Definitie:

Comedia este specia genului dramatic, in versuri sau in

proza, care satirizeaza intamplari, aspecte sociale, moravuri
(conduita morala a unui popor, a unui grup social) prin
intermediul personajelor ridicole, intre care se nasc conflicte
putemice. Comedia are scopul de a indrepta acele tare (defecte)
umane si sociale prin ras, avand, asadar, rol moralizator.
Principalele modalitati artistice de realizare a comicului
sunt ironia, satira si sarcasmul. folosite pentru a crea ridicolul
sau grotescul, atat in ilustrarea aspectelor imorale (moravuri) ce
sepetrec in societate, cat si a caracterelor umane dominate de tare
morale.
Principalul mijloc artistic este comicul. o categorie estetica
ce include situatii si personaje ridicole, vicii si moravuri, fiind
sanctionate prin ras si urmarindu-se, astfel, indreptarea acestora.
Comicul ilustreaza contrastul dintre esenta si aparenta. dintre
serios si derizoriu, dintre iluzie si realitate, dintre efort si
rezultatele lui, dintre scopuri si mijloace etc.
Formele de manifestare ale comicului sunt foarte variate:
comicul de situatie, comicul de caracter, comicul de limbaj,
comicul de moravuri, comicul de intentie, comicul de nume etc.
In antichitate, comedia se definea prin contrastul cu
tragedia, fiind conceputa ca "imitatia unor oameni neciopliti, nu
insa o imitatie a totalitatii aspectelor oferite de o natura

inferioara, ci a celor care fac din ridicol o parte a uratului.

Ridicolul poate fi definit ca un cusur si o uratenie de un
anumit fel, ce nu aduce durere, nici vatamare; asa cum masca
actorilor comici este urata si framantata, dar nu pana la
suferinta." (Aristotel). In functie de aceste "imitatii", comedia
poate fi: comedie de caracter ("Avarul" de Moliere), comedie de
moravuri ("O scrisoare pierduta" de LL.Caragiale), comedie de
intriga ("D'ale carnavalului" de LL.Caragiale).
Comedia a aparut, ca si tragedia, in Grecia antica,
manifestandu-se ca o procesiune vesela in finalul unei petreceri
cu public, organizata in cinstea zeului Dionysos, in care glumele
acide, replicile satirice si cantecele cu versuri ironice provocau
rasul si distractia necesare reinvierii zeului.
Tragedia si comedia sunt cele mai vechi manifestari
teatrale, deoarece ele au exprimat doua dintre cele mai relevante
reactii specifice omului: plansul si rasul. De altfel, mult mai
tarziu, Francois Rabelais va afirma ca "rasul este propriu
omului".
Parintele comediei antice este socotit Aristofan, creator de
texte satirice, politice si bufe: "Viespile", "Broastele", "Pasarile".
In Italia, comedia a fost influentata de cea greceasca, iar primii
comediografi, Plaut si Terentiu, au constituit adevarate modele
atat pentru perioada Renasterii, Machiavelli, Ariosto, cat si
pentru cea moderna, de talia lui Pirandello.

Avarul este o comedie satiric a lui Moliere, n 5 acte, n proz,

al crei subiect a fost inspirat de piesa "Ulcica" a scriitorului
antic Plaut. Eroul principal este Harpagon, al crui nume a
devenit, n timp, sinonim cu noiunea de avar.
Comedia Avarul a fost reprezentat la 9 septembrie 1668 pe
scena de la Palais-Royal. Relund motivul din Aulularia lui
Plaut, e poate comedia cea mai social a marelui clasic, prin care
ptrundem n interiorul unei familii burgheze din a doua
jumtate a veacului al XVII-lea, i aflm moravurile i
vicisitudinile. Figura central, care le domin pe toate, este,
evident, cea a lui Harpagon, personaj complex, stpnit de o
zgrcenie nemaipomenit i de un egoism pe ct de odios, pe att
de ridicol.
n jurul su, evolueaz cele dou perechi de ndrgostii lise
i Valre, Mariane i Clante destul de convenionali prin
atitudine i limbaj. Mult mai pitoreti, mai reliefai sunt La
Flche, valetul lui Clante, i mai cu seam jupnul Jacques,
buctarul i vizitiul avarului. Pies n proz, Avarul nu s-a
bucurat de un mare succes n faa publicului din 1668, obinuit
cu comediile n versuri. n repertoriul molieresc, Avarul se
numr, ins, printre piesele cele mai deseori reprezentate (peste
dou mii de spectacole din 1680 i pn azi). Prima ediie
dateaz din 1669.
Comedia este o specie a genului dramatic , n proz sau n
versuri cu aciune i deznodmnt vesel care satirizeaz realiti
sociale, slbiciuni general umane sau prezint situaii hazlii.

n antichitate, specia era definit prin contrast cu tragedia,

insistndu-se asupra caracterului obinuit al faptelor i al
oamenilor prezentai, spre deosebire de evenimentele pline de
mreie i de caracterul nobil din punct de vedere social i
moral al personajelor tragice.

Personajele:
HARPAGON-tatal lui Cleant si al Elizei , ndragostit de Mariana
;
CLEANT-fiul lui Harpagon , iubitul Marianei ;
ELIZA-fiica lui Harpagon , ndragostita de Valeriu ;
VALERIU-fiul lui Anselm ;
MARIANA-ndragostita de Cleant si iubita de Harpagon ;
ANSELM-tatal lui Valeriu si al Marianei ;
FROSINA-mijlocitoare ;
MAESTRUL SIMON-zaraf ;
JUPAN JACQUES-bucatar si vizitiu al lui Harpagon ;
LA FLECHE-servitorul lui Cleant ;
AA CLAUDIA-slujitoare la Harpagon ;
BRINDAVOINE si LA MERLUCHE-lachei la Harpagon ;
PROCURORUL si GREFIERUL .
Actiunea se petrece la Paris .

n "Avarul" , pornind de la "Aulularia" lui Plaut , Moliere

pastreaza doar ideea centrala : un zgrcit care si ascunde
comoara , obsedat de pierderea ei .
Cei doi copii ai lui Harpagon s-au ndragostit : Cleante i
marturiseste surorii sale , Eliza , marea iubire pentru Marianne ,
fiica unei vaduve destul de strmtorate din apropiere . Eliza , la
rndul ei este ndragostita de Valere , fiu ratacit al unei familii
bogate , care chiar si cauta parintii atunci cnd a ntlnit-o . De
dragul sau si-a ascuns identitatea si s-a tocmit slujitor al tatalui ei
. Pentru a capata ncrederea suspiciosului avar , i lauda fara
ncetare bunul simt si cumpatarea , aprobndu-i initiativele cele
mai absurde .
Desi amndurora dragostea le este confirmata , Eliza si Cleante
nu sunt tocmai fericiti , caci stiu ca zgrcenia tatalui sau nu le va
permite niciodata sa se casatoreasca dupa pofta inimii .
Norocul pare nsa sa-i surda lui Cleante : Harpagon l cheama
sa-i ceara parerea chiar n privinta Mariannei , vrnd sa stie daca
fiul sau o gaseste potrivita pentru o sotie . Fireste ca tnarul i
face portretul cel mai ncurajator,dar , surpriza , Harpagon
ntrebase pentru sine , caci s-a decis sa-si ia o sotie tnara si
cuminte . "Fara sa fie prea egoist" , fiului sau i rezervase deja o
vaduva bogata , n vreme ce Elise se va casatori cu batrnul
Anselme , care nici nu cere zestre .
Cleante trebuie sa o ia naintea tatalui sau , dar nu are nici un ban
. Camatarul la care apelase printr-un mijlocitor pentru a se
mprumuta se dovedise a fi chiar Harpagon . Cel care gaseste
solutia este La Fleche , valetul lui Cleante , care-i fura batrnului
caseta cu bani ngropata n gradina .
nnebunit , Harpagon si ameninta servitorii si l cheama pe

procuror . Jupn Jacques (bucatar si vizitiu) care nu-l poate

suferi pe Valere , arunca vina asupra lui . Luat din scurt asupra
"crimei" sale , Valere crede ca este vorba de dragostea ascunsa
pentru Elise si ncearca sa-si ceara iertare n fata lui Harpagon , a
procurorului si a lui Anselme , sosit si el ntmplator . n felul
acesta iese la iveala nu doar adevarata vina a lui Valere , dar si
identitatea sa . Lovitura de teatru : att acesta , ct si frumoasa
Marianne sunt copiii domnului Anselme , pe numele sau
adevarat don Thomas d'Alburcy , a carui familie se risipise pe
vremuri ntr-un naufragiu din care fiecare se socotise unic
supravietuitor Casatoria celor doua perechi nu mai este n pericol
, caci Anselme , generos a acceptat toate conditiile lui
Harpagon : suportarea tuturor cheltuielilor , lipsa oricarei zestre
pentru Elise si Cleante , iar n plus haine noi de nunta pentru
parintele lor , care si-a recuperat si iubita caseta .