Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Subiecte Criminologie Rezolvate
Subiecte Criminologie Rezolvate
(a) sensul comun desemneaza de regula o infractiune impotriva vietii persoanei, fie ca este vorba de omor (art
174 C. Pen.), de omor calificat (art 175 C. Pen.), omor deosebit de grav sau pruncucidere
- prin extensie, regasim aceeasi denumire utilizata de mai multe ori in cazul unor infractiuni care au un obiect
juridic principal, dar care au ca rezultat moartea unei persoane talharie/vatamare urmate de moartea victimei
(b) sensul penal desemneaza o infractiune grava pt care legiuitorul stabileste pedepse diferite si proceduri
speciale, in raport de celelalte infractiuni
- acest sens este dat de impartirea tripartita crime, delicte, contraventii
- trebuie remarcat faptul ca notiunea de crima folosita in limbajul comun nu acopera categoriile crimelor din
impartirea tripartita
- astfel, pe lg infractiuni contra vietii ori cele care au avut drept urmare moartea victimei, se adauga si faptele
penale grave infractiuni contra sigurantei statului, unele fapte de coruptie, talhariile, violurile, actele de terorism,
traficul organizat de stupefiante
- in doctrina penala, notiunea de crima este utilizata in sensul general de infractiune, fapta penala
(c) sensul criminologic notiunea de crima porneste de la conceptul de infractiune din dreptul penal si trebuie sa
mearga dincolo de acesta
- art 17 alin (1) C. Pen. cele 3 conditii pt existenta unei infractiuni
fapta sa fie prevaz de legea penala dpdv criminologic, se au in vedere faptele incriminate cu zeci de ani
inainte sau cele recent dezincriminate, studierea, examinarea infractorului, a traseului ereditar al acestuia
fapta sa fie savarsita cu V dpdv criminologic, se studiaza si faptele care nu au fost savarsite cu vinovatie,
dar care au insa un caracter de infractiune deoarece rezultatul socialmente se produce, fiind un motiv de studiu al
faptelor
- criminalitatea aparenta = toate faptele comise fara Vinovatie
fapta sa prezinte un pericol social dpdv criminologic, sunt analizate si faptele ce intra sub incidenta art 18 1
C. Pen.
- pe langa sensul de crima, sunt analizate si comportamentele deviante alcoolismul, prostitutia,
consumul de substante stupefiante
- pericol social abstract apreciat de legiuitor
- pericol social concret apreciat de judecator
- sociologia criminala = analiza comportamentelor deviante
- cercetarea criminologica = analizarea comportamentelor deviante in raport de fenomenul criminal
se regaseste n cadrul teoriei generale a cunoasterii fizice elaborate de J. Stuart Mill, cel ce a abordat in mod
sistematic problematica epistemologiei
Etapele ei :
- in cercetarea criminologica exista si posibilitatea efectuarii unor experimente indirecte prin stimularea unor
situatii reale, spre ex, in cazul testelor efectuate in leg cu evaluarea agresivitatii
- in ipoteza cercetarii, deseori se poate intampla, spre ex, ca formularea ipotezei sa preceada unei observatii
sistematice sau sa apara concomitent cu aceasta, dupa cum la fel de bine se poate intampla ca prima etapa
(observarea faptelor) sa fie si ultima, in acest caz urmarindu-se doar simpla descriere a fenomenului, fara a se
tinde la explicarea lui
7) Tehnicile macro-criminologice
= procedeele care permit obtinerea de date cu privire la criminalitate, masurarea acesteia
- in principal sunt tehnici cantitative si ele servesc cunoasterii descriptive, dar sunt in acelasi timp utile si
cunoasterii etiologice
- in tehnicile macro-criminologice se includ urm procedee:
(a) statisticile criminale = tehnici prin care se evalueaza si se exprima numeric diferite categorii de
criminalitate (tehnici cantitative)
- statisticile criminale pot fi impartite in:
statistici oficiale realizate de politie, parchete, instantele de judecata, adm penitenciarelor, etc.
statistici private realizate de cercetatori individuali, fie de grupuri de asociatii nonguv cu
preocupari in acest sens
- dintre tehnicile de cercetare criminologica, statisticile criminale sunt cele mai frecvent utilizate, avand o
importanta deosebita in cercetarea criminologica, dar si in politica anticriminala
- se impune semnalarea caracterului relativ al acestor tehnici, care doar in aparenta sunt foarte exacte
- dintre factorii obiectivi (involuntari) care produc efecte asupra datelor statistice amintim modificarile
intervenite in legislatie, in sistemele de inregistrare si prelucrare a datelor si eventualele erori de inregistrare,
precum si fluctuatiile intervenite in activitatea organelor represive in functie de care diversele fapte pot
ramane in zona cifrei negre sau pot migra spre una din celelalte 2 categ de criminalitate
- dintre factorii subiectivi (intentionati) amintim falsificarea datelor, prezentarea trunchiata a datelor si
punerea in lumina cu precadere a anumitor cifre, campaniile anti-x intractiune ce conduce la cresterea
criminalitatii aparente relative la acele infractiuni
(b) tehnicile de evaluare a cifrei negre anchetele de auto-confesiune si anchetele de victimizare, cu ajutorul
carora se pot avansa unele estimari probabile cu privire la volumul criminalitatii reale
(c) estimarile privind costul criminalitatii tehnici constand in evaluarea prejudiciilor materiale cauzate prin
comiterea diverselor infractiuni, la care se adauga si evaluarea cheltuielilor necesare intretinerii si functionarii
aparatului represivo-preventiv
8) Tehnicile micro-criminologice
= procedeele ce permit obtinerea unor date cu privire la aspectul individual al fenomenului criminal (crima si
criminalul)
- ele sunt tehnici cantitative si servesc atat cunoasterii etiologice, cat si celei dinamice
- includem in aceste tehnici urm procedee:
(a) examenul clinic observarea delincventului condamnat aflat la locul de detentie
- consta in controlul medical (general patologic, psihiatric si eventual psihanalitic), studierea dosarului de
personalitate intocmit in cursul procesului penal si poate si succedat de o ancheta sociala completa
(b) biografiile criminale = procedee de investigare a trecutului delincventului realizate prin interviuri cu acesta
si prin exploatarea oricaror alte surse cu caracter biologic (fise medicale, cazier juridic, acte civile, etc)
- cateodata sunt folosite si marturisirile condamnatilor prin care acestia descriu propriul trecut dintr-o pornire
sincera si dezinteresata
- aceste autobiografii au prezentat interes pt primii criminologi (Lombroso, Lacassagne)
(c) studiile de urmarire = procedee destinate a observa devenirea criminalului, evolutia acestuia pe o perioada
lunga de timp (5-15 ani) dupa efectuarea pedepsei
- studii de acest gen au fost cele ale sotilor Sheldon si Eleonor Glueck in SUA
(d) studiile de cohorte = procedee destinate a sesiza devenirea colectiva a unui ansamblu de subiecti, apartinand
unor categorii diferite, respectiv cohorte
sunt inspirate de studiile de urmarire, cu care se aseamana intr-o oarecare masura
in criminologie, termenul de cohorte se refera mai dea la alte genuri de evenimente, precum anul de
condamnare, anul de eliberare din penitenciar, etc
studiile prin cohorte reprezinta in opinia unor autori - mai mult decat o tehnica, o noua metodologie, avand in
vedere ca opereaza cu o categorie analitica ce permite, prin studiul succesiunuii de evenimente traite in cursul
timpului de fiecare membru al cohortei, caracterizarea devenirii colective a ansamblului de subiecti ce
formeaza aceasta cohorta
1) (a) scopul imediat = cunoasterea fenimenului criminal in toata complexitatea lui, prin stabiliarea cauzelor si
a conditiilor care il determina si respective il favorizeaza, precum si a proceselor care il caracterizeaza
(b) scopul mediat = optimizarea practicii anticriminale prin stabilirea celor mai eficiente mijloace, juridice
sau empirice utilizate in lupta impotriva fenomenului criminal
- cercetarea criminologica poate sa conduca sper umanizarea reactiei sociale fata de fenomenul criminal, aceasta
tendinta reprezentand, de altfel, aspectul cel mai important legat de finalitatea cercetarii criminologice, un suprascop al acesteia
2) intr-o delimitare cu caracter general, cercetarea criminologica indeplineste 2 functii, una teoretica si una
practica, in consonanta cu delimitare intre cercetarea fundamentala si cea aplicativa si cu delimitarea intre
scop imediat, mediat, pe care le urmareste
- intr-o clasificare s-a retinut functia teoretico-explicativa si functiile aplicativa si prospectiva
- intr-o alta clasificare s-a retinut:
(a) functia descriptiva ce corespunde stabilirii caracteristicilor generale ale fenomenului criminal
(b) functia explicativa descifrarea naturii, a cauzelor si a conditiilor care determina si favorizeaza
comportamentul criminal
(c) functia predictiva ce presupune anticiparea evolutiei fenomenului criminal in timp si spatiu
(d) functia profilactica raspunde necesitatii gasirii celor mai eficiente remedii in leg cu fenomenul criminal
10) Controlul Fenomenului Criminal
-
justificarea pedepsei prin caracterul ei retributiv, descurajant si prin urmare util pt consevarea ordinii sociale
- consecvent ideii de liber arbitru, Beccaria sustine necesitatea existentei unor pedepse proportionale cu
delictul, sanctiunea sa apara ca o justa rasplata pt fapta comisa si sa nu urmareasca o chinuire a vinovatului
necesitatea aplicarii unor pedepse moderate, dar sigure (certe) si prompte Beccaria atrage atentia ca violenta
pedepselor este contagioasa si determina cresterea violentei in comportamentele individuale, considerand ca salbaticia
pedepselor este inumana si inutila
desfiintarea pedepsei cu moartea Beccaria publica o lucrare in care solicita abolirea acesteia
- el admite 2 situatii in care moartea ar fi necesara in perioada de anarhie si dezordine, cand o persoana prin
reputatia ei ar putea reprezenta un pericol pt stat si cazul in care comiterea de noi crime nu ar putea fi
impiedicata
introducerea sistemului acuzatorial in procedura penala, necesitatea la judecata si probele sa fie publice Beccaria
critica ierarhia probelor si sugereaza ca la baza aprecierii judecatorului nu poate sta decat intima sa convingere; critica
de asemenea depunerea juramantului de catre inculpat, considerand ca acesta este contradictoriu in cazul in care exista
vinovatie
desfiintarea torturii ca procedeu de ancheta, ca mijloc de obtinere a probelor, considerand ca tortura este inumana,
inutila, ineficienta juridic
necesitatea prevenirii delictelor Beccaria trateaza un paragraf separat la finalul cartii sale mijloace de prevenire
a crimelor, ajungand la concluzia ca merita mai mult a preveni crimele, decat a le pedepsi
12) Actualitatea ideilor lui Beccaria
- multe din ideile exprimate de Beccaria au ramas, cel putin partial, simple deziderate, de unde si caracterul lor mereu
actual
referitor la pr legalitatii, constatam ca acesta se afla inscris in codurile penale, chiar si in constitutiile majoritatii
statelor
- necunoasterea dispozitiilor legale este insa si in prezent o realitate ce are 2 surse majore:
(a) lipsa de claritate a unor incriminari al caror sens este de multe ori inaccesibil specialistilor, nu numai
destinatarilor comuni
(b) inflatia legislativa in materie penala care duce la o imposibilitate practica a cunoasterii unor dispozitii legale
punerea accentului pe caracterul retributiv si descurajant al pedepsei a reprezentat o constanta a politicii represive, in
pofida unor modificari intervenite in legislatiile penale, ca urmare a scolii pozitiviste
ineficienta sporirii pedepselor si eficienta certitudinii aplicarii lor au fost demonstrate de cercetari criminologice
recente, confirmand intuitile lui Beccaria
in ciuda faptului ca la nivel national pedeapsa cu moartea a fost abrogata, la nivel mondial dezbaterea cu privire la
acest subiect ramane deschisa si astazi
dpdv procedural, persista sciziunea intre sistemul acuzatorial si cel inchizitorial sau mixt, specific Europei
Continentale
- acesta din urma contine inca faza urmaririi penale, care pastreaza intr-o anumita masura un caracter secret
tortura ca mijloc de ancheta, desi ilegala, continua sa fie practicata in proportii ingrijoratoare, fapt ce a determinat
incheierea unor conventii europene si internationale
prevenirea criminalitatii reprezinta si astazi o componenta esentiala in cadrul politicilor anticriminale, fiind elaborate
diverse tactici si strategii
13) Principalele Scoli Criminologice
(a) scoala geografica (cartografica) reprez belgianul Quetelet si francezul Guerry
- Quetelet, pe langa matematica, fizica, astronomie si meteorologie, este preocupat de problemele de ordin
social si implicit de cele legate de fenomenul criminal
- Guerry - jurist in formatie director al departamentului de statistica penala de la Min Justitiei in Franta
- aman2, constata ca nici saracia, nici instructia scolara nu au o influenta directa asupra dinamicii criminalitatii
- cei 2 cercetatori ajung la concluzia ca infractiunule impotriva persoanelor predomina in regiunile sudice si
in timpul sezonului cald, iar infractiunile patrimoniale predomina in regiunile nordice si in timpul sezonului
rece (aceasta constatare a fost denumita Legea termica a criminalitatii)
(b) scoala lyoneza reprez Alexandre Lacassagne prof de medicina legala la Universitatea din Lyon
- acesta pune accentul pe factorii sociali in stabilirea etiologiei criminale, fiind totusi un admirator secret al lui
Lombroso pt criticarea caruia si-a consacrat aproape intreaga energie
in teoria lombrosiana, fenomenul criminal este determinat de o anormalitate biologica bazata pe atavism
organic si psihic si pe o patologie epileptica
Garofalo constata ca instructia scolara nu are efect direct benefic asupra fenomenului criminal, considerandu-se
ca scaderea nr-ului de analfabeti nu duce, asa cum se credea la acea vreme, la scaderea nr-ului de infractiuni, ci la
cresterea nr-ului de infractori alfabetizati
acesta mai considera ca religia poate avea efecte benefice, numai in cazul in care perceptele morale sunt
receptate in copilarie
contributia cea mai importanta a lui Garofalo la dezvoltarea gandirii criminologoce consta in introducerea
notiunii de temibilita sau periculozitate a infractorului
- acesta a enuntat principiul inca din 1877 conform caruia pedeapsa trebuie sa fie proportionala cu
periculozitatea criminala, aceasta din urma reprezentand reperul principal la stabilirea felului si cuantumului
pedepsei
- pe langa crearea notiunii de periculozitate, Garofalo detine prioritatea si in sublinierea necesitatii efectuarii de
anchete sociale cu privire la infractor
Ferri este primul om de stiinta care a exprimat intr-un mod foarte clar o viziune complexa asupra etiologiei
crimei, elaborand o teorie multifactoriala, contributia sa la dezvoltarea gandirii criminologice trecand insa
dincolo de aceasta teorie
ulterior analizarii crimei, acesta trece la analiza criminalitatii
Enrico Ferri a elaborat un adevarat program de reforma sociala
una din cele mai importante contributii in dezvoltarea gandirii criminologice este adusa de formularea teoriei
pozitiviste a raspunderii penale
Ferri neaga ideea de liber arbitru, pe care o considera o pura iluzie, critica ideea de liber arbitru absolut si
teoriile neo-clasice prin care se sustine existenta unui liber arbitru limitat relativ
toate argumentele utilizate converg spre constatarea ca omul actioneaza cum simte si nu cum gandeste (eu
vreau constata o situatie, dar nu o creeaza)
negand liberul arbitru, acesta neaga implict raspunderea morala, punandu-se in discutie temeiul raspunderii
penale
Ferri inlocuieste raspunderea morala cu cea sociala, prin care se intelege o obligatie a individului fata de
societatea in care traieste (actele ii sunt imputabile intrucat traieste in societate)
opiniile lui Ferri au readus in discutie problema prevenirii delincventei si au antrenat o serie de modificari
legislative in domeniul penal
in acelasi timp, teoria etiologica multifactoriala elaborata de acesta a dat o noua orientare cercetarii
criminologice, teoriile etiologice moderne nefacand abstractie de explicatiile savantului italian
aceasta terorie cuprinde mai multe variante ce au ca element comun sustinerea ideii potrivit careia exista o
corelatie intre activitatea criminala si biotip (tipul biologic)
Ernest Kretschmer, psihiatru german, observa existenta unei relatii precise intre unele tipuri morfologice si
anumite tulburari pshice
Categorii:
(a) tipul picnicomorf (sau picnic) indivizii corpolenti, scunzi, cu extremitatile scurte, fata rotunda, calvitie,
adeseori inteligenti si expansivi (ei se caracterizeaza printr-o criminalitate tardiva si vicleana inselaciune,
frauda)
(b) tipul leptomorf (sau astenic) indivizii inalti, slabi, cu chipul prelung, dotati divers dpdv intelectual,
interiorizati (se caracterizeaza printr-o criminalitate precoce si o tendinta spre recidiva infractiunile comise
fiind de obicei patrimoniale furt, abuz de incredere)
(c) tipul atletomorf (sau altetic) cu un sistem osteo-muscular puternic, oscileaza intre sentimentalism si
brutalitate, se caracterizeaza printr-o criminalitate brutala (omoruri, talharii) si o tendinta spre recidiva
indiferent de varsta
(d) tipul displastic indivizi inapoiati in plan psihic si morfologic, cel mai adesea foarte slabi, cu deficiente ale
caracterelor sexuale ori cu malformatii corporale (debili mintali, schizofreni) si comit de regula, delicte
sexuale, incepandu-si cariera criminala de obicei dupa 18 ani si fiind expusi recidivei
24) Teoria Genetica
-
anomaliile cromozomiale depistate cel mai frecvent la delincventi sunt in legatura cu cromozomii sexuali
(germenul)
Categorii de anomalii:
o prima anomalie esta aparitia suplimentara a unui cromozom de tip X, care conduce la formula XXY,
anomalie denumita Sindromul Klinefelter
- subiectii au o aparenta masculina, sunt inalti si slabi, prezinta o pilozitate pubiana de tip feminin, au barba
rara sau absenta
- dpdv psihic, se caracterizeaza prin pasivitate, timiditate, tendinte spre ipohondrie si depresie, deseori prezinta
diferite tulburari mentale
- prezinta o tendinta usor accentuata spre infractiuni de natura sexuala, pedofilie, exhibitionism, furt din
considerente fetisiste
o a 2a anomalie aparitia unui Y suplimentar care duce la formula 47 XYY (cromozomul crimei)
- sunt inidvizi cu o aparenta masculina, deseori foarte inalti (peste 1,80 m), uneori prezinta anomalii in
configuratia urechilor, miopie, calvitie avansata
- predispozitia spre crima este mai accentuata decat in cazul Sindromului Klinefelter
- aparitia lor se asociaza in mod frecvent cu fapte violente, chiar omucideri
25) Teoria Constitutiei Criminale
-
reprezentantul acestei teorii este criminologul italian Benigno, profesor la Universitatea din Roma, realizator
al lucrarii Teoria de antropologie criminala
constitutie criminala = o stare de predispozitie specifica spre crima, altfel spus, capacitatea care exista in
anumiti indivizi de a comite acte criminale, de regula grave, in urma unor instigari exterioare
pentru di Tullio, studiul crimei este intotdeauna biosociologic
dupa analiza de factori, di Tullio conchide se poate afirma ca predispozitia spre crima este expresia unui
ansamblu de conditii organice si psihice, ereditare, congenitale sau dobandite care, diminuand rezistenta
individuala a instigari criminogene, permite individului sa devina criminal
sociologul american Robert K. Merton formuleaza o teorie bazata pe conceptul de anomie in lucrarea
Teoria sociala si structura sociala
Merton isi insuseste conceptia lui Durkheim potrivit careia criminalitatea este o problema intim legata de
structura sociala si variaza in functie de ea
anomia este conceputa ca o stare sociala de absenta ori de slabire a normei, ceea ce duce la o lipsa de
coeziune intre membrii comunitatii
pt explicarea conceptului de anomie se au in vedere 2 termeni:
cultura ansamblul valorilor ce guverneaza conduita indivizilor in societate si desemneaza
sopurile spre care acestia trebuie sa tinda
organizarea sociala ansamblul de norme si institutii care reglementeaza accesul la cultura si
indica mijloacele autorizate pt atingerea scopurilor
starea de anomie se instaleaza atunci cand exista un decalaj prea mare intre scopurile propuse si mijloacele
legitime, accesibile pt anumite categ sociale
aceste categ defavorizate recurg la mijloace ilegale, la criminalitate pt satisfacerea scopurilor propuse de
cultura ambianta
se intalneste cu precadere in cazul infractiunilor patrimoniale comise cu intentie
se constata de asemenea existenta unei leg directe intre tendinta spre delincventa la unii minori si anomia
familiala, fiind desemnata starea de confuzie sau absenta consensului cu privire la normele de conduita
alte cercetari scot la iveala faptul ca delincventa din obisnuinta este legata mai mult de slabirea normelor
decat de conflictul de norme, in timp ce delincventa ocazionala si cea a adolescentilor este favorizata mai
mult de conflicte de norme, decat de slabirea acestora
(c) criminalii nevrotici actioneaza in functie de mobiluri inconstiente (Eu-ul este invins de Sine, care
scapa determinarii Supraeului (se constata un sentiment de vinovatie, insotit de angoasa pedepsei;
criminalul nevrotic resimte pedeapsa ca pe o justificare morala, ca o autorizare a recidivei)
30) Trasaturile Nucleului Personalitatii Criminale
(a) egocentrismul tendinta subiectului de a raporta totul la sine insusi
(b) labilitatea o lipsa de prevedere, o deficienta in timp, o instabilitate
(c) agresivitatea o paleta foarte larga de tendinte, mergand de la simpla afirmare a eului, pana la ostilitate (ea
se manifeste printr-un dinamism combativ, care are ca functie invingerea si eliminarea obstacolelor si
dificultatilor care bareaza drumul actiunilor umane)
(d) indiferenta afectiva (sau insensibilitatea morala) reprezinta acea trasatura negativa prin care individul este
impiedicat de a incerca emotii si inclinatii altruiste si simpatice (el este dominat de un egoism si raceala fata
de aproapele lui)
-
printre modelele cu caracter general, cel mai cunoscut este cel elaborat de sociologul american Albert Cohen
acesta utilizeaza termenul devian intr-un sens larg, ce include si comportamentul criminal, punand accent pe
factorii sociali asupra devianei
Cohen considera ca nici factorii sociali si nici cei legati de personalitatea individului nu au o actiune directa,
cauza-efect
acesta realizeaza o analiza a explicatiilor la nivel psihologic, constatand ca mecanismele motivationale concepute
de diversi autori au pus accent fie pe actor, fie pe situatie, fie pe conjunctia dintre variabilele actorului si cele
ale situatiei
a neglija actorul in dauna situatiei ori invers reprezinta o eroare in opinia lui Cohen
Cohen concepe actul deviant ca pe o succesiune de etape, in interiorul carora actorul are oricand posibilitatea de a
alege directia intre 2 sau mai multe directii posibile
ceea ce va fi alegerea sa va depinde de actor si de situatie la acel moment precis cu timpul, actorul, situatia sau
aman2 pot sa fi cunoscut schimbari
transpunand aceste idei in mod sintetic, intr-o schema grafica, rezulta un traseu principal, cel spre devianta, din
care se desprind ca ramurile unui arbore, celelalte trasee, non-deviante, spre care la orice moment, din
considerente diverse, individul poate sa schimbe directia
respectiva reprezentare grafica poarta denumirea in doctrina de arbore
autorul acestei teorii, Maurice Cusson, in explicatiile sale din - biografiile criminale, din care autorul retine
discursul delincventilor despre propriile decizii si din gandirea unor sociologi, care, in opinia autorului,
utilizeaza un discurs fara corespondenta in criminologie
pe baza acestor surse autorul efectueaza o analiza strategica a delincventei, concepand delictul ca pe un
comportament orientat spre rezultate, avand rationalitatea sa proprie, tinand cont de oportunitatile care se
ofera actorului si de conduita adversarilor sai
comportamentul = o secventa (succesiune) de acte observabile in mod direct si interpretabile in functie de
aceasta observatie
actiunea strategica este interesata de ceea ce fac oamenii mai degraba decat de ceea ce sunt (actiunea umana
conteaza mai mult decat personalitatea)
strategiile sunt actiuni ale omului asupra mediului sau si mai ales asupra celuilalt, de a-l influenta, a-l domina,
a-l constrange, a-l suprima pe celalalt
Cusson face distinctie intre rezultatul (in sensul de consecinta a actului) si scopul rezultatul pe care actorul
stabileste sa-l atinga si care este vizat anterior actului
in ceea ce priveste rationalitatea, analiza strategica prezuma capacitatea delincventului de a lua, pana la un
punct, decizii rationale, acesta putand opta pt solutia cea mai eficace, tinand cont de ce-l intereseaza si de
constrangerile ce i se impun
in privinta conflictelor, analiza strategica, il considera pe delincvent un actor care decide, tinand cont de
actiunea adversarilor sai
analiza strategica refuza orice asadar orice explicatie de tip cauzal si afirma a nu fi interesata de trecutul si
personalitatea infractorului, ci doar de actul criminal in sine
acest act se desfasoara in secvente ordonate, pe parcursul carora delincventul isi pastreaza luciditatea si se
livreaza unor calcule, care-i permit sa opereze o alegere rationala din punctul lui de vedere
limitat relativ. Pentru combaterea ideii de liber arbitru, Ferri recurge la o demonstratie in cel mai pur stil
pozitivist, apeland la argumente psihofiziologice, la rezultatele unor cercetari din domeniul biologiei, al
antropologiei si al psihiatriei. Toate argumentele utilizate converg spre constatarea ca omul actioneaza cum
simte si nu cum gandeste (eu vreau constata o situatie, dar nu o creeaza). Negand ideea de liber arbitru, se
neaga implicit si raspunderea morala, fiind inlocuita de acesta cu cea sociala.
(d) in conceptia d-nei Negrier- Dumont - comportamentul criminal este o consecinta a alegerii pe care
delincventul o face, o manifestare a liberului-arbitru cu care acesta este inzestrat
(e) si in studiul realizat de Maurice Cusson, autorul teoriei strategice, apare ideea de liber arbitru, acesta
sintetizand principiul rationalizarii limitate delincventul poate opta pt solutia cea mai eficace, tinand cont de
ce-l intereseaza si de contrangerile care i se impun. Cusson afirma cu privire la liberul arbitru, ca in general,
existenta acestuia nu poate fi ignorata
35) Aratati diferentele intre criminologia etiologica si cea dinamica
etiologia criminala = o modalitate specifica de cunoastere in cadrul cercetarii criminologice, prin care se vizeaza
aflarea cauzelor, a conditiilor ori a factorilor ce determina sau favorizeaza fenomenul criminal
criminologia dinamica = acea subramura a criminologueu teoretice, care se ocupa cu studierea fenomenului
criminal, dpdv al mecanismelor si al procedelor care insotesc trecerea la act
criminologia etiologica presupune trecerea in revista a contributiilor aduse dezvoltarii gandirii criminologice pt
fiecare etapa in parte
teoreticienii criminologiei dinamice neaga valoarea stiintifica si utilitatea explicatiilor de tip cauzal, concentrandu-si
atentia asupra actului criminal in sine, incercand sa faca abstractie de istoria infractorului, de factorii endogeni sau
exogeni ce ar fi putut actiona asupra acestuia anterior comiterii faptei
teoriile etiologice si cele dinamice nu au nimic antagonic, ele se refera la 2 faze distincte ale fenomenului criminal.
Primele se refera, in special la ce se intampla cu o persoana pana la momentul trecerii la act (cauzele ce-l determina
sa adopte conduita criminala), iar celelelte se refera la ce se intampla cu criminalul in momentul faptei, descriu
trecerea la act in sine. Sunt, de fapt, 2 viziuni care se completeaza reciproc. Pastrandu-si fiecare identitatea, diferitele
teorii trebuie sa concureze la explicarea fenomenului criminal, nu sa se nege reciproc.