Istoria Arhitecturii in Romania

Strada Icoanei / General Lahovari

Studenti : Mirica Ioan Codrut Laurentiu Mihalache

Scoala Centrala de Fete

Arhitect : Ion Mincu

Una dintre cele mai inovatoare cladiri in stil

neoromanesc ale arhitectului Ion Mincu, lucrare inceputa
in anul 1890. O scoala internat, deschisa pentru fetele cu
rezultate bune la invatatura, provenite din toate paturile
sociale, dupa principiile moderne si democratice ale epocii
victoriene care patrundeau in Romania acelei perioade.
Scoala Centrala de Fete si zona urbana din jurul ei au
trecut prin multe vicisitudini de o magnitudine epica in
ultimii o suta doua zeci de ani, de cand a fost asezata piatra
de temelie, care a fi pus la grea incercare patrimoniul oricarei
alte tari: primul razboi mondial si ocupatia Bucurestiului de
catre inamic, cel de-al doilea razboi mondial si raidurile
aeriene, atat ale Aliatilor cat si ale fortelor germane, urmate
apoi de tavalugul trupelor sovietice, aproape cinci decenii de
regim comunist dictatorial, o revolutie sangeroasa
anticomunista in 1989 si in fine douzeci de ani de tranzicie
haotica si repace spre o economie de piata.
In urma degradarii cladiri in mod inevitabil din cauza
conditiilor generale unde istoria si cultura sunt tot mai putin
pretuite, un proiect de renovare a edificiului este in
desfasurare. Lucrarile fiind finantate printr-un sistem de
licentiere al Uniunii Europene, acordate unei societati de constructii care are o experienta nu tocmai bogata in domeniul cladirilor istorice de
importanta majora. Ministerul Culturii si departamentele de stat responsabile nu au voce activa in proiect, rezultatul inevitabil fiind ca tesatura
istorica a cladirii, aspectele ei originale vor avea de suferit.

Importante aspecte ale cladirii :

Galeria vitrata a scolii este cea mai mare si mai frumoasa structura de acest gen din Romania, fiind o inovatie deosebita la vremea
aceea, care s-a bazat pe folosirea unor materiale de constructie noi pentru epoca, ca fierul forjat pentru ramele ferestrelor si geamurile de
productie in masa. Acestea necesita sa fie conservate si salvate intr-o cantitate cat se poate de mare.

Cea mai buna lucrare bibliografica, publicata de Mihail Caffe in 1960, descrie aceasta galerie
vitrata (numind-o arhitectura radioasa, subliniindu-i noutatea pentru arhitectura europeana
de atunci in general).

Culoarea rosu pompeian in care sunt vopsiti peretii interiori, reprezinta o alta
contributie eminenta a lui Ion Mincu la decoratia cladirii, si care va deveni in decadele care au
urmat o trasatura esentiala a registrului decorativ din arhitectura neoromanesca. Fotografia de
mai jos prezinta o gama de tonuri de rosu pompeian care au fost folosite intr-un program de
restaurare a acestei cladiri, desfasurat la sfarsitul anilor 1970, in perioada comunista.
Societatea de stat implicata in restaurare a dat dovada de profesionalism, cercetand temeininc
situatia cladiri prin intermediul institutelor de atunci, avand grija sa obtina rezultate cat mai
apropiate de caracteristicile originale. Acest fapt contrasteaza evident cu situatia de astazi,
dintr-o Romanie democrata, in care procesul de renovare este concepuut ca pentru o cladire
obisnuita, fara o cercetare prealabila si recomandari privind folosirea de materiale cat mai
apropiate de cele originale daca nu in structura, cel putin in aspect. Se considera de catre
constructor ca rosul pompeian sa fie inlcouit cu o vopsea de alta culoare, vazuta de acesta ca
mai practica, situatie izvorata din nou din lipsa cercetarii profesionale prealabile a
caracteristicilor arhitecturale si decorative a acestei cladiri deosebit de importante.

Fragment din Arhitectul Ion Mincu, lucrare biografica de Mihail Caff

(descrierea galeriei exterioare vitrate, pag. 134)

In cartea sa, Mihail Caff (paragraful de mai jos) mentioneaza clar modul in care Ion Mincu a
optat pentru tonuri de rosu pompeian in decorarea scolii, observand caracteristicile estetice ale
acestuia, precum si scopurile practice excelente ale unei asemenea optiuni decorative.
Cand a ales rosul pompeian, Ion Mincu a avut in minte experimentele sale cu scheme
decorative, din perioada studentiei la cole de Beaux Arts din Paris si mai important
calatoria lui de studii ulterioara in sudul
Italiei la Pompei, orasul antic ingropat de
eruptia Vezuviului, unde a fost profund
impresionat de maiestria si realizarile
arhitectonice si decorative ale vechilor
romani. Exista un desen realizat de
Mincu pe cand vizita ruinele Pompeiului, care scoate in evidenta tonurile de
rosu pompeian.
Fragment din Arhitectul Ion Mincu, lucrare biografica de Mihail Caff
(descrierea utilizarii rosului pompeian, pag. 135)

Exemplu de rosu pompeian datand dintr-un proiect de restaurare desfasurat la

sfarsitul anilor 1980. Scoala Centrala de Fete, Bucuresti (fotografie de Romulus
Bena)

Aceasta culoare avea sa devina, o tema majora in

registrul decorativ al arhitecturii neoromanesti, fiind totodata
o trimitere/metafora subtila, prin asociere, la radacinile
latine ale poporului romn, rezultatul fiind ca multe cladiri
interbelice in acest stil au sectoare si elemente importante de
fatada si interior vopsite in rosu pompeian.

Tencuiala de piatra aparenta/ similipiatra a

zidurilor exterioare este un alt subiect controversat suscitat
de lucrarile de renovare actuale, cauzat de lipsa de
supervizare de catre specialisti in cladiri istorice a proiectului.
Societatea de constructii a inlocuit deja portiuni mari din
vechea tencuiala care avea o tenta galbuie care imitata de
piatra de calcar, si pe care specialistii restaurarii din perioada
comunista au avut grija sa o pastreze. Aceasta este acum
inlocuita cu material de tencuiala modern, care nu mai are
vechea tenta de piatra de calcar asa cum a intentionat Ion
Mincu. Rezultatul negativ al acestei actiuni poate fi vazut in
fotografia de mai jos, unde tencuiala noua ofera un contrast
izbitor cu blandetea si finetea celei vechi, de piatra aparenta.
Lucrarea lui Mihail Caff este, de asemenea, foarte
exacta atunci cand mentioneaza fatada din piatra apaprenta (
similipiatr) a Scolii Centrale, prin care creatorul ei a
dorit sa transpuna ceva din aspectul zidurilor impunatoare
ale bisericilor valahe de Ev Mediu tarziu o sursa
importanta de inspiratie/ arhetip a stilului neoromanesc.

Exemple de sectiuni de cladiri in stil neoromanesc,

vopsite in tonuri de rosu pompeian

Fragment din lucrarea biografica a lui Mihail Caff

unde descriere fatada original din tencuiala de piatra
apaprenta ("similipiatra") a Scolii Centrale, pag. 133.

Desen de Ion Mincu facut cu ocazia calatoriei lui de studii la Pompei in

sudul Italiei. (sursa: MNAR)

Casa inginer Elie Radu

Arhitect : Giulio Magni
An : 1990

Cladirea in stil neoromanesc, construita dupa planurile arhitectului

Giulio Magni. Interioarele impodobite cu picturi din in ulei, realizate in
jurul anului 1900 de catre maestrii italieni.
Arhitectul Giulio Magni s-a nascut in 1859, avand un tata istoric de arta si
o mama descendenta a unui arhitect (Giuseppe Valadier). In 1894 a venit in
Bucuresti in functia de arhitect sef al orasului. Magni a stat aici 10 ani, timp folosit
din plin.
n 1881, la numai 22 ani, Giulio Magni a ctigat premiul II la Concursul
Poletti, n cadrul Academiei San Luca din Roma.
La 31 ani, mpreun cu ali arhiteci italieni, a participat la fondarea gruprii
Associatione Artistica fra i Cultori dellArchitettura in Roma.
n 1893, Giulio Magni a fost invitat la Bucureti, unde, ncepnd din 1894, a
lucrat la proiecte pentru Primria Capitalei i Ministerul Lucrrilor Publice, pn
n anul 1906.
Dup ntoarcerea sa din Romnia, ntre 1906 i 1907 a fost preedinte al
Associatione Artistica fra i Cultori dellArchitettura in Roma, la a crei
nfiinare a participat.

Inginerul Elie Radu Elie Radu a vzut lumina zilei ntr-o epoc de mari
prefaceri pentru Moldova, la 20 aprilie 1853, la Botosani. Dup absolvirea colii
primare si a gimnaziului la Botosani, a fost trimis la Iasi ca sa-si continue studiile la
Colegiul National (una dintre institutiile continuatoare ale fostei Academii
Mihaileane). Tatal sau, om receptiv pentru progres si invatatura, l-a ncurajat pe
Elie n hotrrea lui de a deveni inginer. Astfel, tnrul Elie a plecat la Bruxelles, n anul 1872, unde a urmat cursurile la coala Politehnic, pe
care a absolivit-o n 1877, obinnd titlul de inginer diplomat. n decembrie 1877, dup ntoarcerea n tara, isi realizeaz visul adolescentei
intrnd n serviciul Ministerului Lucrarilor Publice, unde debuteaz ca inginer alaturi de Anghel Saligny (1854-1920), la controlul liniei ferate
Pitesti-Predeal.

Activitatea didactica. n 1894, a fost numit profesor la coala

Naional de Poduri i Construcii Civile, unde a predat cursurile de
Trigonometrie, Poduri i Construcii Civile. La nfiinarea colii
Politehnice din Bucureti, n 1920, va preda aici cursurile: Edilitate, care se
referea la canalizarea i aprovizionarea cu ap a centrelor urbane i
Procedee generale de construcii. Avnd n vedere realizrile sale
importante, Academia Romn l-a ales Membru de Onoare n anul 1927.
S-a stins din viata la 10 octombrie 1931, la vrsta de 78 de ani, dup o
munc nentrerupt, lsnd n urm o opera pentru eternitate.

Generalul Iacob Lahovary

n ziua de 8 februarie 1907 Bucuretiul amuise. O ar ntreag aflase c generalul Iacob Lahovary (16
ianuarie 1846- 7 februarie 1907) ncetase din via la 61 de ani. l rpusese cancerul de intestin gros de
care suferea. Ziarele din toat Europa publicau ferpare lungi cu cel care fusese n ultimii trei ani, n calitate
de ministru de Externe, unul dintre cei mai abili diplomai de pe continent.
Capitala paralizat, a murit generalul"
De diminea Parlamentul i nchisese porile. Nu nainte ca Senatul i Camera" s decreteze zi de doliu
naional. Teatrele i anulau spectacolele de sear. Pe strzi apruser din loc n loc drapele ndoliate. La
biroul su, un domn respectabil, cu mustaa rsucit, compunea un articol despre Lahovary. Era Take
Ionescu, viitor prim-ministru al Romniei.
ara ntreag a suferit o pierdere prin moartea generalului care era una din figurile ei cele mai populare",
dicta Ionescu ctre secretarul su. Ziarul Adevrul" de atunci descria momentul: n tot timpul dictarei d.
Take Ionescu a plns ca un copil". Argumentul suprem c ara ntreag" l regreta pe Lahovary, cum
susinea Ionescu, avea s se afle n ziua nmormntrii.
Ruri de oameni se scurgeau pe marile bulevarde ctre Biserica Alb" unde se forma cortegiul funerar. Un
reportaj publicat n Adevrul" de atunci creioneaz perfect atmosfera acelei zile solemne. Coroanele sunt
aa de numeroase nct nu mai au loc n biseric. Piaa din faa bisericii este plin, de asemenea, de
coroane. n acest moment aglomeraia pe strad i pe trotuare era enorm. Erau nesate de lume
ferestrele i balcoanele.
n Piaa Teatrului i n Piaa Palatului era o mare de capete. Muli se urcar pe grilajuri i chiar pe case
pentru a vedea mai bine. Circulaia trsurilor a fost din vreme ntrerupt. Poliia a putut menine cu greu
ordinea formnd un cordon de jandarmi pedetri n apropiere de Grdina Episcopiei i dou cordoane de
sergeni de strad postai din distan n distan", se scria n articolul aprut la 8 februarie 1907.

La nmormtarea generalului participase i prinul Ferdinand, viitor rege al Romniei. Regina, ndoliat,
depusese de diminea o jerb din liliac i trandafiri.
Erou de front Generalul i ctigase simpatia rii nc din vremea Rzboiului de Independen. n 1877
fusese numit ef de operaiuni al Marelui Cartier General, iar de el i de ali ofieri depindea soarta unei
naiuni. Fr o victorie n faa otomanilor aezai la sud de Dunre, Romnia poate nu i-ar fi ctigat nici
astzi independena. Deciziile pe care le-a luat n primele btlii ale rzboiului i uimiser pe mai btrnii
si superiori. Dup luptele de la Grivia, ministrul de rzboi de atunci i-a ntocmit un raport n care solicita
avansarea imediat a lui Lahovary la rangul de locotenent-colonel, menionnd c naintarea i se ofer
pentru serviciu excepional n campanie".
Lahovary a naintat pe front alturi de ceilali ostai. S-a luptat i la Vidin, i la Plevna, iar la sfritul
rzboiului, pe pieptul uniformei sale abia mai ncpeau decoraiile primite de la romni i de la aliaii rui.
Plnuia n secret eliberarea Transilvaniei
Dup nvingerea otomanilor, Lahovary i-ar fi putut atepta linitit ieirea la pensie. Dar nu s-a mulumit
doar cu cariera militar.
ncurajat de fraii si intr n politic i ajunge, n anul 1891, s conduc Ministerul de Rzboi. Nu mai puin
de patru mandate a stat aici. A fost cel care a fcut cea mai important reform a armatei pn n preajma
Primului Rzboi Mondial.
A reorganizat infanteria pentru a micora timpul mobilizrii generale. A schimbat soldailor flintele"
preistorice pe care le aveau nc de pe vremea Rzboiului de Independen aducnd n ar cele mai bune
puti ale vremii, Mannlicher calibru 6 mm.
Tot la iniiativa generalului se triplase numrul regimentelor din cavaleria romneasc i se nfiinase prima
herghelie militar din ar. i n artilerie crescu numrul de regimente. Lahovary a organizat prima artilerie
de cetate". Generalul a fost un vizionar i, n ciuda relaiilor strnse pe care le avea Romnia cu AustroUngaria, n acea vreme el a avut curajul s elaboreze, n secret, un plan de rzboi ofensiv pentru
eliberarea Transilvaniei.

Un diplomat abil
De la crma Ministerului de Rzboi, Lahovary i testa talentul i la Ministerul Afacerilor Streine", ntre
1904 i 1907. Dup trei ani de mandat, era considerat deja unul din cei mai dibaci diplomai pe care i avea
Europa n acele vremuri. Se descurcase minunat n ncercarea de a pstra un echilibru ntre relaiile
Romniei cu ri care erau n rzboi sau n prag de conflict armat.
Dup ce refuzase elegant implicarea Romniei alturi de Austro-Ungaria ntr-un rzboi preventiv n Serbia,
el s-a opus politicos i solicitrii Japoniei de a ncheia un pact de prietenie i comer. Motivul? Japonia i
Rusia erau pe atunci n rzboi i acceptarea protocolului ar fi rcit periculos relaiile cu imperiul arist.
Lahovary a murit n cel de-al treilea an de mandat ca ministru de Externe.
La moartea sa toate marile ri ale Europei i-au trimis diplomaii s-i exprime profundul regret. Inclusiv
otomanii pe care i bombardase cu 30 de ani n urm l-au trimis la priveghi pe ambasadorul Munir Paa.
Lahovary, un nume care a marcat istoria Romniei
Familia Lahovary este de origine greceasc i a venit n Valahia n secolul al XVIII-lea. Ei au fost o familie
conservatoare al crei apogeu politic s-a ntins pn n preajma Primului Rzboi Mondial", precizeaz
istoricul Adrian Majuru.
Fraii Lahovary au fost unii dintre cei mai importani oameni politici ai secolului al XIX-lea. Alexandru
Lahovary, cel dup care i-a luat numele i o pia important din Bucureti, a fost Ministru de Externe al
Romniei timp de dou mandate prelund portofoliul de la Petre Carp. ef al diplomaiei a fost i cel de-al
doilea frate, Ion, tatl Marthei Bibescu, romancier francez de origine romn, membr a Academiei din
Paris.
Unul din mentorii Marthei Bibescu a fost chiar unchiul su Iacob care a nvat-o pe scriitoare nc de
copil s respecte valorile patriei n care s-a nscut.
Personaliti istorice
Pentru importana pe care au avut-o n istorie membrii familiei Lahovary mai multe instituii de nvmnt
din ar, strzi i piee din marile orae au primit numele acestora. n Bucureti, familia este marcat prin

dou monumente. Unul n Piaa Lahovary, al lui Alexandru, i cellalt n Piaa Senatului, ridicat n memoria
lui Emil Lahovary.
Emil a murit n ultimul duel din istoria Romniei. Nicolae Filipescu, fost primar al Bucuretiului, i-a aruncat
mnua dup ce Lahovary a scris un articol despre activitatea lui politic. S-au luptat n sbii i Lahovary a
fost omort", menioneaz istoricul Majuru.
Capela - o bijuterie arhitectural semnat Ion Mincu
Cavoul n care au fost nmormntai membrii neamului Vanghelie, n 2008, a fost construit de celebrul
arhitect Ion Mincu la comanda generalului Iacob Lahovary. Specialitii sunt de prere c valoarea artistic
a construciei este incontestabil.
Pe lng faptul c este lucrat foarte ngrijit, este un exemplu cu totul aparte de arhitectur funerar, i este
deci cu att mai preios, fiind un cavou insolit, proiectat de Mincu sub forma original a unei biserici
tradiionale romneti. Decoraia exterioar, sub forma elementelor de piatr, i frescele atent realizate
transpun la scar volumetria i imaginea unei biserici, fcnd cavoul Lahovary s fie, probabil, singurul de
acest gen din patrimoniul arhitectonic romnesc", comenteaz arhitectul Andrei erbescu, lector universitar
la Universitatea de Arhitectur Ion Mincu" din Iai.
n mod bizar, n ciuda vechimii i valorii artistice ale acestui cavou, Ministerul Culturii nu a trecut-o n lista
monumentelor istorice protejate.
Printre regulamente
Vasile Timi, secretar de stat n Ministerul Culturii, spune c o clasare a unui monument, conform legii, se
face doar la cererea unei instituii sau asociaii. Lipsa clasrii capelei n lista monumentelor protejate poate
nsemna condamnarea la moarte a cavoului.
Ultimii urmai ai Lahovarilor care au deinut capela au fost deczui din drepturi pentru c au lsat locul n
parsire. Conform regulamentului de funcionare a cimitirelor, construciile executate de ctre concesionar
sunt proprietatea acestuia, urmnd ca, la ncetarea dreptului de folosin, acesta s elibereze terenul". n

lipsa unui urma al Lahovarilor, actualul concesionar, Mircea Sorin Niculae, vrul lui Vanghelie, poate
elibera" el nsui terenul.