Epitaf

S cad-ncet tcerile, pe rnd

ca ntr-o toamn frunzele i vntul
s ne aduc venicul cuvntul
pe care l-am dori ngemnnd.
Taceri de vis s ne cuprind iar
ntr-o uitare-a noastr neleas,
s cutm cuvntul n zadar
asupra zilei care ne apas.
Durerea lor s-o izbvim din mr
ca o butad alta, cltoare,
s o mnjim cu-n pic de adevr
i s-o gsim n noi nemuritoare.
Dar ne-am uitat iubirile-n iatac
cu ochiul stins ntr-o iubire nou
Eu cresc n umbra vechiului copac
dar mort mereu nchis n amndou
Cuttor al vechilor comori
n-am s gsesc vreodat o comoar
furat de frumuseea de culori
va trebui s uit c-a fost o var!
Din nou s cnt aceeai melodie
din flautul aceluiai nebun
e prea aproape cerul de cmpie
i prea avar destinul care-l sun
cnd cutarea-i mut ca o cruce
czut dup ani peste mormnt
azi, nu mai tiu de loc unde m-ar duce
o alt ncercare dect snt.
Ilie Tiulescu