Stan P.

Darius George

Diplomaia
Rolul diplomaiei n buna conveuire a statelor

AIT Laboratories
www.itcode.ro

Descriera CIP a Bibliotecii Naionale Romne

GEORGE, STAN P. Darius
Diplomaia Rolul diplomaiei n buna conveuire a statelor / Stan P. Darius George
Bucureti: Editura AIT Laboratories s.r.l., 2005
ISBN 973-87085-0-8

AIT Laboratories s.r.l.

Ediia online la www.itcode.ro
2005
ISBN 973-87085-0-8

Cuprins
Pagina

Capitolul I - Diplomatia

1.1 Aspecte Generale

1.2 Delimitari

2
4

Capitolul II - Relatiile Diplomatice si Misiunile Diplomatice

2.1 Relatiile diplomatice - Stabilirea relatiilor diplomatice

2.2 Misiunile Diplomatice -Forme de reprezentare externa a statelor.

6
12

Capitolul III - Misiunile diplomatice permanente

18

3.1 nfiinarea unei misiuni diplomatice permanente

3.2 Suspendarea misiunii diplomatice
3.3 ncetarea activitii unei misiuni diplomatice poate avea cauze diferite
3.4 Tipuri de misiuni diplomatice permanente
3.5 Functiile unei misiuni diplomatice permanente
3.6 Structura unei misiuni diplomatice
3.7 Principalele obligaii i drepturi care revin unei misiuni diplomatice.
3.8 Mijloacele de aciune ale unei misiuni diplomatice. Demersurile
diplomatice.

18
22
23
24
26
30
32
34

Capitolul IV - Imunitati si privilegii diplomatice

35

4.1 Imunitatile i privilegii diplomatice

4.2 Imunitatile i privilegiile misiunilor diplomatice i agenilor
diplomatici, conform Conveniei de la Viena din anul 1961.
4.3 nceputul i sfritul imunitii i privilegiilor

35
42

Capitolul V - Diplomatia prin Misiunile Temporare

45

5.1 Diplomatia ad-hoc si diplomatia prin misiunile

speciale
5.2 Consulate onorifice

44

45
48

Capitolul VI

51

Concluzii- Rolul diplomatiei in buna convietuire a statelor

Bibliografie

51
55

Capitolul I

Diplomatia
Aspecte Generale si Delimitari

Diplomatia
1.1 Aspecte Generale

Aproape printr-o lege a firii in fiecare etapa, secol, pare a se invi la

nivelul fiecarei entitati sociale personalitati cu vointa si puterea
intelectuala de a modela intregul sistem international portivit
propriilor sale valori. Abordarea moderna a relatiilor internationale
bazate pe statul natiune si motivate de de interese nationale a
elaborat conceptual de echilibru al puteri care a dominat diplomatia
influentand relatiile internationale hotarator.
Privita cu admiratie din exterior, ca o activitate plina de grandoare, dat
fiind ceremonialul in care se desfasuara, este de fapt o complexa
activitate zilnica plina de neprevazut, ce recomanda un studiu aprofundat
asupra diverselor problematici existente. Omul in cursul evolutiei sale, a
parcurs stadii diferite de de adaptare in relatiile sociale, economice, in
raporturile sale cu alte grupuri sociale, ce au adus forme variate de
exploatare si in consecinta interese si structuri diferite de evolutie bazate
pe interesul grupului social. Diplomatia este acea arta ce aduce o

expunere, o promovare, a politicilor unui stat intr-un alt stat, numit stat
acreditar. Altfel spus o prezentare consensuala a intereselor unui stat, prin
reprezentanti sai, pe teritoriul altui stat.
Stradania diplomatilor de a reprezenta cat mai bine interesele reciproce
ale statului ce il reprezinta, si ale statului unde sunt trimisi, necesita o
informare atenta si permanenta pentru a actiona in conformitate cu
acestea.
Diplomatia este o negociere permanenta cu statul acreditar avand o
desfasurare diversificata. Ea nu se desfasoara doar la masa tratativelor.
Un diplomat trebuie sa stie ca a negocia nu inseamna doar insistenta. El
stie ca daca interesele nu converg, orice stradanie este in zadar. Caci
statele nu au legaturi dezinteresate, au decat politici guvernate de interese.
Din cele mai vechi timpuri s-a recurs la diplomatie pentru a aplana starile
de tensiune, starile conflictuale, pentru a normalize relatiile dintre state.
Potrivit lui Hernry Kissinger
care defineste diplomatia ca fiind o ajustare a diferendelor prin
negociere acest process este posibil numai in cadru sistemului
international care prevaleaza legitimitatea. Cand mijloacele diplomatice
inceteaza a fi utilizate in rezolvarea diferendelor,
expunerea fortei nu va intarzia sa apara,distrugand bunul cel mai de pret
al oricarei natiuni. Pacea este un fenomen viu de miscare, infaptuit
treptat, un scop o directie si nici vorba de odihna si delasare definea
Nicolae Titulescu pacea prin prisma diplomatica.
Diplomatul este chemat sa reprezinte statul sau, fara de care misiunea si
nici el ca functionar de stat nu ar avea ratiuni de existenta, si caruia ii este
raspunzator pentru tot ce inteprinde in numele acestuia. Rolul
diplomatului este de a face cunoscute drepturile legatime, stabilirea unei
colaborari de durata si de promovare a intereselor statului pe care il
reprezinta.
3

Regulile juritice ce guverneaza diplomatia cuprind in adancul lor practici

urmate de catre state indealungul mileniilor
El trebuie sa aibe in vedere totalitatea formelor de desfasurare a misiuni
sale.
Intr-o alta prezentare Diplomatia poate fi reprezentata Ca o institutie
dinamica menita sa faciliteze scopurile nationale si internationale ale
natiunilor, fie ele teluri fundamentale, interese vitale sau obiective
politice concrete .Ea actioneaza ca un mijloc de aliniere a unor interese
corelative si acomodare a deosebirilor internationale.
Nicolae Titulescu prezenta interesul national privit din punct de vedere
diplomatic Opolitica profunda nationala ale carei reguli, metode si teluri
isi trag originea din interesele patriei

Diplomatia

1.2 Delimitari

Entimologic cuvantul Diplomatie provine din grecescul diploo ce

insemna - dublu, a dubla prin el era desemnat faptul ca trimiterea de
solii, erau necesare doua documente. Unul se afla in posesia solului si un
al doilea exemplar al imputerniciri lui ramanea la autoritatea emitenta.
Mult timp acesta notiune a fost folosita pentru documentele oficiale de
relatii internationale, incheiate pe baza de imputerniciri date de suverani.

In acest sens era conturata ideea diplomatiei, ca legatura a statelor prin

inscrisuri. In secolul XIX diplomatia este definita, ca activitate prin care
este realizata reprezentarea statelor si a inrtereselor acestora. Potrivit
parerilor lui Sir Ernst Satow, diplomatia ete Conducerea afaceri intre
state prin mijloace pasnice .Charles des Martens considera Diplomatia
este stiinta raporturilor si intereselor reciproce ale statelor sau arta de
aconcilia interesele popoarelor intre ele.
In 1899 Pardiere Fodere sublinia idea de gestiune a afacerilor externe si
administrare a intereselor natiunilor prin imputernicirea guvernelor care
intra in relatii internationale, fara ca aceste relati sa fie ostile.Autorii
definirilor indealungul timpurilor plaseaza diplomatia in cadrul relatiilor
inerstatale, avand drept continut interesele lor in plan extern facandu-se
legatura fireasca intre diplomatie si dreptul international.
Charles Calvo scria despre diplomatie Diplomatia este stiinta relatiilor
care au exista intre diferitele state, asa cum ele rezulta din diferitele lor
interese reciproce, din priin cipile dreptului international si al tratatelor si
conventiilor
Diplomatia se poate definii ca -Activitate oficiala a organelor de stat
pentru relatiile externe, reprezentate prin diplomati, desfasurata prin
tratative, corespondenta oficiala si alte mijloace pasnice, pentru
infaptuirea
Scopurilor si sarcinilor de politica externa a statului, pentru apararea
drepturilor si intereselor statului respective in strainatate.
Conceptia potrivit careia diplomatia este definit ca arta se bazeaza pe
aprecierea conduitei diplomatilor, atribuind acesteia o trasaturi speciale
cum ar fi abilitatea si priceperea in a conduce si coordona negocierile
politice ce ii sunt incredintate.
In conditiile prezente de crestere a gradului de communicate
internationala, cunoasterea regulilor si normelor diplomatice constitue un
5

element de maxima importanta. Rescpectarea si cunoasterea acestora

amplifica creditul increderii reciproce si ajuta la atingerea scopurilor si
obiectivelor propuse.

In general din definitiile date diplomatiei rezulta ce ea este o activitate

desfasurata de anumite organe ( interne si externe ) in domeniul relatiilor
internationale, cu scopul stabilirii si initierii de relatii oficiale intre ele si
cu alte subiecte ale dreptului international, pentru realizarea obiectivelor
politicii lor externe.
Orice putere a simtit nevoia afirmari diplomatice pentru as legitima si
promova propriile interesele.

Capitolul II

Relatiile Diplomatice si Misiunile Diplomatice

2.1 Relatiile Diplomatice

Stabilirea relatiilor diplomatice

La inceputurile sale, diplomatia a avut un caracter ad-hoc ( temporar ) si

intinerant. Aceste caractere ale diplomatiei s-au mentinut, in Europa pana
in secolul al XV-lea, cand apar primele misiuni diplomatice permanente
ale statelor. Ele au fost stabilite la Venetia la Constantinopol si la Roma.
6

Pacea din Westfalia, din 1648, a determinat generalizarea misiunilor

diplomatice permanente intre statele din Europa.
Ludovic al XIV-lea a folosit, prima data reprezentante permanente ca
forma de apurta si intretine dialogul politic permanent. Cu timpul
reprezentantele externe ale statului nu numai ca au devenit practice
generale, dare le s-au dezvoltat si diversificat ca forme si structuri,
adaptandu-se la sarcinile promovarii diferitelor interese de stat in multe
domeni multilaterale.
Relatiile diplomatice sunt o parte a relatiilor internationale. in cadrul
relatiilor internationale se stabilesc raporturi dintre cele mai variate intre
entitatile comunitatii. Astfel statele pot incheia
pot incheia aliante politice, organizatii economice sau militare, pot stabili
relati consulare, pot incheia tratate, fiecare constituind un mod de
existenta a relatiilor internationale. Alte subiecte de drept international
cum sunt organizatiile intretin si ele relatii fie intre ele, fie cu diferitele
state pentru diverse scopuri. Spre deosebire de aceste relatii internationale
stabilite intre subiectele dreptului international, relatiile internationale
diplomatice au o caracteristica aparte, determinata de forma de exercitare
a acestora si de scopul lor. Relatiile diplomatice se stabilesc in scopul
asigurari conditiilor de intretinere a dialogului politic intre subiectele
dreptului international prin misiunule diplomatice permanente.

Cadru legal ce da imputernicire misiunilor diplomatice in stabilirea

relatiilor diplomatice permanente il da Conventia de la Viena din anul
1961 care prevede in articolul 2 stabilirea de relatii diplomatice intre
state si trimiterea de misiuni diplomatice permanente care se face cu
consimtamantul mutual al statelor.
Parerea dominanta este stabilirea relatiilor diplomatice este o procedura
distincta fata de trimiterea de misiuni diplomatice. Fiecare institutie fiind
7

supuse unei reguli specifice, desi la baza lor sta consimtamantul reciproc
al statelor.
Regulili privitoare la stabilirea relatiilor diplomatice nu sunt detaliate in
Conventia de la Viena. Totusi practica statelor, normele juritice, care
guverneaza relatiile dintre state, sunt bine conturate pentru diferentierea
proceduri stabiliri relatiilor diplomatice de cea a trimiteri unei misiuni
diplomatice.
Conform articolului 74 din Conventia de la Viena cu privire la dreptul
tratatelor din 1979 Ruperea relatiilor diplomatice intre dou sau mai
multe state nu impiedica incheierea tratatelor intre ele si deci face
posibil ca legaturile prin tratate sa stabileasca relatii juritice permanente
in diverse domeni, altele decat cele ce privesc relatiile diplomatice ale
statelor in cauza. Articolul 7 al conventiei specifica cu referire la
misiunile speciale, existenta relatiilor diplomatice sau consulare nu este
necesara pentru trimiterea sau primirea de misiuni speciale.
Tot astfel este stabileste in articolul 20 paragraf 2 - al Conventiei de la
Viena Nu se antreneaza prin ea insasi, incetarea unei misiuni speciale
existente in momentul ruperii relatiilor misiunilor permanente.

Pentru stabilirea relatiilor diplomatice sunt necesare trei conditii

primordiale.

- Consimtamantul mutual al statelor:

Consimtamantul mutual al statelor poate fi exprimat printr-un tratat, in
mod expres, prin care partile convin asupra stabiliri relatiilor diplomatice
ceea ce inseamna un accord de recunoastere reciproca. Stabilirea relatiilor
diplomatice nu este obligatorie. Motiv pentru care exprimarea ete bazata
pe principiul suveranitatii statelor.

- Subiectele intre care se stabilesc relatiile diplomatice ce trebuie sa aibe

personalitate juridica internationala.
In cadrul unor comunitati juridice internationale, care au capcitatea de a
de a avea drepturi si obligatii internationale, care nu sunt identic pentru
toti participanti la comunitate. Astfel doctrina a facut diferente asupra
subiectelor

de

drept

international

si

persoanelor

de

drept

international.Subiectele de drept international sunt definite ca entitati

juritice care beneficiaza de drepturi restrans de drepturi si obligatii, pe
cand persoanele internationale sunt entitati care au o componenta
generala.
Statul de drept international care poseda capacitatea de a- si asuma
totalitatea obligatiilor de a beneficia de toate drepturile.
Conventia de la Montevideo din 1933 prevede ca un stat poate fi persoana
internationala daca indeplineste urmatoarele conditii: *Are o populatie
permanenta * un teritoriu determinat * un guvern * capacitatea de a intra
in relatii cu alte state.Dar nu numai statul poate fi persoana internationala.
Pot avea drept de legistlatie active si pasiv si natiunile care lupta pentru
independenta, daca si-au creat organe proprii, exercita functii de putere
publica publica si controleaza un teritoriu deteriminat. In aceasa categorie
intra insurgentii, care, recunoscuti international, pot deveni subiecte ale
relatiilor internationale.Asa este cazul organizatiilor pentru eliberare care
isi exercita functi politice in numele poporului pe care il reprezinta si care
intretine relatii diplomatice cu mai multe state.
Unele subiecte de drept international prezinta caracteristici speciale cu
privire la misiunile diplomatice.pe care le trimit. Exemplu Statul Papal,
Ordinul de la Malta si Comitetul International de Cruce Rosie.

- Statele trebuie sa se fi recunoscut reciproc

Pentru stabilirea relatiilor diplomatice este necesara conditia sa se ca

statele sa se refunoasca reciproc, intelegand prin recunoastereactul juritic
intern de care se leaga anumite efecte juritice internationale. Exista teori
cu privire la consecintele recunoasterii internationale, care sustin
caracterul constitutive, al cunoasterii in sensul ca el ar avea efectul de a
atribui statelor personalitatea juritica. Pe alta parte denumita teoria
declarativa, considera, ca obiectul recunoasterii este constatarea existentei
unui stat. Subliniem faptul ca recunoasterea este o conditie prealabila a
starii relatiilor intre state, in sensu ca aceasta face ca statele sa devina
subiecte ale relatiilor internationale.
Recunoasterea unui stat poate fi dictat de considerente politice ca fiind un
act unilateral, ea nu poate duce la stabilirea relatiilor diplomatice care este
un act juritic bilateral. Pe de alta parte, exista posibilitatea ca un stat sa fie
recunoscut, dar datorita pozitiei guvernului acestuia, san u se doreasca
dezvoltarea relatiilor cu acesta.
Prin urmare o separare intre actul juritic al recunoasterii si stabilirea sau
incetarea relatiilor diplomatice.

Incetarea relatiilor diplomatice

Poate fi :
- incetarea temporara / suspendarea. Suspendarea relatiilor diplomatice
este o procedura provizorie avand la baza o lipsa a motivatiei politice de a
intretine un dialog. Acest interes poate sa dispara unilateral in cazul in
care intr-un stat apar schimbari fundamentale atipice sau noi forme de
guvernare ce au nevoie de recunoastere. Relatiile diplomatice se stabilesc
intre state, dar se realizeaza prin intermediul guvernelor liantul fiind
obiectivele commune. De aceea, practica unor state de a considera ca
fiind necesara recunoasterea formala a unui govern constituit altfel decat
10

pe baza transferului legal al relatiilor diplomatice si infiintarea de misiuni

diplomatice permanente.in acest caz ambasadori deja numiti anterior
trebuie sa prezinte scrisorile de acreditare si a primeasca agrementul de la
noul guvern. Se considera in perioada dintre aparitia noilor forme de
regimuri politice sau guvernare si pana la recunoasterea acestora o
suspendare formala ( temporara ) a relatiilor diplomatice.
- incetarea definitiva, cand avem situatia de rupere a relatiilor
diplomatice. Procedura ruperi relatiilor diplomatice este stabilita de
doctrina ; institutia este doar mentionata in art. 45 al Conventiei de la
Viena do anul 1961, care prevede numai coconsecintele care urmeaza in
cazul ruperi relatiilor diplomatice definitive sau temporar. Conventia de
la Viena din anul 1969 cu privire la tratate stabileste, in art. 63, de
asemeneaconsecinte ale acestui act. Dreptul international nu stabileste
nici conditiile si nici temeiul pentru care un stat poate rupe legaturile
diplomatice. Carta ONU la articolul 41, pe baza caruia se recomanda
ruperea colectiva a relatiilor diplomatice cu un stat, pentru ratiuni de
securitate, este norma juritica care prevede insa o sanctiune.Ruperea
relatiilor diplomatice poate insa avea temeiuri variate, dat de dreptul
international prin recunoasterea dreplului fiecarui stat de a decide suveran
acest lucru.
Ruperea relatiilor diplomatice este, de regula, un act unilateral unilateral
cu efecte bilaterale, in sensul ca daca un subiect al relatiilor internationale
decide ruperea relatiilor, ambele state trebuie sa-si retraga misiunile
diplomatice, darn u este exclusa nici varianta bilaterala in care statele
convin bilateral ruperea relatiilor.
Razboilul este in afara legii considera Philipe Charer si se considera
ca intrerupe relatiile diplomatice, caci statele trebuie sa fie intotdeuna
pasnice, daca intretin raporturi diplomatice.

11

Insa in practica statele au o atitudine mai flexibila. Razboiul fara

declaratie nu duce automat la ruperea relatiilor diplomatice mentinand
relatiile. Declaratia de razboi este dimpotriva socotit ca un mod de
exprimare a vointei unilaterale a unui stat de arupe relatiile diplomatice.
Vointa de rupere a relatiilor diplomatice nu este considerate sufficient
experimentata daca sunt declansate ostilitati militare, fenomen care nu
poate duce la concluzia ca statele devin in intregime ostile si care in unele
situatii poate fi interpretat ca se limiteaza numai la rezolvarea unui
diferend anume.Razboiul nu ar influente nici asupra relatiilor diplomatice
in cazul in care partile negociaza un armistitiu. Armistitiu poate fi
considerat o restabilire a relatiilor diplomatice, desi starea de razboi
continua.
Pot inceta relatiile diplomatice pe baza unei declaratii de razboi, fara ca
ostilitatile sa inceapa sau sa-i urmeze. Istoria ne arata prin ruperea
relatiilor cu puterile Axei 1939 1945 ca aceasta declaratie de razboi nu
este necesara.

2.2 Misiunile Diplomatice

Forme de reprezentare externa a statelor

Misiunile diplomatice sunt forme institutionalizate care se folosesc de

catre state ca subiecte drept international pentru a asigura intre ele fie
permanenta relatiilor diplomatice, caz in care se trimit misiuni
diplomatice permanente, fie comunicarea intre ele pe una sau mai multe
probleme de interes reciproc, caz in care sunt utilizate misiuni
diplomatice temporare.

12

Institutiile care asigura permanenta relatiilor dintre state, ca subiect de

drept international, sunt misiunile diplomatice permanente.Acestea au
regimul stabilit prin Conventia de la Viena din 1961. Sunt misiuni
diplomatice

permanente

intre

state

:ambasadele,

legatiile,

nuntiaturile,internuntiaturile apostolice, inaltele comisariate si inalti

reprezentanti. Statele pot intretine relatii diplomatice si cu organizatiile
internationale, ca subiecte derivate de drept international, daca acestea
sunt organizatii interguvernamentale.
Reprezentantele statelor pe langa organizatiile internationale sunt numite
misiuni permanente, iar regimul acestora este stabilit de Conventia
relativa a relatiilor statelor cu organizatiile
Internationale din 1975. La rndul lor, organizaiile internaionale
interguvernamentale pot trimite misiuni permanente att pe lng statele
care nu sunt membre ale organizaiilor respective, ct i pe lng alte
organizaii internaionale. Este cazul U.E. care are misiuni la Washington
i Tokyo. Tipul, rangul, sediul, funciile i statutul acestor misiuni sunt
convenite ntre organizaie i statul de resedinta.

Misiunile diplomatice temporare pot fi trimise de ambele categorii de

subiecte ale relatiilor internaionale, state sau organizaii internaionale
interguvernamentale. Misiunile diplomatice temporare organizate de state
pentru dialogul ntre ele se numesc misiuni speciale i sunt reglementate
de Convenia asupra misiunilor speciale, deschis pentru semnare la
16.12. 1969 la New York, dup ce a fost adoptat de Adunarea General
a O.N.U.
Misiunile diplomatice ale statelor trimise cu caracter temporar, la
lucrrile organizaiilor internaionale interguvernamentale, cum ar fi, de
exemplu, la sesiunile Adunrii Generale a O.N.U. sau la conferinele
organizate de o organizaie aflat sub auspiciile acesteia, se numesc
13

delegaii. Aceste misiuni diplomatice cu caracter temporar sunt supuse n

statul

gazd

organizatiilor

internaionale

regimului

recipro-

citii.Regimul lor depinde de componena delegaiilor: daca eful de stat

conduce delegaia el se bucur de un regim specials evident mai mare
dect dac eful delegaiei ar fi un inalt funcionar de stat; ele nu se
ncadreaz n convenia cu privire la misiunile speciale, iar cutuma este n
curs de formare, ntruct practica folosirii delegaiilor este de origine
recenta.
Misiunile speciale ale statelor, organizate ntr-un stat ter, sunt
considerate de acesta ca fiind vizite stat.

Organizatiile internaionale pot trimite misiuni temporare n special in

cadrul diplomatiei preventive. Astfel Naiunile Unite au folosit adesea
misiuni ternporare care au fost ndeplinite de Secretarul General al
O.N.U. sau din nsrcinarea acestuia. Astfel, n anul 1954, Adunarea
Generala a O.N.U. a ncredinat misiunea Secretarului General al O.N.U.
de a negocia la Beijing situaia prizonierilor din rzboiul din Coreea.
Consiliul de Securitate a ncredinat, de asemenea, misiunea Secretarului
General al O.N.U. s negocieze la Teheran situaia diplornailor
americani, reinui ostatici n anul 1980. La randul sau, Secretarul General
a ncredinat misiuni de mediere n crizele din lordania (1958), din
Republica Dominican (1965), n conflictul indo-pakistanez (1966), n
Cipru i Orientul Mijlociu (1967), n Guineea Ecuatorial (1969), n
Timorul de Est (1976). Misiunile acestea, fie c sunt recomandate de
Adunarea General a O.N.U., dispuse de Consiliul de Securitate sau
trimise de Secretarul General al O.N.U., trebuie s aib consimmntul
statului de resedinta chiar dac acesta este res inter alia pars.
Misiunile specializate sunt soluii practice ale ambelor subiecte de drept
international - deci ale statelor sau organizaiilor internaionale - de a
14

rezolva o sarcin special, speciic sau pentru ndeplinirea unei anumite

misiuni. Ele pot fi definite ca misiurti temporare care dureaz n timp,
cum ar spune Adolfo Maresca. Misiunile specializate nu se bazeaz pe
reciprocitate, dei au ca scop de a rezolva un interes comun; ele pot fi
stabilite numai de o singur parte pentru a rezolva probleme n domeniul
economic, cultural sau chiar militar. Cele mai frecvente sunt ns
misiunile economice.

Desi misiunile specializate se pot studia numai de la caz Ia caz, cteva

reguli comune se pot reine:
- Stabilirea unei misiuni de ajutor sau asisten trebuie s aib n prealabil
un acord de cooperare sau de asisten ntre statul trimitor i statul de
reedin.
-

Dei se bazeaz pe principiul egalitii i independenei statelor,

acordul de stabilire a misiunilor specializate reflect o inegalitate a

prilor, cel puin economic, pe care contractanii o recunosc.
De regul, contribuile statelor care ncheie acorduri de asisten n
vederea dezvoltrii sunt inegale, ntruct statul mai bogat acord credite
nerambursabile sau know-how crora statul primitor este obligat s le dea
o destinaie convenita Misiunea specializat are rolul de a sprijini
realizarea sarcinilor de aceast natur, aa cum au fost convenite de statul
trimitor n favoarea statului primitor. n anul 1971 Adunarea Generala a
O.N.U. a mpartit tarile lumii a III-a n dou categorii, dupa nivelul
dezvoltrii economice LLDC (Least Developed Countries) i MSAC
(Most Seriously Affected Countries).

Teoretic, toate statele dezvoltate pot trimite misiuni specializate, cele

mai cunoscute misiuni sunt cteva:
15

Misiunile franceze de cooperare, care, de regul, sunt ncadrate n

cadrul misiunii diplomatice permanente a Franei. Statul de
resedinta se oblig s garanteze accesul i legtura misiunii
&anceze de cooperare cu organele sale autorizate s implementeze
programul de asisten.

Misiunile americane de asisten funcioneaz n cadrul

Programului administrat de Agenia de Dezvoltare Internaional
(US-AID); Agenia are reprezentani n cadrul ambasadelor S.U.A.

Organizatiile internaionale pentru asistent i de misiuni de

asisten.

Asistena acordat de organizaiile internaionale se refer, n principal,

Ia ajutor economic i sisten tehnic, spre deosebire de asistena
acordat de state, care poate fi i n alte domenii; asistena organizaiilor
internaionale este funcional, n sensul c este determinat de nsi
competena limitat a organizaiei
Cea mai reprezentativ organizatie economica internaional este
PNUD (Programul Naiunilor Unite pentru Dezvoltare) a fostcreat n anul
1965), care face parte din ageniile specializate ale O.N.U, i este
coordonat de Consiliul Economic i Social (ECOSOC).
n baza unui acord cadru, denumit Standard Basic Agreement with
Governments, PNUD poate trimite misiuni permanente, conduse de un
reprezentant rezident, care are misiunea de a fi principalul cadru de
legtur ntre guvernul respectiv i Program. In Romnia funcioneaz un
reprezentant rezident al PNUD. n prezent PNUD este reprezentat n
peste 115 state. Stabilirea misiunii se face prin acord ntre PNUD i statul
rezident.
Uniunea Europeana ntreine relaii cu statele membre, cum o s
examinm mai departe; cu Romnia aceste relaii s-au stabilit prin
declaraia din 7 ianuarie 1990 i trimiterea prirnei reprezentane
16

permanente la Bruxelles, pe 14 aprilie 1990. U.E. a deschis o delegaie

permanent Ia Bucuresti n iunie 1993.
Uniunea Europeana administreaz Fondul European de Dezvoltare
(EDF) Pentru sprijinirea economiilor n tranziie, s-a creat Fondul
PHARE de asisten, nerambursabil, deschis i pentru Romnia in anul
1991., iar delegaii perrnaneni ai Comisiei Europene au dubl funciune:
s reprezinte puterea administrativ a U.E., care este Comisia European
i s supravegheze utilizarea fondurilor, Rind plasai sub o dubl
autoritate. Aceti reprezentani au fost nurnii, prima dat de fosta Piaa
Comun (CEE), care a ncheiat, la Lorn (Togo), mai multe convenii cu
46 ri in curs de dezvoltare din Africa, Zona Caraibelor i a Pacificului
(ACP) ncepnd cu anul 1975, renuvelate de mai multe or n anul 1984,
prin Convenia denuniit Lom III, s-a stabilit dreptul CEE de a fi
reprezentat n fiecare ar a ACP sau regional, prin delegai acceptai de
statele respective.
Aceti delegai au sarcina de a urmri, n fiecare ar din ACP, parte la
Convenie, felul de administrare a resurselor Fondului European de
Dezvoltare.
Reprezentani rezideni au i Fondul Monetar Internalional, Banca
Euro peana pentru Reconstructie i Dezvoltare etc.

17

Capitolul III

Misiunile Diplomatice permanente

Din categoria misiunilor diplomatice se desprind, aadar, cu un statut

aparte i un regim juridic complex, misiunile diplomatice permnente,
care funcioneaz n conformitate cu normele Conveniei de la Viena din
anul 1961.

3.1 nfiinarea unei misiuni diplomatice permanente

Convenia de la Viena din anul 1961 consacr un singur articol relatiilor

diplomatice i "trimiterii de misiuni diplomatice permanente, stabilind,
la art. 2, c acestea se fac prin consimmntul mutual.
Conventa nu se ocup de ncetarea activitatii unei misiuni diplomatice
permanente, nici temporar, deci prin suspendare, nici definitiv, iar
nfiinarea ei se definete n raport de procedura trimiterii acesteia, care
este tratat mpreun cu stabilirea relaiilor diplomahce, cum am vzut
Prin implicaie, art 45 al Conveniei de la Viena din anul 1961
stabilete i modurile de ncetare a activitii unei misiuiii diplomatice
permanente,, ,n cazul ruperii relaiilor diplornatice ntre dou state sau
dac o misiune este rechernat definitiv sau temporar.
Rezult c dreptul diplomatic folosete noiunea de trimitere cnd este
vorba de nfiinarea unei misiuni diplomatice i de rechernare, cnd
activitatea acestein nceteaz, temporar sau definitiv.

18

Aadar, cum se trimite1 o misiune diplomatic permanent? Vom

examina coninutul normelor dreptului internaional, nu al normelor
dreptului intern, care sunt variate de la stat la stat.
O prima observaie este c trimiterea de misiuni diplomatice este
distinct de stabilirea relaiilor diplomatice; acestea din urm constituie
temeiul juridic pe care se ntemeiaza trimiterea misiunilor diplomatice.
Trimiterea de misiuni diplomatice permanente se face numai n baza
unui acord special, numit raportul de misiune diplomatic.
Stabilirea relaiilor diplornatice, cum am vzut, este o decizie politic,
care privete o atitudine fa de un stat, pe cd trimiterea de misiuni
diplomatice este htrre de organizare ntr-un anume mod a
mijloacelor de exercitare a dialogului politic, respectiv de apreciere a
unui interes actual.
Aceste dou momente pot s nu coincid, pe de o parte; pe de alt
parte, statele sunt libere s aleag mijloacele de comunicare: contacte
directe, n scris sau pe alte ci de legtur, sau deschiderea unei misiuni
permanente.
Ele pot asigura exercitarea contactelor diplomatice, conform art. 5 din
Convenia de l Viena din anul 1961, prin acreditarea multipl, situaie
juridic ce const n aceea c statul acreditant, dup ce a fcut notificarea
cuvenit ctre statele acreditare interesate, poate acredita un ef de
misiune sau afecta un membru al personalului diplomatic, dup caz, n
mai multe state, afar numai dac unul dintre statele acreditare se opune
n mod expres la aceasta.
Rezult c trixniterea de misiuni diplomatice nu este egal cu

Art. 91 al. 2 din Constituie i art. 37 din Legea nr. 37/1991 se refer la nfiinarea,
desfiinarea i schimbarea rangului unei misiuni diplomatice i nu folosete termenul
de trimitere.
19

acreditarea efului de misiune, chiar dac aceasta se face printr-o

procedur special n care este inclus acordul - in personam - al statului
acreditar.
Acordul privind trimiterea de misiuni diplomatice trebuie s se bazeze, n
principal, pe principiul reciprocitaii, att sub aspectul deschiderii
reprezentanei convenite ct i sub aspectul nivelului acesteia2.
Dac acordul este realizat, data deschiderii acestora nu coristituie un
aspect al reciprocitii3.
Consimtamantul de nfiinare a unei misiuni diplomatice se concretizeaz
printr-un tratat scris; forma tratatului poate fi diferita: o conventie, o
declaraie, un schimb de note etc. Prile convin, de regul, asupra
urmtoarelor elemente ale misiunii permanente:.
a) Nivelul de reprezentare (ambasad sau legaie);
b) Sediul misiunii4, care poate s nu coincid cu capitala statului
acreditar; misiunea diplomatic, spre deosebire de cea a misiunii de pe
lng o organizaie internaional, care trebuie s aib sediul la cel al
organizaiei, poate avea sediul n alt ora dect capitala.
c) Numrul personalului care urmeaz a fi acreditat poate constitui object

Elveia a avut mult timp o legaie Ia Paris, n timp ce Frana avea Ia Berna o
ambasad.
3
Romnia a deschis Ia Alma Ata o misiune diplomatica, fr ca Republica Kazahstan
s deschida Ia Bucureti o misiune. De asemeflea, Romnia are deschisa o ambasad
la Minsk i Republica Belarus are deschis la Bucuret-i un consulat generaL
4
Convenia de la Viena nu prevede nimic n Iegtura cu sediul unei misiuni
diplomatice permaflente; Comisia de Drept Internaional flu a fcut comefltarii, iar la
Viena, cu ocazia Conferinei de adoptare a Conveniei, s-a respins o propunere a
Elveiei ca sa se nscrie ca obligaii ale statelor de a stabili sediul uflei misiuni
diplomatice permanente prin consimmnt.
Practica rilor este c misiunea diplomatica nu trebuie s aib neaparat sediul in
capitala rii primitoare.
Astfel, Romnia a avut prima sa ambasada n RFG dupa cel de-al doilea rzboi
mondial la Kln; dei Israelul a stabilit capitala sa, in anul 1950, Ia Ierusalim,
Romnia are sediul ambasadej sale la Tel Aviv; Brazilia, cand a mutat, n anul
1972, capitala Ia Brasilia, a cerut misiunilor diplomatice s se mute de la Rio de
Janeiro i cele care nu s-au conformat au fost scoase de pe lista diplomatica.
20

de reglementare bilateral (art. 11 din Convenia de Ia Viena din anul

1961). In lipsa acesteia, statul acreditar poate aprecia el asupra a ceea
ce este necesar misiurii statului acreditant, ceea ce nu este de dorit din
partea acestui stat.
d) Structura misiunii, care poate avea, conform art. 12 din Convenia de
la Viena din anul 1961, i, ,birouri fcnd parte din misiune, deschise
n alte localiti dect cea n care este stabilit misiunea insasi5. Acest
acord poate interveni i ulterior6.
i, n sfrit, mentionam c decizia de trirnitere a unei misiuni
diplomatice ste luat de autoritatea intern a statului acreditant. Potrivit
art. 91 din Constituia Romniei, Preedintele Romniei aprob, prin
decret, nfiinarea, desfiinarea i schirnbarea rangului unei misiuni
diplomatice; acest drept i este conferit i de Legea nr. 37 din 24 rnai
1991 cum am vzut.

O misiune poate s-i schimbe rangul; sediul poate fi transferat; un oficiu

consular se poate transforma n ambasad sau ntr-o niisiune special; o
misiune temporar ntr-una permanent etc.
Este necesar, de fiecare dat, un acord ntre statul acreditar i statul
acreditant? Conform art. 4 al Conveniei de la Viena din anul 1963 cu
privire la relaiile consulare once modificare adus unui oficiu consular
se face cu consimmntul statului de reedin.
Astfel,

se

cunoate

practica

transformrii

unei

reprezentane

diplomatice cnd Frana, n 1964, a recunoscut R.P. Chinez; ambasada

Chinei naionaliste (Taiwanul) de la Paris a anunat c se transform n
misiune permanent pe lng UNESCO, care va reprezenta, oficial, n
5

Art. 12 nu folosete expresii care ar trimite la interpretarea c misiunea se

infiinteaza, obligatoriu, In capitala statului acreditar.
6
Romnia a transformat n anul 1992 Consulatul General din Berlin ntr-un birou al
misiunii diplomatice de la Bonn. In Cluj~Napoca este un birou al Ambasadei SUA.
21

Frana, i China (Taiwanul). Ulterior, pe acest temei, guvernul francez a

cerut ambasadei Chinei naionaliste s predea sarcinile ambasadei R. P.
Chineze i, n lipsa unui rspuns, poliia francez a intervenit pentru
transferarea birourilor i arhivei.
Aciunea poliiei franceze se apreciaz ca fiind legal, ntruct
ambasada Taiwanului s-a desfiinat, pe baza celor convenite de pri,
faptul transformrii ambasadei n misiune pe lng o organizaie
international a dus Ia ncetarea existenei acesteia dinti, jar misiunile
permanente au alt regim.
Schimbarea personalului misiunii nu este o transformare a ei Astfel, n
septembrie 1979, colonelul Gadaffi a apelat la studeni, cu ocazia primei
aniversri a Marii revoluii, pentru a lua ub control misiunile diplomatice
ale Libiei din strintate; drept urmare, misiunile diplomatice din Atena,
Bonn, Londra, Madrid, Paris, Roma i Washington, s-au transformat n,
,birouri populare, formate din 5 membri, conduse de un secretar;
majoritatea statelor nu au reacionat, afar de cteva state africane Senegal, Nigeria, Niger, Mali i Volta Superioar - care au cerut Libiei
s-i recheme diplomaii n 48 de ore, ntruct s-a apreciat c nu este
dect o schimbare de personal, nu o transformare a misiunii.
Cteva luni mai trziu Londra a gsit o soluie pragmatic, a cerut
Libiei s recheme pe eful biroului popular fr a-l declara persona non
grata, ntruct aceasta este formula ce se aplic numai persoanelor care
beneficiaz de statut diplomatic.

3.2 Suspendarea misiunii diplomatice

Suspedarea misiunii diplomatice este o situaie rar ntlnit n practica;

ea este diferit de suspendarea relaiilor diplomatice, cci suspendarea
22

misiunii diplornatice nu are ca temei aparitia unei situaii de ostilitate

ntre cele dou state, ca n cazul suspendrii relaiilor diplomatice n
practica diplomatic se citeaz drept suspendare a misiunilor diplomatice
cazul statelor ocupate de Germania fascist, care i-au mutat guvernele n
alte ri; sau, situaia creat clup cel de-al doilea rzboi mondial, cnd
statele yestice au suspendat propriile misiuni n unele state, conduse de
comuniti.

3.3 ncetarea activitii unei misiuni diplomatice poate avea

cauze diferite

Una din cauzele care pot duce la ncetarea unei rnisiuni dipiomatice
este ruperea relaiilor diplornatice, fie din cauza apariiei unor ostiliti,
fie din cauza disparitiei unui subject al relaiilor; ncetarea misiunii
diplomatice este, deci, prifl implicaie.
O misiune diplomatic permanent poate nceta n cadrul relaiilor
normale dintre subiectele dreptului internaional.
Dac relaiile dintre subiectele dreptului internaional sunt normale,
prile pot conveni sau agrea ncetarea activitii unei misiuni diplomatice
permanente. In art. 20 a al Conveniei privind misiunile speciale, se
exprirn principiul, care se aplic la toate tipurile de misiuni externe.
Un stat poate decide unilateral s nchid sau s retrag temporar
misiunea sa extern. Aceasta ntruct stabilirea unei misiuni externe este
un drept i nu o obligaie a statului trimitor; retragerea unei misiuni nu
poate fi considerat ca o nclcare a normelor dreptului international.
Noiunea retragerii este mai ales de natur practica. n anul 1981, din
motive economice, Marea Britanie a nchis mai multe consulate ale sale;
23

Polonia a nchis mai multe reprezentane diplomatice de importan

secundar. Interese de securitate au determinat guvernul american n anul
1975 s nchid misiunea sa din Kampala, ntruct guvernul din Uganda a
expulzat 6 marinari nsrcinai cu securitatea misiunui.
Retragerea misiunii, prin voina prilor, cu efectele ce le d denunarea
tratatelor diplomatice, apare ca o ruptur juridic i, de aceea reluarea
rnisiunii necesit Un nou consimmnt mutual7.
Dac n cazul suspendrii activitii unei misiuni diplomatice situaia
nu trebuie s fie notificat, ea reieind din cauze objective, retragerea
misiunii sau ncetarea activitii ei trebuie s fie notificate n formele pe
care le recomand dreptul tratatelor n cazul denunrii lor.

3.4 Tipuri de misiuni diplomatice permanente

a)

Ambasadele sunt misiunile diplomatice cele mai importante, cu rangul

cel mai ridicat, eful ei, ambasadorul, face parte din prima categorie,
de precdere, aa cum se prevede n regulamentul de la Viena, din
18158.
Nuniatura9 este misiunea diplomatic creat de Sfntul Scaun pe lng

b)

subiectele comunitii internaionale i, dei ea are ca object de a-i

reprezenta pe lnga o instituie laic, ea are i puteri directe n
7

Vezi n acest sens i L. Dembinski, Temeiul incetarii misiunii diplomatice

permanente din initiativa statului acreditant const n dreptul su subiectiv de a
dispune cu privire Ia forma sa de reprezerttare; statul acreditar i bazeaz decizia de a
cere retragerea unei misiuni strine pe temeiul suveranitii teritoriale.

Ultima legaie a Romniei a ncetat Ia 9 mai 1974 cnd Iegaia din Brazilia a fost transformat n
ambasad.

Nuniatura este nfiinat numai dac Sfntul Scaun are relatii oficiale (diplomatice)
cu statul respect-iv; rt absena acestora, Sfntul Scaun poate trimite un delegat
apostolic, care nu beneficiaz de dreptul de preCdere, nefiind un agent diplomatic
propriu-zis.
24

ierarhia ecleziastic local, potrivit dreptului canonic. Nuniul este

episcop sau arhiepiscop; cnd este numit cardinal, misiunea sa
nceteaz. Pn n sec. XVI, rnisiunea papal se numea legaie.
Astzi se numesc legaii papale numai misiunile speciale sau
temporare. Potrivit Regulamentului de Ia Viena din 1815, nuniul,
eful misiunii titular de post, face parte din prima categorie a
agenilor diplomatici.
c)

Legaiunea este o misiune diplomatic de rang inferior, condus de un

ministru sau un ministru rezident; face parte din a doua clas a
agenilor diplomatici.

d)

Internuniatura

apostolic

este

reprezentana

pontifical

care

corespunde legaiei. Titlul de internuniu poate fi acordat unui secretar de la

nuniatur. In practic internuniile ndeplinesc aceleai misiuni ca i
nuniatura.
e)

naltul Comisariat este o misiune diplomatic folosit ntre statele care

ntrein relaii strnse, cum ar fi statele Cornmonwealthului10 sau care
sunt legate printr-o uniune personal. De regul, naltul comisar a aprut
prin transformarea guvernatorului unei metropole trimis n colonia sa.
Frana are, n statele care fac parte din Comunitatea de Naiuni, nalti
reprezentani. naltul comisar prezint scrisori de acreditare din partea
guvernului, al crui reprezentant este, cci eful de stat este acelai att
pentru statul primitor ct i pentru cel trimittor; el este decanul
corpului diplomatic n statul respectiv11.

10

Fac parte din Commonwealth 50 de tari; 16 surtt monarh care au ca ef de stat pe

Regina Elisabeta a Il-a. Regina este reprezentat de un guvernator general.
11
Dup cum se tie, Groenlanda a fost alipit regatului danez in anul 1814, in calitate
de colonie; n anul 1953 a fost integrat in Danemarca. Totui, datorit autonomiei
sale, Danemarca are n Groenlanda un nalt comisar, care ine legatura cu guvernul
local. Scrisorile lor de acreditare se numesc lettre de commission, ca patentele
consulare, iar nalii comisari nu reprezinta statul, ca ambasadorii, ci guvernul.

25

3.5 Functiile unei misiuni diplomatice permanente

Limitele exercitarii unei activiti licite de ctre o misiune diplomatic

sunt prevzute Ia art. 3 al Conveniei de la Viena din anul 1963, care
declar:
1. Funciile unei misiuni diplomatice permanente constau n special n:.
a) A reprezenta statul acreditant n statul acreditar; a duce tratative cu
guvernul statului acreditar;
Reprezentarea este, n primul rnd, participarea misiuriii diplomatice la
viaa public din statul acreditar: participarea la srbtorile naionale, la
recepii .a.
In al doilea rnd, reprezentarea este expresia unei mputerniciri
generale dat efului de misiune diplornatic de a exprima voina,
dorinele, preocuprile i punctele de vedere al statului acreditant.
Aa cum rezulta din prevederea de la lit., ,a a articolului 3, misiunea
diplomatica reprezint statul acreditant i nu pe eful de stat sau guvernul.
acestui stat12; aceasta inseamna c poziiile ambasadorilor, preocuprile i
aciunile lor trebuie s se ncadreze n politica statului, aa cum este ea
elaborat de autoritile competente ale acestuia. Am artat c diplornaia
promoveaz cu mijloace specifice politica extern a unui stat, care este
elaborat de un mecanism mult mai complex dect
eful de stat sau de guvern. Obiectivele diplomatice sunt cuprinse n
constituiile statelor. Aceste objective trebuie s le ndeplineasc o
misiune diplomatic.

12

n Convenia de la Viena din anul 1961 s-a fcut precizarea c misiunea

diplomatica reprezinta statul, la propunerea delegatiilor Australiei i Luxemburgului,
precizare nsuit de Comisia de Drept Internaional.
26

b)a se informa prin toate mijloacele licite despre condiiile i evoluia

evenimentelor din statul acreditar i a raporta cu privire la acestea
guvernului statului acreditant.
Ocrotirea intereselor statului acreditar este una din cele mai vechi
funcii; ea are la baz, in principal, negocierea. Totui ea ncepe s piard
din importanta, fltruct la flegocierile viznd ncheierea de conveflii i
tratate, prin care se stabilesc formele de colaborare ntre state n diferite
domenii, particip tehnicieni ai admnistraiei, specialiti n diferite
domenii.
Misiunile diplomatice participa la aceste negocieri i la pregatirea lor.
Termenul de negociere nu se refer la un tratat, ci el privete rezolvarea
problemelor pe cak bilateral, care intereseaza cele dou state. O ntlnire
a efului de misiune diplomatica cu rnirdstrul afacerilor externe este deja
o negocicre, o ntrevedere politica, un schimb de opinii politice i o
viziune asupra cailor dezvoltrii relatiilor bilaterale.
Negocierile pot fi oficiale sau oficioase. Negocierile oficioase sunt de
sondare a opiniilor, a inteniilor, care nu angajeaz
cele dou state. Negocierile oficiale sunt purtte, ns, in numele statului,
pe care l angajeaz.
Forma negocierilor poate fi orala sau scrisa.
c) a ocroti n statul acreditar interesele statului acreditant i ale cetenilor
si, n limitele admise de dreptul internaional;
Orice negociere presupune un interes de a promova o poziie sau drept
al statului acreditant, dar ea cere, pentru a fi cu rezultate trainice, s se
neleag punctul de vedere al partenerului, ifiteresul acestuia, care
trebuie s fie conciliat cu interesul statului acreditant. Trebuie menionat
27

c negocienile, orict ar fi de deschise, trebuie s aib un maximum de

secret; acest lucru este valabil mai ales atunci cnd negocierile se fac n
scris, regula fundamental fund c nu se poate da publicitii o pro punere
scrisa, fr acordul partenerului.
Funcia de observare i informare privete, n special, cunoaterea
atent a vietii sociale, politice i economice a statului acreditar din partea
misiunii diplomatice. Ba trebuie s cunoasc viaa politic internaionala
i, n acest context, poziia statului acreditar fa de difenitele evenimente
internaionale, relaiile acestuia, preteniile i aversiunile lui etc.
Funcia de informare i observare are n vedere, pe acelai plan,
urmrirea modului de evoluie a relaiilor bilaterale pe probleme politice,
culturale, comerciale.
O misiune diplomatica poate fi o surs de informare chiar pentru statul
acreditar, putnd transmite, cu asentimentul sau la ordinul ministerului
afacerilor externe, informaii despre tratatele ncheiate sau n curs de
finabizare, despre intenia de a demara o aciune diplomatic importanta
etc. De menionat c misiunea diplomatic trebuie s foloseasc toate
mijloacele licite de informare: contacte oficiale sau oficioase, relaii de
prietenie, discutii cu colegii diplomai, comunicatele de pres, prerile
opoziiei, ale personalitilor politice etc.
d) Protecia diplomatica este mijiocul prin care misiunea diplomatica
ocrotete interesele statului acreditant i ale cetenilor si, persoane
fizice sau juridice.
Protecia se realizeaz prin intervenii diplomatice n favoarea ceteanului
lezat printr-un act ilicit, mergnclu-se pn la posibilitatea de a aduce
chestiunea n faa unui tribunal internaional sau arbitraj. Fundamentul
proteciei diplomatice este n obligaia statelor de a asigura strainilor
care se gsesc pe teritoriul lor un maximum de tratament, ct i n
acordurile bilaterale ncheiate ntre pri.
28

Protecia diplomatic se exercit numai pentru cetenui statului

acreditant, care au avut cetaenia la data cnd a avut loc actul ilicit i nu
sunt cetateni ai statului acreditar..
Cu toate acestea, un stat poate sa exercite protectie diplomatic pentru
straini n situaia c statul intervenient i-a asumat reprezentarea
diplomatic, cnd aceasta are la baz o legatura special, cum este
Elveia fa de Liechtenstein sau, n caz de rzboi, dac o misiune
diplomatic a unui stat neutru este nsrcinat s apere interesele unuia
dintre statele beligerante. Acest ultim caz este prevzut n alineatul, ,c
al art. 45 al Conveniei de la Viena din anul 1961, care dispune:
,,In caz de rupere a relaiilor diplomatice ntre dou state, sau dac o
misiune este rechemat definitiv sau temporar, statul acreditant poate
ncredina protecia intereselor sale i ale resortisanilor unui stat ter,
acceptat de statul acreditar.

Potrivit acestui articol, rezult principiul c statul pe tentoriul cruia se

exercit protecia trebuie s fie de acord cu aceasta. De aceea, apare
legitim faptul c Indonezia a cerut, n anul 1961, Marii Britanii s
nceteze reprezefltarea intereselor olandezilor n aceast ar; dup
cucerirea independenei, Indonezia nu a stabilit relaii diplomatice cu
Olanda, astfel nct aceasta din urm a apelat la serviciile Marii Britanii
pefltru aprarea intereselor cetenilor si. Ceea ce nu este acceptabil este
faptul c Indonezia a cerut ca nici un stat s nu exercite protecia
cetenilor olandezi, poziie inadmisibil potrivit normelor dreptului
gintilor.

e) Prin toat activitatea sa misiunea contribuie la cooperarea

internaional, care este menit s asigure permanena raporturilor
prieteneti ntre state i s-i aduc prin aceasta contributia la
29

colaborarea internaional.
Menionm c o misiune diplomatica exercit funcii corisulare. Acestea
se refer n special, la protecia i asistenta consular, Ia acordarea
vizelor, legalizarea de documente, eliberarea de paapoarte etc.
n cadrul Conferinei de Ia Viena din anul 1961 s-au ridicat obiectiuni la
propunerea potrivit creia stabilirea relatiilor diplomatice implic
stabilirea relaiilor consulare. Spania a susinut c misiunea diplomatic
poate exercita funcii consulare, daca statul acreditar nu se opune; Italia
a susinut c o misiune diplomatica poate crea o secie consular, dac
statul acreditar aprob aceasta; Rusia a susinut c statul acreditar nu
poate face opoziie ca rnisiunea dipbomatic s exercite functii
consulare. Drept urmare, Conferina de la Viena a adoptat art. 3,
paragraful 2, care declar:
,,Nici o dispoziie din prezenta Convenie nu va fi interpretat ca
interzicnd exercitarea de funcii consulare de ctre o misiune
diplomatic.

3.6 Structura unei misiuni diplomatice

O misiune diplomatic cuprinde diferite birouri sau seciuni, care

corespund unei specializri a diplomailor. Aceste birouri pot avea chiar o
anumit autonomie.
Structura misiunii diplornatice este ordonat de legea in tern a statului
acreditant i ea corespunde importanei i puterii econornice a acestuia
dar, de regul, ea are urmtoarele seciuni sau birouri:
a) Cancelaria este organul principal al misiunii; aici se primesc, se
elaboreaz i se trimit actele care sunt de competena efului de
30

misiune. Cancelaria este condus de un consilier, n cadrul ambasadelor, i de un prim-secretar, n cadrul legaiilor. Consilierul
ajut pe eful de misiune, i d prerea asupra problemelor ce se
ivesc i este lociitond efului de misiune. Cancelaria este ncadrat
i cu ali functionari diplomatici, care redacteaz docurnente i
studiaz evoluia vieii interne a statului acreditar, sau cu personal
care folosete limba statului acreditar, fr a avea grade
cliplomatice.
a) Biroul sau sectia economica se ocup cu relaiile economice
dintre statul acreditant i statul acreditar. Pentru a conduce cu
profit o politic economic, statele au nevoie cle a cunoate
structura de fond economic din statul acreditar, nevoile sale,
resursele, piaa de importuri i exporturi, politica valutar i de
contingentare. Ataatul comercial va studia economia statului
acreditar din acest punct de vedere, el asist misiunea
diplomatic de a pregati i negocia acorduri comerciale i va
consilia pe resortisanii si asupra mijloacelor de realizare a
intereselor lor economice. Ataatul comercial colaboreaz cu
consulul, care este persoana cea mai bine plasat n privina
contactelor cu ntreprinztorii locali.

c) Biroul ataailor militari, care poate avea o diviziune de birou

militar propriu-zis i de birou naval i al aerului. Ataatul militar face
parte din forele armate ale statului acreditant, dar este subordonat
efului de misiune. El poate comunica direct cu ministerul aprrii,
dac informaiie transmise au caracter de secret niilitar..
Ataatul militar are rolul de observator militar.
n aceast calitate el poate face schimb de preri cu autoritile
militare locale; sarcina lui este ns de a informa guvernul su cu
31

privire Ia instituiile militare existente, la armamentul din dotarea

forelor armate, la politica militar etc.
Poziia ataatului militar este delicata, intrucat misiunea lui este de
informare legala, or aceasta se poate face prin publicaii oficiale, prin
discuii oficiale etc. care ofer surse limitate de date.
Ataaii militari au funcia de reprezentare Ia ceremoniile oficiale i
de a consilia pe eful de misiune atunci cnd se negociaz acorduri
militare.
d) Biroul ataatului cultural este o creatie recenta, pornind de la
innuena culturii unui stat n viaa internaional. Ataaii culturali
pregatesc acordurile culturale,. ofer burse de studii, organizeaza
conferine i expoziii artistice, creeaza cadrul invatarii limbii
naionale etc.
e) Biroul de presa este, n primul rnd, o surs de informare pentru
misiunea diplomatic i pentru statul acreditant insusi cu privire la
situaia intern i internationala, astfel cum este reflectat n pres. El
editeaz un buletin de presa.
Biroul de pres este obligat sa furnizeze statului acreditar inforrnaii
privind viaa intern din statul acreditant, s corecteze anumite
informatii din presa locala, contribuind la mbuntirea relaiilor
dintre state.
Ataatul de presa este purtatorul de cuvnt al misiunii
diplomatice.
f) Sectia consulara a ambasadei.
3.7 Principalele obligaii i drepturi care revin unei misiuni
diplomatice.

Prima obligaie a misiunii diplomatice este de a nu interveni n

32

afacerile interne ale statului acreditar. Art. 41 al Conveniei de la Viena

din anul 1961 prevede:, ,Fr a aduce atingere privHegiilor i imunitilor
lor, toate persoanele care beneficiaz de aceste privilegii i imuniti au
datoria de a respecta legile i regulamentele statului acreditar. Ele au, de
asemenea, datoria de a nu se aniesteca n treburile interne ale acestui
sta.
Aceast obligaie se fondeaz pe principiul egalitii statelor.
Principiul trebuie neles n sens larg. Astfel, ambasada Suediei a
intervenit la guvernul R.F.G., sustinand c aceasta a stabilit impozitul pe
capital, exceptnd bunurile statelor care au fost n rzboi cu cel de-al
treilea Reich. MulLautori consider c acest demers este legitim, dei
este o interventie n treburile interne ale R.F.G., ntruct se invoca o
discriminare.
n toate cazurile, ns, intervenia trebuie s fie pe ci legitime. Un ef
de misiune diplomatic nu va putea s participe la o campanie electoral,
s subvenioneze un partid politic. Astfel, lordul Sackville, ministrtil
Angliei n S.U.A., a scris ii anul 888 unei cunotine, ce a divulgat
scrisoarea, care ar fi candidatul american la preedinie, preferat n Anglia; faptul s- corisiderat inacceptabil, lordul devenind persona non
grata..
Pentru a evita asemenea abuzuri, art. 41 al. 2 al Conventiei de la Viena
din anul 1961 prevede c, ,Toate problemele oficiale tratate cu statul
acreditar, ncredinate misiunii statului acreditant, trebuie s fie negociate
cu M.A.E. al statului acreditar sau prin intermediul su on cu oricare alt
minister asupra cruia se va fi convenit13
Totui, misiunea diplomatic poate ntreine relaii cu presa, poate face

13

Legea interna a unor state interzice unor organe proprii de a lua Iegtura cu
misiunile diplomatice; este cazul Elveiei, care interzice militarilor de a avea
asemenea legturi.
33

conferine de presa, n msura n care prin aceasta nu se exercit presiune

asupra statului acreditar.
Regula art. 41 al. 2 al Conveniei de la Vieria trebuie neleas i n
sensul c misiunea statului acreditant trebuie s-i desfoare activitatea
n capital. Totui, art. 12 al Conveniei prevede:, ,Statul acreditant nu
poate, fr a obine consimmntul prealabil expres al statului acreditar,
s stabileasc birouri facnd parte din misiunea diplomatica ntr-o alta
localitate dect cea a misiunii nsi.

3.8 Mijloacele de aciune ale unei misiuni diplomatice.

Demersurile diplomatice.

Activitatea unei misiuni diplomatice se desfoar n dou direcii: una

fa de statul acreditar i alta fa de guvernul su..
a) Instruciunile sunt date efului de misiune la plecarea la post, i ele
conin date cu privire Ia inteniile guvernului vis--vis de statul acreditar,
stabilind linia general de con-. duit a ambasadorului, rezultatele ce se
ateapt14.
Instruciunile pot fi: scrise sau orale, secrete sau deschise. Instruciunile
deschise pot fi transmise statuiui acreditar.
b) Demersurile diplomatice constituie modul de aciune conform cu
instruciunibe primite de la guvernul misiunii diplomatice, pe lrig
guvernul statului acreditar. Deniersurile pot urmri obinerea unei
informaii; prin ele se pot face propuneri pentru richeierea unui acord sau
se poate cere ndepiinirea unei aciuni, un favor, de exemplu sprijinirea
unei candidaturi a statului acreditant la o organizaie etc.
14

Acest tip de instructiuni erau fcute n scris, cuprinznd elemente de detaliu, si

perioada cnd comunicrile erau reduse, nu se inventase radioul sau telefonul.
34

Demersurile pot avea ca scop i un avertisment, prin care se solicit

ncetarea unei aciuni, a unor acte inamicale etc.

Capitolul IV

Imunitati si privilegii diplomatice

4.1 Imunitati si privilegii diplomatice.

Regimul juridic pe care dreptul diplomatic il asigur unei misiuni

diplomatice i personalului acesteia este format nu numai din imunitati
i privilegii, ci i din drepturi, facilitati, scutiri, llberti, care pot fi
examinate separat.
O misiune diplomatic are sarcini de ndeplinit; dar, pentru nfptuirea lor,
membrii misiunli i aceasta nsi trebuie s se bucure de garanii care
s le faciliteze desfurarea activitilor i s mpiedice once abuz din
partea autoritilor statului acreditar. Aceste garanii sunt asigurate prin
imuniti i privilegii, n principal.
Examinate din punct de vedere al obligaiilor statului acreditar, imunitile
i privilegiile privesc dou categorii man de actiuni2: a) autoritilor
statului acreditar ii se impune o limitare a competenei lor atunci cnd
subiecte sunt misiunile diplomatice i personalul acestora: instanele nu
se pot sesiza i, deci, nici judeca anumite cauze, autoritle de siguranta
i de poliie suflt lipsite de dreptul de exercitare a constrngerii n
anumite limite, organele vamale nu pot face, n cazurile date, control
2

Christian Zeileissen, Die abgabenrechtlicher Privilegien in den diplomatischn und

konsularischen Beziehungen, Viena, 1971.
35

vamal i nici pretinde taxe etc.; b) al doilea grup de aciuni se refer la

exceptarea de unele obligaii, care revin n mod normal cetenilor, a
misiunilor diplomatice i personalului acestora: scutiri fiscale, scutiri
vamale, scutiri parafiscale, scutiri de contribuii etc.
Prima categorie privete dreptul procedural, cea de-a doua dreptul
material.
Mai puin subliniat, exist i o a treia component a regimului de
garanii pe care le acord statul acreditar unei misiuni diplomatice i
personalului acesteia. Este cazul obligaiilor cominatorii generale3, care
revin statului acreditar ca atare, aciuni menite s garanteze, n plus,
anumite drepturi subjective ale misiunilor diplomatice i personalului
acestora. Exemplu, potrivit art. 25 din Convenia de Ia Viena din anul
1961, statul acreditar este obligat s acorde toate nlesnirile pentru
ndeplinirea funciilor unei misiuni diplomatice.
Exist i obligaia de a se permite exercitarea unor drepturi subiective
proprii, obligaie in ornitendo, cum ar fi cea prevzut la art. 27 al susnumitei Convenii, care impune statului acreditar obligaia de a permite
comunicarea libera a misiunii diplomatice cu guvernul acesteia; art. 20
din Convenia de la Viena din anul 1961, acorda dreptul misiunii i
efului su de a arbora drapelul statului acreditant pe cldire, pe reedin
i pe mijloacele de transport etc., drepturi care pot fi exercitate de misiune
fara ca statul acreditar s se opun. Codurile penale i de procedur
penal ale statelor restrng sfera de competen a autoritilor lor
represive atunci cnd subiecte ale legii interne ar fi membrii personalului
diplomatic4.

Obligaiilor cominatorii ale statului acreditar le corespunde dreptul de a pretinde

ceva,, ,pouvoir dxiger, din partea statului acreditant.
4
Aa cum face art. 7 din Codul penal rontn, care prevede:, ,Legea perial no se
aplic infractiunilor savrite de catre reprezentanii diplomatici ai statelor strine sau
36

De aceea, s-a susinut c dreptul intern reglementeaz o parte a

relaiilor diplomatice. n sprijinul acestei idei s-a invocat faptul c
scutirea varnal i fiscal se face prin legea intern, care stabilete
excepiile de taxe vamale, de impozite etc.
Intervenia legii interne n limitarea competenelor autoritilor interne
nu face dect s confirme existenta dreptului specific personalului
diplomatic, statornicit de dreptul diplomatic, cutumiar sau convenional.
Uneori, regimul vamal, cum am artat, nu este dect o ofert de
reciprocitate5, care devine norma de drept diplomatic dac este acceptat.
i, n sfrit, subliniem c dei garaniile acordate misiunii diplomatice
au avut la baz curtoazia, n special, privilegiile, astzi acestea sunt
obligatorii, ntruct au devenit norme de drept internaional.
Rezult c imunitile, privilegiile, drepturile i facilitile sunt
reglernentate de normele dreptului diplomatic i au for juridic
obligatorie; nerespectarea lor atrage rspunderea internationala a statului
care nu le-a respectat. Potrivit art. 47 din Convenia de la Viena din anul
1961 nu se considera discriminare:
a) faptul c statul acreditar aplic n mod restrictiv una din
dispoziiile prevzute n convenie pentru motivul c aceasta
este aplicat n acest mod misiunii sale din statul acreditant;
b) faptul c unele state i asigur n mod reciproc, prin cutuma
sau pe cale de acord, un tratament mai favorabil dect cel cerut
de dispozitiile prezentei Convenii.
Rezult c imunitatile i privilegiile i au baza n normele dreptului
diplomatic; minimul acestora este stabilit prin Convenia de la Viena din
anul 1961, cele care depesc acest minim devin obligatorii, pe baza de
reciprocitate.
de alte persoane care, n conformitate cu conventiile internaionale nu sunt supuse
jurisdiciei penale a statului rornn.
5
Oferta fiind un act unilateral, ea poate produce efecte juridice numai dac este
acceptata.
37

Statele pot, convenional, s stabileasc imuniti i privilegii mai mari

dect cele cuprinse n Convenia de la Viena din anul 1961; ele pot hotr
restrngerea lor, numai dac nu este asigurat reciprocitatea Anglia are
chiar o lege interna:, ,Diplomatic immunities restriction Ac, din anul
1953, care aplicnd reciprocitatea, restrnge anumite imuniti i
privilegii.
Principiul teritorialitatii specific aplictrii normei juridice n spatiu
presupune ct pe teritoriul unui stat actioneazt numai jurisdictia acelui stat,
reglementnd conduita tutu-ror persoanelor aflate pe acel teritoriu,
excluznd actiunea legilor altor state.

Aplicarea principiului teritorialitatii nu este absoluta, deoarece necesitatea

mentinerii ti dezvolttrii relatiilor cu alte state a relatiilor internationale
impun admiterea unor exceptii de la acest principiu, derogtri care se
numesc exceptii ale extrateri-torialitttii.

Exceptiile de extrateritorialitate se stabilesc de regult prin tratate sau

conventii bilaterale sau multilaterale dintre state, pe bazte de reciprocitate
sau se acorda n mod unilateral.

n conditiile n care n aplicarea exceptiilor de extrateritorialitate se tine

seama de prin-cipiile dreptului international, de principiile egalitttii
suverane a statelor, al recipro-citttii, al liberului consimttmnt, ele nu
afecteazt principiul suveranitttii nationale. Dimpotriva, ele faciliteaza
expansiunea relatiilor internationale.

Cele mai relevante ti uzuale forme de excepttri sunt:

-

imunitatea diplomatict

statutul juridic al consulilor

38

regimul juridic al unor categorii de strtini

Principiul imunitttii diplomatice este una dintrele cele mai vechi elemente
ale relatiilor externe. De exemplu guvernele Greciei si Romei Antice
acordau statut special solilor. Conceptul de bazt a evoluat de-a lungul
timpului, si a rezistat pnt n ziua de azi.

Ca materie al legii internationale, imunitatea diplomatict initial se baza pe

obiceiul si practica judiciart internationalt. n perioada de dupt al II-lea
Rtzboi Mondial s-au ncheiat o serie de conventii internationale, cele mai
de seama fiind Conventia de la Viena cu privire la relatiile diplomatice
din 1961 si Concentia de la Viena cu privire la relatiile consulare din
1963.

Aceste conventii au stabilit regulile de baza privind statutul diplomatic si

statutul consular, si au uniformizat aplicarea lor.

Referitor la relatiile internationale Constitutia Romniei prevede n

articolul 10: Romnia ntretine si dezvoltt relatii pasnice cu toate statele
si, n acest cadru, relatii de bunt vecinttate, ntemeiate pe principiile si pe
celelalte norme general admise ale dreptului international.

Referitor la dreptul international, n articolul 11, alin. se precizeazt:

Statul romn se obligt sa ndeplineasct ntocmai si cu buna-credinta
obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

39

Romnia a ratificat Conventia de la Viena cu privire la relatiile

diplomatice con-ventie semnatt de 63 de state ti intratt n vigoare la data
de 25 aprilie 1965 n 1968 prin Decretul nr.566.

La Conventia de la Viena cu privire la relatiile consulare, adoptatt n

cadrul Conferin-tei de codificare a dreptului consular, convocata de
O.N.U. n anul 1963 si intrata n vigoare la 19 martie 1967, Romnia
Republica Socialista Romnia a aderat n 1971 prin Decretul nr.481.

n 1708 Parlamentul Britanic a recunoscut oficial imunitatea diplomatica

si a interzis arestarea solilor straini.

Legislatia Statelor Unite ale Americii privind imunitatea diplomatica si

are radtcinile n Anglia. n anul 1790 Statele Unite au adoptat o legislatie
similara prin care acordt imunitate absoluta diplomatilor, familiilor
acestora si personalului care-i deserveste. Aceasta lege a ramas n vigoare
pnt n anul 1978 cnd a fost nlocuit cu actuala Lege privind Relatiile
Diplomatice. Aceasta a avut ca scop principal alinierea legislatiei Statelor
Unite la Conventia cu privire la relatiile diplomatice de la Viena din 1961
si intrata n vigoare n Statele Unite n 1972.

Imunitatea diplomatica consta n exceptarea personalului corpului

diplomatic si a persoanelor asociate acestora de la jurisdictia statului n
care sunt acreditati.

Imunitatea diplomatica presupune:

-

imunitate de jurisdictie

inviolabilitatea personalt a reprezentantilor diplomatici

inviolabilitatea cladirilor reprezentantei diplomatice

40

inviolabilitatea mijloacelor de transport apartinand reprezentantei

diplomatice
-

inviolabilitatea corespondentei diplomatice

Pe lnga cele enumerate mai sus personalul diplomatic beneficiazt si de

alte facilitati ca: scutirea de taxe si impozite personale, de taxe vamale, de
prestatii personale si altele.

n cazul n care un reprezentant diplomatic ncalct jurisdictia tarii n care

a fost acreditat, guvernul tarii de retedinta l poate declara persona non
grata, ceea ce atrage dupt sine rechemarea sau expulzarea lui, urmnd sa
rtspunda pentru faptele sale n fata instantelor statului sau.

Personalul tehnic si administrativ beneficiaza de o imunitate restrnst,

neavnd imunitate de jurisdictie, imunitatea privind doar actele stvrtite
n cadrul exercitarii functiilor lor oficiale.

Pe lngt personalul misiunii diplomatice beneficiaza de imunitate si

anumite privilegii si sediul misiunii diplomatice, respectiv retedinta
particulart a agentilor diplomatici. Sediul misiunii respectiv retedinta
particulara a agentilor diplomatici se bucurt de inviolabilitate. Nu se
poate patrunde n acestea dect cu consimttmntul sefului misiunii sau al
agentului diplomatic.

n cazul consulilor si consulatelor exceptiile sunt similare si sunt stabilite

pe baza de reciprocitate.

Ansamblul exceptiilor, n cazul misiunilor diplomatice si al agentilor

diplomatici, de la legislatia statului de retedinta poarta denumirea de

41

statut diplomatic iar n cazul consulatelor si consulilor poarta denumirea

de statut consular.

Cea mai recenta lege privind Statutul Corpului diplomatic si consular al

Romniei este Legea nr.269 din 17 iunie 2003, n care la art.3, alin.(2) se
specifica: Pe perioada ct se afla n misiune n strainatate, membrilor
Corpului diplomatic si consular li se aplica si prevederile tratatelor la care
Romnia este parte, precum si alte reguli care decurg din normele
dreptului international.

4.2 Imunitatile i privilegiile misiunilor diplomatice i

agenilor diplomatici, conform Conveniei de la Viena din
anul 1961.

A.Misiunile diplomatice se bucura de urmtoarele imunitati de

coercitiune:
a) inviolabilitatea localurilor consulare (art. 22);
b) inviolabilitatea documentelor i arhivelor (art. 24);
c) inviolabilitatea corespondenei oficiale i a valizei diplomatice (art.
27 al. 2 i 3).

Ele se bucur de irnunitatea de jurisdictie, consacrat de cutuma.

B. Misiunile diplornatice se bucur de urmatoarele privilegii:

a) scutirea de impozite i taxe (art. 23);
b) scutirea de taxe vamale pentru obiectele destinate uzului oficial al
misiunii (art. 36 al. 1 litera, ,a ).

42

C. Agenii diplomatici se bucura de urmatoarele imuniti:

a) imunitatea de jurisdicie penala, civil i adrninistrativ (art. 31, pct.
1);
b) imunitatea de a depune mrturie (art. 31, pct. 2); c) imunitatea de
coerciiune, care este inviolabilitatea personal (art. 29 i 31 al. 3).

D. Agenii diplornatici se bucura de urmatoarele privilegii:

a) scutirea de plata asigurrilor sociale (art. 33);
b) scutirea de impozite i taxe (art. 34);
c) scutirea de prestaii personale (art. 35);
d) scutirea de taxe i control vamal (art. 36 al. 2 i alineatul 1
litera b);
e) libertatea de deplasare i de circulaie (art. 26);
f) facilitatile de sejur (art. 10);
g) exceptarea de prestaii obligatorii (art 35).

E. Drepturi speciale acordate rnisiunii diplomatice:

a) scutirea de taxe i impozite pentru drepturile i redevenele percepute
de misiune (art. 28);
b) nlesniri pentru procurarea de localuri (art. 21);
c) dreptul de a arbora drapelul statului acreditant pe localurile misiunii,
la reedina efului de misiune i pe mijloacele de transport al
acestuia (art. 20).

F.Membrii familiei agentului diplomatic se bucur, n principiu, de

aceleai imunitati i privilegii, daca fac parte din gospodria acestuia i
nu sunt cetaeni ai statului acreditar.
G.Membrii

personalului

administrativ
43

tehnic

se

bucur

de

inviolabilitatea persoanei i a locuinei, sunt scutiti de obligatia de a plati

asigurri sociale i cea de plata a impozitelor i taxelor, de exceptarea de
Ia prestaii personale; imunitatea lor de jurisdictie este functional.
H.Membrii personalului de serviciu se bucur de imunitatea de jurisdictie
functionala; ei sunt scutii de impozite pe veniturile salauiale i de plata
asigurarilor sociale.
I.Oamenii de serviciu sunt scutii numai de impozite i taxe pe veniturile
salariale.

4.3 nceputul i sfritul imunitii i privilegiilor.

Imunitile diplomatice pot nceta prin voina statului acreditant, care,

conform art. 32 din Convenia de 1a Viena din anul 1961, ,poate renuna
la iniuntate de jurisdicie a agenilor diplomatici i a persoanelor care
beneficiaz de imunitate n baza art. 37.
Rezult c. sta acreditant nu poate renuna la inviolabilitatea agentului
diplomatic i a altor beneficiari i nu poate dispune de priviegiile
acordate personalului diplomatic.
Potrivit art. 39 din Convenia de la Viena din anul 1961, once persoan
care are drept la privilegii i imuniti beneficiaz de ele de la data
ptrunderii pe teritoriul statului acreditar, jar dac se afl deja pe acest
teritoriu, de Ia data notificrii misiunii sale la M.A.E. al statului acreditar.
Imunitile i privilegiile diplomatice iau sfrit n mod normal Ia
prsirea rii de ctre beneficiar, sau la expirarea unui termen acordat n
acest scop, situaie care privete declararea ei ca persona non grata.
n caz de conflict armat ntre statul acreditant i statul acreditar,
imunitatea continu pn Ia termenul acordat n acest scop.
Potrivit al. 2 art. 39 al Conveniei de Ia Viena din anul 1961, imunitatea
44

agentului diplomatic n ceea ce privete actele ndepliriite n exercitarea

funciilor sale continu fr limit. Aceasta inseamna c imunitatea
pentru acte svrite n afara activitatii oficiale nceteaz la data prsirii
statului de reedin, fund posibil ca, un diplomat plecat de la post, s fie
chemat n judecat pentru fapte penale sau civile svrite n afara
serviciului, chiar dac a beneficiat de iniuniti ct a fost oficial al unei
misiuni diplomatice.
Membrii de familie a unui agent diplomatic decedat, beneficiaz de
privilegii i imuniti pn Ia asigurarea unui termen potrivit, dat n
vederea prsirii teritoriului statului acreditant.

Capitolul V

Diplomatia prin Misiunile Temporare

5.1 Diplomatia ad-hoc si diplomatia prin misiunile speciale

Diplomaia prin misiunile temporare are o istorie ndelungat, practic, ea

s-a folosit nc de la primele contacte ntre comuniti sau state1.
ncepnd din secolul XX misiunile temporare au nceput s decad,
1

Am vzut intr-un capitol anterior c diplomaia.prin misiuni permanente a aparut

trziu, abia in secolul XVII.
45

reducndu-se, n principal, la misiuni de reprezentare, avnd funcii de

ceremonial; dup al doilea rzboi mondial, rolul lor ns, este n cretere,
azi sunt folosite tot mai mult pentru rezolvarea unor probleme nu numai
importante, dar i urgente.
Misiunile temporare se realizeaz prin : 1) diplornaia ad-hoc2 i 2) prin
misiunile speciale.
Comisia de Drept Internaional a precizat c diplomaia ad-hoc se
fobosete3:
a) Prin delegaii la conferinele internaionale;
b) Prin delegaii itinerante, adic delegaiile guvernelor pentru
ndeplini misiuni n mai multe state;
c) Prin alte misiuni speciale privind alte situaii.

Comisia de Drept Internaional nu a insistat pentru a delimita

diplomaia ad-hoc de misiunile speciale, stabilind numai cteva din
criteriile care calific o misiune ca fund ad-hoc:
a) Misiunea trebuie s fie o nsrcinare pornit de la stat;
b) Reprezentanii statelor s aib o misiune din domeniul dreptului
internaional, excluznd tranzaciile private4.
Teoreticieni ai dreptului diplomatic5 includ n categoria de diplomaie adhoc i urmtoarele situaii:
-

Instituirea unor birouri temporare ntr-un alt stat, pentru a ndeplini

o nsrcinare temporar a statului trimitor: un birou comercial, o

reprezentan pentru rezolvarea despgubirilor de rzboi, anchete despre
2

Termenul a fost folosit prima dat de Comisia de Drept Internaional, n anul 1960,
n cadrul discuiilor la Comisia Juridic a Adunrii Generale aO.N.U.
3
Potrivit Comisiei,, ,Expresia misiune speciala desemneaz o misiune oficial de
reprezentare a unui stat, trimisa de acesta Ia un alt stat, cu scopul de a ndepHni o
sarcin special.
4
Statul poate trimite o misiune ad-hoc pentru achiziionarea unor bunuri, chiar dac
acestea sunt destinate dotrii armatei sale.
5
Vezi P. Cahier,
46

persoane czute n rzboi etc.6 Ar intra n sfera diplomaiei ad-hoc i

institutiile nfiinate pentru a promova un interes bilateral temporar, pe
care noi le-am definit ca misiuni specializate.
-

Intr in categoria de diplomaie ad-hoc i acele misiuni temporare,

cum ar fi delegaiile care reprezint statul la ceremonii speciale

(instalarea unui ef de stat, de exemplu).
2) Spre deosebire de diplomaia ad-hoc, care este definit doar de
doctrin, misiunile speciale sunt reglementate de Convenia privind
misiunile speciale din anul 1969; art. 1 le definete ca fund:, ,O misiune
temporar, avnd un caracter reprezentativ de stat, trimis de un stat ntrun alt stat cu consimtamantul acestuia din urm pentru a trata cu el chestiuni determinate sau pentru a ndeplini n acest stat o sarcin
determinabil.
Diferena dintre diplomaia ad-hoc i misiunile speciale este important,
ntruct regimul acestora este diferit: dac apreciem c diplomaia ad-hoc
este supus normelor dreptului diplomatic cutumiar, n curs de formare i
adesea neprecise, iar misiunile speciale au regimul stabilit prin Convenia
cu acelai nume din anul 1969, inseamna c distincia ntre cele dou
noiuni trebuie clarificat.
Apreciez c diplomaia ad-hoc se deosebete de misiuile speciale prin:
a) Pe cnd, potrivit art. 3 al Conveniei privind misiunile speciale,
funciile unei misiuni speciale trebuie s fie determinate prin
cansimtamant mutual ntre statul triniitor i statul primitor, diplomaia
ad-hoc nu se realizeaz pe aceast cale. Astfel, cansimtamantul prealabil
al statului primitor nu este necesar n cazul diplomaiei ad-hoc, cum ar fi
trimiterea de delegaii care particip Ia ceremonii, la unele aciuni protocolare, fiind suficient consimmntul tacit al statului primitor; tot
6

Dup al doilea rzboi mondial Romnia a nfiinat Comisii de repatriere, care au

funcionat Germartia, cu sarcina de a ajuta repatrierea cetenilor de origine romna.
47

astfel, emisarii secrei, negociatorii secrei, observatorii confideniali,

agenii secrei sunt acceptai acit de ctre statul de reedin.
b) o alt deosebire este c, pe cnd misiunile speciale au un caracter
reprezentativ de stat, ele acionnd hi numele acestuia, diplomatul ad-hoc
poate fi i un agent particular al efului de stat, cum sunt emisarii
preedintelui SUA sau un observator Ia o cortferin la care statul
trimitator a fost invitat dar, din diferite motive, nu dorete s participe Ia
negocieri. Suita efului de stat poate fi considerat ca o diplomaie adhoc.
Aceste dou caracteristici au fcut ca diplomaiei ad-hoc s nu i se
recunoasc, de muli autori, statut egal cu al diplomaiei permanente.
Consider c diplomaia ad-hoc beneficiaz de acelai regim cu cel al
diplomaiei misiunilor speciale sau permanente, regimul lor, ns, nu
este codificat convenional, jar cutuma nu s-a format nc, fiind de
acum, asigurat de curtoazia internationala.

5.2 Consulate onorifice

Consulatele onorifice au drept scop dezvoltarea relatiilor de prietenie

dintre statele ca subiecte de drept international prin promovarea
cooperarii in domeniul politic, economic, tehnic, stiintific si cultural, cu
precadere in zonele de jurisdictie ale acestora.
Obiective Generale
Reprezinta interesele Romaniei in domeniul politic, economic, cultural,
stiintific si tehnic, contribuie la o mai buna cunoastere a istoriei si culturii
si la intarirea relatiilor de prietenie dintre statul acreditat si statul
acreditar;
48

Promoveaza obiectivele economice si politice ale statului acreditar la

nivel local;
Faciliteaza si stimuleaza relatiile economice si comerciale dintre state in
cadrul circumscriptiei consulare.
Sustine dialogul si colaborarea dintre comunitatlile locale cele doua state;
Informeaza autoritatile statului acreditat cu privire la evolutiile
inregistrate in domeniul comercial, economic, cultural-stiintific din
circumscriptia consulara;
Acorda asistenta si protectie cetatenilor statului acreditat cu domiciliul
permanent sau temporar in circumscriptia consulara;
Furnizeaza informatii despre Romania in mass media locala;
Sprijina navele si aeronavele romanesti, inclusiv mijloacele de transport
rutiere in caz de nevoie (naufragiu, avarie, coliziune, accidente, etc.);
Furnizeaza informatii investitorilor si oamenilor de afaceri cu privire la
climatul de afaceri si oportunitatile din Romania;
Promoveaza infratirea orasele romanesti cu orase din circumscriptia
consulara;
Stimuleaza si organizeaza evenimente culturale;
Stimuleaza cooperarea dintre universitatile romanesti si universitati din
circumscriptia consulara, sprijina proiecte academice de interes pentru
acreditat.
Adoptarea rezolutiei ONU "ntrirea rolului organizatiilor regionale,
subregionale si al altor angajamente n promovarea si consolidarea
democratiei".
La 24 noiembrie 2004, Comisia a III-a a Adunrii Generale a Organizatiei
Natiunilor Unite a adoptat rezolutia promovat de Romnia, intitulat
"ntrirea rolului organizatiilor regionale, subregionale si al altor
aranjamente n promovarea si consolidarea democratiei".

49

Rezolutia, coautorat de SUA si de toate statele membre UE, a fost

adoptat cu 161 de voturi pentru si 20 de abtineri. ntre trile care s+au
abtinut se numr Republica Belarus, Cuba, RPD Coreean, Libia,
Vietnam si Zimbabwe.
Rezolutia contine o serie de prevederi prin care este recunoscut
contributia esential a democratiei la respectarea drepturilor si liberttilor
fundamentale ale omului, la prevenirea conflictelor, la accelerarea
reconcilierii si a reconstructiei post-conflict, precum si la solutionarea
disputelor care ar putea afecta progresul economic si social. Este, de
asemenea, reafirmat relatia strns dintre democratie si buna guvernare,
precum si dintre democratie si dezvoltarea economic.
Totodat, organizatiile interguvernamentale regionale si subregionale
sunt invitate, alturi de organizatiile neguvernamentale, s se angajeze
mai activ - la nivel local, national, subregional si regional - n promovarea
constant si consolidarea democratiei, precum si s initieze schimburi, pe
baza experientei astfel dobndite, cu sistemul Organizatiei Natiunilor
Unite.
Adoptarea acestei rezolutii, reprezint nu numai o recunoastere a
Romniei ca parte a comunittii democratice, dar si a calittii trii noastre
de promotor activ al valorilor care stau la baza acestei comunitti.
Reamintim, n acest sens, calitatea Romniei de contributor la
consolidarea proceselor democratice n plan regional, prin initierea
viitoarei misiuni a Comunittii Democratiilor de asistent democratic
pentru Georgia.

50

Capitolul VI

Concluzii

In toate formele de organizare ale omenirii, diplomatia a

existat si va continua sa fie una dintre cele mai importante
discipline de promovare si realizare a politicii externe a
statelor.
Marile puteri ale lumii, toti marii sefi de stat au recurs la serviciile
diplomatiei si ale diplomatilor pentru atingerea scopurilor in cunoasterea
obiectivelor politice declarate sau secrete ale aliatilor sau dusmanilor
precum si in elaborarea sau adaptarea propriilor orientari de politica
externa, in scopul apararii intereselor proprii cu o eficienta sporita in
mediul continental si mondial.
Diplomatia definita ca stiinta si arta, ca o profesiune distincta, de o
complexitate deosebita, implicand manuirea cu inteligenta a celor mai
multe concepte elaborate de stiintele sociale si, indeosebi, de stiinta
dreptului si relatiilor internationale (New Approaches to International
Relations) -Morton A. Kaplan unul dintre cei mai reputati analisti ai
relatiilor internationale.
Nicolae Titulescu apreciaza ca diplomatia sintetizeaza mai multe
stiinte, prin care arta diplomatilor le pune in opera in complexele
tratative in care sunt angajati.
Caracterul complex al acestei profesiuni rezulta din mandatul incredintat
negociatorilor din cele mai vechi timpuri pana astazi. Diplomatilor li s-a
incredintat misiunea sa negocieze tratate de pace sau de alianta, intelegeri
in probleme de insemnatate majora pentru statele respective, conventii
mutilaterale, in care interesele statelor trebuia sa fie cat mai bine
reflectate.
Natiunile lumii au cunoscut momente de confruntare si colaborare, de
batalii militare si relatii pasnice, de unitate si dezbinare. Rolul avut de
diplomatie si diplomatii in aceste evolutii a fost acela de a tatona
terenul pentru incheierea armistitiilor si pentru incetarea ostilitatilor;
pentru incheierea pacii si convenirea conditiilor mentinerii si consolidarii
unor relatii pasnice, dupa semnarea tratatelor de pace.

51

Complexitatea mandatului diplomatic si dificultatile - nu de putine ori

greu de depasit - in finalizarea sa confera diplomatiei un statut distinct,
situand-o intre cele mai complicate profesiuni, atragea atentia
cercetatorul britanic J.W. Burton in lucrarea sa de referinta Systems,
States, Diplomacy and Rules (Cambridge University Press, 1968).
Printre aspectele politice care au suscindat interesul fata de aceasta zona
se numara si rolul jucat de diplomatie in planul politici externe.Se poate
porni de la o suma de concepte si principii ferme ale politici interne si
externe constand in preluarea initiativelor si angajarea totala in abordarea
intereselor externe precum si efortul jucat fara ezitare pe arena politica a
lumii cu scopul de exprima interesele satului. Delimitarea acestei trasaturi
poate fi facuta dupa zonele de interes prin indepartarea axele disptelor
zonale, conformarea fata de prevederile legale internationale,
nerecurgerea la forta in reglementarea conflictelor,contributia exprimata
pentru inlaturarea divergentelor pe plan zonal si international.
In baza cestor concepte s-a format treptat nuante specifice ale desfasurarii
si derularii actelor diplomatice, existenta sa fiind ca o garntie de natura
sociala de exprimare la nivel international al formelor si intereselor
entitatilor statale.
Amatorismul si improvizatia in sistemul diplomatic implica riscuri
imense si pot avea consecinte de o gravitate deosebita.
Denumirea in functii diplomtice a unor oameni a caror pregatire nu are
nimic comun cu problematica existenta in relatiile internationale si nici o
buna instruire va fi pus in situatia sa semneze acte prin care angajeaza
statul, ale caror consecinte nu vor fii in masura sa le inteleaga. Harta
politica a lumii este o dimensiune dinamica in care s-au schimbat si se
vor produce schimbarii in multe privinte prin incheirea si desfacerea
aliantelor, prin intocmirea si semnarea de noi acordurii si tratate,prin noi
intelegeri si noi forme de cooperare instituite, care nu de putine ori au fost
incalcate sau modificate.
Prin respectarea ferma a regulilor si principiilor stabilitatii diplomatia si
actul diplomatic sunt coloana fundamentala pe care s-a sprijinit politica
externa.
Charles Maurice de TalleyPerigort( 1754-1838), unul dintre cei mai
diplomati ai Frantei si ai lumii, a jucat un rol inportant in conturarea si
adoptarea hotararilor Congresului de la Viena (814- 1815). Congresul de
la Viena delimita creearea unor forme stabile si a unor reguli ce
caracteriza diplomatia cu privire la autonomia, caracterul si relatiile

52

specifice ale clasei alcatuitoare descriind-o in doua ipostaze deschisa si

secreta.
Diplomatii au un rol activ in convorbirile diplomatice in cursul carora
sunt dezvoltate importante resuse ca potential subiect in sugerarea
solutiilor, mod de convenienta al partenerilor si implicit al convergentei
intereselor reprezentate.
Un accent deosebit se pune pe imunitatea diplomatilor si protectia
acestora factor ce creaza un mediu de desfasurare cu caracter special
deoarece ei indeplinesc misiuni de maxim interes pentru statul cel
reprezinta.
Deplina protectie si inviolabilitatea diplomatiilor serveste increderii
reciproce si bunei convietuiri a popoarelor ( De lingua latina, Cartea a
IIIa, Nonis Marcelus ).
Rolul diplomatiei pe aria politica este o adaptare continua la climatul si
dezvoltarea societatii umane. In zilele noastre interesul dominant il
constituie problematica economica ca forma evolutiva a confruntariilor
militare. Evolutia relatiilor comerciale in convenirea celor mai
avantajoase tranzactii se arata ca o noua cale in creerea de noi monopoluri
sau imperii ce pot schimba sau inclina axa lumii in favoarea lor.

Diplomatia economica - tot mai importanta in relatiile internationale

R. Finley Delaney noteaza in International Communication in the New
Diplomacy ca exigentele s-au accentuat in ultimii ani in domeniul
diplomatic. Factorii de decizie politica care au inteles ca diplomatia
este o stiinta n-au precupetit mijloacele implicate de pregatirea
temeinica a diplomatilor. Iar investitia facuta pentru instructia unor
oameni de elita in acest domeniu si-a aratat efectul.
In lucrarea Communication Analyses and Comprehensive Diplomacy,
Bryant Wedge atrage atentia asupra faptului ca, in afara unor cunostinte
temeinice in domeniul dreptului si relatiilor internationale si in
domeniile conexe, diplomatii trebuie sa aiba talentul de a-si valorifica
cunostintele in scopul finalizarii obiectivelor diplomatice urmarite.
Diplomatia economica a trecut pe primul plan, ca urmare a
preponderentei relatiilor de import-export, a schimburilor comerciale in
general si a deplasarii centrului de greutate din zona politica in sfera
afacerilor, a cooperarii si confruntarii economice.
Tactul diplomatic trebuie sa insoteasca toate actele si actiunile intreprinse
de corpul diplomatic. Un diplomat instruit si talentat va avea priceperea
sa se retraga la momentul oportun sau sa insiste asupra solutiei pentru
53

care are mandat atunci cand intuieste ca sunt sanse de reusita

Cunostintele de specialitate - absolut necesare oricarui diplomat de
profesie - trebuie completate de arta acestuia de a le valorifica cat mai
bine cu putinta, in conditiile in care cu tactul diplomatic de care trebuie
sa dea dovada si prin eleganta limbii se impune in fata partenerilor. In
circumstantele actuale, diplomatia economica ocupa un loc tot mai
important in relatiile internationale.
Globalizarea tot mai accentuata a economiei obliga statele sa practice o
diplomatie care sa le protejeze si promoveze cat mai bine interesele, astfel
incat - in acest sistem global care se structureaza in prezent - fiecare
popor sa-si ocupe locul pe care il merita. Avand in vedere dificultatile cu
care se confrunta fiecare natiune in perspectiva ocuparii unui asemenea
loc, factorii politici de decizie au obligatia sa acorde atentia cuvenita
negocierilor diplomatice, folosind in derularea lor cei mai pregatiti
diplomati.

54

BIBLIOGRAFIE

1. Prof. Univ.Dr. Dumitru Mazilu

Diplomatia Drept diplomatic si consular
Editura Lumina Lex Bucuresti 2003

2. Prof. Univ.Dr. Dumitru Mazilu

Articol Diplomatia deschisa si secreta
Revista de stiinta si analiza politica Lumea magazin

3. Prof. Univ.Dr. Aurel Bonciog

Diplomatia Drept diplomatic
Editura Paideia-Cartea Universitara Bucuresti 1997.

4. HOTRRE Nr. 760 din 16 septembrie 1999 privind aprobarea

Regulamentului consular
Publicat n: Monitorul Oficial Nr. 468 din 27 septembrie 1999
5. LEGE Nr. 269 din 17 iunie 2003 privind
Statutul Corpului diplomatic i consular al Romniei
Publicat n: Monitorul Oficial Nr. 441 din 23 iunie 2003

55