Caracterizarea personajului principal - HARAP-ALB

Harap-alb - este protagonistul basmului, personajul principal si eponim, cu trasaturi

caracteristice basmului nuvelistic deoarece in multe situatii pare un om obisnuit, neajutorat. El
este un Fat-Frumos din basmele populare, curajos, prietenos, cuminte si ascultator intocmai ca un
flacau din Humulesti, fiind un erou exemplar prin firea lui umana, adesea fiind cuprins de
disperare si neputinta. Feciorul de crai se maturizeaza prin calatoria facuta pentru a ajunge
imparat, este o initiere a flacaului in vederea formarii personalitatii, pentru a deveni conducatorul
unei

familii.

In basm, acesta reprezinta binele, adevarul aflat in conflict cu fortele malefice reprezentate de
minciuna si intruchipate de Span. In finalul basmului, raul este invins, Spanul este demascat de
fata

imparatului

Ros

si

adevarul

triumfa.

Semnificatia numelui - reiese din scena in care fiul craiului este pacalit de Span, este naiv, lipsit
de experienta si astfel isi schimba statutul din nepot al imparatului Verde in acela de sluga a
Spanului:"D-acum inainte sa stii ca te cheama "Harap-Alb"; "aista ti-i numele si altul nu".
Numele eroului este un oximoron, deoarece cuvantul "harap" inseamna -negru-, avand sensul de
"rob" [negru-alb].
Principala trasatura a lui Harap-Alb este aceea ca stie sa-si faca prieteni buni si devotati, el trece
probele cu ajutorul celorlalte personaje inzestrate cu puteri miraculoase. Fiul cel mic al craiului
reface experienta de viata a tatalui, codrul prin care se rataceste simbolizand labirintul, o lume
necunoscuta eroului. El greseste pentru prima oara cand nu respecta sfatul de a se feri de omul
span. De fapt, prin trecerea probelor, mezinul craiului se maturizeaza, acestea contribuind la
formarea lui ca adult. Podul pazit de craiul deghizat in urs semnifica trecerea eroului de la
adolescenta la tinerete, iar "fantana" = simbolizeaza locul renasterii deoarece tanarul intra fecior
de crai si iese rob.
Trasaturile morale reies indirect din faptele, atitudinea si comportamentul eroului cat si din
relatiile lui cu celelalte personaje: fata de Span, eroul este cinstit, corect, loial, numai o singura
data sovaie impotriva lui si anume atunci cand se indragosteste de fata Imparatului Ros "mai nu-i
venea s-o duca" Spanului. Tanarul este stapanit de deznadejde, teama si nesiguranta, aceasta
remarca iesind indirect din vorbele sale adresate calului sau Sfintei Duminici atunci cand este
trimis de Span sa aduca "salati" din Gradina Ursului si pietrele pretioase incrustate in pielea

cerbului:"Si de-as muri mai degraba, sa scap o data de zbucium decat asa viata, mai bine moarte
de o mie de ori....". In mod direct si moralizator Sfanta Duminica ii reproseaza evidenta
descurajare care-l cuprinsese: "Parca nu te-as fi crezut asa slab de inger, dar dupa cat vad esti mai
fricos decat o femeie. Hai, nu mai sta ca o gaina plouata."
Maturizarea eroului are loc atunci cand il intalneste pe omul Ros, un pericol pe care ar fi trebuit
sa il evite. Tot indirect, prin atitudinea sa fata de personajele - donatori [regina furnicilor si
craiasa albinelor] reiese si altruismul sau. Cele cinci personaje supranaturale pe care le intalneste
in drumul sau semnifica omul dominat de viciile pe care oricine le poate avea: "tot omul are un
dar si un amar, si unde prisoseste darul, nu se mai baga in sama amarul" [Ochila]
In final Harap-Alb se indragosteste de fata imparatului Ros care ii salveaza viata cu ajutorul
smicelor, folosind apa moarta si apa vie. Harap-Alb redevine el insusi fiul craiului si astfel
viitorul imparat care isi poate asuma raspunderea de a inchega o familie si de a conduce o
gospodarie.
Arta naratiunii este caracterizata de oralitate si umor reprezentat de registrul artistic format din
cuvintele si expresiile populare, regionalisme folosite de Harap-Alb: "Se vede ca mi s-a apropiat
funia la par".
Ion Creanga a ilustrat in opera sa propria experienta de viata pe care a povestit-o "sub forma de
memorial, a invaluit-o in mit si a sugrumat-o intr-o experienta fantastica....si el a luptat cu spanii,
cu primejdiile si nevoile, si el s-a facut frate cu dracul ca sa treaca puntile vietii iar nemurirea sia dobandit-o din apa vie si apa moarta a creatiei lui artistice". [Pompiliu Constantinescu]