficient de subiectivism pe care l conine aceast sintagm, o
vom folosi, innd cont mai ales de tradiia existent n acest sens n arheologia
romneasc, pentru a desemna mai multe categorii de forme ceramice. Astfel de
subiectivisme i imprecizii sunt de altfel foarte frecvente, acest fapt necesitnd stabilirea
unor criterii unice care s permit elaborarea unei terminologii unanim acceptate. innd
cont de forma geometric a acestor vase, ele se pot mpri n trei tipuri: a.1. vase de
form aproximativ cilindric, practic tipul de vas borcan clasic; a.2. vase de form
ovoidal, aa-zisul vas tip "pepene"; a.3. vase de form uor bitronconic.
a.1. Vase de form aproximativ cilindric
Este forma cea mai rspndit, constituind, alturi de ceaca dacic i fructier,
adevrate embleme ale civilizaiei geto-dacice. La originea sa se afl vasul borcan din
aezrile geto-dacice din perioada clasic a civilizaiei geto-dacice. Dimensiunile acestor
vase sunt mici i mijlocii, ntlnindu-se i vase miniaturale, precum cel de la Locusteni.
Buza este mai mult sau mai puin evazat i fundul drept. Varietatea acestei forme de vas
este foarte mare. Gh.Popilian, analiznd acest tip prezent n necropola de la Locusteni,
stabilete mai multe variante n funcie de decor, ceea ce, ntr-o analiz la scara ntregii
provincii, este practic imposibil. Decorul acestor vase este srac, fiind format din
ornamente n relief: brie alveolare, crestate, simple, dispuse pe diametrul maxim al
vasului, sau n form de ghirland, butoni, de obicei cilindrici, cteodat fiind incizai cu
linii n form de cruce, i ornamente incizate: linii simple sau n registre, paralele sau n
val, dispuse orizontal; alveole dispuse de obicei pe buzele vaselor; crestturi; se remarc
uneori prezena decorului incizat n form de brdu. Aceste vase erau folosite n scopuri
gospodreti i ca urne n necropole, vasele miniaturale fiind utilizate ca ofrand.
a.2. Vase de form ovoidal
Sunt de mari dimensiuni, avnd o nlime de aproape 0,50 m, buza rsfrnt n
afar i de obicei nu au decor. Uneori sunt decorate cu brie alveolare, plasate pe umrul
sau pntecul vasului sau, n diferite poziii, pe ntregul corp al vasului. Nu se ntlnesc
105
106
este rsfrnt, oblic sau orizontal, umrul este bine marcat n zona diametrului maxim, iar
fundul este cteodat profilat, iar n centru, pe suprafaa exterioar are un umbo. Decorul
const dintr-unul sau dou grupuri, compuse din dou sau trei linii adnc incizate. Acest
tip de vas a fost folosit ca urn i nu are analogii n alt parte.
c. Fructiera
Dei este o form reprezentativ pentru perioada anterioar cuceririi romane,
fructiera dispare n general din repertoriul ceramicii romane provinciale din Dacia.
Singurele descoperiri cunoscute pn n prezent sunt reprezentate de cele dou exemplare
folosite drept capace n necropola de la Locusteni, n rest fiind semnalate fragmente,
provenind n general din cercetri de teren, dup prerea noastr neconcludente pentru
analiza de fa. Ct privete fructiera descoperit la Obreja, ea pare mai degrab de
influen carpic. Exemplarele descoperite la Locusteni, confecionate din past fin,
cenuie, cu suprafaa exterioar acoperit cu un vernis negru, au buza ntoars orizontal
n afar, corpul cu umrul bine marcat, iar piciorul gol pe dinuntru.
d. Ceaca dacic
Se cunoate un singur exemplar descoperit n necropola de la Locusteni, folosit
drept capac, din past de culoare crmizie, cu mult nisip, avnd dimensiuni mari.
Dou probleme ce revin frecvent n discuie nc din perioada interbelic, reluate i
n unele studii mai noi, sunt constituite de proveniena vaselor de provizii de tip dolia i
de motivele decorative de origine geto-dacic prezente pe ceramica tampilat. Ct
privete prima problem, s-a susinut ideea c vasele de provizii de tip dolia ar fi de
factur dacic, perpetundu-se chiar i n secolul IV. Ali cercettori consider c nu
avem elemente convingtoare pentru o asemenea filiaie. Credem, mai degrab, c avem
de-a face cu o origine comun a celor dou tipuri de vase de provizii.
Ct privete a doua problem, cea a motivelor decorative de origine geto-dacic de
pe ceramica tampilat, unii cercettori consider c anumite motive ornamentale
(frunzele, rozetele etc.) sunt preluate de pe ceramica dacic, aducndu-se drept argument
lipsa acestora de pe ceramica de aceeai factur din celelalte provincii. Publicarea unor
loturi de ceramic, att geto-dacic anterioar cuceririi, ct i provincial roman, ar
putea oferi un rspuns mai nuanat acestei probleme.
n actualul stadiu al cercetrilor nu sunt documentate ateliere sau cuptoare n care
s se fi ars ceramic de factur autohton. O descoperire mai veche, de la Stolniceni, ca
i cea de la Tibiscum, nu ni se par relevante n acest sens. Este vorba, probabil, de
continuarea unei tradiii anterioare cuceririi romane, n care descoperirile de cuptoare de
olar sunt extrem de rare.
107
108
109
.
Dr. Gh. Bichir
Lucru este simplu de neles, dac inem seama c asemenea teze ncep s apar
trziu (la sfritul secolului al XVIII-lea i n secolul al XIX-lea) o dat cu
emanciparea romnilor din Transilvania care cereau drepturi egale cu ale celorlalte
naionaliti conlocuitoare, argumentnd c, ei, romnii, snt autohtoni, urmai ai
dacoromnilor i deci cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei. Aa se explic i faptul
c unii roeslerieni (mai puin abili) au contestat numai continuitatea dacilor i
dacoromnilor n Transilvania. Teoria imigrrii devenind astfel instrument politic de
111
112
organic din La Tene-ul geto-dacic, cultura dacilor liberi este puternic influenat de
romani.
Snt comune dacilor, indiferent c este vorba de costoboci, carpi, daci liberi din
vest, sau daco-romani din cadrul provinciei Dacia, tipurile de aezri i locuine,
ocupaiile, credinele, ritul i ritualurile funerare, precum i ceramica. Judecind dup
ceramic, cei care pstreaz mai bine tradiiile La Tene-ului geto-dacic snt dacii liberi
de la est de Carpai, cunoscui sub numele de carpi. Ei i-au creat o baz economic
solid i au dispus de o puternic for militar ce a dominat situaia politic de la
Dunrea de Jos n aceast vreme. Aa cum ne informeaz Petrus Patricius (Fragm. 8),
la mijlocul secolului al III-lea, ei se considerau c sint mai puternici i dect goii. Iar
istoricul Iordanes (Getica, 91,25) i socotea printre cei mai periculoi dumani ai
imperiului, gata oricnd de rzboi. Trind n preajma imperiului, pe lng relaii de
bun vecintate, ce au permis un intens schimb comercial, au existat i conflicte
militare, carpii fcnd numeroase incursiuni n imperiu; izvoarele literare consemnnd
pe cele din: 214, 238, 245247, 272, 295297. 302303, 306311 315318,
ultimul avnd loc n 381. Conflicte militare cu romanii au avut i costobocii i dacii
liberi din vest. Din rndul acestor numeroase atacuri, consemnm pe cel al
costobocilor, din anul 170, cnd pornind din nordul Daciei (teritoriul locuit de ei se
afla n nordul Maramureului i al Bucovinei, pn dincolo de Lvov) au ajuns pn n
inima Greciei, la Eleusis, i pe cel al carpilor, din anii 245247, care s-a transformat
ntr-un adevrat rzboi i pentru a face fa situaiei, mpratul Filip Arabul, venit i el
aici, a adus trupe din legiunea XXII Primigenia de pe Rin i din legiunea VII Claudia
de la Viminacium, aruncndu-i n lupt i garda personal.
Dup mari eforturi, romanii au reuit s-i resping pe carpi,dar au fost nevoii si replieze frontiera pe linia Oltului, prsind castrele de pe limes-ul transalutan. O
emisiune monetar special, cu efigia Victoria Carpica i acordarea de ctre senat a
titlului onorific de Carpicus Maximus lui Filip Arabul au consfinit victoria Romei
asupra nenfricailor carpi. Aprige au fost i luptele de la sfritul secolului al III-lea i
cele din primele dou decenii ale secolului al IV-lea, n urma crora senatul a trebuit
s acorde nc 19 titluri onorifice de Carpicus Maximus unor mprai romani. In felul
acesta, la sfritul secolului al II-lea, costobocii, i n secolul al III-lea i primele
decenii ale secolului al IV-lea, carpii au renviat epoca de glorie din vremea lui
Burebista i Decebal. Ei erau temui i respectai i de migratori.
Cunoscndu-le fora militar i pentru a avea linite la graniele imperiului,
romanii le-au pltit subsidii carpilor i costobocilor, fie n bani, fie n obiecte. Aa pot
fi interpretate vasele de bronz din bogatele morminte de la Cijikov (reg. Lvov) i
Kolokolin (reg. Ivan Francovskaia) din aria culturii Lipita i tezaurul de vase de argint
gsit la Muncelu de Sus (com. Mogoeti, jud. Iai) i unele din cele circa 100 de
tezaure monetare identificate n mediul carpic, cel mai mare dintre ele (coninea 2 830
piese de argint) a fost descoperit la Mgura lng Bacu. Ultima incursiune a carpilor
n imperiu a avut loc n 381, dup cum ne informeaz Zosimos (IV, 34). Istoricul antic
folosete denumirea de carpodaci, vrnd s sublinieze faptul c cei care au participat la
atac, mpreun cu hunii i scirii, au fost carpii din Dacia (ara lor de origine) i nu cei
care se aflau n imperiu, adui aici de romani, la sfritul secolului al III-lea i
nceputul secolului al IV-lea, Pe lng multe altele, este i acesta un argument care
infirm aseriunile lui Aurelius Victor (De caesaribus 39,43) conform crora la sfritul
secolului al III-lea e.n., ntreaga seminie carpic a fost transferat n imperiu. Probabil
113
c Zosimos, cunoscnd exagerrile lui Aurelius Victor, a cutat s corecteze acest lucru
i-a folosit denumirea de carpodaci (carpii din Dacia) i nu pe cea de carpi.
i pe teritoriul Munteniei continuitatea geto-dacilor a fost contestat. Pornind de
la unele izvoare scrise rmase de la Strabo (VII, 3,10) i pe mausoleul familiei
Plautilor de la Ponte Lucano de lng Tibur (CIL, XIV, 3608), unii istorici trgeau
concluzia c la nceputul i mijlocul secolului I e.n., n vremea mparailor Augustus i
Nero, comandanii Aelius Catus i Plautius Aelianus au strmutat la sud de Dunre, n
Imperiul roman, ntreaga populaie din Muntenia i n locul ei au ptruns aici sarmaii,
lor fiindu-le atribuite coiful de aur de la Poiana-Coofeneti (jud. Prahova) i rythonul
de la Poroina (jud. Mehedini), piese care s-au dovedit pn la urm c au aparinut
unor cpetenii geto-dace, din secolul al IV-lea .e.n., vreme cnd sarmaii nu trecuser
nici la vest de Don. In viziunea acestor istorici, Cmpia Romn i Valea Dunrii erau
ca un culoar pe unde se scurgeau toi migratorii din stepele nord-pontice spre vest.
Muntenia deci, fiind o ar a nimnui, unde n primele secole ale erei noastre ntlneai
numai sarmai (iazigi, roxolani, alani) i neamuri germanice (taifali, vizigoi etc).
Aceste aseriuni ale lor au fost infirmate categoric de cercetrile arheologice din
ultima vreme. Populaia autohton a continuat s triasc nentrerupt, iar ncepnd cu
domnia lui Traian (anii 101117), cnd Muntenia i sudul Moldovei au fost incluse
temporar n Imperiul roman, n-a mai fost nevoie de o zon de siguran i geto-dacii
au reocupat regiunea. De asemenea, descoperirile arheologice arat c nu se cunosc
morminte sarmatice la vest de Prut, anterioare secolului al II-lea. In lumina acestor
date, teza existenei unui Imperiu sarmatic", care s-ar fi ntins ntre anii 12561
.e.n., din regiunea Donului pn n nord vestul Bulgariei i estul Transilvaniei,
incluznd Moldova, Muntenia, Oltenia i Dobrogea se dovedete a nu fi conform cu
realitatea, cci mpotriva ei pledeaz att descoperirile arheologice, ct i izvoarele
scrise, corect datate i interpretate. In prezent, n Muntenia se cunosc vestigii ale getodacilor trzii din secolele II-IV e.n., n 120 de puncte.
Aezrile i necropolele cercetate arat c avem de-a face cu o populaie
numeroas ce a trit ntr-un strns contact cu lumea roman. Materialele descoperite
arat c Muntenia era ncadrat n circuitul economic roman i putem vorbi de o
populaie daco-roman. Lucrul este explicabil, deoarece Muntenia era nconjurat din
trei pri de imperiu (temporar a fost stpnit efectiv) i pe teritoriul ei treceau
drumurile comerciale care legau Moesia Inferior de Dacia. Cercetrile arheologice
arat clar c, cei care constituiau populaia de baz, n primele secole ale erei noastre,
n spaiul carpato-danubiano-pontic (ce depea teritoriul de astzi al Romniei) au
fost daco-romanii i dacii liberi (devenii i acetia daco-romani pn la urm) i nu
sarmaii de neam iranofon, sau seminiile germanice (vandali, taifali, goi). In ceea ce
privete pe mult discutaii sarmai, care n-au ptruns pe teritoriul vechii Dacii dect n
grupuri mici, izolate, este suficient s amintim c n Moldova dintre Carpai i Prut sau descoperit vestigii daco-carpice (aezri i necropole) n peste 400 de puncte, iar
morminte sarmatice n numai 39. Proporia este i mai concludent, dac amintim c
se cunosc peste 1500 de morminte carpice i numai 160 sarmatice, cifr ce nu
egaleaz nici pe aceea a unei singure necropole carpice mai intens cercetate.
In legtur cu retragerea stpnirii romane (din anul 275) trebuie spus c Dacia nu
a fost pierdut de imperiu n urma unor nfrngeri militare la nordul Dunrii, ci ea a
fost abandonat de Aurelian din motive strategice, socotind c retrgndu-se pe linia
Dunrii, pe un front mai scurt, ntrit cu trupe aduse din Dacia, va opri incursiunile
barbarilor" n imperiu. Dup retragerea stpnirii romane din Dacia unele grupuri de
114
daci liberi din est i vest ptrund pe teritoriul fostei, provincii, ntrind elementul
daco-roman, aa nct, se poate spune c pierderile de populaie suferite de provincia
Dacia, ca urmare a retragerii armatei i a unei pri din ptura nstrit au fost
compensate
prin
ptrunderea
de
daci
liberi.
Arheologic se constat c oamenii pmntului (daco-romanii) au rmas de
nezdruncinat n spaiul carpato-danubiano-pontic, trind n anonimat, ntr-o vreme
cnd erau auzite tot mai puternic zarva i teama strnite de migratorii care atacau
imperiul, fapt ce explic de ce localnicii panici nu apar n izvoarele scrise. Aceast
populaie format din daco-romani i daci liberi st la temelia poporului romn.
115