Sistemul circulator la om

SANGELE
Sangele este indispensabil functionarii organelor si supravietuirii.
Este mentinut in permanenta miscare intr-o retea de vase
sanguine artere, vene care impanzesc tot organismul pentru a
transporta oxigenul si substantele vitale nutritive in tesuturi, si
pentru indeparta acele substante nocive care acumulandu-se ar
putea deveni nocive.
Sangele constituie a 14-a parte din greutatea noastra corporala,
deci volumul lui exact depinde de dimensiunile corpului. Un
barbat matur de statura medie, are aproximativ 5 litri de sange,
iar o femeie matura de statura medie, o cantitate ceva mai mica.
45% din volumul total al sangelui este alcatuit din celule
specializate, celule cu diferite functii speciale. Din acestea, cele
mai semnificative sunt globulele rosii si si globulele albe.
Aceste globule minuscule se afla intr-un lichid denumit plasma.
Acesta este un lichid dens, de culoare galbuie deschisa, care
contine proteine, sare si glucoza dizolvate in apa. Intr-un sistem
circulator a unui om matur exista in jur de 3 litri de plasma, rolul
cel mai important al acesteia fiind de agent de transport al
celulelor albe si rosii.
Proteine plasmatice
Proteinele plasmei sanguine, albiminele, globulinele si
fibrinogenul, sunt prea mari pentru a trece de peretii capilarelor.
Cantitatea cea mai mare in sange este din albimina, rolul cel mai
important al lor este pastrarea presiunii coloidosmotice. Aceasta
presiune reintroduce in sange cu o actiune opusa cu presiunea
produsa de inima apa si materialele inutile, daunatoare din

momentul in care sangele ajunge din nou in sistemele de vene, isi

incepe drumul de la tesuturile din jur spre inima.
Anitcorpii sunt proteine produse de sistemul imunitar, pentru
neytralizarea antigenelor apartin de Gammaglobuline. Sunt
produse in splina si in ganglionii limfatici si raman in sange chiar
si dupa vindecarea infectiei ce a provocat producarea lor, oferind
protectie impotriva noilor atacuri ai agentilor patogeni.
Fibrinogenul, asemenea albuminei, se produce in ficat si are rol in
procesul coagularii.
Culoarea globulelor rosii provine de la hem substanta colorata
din proteina complexa hemoglobina. Diamerul unei globule rosii
este de 8 micrometrii, forma sa este turtita in mijloc pe ambele
fte asemenea unei perne rotunde. Hemoglobina preia oxigenul din
plamani si-l transporta la celulele din tesuturi. Cand preda
molecula de oxigen, culoarea ei se schimba din rosu in rosu-brun.
Dupa aceea, preia din tesuturi deseurile, produsele secundare ale
metabolismului. Dioxidul de carbon, si-l transporta in plamani,
pentru a-l putea expira. Globulele rosii se produc in maduva
hematogena, durata lor de viata fiind 3-4 luni. Este o asemenea
cantitate uriasa incat organismul trebuie sa distruga in fiecare
secunda 5 milioane de globule rosii. Hematiile imbatranite se
descompun in particule componente, o parte din acestea fiind
refolosite la formarea noilor celule.
Scaderea numarului de globule rosii si a altor celule duce la
anemie. Pentru producerea hemoglobinei este nevoie si de fier. Cu
toate ca din acesta componenta in organism, la majoritatea
oamenilor exista stocuri suficiente, sangerarea continua,
hemoralgia, (de exemplu la bolnavul de ulcer gastric) poate duce
la anemie, la lipsa fierului. La ffemei este mai frecventa anemia
decat la barbati : la menstruatii puternice sau la femei insarcinate
nevoile de fier ale fatului pot epuiza depozitele de fier ale
organismului.

Unitatile de lupta
Globulele albe(leucocitele) sunt produse tot de maduva osoasa.
Au un aspect globolar, sunt ceva mai mari decat globulele rosii si
au rolul de a apara organismul impotriva infectilor. Exista doua
tipuri principale :-granulocitele- si_au primit numele datorita
granulelor aflata in interiorul lor si limfocitele sau celulele
limfatice, in a carorproducere iau parte atat sistemul limfatic cat
si splina.
Granulocitele actioneaza prin inglobarea intrusilor de exemplu a
bacteriilor- pe care apoi le digera. Tot timpul stau in stare de
alerta, oricand pot intra in actiune, si in cazul unor infectii sau
accidentari incep sa se divida rapid. Limfocitele au un rol mai mult
de patrulare si reactioneaza mai lent, pentru ca trebuie sa se
pregateasca pentru intampinarea intrusilor. Producerea
anticorpiloreste de asemenea rolul anticorpilor. Globulele albe pot
trece usor prin peretele capilarelor si se gasesc in abundenta in
diferite tesuturi.

INIMA
Inima, considerata ca un organ nobil de aproape toate culturile,
nu este sediul sentimentelor. Rolul sau nu este insa mai putin
important. Ea asigura circulatia sangelui in intregul corp. Este un
organ muscular gol pe dinauntru, in forma de para, situat in
partea mediana a cavitatii toracice, intre plamani. Nu mai mare
decat pumnul, greutatea sa medie este de 260g si lungimea
variaza de la 12 la 14cm, la o latime de aproximativ 9cm. Varful
sau, denumit apex, se sprijina pe diafragm si este usor orientat
spre stanga.
Pompa cardiaca este compusa dintr-o masa contractila,
miocardul, acoperita si protejata spre exteriorul de epicard, strat
foarte rezistent care o leaga de diafragm, de stern si de vasele

mari, iar in interiorul de endocard-membrana fina, alba, care

tapeteaza interiorul cavitatii cardiace. Miocardul este constituit
cea mai mare parte a masei inimii. Este constituit mai ales din
celule musculare cardiace care ii confera capacitatea de a se
contracta. Aceste contractii ritmice sunt denumite batai cardiace.
In interiorul miocardului, fibre de tesut conjunctiv leaga intre
ele celulele musculare si formeaza fascicule care se intrepatrund
in spirala. Aceasta retea de fibre dense si elastice intareste
peretele intern al miocardului. Miocardul are propriul sau sistem
de irigare arterele coronare care ii aduc substante nutritive si
oxigenul necesar functionarii. Aceste artere iau nastere la baza
aortei si incercuiesc inima.
Muschiul cardiac contine doua cavitati superioare, atriile, si
doua inferioare, ventriculele. In atrii patrunde sangele mai sarac
in oxigen, dupa ce a circulat prin organism. Data fiind
dimensiunea lor mica, acestea nu participa realmente la
activitatea de pompa a inimii si nici la umplerea ventriculelor a 3
linguri de sange. Atriile sunt separate de o membrana, septul
interatrial, sl fiecare dintre ele se prelungeste, in partea sa
superioara, printr-un corp plat si plisat, urechiusa, care ii mareste
volumul. Venele pulmonare, ca si alte vene ale inimii, se deschid
in urechiusa stanga.
Ventriculele sunt cavitati in forma de con, a caror baza este
dirijata in sus. Ele sunt separate, de asemenea, de o membrana,
septul interventricular, si constituie punctul de plecare a
circulatiei sanguine.
Acestea sunt pompele propriu-zise ale
inimii. Ventriculul drept trimite sangele spre plamani pentru a
permite schimburile de gaze. El este pompa circulatiei pulmonare.
Ventriculul stang trimite sangele spre aorta, aceasta pornind
circulatia sistemica.
Doua orificii dotate cu valvule se observa la intrarea fiecarui
ventricul, patru valvule.

Datorita acestor patru valve, sangele circula in sens unic prin

cele patru cavitati ale inimii. Valvele se deschid si se inchid ca
niste clapete, straturile lor externe fiind sensibile la variatiile
presiunii sanguine.
Sangele urmeaza intotdeauna acelasi traiect in inima, de la
dreapta, spre stanga: sarac in oxigen, intra in urechiusa dreapta
apoi in ventriculul drept, traverseaza trunchiul pulmonar pentru a
ajunge la plamani, unde se oxigeneaza. Sangele imbogatit cu
oxigen se reintoarce apoi spre urechiusa stanga prin venele
pulmonare. El trece prin ventriculul stang, apoi este ejectat de
aorta, care il distribuie in corp prin ramificatiile sale. Venele aduc
atunci sangele sarac in oxigen spre urechiusa dreapta. Astfel se
inchide sistemul...
Inima este deseori comparata cu o pompa. Acest muschi cu patru
cavitati se contracta si se relaxeaza in permanenta, intr-un ritm
regulat. Este compus in cea mai mare parte din miocard.
Contractia muschiului este complet independenta de vointa
noastra.
Mecanismul contractiei se bazeaza pe emiterea si transmiterea
de impulsuri electrice denumite potentiale de actiune. Aceste
semnale sunt propagate dupa un mecanism denumit
depolarizare. Din o suta de fibre ale miocardului, una singura
poate declansa un potential de actiune. Sistemul de conducerea a
inimii este compus din noduri, aglomerari tisulare globuloase,
ansambluri de fibre nervoase paralele.
Nodul sinusal se gaseste in peretele urechiusei stangi.
Minuscul, el ofera cea mai rapida frecventa de impulsuri dintre
toate elementele sistemului de conducere, circa 70+700 de ori pe
minut. Unda potentiala creata de nodul sinusal ce traverseaza
atriile este dirijata spre nodul atrio-ventricular. Este nevoie de
aproximativ 0.22 secunde pentru ca influxul sa se propage in
intreg sistem de conducere a inimii. Contractia ventriculara are

loc imediat dupa sosirea influxului, de la apexul cardiac spre

partea superioara a ventriculelor. Valvele aortei si ale trunchiului
pulmonar se deschid atunci si sangele este ejectat in vase.
In timpul unei batai a inimii se produc multiple evenimente.
Reunite sub denumirea de revolutie cardiaca. Aceasta cuprinde
doua faze. In timpul primei faze, diastola, peretele atriilor si
ventriculelor se relaxeaza, iar sangele umple cavitatile. Cea de a
doua faza, sau sistola, cuprinde contractia peretelui si golirea sa
de continut. In cursul diastolei, presiunea e mica, sangele umple
atriile relaxate, trecand apoi in ventricule prin orificii cu valvele
deschise. Valvele aortei si trunchiul pulmonar sunt inchise.
In timpul sistolei, presiunea creste lent. Atriile se contracta si
tot sangele este ejectat in ventricule. Muschii peretilor ventriculari
se contracta, comprimand sangele prezent in cavitatile lor si
crescand in acelasi timp presiunea ventriculara.
Valvele atrio-ventriculari se inchid brusc pentru a impiedica
orice reflux al sangelui. Apoi valvele aortei si ale trunchiului
pulmonar se deschid, permitand ejectia sangelui spre aorta si
spre trunchiul pulmonar. Dupa aceasta expulzate, ventriculele se
destind si presiunea ventriculara scade sensibil. Sangele ramas in
aorta si trunchi reflueaza atunci spre ventricule, care isi inchid
automat valvele. Dupa inchiderea valvelor, incepe un nou ciclu, o
noua diastola.
Circulatia sangelui este un mecanism complet in a carui reglare
intervin diverse sisteme ale organismului: sistemul nervos,
hormonal si sistemul umoral. Trei parametri caracterizeaza
aparatul circulator: debitul sanguin, presiunea sanguina al
rezistenta periferica.
Debitul sanguin este definit de volumul de sange care se
scurge in sistemul vascular intr-o perioada precisa de timp. El este
constant atunci cand corpul este in repaus, dar poate varia in
orice moment, dupa starea sau nevoile organismului.

Presiunea sanguina desemneaza, in ceea ce o priveste, forta pe

care sangele o exercita asupra peretilor vaselor, cum ar fi arterele
sau venele. Sangele circula datorita diferentelor de presiune care
il propulseaza in sistemul vascular. Acest lichid se scurge astfel cu
fluiditatea dintr-o regiune de inalta presiune, cum este aorta, spre
o regiune de joasa presiune, cum sunt marile vene.
Propulsarea sangelui este controlata de aparatul cardio-vascular
si de sistemele nervos si hormonal. De natura extrinseca, acest al
doilea control al volumului sanguin se realizeaza prin intermediul
unei duble inervatii a inimii implicand fibre simpatice si
parasimpatice; primele au un efect accelerator asupra frecventei
si asupra volumului de sange ejectat, celelalte modereaza
frecventa cardiaca.
Ambele actioneaza eliberand substante chimice care exercita sau
inhiba celulele cardiace.
Atunci cand organismul sufera un stres, sistemul nervos
simpatic emite noradrenalina care determina inima sa bata mai
repede. Cand corpul este in repaus, sistemul parasimpatic
incetineste ritmul cardiac eliberand aceticolina.
Circulatia sangelui este franata de frecarea lichidului de peretii
vaselor. Este ceea ce se numeste rezistenta periferica.
Vascozitatea sangelui, diametrul sau lungimea vaselor pot face ca
aceasta rezistenta sa varieze. O vascozitea crescuta, ca si
ingustimea unui vas pot incetini sensibil scurgerea sangelui. O
usoara crestere a diametrului sau este suficienta pentru a reduce
rezistenta si presiunea arteriala.
Atunci cand ventriculul stang se contracta, sangele este
expulzat spre sorta cu o forta care ii permite sa curga cu foarte
mare viteza, destinzand peretii aortei. In mod obisnuit, sunt
masurate doua feluri de presiune arteriala. Presiunea sistolica sau
maximala, care se masoara in timpul unei contractii cardiace si se
situeaza in medie intre 10 si 14 cm de mercur. Aceasta presiune

scade apoi foarte rapid si atinge minima in timpul fazei de repaus

a inimii. Presiunea minima, diastolica, variaza intre 6 si 9 cm de
mercur. Aceasta sunt cifre pe care vi le comunica medicul,
dumneavoastra atunci cand ca ia tensiunea: 14 cu 8 sau 10 cu 6.
Circulatia sangelui variaza dupa tesuturile pe care le deserveste,
fiecare organ avand propriile sale nevoi sanguine. Acest fenomen
denumit rezistenta periferica variaza in functie de vascozitatea
sangelui, diametrul sau lungimea vaselor. Astfel, muschii
scheletici necesita un debit sanguin adaptat la activitatile lor de
moment. Pielea, care indeplineste mai multe functii, printre care
reglarea temperaturii corporale, necesita un debit sanguin de
aproape 2,5 litri pe minut. Creierul, are nevoie de un debit
sanguin mai stabil, de ordinul a 0.75 litri pe minut. Debitul
sanguin raspunde astfel exigentilor fiecarui organ si ale
miliardelor de celule care compun organismul.
VASELE DE SANGE
Pentru ca trupul nostru sa stea in viata, acesta trebuie sa
primeasca o in mod constant mancare si oxigen. In acelasi timp
dioxidul de carbon si alte substante produse de celule trebuie
inlaturate din corp.
Sistemul circulator este o retea de vase care permite inimii sa
pompeze sangele prin corp. Vasele de sange sunt mici tuburi
responsabile cu transportul sangelui peste tot in corp.
Sistemul circulator uman este compus din inima si sistem de
vase.
Sistemul de vase este format din 3 tipuri de vase :artere, vene si
capilare.
ARTERA - este un vas mare de sange ce conduce sange bogat in
oxigen de la inima pana la tesuturi si celule ale corpului. Aceste
artere se impart in ramuri mai mici, numite arteriale, care au

pereti musculari, si care prin contractie si prin relaxare rebleaza

fluxul sanguin.
VENELE - sunt vase care transporta sange sarac in oxigen catre
inima. Cand sangele da oxigenul tesuturilor isi schimba culoarea
in rosu inchis si devine nefolositor pana cand nu cedeaza
substantele de balast si nu se reincarca cu oxigen. Sangele
incarcat cu toxine din capilare, ajunge in venule, care au
diametrul putin mai mare, apoi in vene, care in sfarsit ajunge in
inima.
Peretele interior al venelor este captusit cu o mucoasa care, din
loc in loc face cute, numite valvule venoase, indrumand sangele
numai intr-un singur sens(spre inima). Aceste valvule opresc
scurgerea sangelui inapoi in jumatatea dreapta a inimii, este
pompat prin arterele pulmonare in capilarele plamanilor, unde
dioxidul de carbon este inlaturat prin respiratie si se
improspateaza cu oxigenul inspirat.Sangele oxigenat ajunge in
partea stanga a inimii, de unde porneste din nou spre tesuturi.
CAPILARELE - sunt de marime microscopica (o sutime de
milimetru) si au o buna difuziune. Prin peretii lor se face schimbul
de oxigen, substante nutritive, respectiv dioxid de carbon si
substante de balast. Suprefata totala a capilarelor depaseste
6000 mC, iar volumul lor este atat de mare incat nu se pot umple
toate in acelasi timp cu sange.