TIINA I INGINERIA

MATERIALELOR
CURS AN I IA

CAP. 1 INTRODUCERE N
STUDIUL MATERIALELOR
Materia formeaz lumea nconjurtoare ea fiind o realitate obiectiv
care exist n afara contiinei oamenilor i independent de ea, fiind o
proprietate comun tuturor obiectivelor i fenomenelor din natur.
Materia acioneaz asupra simurilor noastre producnd senzaie , fiind
ntr-o continu micare, transformare i dezvoltare, inepuizabil i
infinit.
Forma calitativ a materiei se numete substan.
Substanele (fierul, apa, lemnul, crbunele etc.) nu au un anumit
volum sau form determinat. Spre deosebire de substane, corpurile
sunt pri de materie cu volum i form determinat.
Omul percepe materia ca fiind sub form de materiale ce reprezint
substanele din care se produc diferite obiecte utile i necesare omului.
Transformrile pe care le sufer materialele se produc dup anumite
legi cunoscute din fizic i chimie.
Materialele se clasific n metalice (metale i aliaje), semimetalice
(semiconductoare) i nemetalice (anorganice i organice)

1.1 CIRCUITUL
MATERIALELOR
Materialele se clasific lund drept criterii att aspectul structurii,
proprietile i compoziia chimic, ct i domeniile de interes.
Extinderea domeniilor de utilizare ca i dezvoltarea tehnologic sunt
doua modaliti prin care materialele n concurena pentru ponderea
lor n tehnic, i modific locul n ierarhie. Evoluia materialelor i a
proprietilor lor este determinat de progresele tehnologiei i
inovaiile din acest domeniu. La rndul lor tehnologiile noi, apar ca
rspuns al exigenelor din ce n ce mai severe privind confortul i
sigurana omului, a necesitaii ocrotirii mediului nconjurtor, etc. De
exemplu, dezvoltarea industriei electronice (adic a circuitelor
integrate gravate pe siliciu, pe care se bazeaz funcionarea tuturor
calculatoarelor) a adus iniial in prim plan aluminiul i aliajele sale
care chiar cu rezistivitate mic, nedifuznd n stratul de siliciu s-a
dovedit performant; pe msur ce grosimea conexiunilor gravate pe
siliciu a trebuit s fie micorat aa nct s se asigure o majorare a
circuitelor desenate (la rndul lor presupunnd folosirea de noi
tehnologii ce au pornit de la gravarea cu acid, pana la placarea
electronic) au atras atenia materialele pe baza de cupru ce asigur
obinerea de structuri tip sandvi mai performante. Sectorul

CLASIFICAREA
MATERIALELOR
Drept criterii de clasificare, pot fi luate n considerare urmtoarele:
a) Criterii de natur chimic:
- anorganice (clasificate dup formula chimic, compoziie, etc.)
- organice.
b) Criterii de stare fizic:
- elemente chimice;
- aliaje monofazice;
- compui chimici;
- aliaje heterofazice.
c) Criterii de utilizare:
- materiale metalice (metale i aliaje metalice);
- materiale naturale (piatra, piei, cauciuc, lemn, etc.)
- ceramice (uzuale i tehnice ) ,
- polimeri sintetici (cauciucuri, mase plastice),
- materiale inginereti (semiconductoare, compozite, sticle metalice,
etc.)

CLASIFICAREA
MATERIALELOR

1.2 GRUPE DE
MATERIALE
Principalele grupe de materiale cu pondere n industrie sunt:
metalele, semiconductoarele, materialele anorganice-nemetalice,
materialele organice, materialele naturale i materialele compozite.
1. Metalele
-

Au ionii meninui mpreun de ctre gazul electronic;

Electronii de valen liberi ai gazului electronic constituie cauza
conductibilitii electrice i termice mari , precum i luciul metalic;
Metalele formeaz grupa cea mai important a materialelor pentru
construcii i structuri sudate datorit proprietilor lor mecanice .

2. Semiconductoarele
-

Ocup o poziie de tranziie ntre metale i substane organice nemetalice;

Reprezentani principali: Si i Ge au legtur covalent i structur de
diamant precum i compui din grupa III i IV structurai asemntor:
arseniura de galiu (GaAs) i stibiura de indiu (InSb).

3. Materiale anorganice nemetalice

-

La aceste materiale, atomii sunt meninui mpreun prin legturi

covalente i ionice;
Sunt slabe conductoare de electricitate i cldur datorit lipsei
electronilor de valen;
Energiile de legtur dintre atomi sunt mai mari dect cele

GRUPE DE MATERIALE
4. Materiale organice
-

Sunt materiale macromoleculare polimerizate care constau din molecule

nlnuite care conin carbon legat covalent cu sine i cu unele elemente cu
numr de ordine mic;
Moleculele nlnuite sunt legate unele de altele prin legturile
intramoleculare slabe, determinnd temperaturi de topire sczute.

5. Materiale naturale
-

Sunt utilizate ca materie prim tehnic i sunt difereniate n : materiale

minerale naturale (marmura, granit, mic, gresie, rubin, safir, diamant,
grafit) i organice (lemn, cauciuc, fibre naturale);
Au legturi de valen tari i structuri stabile de reea cristalin ceea ce dau
o densitate mare i rezisten chimic bun;
Prezint structuri complexe cu anizotropie a proprietilor.

6. Materiale compozite
-

sunt materiale compuse dintr-o matrice de baz n care au fost nglobate

dispersii , pulberi sau materiale de ranforsare;
Aceste materiale au fost concepute cu scopul de a obine materiale
structurale sau funcionale cu proprieti deosebite, ca i combinaii de mai
multe faze sau componente materiale, de form determinat, delimitat
geometric sub form de dispersii, materiale compozite fibroase sau

1.3 STRUCTURA
MATERIALELOR
Dup distribuia mutuala (vecina) a particulelor (atomi, molecule,
ioni) se deosebesc trei stri structurale: starea amorfa, starea
cristalina si cea mezomorfa.
Starea amorfa a materialelor corespunde distribuiei dezordonate
a particulelor in spaiu. ntruct nu se pstreaz o ordine specifica in
aranjamentul spaial al particulelor, se constata existenta acelorai
proprieti in orice direcie ar fi acestea msurate, adic este
prezenta izotropia. Nepstrndu-se o ordine specifica in aranjamentul
spaial al atomilor, ele sunt denumite materiale cu ordine la scurta
distanta. Obinerea materialelor amorfe este uoara, chiar naturala in
cazul materialelor anorganice silicat (ceramice uzuale), constituite
din ioni compleci cu mobilitate foarte mica. Este dificila in cazul unor
materiale metalice, la care mobilitatea ionilor obliga la rciri ale
topiturilor cu viteze mai mari de 106 K/s; se produce o transformare
de faza de tip tranziie vitroasa. Ea este specifica sticlelor metalice ce
sunt materiale metastabile ntruct se produc transformri in stare
solida de tip relaxare structurala, devitrifiere etc. Ca modele
structurale se poate considera ca solidul amorf este o asamblare de

STRUCTURA
MATERIALELOR
Starea cristalin corespunde distribuiei ordonate i repetabile in
spaiu a unor particule (ioni, atomi sau molecule ). Un solid cristalin
este caracterizat de ordine pe domenii ntinse (ordine ndeprtat)
sau o configuraie care se repeta in aranjarea atomilor; aceasta
configuraie se numete structur de reea, sau daca se atribuie
acestei reele i baza material, structura cristalina. Particulele ce
formeaz o reea cristalin sunt mpachetate compact, dar pentru
simplificare, in reprezentarea structurilor cristaline se exagereaz
distantele dintre particule nvecinate ca n figura 1.1.

Fig.1.1 Reprezentarea simbolica a unui cristal

STRUCTURA
MATERIALELOR
Caracteristica esenial a unui cristal o constituie faptul ca particulele din
care este format (ioni, atomi, molecule) sunt distribuite ordonat intr-un
ansamblu periodic, specific unei reele geometrice. Un astfel de aranjament
care se refera la intervale regulate in trei dimensiuni, formeaz cristalul.
Consecina acestei repetri ordonate este simetria, ce poate fi exterioara
strilor cristalografice reprezentnd repetarea regulata a elementelor
identice (fee, unghiuri), dar i interioara. Daca cristalul crete liber el va fi
mrginit de fee paralele care formeaz ntre ele unghiuri de mrime bine
determinat. Cristalele pot fi ionice, covalente sau metalice, dup tipul de
legtur chimica dezvoltat ntre particule. Dup modul de aranjare i
dispunere a atomilor intr-un material distingem :
a) Starea monocristalin caracterizat prin aceea ca toate particulele au
aceeai ordonare pe cele trei direcii spaiale putnd exista nativ sau creata
artificial;
b) Starea policristalina caracterizata prin aceea ca este formata dintr-un
numr mare de monocristale de forma, dimensiuni si orientri diferite, dar
cu fee lipite. In acest caz aranjarea ordonata si regulata a atomilor se face
pe distante mici de ordinul sutelor sau miilor de angstromi, aranjarea
suferind o oarecare perturbare descrisa de alte caracteristici geometrice.
Starea cristalina, specifica majoritii materialelor metalice, se obine n

STRUCTURA
MATERIALELOR
Starea mezomorf este o stare de tranziie intre cele doua
precedente si este specifica topiturilor. Atomii nu sunt fici in poziiile
de echilibru datorita agitaiei termice foarte avansate ce permite
salturi in poziii noi. In stare topita se ajunge temporar la formarea
unei anumite stri ordonate a particulelor, dar care nu sunt stabile
din cauza micrii termice perturbatoare. Ordinea este de tip local,
proprietile fiind determinate de imperfeciunile structurale
existente in topituri si mai puin de forele de legtur dintre atomi.
Existenta corpurilor solide (cristaline sau amorfe) ridic problema
apariiei unui tip nou de legtur denumit legtur cristalin ce este
determinat de principiul interaciunii electrostatice, putnd fi
evaluat cu ajutorul mecanicii cuantice.

1.4 METODE DE PUNERE N

EVIDEN A STRUCTURII
MATERIALELOR
Structura unui material metalic depinde de compoziia chimica, dar si
de prelucrarea mecanica si tratamentul termic aplicat acestuia.
Acelai material prezint structuri diferite dup starea in care se afla.
Evidenierea structurii se face prin metode de analiza fizice, rapide si
economice. Pot fi utilizate metode directe, indirecte si chiar auxiliare.
Analiza macroscopic se efectueaz prin examinarea cu ochiul
liber sau cu microscopul stereo a unor suprafee de formare a
materialelor metalice (solidificare, condensare, depunere electrolitica
etc.) si a unor suprafee special pregtite. Proba de analizat trebuie
sa fie cat mai reprezentativa, motiv pentru care este sau nu supusa
atacului cu reactivi chimici. Analiza permite punerea in evidenta a
unor
neomogeniti
de
compoziie,
da
informaii
asupra
particularitilor, condiiilor, caracterului si calitii prelucrrilor
anterioare (elaborare, turnare, deformare, sudare) existenta unor
defecte.

METODE DE PUNERE N
EVIDEN A STRUCTURII
MATERIALELOR
Analiza microscopic efectuat pe probe special pregtite, poate fi
fcuta cu ajutorul microscopului metalografic, optic sau electronic.
Microscopul metalografic este un aparat optico-mecanic pentru
observarea in lumina reflectata permind observarea in cmp
luminos,
ntunecat,
lumina
polarizat
i
fotografierea
preparatului/proba. Metoda iluminrii prin reflexie este impusa de
structura si proprietile materialelor opace, astfel ca lumina vine
deviata de la un sistem de iluminare, prin obiectiv, spre obiect; razele
reflectate de prob se ntorc prin obiectiv spre ocular. Ca mijloc
reflectant se folosete o placa plan semitransparent (ce folosete
toat apertura obiectului) sau o prism ce folosete toat apertura
(deschiderea) mrind contrastul.
Analiza permite aprecieri calitative, dar si cantitative, primindu-se
informaii cu privire la compoziie, caracteristici fizico-mecanice,
modificrile de structura generate de influenta mediului etc.

METODE DE PUNERE N
EVIDEN A STRUCTURII
MATERIALELOR

Razele produse de sursa de iluminare 1 cad p

oglinda 2, care le reflect pe suprafaa lustru
i atacat a probei 3. De aici, imaginea forma
prin obiectivul 4 este transmis prin prisma 5
ocularul 6 i apoi la ochiul observatorului.